Povesti Si Basme Pentru Copii1

8/9/2019 Povesti Si Basme Pentru Copii1

http://slidepdf.com/reader/full/povesti-si-basme-pentru-copii1 1/373

POVESTI SI BASME PENTRU COPII



2

I

ION CREANGA



3

Soacra cu trei nurori

Era odat o bab, care avea trei feciori nali ca nite brazi i tari devirtute, dar slabi de minte.

O rzeie destul de mare, casa btrâneasc cu toat pojijia ei, o vie culivad frumoas, vite i multe psri alctuiau gospodria babei. Pe lâng

acestea mai avea strânse i prlue albe pentru zile negre; cci lega paraua cu zece noduri i tremura dup ban.

Pentru a nu rzlei feciorii de pe lâng sine, mai dur înc dou casealture, una la dreapta i alta de-a stânga celei btrâneti. Dar tot atunci

lu hotrâre nestrmutat a inea feciorii i viitoarele nurori pe lâng sine- în casa btrâneasc - i a nu orândui nimic pentru împreal pân



4

aproape de moartea sa. Aa fcu; i-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericit are s fie, ajutat de feciori i mângâiat deviitoarele nurori. Ba de multe ori zicea în sine: "Voi privighea nurorile, le -oi pune la lucru, le-oi struni i nu le-oi lsa nici pas a iei din cas, în lipsa

feciorilor mei. Soacrmea - fie-i rna uoar!- aa a fcut cu mine. i

brbatu-meu - Dumnezeu s mi-l ierte! - nu s-a putut plânge c l-amînelat sau i-am risipit casa; ... dei câteodat erau bnuiele... i m

probozea... dar acum s-au trecut toate!"

Tustrei feciorii babei umblau în cruie i câtigau muli bani.Celui maimare îi venea vremea de însurat, i baba, simind asta, umbla valvârtej s-i gseasc mireas; i în cinci-ase sate, abia-abia putu nimeri una dup

placul ei: nu prea tânr, nalt i usciv, îns robace i supus. Feciorul nu iei din hotrârea maic-sa, nunta se fcu i baba îi lu cmaa de

soacr, ba înc netiat la gur, care însemneaz c soacra nu trebuie s

fie cu gura mare i s tot cârteasc de toate cele.

Dup ce s-a sfârit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor, iar nora rmasecu soacra. Chiar în acea zi, ctre sear, baba începu s pun la cale viaa

nurori-sa. Pentru bab, sita nou nu mai avea loc în cui. "De ce mi -amcut clete? ca s nu m ard", zicea ea. Apoi se suie iute în pod i coboarde acolo un tiubei cu pene rmase tocmai de la rposata soacr -sa, nite

chite de cânep i vreo dou dimerlii de psat.

- Iat ce am gândit eu, noro, c poi lucra nopile. Piua-i în csoaia de

alture, fusele în oboroc sub pat, iar furca dup horn. Când te-i stura de strujit pene, vei pisa mlai; i când a veni barbatu-tu de la drum, vom face plachie cu costie de porc, de cele afumate, din pod, i, Doamne, binevom mânca! Acum deodat, pân te-i mai odihni, ia furca în brâu, i pân

mâine diminea s gteti fuioarele aceste de tors, penele de strujit imlaiul de pisat. Eu m las puin, c mi-a trecut ciolan peste ciolan cu

nunta voastr. Dar tu s tii c eu dorm iepurete; i pe lâng iti doi ochi,mai am unul la ceaf, care ede purure deschis i cu care vd, i noaptea i

ziua, tot ce se face prin cas. Ai îneles ce i-am spus?

- Da, mmuc. Numai ceva de mâncare...

- De mâncare? O ceap, un usturoi -o bucat de mmlig rece din poli sunt destul pentru o nevast tânr ca tine... Lapte, brânz, unt i ou de -am putea sclipui s ducem în târg ca s facem ceva parale; cci casa s -a

mai îngreuiat cu un mâncu i eu nu vreau s-mi pierd comândul.

Apoi, când înser, baba se culc în pat, cu faa la perete, ca s n -o supere



5

lumina de la opai, mai dând a înelege nurori -sa c are s-o privigheze;dar somnul o cuprinse îndat, i habar n-avea de ce face nor-sa. Pe când

soacra horia, dormind dus, blajina nor migia prin cas; acu la strujit pene, acu îmbla tortul, acu pisa mlaiul i-l vântura de buc. i dac Enachi se punea pe gene-i, ea îndat lua ap rece i-i spla faa, ca nu

cumva s-o vad neadormita soacr i s-i bnuiasc. Aa se munci biatanor pân dup miezul nopii; dar, despre ziu, somnul o doborî, i adormi

i ea între pene, caiere, fusele cu tort i bucul de mlai. Baba, care seculcase odat cu ginile, se scul cu noaptea -n cap i începu a trânti -a

plesni prin cas, încât biata nor, care de-abia aipise, de voie, de nevoie,trebui s se scoale, s srute mâna soacrei i s-i arate ce-a lucrat. Încet-încet, nora s-a dat la brazd, i baba era mulumit cu alegerea ce -a fcut.

Peste câteva zile, cruii sosesc, i tânra nevast, vzându-i brbelul,mai uit din cele necazuri!

Nu trece mult, i baba pune la cale i pe feciorul cel mijlociu, i-i ia un suflet de nor întocmai dup chipul i asemnarea celei dintâi, cudeosebire numai c aceasta era mai în vârst i ceva încruciat, dar foc

de harnic.

Dup nunt, feciorii se duc iari în cruie i nurorile rmân iar cu soacra acas. Dup obicei, ea le d de lucru cu msur i, cum însereaz, se culc, spunând nurorilor s fie harnice i dându-le de grij ca nu cumva

s adoarm, c le vede ochiul cel neadormit.

Nora cea mai mare tlmci apoi celeilalte despre ochiul soacr -sa cel atoatevztor, i aa, una pe alta se îndemnau la treab, i lucrul ieea gârl din mâinile lor. Iar soacra huzurea de bine.

Dar binele, câteodat, ateapt i ru. Nu trece tocmai mult, i vinevremea de însurat i feciorului cel mic. Baba îns voia cu orice chip s

aib o troi nedesprit de nurori... de aceea i chitise una de maiînainte. Dar nu-i totdeauna cum se chitete, ce-i i cum se nimerete. Într-o

bun diminea, feciorul mamei îi i aduce o nor pe cuptor. Baba se scarmn pe cap, d la deal, d la vale, dar n-are ce face, i, de voie, de

nevoie, nunta s-a fcut, i pace bun!

Dup nunt, brbaii din nou se duc la treaba lor i nurorile rmân iar cu soacra acas. Baba iari le d de lucru cu msur i, cum vine seara, seculc dup obicei. Cele dou nurori, vzând pe cea mai tânr codindu -se

la treab, îi zic:



6

- Da' nu te tot codi, c mmuca ne vede.

- Cum? Eu o vd c doarme. Ce fel de treab e aceasta? noi s lucrm, iea s doarm?!

- Nu cuta c horiete, zise cea mijlocie, mmuca are la ceaf un ochineadormit, cu care vede tot ce facem, -apoi tu nu tii cine-i mmuca, n-aimâncat niciodat moarea ei.

- La ceaf?... vede toate? n-am mâncat moarea ei?... Bine c mi-am adusaminte... Dar ce mâncm noi, fetelor hi?

- Ia, rbdri prjite, drag cumnic... Iar dac eti flmând, ia i tu obucat de mmlig din colar i cu nite ceap i mnânc.

- Ceap cu mmlig? d-apoi neam de neamul meu n-a mâncat aabucate! Da' slnin nu-i în pod? unt nu-i? ou nu sunt?

- Ba sunt de toate, ziser cele dou, dar sunt ale mmuci.

- Eu cred c tot ce-i a mmuci e -al nostru i ce-i al nostru e -al ei. Fetelor hi! S-a trecut de ag. Voi lucrai, c eu m duc s pregtesc ceva

de-a mâncrii, tii cole, ceva mai omenete; -acu v chem i pe voi.

- Doamne, ce vorb i-a ieit din gur! ziser cele dou. Vrei s ne-aprindem paie în cap? s ne zvârl baba pe drum?

- Las' dac v-a durea capul! Când v-a întreba pe voi, s dai vina pe mine i s lsai s vorbesc eu pentru toate.

- Apoi dar... d!... f cum tii; numai s nu ne bagi i pe noi în belea.

- Hai, fetelor, tcei, gura v mearg; c nu-i bun pacea, i mi-e drag gâlceava. i iese cântând:

Vai, sracul omul prost,

Bun odor la cas-a fost!

Nu trece nici un ceas la mijloc, -un cuptor de plcinte, câiva pui pârpâliiîn frigare i prjii în unt, o strchinoaie de brânz cu smântân i

mmligua erau gata. Apoi iute cheam i pe celelalte dou în bordei, i se pun la mas cu toatele.



7

- Hai, fetelor, mâncai bine i pe Domnul ludai, c eu m reped în cram s-aduc i un cofiel de vin, ca s mearg plcintele aceste mai bine pe gât.

Dup ce-au mâncat -au but bine, le-au venit a cânta, ca rusului din gura gârliciului:

Soacr, soacr, poam acr,

De te-ai coace cât te-ai coace,

Dulce tot nu te-i mai face;

De te-ai coace toat toamna

Eti mai acr decât coarna;

De te-ai coace-un an -o var,

Tot eti acr i amar;

Iei afar ca o par;

Intri-n cas ca o coas;

ezi în unghi ca un junghi.

-au mâncat, -au but, -au cântat pân au adormit cu toatele pe loc.

Când se scoal baba în zori de ziu, ia nurori dac ai de unde.

Iese afar speriat, d încolo, d pe dincolo, i când intr în bordei, ce svad? bietele nurori jeleau pe soacr -sa... Pene împrtiate pe jos,

frmturi, blide aruncate în toate prile, cofielul de vin rsturnat,ticloie mare!...

- Da' ce-i acolo? strig baba înspimântat.

Nurorile atunci sar arse în picioare; i cele mari încep a tremura de fric,cum e varga, i las capul în jos de ruine. Iar cea cu pricina rspunde:

- Da' bine, mmuc, nu tii c-au venit ttuca i cu mmuca, i le- am fcut de mâncare, i le-am scos un cofiel de vin, i de aceea ne- am chefluit i

noi oleac. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.



8

- i m-au vzut cuscrii cum dormeam?

- D-apoi cum s nu te vaz, mmuc?!

- -apoi de ce nu m-ai sculat? Mânca-v-ar ciuma s v mnânce!

- D-apoi d, mmuc, fetele aceste au spus c d-ta vezi tot; i de aceea am gândit c eti mânioas pe ttuca i pe mmuca, de nu te scoli. i ei erau

aa de mâhnii, de mai nu le-a ticnit mâncarea.

- Ei, las, ticloaselor, c v voi dobzla eu de acum înainte! i de atuncinurorile n-au mai avut zi bun în cas cu baba. Când îi aducea ea amintede puicile cele nadolence i boghete, de viniorul din cram, de risipa ce s -a fcut cu munca ei, i c-au vzut-o cuscrii dormind aa lfiat, cum era,

crpa de ciud i rodea în nurori, cum roade cariul în lemn.

Se lehmetiser pân i cele dou de gura cea rea a babei; i cea maitânr gsi acum prilej s-i fac pe obraz i s orânduiasc totodat imotenirea babei prin o diat nemaipomenit pân atunci, i iat cum:

- Cumnatelor, zise ea într-o zi, când se aflau singure în vie. Nu putem triîn casa aceasta de n-om face toate chipurile s scpm de hârca de bab.

- Ei, cum?

- S facei cum v-oi înva eu, i habar s n-avei.

- Ce s facem? întreb cea mai mare.

- Ia, s dm busta în cas la bab, i tu s-o iei de cânepa dracului i s-otrsneti cu capul de peretele cel despre rsrit, cât îi putea; tot aa s faci i tu cu capul babei, de peretele cel despre apus, -apoi ce i-oi mai face i

eu, vei vedea voi.

- D-apoi când or veni ai notri?

- Atunci, voi s v facei moarte-n ppuoi, s nu spunei nici laie, niciblaie. Oi vorbi eu i cu dânii, i las' dac va fl ceva!...

Se înduplecar i cele dou, intrar cu toatele în cas; luar pe bab de pr -o izbir cu capul de perei pân i-l dogir. Apoi cea mai tânr, flind

mai uguba decât cele dou, trântete baba în mijlocul casei -o frmânt cu picioarele, -o ghigosete ca pe dânsa; apoi îi scoate limba



9

afar, i-o strpunge cu acul i i-o presur cu sare i cu piper, aa c limbaîndat se umfl, i biata soacr nu mai putu zice nici cârc! i, slab i

stâlcit cum era, czu la pat bolnav de moarte.

Apoi nurorile, dup sftuirea celei cu pricina, aezar baba într -un

aternut curat, ca s-i mai aduc aminte de când era mireas; i dupaceasta începur a scoate din lada babei valuri de pânz, a -i da ghiont una alteia i a vorbi despre stârlici, toiag, nslie, poduri, paraua din

mâna mortului, despre ginile ori oaia de dat peste groap, despre strigoi i câte alte nzdrvnii înfiortoare, încât numai aceste erau de ajuns, ba i de întrecut, s-o vâre în groap pe biata bab. Iaca fericirea visat de

mai înainte cum s-a împlinit!

Pe când se petreceau aceste, iaca s-aud scârâind nite care: brbaiiveneau. Nevestele lor le ies întru întâmpinare i, dup sftuirea celei mai

tinere, de la poart s-arunc în gâtul brbailor i încep a-i lua cu vorba ia-i dezmierda care de care mai mgulitor.

- Da' ce face mmuca? întrebar cu toii deodat când dejugau boi i.

- Mmuca, le lu cea mai tânr vorba din gur, mmuca nu face bine ce face; are de gând s ne lase sntate, srmana.

- Cum? ziser barbaii înspimântai, scpând resteiele din mân.

- Cum? Ia, sunt vreo cinci-ase zile de când a fost s duc vieii la suhat, iun vânt ru pesemne a dat peste dânsa, srmana!... ielele i -au luat gura i

picioarele.

Fiii se reped atunci cu toii în cas la patul mâne-sa; dar biata bab eraumflat cât o butie i nici nu putea bleti mcar din gur; simirea îns nu

i-o pierduse de tot. i, vzându-i, îi mic puin mâna i art la nora ceamare i la peretele despre rsrit, apoi art pe cea mijlocie i pereteledespre apus; pe urm pe cea mai tânr i jos în mijlocul casei; dup

aceea de-abia putu aduce puin mâna spre gur i îndat czu într-un lein grozav.

Toi plângeau i nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. Atunci nora cea tânr zise, prefcându-se c plânge i ea:

- Da' nu înelegei ce vrea mmuca?



10

- Nu, ziser ei.

- Biata mmuc las cu limb de moarte: c fratele cel mare s ia locul icasa cea despre rsrit; cel mijlociu, cea despre apus; iar noi, ca mezini

ce suntem, s rmânem aici, în casa btrâneasc.

- C bine mai zici tu, nevast, rspunse brbatu-su. Atunci ceilali,nemaiavând încotro ovi, diata rmase bun fcut.

Baba muri chiar în acea zi, i nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste dou zile, o îngropar cu cinste mare, i toate femeile din sat ide prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori i ziceau:

"Ferice de dânsa c-a murit, c tiu c are cine-o boci!"



11

Capra cu trei iezi

Era odat o capr care avea trei iezi. Iedul cel mare i cu cel mijlociu dau prin b de obraznici ce erau; iar cel mic era harnic i cuminte. Vorba

ceea: "Sunt cinci degete la o mân i nu seamn toate unul cu altul".

Într-o zi, capra cheam iezii de pe-afar i le zice:

- Dragii mamei copilai! Eu m duc în pdure ca s mai aduc ceva de-amâncrii. Dar voi încuiei ua dup mine, ascultai unul de altul, i s nu

cumva s deschidei pân ce nu-i auzi glasul meu. Când voi veni eu, am sv dau de tire, ca s m cunoatei, i am s v spun aa:

Trei iezi cucuiei,

Ua mamei descuiei!

C mama v-aduce vou:

Frunze-n buze,

Lapte-n âe,

Drob de sare



12

În spinare,

Mlie

În clcie,

Smoc de flori

Pe subsuori.

Auzit-ai ce-am spus eu?

- Da, mmuc, ziser iezii.

- Pot s am ndejde în voi?

- S n-ai nici o grij, mmuc, apucar cu gura înainte cei mai mari. Noi suntem odat biei, i ce-am vorbit odat vorbit rmâne.

- Dac-i aa, apoi venii s v srute mama! Dumnezeu s v apere de celerele, i mai rmânei cu bine!

- Mergi sntoas, mmuc, zise cel mic, cu lacrimi în ochi, i Dumnezeu s-i ajute ca s te întoarne cu bine i s ne-aduci demâncare.

Apoi capra iese i se duce în treaba ei. Iar iezii închid ua dup dânsa i

trag zvorul. Dar vorba veche: "Pereii au urechi i ferestrele ochi". Unduman de lup - -apoi tii care? - chiar cumtrul caprei, care de mult

pândea vreme cu prilej ca s pape iezii, trgea cu urechea la peretele dindosul casei, când vorbea capra cu dânii.

"Bun! zise el în gândul su. Ia, acu mi-e timpul!... De i-ar împinge pcatul s-mi deschid ua, halal s-mi fie! tiu c i-a cârnosi i i-a jumuli!"

Cum zice, i vine la u: i cum vine, i începe:

Trei iezi cucuiei,

Mamei ua descuiei!

C mama v-aduce vou:

Frunze-n buze,



13

Lapte-n âe,

Drob de sare

În spinare,

Mlie

În clcie,

Smoc de flori

Pe subsuori.

- Hai! deschidei cu fuga, dragii mamei, cu fuga!

- Ia! biei, zise cel mai mare, srii i deschidei ua, c vine mama cudemâncare.

- Srcuul de mine! zise cel mic. S nu cumva s facei pozna sdeschidei, c-i vai de noi! Asta nu-i mmuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i aa de gros i rguit, ci-i mai subire i mai frumos!

Lupul, auzind aceste, se duse la un fierar i puse s-i ascue limba i dinii, pentru a-i subia glasul, -apoi, întorcându-se, începu iar:

Trei iezi cucuiei,

Mamei ua descuiei!...

- Ei, vedei, zise iari cel mare; dac m potrivesc eu vou? Nu-immuca, nu-i mmuca! D-apoi cine-i dac nu-i ea?! C doar i eu am

urechi! M duc s-i deschid.

- Bdic! bdic! zise iari cel mic. Ascultai-m i pe mine! Poate maide-apoi a veni cineva -a zice:

Deschidei ua,

C vine mtua!

-atunci voi trebuie numaidecât s deschidei?

- D-apoi nu tii c mtua-i moart de când lupii albi i s-a fcut oale i



14

ulcioare, srmana?

- Apoi, d! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atunci e ru în lume, decând a ajuns coada s fie cap... Dac te-i potrivi tu acestora, îi inea mult

i bine pe mmuca afar. Eu, unul, m duc s deschid.

Atunci mezinul se vâr iute în horn i, sprijinit cu picioarele de prichici icu nasul de funingine, tace ca petele i tremur ca varga de fric. Dar

frica-i din rai, srmana! Asemene cel mijlociu, tuti! iute sub un chersin: se-nghemuiete amlo cum poate, tace ca pmântul i -i tremur carnea pedânsul de fric: Fuga-i ruinoas, da-i sntoas!... Îns cel mare se d

dup u i - s trag, s nu trag? - în sfârit, trage zvorul... Când iaca!... ce s vad? -apoi mai are când vedea?... cci lupului îi scprauochii i-i sfârâia gâtlejul de flmând ce era. i, nici una, nici dou, ha! peied de gât, îi rteaz capul pe loc i-l mnânc aa de iute i cu aa poft,

de-i prea c nici pe-o msea n-are ce pune. Apoi se linge frumuel pe bot i începe a se învârti prin cas cu neastâmpr, zicând:

- Nu tiu, prerea m-a amgit, ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu? Parc-au intrat în pmânt... Unde s fie, unde s fie? Se iete

el pe colo, se iete pe dinmlo, dar pace bun! iezii nu -s nicieri!

- M!... c mare minune-i i astal.. dar nici acas n-am de coas... ia smai odihnesc oleac aste btrânee!

Apoi se îndoaie de ele cam cu greu, i se pune pe chersin. i când s -a pus pe chersin, nu tiu cum s-a fcut, ori c chersinul a crpat, ori cumtrul a strnutat... Atunci iedul de sub chersin, s nu tac? - îl ptea pcatul i-l

mânca spinarea, srcuul!

- S-i fie de bine, nnaule!

- A!... ghidi! ghidi! ghidui ce eti! Aici mi-ai fost? Ia vin-ncoace lannelul, s te pupe el!

Apoi ridic chersinul binior, înfac iedul de urechi i-l fiociete i-l

jumulete i pe acela de-i merg petecele!... Vorba ceea: "C toat pasrea pe limba ei piere".

Pe urm se mai învârte cât se mai învârte prin cas, doar a mai gsi ceva,dar nu gsete nimic, cci iedul cel cuminte tcea molcum în horn, cum

tace petele în bor la foc. Dac vede lupul i vede c nu mai gsetenimic, îi pune în gând una: aaz cele dou capete cu dinii rânjii în



15

fereti, de i se prea c râdeau; pe urm unge toi pereii cu sânge, ca s fac i mai mult în ciuda caprei, -apoi iese i-i caut de drum. Cum aieit dumanul din cas, iedul cel mic se d iute jos din horn i încuie uabine. Apoi începe a se scrmna de cap i a plânge cu amar dup friorii

si.

- Drguii mei friori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mâncat! ibiata mam nu tie de ast mare urgie ce-a venit pe capul ei! i bocete el i bocete pân îl apuc lein! Dar ce era s le fac? Vina nu era a lui, i

ce-au cutat pe nas le-a dat.

Când jelea el aa, iaca i capra venea cât putea, încrcat cu de-amâncrii i gâfuind. i cum venea, cât de colo vede cele dou capete, cu

dinii rânjii, în fereti.

- Dragii mmucuei, dragi! Cum ateapt ei cu bucurie i-mi râd înaintecând m vd!

Bieii mamei, biei,

Frumuei i cucuiei!

Bucuria caprei nu era proast. Dar când s-apropie bine, ce s vad?

Un fior rece ca gheaa îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur ocuprinde în tot trupul, i ochii i se pinjinesc. i ce era nu era a bine!... Eaîns tot merge pân' la u, cum poate, crezând c prerea o înal... i cum

ajunge, i începe:

Trei iezi cucuiei,

Mamei ua descuiei!

C mama v-aduce vou:

Frunze-n buze,

Lapte-n âe,

Drob de sare

În spinare,



16

Mlie

În clcie,

Smoc de flori

Pe subsuori.

Atunci iedul mezin - care acum era i cel dintâi i cel de pe urm - sare iute i-i deschide ua. Apoi s-arunc în braele mâne-sa i cu lacrimi de sânge

începe a-i spune:

- Mmuc, mmuc, uite ce am pit noi. Mare foc i potop au czut pecapul nostru!

Capra atunci, holbând ochii lung prin cas, o cuprinde spaima i rmâneîncremenit!... Dar mai pe urm, îmbrbtându-se, i-a mai venit puin în

fire -a întrebat:

- Da' ce-a fost aici, copile?

- Ce s fie, mmuc? Ia, cum te-ai dus d-ta de-acas, n-a trecut tocmaimult i iaca cineva s-aude btând la u i spunând:

Trei iezi cucuiei,

Mamei ua descuiei...

- i frate-meu cel mare, ntâng i neastâmprat cum îl tii, fuga la u sdeschid.

- -atunci?...

- Atunci, eu m-am vârât iute în horn, i frate-meu cel mijlociu sub chersin,iar cel mare, dup cum îi spun, se d cu nepsare dup u i trage

zvorul!...

- -atunci?...

- Atunci, grozvie mare! Nnaul nostru i prietenul d-tale, cumtrul lup, se i arat în prag!

- Cine? Cumtrul meu? El? Care s-a jurat pe prul su c nu mi-a speria



17

copilaii niciodat?

- Apoi d, mam! Cum vezi, i-a umplut de spriei!

- Ei las' c l-oi înva eu! Dac m vede c-s o vduv srman, i c-o

cas de copii, apoi trebuie s-i bat joc de casa mea? i pe voi s v puiela pastram? Nici o fapt fr plat... Ticlosul i mangositul! Înc serânjea la mine câteodat i-mi fcea cu mseaua... Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am srit peste garduri niciodat de când sunt.

Ei, taci, cumtre, c te-oi dobzla eu! Cu mine i-ai pus boii în plug? Apoi, ine minte c ai s-i scoi fr coarne!

- Of, mmuc, of! Mai bine taci i las-l în plata lui Dumnezeu! C tii ceste o vorb:"Nici pe dracul s-l vezi, da' nici cruce s-i faci!"

- Ba nu, dragul mamei! "C pân la Dumnezeu, sfinii îi iau sufletul." -apoi ine tu minte, copile, ce-i spun eu: c de i-a mai da lui nasul s maimiroase pe-aici, apoi las'!... Numai tu, s nu cumva s te rsufii cuiva, ca

s prind el de veste.

i de-atunci cuta i ea vreme cu prilej ca s fac pe obraz cumtrusu. Se pune ea pe gânduri i st în cumpene, cum s dreag i ce s-i fac?

"Aha! ia, acu i-am gsit leacul, zise ea în gândul su. Taci! C i-oi face eucumtrului una de i-a muca labele!"

Aproape de casa ei era o groap adânc; acolo-i ndejdea caprei.

- La cada cu dubala, cumtre lup, c nu-i de chip!... Ia, de-acu s-ncepe fapta: Hai la treab, cumtri, c lupul i-a dat de lucru! i aa zicând, pune poalele-n brâu, îi suflec mânecile, aâ focul i s-apuc de fcut

bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasc cu smântân i cu ou i fel de fel de bucate. Apoi umple groapa cu jratic icu lemne putregioase, ca s ard focul mocnit. Dup asta aaz o leas

de nuiele numai îninat i nite frunzari peste dânsa; peste frunzari toarn rna i peste rn aterne o rogojin. Apoi face un scuie de cear

anume pentru lup. Pe urm las bucatele la foc s fiarb i se duce prin pdure s caute pe cumtru-su i s-l pofteasc la praznic. Merge ea cât merge prin codru, pân ce d de-o prpastie grozav i întunecoas i pe -o

tihraie d cu crucea peste lup.

- Bun vremea, cumtro! Da' ce vânt te-a abtut pe-aici?



18

- Bun s-i fie inima, cumtre, cum i-i cuttura... apoi d, nu tii d-ta cnevoia te duce pe unde nu i-i voia? Ia, nu tiu cine-a fost pe la mine acas

în lipsa mea, c tiu c mi-a fcut-o bun!

- Ca ce fel, cumtri drag?

- Ia, a gsit iezii singurei, i-a ucis i i-a crâmpoit, de le-am plâns de mil! Numai vduv s nu mai fie cineva!

- Da' nu mai spune, cumtr!

- Apoi de-acum, ori s spun, ori s nu mai spun, c totuna mi-e. Ei, mititeii, s-au dus ctre Domnul, i datoria ne face s le cutm de suflet. De aceeaam fcut i eu un praznic, dup puterea mea, i am gsit de cuviin s te

poftesc i pe d-ta, cumtre; ca s m mai mângâi...

- Bucuros, drag cumtr, dar mai bucuros eram când m-ai fi chemat lanunt.

- Te cred, cumtre, d-apoi, d, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus.

Apoi capra pornete înainte plângând, i lupul dup dânsa, prefcându -sec plânge.

- Doamne, cumtre, Doamne! zise capra suspinând. De ce i-e mai drag înlume tocmai de-aceea n-ai parte...

- Apoi d, cumtr, când ar ti omul ce-ar pi, dinainte s-ar pzi. Nu-i face i d-ta atâta inim rea, c odat avem s mergem cu toii acolo.

- Aa este, cumtre, nu-i vorb. Dar srmanii gâgâlici, de cruzi s-au maidus!

- Apoi d, cumtr, se vede c i lui Dumnezeu îi plac tot puiori de ceimai tineri.

- Apoi, dac i-ar fi luat Dumnezeu, ce i-ar fi? D-apoi aa?...

- Doamne, cumtr, Doamne! Oi face i eu ca prostul... Oare nu cumvanenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acas? C mi-aduc aminte ca acu cl-am întâlnit odat prin zmeuri; i mi-a spus c dac-ai vrea d-ta s-i daiun biat, s-l învee cojocria. i din vorb-n vorb, din una-n alta, ajung

pân-acas la cumtra!



19

- Ia poftim, cumtre, zise ea luând scuieul i punându-l deasupra groapeicu pricina, ezi cole i s osptezi oleac din ceea ce ne-a dat Dumnezeu!

Rstoarn apoi sarmalele în strachin i i le pune dinainte. Atunci lupul nostru începe a mânca hâlpov; i gogâl, gogâl, gogâl, îi mergeau

sarmalele întregi pe gât.

- Dumnezeu s ierte pe cei rposai, cumtr, c bune sarmale ai ma i fcut!

i cum ospta el, buf! cade fr sine în groapa cu jratic, cci scuieul decear s-a topit, i leasa de pe groap nu era bine sprijinit: nici mai bine,

nici mai ru, ca pentru cumtru.

- Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mâncat! Cu capra i-ai pus în cârd?

Capra i-a venit de hac!- Valeu, cumtr, talpele mele! M rog, scoate-m, c-mi arde inima-n

mine!

- Ba nu, cumtre; c-aa mi-a ars i mie inima dup ieziorii mei! Lui Dumnezeu îi plac pui de cei mai tineri; mie îns-mi plac i de iti maibtrâni, numai s fie bine fripi; tii, cole, s treac focul printr-înii.

- Cumtr, m pârlesc, ard de tot, mor, nu m lsa!

- Arzi, cumtre, mori, c nici viu nu eti bun! De-abia i-a mai trecebieelului istuia de speriat, c mult pr îmi trebuia de la tine ca s -l afum!

i-aduci aminte, dihanie rutcioas i spurcat, când mi te -ai jurat pe prul tu? i bine mi-ai mâncat ieziorii!

- M ustur inima-n mine, cumtr! m rog, scoate-m i nu-i mai faceatâta osând cu mine!

- Moarte pentru moarte, cumtre, arsur pentru arsur, c bineo mai plesnii dinioare cu cuvinte din scriptur!

Dup aceasta, capra i cu iedul au luat o cpi de fân -au aruncat-o peste dânsul, în groap, ca s se mai potoleasc focul. Apoi, la urma

urmelor, npdir asupra lui i-i mai trântir în cap cu bolovani i cu ce-au apucat, pân-l omorâr de tot. i aa s-a pgubit srmana capr i decei doi iezi, da' i de cumtru-su lupul pguba a rmas, i pguba s



20

fie!

i auzind caprele din vecintate de una ca aceasta, tare le -a mai prut bine! i s-au adunat cu toatele la priveghi i unde nu s -au aternut pe

mâncare i pe bute, veselindu-se împreun...

i eram i eu acolo de fa, i-ndat dup aceea am înclecat iute pe-o a -am venit de v-am spus povestea aa, -am mai înclecat pe-o roat i v-

am spus jitia toat; i unde n-am mai înclecat i pe-o cpun i v-am spus, oameni buni, o mare i gogonat minciun!



21

Pungua cu doi bani

Erau odat o bab i un moneag. Baba avea o gin, i moneagul uncuco; gina babei se oua de câte dou ori pe fiecare zi i baba mânca omulime de ou; iar moneagului nu-i da nici unul. Moneagul într-o zi

pierdu rbdarea i zise:

- Mi bab, mnânci ca în târgul lui Cremene. Ia d-mi i mie nite ou, ca s-mi prind pofta macar.

- Da' cum nu! zice baba, care era foarte zgârcit. Dac ai poft de ou,bate i tu cucoul tu, s fac ou, i-i mânca; c eu aa am btut gina, i

iact-o cum se ou.

Moneagul, pofticios i hapsân, se ia dup gura babei i, de ciud, prinde

iute i degrab cucoul i-i d o btaie bun, zicând:

- Na! ori te ou, ori du-te de la casa mea; ca s nu mai strici mâncareadegeaba.

Cucoul, cum scp din mâinile moneagului, fugi de-acas i umbla pedrumuri, bezmetic. i cum mergea el pe-un drum, numai iat gsete o



22

pungu cu doi bani. i cum o gsete, o i ia în clon i se întoarn cudânsa înapoi spre casa moneagului. Pe drum se întâlnete c-o trsur c-un boier i cu nite cucoane. Boierul se uit cu bgare de seam la cuco,

vede în clonu-i o pungu i zice vezeteului:

- Mi! ia d-te jos i vezi ce are cucoul cela în plisc.

Vezeteul se d iute jos din capra trsurii, i c-un fel de meteug, prindecucoul i luându-i pungua din clon o d boierului. Boierul o ia, fr

psare o pune în buzunar i pornete cu trsura înainte. Cocoul, suprat de asta, nu se las, ci se ia dup trsur, spunând neîncetat:

Cucurigu! boieri mari,

Dai pungua cu doi bani!

Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:

- M! ia cucoul ist obraznic i-l d în fântâna ceea.

Vezeteul se d iari jos din capr, prinde cucoul i-l azvârle în fântân!Cucoul, vzând aceast mare primejdie, ce s fac? Începe-a înghii la

ap; i-nghite, i-nghite, pân ce-nghite toat apa din fântân. Apoi zboarde-acolo afar i iari se ia în urma trsurii, zicând:



Boierul, vzând aceasta, s-a mirat cumplit i a zis:

- M! da' al dracului cuco i-aista! Ei, las' c i-oi da eu ie de cheltuial,mi crestatule i pintenatule!

i cum ajunge acas, zice unei babe de la buctrie s ia cucoul, s -l azvârl într-un cuptor plin cu jratic i s pun o lespede la gura

cuptorului. Baba, câinoas la inim, de cuvânt; face cum i -a zis stpânu- su. Cucoul, cum vede i ast mare nedreptate, începe a vrsa la ap; itoarn el toat apa cea din fântân pe jratic, pân ce stinge focul de tot,

i se rcorete cuptorul; ba înc face -o apraie prin cas, de s-a îndrcit de ciud hârca de la buctrie. Apoi d o bleand lespezii de la gura

cuptorului, iese teafr i de acolo, fuga la fereastra boierului i începe atrânti cu ciocul în gea- muri i a zice:



23



- Mi, c mi-am gsit beleaua cu dihania asta de cuco, zise boierul

cuprins de mirare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu i-l zvârle în cireadaboilor -a vacilor; poate vrun buhai înfuriat i -a veni de hac: l-a lua încoarne, i-om scpa de suprare.

Vezeteul iari ia cucoul i-l zvârle în ciread! Atunci, bucuria cucoului!S-l fi vzut cum înghiea la buhai, la boi, la vaci i la viei; pân -a înghiit el toat cireada, -a fcut un pântece mare, mare cât un munte! Apoi iar

vine la fereastr, întinde aripile în dreptul soarelui, de întunec de tot casaboierului, i iari începe:

Cucurigu! boieri mari, Dai pungua cu doi bani!

Boierul, când mai vede i ast dndnaie, crpa de ciud i nu tia ce smai fac, doar va scpa de cuco.

Mai st boierul cât st pe gânduri, pân-i vine iari în cap una.

- Am s-l dau în haznaua cu bani; poate va înghii la galbeni, i -a stavreunul în gât, s-a îneca i-oi scpa de dânsul.

i, cum zice, umfl cucoul de-o arip i-l zvârle în haznaua cu bani; cciboierul acela, de mult bnrit ce avea, nu-i mai tia numrul. Atunci

cucoul înghite cu lcomie toi banii i las toate lzile pustii. Apoi iese ide-acolo, el tie cum i pe unde, se duce la fereastra bo ierului i iar

începe:



Acum, dup toate cele întâmplate, boierul, vzând c n -are ce-i mai face, i-azvârle pungua. Cucoul o ia de jos cu bucurie, se duce în treaba lui i

las pe boier în pace. Atunci toate psrile din ograda boiereasc, vzând voinicia cucoului, s-au luat dup dânsul, de i se prea c-i o nunt, i nualtceva; iar boierul se uita gale cum se duceau psrile i zise oftând:



24

- Duc-se i cobe i tot, numai bine c am scpat de belea, c nici lucrucurat n-a fost aici!

Cucoul îns mergea ano, iar psrile dup dânsul, i merge el cât merge, pân ce ajunge acas la moneag, i de pe la poart începe a

cânta: "Cucurigu!!! cucurigu!!!"

Moneagul, cum aude glasul cucoului, iese afar cu bucurie; i când îiarunc ochii spre poart, ce s vad? Cucoul su era ceva de speriat!

elefantal i se prea purice pe lâng acest cuco; -apoi în urma lui veneaucârduri nenumrate de psri, care de care mai frumoase, mai cucuiete imai boghete. Moneagul, vzând pe cucoul su aa de mare i greoi, iîncunjurat de-atât amar de galie, i-a deschis poarta. Atunci cucoul i-a

zis:

- Stpâne, aterne un ol aici în mijlocul ogrzii. Moneagul, iute ca un prâsnel, aterne olul. Cucoul atanci se aaz pe

ol, scutur puternic din aripi i îndat se umple ograda i livadamoneagului, pe lâng psri, i de cirezi de vite; iar pe ol toarn o

movil de galbeni, care strlucea la soare de-i lua ochii!

Moneagul, vzând aceste mari bogii, nu tia ce s fac de bucurie, srutând mereu cucoul i dezmierdându-l.

Atunci, iaca i baba venea nu tiu de unde; i, când a vzut unele ca aceste,numa-i sclipeau rutcioasei ochii în cap i plesnea de ciud.

- Monege, zise ea, ruinat, d-mi i mie nite galbeni!

- Ba pune-i pofta-n cui, mi bab! Când i-am cerut ou, tii ce mi-airspuns? Bate acum i tu gina, s-i aduc galbeni; c-aa am btut eu

cucoul, tii tu din a cui pricin... i iaca ce mi-a adus!

Atunci baba se duce în poiat, gbuiete gina, o apuc de coad i o ia labtaie, de-i venea s-i plângi de mil! Biata gin, cum scap din mâinile

babei, fuge pe drumuri. i cum mergea pe drum, gsete i ea o mrgic -o înghite. Apoi repede se întoarce acas la bab i începe de pe la poart:

"Cot, cot, cotcodac!" Baba iese cu bucurie înaintea ginii. Gina sare peste poart, trece iute pe lâng bab i se pune pe cuibar; i, dup vrun

ceas de edere, sare de pe cuibar, cotcodcind. Baba atanci se duce cu fuga, s vad ce i-a fcut gina!... i, când se uit în cuibar, ce s vad?

Gina se ouase o mrgic. Baba, când vede c -a btut gina joc de



25

dânsa, o prinde -o bate, -o bate, pân-o omoar în btaie! i aa, babacea zgârcit i nebun a rmas de tot srac, lipit pmântului. De-acu amai mânca i rbdri prjite în loc de ou; c bine i-a fcut râs de gin

i-a ucis-o fr s-i fie vinovat cu nimica, srmana!

Moneagul îns era foarte bogat; el i-a fcut case mari i grdini frumoase i tria foarte bine; pe bab, de mil, a pus-o ginrit, iar pecuco îl purta în toate prtile dup dânsul, cu salb de aur la gât i încltat cu ciubotele galbene i cu pinteni la clcâie, de ti se prea c -i un irod de

cei frumoi, iar nu cuco de fcut cu bor.



26

Dnil Prepeleac

Erau odat într-un sat doi frai, i amândoi erau însurai. Cel mai mareera harnic, grijuliu i chiabur, pentru c unde punea el mâna punea i Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iar cel mai mic era srac. De multe ori

ugea el de noroc i norocul de dânsul, cci era lene, nechitit la minte i

nechibzuit la trebi; -apoi mai avea i o mulime de copii! Nevasta acestui

srac era muncitoare i bun la inim, iar a celui bogat era pestri la

mae i foarte zgârcit. Vorba veche: "Tot un bou -o belea". Fratele cel

srac - srac s fie de pcate!- tot avea i el o pereche de boi, dar cole: porumbi la pr, tineri, nali de trup, epoi la coarne, amândoi cudalbi,

intai în frunte, ciolnoi i groi, cum sunt mai buni de înjugat la car, deieit cu dânii în lume i de fcut treab. Dar plug, grap, teleag, sanie,

car, tânjal, cârceie, coas, hreapc, poi, grebl i câte alte lucruri ce

trebuiesc omului gospodar nici c se aflau la casa acestui om nesocotit. i

când avea trebuin de asemene lucruri, totdeau na supra pe alii, iar

mai ales pe frate-su, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori

cea zile fripte brbatului, ca s-l poat descotorosi odat de frate-su.

Ea zicea adeseori:

- Frate, frate, dar pita-i cu bani, brbate.- Apoi, d, mi nevast, sângele ap nu se face. Dac nu l-oi ajuta eu,

cine s-l ajute?

Nevasta, nemaiavând încotro, tcea i înghiea noduri. Toate ca toate,

dar carul su era de haimana. Nu treceau dou-trei zile la mijloc, i se



27

trezea la ua ei cu Dnil, cumnatu-su, cerând s-i împrumute carul: ba

s-i aduc lemne din pdure, ba fin de la moar, ba cpii din arin,

ba multe de toate.

- Mi frate, zise într-o zi cel mai mare istuilalt; mi-e lehamite de fria

noastr!... Tu ai boi, de ce nu-i închipuieti -un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo, carul se stric. -apoi, tii

vorba ceea:"D-i, pop, pintenii i bate iapa cu clcâiele".

- Apoi, d, frate, zise istalalt, scrpinându-se în cap, ce s fac?

- Ce s faci? S te-nv eu: boii ti sunt mari i frumoi; ia-i i-i du la

iarmaroc, vinde-i i cumpr alii mai mici i mai ieftini, iar cu banii

rmai cumpr-i i un car, i iaca te-ai fcut gospodar.

- Ia, tii c nu m-ai învat ru? aa am s fac.

Zicând aceste, se duce la dânsul acas, îi ia boii de -o funie i pornetecu ei spre târg. Dar, cum am spus, omul nostru era un om de aceia cruia-i

mânca câinii din traist, i toate trebile, câte le fcea, le fcea pe dos.Târgul era cam departe, i iarmarocul pe sfârite. Dar cine poate sta

împotriva lui Dnil Prepeleac? (c aa îi era porecla, pentru c atâtaodor avea i el pe lâng cas fcut de mâna lui). El tuflete cuma pe cap,

o îndeas pe urechi i habar n-are: "Nici nu-i pas de Nstas; de Nichita,nici atâta".

Mergând el cu Duman i Tlman ai si, tot înainte spre iarmaroc,tocmai pe când suia un deal lung i trgnat, alt om venea dinspre târg cu

un car nou, ce i-l cumprase chiar atunci i pe care îl trgea cu mâinile

singur, la vale cu proptele i la deal cu opintele.

- Stai, prietene, zise ist cu boii, care se tot smunceau din funie, vzând

troscotul cel fraged i mândru de pe lâng drum. Stai puin cu carul, c-am

s-i spun ceva.

- Eu a sta, dar nu prea vrea el s steie. Dar ce ai s-mi spui?

- Carul dumitale parc merge singur.- D-apoi... mai singur, nu-l vezi?

- Prietene, tii una?

- tiu dac mi-i spune.

- Hai s facem treampa; d-mi carul, i na-i boii. Nu vreau s le mai



28

port grija în spate: ba fân, ba ocol, ba s nu-i mnânce lupii, ba de multe

de toate... Oi fi eu vrednic s trag un car, mai ales dac merge singur.

- uguieti, mi omule, ori i-e într-adins?

- Ba nu uguiesc, zise Dnil.

- Apoi dar, te vd c eti bun mehenghiu, zise cel cu carul; m-ai gsit într-un chef bun; hai, noroc s dea Dumnezeu! S-i aibi parte de car, i eu

de boi!

Apoi d carul, îi ia boii, pleac pe costi într-o parte spre pdure i

se cam mai duce. Istalalt, adic Dnil, zice în gândul su:

"Taci, c-i cu buche; l-am potcovit bine! De nu cumva s-ar rzgândi;

dar parc nu era igan, s întoarc."

Apoi îi ia i el carul i pornete tot la vale înapoi spre cas.

- Aho! car nebun, aho! Când te-oi încrca zdravn cu saci de la moar,

ori cu fân din arin, atunci s mergi aa! i cât pe ce, cât pe ce s nu-l ia

carul înainte. Dar de la o vreme valea s-a sfârit i s-a început un deal;

când s-l suie la deal, suie-l dac poi!... Hâri! încolo, scâri! încolo, carul

se da înapoi.

- Na! car mi-a trebuit, car am gsit!

Apoi cu mare greu hartoiete carul într-o parte, îl oprete în loc, se pune pe proap i se aterne pe gânduri.

- M!... asta înc-i una! De-oi fi eu Dnil Prepeleac, am prpdit boii;

iar de n-oi fi eu acela, apoi am gsit o cru... Ba e Prepeleac, ba nu-iel...

Când iaca un om trecea iute spre târg c-o capr de vânzare.

- Prietene, zise Dnil, nu mi-i da capra ceea, s-i dau carul ista?

- Apoi... d... capra mea nu-i de cele sritoare, i-i bun de lapte.

- Ce mai la deal, la vale! bun, ne-bun, na-i carul i d-mi-o!

Cela nu se pune de pricin, d capra i ia carul. Apoi ateapt pân vinalte care, de-l leag dinapoia lor, i se duce în treaba lui spre cas, lsând

pe Dnil gur casc tot pe loc.

- Bun, zise Prepeleac. Ia, pe ist cu capra tiu încaltea c bine l-am boit!

Ia apoi i el capra i pornete iar spre târg. Dar capra tot capr; se

smuncea în toate prile, încât îi era acum lehamete de dânsa.



29

- De-a ajunge mai degrab în târg, zise Prepeleac, ca s scap de râia

asta.

i, mergând el mai departe, iaca se întâlnete c-un om ce venea de latârg c-o gâsc în brae.

- Bun întâlniul, om bun! zise Dnil.- Cu bine s dea Dumnezeu!

- Nu vrei s facem schimb? s-i dau capra asta i s-mi dai gâsca.

- N-ai nimerit-o, c nu-i gâsc, ci-i gânsac; l-am cumprat de smân.

- Da, d-mi-l, d-mi-l! c-i dau i eu o smân bun.

- De mi-i da ceva adaos, poate s i-l dau; iar de nu, norocul gâtelor

de-acas; c are s fac un otrocol prin ele, de s-a duce vestea!

În sfârit, dur la deal, dur la vale, unul mai d, altul mai las, i Prepeleac mrit capra! Apoi înfac gânsacul i pleac tot înainte spre

târg. Când ajunse în târg, gânsacul, dorit de gâte, ipa cât îl lua gura:

"ga, ga, ga, ga!"

- Na! c-am scpat de dracul i am dat peste tat-su: acesta m

asurzete! Las' c te însor eu i pe tine acu, mi buclucaule! i, trecând pe lâng un negustor cu pungi de vânzare, d gânsacul pe -o pung de cele

pe talger i cu bierile lungi, de pus în gât. Ia el punga, o sucete, oînvârtete -apoi zice:

- Na-i-o frânt, c i-am dres-o! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare

dragul s te uii la ei am rmas c-o pung goal. Mi! mi! mi! mi! Doar tiu c nu mi-i acum întâiai dat s merg la drum; dar parc dracul

mi-a luat minile!

Mai ede el cât ede de casc gura prin târg, -apoi îi ia tlpia spre

cas. i, ajungând în sat, se duce drept la frate-su, ca s-i duc bucurie.

- Bine v-am gsit, bdi!

- Bine-ai venit, frate Dnil! Da' mult ai zbovit la târg!

- Apoi d, bdi; m-am pornit cu graba i m-am întâlnit cu zbava.

- Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?

- Ia, nu prea bun! Bieii boiorii mei s-au dus ca pe gura lupului.

- Vro dihanie a dat peste dânii, ori i i-a furat cineva?



30

- Ba! I-am dat eu singur cu mâna mea, bdi.

Apoi spuse din capt toat întâmplarea, pe unde-a fost i ce-a pit; iar

la urma urmelor zise:

- -apoi, ce mai atâta vorb lung, dintr-o pereche de boi ales c-o

pung; -apoi i asta pute a pustiu, bdi drag.- M! da, drept s-i spun, c mare ntru mai eti!

- Apoi d!... bdi! pân-aici, toate-au fost cum au fost, da' de-acum am

prins eu minte... Numai ce folos? Când e minte, nu-i ce vinde; când e

brânz, nu-i brbân. Iaca îi dau dumitale punga asta, c eu n-am ce face

cu dânsa. i te mai rog de toi dumnezeii s-mi împrumui macar o dat

carul cu boii, s-aduc nite lemne din pdure la nevast i la copii, c n-au

scânteie de foc în vatr, srmanii! -apoi, ce-a da Dumnezeu! cred c nu

te-oi mai supra.- Ptiu! m! zise frate-su, dup ce l-a lsat s sfârasc. Se vede c

Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut. Iaca-i mai dau o dat carul,dar asta i-a fi cea de pe urm.

Lui Dnil atâta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii frine-su i

pornete. Cum ajunge în pdure, chitete un copac care era mai mare i

trage carul lâng el; fr s dejuge boii, începe a tia copacul, ca s cad

în car deodat. Trebi de ale lui Dnil Prepeleac! Bocnete el cât

bocnete, când pârrr! cade copacul peste car de -l sfarm i peste boi de-iucide!

- Na! c fcui pacostea i fraine-meu! Ei, ei, acum ce-i de fcut?... Eu

cred c ce-i bine, nu-i ru: Dnil face, Dnil trebuie s desfac. M duc

s vd, n-oi putea smomi pe frate-meu s-mi împrumute i iapa, s fug apoi

cu ea în lume, iar copiii i nevasta s-i las în tirea Celui-de-sus.

Aa zicând, pornete i, mergând prin pdure, s-a rtcit. Dup mult

trud i buimceal, în loc s ias la drum, d de-un heleteu i, vzând

nite liie pe ap, zvârrr! cu toporul într-însele, cu chip s ucid vro una s-o duc pechin frine-su... Dar liiele, nefiind chioare, nici moarte, au

zburat; toporul s-a cufundat, i Prepeleac a rmas btând în buze.

- M!... c ru mi-a mai mers astzi! Ce zi pocit! Se vede c m-a luat

cineva din urm!

Apoi d din umere i pornete; mai merge el cât merge, pân ce, cu



31

mare greu, gsete drumul. Apoi o ia la papuc i hai, hai! hai, hai! ajunge

în sat, la frate-su, i pe loc cârpete o minciun, care se potrivea ca nuca

în perete.

- Frate, mai f-mi un bine i cu iapa, ca s mân boii de clare: în

pdure a plouat grozav, i s-a fcut o mâzg -un gheu, de nu te mai poide fel inea pe picioare.

- M! zise frate-su, se vede c tu ai fost bun de clugrit, iar nu de

trit în lume, s necjeti oamenii i s chinuieti nevasta i copiii! Haiti!

lipseti dinaintea mea i du-te unde-a dus surdul roata i mutul iapa, ca s

nu mai aud de numele tu!

Iapa? Las' pe Dnil, c tie el unde-a duce-o: s-i ia iertciune de la

boi i ziua bun de la car. Apoi iese pe u, pune mâna pe iap i pe-o

secure, i tunde-o! Când se trezete frate-su, ia iapa dac ai de unde! Prepeleac era tocmai la heleteul din pdure, s caute toporul. Aici îi

trsni în cap lui Dnil c el ar fi bun de clugr, dup vorbele frine-

su.

- Am s durez o mnstire pe pajitea asta, de are s se duc vestea în

lume, zise el.

i deodat se i apuc. Face mai întâi o cruce -o înfige în pmânt, deînseamn locul. Apoi se duce prin pdure i începe a chiti copacii

trebuitori: ista-i bun de amânare, cela de tlpi, ista de grinzi, cela detumurugi, cela de costoroabe, ista de toac; i tot aa dondnind el din

gur, iaca se trezete dinaintea lui c-un drac ce ieise din iaz.

- Ce vrei s faci aici, mi omule?

- Da' nu vezi?

- Stai, m! nu te-apuca de nzbutii. Iazul, locul i pdurea de pe-aici

sunt ale noastre.

- Poate-i zice c i raele de pe ap sunt ale voastre, i toporul meu din

undul iazului. V-oi înva eu pe voi s punei stpânire pe lucrurile dinlume, cornorailor!

Dracul, neavând ce-i face, hutiuliuc! în iaz i d de tire lui Scaraoschi

despre omul lui Dumnezeu, cu nravul dracului. Ce s fac dracii? Se

sftuiesc între dânii, i Scaraoschi, cpetenia dracilor, gsete cu cale s

trimit pe unul din ei c-un burduf de bivol plin cu bani, s-i dea pusnicului



32

Dnil, ca s-l poat mtura de-acolo.

- Na-i, m, bani! zise dracul trimis; i s te crbneti de aici; c, de

nu, e ru de tine!

Prepeleac se uit la cruce, se uit la drac i la bani... d din umere -

apoi zice:- Avei noroc, spurcailor, c-mi sunt mai dragi banii decât pusnicia, c

v-a arta eu vou!

Dracul rspunde:

- Nu te pune în poar, mi omule, cu împratul iadului; ci mai bine ia -ibniorii i caut-i de nevoi.

Apoi las banii i se întoarn în heleteu, unde gsete pe Scaraoschi

tare mâhnit pentru pierderea unei comori aa de mari, cu care ar fi putut

dobândi o mulime de suflete.

Prepeleac, în acest timp, se chitea cum ar face s vad banii acas la

dânsul.

- Bun! zise Dnil. Nici asta nu se ia din drum. Tot mnstiri s

croieti, dac vrei s te bage dracii în seam, s-i vie cu banii de-a gata la

picioare i s te fac putred de bogat!

Pe când se îngrijea el cum s duc banii acas, iaca un alt drac din iazi se înfiaz înainte, zicându-i:

- Mi omule! Stpânu-meu s-a rzgândit; el vrea mai întâi s ne cercm

puterile -apoi s iei banii.

"Ia, acu-i acu!" zise Prepeleac în gândul su, oftând. Dar este o vorb:

tot bogatul mintios i tânrul frumos. Dnil mai prinsese acum la minte.

- Puterile? Ei, cum i în ce fel?

- Iaca cum: dintru-ntâi i dintru-ntâi, care dintre noi amândoi a lua

iapa ta în spate i va înconjura iazul de trei ori, fr s-o pun jos i s sersufle, ai aceluia s fle banii.

i cum zice, umfl dracul iapa în cârc i într-o clip înconjur iazul de

trei ori. Prepeleac, vzând atâta putere din partea dracului, nu -i prea venila socoteal, dar tot îi inu flrea i zise:

- Mi Michidu! doar eu te credeam mai tare decât eti! Aa-i c tu ai

luat iapa în spate? Îns eu i-oi lua-o numai între picioare; i îndat se i



33

azvârle pe iap i înconjur iazul de trei ori, fr s se rsufle.

Dracul atunci se mir mult de asta i, neavând ce mai zice, iscodi alta.

- Acum s ne întrecem din fug, zise el.

- Mi Michidu! da' cu mine i-ai gsit c poi tu s te întreci din fug?

- D-apoi cu cine?

- Vin încoace, s-i art eu cu cine! Apoi merge împreun cu dracul în

nite porumbrei, unde vede un iepure dormind, i i-l arat.

- Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos i mititel?

- Vd.

- Acela-i copilul meu cel mai mic. Aine-te! i când l-oi trezi din somn,

s te iei dup el. i-odat i strig: u! ta! na! na! na!...

Atunci iepurele sare, i dracul dup el. Fug ei cât fug, i de la o vremedracul pierde urma iepurelui. Pân acum toi râdeau de Prepeleac, dar acum a ajuns s râd i el de dracul. Pe când Dnil se inea cu m âna de

inim, râzând de prostia dracului, iaca i acesta se înturna gâfuind.

- M! da' sprinten i sprinroi copil mai ai, drept s-i spun! Când aproape-aproape s pun mâna pe dânsul, i-am pierdut urma, i s te duci,

dulu!

- Seamn ttâne-su, sireicanul! zise Dnil. Ei? mai ai poft s te

întreci i cu mine?- Ba mai pune-i pofta-n cui!... Mai bine s ne întrecem din trânt.

- Din trânt? Doar de i-e greu de via. M! tot am auzit din btrâni c

dracii nu-s proti; d-apoi, cum vd eu, tu numai nu dai în gropi, de prost ce

eti. Ascult! Eu am un unchi btrân de 999 de ani i 52 de sptmâni; i

de-l vei putea trânti pe dânsul, atunci s te încerci i cu mine, dar cred c i-a da pe nas.

Zicând aceste, pornete înainte i face semn dracului cu mâna, s vin

dup el. În fundul pdurii, sub nite stânci, se afla o bizunie de uri, pestecare dduse Prepeleac, umblând câteodat, ca pusnic ce se gsea, dup

vlstari slbatici i dup zmeur. Ajungând ei aproape, Dnil zise:

- Iaca locaul unchiului meu. Intr înluntru; ai s-l gseti dormind în

cenu, cu nasul în tciuni. De vorbit, nu poate vorbi, c mselele i dinii

i-au czut mai bine de o mie de ani.



34

Dracul, când n-are ce face, tii ce face... Intr înluntru i începe a-i

purta codia cea bârligat pe la nasul uncheului. Atâta i-a trebuit lui mo

Ursil, -apoi las' pe dânsul! Deodat sare mânios din bârlog, ha! dracul

subsuoar i-l strânge cu atâta putere, de era s-i dea sufletul, i ochii i-

au ieit afar din cap cât cepele de mari.- Na! nu caui, -o gseti, zise Dnil, care privea de departe

vlmagul acesta i se strica de râs. Dar nu tiu ce face dracul, c face el

ce face, i cu mare greu scap din labele lui mo Ursil. Dnil, cum vede

pe drac scpat, bun teafr... se face c-l scoate.

- Ia las', mi omule, las'! nu-i mai face obraz. Dac ai tiut c ai un

mo aa de grobian, pentru ce m-ai îndemnat s m lupt cu el?

- Da' ce? Nu i-a plcut? Hai i cu mine!

- Cu tine, i numai cu tine, m-oi întrece din chiuit; i care-a chiui maitare, acela s ia banii.

- Bun!... zise Dnil în gând; las' c te-oi chiui eu! Mi Michidu! Iachiuie tu întâi, ca s aud cum chiui.

Atunci dracul se crcete c-un picior la asfinit i cu unul la rsrit, s-

apuc zdravn cu mâinile de torire cerului, casc o gur cât o ur, i,

când chiuie o dat, se cutremur pmântul, vile rsun, mrile clocotesc

i petii din ele se sperie; dracii ies afar din iaz cât frunz i iarb! i

oleac numai de nu s-a risipit bolta cerului. Dnil îns edea clare peburduful cu bani i, inându-i firea, zise:

- M! da' numai aa de tare poi chiui? Eu mai nu te-am auzit. Mai

chiuie o dat!

Dracul chiuie i mai grozav.

- Tot nu te-am auzit. Înc o dat!

Dracul chiuie -a treia oar, aa de tare, de credeai c s-a rupt ceva

într-însul.

- Acum nu te-am auzit nici atâta... Aa-i c-a venit i rândul meu?

- Mai aa!

- Mi Michidu! când oi chiui eu, ai s asurzeti -au s-i sar creieriidin cap. Îneles-ai tu? Îns eu îi priesc bine, dac-i vrea s m asculi.

- În ce fel?



35

- Ia s-i leg ochii i urechile c-un tergar, dac vrei s mai trieti.

- Leag-mi ce tii i cu ce tii, numai s nu mor!

Atunci Dnil leag strâns c-un tergar gros de câli ochii i urechile

dracului, ca la baba-oarba; apoi ia o drughinea groas de stejar în

mân, cci, cât era de pusnic Dnil, tot mai mult se bizuia pe drughineadecât în sfânta cruce, i pâc! la tâmpla dracului cea dreapt, una!

- A... leu! destul! Nu mai chiui!

- Ba nu! stai, Sarsail! tu cum ai chiuit de trei ori? Trosc! i la stânga

una!

- Va... leu! destul!

- Ba nu-i destul! i-i mai trage i-n numele tatlui una!

- A...uleo! strig dracul îngrozitor, i cu ochii legai, cum era,

vicrându-se grozav i zvârcolindu-se ca arpele, se arunc în iaz,

spunând lui Scaraoschi cele întâmplate i c nu-i de uguit cu vrjitorul

acesta.

Dnil îns ofta din greu lâng burduful cu bani i se tot frmânta cu

gândul ce-i de fcut. Când, iaca al treilea drac i se înfiaz înainte, c -un

buzdugan stranic de mare în mân, pe care îl trântete la pmânt i zice:

- Mi omule! ia, acum s te vd! Cine-a azvârli buzduganul ista maitare în sus, ai aceluia s fie banii.

"Na! Dnil, zice el în gândul su, a-i c-ai sfeclit-o?" Dar vorba

ceea: "Nevoia înva pe cru".

- Ia zvârle-l tu întâi, mi dracule!

Atunci dracul ia buzduganul de coad, i când îl zvârle, se suie aa de

tare, de nu se mai vede; i abia dup trei zile i trei nopi, czând jos, cu

mare strnicie s-a cufundat în fundul pmântului, de s -au zguduit temeliile

lumii!

- Ia azvârle-l i tu acum, zise dracul îngâmfat.

- L-oi zvârli eu, nu te îngriji, dar scoate-l mai întâi în faa pmântului,

cum a fost i la tine. Dracul ascult i-l scoate.

- Haiti! mai repede, mai repede, c n-am timp de ateptat...

- Mai îngduiete puin, tartarule, c nu te trag copiii de poale!

Dracul îngduie, cci n-are încotro.



36

Nu trecu mult i ziua se cltori. Cerul era limpede, i luceferii

sclipitori râdeau la stele, iar luna, scoând capul de dup dealuri, se

legna în vzduh, luminând pmântul.

- Da' nu-l mai zvârli, omule?

- Ba am s-l zvârl de-acum; dar îi spun dinainte, s te tergi pe bot despre dânsul.

- De ce?

- Iaca de ce: vezi tu colo în lun nite pete?

- Le vd.

- Acolo-s fraii mei din ceea lume. i, Doamne, mare nevoie mai au deier, ca s-i potcoveasc caii. Uite bine i vezi cum îmi fac semn cu mâna,

s le dau buzduganul ista; -odat i pune mâna pe dânsul.

- Sti, nepriceputule, c buzduganul ista îl aavem lsat motenire de la

strmoul nostru; i nu-l putem da nici pentru toat lumea; -odat-i i

smuncete buzduganul din mân, i fuga cu el în iaz, spunând lui

Scaraoschi ce era s peasc cu buzduganul.

Atunci Scaraoschi, îngrijit i mânios grozav, chem înaintea sa pe toat

drcimea i btu din picior, strigând:

- Acum, în clip, s se aleag unul dintre voi care s mearg i safuriseasc pe acest proclet i vrjma cumplit. Pe loc i vine unul înantea

sa, tremurând.

- S trii, mârvia-voastr! Eu m duc s îndeplinesc nelegiuitavoastr porunc.

- Mergi! i dac-i fi meter i-i izbuti, s tii c-am s te fac mai mare.

Atunci dracul pornete c-o falc-n cer i cu una-n pmânt, i într-o

clip i ajunge la pusnicul Dnil.

- Mi omule, zise dracul. Tu, cu mecheriile tale, ai tulburat toatdrcimea; da' acu am s te vâr i eu în toate grozile morii! Hai s ne

blestemm, i care dintre noi amândoi a fi mai meter, acela s ia banii!

-odat i-ncepe dracul a boscorodi din gur i a descânta, c nu tiuce face, de-i pocnete lui Dnil un ochi din cap. Sracul Prepeleac! se

vede c i-a fost scris tot el s rsplteasc i pcatele iepei frine-su, alecaprei, ale gânsacului logodit i ale boilor ucii în pdure. Pesemne



37

blestemul gâtelor vduvite l-a ajuns, srmanul! Doamne! Multe mai are

de ptimit un pusnic adevrat când se deprteaz de poftele lumeti i se

gândete la fapte bune!... -apoi ce este mai ginga decât ochiul? Dnil

crpa de durere! dar, oricât îl durea de tare, el tot îi inu inima cu dinii i

zise:- Nu m sperii tu cu de-alde-aceste, demon spurcat ce eti! Am s te fac

s-i muti mâinile i s m pomeneti în toat viaa ta!

- D, d, nu mai dondi atâta din gur i blestem i tu acum, s te vd

cât eti de meter.

- Ai s iei burduful cu bani în spate i ai s mergi la casa mea, cci

blestemurile printeti nu-s la mine. Îneles-ai?

i, cum zice, încalec i Dnil pe burduf; iar dracu-i umfl în spate i

zboar iute ca gândul taman la casa lui Dnil Prepeleac. Copiii inevasta lui, când au vzut un bivol zburând pe sus, au rupt-o de fug,

înspimântai. Dnil, îns, a început a-i striga pe nume; i ei, cunoscând

glasul lui, s-au oprit.

- Dragii tatei, biei! Ia venii încoace i aducei cu voi i blestemurile printeti! ragila i pieptenii de pieptnat câli!

Bieii încep a curge toi, care dincotro, cu blestemurile printeti în

mân. Îi venise acum i lui Dnil apa la moar.

- Punei mâna, copii, pe jupânul ista, i începei a-l blestema cum îi tivoi mai bine, ca s-i plac i dumisale.

Atunci las pe copii, c i dracul fuge de dânii. Au tbrât cu toii pe

dânsul i l-au schingiuit dup placul lui Dnil. -a început dracul aipa

cât îi lua gura; i scpând cu mare greu de mâinile lor, hârcâit i stâlcit

cum era, a lsat i bani i tot i s-a dus pe urlai dup ceilali. Iar Dnil

Prepeleac, nemaifiind suprat de nimene i scpând deasupra nevoii, a

mâncat i a but i s-a desftat pân la adânci btrânee, vzându-i pe fiii

iilor si împrejurul mesei sale.



38

Povestea porcului

Cic erau odat o bab i un moneag: moneagul de-o sut de ani, i

baba de nouzeci; i amândoi btrânii acetia erau albi ca iarna i posomorâi ca vremea cea rea din pricin c nu aveau copii. i, Doamne!

tare mai erau dorii s aib mcar unul, cci, cât era ziulica i noaptea de

mare, edeau singurei ca cucul i le iuiau urechile, de urât ce le era. i

apoi, pe lâng toare aceste, nici vreo scofal mare nu era de dânii: un

bordei ca vai de el, nite oale rupte, aternute pe laie, i atâta era tot. Ba

de la o vreme încoace, urâtul îi mânca i mai tare, cci ipenie de om nu le

deschidea ua; parc erau bolnavi de cium, srmanii!

În una din zile, baba oft din greu i zise moneagului:

- Doamne, monege, Doamne! De când suntem noi, înc nu ne-a zis

nime tat i mam! Oare nu-i pcat de Dumnezeu c mai trim noi pe

lumea asta? Cci la casa fr de copii nu cred c mai este vrun Doamne-

ajut!

- Apoi d, mi bab, ce putem noi face înaintea lui Dumnezeu?



39

- Aa este, monege, vd bine; dar, pân la una, la al ta, tii ce-am

gândit eu ast-noapte?

- tiu, mi bab, dac mi-i spune.

- Ia, mâine diminea, cum s-a miji de ziu, s te scoli i s apuci

încotro-i vedea cu ochii; i ce i-a iei înainte întâi i-ntâi, dar a fi om, da' arpe, da', în sfârit, orice alt jivin a fi, pune-o în traist i o ad acas;

vom crete-o i noi cum vom putea, i acela s fie copilul nostru.

Moneagul, stul i el de-atâta singurtate i dorit s aib copii, se

scoal a doua zi dis-diminea, îi ia traista în b i face cum i-a zis

baba... Pornete el i se duce tot înainte pe nite ponoare, pân ce d peste

un bulhac. i numai iaca c vede în bulhac o scroaf cu doisprezece

purcei, care edeau tologii în glod i se pleau la soare. Scroafa, cum

vede pe moneag c vine asupra ei, îndat începe a grohi, o rupe de fug, i purceii dup dânsa. Numai unul, care era mai ogârjit, mai rpnos i

mai rpciugos, neputând iei din glod, rmase pe loc.

Moneagul degrab îl prinde, îl bag în traist, aa plin de glod i dealte podoabe cum era, i pornete cu dânsul spre cas.

- Slav ie, Doamne! zise moneagul, c pot s duc babei mele o

mângâiere! Mai tiu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat în gând ieri noapte de una ca asta.

i cum ajunge-acas, zice:- Iaca, mi bbuc, ce odor i-am adus eu! Numai s-i triasc! Un

biat ochios, sprâncenat i frumuel de nu se mai poate. Îi seamn ie,

rupt bucic!... Acum pune de lutoare i grijete -l cum tii tu c se

grijesc bieii: c, dup cum vezi, îi cam colbit, mititelul!

- Monege, monege! zise baba, nu râde, c i aceasta-i fptura lui

Dumnezeu; ca i noi... Ba poate... i mai nevinovat, srmanul!

Apoi, sprinten ca o copil, face degrab leie, pregtete de

scldtoare i, fiindc tia bine treaba moitului, l purcelul, îl scald, îitrage frumuel cu untur din opai pe la toate încheieturile, îl strânge de

nas i-l sumu, ca s nu se deoache odorul. Apoi îl piaptn i-l grijeteaa de bine, c peste câteva zile îl scoate din boal; i cu trâe, cu coj ie,

purcelul începe a se înfiripa i a crete vzând cu ochii, de -i era mai maredragul s te uii la el. Iar baba nu tia ce s mai fac de bucurie c are un



40

biat aa de chipos, de hazliu, de gras i învelit ca un pepene. S-i fi zis

toat lumea c-i urât i obraznic, ea inea una i bun, c biat ca biatul

ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignit: c nu

putea s le zic tat i mam.

Într-una din zile, moneagul voiete a merge la târg s mai cumperecâte ceva.

- Monege, zise baba, nu uita s aduci i nite rocove pentru ist biat,

c tare-a fi dorit, mititelul!

- Bine, mi bab. Dar în gândul su: "Da' mânca-l-ar brânca s-l

mnânce, surl, c mult m mai îndui cu dânsul. De-am avea pâine i

sare pentru noi, da' nu s-l mai îndop i pe dânsul cu bunti... Când m -a

potrivi eu babei la toate cele, apoi a lua câmpii!"

În sfârit, moneagul se duce la târg, târguiete el ce are de târguit i,când vine acas, baba îl întreab, ca totdeauna:

- Ei, monege, ce mai tii de pe la târg?

- Ce s tiu, mi bab? Ia, nu prea bune veti: împratul vrea s-imrite fata.

- i asta-i veste rea, monege?

- D-apoi îngduiete puin, mi bab, c nu-i numai atâta, c, de ce-am

auzit eu, mi s-a suit prul în vârful capului. i când i-oi spune pân la

sfârit, cred c i s-a încrâncena i ie carnea pe tine.- Da' de ce, monege? Vai de mine!

- D-apoi, iaca de ce, mi bab, ascult: Împratul a dat de tire, prin

crainicii si, în toat lumea, c oricine s-a afla s-i fac, de la casa aceluia

i pân la curile împrteti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe i

el de fel de copaci, pe de-o parte i de alta, i în copaci s cânte tot felul

de psri, care nu se mai afl pe lumea asta, aceluia îi d fata; ba cic-i

mai d i jumtate din împria lui. Iar cine s-a bizui s vin ca s-o

cear de nevast i n-a izbuti s fac podul, aa cum i -am spus, aceluia peloc îi i taie capul. i cic pân acum o mulime de feciori de crai i de

împrai, cine mai tie de pe unde au venit, i nici unul din ei n-a fcut nici

o isprav; i împratul, dup cum s-a hotrât, pe toi i-a tiat, fr cruare,

de le plânge lumea de mil. Apoi, mi bab, ce zici? bune veti sunt

aceste? Ba i împratul cic s-a bolnvit de suprare!



41

- Of! monege, of! boala împrailor e ca sntatea noastr! Numai

despre feii de împrat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, c mare

ale i alean or fi mai ducând mamele lor pentru dânii! Mai bine c al

nostru nu poate vorbi i nu-l duce capul, ca pe alii... la atâtea iznoave.

- Bune-s i acestea, mi bab; da' bun ar fi i aceea când ar aveacineva un fecior care s fac podul i s ia pe fata împratului, c tiu c -ar

încleca pe nevoie i, Doamne! mare slav ar mai dobândi în lume!

Când vorbeau btrânii, purcelul edea în culcu, într-un cotlon sub

vatr, cu râtul în sus i, uitându-se int în ochii lor, asculta ce spun ei i

numai pufnea din când în când. i cum sftuiau btrânii, ei înde ei, despre

acestea, numai iaca se aude sub vatr: "Tat i mam! eu îl fac". Baba

atunci a ameit de bucurie, moneagul îns, gândind c -i Ucig-l crucea, s-

a speriat i, uimit, se uita prin bordei în toate prile, s vad de unde aieit acel glas; dar, nevzând pe nime, i-a mai venit în sine. Îns godacul

iar a strigat:

- Tat, nu te înfricoa, c eu sunt! Ci trezete pe mama i du -te la

împratul de-i spune c eu îi fac podul.

Moneagul atunci zise îngimat:

- D'apoi ai s-l poi face, dragul tatei?

- Despre asta n-aibi grij, tat, c eti cu mine. Numai du-te i vestete

împratului ce-am spus eu! Baba, atunci, venindu-i în sine, srut biatul i-i zise:

- Dragul mamei, drag! Nu-i pune viaa în primejdie, i pe noi s ne

lai, tocmai acum, strini, cu inima ars i fr nici un sprijin!

- Nu te îngriji, mmuc, defel; c trind i nemurind ai s vezi cine sunt

eu.

Atunci moneagul, nemaiavând ce zice, îi piaptn barba frumos, iatoiagul btrâneilor în mân, apoi iese din cas i pornete spre împrie

i, cum ajunge în târg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul împratului. Un strjer, cum vede pe moneag c st pe-acolo, îl întreab:

- Da' ce vrei, moule!

- Ia, am treab la împratul; feciorul meu se prinde c i-a face podul.

Strjerul, tiind porunca, nu mai lungete vorba, ci ia moneagul i-l



42

duce înaintea împratului. Împratul, vzând pe moneag, îl întreab:

- Ce voieti de la mine, moule?

- S trii muli ani cu bine, luminate i preaputernice împrate!

Fecioru-meu, auzind c avei fat de mritat, m-a trimis, din partea lui, ca

s aduc la cunotina mriei-voastre c el, cic, poate s v fac podul.- Dac poate s-l fac, fac-l, monege; i atunci fata i jumtate din

împria mea ale lui s fie. Iar de nu, atunci... poate -i fi auzit ce-au pit

alii, mai de vi decât dânsul?! Dac te prinzi aa, apoi mergi de-i ad

eciorul încoace. Iar de nu, caut-i de drum i nu umbla cu grgunii în

cap.

Moneagul, auzind aceste chiar din gura împratului, se pleac pân la

pmânt; apoi iese i pornete spre cas, ca s-i aduc feciorul. i, cum

ajunge acas, spune fecioru-su ce a zis împratul. Purcelul atunci, plin debucurie, începe a zburda prin bordei, d un ropot pe sub laie, mai

rstoarn câteva oale cu râtul i zice:

- Haidem, ttuc, s m vad împratul!

Baba, atunci, începe a se boci i a zice:

- Se vede c eu nu mai am parte în lumea asta de nimica! Pân acum

m-am chinuit de l-am crescut i l-am scos din toat nevoia, i acum... parc

vd c-am s rmân fr dânsul! i, tot bocind ea, o apuc lein de

suprare. Iar moneagul, de cuvânt; pune cuma pe cap, o îndeas pe urechi, îi

ia toiagul în mân, iese din cas i zice:

- Hai cu tata, biete, s-aducem nor mâne-ta.

Purcelul, atunci, de bucurie, mai d un ropot pe sub laie, apoi se ia

dup moneag i, cât cole, mergea în urma lui, grohind i muluind pe

os, cum e treaba porcului. Abia ajung ei la porile palatului împrtesc, i

strjerii, cum îi vd, încep a se uita unul la altul i a bufni de râs.

- Da' ce-i acesta, moule? zise unul din ei.

- D'apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul împratului.

- Doamne, moule, Doamne! mult minte îi mai trebuie! zise un strjer btrân; se vede c i-ai urât zilele!

- Apoi d, ce-i scris omului în frunte-i este pus, i tot de-o moarte are s



43

moar cineva.

- D-ta, moule, cum vedem noi, caui pricina ziua-miaza-mare, cu

lumânare, ziser strjerii.

- D-apoi asta nu v privete pe d-voastre; ia, mai bine pzii-v gura i

dai de tire împratului c-am venit noi, rspunse moneagul. Strjerii,atunci, se uit lung unul la altul i strâng i ei din umere, apoi unul din ei

vestete împratului despre venirea noilor peitori, moneagul cu purcelul

su! Atunci împratul îl cheam înaintea sa. Moneagul, cum intr, se

pleac pân la pmânt i st la u, smerit. Iar purcelul calc înainte pe

mvoare, grohind, i începe a mului prin cas.

Atunci împratul, vzând aa mare obrznicie, pe de-o parte i-a venit a

râde, iar pe de alta se tulbur grozav i zise:

- Da' bine, monege, când ai venit în cela r ând, parc erai în toatmintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dup tine? i cine te-a

pus la cale s m iei tocmai pe mine în btaie de joc?

- Fereasc Dumnezeu! înlate împrate, s cuget eu, om btrân, la una

ca asta! D-apoi, s avem iertare, luminarea-voastr, c acesta mi-i flcul,despre care v-am spus mai deunzi c m-a trimis la mria-voastr, dac v

mai aducei aminte.

- i el are s-mi fac podul?

- D-apoi aa ndjduim în Dumnezeu, c chiar el, mria-ta!- Hai! ia-i porcul de-aici i iei afar! i dac pân mâine diminea n-

a fl podul gata, monege, are s-i stea capul unde-i stau tlpile. Înelesu-

m-ai?

- Milostiv este Cel-de-sus, mria-voastr! Iar dac s-a întâmpla, - snu bnuii, puternice împrate! - dup dorina luminrii-voastre, apoi

atunci s ne trimitei copila acas.

i zicând aceste, se pleac dup obicei, îi ia purcelul, iese i pornete

spre cas, urmat de câiva ostai, în paza crora l-a dat împratul pân adoua zi; ca s vad ce poate fi una ca asta. Cci mult vorb, mult râs i

mare nedumerire se mai fcuse la palat i în toate prile despre o astfel de

batjocur nemaipomenit.

i, ctre sear, ajungând moneagul i cu purcelul acas, pe bab o

apuc un tremur, de spaim, i începe a se vicra i a zice:



44

- Uai de mine, monege! da' ce foc mi-ai adus la cas? Mie ostai îmi

trebuiesc?

- Înc mai ai gur s întrebi?! acestea-s faptele tale; m-am luat dupcapul tu cel sec i m-am dus pe coclauri s-i aduc copii de suflet. i

acum, iaca în ce chichion am intrat! C n-am adus eu ostaii, ci ei m-auadus pe mine. i capului meu se vede c pân mâine diminea i-a fost

scris s mai stea unde st!

Purcelul îns umbla muluind prin cas dup mâncare i nici grij n-

avea despre încurcala ce fcuse. Monegii s-au ciondnit cât s-au mai

ciondnit i, cât erau ei de îngrijii, despre ziu au adormit. Iar purcelul

atunci s-a suit binior pe lai, a spart o fereastr de brdhan i, suflând

o dat din nri, s-au fcut c dou suluri de foc, de la bordeiul

moneagului, care acum nu mai era bordei, i pân la palatul împratului.i podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iar bordeiul

moneagului se prefcuse într-un palat mult mai strlucitor decât al

împratului! i, deodat, baba i moneagul se trezesc îmbrcai în porfir

împrteasc, i toate buntile de pe lume erau acum în palaturile lor.

Iar purcelul zburda i se tologea numai pe covoare, în toate prile.

Tot în acea vreme, i la împrie stranic zvoan s-a fcut, i însui

împratul cu sfetnicii si, vzând aceast mare minune, grozav s-au

speriat, i temându-se împratal s nu i se întâmple ceva de ru, a fcut

sfat i a gsit cu cale s dea fata dup feciorul moneagului i de îndat a

i trimis-o. Cci i împratul, cât era de împrat, le dduse acum toate pe

una, i nici mcar aceea nu era bun: frica!

Nunt n-a mai fcut, cci cu cine era s -o fac? Fata împratului, cum a

ajuns la casa mirelui, i-au plcut palaturile i socrii. Iar când a dat cu

ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urm, strângând ea din

umere, a zis în inima sa: "Dac aa au vrut cu mine prinii i Dumnezeu,apoi aa s rmâie". i s-a apucat de gospodrie.

Purcelul toat ziua muluia prin cas, dup obiceiul su, iar noaptea,la culcare, lepda pielea cea de porc i rmânea un fecior de împrat

oarte frumos! i n-a trecut mult, i nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de

nu-i mai era acum aa de urât ca dintâi.

La vro sptmân, dou, tânra împrteas, cuprins de dor, s-a dus



45

s-i mai vad prinii; iar pe brbat l-a lsat acas, cci nu-i da mâna

s ias cu dânsul. Prinii, cum au vzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare,

i, întrebând-o despre gospodrie i brbat, ea a spus tot ce tia. Atunci

împratul a început s-o sftuiasc, zicând:

- Draga tatei! S nu cumva s te împing pcatul s -i faci vrun neajuns,ca s nu peti vreo nenorocire! Cci, dup cum vd eu, omul acesta, sau

ce-a fi el, are mare putere. i trebuie s fie ceva neîneles de mintea

noastr, de vreme ce a fcut lucruri peste puterea omeneasc!

Dup aceasta au ieit amândou împrtesele în grdin ca s se

plimbe. i aici, mama sftui pe fat cu totul de alt fel:

- Draga mamei, ce fel de via ai s mai duci tu dac nu poi iei în

lume cu brbatul tu? Eu te sftuiesc aa: s potriveti totdeauna s fie foc

zdravn în sob i, când a adormi brbatu-tu, s iei pielea cea de porc i s-o dai în foc, ca s ard, i atunci ai s te mântui de dânsa!

- C bine zici, mam! iaca, mie nu mi-a venit în cap de una ca asta.

i cum s-a întors împrteasa cea tânr seara acas, a i poruncit s-i

ac un foc bun în sob. i când dormea brbatu-su mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, i a dat -o pe foc! Atunci perii de pe

dânsa au început a pârâi i pielea a sfârâi, prefcându-se în cioric ars iapoi în scrum; i a fcut în cas o duhoare aa de grozav, încât brbatul

pe loc s-a trezit înspimântat, a srit drept în picioare i s-a uitat cu jale în sob. i când a vzut aceast mare nenorocire, a lcrimat, zicând:

- Alei! femeie nepriceput! Ce-ai fcut? De te-a învat cineva, ru i-a

priit, iar de-ai fcut-o din capul tu, ru cap ai avut!

Atunci ea deodat s-a vzut încins peste mijloc cu un cerc zdravn de

ier. Iar brbatu-su i-a zis:

- Când voi pune eu mâna mea cea dreapt pe mijlocul tu, atunci s

plesneasc cercul acesta, i numai atunci s se nasc pruncul din tine,

pentru c ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit i czturile iestede btrâni, m-ai nenorocit i pe mine i pe tine deodat! i dac vei avea

cândva nevoie de mine, atunci s tii c m cheam Ft -Frumos i s m

caui la Mnstirea-de-Tmâie.

Cum a sfârit de zis aceste, deodat s-a stârnit un vânt nprasnic, i,venind un vârtej înfricoat, a ridicat pe ginerele împratului în sus i s-a



46

cut nevzut. Atunci podul cel minunat îndat s-a stricat i s-a mistuit, de

nu se tie ce s-a fcut. Iar palatul în care edeau monegii i cu nora, cu

toate bogiile i podoabele din el, s -a schimbat iari în srcciosul

bordei al moneagului, de mai înainte. Atunci btrânii, vzând ast mare

nenorocire i pe nora lor în aa hal, au început a o mustra, cu lacrimi înochi, i a-i zice cu asprime s se duc unde tie, c ei n-au cu ce s-o in.

Ea, vzându-se acum aa de nenorocit i oropsit, ce s fac i încotro

s-apuce? S se duc la prini? Se temea de asprimea tat -su i de

ugubaa defimare a oamenilor; s rmân pe loc? Nu avea celetrebuitoare i-i era lehamete de mustrrile socrilor. În sfârit, s-a hotrât a

se duce în toat lumea, s-i caute brbatul. i hotrându-se astfel, a zis Doamne-ajut! i a pornit încotro a vzut cu ochii. i a mers ea, a mers tot

înainte, prin pustiuri, un an de zile, pân a ajuns într-un loc slbatic i cu

totul necunoscut. i aici, vzând o csu tupilat i acoperit cu muchi,

care mrturisea despre vechimea ei, a btut la poart. Atunci se audedinluntru un glas de femeie btrân, zicând:

- Cine-i acolo?

- Eu sunt, un drume rtcit.

- De eti om bun, d-te aproape de chilioara mea; iar de eti om ru,

du-te departe de pe locurile aceste, c am o cea cu dinii de oel i, de i -

oi da drumul, te face mii de frâme!

- Om bun, micu!

Atunci i se deschide poarta i drumeaa intr înluntru.

- Da' ce vânt te-a adus i cum ai putut rzbate prin aceste locuri,

emeie, hi? C pasre miastr nu vine pe aici, necum om pmântean.

Atunci drumeaa a oftat din greu i a zis:

- Ia, pcatele mele m-au adus, micu. Caut Mnstirea-de-Tmâie inu tiu în care parte a lumii se afl!

- Se vede c tot mai ai oleac de noroc de ai nimerit tocmai la mine. Eu sunt sfânta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.

- De nume am auzit, micu, dar c te afli în lumea asta, nici prin cap

nu mi-a trecut vreodat.

- Vezi? Tot de noroc s se plâng omul!



47

Apoi sfânta Miercuri a strigat o dat cu glas puternic, i pe loc s-au

adunat toate jivinele din împria ei; i, întrebându-le despre Mnstirea-

de-Tmâie, au rspuns toate deodat c nici n-au auzit mcar pomenindu-

se de numele ei. Sfânta Miercuri, auzind aceste, s-a artat cu mare prere

de ru, dar, neavând nici o putere, a dat drumeei un corn de prescur iun phru de vin, ca s-i fie pentru hran la drum; i i-a mai dat înc o

urc de aur, care torcea singur, i i-a zis cu biniorul: "Pstreaz-o, c i-

a prinde bine la nevoie". Apoi a îndreptat-o la sor-sa cea mai mare, la

sfânta Vineri.

i drumeaa, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri slbatice

i necunoscute, pân ce cu mare greu ajunse la sfânta Vin- eri. i aici i s-aîntâmplat ca i la sfânta Miercuri: numai c sfânta Vineri i-a mai dat i ea

un corn de prescur, un phru de vin i o vârtelni de aur care depna

singur; i a îndreptat-o i ea cu mult buntate i blândee la sor-sa cea

mai mare, la sfânta Duminic. i de aici drumeaa, pornind chiar în acea zi, a mers iari un an de zile prin nite pustieti i mai grozave decât cele

de pân aici. i fiind însrcinat pe al treilea an, cu mare greutate a putut s ajung i pân la sfânta Duminic. i sfânta Duminic a primit-o cu

aceeai rânduial i tot aa de bine ca i surorile sale. i fcându-i-se mil

de aceast nenorocit i struncinat fiin, a strigat i sfânta Duminic o

dat, cât a putut, i îndat s-au adunat toate vietile: cele din ape, cele de

pe uscat i cele zburtoare. i atunci ea le-a întrebat cu tot dinadinsul dac tie vreuna din ele în care parte a lumii se afl Mnstirea-de-Tmâie. itoate au rspuns, ca dintr-o singur gur, c nu li s-a întâmplat s aud

mcar vorbindu-se vreodat depre aceasta. Atunci sfânta Duminic a oftat

din adâncul inimii, s-a uitat gale la nenorocita drumea i i -a zis:

- Se vede c vrun blestem al lui Dumnezeu, sau altceva, aa trebuie s

ie, de nu ai parte de ceea ce caui, fiica mea! C aici este captul unei

lumi necunoscute înc i de mine, i oricât ai voi tu i oricare altul s mai

mearg înainte de aici, este cu neputin. i atunci, numai iaca unciocârlan chiop se vede venind, cât ce putea; i, ovâlc, ovâlc, ovâlc! se

înfiaz înaintea sfintei Duminici.

Atunci ea îl întreab i pe acesta:

- Tu, ciocârlane, nu cumva tii unde se afl Mnstirea-de-Tmâie?

- Da' cum s nu tiu, stpân? C doar pe-acolo m-a purtat dorul, de



48

mi-am frânt piciorul.

- Dac-i aa, apoi acum îndat ia pe aceast femeie, du-o nu-maidecât

acolo, cum îi ti tu, i povuiete-o cum a fi mai bine.

Atunci ciocârlanul, oftând, a rspuns cu smerenie:

- M supun cu toat inima la slujba mriei-voastre, stpân, dei esteoarte cu anevoie de mers pân acolo.

Apoi sfânta Duminic a dat i ea drumeei un corn de prescur i un

phru de vin, ca s-i fie pentru hran pân la Mnstirea-de-Tmâie; i

i-a mai dat o tipsie mare de aur i o cloc tot de aur, btut cu pietre

scumpe, i cu puii tot de aur, ca s-i prind bine la nevoie; i apoi a dat-o

pe seama ciocârlanului, care îndat a i pornit, ovâlcâind. i când

ciocârlanul pe jos, când drumeaa pe sus, când ea pe jos, când el pe sus. i

când biata drumea nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci îndatciocârlanul o lua pe aripioarele sale i o ducea. i tot aa mergând ei înc

un an de zile, cu mare greutate i zdruncen, au trecut peste nenumrate ri

i mri, i prin codri i pustieti aa de îngrozitoare, în care fojgiaubalauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermectori, vidre câte cu

douzeci i patru de capete i alt mulime nenumrat de gângnii i

ignii înspimânttoare, care stteau cu gurile cscate, numai i numai

s-i înghit; despre a crora lcomie, viclenie i rutate nu-i cu putin s

povesteasc limba omeneasc.

i, în sfârit, dup atâta amar de trud i primejdii, cu mare ce au

izbutit s ajung la gura unei peteri. Aici cltoarea s-a suit iari pearipile ciocârlanului, din care abia mai putea fâlfâi, i el i-a dat drumul

cu dânsa pe o alt lume, unde era un rai, i nu altceva!

- Iaca Mnstirea-de-Tmâie! zise ciocârlanul. Aici se afl Ft-

Frumos, pe care îl caui tu de-atât amar de vreme. Nu cumva i-i cunoscut

ceva pe aici?

Atunci ea, dei îi fugeau ochii de atâtea strluciri, se uit mai cu bgarede seam i îndat cunoate podul cel minunat din ceea lume i palatul în

care trise ea cu Ft-Frumos aa de puin, i îndat i se umplur ochii de

lacrimi de bucurie.

- Mai stai! i nu te bucura aa degrab, c înc eti nemernic pe

aceste locuri i tot n-ai scpat de primejdii, zise ciocârlanul.



49

Îi arat apoi o fântân, unde trebuia s se duc trei zile de-a rândul; îi

spune cu cine are s se întâlneasc i ce s vorbeasc; o povuiete ce s

ac, rând pe rând, cu furca, cu vârtelnita, cu ripsia i cu cloca cu puii de

aur druite ei de cele trei surori: sfânta Miercuri, sfânta Vineri i sfânta

Duminic. Apoi, luându-i ziua bun de la cltoarea încredinat lui, iute se

întoarn înapoi, zburând neîncetat de fric s nu -i mai rup cineva i

cellalt picior. Iar nemernica drumea, lcrimând, îl petrecea cu ochii în

zbor, mergând spre fântâna ce-i artase el.

i cum ajunge la fântân, scoate mai întâi furca, de unde o avea

strâns, i apoi se pune jos s se odihneasc. Nu trece mult i, venind o

slujnic s ia ap, cum vede o femeie necunoscut i furca cea minunat

torcând singur fire de aur, de mii de ori mai subiri decât prul din cap,uga la stpân-sa i-i d de veste!

Stpâna acestei slujnice era viespea care înlbise pe dracul,

îngrijitoarea de la palatul lui Ft-Frumos, o vrjitoare stranic, care

închega apa i care tia toate drcriile de pe lume. Dar numai un lucru nu

tia hârca: gândul omului. Talpa-iadului, cum aude despre aceast

minunie, trimite slujnica degrab, s-i cheme femeia cea strin la palat

i, cum vine, o întreab:

- Am auzit c ai o furc de aur care toarce singur. Nu i-e de vânzare,

i cât mi-i cere pe dânsa, femeie, hi?

- Ia, s m lai s stau într-o noapte în odaia unde doarme împratul.

- De ce nu? D furca încoace i rmâi aici pân la noapte, când s-a

înturna împratul de la vântoare.

Atunci drumeaa d furca i rmâne. tirba-baba-cloana, tiind c

împratul are obicei a bea în toat seara o cup de lapte dulce, i -a pregtit

acum una ca s doarm dus pân a doua zi diminea. i cum a venit

împratul de la vântoare i s-a pus în aternut, hârca i-a i trimis laptele; i cum l-a but împratul, pe loc a adormit ca mort. Atunci Talpa-iadului a

chemat pe necunoscuta drumea în odaia împratului, dup cum avusese

tocmeal, i a lsat-o acolo, zicându-i încetior:

- ezi aici pân despre ziu, ca am s vin atunci tot eu s te iau. Hârca,

nu doar c optea i umbla ctinel ca s n-o aud împratul, ci avea grij



50

s n-o aud, din odaia de alturea, un credincios al împratului, care în

toate zilele umbla cu dânsul la vânat. i cum s -a deprtat bboiul de acolo,

nenorocita drumea a îngenuncheat lâng patul soului ei i a început a

plânge cu amar i a zice:

- Ft-Frumos! Ft-Frumos! Întinde mâna ta cea dreapt peste mijlocul meu, ca s plesneasc cercul ist afurisit i s nasc pruncul tu!

i, srmana, s-a chinuit aa pân despre ziu, dar înzadar, cci

împratul parc era dus pe ceea lume! Despre ziu, Tlpoiul a venit

posomorât, a scos pe necunoscuta de acolo i i-a zis cu ciud s ias din

ograd i s mearg unde tie. i nenorocita, ieind cu nepus în mas i

necjit ca vai de ea, s-a dus iari la fântân i a scos acum vârtelnia. i

venind iari slujnica la ap i vzând i aceast mare minune, fuga la

stpân-sa i-i spune c femeia ceea de ieri are acum o vârtelni de aur,care deapn singur i care-i mult mai minunat decât furca ce i-a dat.

Atunci pohoaa de bab o cheam iari la dânsa prin slujnic, pune mâna

i pe vârtelni, tot cu acelai vicleug, i a doua zi dis-diminea o scoate

iari din odaia împratului i din ograd.

Îns în aceast noapte credinciosul împratului, simind ce s -a petrecut

i fcându-i-se mil de nenorocita de strin, -a pus în gând s descopere

vicleugul babei. i cum s-a sculat împratul i s-a pornit la vântoare,

credinciosul i-a spus cu de-amnuntul ce se petrecuse în odaia lui în cele

dou nopi din urm. i împratul, cum a auzit aceste, pe loc a tresrit, de

parc i-a dat inima dintr-însul. Apoi a plecat ochii în jos i a început a

lcrima. i pe când din ochii lui Ft-Frumos se scurgeau iroaie de

lacrimi, la fântâna tiut, urgisita i zbuciumata lui soie scosese acum pe

tipsie i cloca cu puii de aur, cea mai de pe urm a ei ndejde! i cum sta

ea în preajma fântânii, numai ce iaca pe slujnica tiut iari o aduce

Dumnezeu la fântân, i când mai vede i aceast mare minunie, nici mai

ateapt s ia ap, ci fuga la stpân-sa i-i spune.

- Doamne, stpân, Doamne! Ce-am vzut eu! Femeia ceea are acum otipsie de aur i o cloc de aur, cu puii tot de aur, aa de frumoi, de -i fug

ochii pe dânii!

Bbornia, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicând în gândul su: "Dup ce umbl ea nu se mnânc".



51

i cum vine strina, hoanghina pune mâna i pe tablaua cea de aur i

pe cloca de aur cu puii de aur, tot cu acelai vicleug. Dar împratul,

când a venit în ast-sar de la vânat i când i s-a adus laptele, a zis în

gândul su:

- Acest lapte nu se mai bea i, cum a zis, l -a i aruncat pe furi, undeva, i pe loc s-a fcut c doarme dus.

Dup ce hârca s-a încredinat c împratul doarme, bizuindu-se ea i

acum în puterea buturii sale, a adus iari pe strin în odaia lui, tot cu

aceeai rânduial ca i în nopile trecute; i lsând-o acolo, s-a deprtat!

Atunci zbuciumata drumea, czând iari în genunchi lâng patul soului

ei, se îneca în lacrimi, spunând iari cuvintele aceste:

- Ft-Frumos! Ft-Frumos! Fie-i mil de dou suflete nevinovate, care

se chinuiesc de patru ani, cu osânda cea mai cumplit! i întinde mâna tacea dreapt peste mijlocul meu, s plesneasc cercul i s se nasc pruncul

tu, c nu mai pot duce aceast nefericit sarcin!

i când a sfârit de zis aceste, Ft-Frumos a întins mâna, ca prin somn, i când s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, i ea îndat a nscut

pruncul, fr a simi câtui de puin durerile facerii. Dup aceasta

împrteasa povestete soului su câte a ptimit ea de când s-a fcut el

nevzut.

Atunci împratul, chiar în puterea nopii, se scoal, ridic toat curteaîn picioare i poruncete s-i aduc pe hârca de bab înaintea sa,

dimpreun cu toate odoarele luate cu vicleug de la împrteasa lui. Apoimai poruncete s-i aduc o iap stearp i un sac plin cu nuci, i s lege

i sacul cu nucile i pe hârc de coada iepei, i s-i dea drumul. i aa s-a

cut. i când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica i din Talpa-

iadului bucica; i când a picat sacul, i-a picat i hârcei capul.

Hârca aceasta de bab era scroafa cu purceii din bulhacul peste care

v-am spus c dduse moneagul, cresctorul lui Ft-Frumos. Ea, prin

drcriile ei, prefcuse atunci pe stpânu-su, Ft-Frumos, în purcelul cel

rpciugos i rpnos, cu chip s-l poat face mai pe urm ca s ia vreo

at de-a ei, din cele unsprezece ce avea i care fugiser dup dânsa din

bulhac. Iaca dar pentru ce Ft-Frumos a pedepsit-o aa de grozav. Iar pe

credincios cu mari daruri l-au druit împratul i împrteasa, i pe lâng



52

dânii l-au inut pân la sfâritul vieii lui. Acum, aducei-v aminte,

oameni buni, c Ft-Frumos nu fcuse nunt când s-a însurat. Dar acum a

cut i nunta i cumtria totodat, cum nu s-a mai pomenit i nici nu cred

c s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. i numai cât a gândit Ft -

Frumos, i îndat au i fost de fa prinii împrtesei lui i cresctorii si, baba i moneagul, îmbrcai iari în porfir împrteasc, pe care i -

au pus în capul mesei. i s-a adunat lumea de pe lume la aceast mare i

bogat nunt, i ainut veselia trei zile i trei nopi, i mai ine i astzi,

dac nu cumva s-a sfârit.



53

Fata babei i fata moneagului

Erau odat un moneag i-o bab; i moneagul avea o fat, i baba iar

o fat. Fata babei era slut, lene, âfnoas i rea la inim; dar, pentru cera fata mamei, se alinta cum s-alint cioara-n la, lsând tot greul pe fata

moneagului. Fata moneagului îns era frumoas, harnic, asculttoare i bun la inim. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune i

rumoase. Dar aceast fat bun era horopsit i de sora cea de scoar, ide mama cea vitreg; noroc de la Dumnezeu c era o fat robace i

rbdtoare; cci altfel ar fi fost vai -amar de pielea ei.

Fata moneagului la deal, fata moneagului la vale; ea dup gteje prin

pdure, ea cu tbuieul în spate la moar, ea, în sfârit, în toate prile

dup treab. Cât era ziulica de mare, nu-i mai strângea picioarele; dintr-

o parte venea i-n alta se ducea. -apoi baba i cu odorul de fiic-sa tot cârtitoare i nemulumitoare erau. Pentru bab, fata moneagului era

piatr de moar în cas; iar fata ei - busuioc de pus la icoane.

Când se duceau amândou fetele în sat la eztoare seara, fatamoneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata

babei îndruga i ea cu mare ce câte-un fus; -apoi, când veneau amândou



54

etele acas noaptea târziu, fata babei srea iute peste pârlaz i zicea fetei

moneagului s-i dea ciurul cu fusele, ca s-1 ie pân va sri i ea. Atunci

ata babei, viclean cum era, lua ciurul i fuga în cas la bab i la

moneag, spunând c ea a tors acele fuse. În zadar fata moneagului

spunea în urm c acela este lucrul mâinilor sale; cci îndat o apucau deobraz baba i cu fiic-sa i trebuia numaidecât s rmâie pe-a lor. Când

veneau duminica i srbtorile, fata babei era împopoat i netezit pe

cap, de parc-o linseser vieii. Nu era joc, nu era clac în sat la care s nu

se duc fata babei, iar fata moneagului era oprit cu asprime de la toate

aceste. -apoi, când venea moneagul de pe unde era dus, gura babeiumbla cum umbl melia; c fata lui nu ascult, c-i uernic, c-i lene,

c-i soi ru... c-i laie, c-i blaie; i c s-o alunge de la cas; s-o trimitla slujb unde tie, c nu-i de chip s-o mai ie; pentru c poate s

înnrveasc i pe fata ei.

Moneagul, fiind un gur-casc, sau cum îi vrea s-i zicei, se uita încoarnele ei, i ce-i spunea ea sfânt era. Din inim, bietul moneag poate c -

ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta gina la casa lui, icucoul nu mai avea nici o trecere; -apoi, ia s-1 fi pus pcatul s se

întreac cu dedeochiul; cci baba i cu fiic -sa îl umplea de bogdaproste.

Într-una din zile, moneagul, fiind foarte amrât de câte-i spunea baba,

chem fata i-i zise:

- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune m-ta de tine: c n-o asculi, c eti

rea de gur i înnrvit i c nu este de chip s mai stai la casa mea; de-

aceea du-te i tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu, ca s nu se mai fac

atâta gâlceav la casa asta, din pricina ta. Dar te sftuiesc, ca un tat ce -i

sunt, c, oriiunde te-i duce, s fii supus, blajin i harnic; cci la casa

mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost i mila printeasc la mijloc!...

dar prin strini, Dumnezeu tie peste ce soi de smân de oameni îi da; i

nu i-or putea rbda câte i-am rbdat noi.

Atunci biata fat, vzând c baba i cu fiic-sa voiesc cu orice chip s-oalunge, srut mâna tat-su i, cu lacrimi în ochi, pornete în toat

lumea, deprtându-se de casa printeasc fr nici o ndejde de

întoarcere!

i merse ea cât merse pe-un drum, pân ce, din întâmplare, îi iei

înainte o celu, bolnav ca vai de capul ei i slab de-i numrai



55

coastele; i cum vzu pe fat, îi zise:

- Fat frumoas i harnic, fie-i mil de mine i m grijete, c i-oi

prinde i eu bine vrodat!

Atunci fetei i se fcu mil i, luând celua, o spl i-o griji foarte

bine. Apoi o ls acolo i-i cut de drum, mulumit fiind în suflet c a putut svâri o fapt bun.

Nu merse ea tocmai mult, i numai iaca ce vede un pr frumos i

înflorit, dar plin de omizi în toate prile. Prul, cum vede pe fat, zice:

- Fat frumoas i harnic, grijete-m i cur-m de omizi, c i-oi

prinde i eu bine vrodat!

Fata, harnic cum era, cur prul de uscturi i de omizi cu mareîngrijire i apoi se tot duce înainte s-i caute stpân. i, mergând ea mai

departe, numai iaca ce vede o fântân mâlit i prsit. Fântâna atunci zice:

- Fat frumoas i harnic, îngrijete-m, c i-oi prinde i eu bine

vrodat!

Fata rânete fântâna i-o grijete foarte bine; apoi o las i-i caut de

drum. i, tot mergând mai departe, numai iaca ce d de -un cuptor nelipit i

mai-mai s se risipeasc. Cuptorul, cum vede pe fat, zice:

- Fat frumoas i harnic, lipete-m i grijete-m, c poate i-oi

prinde i eu bine vrodat! Fata, care tia c de fcut treab nu mai cade coada nimnui, îi

suflec mânecile, clc lut i lipi cuptorul, îl humui i -1 griji, de-i era maimare dragul s-1 priveti! Apoi îi spl frumuel mâinile de lut i porni

iari la drum.

i mergând ea acum i zi i noapte, nu tiu ce fcu, c se rtci; cu

toate aceste, nu-i pierdu ndejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte pân

ce, într-una din zile, dis-diminea, trecând printr-un codru întunecos, d

de-o poian foarte frumoas, i în poian vede o csu umbrit de nitelozii pletoase; i când s-apropie de acea cas, numai iaca o bab

întâmpin pe fat cu blândee i-i zice:

- Da' ce caui prin aceste locuri, copil, i cine eti?

- Cine s fiu, mtu? Ia, o fat srac, fr mam i fr tat, pot



56

zice; numai Cel-de-sus tie câte-am tras de când mama care m-a fcut a

pus mâinile pe piept! Stpân caut i, necunoscând pe nime i umblând din

loc în loc, m-am rtcit. Dumnezeu îns m-a povuit de-am nimerit la

casa d-tale i te rog s-mi dai slluire.

- Srman fat! zise btrâna. Cu adevrat numai Dumnezeu te-aîndreptat la mine i te-a scpat de primejdii. Eu sunt sfânta Duminic.

Slujete la mine astzi i fii încredinat c mâine n-ai s iei cu mâinile

goale de la casa mea.

- Bine, micu, dar nu tiu ce trebi am s fac.

- Ia, s-mi lai copilaii, care dorm acum, i s-i hrneti; apoi s-mi

aci bucate; i, când m-oi întoarce eu de la biseric, s le gsesc nici reci,

nici fierbini, ci cum îs mai bune de mâncat.

i, cum zice, btrâna pornete la biseric, iar fata suflec mânecile i s-apuc de treab. Întâi i-ntâi face lutoare, apoi iese afar i începe a

striga:

- Copii, copii, copii! Venii la mama s v lie! i când se uit fata, ce

s vad? Ograda se umpluse i pdurea fojgia de-o mulime de balauri ide tot soiul de jivine mici i mari! Îns, tare în credin i cu ndejdea la

Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una i le l i le îngrijete cât nu se poate mai bine. Apoi s-apuc de fcut bucate, i când a venit sfânta

Duminic de la biseric i a vzut copiii lui frumos i toate trebile binecute, s-a umplut de bucurie; i dup ce-a ezut la mas, a zis fetei s se

suie în pod i s-i aleag de-acolo o lad, care-a vrea ea, i s i-o ia ca simbrie; dar s n-o deschid pân-acas, la tat-su. Fata se suie în pod i

vede acolo o mulime de lzi: unele mai vechi i mai urâte, altele mai noi i

mai frumoase. Ea, îns, nefiind lacom, -alege pe cea mai veche i mai

urât dintre toate. i când se d cu dânsa jos, sfânta Duminic camîncreete din sprâncene, dar n-are încotro. Ci binecuvânteaz pe fat,

care îi ia lada în spate i se întoarn spre casa printeasc cu bucurie, tot

pe drumul pe unde venise.

Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de plcinte

crescute i rumenite... i mnânc fata la plcinte, i mnânc, ht bine;

apoi îi mai ia câteva la drum i pornete.

Când, mai încolo, numai iaca fântâna grijit de dânsa era plin pân -n



57

gur cu ap limpede cum îi lacrima, dulce i rece cum îi gheaa. i pe

colacul fântânii erau dou pahare de argint, cu care a but la ap pân s -a

rcorit. Apoi a luat paharele cu sine i a pornit înainte.

i mergând mai departe, iaca prul grijit de dânsa era încrcat de pere,

galbene ca ceara, de coapte ce erau, i dulci ca mierea. Prul, vzând peat, i-a plecat crengile-n jos; i ea a mâncat la pere i i-a luat la drum

câte i-au trebuit.

De-acolo mergând mai departe, iaca se întâlnete i cu celua, care

acum era voinic i frumoas, iar la gât purta o salb de galbeni pe care

a dat-o fetei, ca mulumit pentru c a cutat-o la boal. i de aici, fata, tot

mergând înainte, a ajuns acas la tat-su. Moneagul, când a vzut-o, i s-

au umplut ochii de lacrimi i inima de bucurie. Fata atunci scoate salba i

paharele cele de argint i le d ttâne-su; apoi deschizând lada împreun,nenumrate herghelii de cai, cirezi de vite i turme de oi ies din ea, încât

moneagul pe loc a întinerit, vzând atâtea bogii! Iar baba a rmas

oprit i nu tia ce s fac de ciud. Fata babei atunci i-a luat inima-n

dini i a zis:

- Las', mam, c nu-i prdat lumea de bogii; m duc s-i aduc eu i

mai multe.

i cum zice, pornete cu ciud, trsnind i plesnind. Merge i ea cât

merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moneagului; se întâlnete i

ea cu celua cea slab i bolnav; d i ea de prul cel ticsit de omide,de fântâna cea mâlit i seac i prsit, de cuptorul cel nelipit i

aproape s se risipeasc; dar când o roag i celua, i prul, i fântâna,

i cuptorul ca s îngrijeasc de dânsele, ea le rspundea cu ciud i în

btaie de joc:

- Da' cum nu!? c nu mi-oi feteli eu mânuele ttucuei i a mucuei! Multe slugi ai avut ca mine?

Atunci, cu toatele, tiind c mai uor ar putea cpta cineva lapte de la

o vac stearp decât s te îndatoreasc o fat alintat i lene, au lsat -o

s-i urmeze drumul în pace i n-au mai cerut de la dânsa nici un ajutor. i

mergând ea tot înainte, a ajuns apoi i ea la sfânta Duminic; dar i aici s -

a purtat tot hursuz, cu obrznicie i prostete. În loc s fac bucatele bune

i potrivite i s lie copiii sfintei Duminici cum i-a lut fata moneagului



58

de bine, ea i-a oprit pe toi, de ipau i fugeau nebuni de usturime i de

durere. Apoi bucatele le-a fcut afumate, arse i sleite, de nu mai era chip

s le poat lua cineva în gur... i când a venit sfânta Duminic de la

biseric, i-a pus mâinilen cap de ceea ce-a gsit acas. Dar sfânta

Duminic, blând i îngduitoare, n-a vrut s-i puie mintea c-o sturlubatic i c-o lene de fat ca aceasta; ci i-a spus s se suie în pod,

s-i aleag de-acolo o lad, care i-a plcea, i s se duc în plata lui

Dumnezeu. Fata atunci s-a suit i i-a ales lada cea mai nou i mai

rumoas; cci îi plcea s ia cât de mult i ce-i mai bun i mai frumos, dar

s fac slujb bun nu-i plcea. Apoi, cum se d jos din pod cu lada, nu semai duce s-i ia ziua bun i binecuvântare de la sfânta Duminic, ci

pornete ca de la o cas pustie i se tot duce înainte; i mergea de -i pârâiau clcâiele, de fric s nu se rzgândeasc sfânta Duminic s

porneasc dup dânsa, s-o ajung i s-i ia lada.

i când ajunge la cuptor, frumoase plcinte erau într -însul! Dar când s-apropie s ia dintr-însele i s-i prind pofta, focul o arde i nu poate lua.

La fântân, aijderea: phruele de argint, nu-i vorb, erau, i fântâna plin cu ap pân-n gur; dar când a vrut fata s puie mâna pe pahar i s

ia ap, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântân într-o clip a secat,

i fata de sete s-a uscat!... Când prin dreptul prului, nu-i vorb, c parc

era btut cu lopata de pere multe ce avea, dar credei c -a avut fata parte s

guste vro una? Nu, cci prul s-a fcut de-o mie de ori mai înalt de cumera, de-i ajunsese crengile în nouri! i-atunci... scobete-te, fata babei, îndini! Mergând mai înainte, cu celua înc s-a întâlnit; salb de galbeni

avea i acum la gât; dar când a vrut fata s i-o ia, celua a mucat-o de

i-a rupt degetele i n-a lsat-o s puie mâna pe dânsa. Îi muca fata acum

degeelele mmucuei i ale ttucuei de ciud i de ruine, dar n-avea ce

ace. În sfârit, cu mare ce a ajuns i ea acas, la m-sa, dar i aici nu le-a

ticnit bogia. Cci, deschizând lada, o mulime de balauri au ieit dintr-

însa i pe loc au mâncat pe bab, cu fat cu tot, de parc n -au mai fost pelumea asta, i apoi s-au fcut balaurii nevzui cu lad cu tot.

Iar moneagul a rmas linitit din partea babei i avea nenumrate

bogii: el a mritat pe fiic-sa dup un om bun i harnic. Cucoii cântau

acum pe stâlpii porilor, în prag i în toate prile; iar ginile nu mai

cântau cucoete la casa moneagului, s mai fac a ru; c-apoi atunci



60

Acul si barosul

Acul: ² Moule, de ce eti zurbagiu? Te sfdeti

necontenit cu sor-ta nicovala, ipai i facei larm, de-mi iuie urechile. Eu lucrez toat ziua,

i nime nu-mi aude gura.² Iaca, m!... da de unde-ai ieit, Pâcal?

² De unde-am ieit, de unde n-am ieit, eu îi spun c nu faci bine ceea ce faci.

² Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu mintedecât gina. Mi biete, trebuie s tii c din

sfdlia noastr ai ieit; -apoi tu ni caui pricin?

² M rog, iertai-m! c dac n-ar fi fost focul, foile, pleafura i omul care s v fac s v deie nume, ai fi rmas mult i bine în fundul pmântului, ruginite ca vai de voi.

² Msur-i vorbele, biete! Auzi, sor nicoval, cum ne râdeacuorul?

² Aud, dar n-am gur s-i rspund; i vd, dar trebuie s rabd.² Vorba ceea, soro: "ede hârbu-n cale i râde de oale". Mi

puchiule! Ia s vedem, ce ai fcut tu mai mult decât noi? ² Ce am fcut i ce fac, îndat -oiu spune. Ca s nu lungesc vorba,

hainele brbteti i femeieti, din cretet pân în tlpi, i altenenumrate lucruri frumoase i scumpe, fr de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intr în bordeiu, suie-te în palat, ai s mgseti. Fetele m pun în cutiue aurite, m înfing în perinue de

mtas i îngrijesc de mine ca de un mare lucru.² Da' în stogul de fân nu vrei s te puie, mititelule?

² Nici în stogul de fân, dar nici trântit într-unungher al ferriei, ca tine. Ia spune-mi: te mai

ie cineva în mân decât ferarul? ² Ia ascult, te prea întreci cu aga, piciule!

Dac ezi la cinste, i toi îngrijesc de tine, cum zici, de ce li împungi degetele?

² Da împung pe casc gur cel somnoros, pentru c voiesc s ias din mâna lui, prin

ajutorul meu, multe lucruri folositoare i frumoase. Tu, pentru ce bai ferul cel culcat penicoval i ruginit ca i tine? Nu ca s faci din el



61

lucruri mai bune i mai frumoase? ² Mi... da' bun eti de gur!² i de gur, dar i de lucru.

² Ei bine, tu mi-ai înirat verzi i uscate; ia sti s-i spun i eu peale mele: toporul, barda, ciocanul, cletele, vtraiul i nenumrate

unelte i maini de fer, unele de-o mrime urie, iar altele mici i bicisnice ca tine, pututu-s-au face pân n-au trecut pintre nicovali ilu? Casa, bisericile, corabia, putile, tunurile i alte lucruri

nenumrate, aa-i c n-ar fi, de nu eram eu? Tu îmi spui de haine frumoase; eu -oiu spune de cas, de sap, de secere, de coas i de

plug. Tu îmi spui mai mult de frumos, eu -oiu spune de celeneaprat trebuincioase.

² M faci s te-apuc iar la scrmnat, moulebaros. Haine i-au trebuit omului întâi, cci nu

era s umble cu pielea goal i descul cagâtele.

² Te-ai încurcat cu socotelile, mi biete. Ba demâncare i cas i-a trebuit omului întâi -apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale taleîi ghioriesc maele de foame. Ai auzit vorbaceea, c "Goltatea încunjur, iar foamea d

de-a dreptul".² Mi! da' ruginit mai eti!

² Ruginit cum sunt, eu v-am fcut i trebuie s ascultai desfaturile mele.

² Aa este, dar te prea lauzi; las' mai bine s te laude alii. i tu faci trebi bune, i eu; numai atâta, c tu faci lucruri mai din topor,eu mai delicate; tu ezi totdeauna cu ferarul cel uns de crbuni, iar

eu ed cu croitorul i cu tot felul de persoane.² Iar ai început, ghibirdic fudul i guraliu? Croitorul tu trebuie sîmpung mai mult de zece ori, pân când ferarul meu m rdic odat; croitorul tu rupe alt dat pe zi câte zece ace; ferarul îns

m are pe via, ba m poate lsa i de zestre la copiii de copiii si. -apoi înc una: cine dintre aceti doi meteri e mai grebnos i mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tu?

² Moule! eti btrân i multe mai tii; fie pe-adumitale.

² Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acas. Zi mai bine c industria sau

meteugurile, noi le-am adus în lume; cbogiile cele mari, nou se datoresc. Mi-ai zis



62

ruginit i -ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca strnepoii mei s fiemai cioplii decât mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu v

fudulii i nu uitai obâria voastr, ca nu cumva s v cioplii preatare i s rmânei care fr urechi, care fr dini, care fr gur,care fr zimi, adec nite cioarse de nici o treab. C-apoi atunci

iari mi-i ajunge drgu la cu, i sor-mea nicovala v va ineîn spate, iar eu v voiu bate pe rud pe smân, ca s prindei laminte



63

C inci paini

Doi oameni, cunoscui unul cu altul, cltoreau

odat, vara, pe un drum. Unul avea în traistasa trei pâni, i celalalt dou pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rchii

pletoase, lâng o fântân cu ciutur, scoate fiecare pânile ce avea i se pun s mnânce

împreun, ca s aib mai mare poft demâncare.

Tocmai când scoaser pânile din traiste, iaca unal treile drume, necunoscut, îi ajunge din urm i se oprete lâng

dânii, dându-le ziua bun. Apoi se roag s-i deie i lui ceva demâncare, cci e tare flmând i n-are nimica merinde la dânsul,nici de unde cumpra.

² Poftim, om bun, de-i ospta împreun cu noi, ziser cei doi drumei cltorului strin; cci mila Domnului! unde mnânc doi

mai poate mânca i al treilea.

Cltorul strin, flmând cum era, nemaiateptând mult poftire,se aaz jos lâng cei doi, i încep a mânca cu toii pâne goal i a

be ap rece din fântân, cci alt udtur nu aveau. i mnânc ei la un loc tustrei, i mnânc, pân ce gtesc de mâncat toate cele

cinci pâni, de parc n-au mai fost.

Dup ce-au mântuit de mâncat, cltorul strin scoate cinci lei din pung i-i d, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând:

² Primii, v rog, oameni buni, aceast mic mulmit de la mine, pentru c mi-ai dat demâncare la nevoie; vei cinsti mai încolocâte un pahar de vin, sau vei face cu banii ce vei pofti. Nu sunt

vrednic s v mulmesc de binele ce mi-ai fcut, cci nu vedeamlumea înaintea ochilor de flmând ce eram.

Cei doi nu prea voiau s primeasc, dar, dupmult struin din partea celui al treilea, au

primit. De la o vreme, cltorul strin i-a luat ziua bun de la cei doi i apoi i-a cutat de

drum. Ceilali mai rmân oleac sub rchit, laumbr, s odihneasc bucatele. i, din vorb învorb, cel ce avuse trei pâni d doi lei celui cu



64

dou pâni, zicând:² ine, frate, partea dumitale, i f ce vrei cu dânsa. Ai avut dou pâni întregi, doi lei i se cuvin. i mie îmi opresc trei lei, fiindc-am

avut trei pâni întregi, i tot ca ale tale de mari, dup cum tii.² Cum aa?! zise cellalt cu dispre! pentru ce numai doi lei, i nu

doi i jumtate, partea dreapt ce ni se cuvine fiecruia? Omul putea s nu ne deie nimic, i atunci cum rmânea? ² Cum s rmâie? zise cel cu trei pâni; atunci a fi avut eu poman pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la dou, i pace bun. Acum, îns, noi am mâncat degeaba, i banii pentru

pâne îi avem în pung cu prisos: eu trei lei i tu doi lei, fiecare dupnumrul pânilor ce am avut. Mai dreapt împreal decât aceasta

nu cred c se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...² Ba nu, prietene, zice cel cu dou pâni. Eu nu m in c mi -ai

fcut parte dreapt. Haide s ne judecm, i cum a zice judecata,

aa s rmâie.² Haide i la judecat, zise cellalt, dac nu te mulmeti. Cred ci judecata are s-mi gseasc dreptate, dei nu m-am târât prin

judeci de când sunt.

i aa, pornesc ei la drum, cu hotrârea s se judece. i cum ajungîntr-un loc unde era judectorie, se înfoeaz înaintea

judectorului i încep a spune împrejurarea din ca pt, pe rând fiecare; cum a venit întâmplarea de au cltorit împreun, de au

stat la mas împreun, câte pâni a avut fiecare, cum a mâncat drumeul cel strin la masa lor, deopotriv cu dânii, cum le-a dat

cinci lei drept mulmit i cum cel cu trei pâni a gsit cu cale s-i împart.

Judectorul, dup ce-i ascult pe amândoi cu luare aminte, zisecelui cu dou pâni:

² i nu eti mulmit cu împreala ce s-a fcut, omule? ² Nu, domnule judector, zise nemulmitul; noi n-am avut de

gând s lum plat de la drumeul strin pentru mâncarea ce i-amdat; dar, dac-a venit întâmplarea de-aa, apoi trebuie s împrimdrept în dou ceea ce ne-a druit oaspetele nostru. Aa cred eu c

ar fi cu cale, când e vorba de dreptate.² Dac e vorba de dreptate, zise judectorul, apoi f bine deînapoiete un leu istuialalt, care spui c-a avut

trei pâni.

² De asta chiar m cuprinde mirare, domnule judector, zise nemulmitul cu îndrzneal. Euam venit înaintea judecei s capt dreptate, i



65

vd c dumneata, care tii legile, mai ru m acufunzi. De-a fi s fie tot aa i judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

² Aa i se pare dumitale, zise judectorul linitit, dar ia s vezi cnu-i aa. Ai avut dumneata dou pâni?

² Da, domnule judector, dou am avut.

² Tovarul dumitale, avut-a trei pâni? ² Da, domnule judector, trei a avut.² Udtur ceva avut-ai vreunul?

² Nimic, domnule judector, numai pâne goal i ap rce din fântân, fie de sufletul cui a fcut-o acolo, în calea trectorilor.

² Dinioarea, parc singur mi-ai spus, zise judectorul, c ai mâncat toi tot ca unul de mult; aa este?

² Aa este domnule judector.

² Acum, ia s statornicim rânduiala urmtoare, ca s se poat ti hotrât care cât pâne a mâncat. S zicem c s-a tiat fiecare pâne

în câte trei buci deopotriv de mari; câte buci ai fi avut dumneata, care spui c avui dou pâni?

² ese buci a fi avut, domnule judector.² Dar tovarul dumitale, care spui c avu trei pâni?

² Nou buci ar fi avut, domnule judector.² Acum, câte fac la un loc ese buci i cu nou buci?

² Cincisprezece buci, domnule judector.² Câi oameni ai mâncat aceste cincisprezece buci de pâne?

² Trei oameni, domnule judector.² Bun! Câte câte buci vin de fiecare om?

² Câte cinci buci, domnule judector.² Acum, ii minte câte buci ai fi avut dumneta?

² ese buci, domnule judector.² Dar de mâncat, câte ai mâncat dumneta?

² Cinci buci, domnule judector.² i câte i-au mai rmas de întrecut? ² Numai o bucat, domnule judector.

² Acum s stm aici, în ceea ce te privete pe dumneta, i s lum pe istalalt la rând. ii minte câte buci de pâne ar fi avut tovarul

d-tale? ² Nou buci, domnule judector.² i câte a mâncat el de toate?

² Cinci buci, ca i mine, domnule judector.² Dar de întrecut, câte i-au mai rmas?

² Patru buci, domnule judector.



66

² Bun! Ia, acu avem s ne înelegem cât se poate de bine! Vra s zic, dumneta ai avut numai o bucat de întrecut, iar tovarul

dumitale, patru buci. Acum, o bucat de pâne rmas de ladumneta i cu patru buci de la istalalt fac la un loc cinci buci?

² Taman cinci, domnule judector.

² Este adevrat c aceste buci de pâne le-a mâncat oaspeteledumneavoastr, care spui c v-a dat cinci lei drept mulmit? ² Adevrat este, domnule judector.

² Aadar, dumitale i se cuvine numai un leu, fiindc numai obucat de pâne ai avut de întrecut, i aceasta ca i cum ai fi avut-o

de vânzare, deoarece ai primit bani de la oaspeteledumneavoastr. Iar tovarul dumitale i se cuvin patru lei, fiindc

patru buci de pâne a avut de întrecut. Acum, dar, f bine deînapoiete un leu tovarului dumitale. i dac te crezi nedreptit,

du-te i la Dumnezeu, i las' dac i-a face i el judecat mai

dreapt decât aceasta!Cel cu dou pâni, vzând c nu mai are încotro ovi, înapoiete un

leu tovarului su, cam cu prere de ru, i pleac ruinat.Cel cu trei pâni îns, uimit de aa judecat, mulmete

judectorului i apoi iese, zicând cu mirare:² Dac-ar fi pretutindene tot asemenea judectori, ce nu iubesc a li

cânta cucul din fa, cei ce n-au dreptate n-ar mai nzui în veci i-n pururea la judecat.

Corciogarii, poreclii i aprtori, nemaiavând chip de traiu numai

din minciuni, sau s-ar apuca de munc, sau ar trebui, în toat viaalor, s trag pe dracul de coad...

Iar societatea bun ar rmâne nebântuit.



67

I nul si camesa

Inul: ² tii tu, cme drag, ce erai odat?

² Ce s fiu? Eram ceea ce m vezi: cmealb, cu care se îmbrac oamenii.

² Nu-i aa! Ai fost o smân, apoi o buruean,cltinat de vânt, ca toate buruenele: aa nalt,

supirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricic albastr, fata mea. Când ai fost crescut

i copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smulsdin pmânt, te-au legat în fuioare, te-au pus copcel i te-au lsat

la soare ca s te usuci. Dup aceea te-au culcat pe ol i te-au btut cu bee, ca s-i scoat smâna; apoi btut i stâlcit cum erai, te-au dus la balt i te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile,ca s te topeti, adec s-i putrezeasc hlujul. Dup asta, te-auscos i te-au pus iari la soare, ca s te usuci, rzmându-te de

gardul pe care eti întins acum. Fiind uscat, te-au meliat, i hlujul tu s-a prefcut în pozderie, iar cojia ta în fuior. Femeile apoi te-

au rgilat, te-au periet i te-au fcut fuior frumos i moale camtasa; din fuior te-au fcut caier, te-au pus în furc i au început a toarce, prefcându-te în tort sau a. Tortul l-

au depnat pe râchitor, spre a-l face cleap;clepele s-au fert cu leie, s se înlbeasc, apoi te-au pus pe vârtelni, de pe care au început ale depna pe mosoare cu letca; de pe mosoare

te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat i te-auînvlit pe sulul de dinapoi, punând vergele

pintre pturi, ca s nu se hrentuiasc urzala; i fuscei pintre rost, ca s nu se încâlceasc natra. Dup asta te-au nevedit, trecându-te prin ie i

prin spat; i, cu ajutorul slobozitorului, al zvorului i al lopelei,te-au întins în stative, legându-te de sulul de dinainte, de unde se

începe "gura pânzei". Clepele lsate pentru bttur le-audepnat pe evi cu sucala; apoi, punând vile în suveic, au

început a ese, adec a trece bttura pintre urzal cu ajutorul tlpigilor, al scripilor i al ielor. Ca s se îndesasc firele,

bttura se bate cu vatalele, între care e azat spata. i iaca aate-au prefcut în pânz. Când era cald afar i frumos, femeile te-

au dus la balt i te-au ghilit; apoi te-au fert cu leie i iar te-au



68

ghilit, pân te-ai înlbit. Când erai alb cum trebuie, te-au uscat,te-au fcut vltuc, te-au croit i au fcut din

tine ceea ce eti acum,

² Mic buruean, nu tiu de unde-ai mai scos

atâtea despre mine. Ei, drag, poate nu tii coamenii mai fac pânz i din sora noastrcânep, i din fratele nostru bumbac, ba i din

înghimptoarea urzic mai fac un fel de pânz. Dar în fabrici se es fel de fel de pânzeturi, mult

mai uor i în timp mult mai scurt.

² Bre! multe mai auzi!

² Mai ateapt, c n-am sfârit înc. Din cme sau ruf, pestecâtva timp ai s te faci tearf, din care se face scam pentru

bolnavii din spitale i pentru soldaii rnii în btlie. Apoi tecaut, ca iarba de leac, s fac la fabric din tine hârtie.

² Mare minune mi-ai spus, drag buruean, zise cmea. De-a fi aa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vd, ci altceva au fost

odat, altceva sunt acum i altceva au s fie.

² Tocmai aa, soro! Gardul, pe care eti tu întins acum, a fost altdat pdure. Ce are s fie de-acum înainte? Mtasa, frunz de

dud întrat în pântecele unor gândaci. Varul, ce-a fost mai înainte?

Dar funiile i odgoanele? .a. Femeile lenee de la ar au cântecul acesta:

Puseiu pânza, când da frunza,

-o gtiiu în Sân-Vsii

i-mi pru c m grbiiu...

i de lung-i ca o pung

i de lat... toat-i spart!

Pe sulul de dinapoi,

O sut de ltunoi,

Pe sulul de dinainte,

Cioprea le mai ine minte.

Pintre ie i-ntre spat

Pate-o iap delat;

Pintre ie i fuscei

Pate-o scroaf cu purcei.



69

P ovestea unui om lenes

Cic era odat într-un sat un om grozav de

lene; de lene ce era, nici îmbuctura din gurnu i-o mesteca. i satul, vzând c acest om nuse d la munc nici în ruptul capului, hotrâ s-l spânzure, pentru a nu mai da pild de lenevirei altora. i aa, se aleg vreo doi oameni din sat i se duc la casa leneului, îl umfl pe sus, îl punîntr-un car cu boi, ca pe un butuc nesimitor, i

hai cu dânsul la locul de spânzurtoare! Aa era pe vremea aceea.

Pe drum se întâlnesc ei cu o trsur în care era o cucoan.

Cucoana, vzând în carul cel cu boi un om care smna a fi bolnav,întreb cu mil pe cei doi rani, zicând:

² Oameni buni! Se vede c omul cel din car e bolnav, srmanul, i -l ducei la vro doftoroaie undeva, s se caute.

² Ba nu, cucoan, rspunse unul dintre rani;s ierte cinstit fa dumnevoastr, dar aista e

un lene care nu credem s fi mai având preche în lume, i-l ducem la spânzurtoare,

ca s curim satul de-un trândav.

² Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; pcat, srmanul, s moar ca un câne,

frdelege! Mai bine ducei-l la moie la mine;iact curtea pe costia ceea. Eu am acolo un

hambar plin cu posmagi, ia aa, pentruîmprejurri grele, Doamne ferete! A mânca la posmagi i -a tri i el pe lâng casa mea, c doar tiu c nu m-a mai perde Dumnezeu

pentr-o bucic de pâne. D, suntem datori a ne ajuta unii pe alii.

² I-auzi, mi leneule, ce spune cucoana; c te-a pune la cote, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre steni. Iaca peste ce noroc

ai dat, bat-te întunerecul s te bat, uriciunea oamenilor! Sai degrab din car i mulmete cucoanei, c te-a scpat de la

moarte i-ai dat peste belug, luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam s-i dm sopon i frânghie. Iar cucoana, cu buntatea

dumisale, îi d adpost i posmagi; s tot trieti, s nu mai mori!



70

S-i puie cineva obrazul pentru unul ca tine i s te hrneasc ca pe un trântor, mare minune-i i asta. Dar tot de noroc s se plâng

cineva... Bine-a mai zis cine-a zis c: "Boii ar i caii mnânc". Hai d rspuns cucoanei, ori aa, ori aa, c n-are vreme de stat la

vorb cu noi.

² Dar muiei-s pormagii? zise atunci leneul, cu jumtate de gur, fr s se cârneasc din loc.

² Ce-a zis? întreb cucoana pe steni.² Ce s zic, milostiv cucoan, rspunde unul.

Ia, întreab, c muiei-s posmagii? ² Vai de mine i de mine, zise cucoana cu

mirare, înc asta n-am auzit! Da' el nu poate si-i moaie?

² Auzi, mi leneule: te prinzi s moi posmagii singur, ori ba?

² Ba, rspunse leneul. Tragei mai bine tot înainte! Ce mai atâtagrij pentru ast pustie de gur!

Atunci unul dintre steni zise cucoanei:

² Buntatea dumneavoastr, milostivcucoan, dar degeaba mai voii a strica orzul pe

gâte. Vedei bine c nu-l ducem noi laspânzurtoare numai aa, de flori de cuc, s-i

lum nravul. Cum chitii? Un sat întreg n-ar fi

pus oare mân de la mân ca s poat facedintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doarlenea-i împrteas mare, ce-i bai capul!

Cucoana atunci, cu toat bunvoina ce ave, selehmesete i de binefacere i de tot, zicând:

² Oameni buni, facei dar cum v va lumina Dumnezeu!

Iar stenii duc pe lene la locul cuvenit i-i fac felul. i iaca aa au scpat i leneul acela de steni, i stenii aceia de

dânsul. Mai pofteasc de-acum i ali lenei în satul acela, dac led mâna i-i ine cureaua.

-am înclecat pe-o a i v-am spus povestea aa.



71

P acala

Un negustor, umblând prin mai multe sate i orae, ca s cumpere grâu, ppuoi i altele,

într-o zi ajunse la un pod i când era s treac

vzu un om care se odihnea acolo: acesta era Pâcal. Negustorul, voind s afle ceva de la el,ca orice negustor, se apropie de dânsul i-l

întreb:

² De unde eti, mi cretine? ² Ia din sat de la noi, rspunse Pâcal.

² Din care sat de la voi? ² Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, artând negustorului cu

mâna spre un deal.

² Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l tiu.² Ei! cum s nu-l tii; e satul nostru, i eu de acolo vin.² Nu aa, mi prostule. Eu te-ntreb: acel sat pe a cui moie este i

cum îi botezat? ² Doamne! da' nu tii c moiile sunt boiereti i asta-i a cuconului

nostru, ce ede la Bucureti? Iar satu-l boteaz popa într-ocldru cu ap, cum îi scrie lui în cri.

Negustorul, privindu-l lung, zise în sine: M!... aista-i chiar Pâcal.

² Dar cum te cheam pe tine?

² Iaca!... ce m întreab. M cheam ca pe oricare: vin-ncoace,ori vin-aici!

Negustorul începu a-i face cruce ca de naiba i iar îl întreb:

² Dar cu chemarea împreun cum te mai strig? ² Iaca aa: vino! u! m! rspunse Pâcal.

Negustorul începu atunci a râde i zise: ce prost! Apoi îl mai întreb:

² Dar ce bucate se fac acolo la voi? ² Mai mult terciu cu mmlig mâncm, zise

Pâcal.² Înelege-m, prostule! Nu te întreb de bucate

ferte.² D-apoi de care bucate m-ntrebi?

² Te-ntreb dac s-au fcut la voi grâu, orz i



72

altele.² Da, s-au fcut pân la brâu, rspunse Pâcal.

² Nu te-ntreb de înlime, c doar n-am nevoie de paie pentru boi,ci a voi s tiu ce feliu este la voi gruntele orzului.

² S-i spun, dac nu tii, zise Pâcal. Gruntele orzului este

lungre, îmbrcat c-o coaj cam glbie i c-o ap în vârf.² Bine, tiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, c a voi scumpr i eu.

² De! nu tii dumnia-ta ce fel? Unul d grâul ori orzul, i altul îi dbani: galbeni, napoleoni ori altceva.

² Nu m-nelesei nici asta; eu te-ntreb: cum se d? ² Bre!... Nici asta n-o tii. S-i spun eu: iei bania ori dimerlia i

pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeii o razi -o torni în sac, pe urm iari o umpli i tot asemine faci.

² Eu nu te-ntreb asta, om fr cap ce eti!

² Dar ce fel m-ntrebi? zise Pâcal.² Cu ce pre se vinde chila ori bania; câi lei? ² Aa cum te-nvoieti; i câi lei dai atâta iei.

Negustorul, suprat, îl mai întreb:

² Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? ² U! hu!... este badea Muat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea,

Soare, badea Bran, Coman i alii.² Ho! m, destul! Dar cine este mai mare decât toi la voi în sat?

² Cine-i mai mare? Badea Chiu; el este mai nalt decât toi; e atât

de lung, încât mai n-ajungi cu mâna la umrul su.² Bre!... proast lighioaie mai eti! Nu te-ntreb aa.

² Dar cum? zise Pâcal.² Eu îi zic: pe cine ascultai voi aici în sat?

² I! ha! auzi vorb! Ascultm pe lutarul mo Bran; când începe s cânte, tot satul st cu ochii

i urechile int la el.² Nu zic aa, mi ntrule! Rspunde-mi

odat cum te-ntreb.² Ei, cum?

² Eu te-ntreb de cine avei fric aici în sat mai mult.² Vleu, maic! Ia, de buhaiul lui mo popa, mare fric mai avem,

mmulic. Când vine sara de la pscut, fugim de el care încotroapucm; c atât e de înfricoat, de gândeti c e turbat; când

începe s mugeasc, sparie chiar i copiii din sat.² M!... da'! ce namil de om eti tu? Nu cumva eti vrun duh ru,



73

frate cu Meaz-noapte sau cu Spaima-pdurei? ² Ei, Doamne! De ce m-ntrebi, când m priveti? Ce? Nu m vezi

c-s om ca i dumniata: cu cap, cu ochi, gur, nas, mâni i cu picioare, m mic i m uit ca toi.

² Aa te vd i eu, dar ai minte i simire abia ca un dobitoc. Ia

spune-mi, zu: avei butnari sau dogari în sat la voi? ² Avem.² Na cinci bani, i du-te s-i puie doagele ce-i lipsesc.

Prostia din nscare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasboal, ce nu se vindec în coale, ba nici în spitale.



74

P opa Duhu

Cine-a întâlnit vrodat în calea sa un pop, îmbrcat cu straiesrcue, scurt la stat, smolit la fa, cu capul ple, mergând cu pasrar, încet i gânditor, rspunzând îndesat "sluga dumitale" cui nu-l

trecea cu vederea, cscând cu zgomot când nu-i gsea omul cucare s stea de vorb, fcând lungi popasuri prin aleiele ascunseale grdinilor publice din Iai, câte cu o carte în mân, tresrind lacântecul pserelelor i oprindu-se cu mirare lâng moinoaiele de

furnici, pe care le numea el "republici înelepte", dezmerdând iarbai florile câmpului, icoane ale vieii omeneti, pe care le uda câte c-olacrim fierbinte din ochii si i apoi, cuprins de foame i obosit de

osteneal i gândire, îi lua ctinel drumul spre gazd, unde-l atepta srcia cu masa întins.

Acesta era printele Isaia Duhu, nscut în satul Cogeasca-Veche din judeul Iai.

Patru prei strini, afumai i îmbrcai curogojini; teancuri de traftoloage greceti,latineti, bulgreti, franuzeti, ruseti i româneti, pline de painjeni i aruncate în

neregul prin cele unghere, un lighean de lut cuibric pentru splat, în mijlocul odiei, aprie pe jos, gunoiu i gândaci fojgind în toate prile,

o pâne uscat pe mas i un motan ghemuit dup sob era toat averea sfiniei-sale.

Mare de inim, iar de gur i mai mare, printele Duhu nu seînvrednicise de o via mai bun; dar se vede c nici poftea el unaaa, de vreme ce nu-i astâmpra gura ctr mai-marii si mcar

s-l fi picat cu lumânarea.

De copil, în seminarul Socola, unde-a învat carte, mai mult singur decât de la profesori, îi punea degetele pe o peatr i lebtea cu alta, de ciud c nu scriu frumos; se lovea cu pumnul

peste cap, când vedea c nici dasclul nu putea s -i tlmceascbine ceva, i vai de colarii care-l sminteau de la învtur!

Aa fiind el, cic unul dintre clugrii Socolei a zis c e bun declugr, numindu-l "Duh diavolesc", i de unde pân unde l-a i clugrit, i Duhu i-a rmas numele. Iar el Isaia Teodorescu seisclea. i din colar, profesor a ajuns la Socola; i duh din duhul

su a dat colarilor si o bucat de vreme. Dar purici muli nu



75

fcea el într-un loc, Doamne ferete, cci era duh neastâmprat i neîmpcat chiar cu sine însui. Nici lacom de avere, nici de cinuri;mulmit cu cât avea, cu cât n-avea, când te mieri ce nu-i venea lasocoteal, ie-i, popo, desagii i toiagul, i pe ici i-e drumul! Vorba

ceea: "Geasta cu trepdatele, c nu-s departe satele".

Aci era la Socola, aci în Iai, aci la monstirea i în Târgul- Neamului profesor, de unde cutriera munii în sudoarea frunii, i

mai la tot pasul cânta:

Ruinata cetuie, ce acopere-acel munte,

i de unde ochiul vede lucruri multe!

Apoi:

Pe o stânc neagr, într-un vechiu castel,

Unde curge-n vale un râu mititel.

Iar la urma urmelor:

Paseregalbn-n cioc, Ru mi-ai cântat de noroc!...

i tot aa, i iar aa, pân i se fcea viaa neagr i aici; apoi iar seîntorcea la Iai, îndrgindu-l pentru o bucat de vreme.

Duh neastâmprat i cuteztor în predicele sale de pe amvoanelebisericelor, înepa ca vespea, zicând:

² Elisei a curit de lepr pe Neeman Sirianul, trimiându-l s sescalde în râul Iordanului. Iar eu v trimit la Ccaina, ca s v

curii de lepra ignoranei i a trândviei!² Odat era o floare, numit ruinea fetelor, foarte rspândit în

ar la noi; dar de când au luat "mâravele de mod" locul gospodinelor românce, aceast floare a început a dispr din

grdinele i rinile noastre.² Cine are urechi de auzit s aud!

Iar pe cei slugarnici, mândri i luxoi îi arta cu degetul, zicând:² Farnice, a zis Hristos, cur mai întâi partea cea dinluntru a

paharului i a blidului, ca s fie i cea dinafar curat!

i câte i mai câte, publicate prin jurnalul P redicatorul moralului evanghelic, redactat de dânsul, pân i-a luat

chiriarhia puterea de predicator. Dar printelui Duhu nu i -a tors



76

m-sa pe limb.Odat, slujind un episcop oarecare de hramul bisericei, la

Bunavestire din Iai, printele Duhu intr în biseric, se închinrar pe la icoane, i cum era lume mult adunat, i episcopul sta înstrana arhiereasc, îmbrcat pompos i cu mitra pe cap, printele

Duhu se oprete în fa-i i zice în gur mare, cltinând din cap:² Dragul mamei Cînilic, bine-i ede mitropolit! Unde-i neneac-ta

s te vad? Apoi, oftând adânc, mai adaug: Când vei ved uriciunea pustiirii stând la locul unde nu se cade s steie, s tii c

aproape este sfâritul, a zis Hristos. Dup aceea se trage cu despre din faa episcopului i, ieind din

biseric, îi caut de drum. Iar ceilali popi, înlemnii cu mânile la piept, cât pe ce s cad

ameii din picioare, de fric i de ruinea arhipstorului.

Nu târziu dup aceasta, mitropolitul face pe printele Duhuarhimandrit cu mitr, adic îi d voie s poarte straie de mii de lei,

fr s aib cu ce s i le cumpere. i printele Isaia, în loc s umble mori, ca ali popi, dup

ceritorit, luând i de pe viu i de pe mort, s aib cu ce seîmpopoona, el, dimpotriv, zicea c este de alt prere, i anume:"Decât s dai de poman la calici sâmbt, mai bine ceva de but

mahmurilor, mara..."

Odat, chemând epitropul unei biserici mai

srcue pe printele Duhu s slujeasc dehram, sfini-sa i-a atârnat la piept o crucemare de lemn, legat cu sfoar groas de

cânep, zicând:

² Iart-m Doamne, c te-am spânzurat cua, neavând lan de aur, nici de argint, cu care

te spânzur mai-marii mei, arhiereii...

La Mnstirea Neamului, stând adeseori de

vorb cu stariul Naftanail, printele Duhu îi zicea, fichiuindu-l, c ruii din aceast lavrromâneasc s-au puiezit, ca i holera adus în Moldova pe cozile

cailor ruseti la 1828. Stariul, nemaiputându-i sta împotriv, ziceade la o vreme: "Hai pacam, printe Isaia", cinstindu-l cu rachiu

îndulcit cu miere, pahar dup pahar, pân ce printele Duhuspunea:



77

Las-m în pace, cuvioase, c se învârtete lumea cu mine de -atâtaaghiazm rusasc; mai bine s ne împcm. i începea a-i cântairmosul urmtoriu, pe glas al doilea: "Umblat-au Israil prin valul

cel învluit, c-un ulcior legat de gât i cu-n curcan fript, c s-a proslvit". Apoi antifoanele beivilor, pe glas al patrulea: "Din

tinereele mele, multe oale i ulcele se lupt cu mine; dar mai multe phrele, câte stele sunt pe ceriu...

Ploscua mea, iubit vas,

Pasere cu dulce glas,

Eu la gur te rdic.

Tu îmi câni: coglic! coglic!

i nu m-ndur s te las,

Cci m plesneti tot în nas.

Vai, srace poloboace,

De te-ai face mai încoace; S ne strângem vro câiva,

Noi, spre mântuirea ta.

-om mai veni vro doi-trei,

i i-om pune-un cptâiu,

-om aduce-un pop rus,

i te-a da cu fundu-n sus!

Unui arhimandrit grec ce blagoslovea pe diacon la slujb: "Sîndrepteze Domnul paii lui spre tot lucrul bun", printele Duhu îi

zise:

² Ba mai bine s îndrepteze Domnul paii votri peste Dunrea,cuvioilor, c destul ne-ai pângrit biserica i neamul cu smeritele

voastre bagoslovenii.

Profesorul Columb de la liceu, care zise odat printelui Isaia:"Bun dimineaa, Duhule", el îi rspunse:

² Mulmesc, cadavrule! i cred c ai la tiin c cuvintele pop i

profesor se încep cu "pocoiu", ca i substantivul porcule. Popilor de mir, pe care îi numea haldei, le cânta antifoanele

urmtoare:

Diaconii i cu pochii, de treji ce sunt, de-abia vd cu ochii. Iarmamelor preutese, beia din cap nu le mai iese!



78

i câte ponturi i ponosuri nu da dintr-însul, de-i era i lui lehametecâteodat s se mai întâlneasc cu cineva i s-l mai stârneasc la

vorb.Odat, ieind suprat de la Mitropolie, îl întâlnete printele

Arbore de la Brnovschi i-l întreab:

² De unde vii, printe Isaie? ² Nu tiu!

² Încotro ai luat-o, printe Isaie? ² Nu tiu!

² Cum aa, de nu tii nici de unde vii, nici încotro te duci?!² Iaca cum, rspunse Duhu: când eram biet, stupeam în palmastâng, apoi trânteam cu muchea palmei celeilalte în stupit i, în

care parte srea el, într-acolo apucam i eu.² i acum tot aa faci? întreb printele Arbore.

² Tot, batr s crape dracul!² Dar dac, din întâmplare, ar sri stupitul înspre Golia, cum i s -

ar pre? ² Dar tii c m-ai ars, haldeule?! zise printele Duhu, luându-i

tlpia, Dunre de mânios.

La cea din urm, strângând printele Duhu para câte para, i-acomisionat cri spiritiste i, cetindu-le, cic a

zis ctr oarecine:

² Aceste cri, încpând în mâna unor

arlatani ignorani, ai s auzi vorbindu-se c fac minuni, ca sfinii.

i sfânt s fie rostul printelui Duhu, cci tocmai aa s-a întâmplat.

Într-una din zile, neavând el cu ce s-i cumpere pâne, le-a luat cu vravul i le-a vândut

directoraului unei coale primare cu te mieri ce. i de-atunci începutul spirititilor în Iai. De-

atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon îneleptul i ali

rposai de veacuri nu se mai pot liniti în morminte; întrebare peste întrebare li se face. -apoi, ia s nu rspund, c dracu-i a lor pe epte ani!

Auzind printele Duhu c s-a fcut zvon prin Iai despre nitenzdrvnii ca aceste, cic s-a luat sfinia-sa pe gânduri, zicând:

² Vai de cel ce se smintete, dar mai vai de cel prin care vinesminteala!



79

i poate c din aceast pricin, bolnvindu-se greu, i-a dat duhul,tocmai când ajunsese îngrijitor la biserica Nicoria din Ttrai; de

unde, aproape fiindu-i interimul Eternitatea, i-a luat acolo casde veci, fie-i rna uoar! i de-atunci, ca' mai ba s-l vad cineva

bddind pe uliile Iailor.



80

P rostia omenesaca

A fost odat, când a fost, c, dac n-ar fi fost,nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când povetile, ci suntemmai dincoace cu vro dou-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouzeci i nou de oc de

fer la un picior i tot i se prea c-i uor.

Cic era odat un om însurat, i omul acelatria la un loc cu soacr-sa. Nevasta lui, care

avea copil de â, era cam proast; dar i soacr-sa nu era tocmai hâtr.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acas dup trebi, ca fiecareom. Nevasta lui, dup ce-i scld copilul, îl înf i-i dete â, îl

puse în albie lâng sob, cci era iarn; apoi îl legn i-l dezmerd, pân ce-l adormi. Dup ce-l adormi, sttu ea puin pegânduri -apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaul

meu, copilaul meu!"

Mama ei, care torcea dup horn, cuprins de spaim, zvârli fusul din mân i furca din brâu cât colo i, srind fr sine, o întreb cu

spaim:

² Ce ai, draga mamei, ce-i este?!² Mam, mam! Copilul meu are s moar!² Când i cum?

² Iat cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? ² Îl vd. i?

² De s-a sui mâa, are s-l trânteasc drept în capul copilului i smi-l omoare!

² Vai de mine i de mine, c bine zici, fata mea; se vede c i s -ausfârit mititelului zilele!

i, cu ochii pironii în drobul de sare de pe horn i cu mânileîncletate, de parc le legase cineva, începur a -l boci amândou,ca nite smintite, de clocotea casa. Pe când se slueau ele, cum v

spun, numai iaca i tatl copilului intr pe u, flmând i ncjit ca vai de el.

² Ce este ? Ce v-au gsit, nebunelor?



81

Atunci ele, viindu-i puin în sine, începur a-i terge lacrmile i a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplat.

Omul, dup ce le ascult, zise cu mirare:

² Bre! muli proti am vzut eu în viaa mea, dar ca voi n-am mai

vzut. M... duc în lumea toat! i de-oiu gsi mai proti decât voi,m-oiu mai întoarce acas, iar de nu, ba.

Aa zicând, oft din greu, iei din cas, fr s-i ieie ziua bun, i plec suprat i amrât ca vai de om!

i mergând el bezmetic, fr s tie unde seduce, dup o bucat de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmpl iar s vad ceva ce nu mai vzuse: un om inea puin un oboroc deert cugura spre soare, apoi rpede-l înfca i intra

cu dânsul într-un bordeiu; pe urm iar ieea, îl punea iar cu gura la soare, i tot aa fcea...

Drumeul nostru, nedumerit, zise:

² Bun ziua, om bun!² Mulmesc dumitale, prietene!

² Da' ce faci aici? ² Ia, m trudesc de vro dou-trei zile s car pocitul ist de soare în

bordeiu, ca s am lumin, i nici c-l pot...² Bre, ce trud! zise drumeul. N-ai vrun topor la îndmân?

² Ba am.

² Ie-l de coad, sparge ici, i soarele va intra singur înluntru. Îndat fcu aa, i lumina soarelui într în bordeiu.

² Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pela noi, eram s îmbtrânesc crând soarele cu oborocul.

"Înc un tont", zise drumeul în sine i plec.

i mergând el tot înainte, peste câtva timpajunse într-un sat i, din întâmplare, se opri lacasa unui om. Omul de gazd, fiind rotar, îi

lucrase un car i-l înjghebase, în cas, în toat

întregimea lui; -acum, voind s-l scoat afar,trgea de proap cu toat puterea, dar carul nuieea. tii pentru ce? Aa: uile era mai strâmte

decât carul. Rotarul voia acum s taie uorii,spre a scoate carul. Noroc îns c drumeul l -a

învat s-l desfac în toate prile lui, s lescoat pe rând afar -apoi iari s-l înjghebe la loc.

² Foarte mulmesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învat! Ia



82

uit-te dumneta! Era s drâm buntate de cas din pricinacarului...

De aici, drumeul nostru, mai numrând un ntru, merse tot înainte, pân ce ajunse iar la o cas. Acolo, ce s vad! Un om, cu -

n poiu în mân, voia s arunce nite nuci din tind în pod."Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumeul în sine.

² Da' ce te frmâni aa, om bun? ² Ia, vreu s zvârl nite nuci în pod, i poiul

ista, bat-l scârba s-l bat, nu-i nici de-otreab...

² C degeaba te trudeti, nene! Poi s-l blastmi cât l-ei blstma, habar n-are poiul

de scârb. Ai un oboroc? ² Da' cum s n-am?!

² Pune nucile într-însul, ie-l pe umr i suie-le frumuel în pod;poiul e pentru paie i fân, iar nu pentru nuci.

Omul ascult, i treaba se fcu îndat. Drumeul nu zbovi nici aici mult, ci plec, mai numrând i alt

neghiob.

Apoi, de aici merse mai departe, pân ce ajunsese ca s mai vadaiurea i alt nzbâtie. Un om legase o vac cu funia de gât i,

suindu-se pe-o ur, unde avea aruncat oleac de fân, trgea din

rsputeri de funie, s urce vaca pe ur. Vaca rgea cumplit, i el nu mai putea de ostenit...

² M omule! zise drumeul, fcându-i cruce;dar ce vrei s faci?

² Ce s fac, m-ntrebi? Da' nu vezi? ² Ba vd, numai nu pricep.

² Ia, hramul ista e hâmisit de foame i nu vr nici în ruptul capului s vie dup mine sus, pe

iast ur, s mnânce fân...

² Stai puin, cretine, c spânzuri vaca! I fânul i-l d jos la vac!² Da' nu s-a irosi?...

² Nu fi scump la trâe i ieftin la fin. Atunci omul ascult i vaca scp cu via.

² Bine m-ai învat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pece s-mi gâtui vaca!



83

Aa, drumeul nostru, mirându-se i de aceast mare prostie, ziseîn sine: "Mâa tot s-ar fi putut întâmpla s deie drobul de sare jos

de pe horn; dar s cari soarele în cas cu oborocul, s arunci nucileîn pod cu poiul i s tragi vaca pe ur, la fân, n-am mai gândit!"

Apoi drumeul se întoarse acas i petrecu lâng ai si, pe cari -i socoti mai cu duh decât pe cei ce vzuse în cltoria sa.

-am înclecat pe-o a, -am spus povestea aa. -am înclecat pe-o roat, -am spus-o toat.

-am înclecat pe-o cpun, i v-am spus, oameni buni, o mareminciun!!



84

U rsul pacalit de vulpe

Era odat o vulpe viclean, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte

întreag dup hran i nu gsise niciri. Fcându-se ziua alb,vulpea iese la marginea drumului i se culc sub o tuf, gândindu-se ce s mai fac, ca s poat gsi ceva de mâncare.

zând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pete. Atunci ea rdic puin capul i, uitându-se la vale, în lungul drumului, zrete venind un car tras de boi.

² Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o ateptameu. i îndat iese de sub tuf i se lungete înmijlocul drumului, ca i cum ar fi fost moart.

Carul apropiindu-se de vulpe, ranul ce mânaboii o vede i, crezând c-i moart cu adevrat,strig la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. ranul vine spre vulpe, se uit la ea de aproape i,vzând c nici nu sufl, zice: Bre! da' cum naibaa murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoas caaveic am s facnevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând aa, apuc vulpea dedup cap i, târând-o pân la car, se opintete -o arunc deasupra

petelui. Apoi strig la boi: "His! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc.

ranul mergea pe lâng boi i-i tot îndemna s mearg mai iute,ca s-ajung degrab acas i s ieie peleavulpii.

Îns, cum au pornit boii, vulpea a i început cu picioarele a împinge petele din car jos. ranul mâna, carul scârâia, i petele din car cdea.

Dup ce hoaa de vulpe a aruncat o mulime de pete pe drum, bine...or! sare i ea din car i, cu

mare grab, începe a strânge petele de pedrum. Dup ce l-a strâns grmad, îl ia, îl duce la bizunia sa i începe a mânca, c ta...re-i mai era foame!

Tocmai când începuse a mânca, iaca vine ladânsa ursul.



85

² Bun masa, cumtr! Ti!!! da' ce mai de pete ai! D-mi i mie,c ta...re! mi-i poft!² Ia mai pune-i pofta-n cuiu, cumtre, c doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dac i-i aa de poft, du-te i-i moaiecoada-n balt, ca mine, i-i avea pete s mnânci.

² Înva-m, te rog, cumtr, c eu nu tiu cum se prinde petele. Atunci vulpea rânji dinii i zise: Alei, cumtre! da' nu tii c nevoiate duce pe unde nu-i e voia i te-nva ce nici gândeti? Ascult,cumtre: vrei s mnânci pete? Du-te desar la bltoaga cea dinmarginea pdurei, vârâ-i coada-n ap i sti pe loc, fr s temiti, pân despre ziu; atunci smuncete vârtos spre mal i ai sscoi o mulime de pete, poate îndoit i-ntreit de cât am scos eu.

Ursul, nemaizicând nici o vorb, alearg-n fugamare la bltoaga din marginea pdurei i-i vâr-n ap toat coada!...

În acea noapte începuse a bate un vânt rce, deînghea limba-n gur i chiar cenua de sub foc.

Înghea zdravn i apa din bltoag, i prindecoada ursului ca într-un clete. De la o vreme,ursul, nemaiputând de durerea cozei i de frig,smuncete o dat din toat puterea. i,srmanul urs, în loc s scoat pete, rmâne

fr' de c Începe el acum a morni cumplit -a sri în sus

de durere; i-nciudat pe vulpe c l-a amgit, se duce s-o ucid înbtaie. Dar ireata vulpe tie cum s se fereasc de mânia ursului.

Ea ieise din bizunie i se vârâse în scorbura unui copac dinapropiere; i când vzu pe urs c vine fr' de coad, începu astriga:

² Hei cumtre! Dar i-au mâncat petii coada, ori ai fost prealacom -ai vrut s nu mai rmâie peti în balt?

Ursul, auzind c înc-l mai i i în râs, se înciudeaz i mai tare i

se rpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmt, ursul nu putea s încap înluntru. Atunci el caut o creang cu cârlig i începe a cotrobi prin scorbur, ca s scoat vulpea afar, i s-i deie de cheltuial... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, eastriga: "Trage, ntrule! mie nu-mi pas, c tragi de copac..." Iarcând anina cârligul de copac, ea striga: "Valeu, cumtre! nu trage,c-mi rupi piciorul!"



86

În zadar s-a ncjit ursul, de-i curgeau sudorile, c tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.

i iaca aa a rmas ursul pâcâlit de vulpe!



87

I van Turbinca

Era odat un rus, pe care îl chema Ivan. i rusul acela din copilrie

se trezise în oaste. i slujind el câteva soroace de-a rândul, acumaera btrân. i mai-marii lui, vzându-l c i-a fcut datoria deosta, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, s se duc unde-avrea, dându-i i dou carboave de cheltuial.

Ivan atunci mulumi mai-marilor si i apoi, luându-i rmas bunde la tovarii lui de oaste, cu care mai trase câte-o duc, dou derachiu, pornete la drum cântând.

i cum mergea Ivan, ovind când la o margine de drum, când laalta, fr s tie unde se duce, puin mai înaintea lui mergeau dinîntâmplare, pe-o crare luntric, Dumnezeu i cu Sfântul Petre,vorbind ei tiu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând dinurm, se uit înapoi i, când colo, vede un osta mthind pedrum în toate prile.

² Doamne, zise atunci Sfântul Petre, speriat: ori hai s ne grbim,ori s ne dm într-o parte, nu cumva ostaul cela s aib harag, i



88

s ne gsim beleaua cu dânsul. tii c-am mai mâncat eu o dat dela unul ca acesta o chelfneal.

² N-ai grij, Petre, zise Dumnezeu. De drumeul care cânt s nute temi. Ostaul acesta e un om bun la inim i milostiv. Vezi-l? Are

numai dou carboave la sufletul su; i, drept cercare, hai, f-te tuceretor la captul ist de pod, i eu la cellalt. i s vezi cum are sne dea amândou carboavele de poman, bietul om! Adu-i aminte,

Petre, de câte ori i-am spus, c unii ca acetia au s moteneascîmpria cerurilor.

Atunci Sfântul Petre se pune jos la un capt de pod, iar Dumnezeula cellalt i încep a cere de poman.

Ivan, cum ajunge în dreptul podului, scoate cele dou carboave deunde le avea strânse i d una lui Sfântul Petre i una lui

Dumnezeu, zicând:

² Dar din dar se face raiul. Na-v! Dumnezeu mi-a dat, eu dau, i Dumnezeu iar mi-a da, c are de unde.

i apoi Ivan începe iar a cânta i se tot duce înainte.

Atunci Sfântul Petre zice cu mirare:

² Doamne, cu adevrat bun suflet de om e acesta, i n-ar trebui s

mearg nerspltit de la faa ta!² Dar, Petre, las' c am eu purtare de grij pentru dânsul.

Apoi Dumnezeu pornete cu Sfântul Petre i, cât ici, cât colè, ajung pe Ivan, care-o ducea tot într-un cântec, de parc era toat lumeaa lui.

² Bun calea, Ivane, zise Dumnezeu. Dar câni, câni, nu te -ncurci!

² Mulumesc d-voastr, zise Ivan, tresrind. Dar de unde tii aa

de bine c m cheam Ivan? ² D-apoi, dac n-oi ti eu, cine altul are s tie? rspunse

Dumnezeu.

² Dar cine eti tu, zise Ivan cam zborit, de te lauzi c tii toate?



89

² Eu sunt ceretorul pe care l-ai miluit colo la pod, Ivane. i cined sracilor împrumut pe Dumnezeu, zice scriptura. Na-i împrumutul înapoi, cci noi nu avem trebuin de bani. Ia, numai am vrut s dovedesc lui Petre cât eti tu de milostiv. Afl acum,

Ivane, c eu sunt Dumnezeu i pot s-i dau orice-i cere de la mine;

pentru c i tu eti om cu dreptate i darnic. Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmeit, a czut îngenunchi dinaintea lui Dumnezeu i a zis:

² Doamne, dac eti tu cu adevrat Dumnezeu, cum zici, rogu-teblagoslovete-mi turbinca asta, ca ori pe cine-oi vrea eu, s-l vârîntr-însa; i apoi s nu poat iei de aici fr învoirea mea.

Dumnezeu atunci, zâmbind, blagoslovi turbinca, dup dorina lui Ivan, i apoi zise:

² Ivane, când te-i stura tu de umblat prin lume, atunci s vii sslujeti i la poarta mea, cci nu i-a fi ru.

² Cu toat bucuria, Doamne; am s vin numaidecât, zise Ivan. Daracum, deodat, m duc s vd, nu mi-a pica ceva la turbinc?

i zicând aceste, apuc peste câmpii de-a dreptul, spre nite curi mari, care de-abia se zreau înaintea lui, pe culmea unui deal. i merge Ivan, i merge, i merge, pân când, pe înserate, ajunge la

curile cele. i cum ajunge, intr în ograd, se înfiaz înainteaboierului i cere gzduire. Boierul acela cic era cam zgârcit, dar,vzând c Ivan este om împrtesc, n-are ce s fac. i vrând-nevrând, poruncete unei slugi s dea lui Ivan ceva de mâncare i apoi s-l culce în nite case nelocuite, unde culca pe toi musafirii care veneau aa, nitamnisam. Sluga, ascultând poruncastpânului, ia pe Ivan, îi d ceva de mâncare i apoi îl duce la locul hotrât, s se culce.

"Las' dac nu i-a da odihna pe nas, zise boierul în gândul su, dupce orândui cele de cuviin. tiu c are s aib de lucru la noapte.

Acum s vedem care pe care! Ori el pe draci , ori dracii pe dânsul!"

Cci trebuie s v spun c boierul acela avea o pereche de case, mai de-o parte, în care se zice c locuia necuratul. i tocmai acolo

porunci s culce i pe Ivan!



90

Ivan îns habar n-avea de asta. El, cum a intrat în odaia unde l-adus omul boierului, i-a pus armele în rânduial, s-a închinat dupobicei i apoi s-a tologit aa, îmbrcat cum era, pe un divan moaleca bumbacul, punându-i turbinca cu cele dou carboave subcptâi i aternându-se pe somn; cci de-abia îl ineau picioarele

de trudit ce era. Dar poate, bietul, s se odihneasc? Cci cum astins lumânarea, odat se trezete c-i smuncete cineva perna desub cap i i-o arunc cât colo! Ivan atunci, punând mâna pe sabie,se scoal repede, aprinde lumânarea i începe a cuta prin cas, întoate prile, dar nu gsete pe nimene.

² Mi! Dar acest pcat! Ori casa asta nu-i curat, ori s-acutremurat pmântul, de mi-a srit perna de sub cap, i eu umblubddind ca un nebun! Ce-or mai fi i cutremurele ieste?! zise

Ivan, mai fcând câteva cruci pân la pmânt, i apoi iar seculc.

Dar, când s aipeasc, deodat se aud prin cas o mulime deglasuri, care de care mai urâcioase: unele miorliau ca mâa, altelecoviau ca porcul, unele orciau ca broasca, altele morniau caursul, m rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau, de nu semai tia ce mama dracului s fie acolo! Ivan, atunci, se cam pricepece-ar fi asta.

² Apoi, stai dar! c are Chira socoteal, cum vd eu. i odatîncepe a striga puternic:

² Paol na turbinca, ciorti! Atunci diavolii odat încep a secrbni unul peste altul în turbinc, de parc-i aducea vântul. i dup ce intr ei cu toii înluntru, Ivan începe a-i ghigosi musclete. Dup aceea leag turbinca strâns la gur, o pune subcap, mai trântindu-le prin turbinc nite ghionturi ruseti, colè,cum tia el, de da inima din draci. Apoi se culc cu capul pe dânii i, nemaifiind suprat de nimene, trage Ivan un somn de cele

popeti... Dar, când aproape de cânttori, Scaraoschi, cpeteniadracilor, vzând c parte din slugile lui se zbovesc, pornete cu

grbire la locul tiut, s le caute. i, ajungând într-o clip, se vâr,el tie cum i pe unde în odaie la Ivan i -i terge o palm prin somn,cât ce poate. Ivan, atunci, sare ars i odat strig:

² Paol na turbinca! Scaraoschi, atunci, intr i el fr vorb i seînghesuiete peste ceilali dimoni, cci n -are încotro.



91

² Ei, las' c v judec eu acui, necurailor; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. Cu mine v-ai gsit de jucat? Am s vmuurluiesc de au s râd i câinii de voi!

i odat se îmbrac i se înarmeaz Ivan cu toate ale lui i, ieind

afar, începe a face un trboi de s-a sculat toat ograda în guralui.

² Dar ce-ai pit, m pohonule, de te-ai sculat cu noaptea-n cap i faci aa larm, ziser oamenii boierului, care dau chiori unul pestealtul, de parc aveau orbul ginilor.

² Ce s pesc? zise Ivan dârz. Ia! am cptuit nite iepuroi i amde gând s-i jumulesc.

Boierul, în zgomotul ista, se scoal i el i întreab: ² Ce vuiet e

acolo prin ograd? ² Ia, mai toat noaptea nu ne-am putut odihni din pricina rusului celuia. Dracul tie ce are... Cic a prins niteiepuroi i vrea s-i jumuleasc, s iertai d-voastr!

În vorbele aceste, numai iaca ce se înfiaz i Ivan înainteaboierului, cu turbinca plin de draci, care se zbteau ca petii învâr.

² Iaca, gospodin, cu cine m-am vânjolit toat noaptea... darîncaltea i-am curit i eu casa de draci i vi-i aduc poclon dis-

diminea. Poruncete s-mi aduc nite palce, c am s-i bat lastroi, s pomeneasc ei cât or tri c au dat peste Ivan, robul lui Dumnezeu.

Boierul, vzând aceasta, pe de-o parte l-a cuprins spaima, iar pede alta nu mai tia ce s fac de bucurie; cci multe srindare mai dduse el pân atunci pe la popi, în toate prile, ca s-i poatizgoni dracii de la cas, i nici c fusese chip. Dar se vede c pânacum le-a fost i lor veleatul. Cu Ivan i-au gsit popa.

² Bine, Ivane, zise boierul cu mulumire. S-i aduc palce câte

vrei, i f-i datoria cum tii; c-apoi om oi fi i eu, helbet!

În sfârit, nu trece mult la mijloc, iaca se pomenete Ivan cu un carde palce cum îi plcea lui. Le ia i le leag la un loc, tot câte dou-trei, dup cum îi tia meteugul.



92

Dar, pân la vremea asta, se adunase împrejurul lui Ivan tot satul,ca s vad de patima dracilor. Cci lucru de mirare era acesta, nuag! Atunci Ivan dezleag turbinca în faa tuturor, numai cât

poate s încap mâna, i luând câte pe un drcuor de cornie, mi i-l ardea cu palcele, de-i crpa pielea. i dup ce-l rfuia bine, îi da

drumul, cu tocmeal, s nu mai vie pe acolo, alt dat.² N-oi mai veni, Ivane, câte zilioare-oi avea eu, zicea Ucig-l-crucea, cuprins de usturime, i se tot ducea împucat. Iar oamenii ce priveau i mai ales bieii leinau de râs.

Dar, mai la urma urmelor, Ivan scoate de barb i pe Scaraoschi i-i trage un frecu, de cele moschiceti, de-i fuge sufletul.

² Poftim! Dup bucluc umbli, peste bucluc ai dat, mi jupâne Scaraoschi! S te învei tu de altdat a mai bântui oamenii.

Srsil spurcat ce eti! i apoi, dându-i drumul, "na!" fuge i Scaraoschi dup ceilali, ca tunul cu paiul...

² Dumnezeu s te înzileasc, zise atunci boierul, cuprinz ând pe Ivan în brae i srutându-l. De-acum rmâi la mine, Ivane, i, pentru c mi-ai curit casa de draci, am s te in ca pe palm.

² Ba nu, gospodin, zise Ivan. M duc s slujesc pe Dumnezeu,împratul tuturor.

i, zicând aceste, se încinge cu sabia, pune turbinca la old, îi iarania în spate i puca de-a umr i, pornind, se tot duce înainte,la Dumnezeu. Iar privitorii, cu cciulile în mân, îi urau drumbun, oriîncotro s-a întoarce.

² Cltorie sprâncenat! zise boierul; de rmâneai, îmi erai ca un frate; iar de nu, îmi eti ca doi.

Mi se pare mie c i boierul, cât era de boier, luase frica turbinci,de nu-i pru aa de ru dup Ivan, care-i fcuse atâta bine.

Ivan îns nici nu se gândea la asta; el îi cuta acum de drum,întrebând din om în om unde ede Dumnezeu. Dar toi pe câi îi întreba ddeau din umere, netiind ce s rspund la aa întrebareciudat.

² Numai Sfântul Nicolai trebuie s tie asta, zise Ivan, scoând oiconi din sân i srutând-o pe dos i pe fa.



93

i atunci, ca prin minune, se i trezete Ivan la poarta raiului! i,nici una, nici dou, odat începe a bate în poart cât putea. Atunci

Sfântul Petre întreab dinluntru:

² Cine-i acolo?

² Eu.

² Cine eu?

² Eu, Ivan.

² i ce vrei?

² Tabacioc este?

² Nu-i.² Votchi este?

² Nu-i.

² Femei sunt?

² Ba.

² Lutari sunt?

² Nu-s, Ivane, ce m tot chihieti de cap?!

² Dar unde se gsesc de aceste?

² La iad, Ivane, nu aici.

² Mi! Dar ce srcie lucie pe aici, pe la rai!... zise Ivan. i,nemailungind vorba, îndat i pornete la iad. i el tie pe undecotigete, c nu umbl tocmai mult i numai iaca ce d i de poartaiadului. i atunci, odat începe a bate în poart, strigând:

² Ei! Tabacioc este?

² Este, rspunde cineva dinluntru.

² Votchi este?

² Este.



94

² Femei sunt?

² Dar cum s nu fie?!

² Lutari sunt?

² Ho, ho! Câi pofteti.

² A! harao, harao! Aici e de mine! Deschidei iute, zise Ivan,tropind i frecându-i mâinile.

Dracul de la poart, gândind c e vreun muteriu vechi de-al lor,deschide; i atunci, numai iaca ce se trezesc pe neateptate cu IvanTurbinca!

² Vai de noi i de noi! ziser atunci dracii, scrmnându-se de cap

în toate prile. Aa-i c-am pit-o?

Ivan, îns, poruncete s-i aduc mai degrab votchi, tabacioc,lutari i femei frumoase, c are gust s fac un guleai.

Se uit dracii unii la alii i, vzând c nu-i chip de stat împotrivalui Ivan, încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lutari i tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. Umblau dracii în toate prile, iute ca

prâsnelul, i-i intrau lui Ivan în voie cu toate cele, cci se temeau deturbinc ca de nu tiu ce, poate mai ru decât de sfânta cruce.

De la o vreme se chefluiete Ivan cum se cade, i unde nu începe achiui prin iad i a juca Horodinca i Cazacinca, luând i pe draci i

pe drcoaice la joc, cu nepus în mas; i în vârtejul cela, rsturnatrbi i toate cele în toate prile, de-i venea s te strici de râs deiznoavele lui Ivan. Acum, ce s fac dracii, ca s -l urneasc de-acolo? Gândesc ei, se sucesc ei, se frmânt ei cu mintea fel i chip,dar nici unuia nu-i vine în cap ce s fac. Talpa-iadului îns, mai ajuns de cap decât toi dracii, zise atunci lui Scaraoschi:

² Haram de capul vostru! de n-a fi eu aici, ai pi voi i mai ru

decât aa. Aducei-mi degrab o putin, o piele de câine i doubee, s fac o jucrie, cum tiu eu, i acui vi-l mtur de-aici.

i atunci, îndat i se aduc cele cerute, i Tlpoiul face iute odaraban; i apoi, furiându-se de Ivan, iese cu dânsa afar i începe a bate ca de rzboi; brr... br...



95

Ivan, atunci, îi vine în simire i într-un buc iese afar cu puca laumr, s vad ce este.

Talpa-iadului, atunci, face uti! înluntru, i dracii, tronc! închid poarta dup Ivan, i, punnd zvoarele bine, bucuria lor c au

scpat de turbinc. Bate el Ivan în poart cât poate, se rcduieteel cu puca, dar au prins ei acum dracii la minte.

² Ei las', cornorailor! De mi-i mai pica vrodat în mân,turbinca are s v tie de tire.

Vzând Ivan c porile iadului sunt ferecate în toate prile i cdracii n-au gând s-i deschid, se lehmetete el acum i de lutari,i de tabacioc, i de votchi, i de tot, i pornete iar la rai sslujeasc pe Dumnezeu.

i cum ajunge la poarta raiului, din afar, se i pune acolo destraj i st neadormit zi i noapte, tot întruna, fr s seclinteasc din loc.

i nu mult dup aceasta, numai iaca ce vine i Moartea i vreanumaidecât s intre la Dumnezeu, ca s pri measc porunci.

Ivan atunci îi pune paga în piept i zice:

² toti, Vidma! Unde vrei s te duci?

² La Dumnezeu, Ivane, s vedem ce mi-a mai porunci.

² Nu-i voie, zise Ivan; las' c m duc eu s-i aduc rspuns.

² Ba nu, Ivane, trebuie s m duc eu. Ivan atunci, vzând c Moartea d chioar peste dânsul, se stropete la ea zicând:

² Paol, Vidma, na turbinca! Moartea atunci, neavând încotro, sebag în turbinc i acui icnete, acui suspin, de-i venea s-i

plângi de mil. Iar Ivan leag turbinca la gur cu nepsare -o

anin într-un copac. Apoi începe a bate în poart. Sfântul Petre,atunci, deschide i, când colo, se trezete cu Ivan.

² Ei, Ivane, doar te-ai sturat acum de umblat prin lume dupcrancalâcuri?

² M-am sturat, i m-am prea sturat, Sfinte Petre.



96

² Ei, i ce vrei acum?

² Ia, vreau s m duc la Dumnezeu, s-i spun ceva.

² Bine, Ivane, du-te; nu i-e oprit calea. De-a putere-a fi, acum

eti de casa noastr. Ivan atunci se duce de-a dreptul înaintea lui Dumnezeu i zice:

² Doamne, nu tiu dac ai la tiin ori ba, dar eu slujesc la poartaraiului de mult vreme. i acum vine Moartea i întreab ce mai

poruncii.

² Spune-i, Ivane, din partea mea, c poruncesc s moar trei ani de zile de-a rândul numai oameni btrâni, aa ca tine... zise

Dumnezeu, zâmbind cu buntate.

² Bine, Doamne, zise Ivan, uitându-se cam lung la Dumnezeu. Mduc s-i spun cum ai poruncit.

i, ducându-se el, scoate Moartea de la închisoare i-i zice:

² Dumnezeu a poruncit ca s mnânci trei ani de zile de-a rândul numai pdure btrân; de cea tânr s nu te-atingi! Îneles-ai?

Hai, pornete i-i f datoria!

Moartea, atunci, pornete prin codri, suprat ca vai de ea, i începe a roade la copaci btrâni, de-i pocneau flcile.

i dup ce se împlinesc trei ani în capt, iar pornete la Dumnezeu,s primeasc porunci. Dar când tia c are s dea peste Ivan, i setiau picioarele -o strângea în spate de fric.

² Turbinca! afurisita de turbinc m vâr în toate boalele, zicea Moartea, suspinând. Decât n-am încotro; trebuie s m duc, zise eaoftând.

În sfârit merge ea, nu merge, i de la o vreme ajunge la poartaraiului. Dar, când colo, d iar cu ochii de Ivan.

² Tot aici eti, Ivane? tot? ² Ba bine c nu! zise Ivan, fcând stânga-mprejur i punându-se drept în calea Morii. Dar undegândeai s fiu, când asta mi-e slujba?

² Gândeam c te-i fi dus prin lume, dup berbantlâcuri de-ale tale.



97

² Da c doar de lume am fugit; o tiu eu cât e de dulce i de amar,bat-o pustia s-o bat! I-s roase lui Ivan urechile de dânsa. Dar ce-ai slbit aa, Vidm?

² De buntile tale, Ivane. Acum cred c nu i-i mai face blestem

cu mine, mi-i da drumul s intru la Dumnezeu, c tare mare treabmai am.

² Da, cum nu?! ia mai pune-i pofta la o parte, c doar nu pierelumea... nu cumva ai pofti oare s te pui la taifasuri cu Dumnezeu?

² Dar tii c te prea întreci cu aga, Ivane...

² Aa i-e treaba? Înc m iei la trei parale? Paol na turbinca,Vidma!

Moartea, atunci, se vâr în turbinc i Ivan o pune la pastram, zicând:

² opârcai cu cine opârcai, dar cu Ivan nu opârcai.

Dumnezeu, îns, tia de toate acestea, dar voia s mai fac i pecheful lui Ivan, nu tot pe-a Morii; cci multe bunti mai fcuse i ea în viaa ei!

² Ia deschide, Sfinte Petre, zise Ivan, btând apoi la poart. Sfântul Petre deschide, i Ivan se duce iar de se înfiaz înaintealui Dumnezeu i zice:

² Doamne, Moartea întreab ce mai poruncii? i s nu vsuprai, dar tare-i neastâmprat i avan, drept s v spun;ede ca pe spini i vrea numaidecât s-i dai rspuns.

² Du-i rspuns, Ivane, c poruncesc s moar de acum înainte trei ani de zile de-a rândul numai oameni tineri, i ali trei ani de zile smoar numai copii obraznici.

² Bine, Doamne, zise Ivan, închinându-se pân la pmânt. M ducs-i spun cum ai poruncit... i cum ajunge Ivan din afar de poart,scoate Moartea din turbinc i-i zice:

² Dumnezeu a poruncit ca de-acum înainte s mnânci trei ani de zile de-a rândul numai pdure tânr; i ali trei ani de zile, numai vlstare fragede, rchiic, smicele, nuiele i altele de seamaacestora; de pdurea cea btrân s nu te-atingi, c-i pozn!



98

Auzit-ai, Vidm? Hai, pornete pân te vd, i-i f datoria cusfinenie.

Moartea atunci, înghiind noduri, pornete prin dumbrvi, lunci i huceaguri, suprat ca vai de capul ei. i, de voie, de nevoie, începe

când a roade la copaci tineri, când a forfeca smicele i nuiele de-i pârâiau mselele i o dureau elele i grumajii întinzându-se pesus, la plopii cei înali, i plecându-se atâta pe la rdcinile celortufari, dup mldie fragede. Se zmorea i ea, srmana, cum

putea. În sfârit, s-a chinuit Moartea aa trei ani de zile de-arândul, i înc ali trei ani, i dup ce i se împlinesc cei ase ani deosând, iar pornete la Dumnezeu s vad ce porunci i-a mai da.

Nu-i vorb, c tia Vidma ce-o atepta, dar ce era s fac?

² Turbinca! Mânca-o-ar focul s-o mnânce! zicea Moartea,ducându-se la rai ca i cum ar fi mers la spânzurtoare. Nu tiu ces mai zic i despre Dumnezeu, ca s nu greesc.

Pesemne c-a ajuns i el în mintea copiilor, Doamne iart-m, de i-adat lui Ivan cel nebun atâta putere asupra mea. Bine mi-ar preas-l vd i pe Dumnezeu într-o zi, cât e de mare i puternic, înturbinca lui Ivan; ori de nu, mcar pe Sfântul Petrea; numai atunci mi-ar crede ei mie.

i mergând ea tot bodrognind vrute i nevrute, ajunge la poartaraiului; i când d iar de Ivan, i se întunec lumea înaintea ochilor

i zice oftând:

² Dar bine, Ivane, iar ai de gând s m chinuieti cu turbinca ceeaa ta?

² Ba dac-a avea mai mult putere, i-o spun drept c i-a scoateochii ca la dracul i te-a frige pe frigare, zise Ivan cu ciud, c din

pricina ta s-a prpdit atâta amar de lume, de la Adam i pânastzi. Paol na turbinca, Vidma! i de-acum, nici mai spun lui

Dumnezeu despre tine, hoanghin btrân ce eti! Tu i cu Talpa-iadului suntei potrivit pereche. Îmi vine s v rup cu dinii debunioare ce suntei. Am s te in la pastram, ht i bine! De-acumîn turbinc au s-i putrezeasc ciolanele. H, h!

Suspin ea Moartea, dar pace bun; Ivan, parc nici n-o vede, nici n-o aude. În sfârit, trece ea aa o bucat de vreme, cât ar fi trecut,i într-una din zile vine Dumnezeu la poart s vad ce necazuri mai face Ivan cu turbinca ceea.



99

² Ei, Ivane, ce mai direguieti? Moartea n-a mai venit pe-aici?

Ivan, atunci, las capul în jos i, tcând, începe a face fee-fee. Iar Moartea rspunde înduit din turbinc:

² Iat-m-s, Doamne, pus la opreal; m-ai lsat de râsul unui ui ca Ivan, nenorocita de mine!

Dumnezeu, atunci, dezleag turbinca, d drumul Morii i zice lui Ivan:

² Ei, Ivane, destul de-acum; i-ai trit traiul i i-ai mâncat mlaiul! De milostiv, milostiv eti; de bun la inim, bun ai fost, nu-i vorb. Dar, de la o vreme încoace, cam de pe când i-amblagoslovit turbinca aceasta, te-ai fcut prea nu tiu cum. Cu dracii de la boierul cela ai fcut hara-para. La iad ai tras un guleai de i

s-a dus vestea ca de pop tuns. Cu Moartea te-am lsat pân acumde i-ai fcut mendrele, cum ai vrut; n-ai ce zice. Dar toate-s pânla o vreme, ftul meu. De-acum i-a venit i ie rândul s mori; n-am ce-i face. Trebuie s dm fiecruia ce este al su, cci i

Moartea are socoteala ei; nu-i lsat numai aa, degeaba, cumcrezi tu.

Ivan atunci, vzând c s-au trecut de ag, se pune în genunchi dinaintea lui Dumnezeu i-l roag cu lacrimi, zicând:

² Doamne! Rogu-te s fiu îngduit macar trei zile, în care s-mi grijesc sufletul, s-mi lucrez racla cu mâna mea asta slbnoag i s m aez singurel într-însa; i dup aceste fac Moartea ce va voi cu mine, cci vd eu bine c mi s-a strâns funia la par; încep a slbi vzând cu ochii.

Dumnezeu îi învoiete cererea aceasta i apoi, luându-i turbincadin stpânire, îl d pe seama Vidmei, ca dup trei zile s-i iasufletul!

Ivan acum, rmânând singur, suprat ca vai de el, pe de-o parte c

i-a luat Dumnezeu turbinca, pe de alta c are s moar, s-a pus pegânduri.

"M rog, ia s stau i s-mi fac socoteal cu ce m-am ales eu cât amtrit pe lumea asta, zise Ivan în gândul su. În oaste am fost numai de zbucium: his, haram, cea, haram! De-atunci încoace amumblat ia aa, teleleu Tanas. M-am dus la rai, de la rai la iad, i



100

de la iad iar la rai. i tocmai acum, la adic, n-am nici omângâiere! Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? Ia, aa peti dac te strici cu dracul; aici, la srcciosul ist de rai, vorba ceea:"Fal goal, traist uoar"; ezi cu banii în pung i duci dorul latoate cele. Mai mare pedeaps decât asta nici c se mai poate!

Votchi nu-i, tabacioc nu-i, lutari nu-s, guleai nu-i, nimica nu-i! Mai am numai trei zile de trit, i te... ai dus, Ivane, de pe faa pmântului! Oare nu-i de fcut vreo mecherie pân mai este încvreme?"

În sfârit, mai st el Ivan oleac aa, cu fruntea rezemat pe mân,i-i i trsnete în gând una:

"Taci! C i-am dat de meteug. Încaltea, ce-a fi, a fi; dar degeaban-are s fie... vd eu bine c tot de una mi -e acum."

i odat se duce Ivan repede cu cele dou carboave, el tie unde, i cumpr unelte de teslrie, dou ltunoaie groase, patru balamale,câteva piroane, dou belciuge i un lctoi zdravn, i se aruncde-i face el singur o drgu de racl, s poat edea i împratul într-însa.

² Iaca, Ivane, i casa de veci, zise el. Trei coi de pmânt, atâta-i al tu! Vezi în ce se încheie toat scofala de pe lumea asta?

Dar n-apuc Ivan a sfâri bine vorba din urm, i numai iaca se i

trezete cu Moartea la spate:² Ei, Ivane, gata eti? ² Gata, rspunse el, zâmbind. ² Dac eti gata, hai! Aaz-te mai repede în racl, c n-am vreme de pierdut.

Poate m mai ateapt i alii s le dau rva de drum.

Ivan, atunci, se pune în racl cu faa în jos. ² Nu aa, Ivane, zise Moartea. ² Dar cum? ² Pune-te cum trebuie s ad mortul. Ivanse pune într-o râl i las picioarele spânzurate afar. ² Dar bine,

Ivane, una-i vorba, alta-i treaba; mult ai s m ii? Pune-te, mi frate, bine, cum se pune!

Ivan, atunci, se întoarce iar cu faa-n jos, cu capul bllu într-o parte i iar cu picioarele afar.

² ... ra... ca' de mine i de mine! Dar nici atâta lucru nu tii? Sevede c numai de blestemii ai fost bun în lumea asta. Ia fugi de-acolo, s-i art eu, nebunule ce eti!



101

Ivan atunci iese din racl i st în picioare umilit. Iar Moartea,având buntate a dscli pe Ivan, se pune în racl cu faa-n sus, cu

picioarele întinse, cu mâinile pe piept i cu ochii închii, zicând:

² Iaca aa, Ivane, s te aezi. Ivan, atunci, nu pierde vremea i

face tranc! capacul deasupra, încuie lcata, i, cu toat rugmintea Morii, umfl racla în spate i se duce de-i d drumul pe-o apmare, curgtoare, zicând:

² Na! c i-am fcut coneul. De-acum du-te pe apa sâmbetei! i siei din racl când te-a scoate bunica din groap. Mi-a luat el

Dumnezeu turbinca din pricina ta, dar încaltea i-am fcut-o buni eu!

² Ei, ei! Doamne, zise apostolul Petru râzând, vezi de ce s-a mai apucat acum Ivan al sfiniei tale? Bine-a mai zis cine-a zis: "Dac

dai nas lui Ivan, el se suie pe divan".

Dumnezeu atunci, vzând pân unde merge îndrzneala lui Ivan, aînceput a se cam lua i el pe gânduri de nzdrv niile lui! i aa, a

zis Dumnezeu s se desfac sicriul acolo unde era i s ias Moartea la liman ca s-i rzbune i ea acum pe Ivan. i îndat s-a fcut aa, i când nici nu visa Ivan c are s mai dea vrodat ochii cu Moartea, numai iaca ce se trezete cu dânsa fa-n fa,

zicându-i:

² Dar bine, Ivane, aa ne-a fost vorba? Ivan, atunci, a rmasîncremenit, fr s mai poat zice un cuvânt mcar.

² Înc te faci niznai? Ei, Ivane, Ivane! Numai rbdarea i buntatea lui Dumnezeu cea fr de margini poate s precovârasc frdelegile i îndrtnicia ta. De demult erai tu mtrit din lumea asta i ajuns de batjocura dracilor, dac nu-i intra

Dumnezeu în voie mai mult decât însui fiului su. S tii, Ivane, cde-acum înainte ai s fii bucuros s mori; i ai s te târâi în brânci dup mine, rugndu-m s-i iau sufletul, da eu am s m fac cte-am uitat i am s te las s trieti cât zidul Goliei i Cetatea

Neamului, ca s vezi tu cât e de nesuferit viaa la aa de adânci btrânee!

i l-a lsat Moartea de izbelite s triasc:

Cât e lumea i pmântul,



102

Pe cuptor nu bate vântul.

i aa, vzând Ivan c nu mai moare, zise în sine:

"Oare nu cumva de-acum mi-oi da cu paru-n cap de rul Vidmei?

Ba, zu, nici nu gândesc. Deie-i ea, dac vrea!" i cic atunci unde nu s-a apucat i el, în ciuda Morii, de tras lamahorc i de chilit la uic i holerc, de parc-o mistuia focul.

² Guleai peste guleai, Ivane; cci altfel înnebuneti de urât, ziceael.

D, ce era s fac bietul om, când Moartea-i chioar i nu-l vede?...

i aa a trit Ivan cel fr de moarte veacuri nenumrate, i poate

c i acum a mai fi trind, dac n-a fi murit.



103

P ovestea lui Stan patitul

Era odat un flcu sttut, pe care-l chema Stan. i flcul acela din

copilria lui se trezise prin strini, fr s cunoasc tat i mam i fr nici o rud care s-l ocroteasc i s-l ajute.

i, ca biat strin ce se gsea, nemernicind el de colo pân colo pe la uile oamenilor, de unde pân unde s-a oploit de la o vreme într-un sat mare i

frumos.

i aici, slujind cu credin ba la unul, ba la altul, pân la vârsta de treizeci i mai bine de ani, i-a sclipuit puine parale, câteva oi, un car cu boi i o vcuoar cu lapte. Mai pe urm i-a înjghebat i o csu, i apoi s-a

statornicit în satul acela pentru totdeauna, trgându-se la casa lui i

muncind ca pentru dânsul. Vorba ceea: "i piatra prinde muchi dac ede mult într-un loc".

i cum s-a vzut flcul cu cas i avere bunicic, nu mai sta locului, cum nu st apa pe pietre, i mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o

parte venea cu carul, în alta se ducea, i toate treburile i le punea la cale singurel. Nu-i vorb c, de greu, greu îi era; pentru c, în lipsa lui, n-avea cine s-i îngrijeasc de cas i de vitioare cum trebuie. Numai, d! ce s

fac bietul om? Cum era s se întind mai mult, c de-abia acum se prinsese i el cu mâinile de vatr; i câte a tras pân s-a vzut la casa lui,

numai unul Dumnezeu tie. De-aceea alerga singur zi i noapte în toate prile, cum putea, i muncea în dreapta i în stânga, c doar -doar a încleca pe nevoie, -apoi atunci, vzând i fcând.

Toate ca toate, dar urâtul îi venea de hac. În zile de lucru, calea -valea; se lua cu treaba i uita de urât. Dar în nopile cele mari, câ nd era câte o

givorni cumplit i se mai întâmpla s fie i srbtori la mijloc, nu mai tia ce s fac i încotro s apuce, vorba cântecului:

De urât m duc de-acas,

i urâtul nu m las; De urât s fug în lume, Urâtul fuge cu mine.

Se vede lucru c aa e fcut omul, s nu fie singur. De multe ori i -a venit flcului în cap s se însoare, dar când îi aducea aminte uneori de câte i-au spus c au ptimit unii i alii de la femeile lor, se lua pe gânduri i amâna, din zi în zi i de joi pân mai de-apoi, aceast pozna trebuoar



104

i ginga în multe privine, dup cum o numea el, gândindu -se mereu la multe de toate... Unii zic aa, c femeia-i sac fr fund. Ce-a mai fi i asta?

Alii, c s te fereasc Dumnezeu de femeia lene, mârav i risipitoare; alii alte nstrunicii, încât nu tii ce s crezi i ce s nu crezi?

Numai nu-i vorb c am vzut eu i destui brbai mult mai ticii i mai chitcii decât cea mai bicisnic femeie. i aa, trezindu -se el în multe rânduri vorbind singur, ca nebunii, sta în cumpene: s se însoare... s nu

se însoare?!...

i, ba s-a însura la toamn, ba la iarn, ba la primvar, ba la var, ba iar la toamn, ba vremea trece, flcul începe i el a se trece, mergând tot înainte cu burlcia, i însurtoarea rmâne balt. i apoi este o vorb: c

pân la 20 de ani se însoar cineva singur; de la 20-25 îl însoar alii; de la 25-30 îl însoar o bab, iar de la 30 de ani înainte numai dracu-i vine de hac.

Tocmai aa s-a întâmplat i cu flcul acesta c, pân la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii, nici babele ² câtu-s ele de-a dracului, de

prefcute i iscoditoare ² tot nu l-au putut face s se însoare.

Stan era om tcut în felul su, dar i când da câte-o vorb dintr-însul vorba era vorb, la locul ei, i nu-l putea rpune te miri cine.

Muli trgeau ndejdea s-l ia de ginere, dar flcul era chitit la capul su i nu se da cu una, cu dou. i aa, de la o vreme, i prietenii i babele,

lehmetindu-se, l-au dat în burduful dracului i l-au lsat pe seama lui, s fac de-acum înainte ce-a ti el cu dânsul, c ei i-au luat toat ndejdea.

Amu, într-una din zile, flcul se scoal de noapte, face mmlig îmbrânzit i ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traist, înjug boii la car, zice Doamne-ajut i se duce la pdure, s-i aduc un car de lemne. i ajungând el în pdure pe când se mijea de ziu, a tiat lemne, a încrcat carul zdravn i l-a cetluit bine, i pân-or mai mânca boii, s-a pus

s mnânce i el ceva. i dup ce a mâncat cât a trebuit, i -a mai rmas o bucic de mmlig îmbrânzit i, fcând-o bo, a zis: "Ce s-o mai duc

acas? ia s-o pun ici pe teitura asta, c poate-a gsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o i ea -a zice-o bodaproste". i punând mmliga pe teitur, înjug boii, zice iar un Doamne-ajut i, pe la prânzior, pornete

spre cas. i cum a pornit el din pdure, pe loc s-a i stârnit un vifor cumplit, cu lapovi în dou, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afar! s nu scoi câine din cas, dar înc om! Îns



105

dracul nu caut mai bine; la aa vreme te face s pierzi rbdarea i, fr s vrei, te vâr în pcat.

În acea zi, Scaraoschi, cpetenia dracilor, voind a-i face mendrele cum tie el, a dat porunc tuturor slugilor sale ca s apuce care încotro a vedea

cu ochii, i pretutindene, pe mare i pe uscat, s vâre vrajb între oameni i s le fac pacoste.

Atunci dracii s-au împrtiat, iute ca fulgerul, în toate prile. Unul din ei a apucat spre pduri, s vad de n-a putea treblui ceva i pe-acolo; doar a face pe vrun om s bârfeasc împotriva lui Dumnezeu, pe altul s -i chinuiasc boii, altuia s-i rup vrun capt sau altceva de la car, altuia s-i schilodeasc vrun bou, pe alii s-i fac s se bat pân s-or ucide, i câte alte bazaconii i nzbutii de care iscodete i vrjete dracul.

Ce-or fi isprvit ceilali draci nu tim, dar acestui de la pdure nu i -a mers în acea zi. S-a pus el, nu-i vorb, luntre i punte ca s-i vâre codia cea bârligat undeva, dar degeaba i -a fost, c, pe unde se ducea, tot în gol umbla.

i tot cercând el ba ici, ba colea, înspre sear numai ce d de -o pârtie. Atunci se ia tiptil-tiptil pe urma ei i se duce tocmai la locul de unde încrcase Stan lemnele. i, când colo, gsete numai locul, pentru c

flcul, dup cum am spus, de mult ieise din pdure i se dusese în treaba lui.

Vzând el dracul c nici aici n-a izbutit nimica, crâc din msele i crap de ciud, pentru c era îngrijit cu ce obraz s se înfieze înaintea lui Scaraoschi; -apoi, afar de aceasta, era buimac de cap i hmesit de

foame, de atâta umblet.

i cum sta el pe gânduri, posomorât i bezmetic, numai iaca ce vede pe-o teitur un bo de mmlig. Atunci, bucuria dracului! Odat -o i halete

i nu zice nimica. Apoi, nemaiavând ce face, îi ia coada între vine i se întoarce la stpânu-su, i, cum ajunge în iad, Scaraoschi îl întreab:

² Ei, copile, ce isprav ai fcut? Câte suflete mi-ai arvonit? D-i solia!

² Ia, mai nimica, stpâne, rspunse dracul, ruinat i tremurând ca varga de fric; se vede c-am pornit într-un ceas ru. Vremea a fost prea dimpotriv, cum tii, i numai un om a venit azi în pdure, dar i-acela a

scpat de mine, cci am dat în urma lui târziu, tocmai când se dusese. Noroc numai c-am gsit pe-o teitur un bo de mmlig, de-am mâncat,



106

cci îmi gârâiau maele de foame. Alta nu mai tiu nimica, întunecimea-voastr.

² Ei bine, zmârdoare urâcioas ce eti, de mâncat ai mâncat boul cel de mmlig, dar ce-a zis omul acela când a pus mmliga acolo, pe teitur,

ai tu la tiin?

² Ba de asta nu tiu nimica, stpâne. ² Apoi, ce pzeti tu alta, dac nu tii nici macar ceea ce vorbesc muritorii? S-i spun eu dar, dei n-am fost în pdure, ca tine: a zis c cine-a mânca boul cel de mmlig s zic bodaproste. Zis-ai tu ceva când ai mâncat-o?

² Ba n-am zis nimica, stpâne. ² Aa? În loc s-i dai osteneal ca s afli pân i gândul oamenilor, tu nu tii nici mcar ceea ce vorbesc ei? Mai pot eu s am ndejde în voi? Ei, las' c-i gsesc eu acu leacul; te-i înva tu minte de alt dat! Hai, pornete acum degrab la omul acela, i s-i

slujeti taman trei ani de zile, cu credin, la ce te-a pune el! Simbrie în bani s nu primeti de la dânsul, ci s faci tocmal c, dup ce i-i împlini anii, s ai a lua din casa lui ce-i vrea tu; i aceea are s fie de trebuin la talpa iadului, c au început a putrezi cptâiele... Ia s vedem, i -a veni în cap ce ai s iei? hai, gata eti? ia-i tlpia!

² Gata, stpâne, iaca, pornesc! Atunci dracul d o rait pe la talpa iadului, s vad ce lipsete, i apoi iese iute ca scânteia i se tot duce înainte la slujb, dup porunca lui Scaraoschi. i când pe aproape de casa lui Stan, dracul s-a prefcut într-un biat ca de opt ani, îmbrcat cu straie

nemeti, i umbla zgribulind pe la poart. Stan era acas i chiar atunci luase ceaunul de pe foc, ca s mestece mmliga; i numai iaca ce vede c

se reped câinii s rup omul, nu altceva, i când se uit mai bine, ce s vad? Vede un biat c se acra pe stâlpul porii, de teama câinilor.

Atunci Stan alearg la poart, zicând:

² ib, Hormuz, na, Balan, nea! Zurzan, dai-v-n lturi, cotarle! Da' de unde eti tu, mi ic? i ce caui pe-aici, spaima câinilor?

² De unde s fiu, bdic? Ia, sunt i eu un biat srman, din toat lumea,

fr tat i mam, i vreau s intru la stpân.

² S intri la stpân? d-apoi tu nici de pscut gâtele nu eti bun... Cam de câi ani îi fi tu?

² Ia, poate s am vro treisprezece ani. ² Ce spui tu, mi?... Apoi dar bine-a zis cine-a zis, c vrabia-i tot pui, dar numai dracul o tie de când îi... Eu de-abia i-a fi dat apte, mult opt ani. Dar ce, Doamne iart-m!



107

pesemne c i straiele acestea pocite fac s ari aa de sfrijit i închircit. Am mai vzut deunzi umblând pe aici prin sat un ciofligar de-alde tine, dar acela era oleac mai chipos i altfel îmbrcat:

Cu antereu de canava,

Ce se inea numa-n a, i cu ndragi de anglie, Petice pe ei o mie.

i când mergea pe drum, ndragii mergeau alturea cu drumul: cci umbla dup strâns pielcele, i cum trecea pe la poarta mea, de-abia l-am

scos din gura lui Zurzan; l-a pieptnat de i-au mers peticele. Vorba ceea: "A veni desar la voi, dar mi-e ruine de câini". i acum parc-l vd cât era de ferfenios i cum îi culegea boarfele de pe jos. Oleac de n-ai pit

i tu ca dânsul. i cum te cheam pe tine?

² Tot Chiric m cheam. ² Mi parpalecule, nu cumva eti botezat de sfântul Chiric chiopul, care ine dracii de pr?

² Nu-l tiu pe acela, dar Chiric m cheam. ² Apoi, despre mine, fie oricine i-a fi nna, dar tiu c-a nimerit-o bine, de i-a pus numele Chiric: pentru c eti un fel de vrbioi închircit.

² Apoi d, bade, închircit, vrbioi, cum m vezi, acesta sunt, am vzut eu i hoituri mari i nici de-o lume: la treab se vede omul ce poate. Las' s m cheme cum m-a chema; ce ai d-ta de-acolo? Da' pe d-ta cum te

cheam?

² Tot Stan m cheam, dar de la o boal ce am avut, când eram mic, mi-au schimbat numele din Stan în Ipate, i de-atunci am rmas cu dou nume.

² D-apoi ai la tiin, bade, c i d-ta ai cântec:

Ipate, care d oca pe spate

i face cu mâna s-i mai aduc una.

² Dar tii c m-ai plesnit în plrie, mi Chiric? Al dracului biat! Parc eti Cel-de-pe-comoar, mi, de tii toate cele!

De trup eti mrunel, nu-i vorb, dar la fire eti mare. Ia s te vedem dac mi-i ghici tu cimilitura aceasta:



108

Lat peste lat, peste lat îmbujorat, peste îmbujorat crcnat, peste crcnat mciulie, peste mciulie limpezeal,

peste limpezeal glbeneal i peste glbeneal hudule.

Chiric atunci începe a zâmbi i zice: ² De-oi ghici, mi-i da i mie o hrinc dintr-însa? ² D-apoi tiu eu ce crezi tu c-i aceea? Ghicete întâi,

s vedem.

² Ce s fie?! zise Chiric. Ia faa casei, vatra, focul, pirostiile, ceaunul, apa dintr-însul, fina i culeerul sau melesteul.

² Bun, mi Chiric, ia acum vd i eu c nu eti prost! Hai! cât s-i dau pe an ca s te tocmeti la mine?

² Apoi eu... nu m tocmesc cu anul. ² Dar cum te tocmeti tu? ² Eu m tocmesc pe trei ani odat: pentru c nu-s deprins a umbla din stpân în

stpân, i vreau s cunosc ceva când voi iei de la d-ta.

² Despre mine, cu atâta mai bine, mi Chiric. i ce mi-i cere tu pentru trei ani?

² Ce s-i cer? Ia, s-mi dai de mâncare i de purtat cât mi-a trebui, iar

când mi s-or împlini anii, s am a lua din casa d-tale ce voi vrea eu.

² Ce fel de vorb-i asta? Poate c tu îi brni atunci s-mi iei sufletul din mine, ori mai tiu eu ce dracul i-a veni în cap s ceri!?

² Ba nu, bade Ipate, n-aibi grij; nu i-oi mai cere vrun lucru mare pân pe-acolo. -apoi, ce i-oi lua eu din cas nu-i face trebuin d-tale.

² Apoi na! zise Ipate. Msoar-i vorba cu îmblciul. Balan s-i aleag din gur ce spui, dac nu vorbeti desluit.

² Apoi d, bade Ipate, unde-i vorb, nu-i mânie: mai bine s te tocmeti întâi, decât pe urm.

² Apoi aceasta-i spun i eu, mi, ciotul dracului! dezleag odat calul de la gard, s tiu eu atunci ² de-oi ajunge cu sntate ² ce-i al tu i ce-i al meu.



109

² Ia las, bade Ipate, las, nu te mai pune i d-ta atâta pentru te miri ce i mai nimica, c doar n-are s fie un cap de ar...

² Mi Chiric, tii una? rmâi la mine, i ne-om împca noi atunci. Te vd c eti un biat iste i ² mai tii pcatul? ² poate i harnic; sameni a

fi tiind de unde s iei lucrul i unde s-l pui.

² Despre aceasta n-aibi grij, bade, zise Chiric. Nu cuta c-s mic, dar trebile care i le-oi face eu, nu le-a face altul, mcar s fie cu stea în frunte.

² Mai tii? Bine-ar fi, mi Chiric, dac-ar fi toate cu lapte câte le spui. Dar tu curat c ai dat peste un stpân ca pâinea cea bun; numai s avem vorba dinainte, s nu fii ru de gur, c-apoi mi-i s nu m scoi din srite

i s m faci câteodat s-mi ies din rbu afar.

² Nici despre asta nu m tem c-i bnui, bade Ipate. ² Vaszic, ne-am

îneles. De-acum vin de-i mânca i tu ceva. Iaca nite bulughine cu mujdei i cu mmlig. Hai! d-i colb -apoi te apuc de treab.

Biatul se pune ciobnete într-un genunchi, îmbuc repede ce îmbuc i apoi se duce dup trebi. i aa era Chiric de linitit i de harnic la trebile lui, c parc era de-acolo de când l-a fcut m-sa, i Ipate se îndemna cu dânsul, uitase acum de urât i huzurea de bine, i din ziua în care s-a tocmit Chiric la Ipate, norocul îi curgea gârl din toate prile, i nu mai

tia ce are la casa lui.

Ce garduri streinite cu spini, de mai nici vântul putea rzbate printre ele! Ce uri i ocoale pentru boi i vaci, perdea pentru oi, poiei pentru psri, cotee pentru porci, sâsâiac pentru ppuoi, hambare pentru grâu i câte alte lucruri de gospodrie, fcute de mâna lui Chiric, cât ai bate din

palme! S nu spun minciuni, dar Ipate se îmbogise însutit i înmiit de când a venit Chiric în slujb la dânsul. Acum vzuse el ce poate Chiric,

i-i era drag ca ochii din cap.

Trecur vreo doi ani la mijloc i în una din zile Chiric zise stpânului su:

² Stpâne, s nu bnuieti, da' am s zic i eu o vorb: de ce nu te însori? C mâine-poimâine te-i trezi c ai îmbtrânit, i nu-i rmâne nici un urma. Dup via este i moarte. De unde tii ce se întâmpl, fereasc

Dumnezeu! i atunci, cui rmâne atâta avere?

² Ce vorbeti tu, mi Chiric? Dac nu m-am însurat eu când am fost de însurat, apoi la vremea asta i-ai gsit s m însor? Pesemne vrei s-i



110

fac dracul râs de mine... Nu vezi c a trecut soarele de-amiaz: sunt mai mult btrân decât tânr.

² Da' ia las-m la pârdalnicul, stpâne, c-i speria oamenii cu vorbele d-tale! Nu te mai face aa de btrân, c doar nu i-i vremea trecut. Eu

gândesc c tocmai acum eti bun de însurat; pentru c ai cu ce s ii nevasta i copiii. Slav Domnului! muli ar dori s aib ceea ce ai d-ta.

² i-ai gsit, zise Ipate. Parc eti nu tiu cum, mi Chiric; vorbeti i tu, ia aa, în dodii, câteodat. Am eu semnturi? am eu toate cele trebuincioase pentru cas? Tu crezi c numai aa se ine femeia... Vorba ceea: "Când se-nsoar, nu-i de moar."

² De asta te plângi, stpâne?

² D-apoi, de care alt, mi Chiric? Nu tii tu c gura înainte de toate i

apoi celelalte?

² Stpâne, dac-i numai atâta, apoi las' c te fac eu cu grâu, s ai de unde face pâine i colaci pentru nunt, ba i pentru cumtrie dac vrei.

² De unde, mi Chiric?

² Vezi d-ta, colo departe, nite lanuri frumoase de grâu care d în copt?

² Le vd. ² Du-te chiar acum la stpânul moiei i-i spune c te prinzi

s-i dai în girezi tot grâul cât îl are semnat. i dac te-a întreba cât s-i dea pentru aceast ostenicioas treab, spune-i c nu primeti bani, ci numai atâta grâu, cu paie cu tot, cât îi putea duce d-ta în spate i cu un biat al d-tale.

² Cum asta, mi Chiric? Parc vorbeti de pe ceea lume. Crezi tu c vom putea noi singuri secera i strânge atâta amar de grâu, c doar sute i mii de brae trebuiesc acolo, nu ag! -apoi, numai pentru dou sarcini de grâu? Ce nebun ai crede tu c-ar fi acela?

² Stpâne, ca s cunoti cine sunt eu i cât pot, ascult- m i du-te la boier de-i spune cum te-am învat.

Ipate, cu un gând s se duc i cu zece nu. În sfârit, îi ia el inima-n dini i se duce la curte s vad ce are s fie i, cum ajunge, se înfiaz înaintea boierului i zice:

² S nu v suprai, cucoane! Nu cumva avei trebuin de secertori?



111

² Ba înc mare nevoie am, om bun; parc Dumnezeu te-a adus. Cci grâul e copt, nu mai poate suferi întârziere.

² Apoi, cucoane, m prind eu s i-l secer. ² Cum, singur? ² Asta-i treaba mea, cucoane. Eu m prind s i-l dau girezi. Nu-i cuvânt

gospodresc?

² Cum vd, te bizuieti în brae multe. ² Multe, cucoane, puine, cucoane, câte-a dat Dumnezeu; numai treaba s-o fac.

² -apoi ce mi-i cere, aa cu hurta? ² Ce s cer, cucoane, ia când i-oi da grâul în girezi, s am voie a lua numai atâta grâu, cu paie cu tot, cât oi putea duce în spate eu i c-un bietan al meu.

² Mi omule, vorbeti înadins ori vrei s uguieti? ² Ba fereasc Dumnezeu, cucoane, vorbesc înadins. Boierul a crezut c Ipate e nebun i

voia s se mântuie de dânsul, zicând:

² Dac-i aa, om bun, du-te mâine diminea i te apuc de lucru; oi vedea eu ce treab-i face i ne-om împca noi.

² Împcarea, cum i-am spus, cucoane. ² Ei, du-te, du-te, i las'! s vedem! Atunci Ipate se întoarn acas, i Chiric îl întreab: ² Ei,

stpâne, cum a rmas cu boierul? ² Cum s rmân, mi Chiric! Ia, m-am prins ht i bine s-i dau grâul în girezi, dup cum ai zis. Dar m-a luat

groaza când am trecut pe lâng lan i l-am vzut câtu-i de mare. Asta-i o

treab foarte grea i mare lucru s fie ca s-o putem noi scoate la capt. tiu eu tare bine c boierul m-a luat de nebun, dar nici cu minte nu sunt, dup cât vd eu acum. Dracul tie ce avem s facem!

² N-aibi grij, stpâne, c doar eti cu mine! zise Chiric. ² Ia mai bine s lum cele trebuitoare i haidem acolo chiar în ast-sar, ca mâine diminea s ni se fac ziu pe lan.

i aa se iau ei amândoi i se duc. i cum ajung acolo, cam pe înseratelea, Ipate zice:

² Vezi tu, mi Chiric? asta nu-i ag; mi se pare c noi avem s dm peste dracul.

² Stpâne, tii ce? culc-te i te odihnete, i mâine diminea vom vorbi amândoi.



112

Ipate, ca cel cu grija în spate, se frmânt el cu mintea cât se mai frmânt i, obosit fiind, se ls oleac jos pe iarb i adormi dus. Chiric atunci, el tie ce face i cum face, c într-o clip adun toat drcimea i-o pune la lucru pe câmp. Unii secerau, alii legau snopi, alii fceau cli i suflau cu nrile s se usuce, alii crau, alii durau girezi, m rog, claca dracului

era! ce s spun mai mult?

Când se trezete Ipate, în zori de ziu, se sperie ce vede: totul era mântuit; în locul grâului de pe câmp vede acum o giread mare i dou mai mici, aezate pe culmea dealului, iar pe Chiric nu-l vede nicieri. Atunci lui

Ipate i s-a suit tot prul în vârful capului de fric i a început a cuta pe Chiric în toate prile. i când colo, numai ce iat c-l vzu dormind pe vârful unei girezi, i atunci îi mai veni puin în fire. Feciorii boiereti se

scular cu noaptea-n cap, cum îi treaba lor, i venir pe lanuri s vad ce mai este. i când vzur ei una ca aceasta, îi cuprinse spaima, i fuga la

boier, de-i vestir. Boierul atunci se scoal iute, se azvârle pe un cal i ine numai o fug pân la lanuri, i când colo, vede i el ce nu se mai vzuse i nu se mai auzise de când lumea i pmântul.

² Ei, cucoane, am mântuit trebuoara, zise Ipate. Bine c ai apucat a veni i d-voastr, ca s fii de fa când ne-om lua dreptul.

Atunci Chiric, nici una, nici dou, scoate o funie cu care era încins, leag bine gireada cea mare, cum tie el, o ia în spate i pe ici i-i drumul. Iar boierul, mai vzând i aceasta, a încremenit cu mâinile subsuori, uitându-

se la dânsul cum se ducea. i crezând c de-acum i Ipate are s ia cele dou girezi mici i-l calicete de tot, crpa de necaz, dar n-avea încotro. i netiind ce s fac, zise lui Ipate cu biniorul:

² Om bun, na-i bani în locul grâului ce mai ai a lua, i las-m în pace. N-am crezut c am a face cu dracul.

² Fereasc Dumnezeu, cucoane, cruce de aur cu noi în cas! De parte de pe locurile aceste! Ba, zu, am muncit de-a dat inima din noi.

² Ia las-m încolo, mi omule; pesemne tu ai s m învei pe mine ce-i

plugria!? C doar nu samn eu grâu de ieri, de alaltieri, s nu fi mai avut a face cu secertori!... i chiar de nu-i fi tu Ucig-l-crucea, tot n-ai umblat cu lucru curat; îns ce-am eu cu sufletul vostru? voi avei a da

seam. Primete banii, cum i-am spus, i mai ducei-v i la alt cas, c eu, unul, tiu c-am pit-o bun.

Ipate, auzind aceasta, prerea lui de bine; ia banii cu cât se învoiete i se duce el dup Chiric. i când ajunge acas, Chiric treierase, vânturase,



113

mcinase; în sfârit, pusese toate trebile la cale. i Ipate, când a mai vzut i asta, nu mai tia ce s zic; mai c-i venea a crede c i el are a face cu dracul.

² Mi Chiric, d-apoi tii c i boierul, câtu-i de boier, a pus-o de

mmlig. Iaca, mi-a dat i bani de am adus acas.

² i acetia-s buni, stpâne; pune-i la chimir i taci molcum. Am tiut eu dinainte c are s ne ias i de cheltuial.

A doua zi dup asta, Chiric zise lui Ipate:

² Ei, stpâne, de-acum cred c n-ai ce mai zice: ca mâinepoimâine mi se împlinesc anii, i rmâi fr' de mine. Mai nainte, calea-valea; erai deprins a tri singur, dar acum are s-i cad greu; mai ales c i s-a îngreuiat i

gospodria. Hai, ce zici, te însori ori ba?

² Apoi d, mi Chiric, tiu eu ce s fac? Parc tot m-a însura; când a da peste-o parte bun, a face poate i eu pasul acesta. Dar tare m tem nu cumva s-mi iau pe dracul dup cap, s-l aduc cu lutari în cas i pe urm s nu-l pot scoate nici cu o mie de popi; c-apoi atunci, lehamete i de însurat, i de avere, i de tot!

² De asta i-i acum în grij, stpâne? dac-a rmas treaba pân la atâta, apoi las' pe mine, c te-oi face eu s iei un drgu de femeie care nu se mai afl! Cci eu ed clare în inima lor i, nu c m laud, dar tiu toate

mruntaiele dintr-însele. Despre asta nu mi-e ruine; pot s-i aleg una i noaptea p-întuneric. Pentru altul n-a face-o, s tiu c mi-ar da lumea de pe lume, dar pe d-ta vreau numaidecât s te vd om ca toi oamenii, în rând cu lumea. Nu vezi c cei mai muli de teapa d-tale se in cu nasul pe

sus numai din pricina asta? Ca i cum parc d-ta n-ai fi vrednic s ii o femeie!

² Mi Chiric, tare mai eti i tu nu tiu cum! scoi omul din mini cu vorbele tale. Bun staroste mi-am gsit! Nu tiu cine te-a îndreptat la casa mea, c tiu c eti berechet bun. -apoi, mult stau eu câteodat i m

gândesc în mintea mea, de unde ai tu atâta putere? Mai c-mi vine s zic i eu, ca boierul cela. Nu tiu, nluc s fii, om s fii, dracul s fii, dar nici lucru curat nu eti. Numai fii ce-i fi, asta nu m privete; mie unuia tiu c mi-ai priit bine, n-am ce zice! Ei, ia spune, cum zici tu c mi-i alege

femeie?

² Ia, în duminica viitoare, stpâne, s mergem în sat la hor. Eu oi sta deoparte, cu bieii, iar d-ta s te prinzi în joc lâng-o fat care i-a plcea.



114

Eu atunci mi-oi târâi piciorul pe lâng d-ta, oi ochi-o bine i apoi i-oi spune eu ce zace într-însa.

² Da' tii c-ai chitit-o bine, mi Chiric?! Tot cu draci eti tu, bine zic eu.

² Apoi d, stpâne, în ziua de azi, dac nu-i fi i cu draci oleac, apoi cic te fur sfinii i iar nu-i bine.

În sfârit, ce spun ei, ce nu mai spun, cum vine duminica, Ipate i cu Chiric se iau i se duc la hor în sat. Chiric, cum îi treaba bieilor, se acra pe cele garduri i se hlizea cu ceilali biei. Iar Ipate, de cuvânt;

se prinde în joc lâng o fat, care chitete c i-ar cam veni la socoteal; începe el a o msura cu ochii de sus pân jos i de jos pân sus i, cum se învârtea hora, ba o strângea pe fat de mân, ba o clca pe picior, ba... cum e treaba flcilor. i tropai, tropai, ropai, ropai! i se aprind lui Ipate al nostru clciele. Chiric era i el pe-acolo, i, cum se las Ipate din joc,

spiriduul dracului îi zice:

² Ei, stpâne, parc te-ai cam aburit la fa, nu tiu cum; ce zici, aa-i c- i vine la socoteal?

² Apoi d, nu tiu cum s mai zic i eu; pesemne pcatele mele mi te-au scos înainte, mi Chiric. Eu gândesc s-o pornesc pe treab, fata-i hazulie i m-a fermecat de-acum.

² Ba nu, stpâne; dac-i vrea s m asculi, eu te sftuiesc s n-o iei pe

asta. i focu-i hazuliu, dar tare ru te pârjolete câteodat. Fetioara asta, o vezi d-ta cât e de scump la râs? Parc i-ar veni a crede c-i de cele cu crucea-n sân, dar, ia, una de aceste a înlbit odat, numai într-o singur noapte, pe mou-meu în fântân.

² Cum asta, m Chiric? ² Da', ia nu mai ti i d-ta cum, stpâne! ² Ian auzi-l, mai degrab i-ai putea strâmba flcile decât vorba! Mi Chiric, eu

gândesc c s-a da dup mine i s-a face i ea mai bun.

² Î... hî! da, cum nu? Eu îns îi spun prietenete c fetioara asta are trei

coaste de drac într-însa; i chiar i cea mai bun dintre femei înc tot mai are una. S te mai lai, stpâne, pân-om da mcar peste una de acelea, -apoi i-oi mai spune eu ce mai este de fcut.

² Apoi d, mi Chiric, tu m-ai tot cihit de cap pân acum, s m însor, s m însor, de mi-ai aprins pofta de însurat, i apoi, acum, tot tu o urubuieti i-o întorci, cum îi vine ie la socoteal.



115

² Stpâne, tii c eu nu-i voiesc rul; ascult-m, c n-ai s greeti.

Ipate, auzind aa, se d dup Chiric i se întoarn ei seara acas tot cum s-au dus. Îns cum ajunge acas, parc nu era acela; muncea el, nu muncea, dar tiu c se frmânta cu gândurile i de-abia atepta s vin

duminica viitoare.

Duminica vine, i ei iar se duc la hor, în alt sat. Chiric, dup obiceiul su, se ia cu bieii, iar Ipate se prinde în joc lâng o fat, care o chitete el; joac cât joac i lâng aceea, i, intrând în vorb cu dânsa, fata, bun mehenghe, îi întoarce capul i Ipate vede c nu-i de lepdat. Dar Chiric era i el pe-acolo i, cum se las Ipate de joc, îi zice:

² Ei, stpâne, cum vd eu, nici de asta nu te-ai da în lturi; aa-i c i-a czut tronc la inim?

² Mai aa, mi Chiric!

² Apoi îi spun eu, stpâne, c nici asta nu-i de noi. O vezi cât e de pâin, dar i asta are dou coaste de drac într-însa. S te mai lai, stpâne, cum

i-am spus eu.

² Apoi d, mi Chiric; în ziua de azi nu tiu, zu, care-a mai fi cu crucea-n sân, cum caui tu... Eu gândesc c tot om alege, om alege, pân -om culege.

² Ba nu, stpâne; las pe mine, c tiu eu ce fac.

² Ipate iar se las dup cum zice Chiric, i se întoarn ei seara acas tot cum s-au dus. Dar Ipate, acum, nici de treab nu-i mai cuta, nici mâncarea nu se prindea de dânsul, nici somnul nu-l fura, era cum e mai ru; toat ziua prindea buburuzi i, punându-i pe dosul mâinii, zicea:

Buburuz, buburuz,

Încotro vei zbura

Într-acolo m-oi însura.

D, ce s-i zici? dduse i el în pârpra însuratului. -apoi tii c este-o vorb: când îi omul în doi peri, s te fereti de dânsul, c-atunci e cum îi mai ru. Vorba ceea: "Arde focu-n paie ude". Aa i Ipate, tot sughia, tot ofta din greu i de-abia atepta s vin duminica.



116

Duminica iar vine, i ei acum se iau i se duc la joc în alt sat. i cum ajung acolo, Ipate se i prinde în joc lâng un puior de fat creia îi jucau ochii în cap ca la o erpoaic. Se învase i el, iretul, a le alege aa de pe deasupra, dar numai Chiric biatul tia ce zace în inima lor i cât le

poate calul; c ce-i mai greu de ales decât omul? Dar Chiric era i el pe-

acolo. i ce-a fcut el, ce-a dres, c fetei i lui Ipate au început a le sfârâi inima unul dup altul. Boldul Satanei se vede c-i înghimpase. i cum se las Ipate din joc, Chiric îl trage deoparte i-l întreab:

² Ei, stpâne, cum i se pare?

² Cum s mi se par, mi Chiric? Ia, parc-mi vine s-o sorb cu ochii, de drag ce-mi e; dac n-a mai fi nici asta, apoi nu m mai însor niciodat, c destul mi-ai tulburat minile pân-acum.

² Asta-i bun, stpâne! zise Chiric. Nu-i vorb, c tot are i ea o coast de drac; dar, trind i nemurind, i-om scoate-o noi i pe-aceea.

Atunci, bucuria lui Ipate! Începe a se ine de fat ca scaiul de oaie. i unde nu i-o înfac pe sus, i se iau ei ba din tâlcuri, ba din cimilituri, ba din

pâcâlit, ba din una, ba din alta i, de colè pân colea, i -au plcut unul altuia. i Ipate, nemaiavând rbdare, se i duce la tat -su i la m-sa, de-o cere. Vorba ceea:

Vin' la mama de m cere: De m-a da, de nu m-a da,

Peste noapte mi-i fura.

Prinii fetei, când aud asta, au de bucurie c le-a picat un om aa de bun i o dau cu mâneci largi. Peste câteva zile nunta se face, i Ipate îi ia femeia, cu zestre cu tot, o duce acas la dânsul, i pace bun! i aa triau ei de bine i se iubeau unul pe altul, ca nite hulubai. i Ipate, fiind foarte mulumit de asta, zise într-o zi:

² Doamne, mi Chiric, bun suflet de femeie mai am! Bine mi-am ales-o!

² Bun, stpâne, nu-i cuvânt, dar tii c este-o vorb: "Când nici nu gândeti, atunci te trântete!"; las' s vedem. Ia adu-i aminte ce i-am spus odat, c i asta, cât îi de bun i blajin, tot are o coast de drac într-însa, care trebuie scoas numaidec ât, dac i-i voia s ai femeie cum trebuie i s-o duci cu dânsa pân la adânci btrânee.

² Apoi d, nu tiu cine i-a mai putea intra i ie în voie, mi Chiric. Câte tii tu, numai dracul cred c poate s-i dea de fund.



117

Dar nu se împlinete bine anul, i femeia lui Ipate face un biat. La vro dou-trei luni dup asta, Ipate se trezete într-o zi cu socru-su c vine i-l cheam la nunta unui frate al femeii sale. Chiric, simind toate, cum îi dracul, trage pe stpânu-su la o parte i zice:

² Stpâne, las s se duc numai nevasta d-tale cu copilul, iar d-ta spune c, de-i avea vreme s te duci mai pe urm, bine-de-bine, iar de nu, s te ierte. i dup asta, i-oi mai spune eu ce-i de fcut.

Ipate, deprins a asculta pe Chiric, zice socrului su:

² Tat, eu n-oi putea merge, c, dup cum vezi, am tare multe trebi pe capul meu i numai cu un argel ce-l am de-abia le pot dovedi. Nevasta mea, îns, poate s mearg, i, de m-a ierta vremea s pot veni i eu mai

pe urm, binede -bine, iar de nu, te rog s m ieri.

Socru-su atunci, nemaiavând ce zice, ia pe nevasta lui Ipate cu copil cu tot i se ca' mai duce.

În ziua de uncrop, Chiric zice lui Ipate:

² Stpâne, ia, acum a venit vremea ca s scoatem coasta cea de drac din femeia d-tale. Hai, încalec iute pe cal i te du la nunt. Dar s tii de la mine ce ai s faci când vei ajunge acolo. Alture cu casa socru -tu este o csu tupilat, în care ede un tlpoi de bab, meteugoas la trebile

sale, cum îi sfredelul dracului. Du-te de trage în gazd la dânsa i te f c

eti un drume strin. Pune-te apoi pe lâng ea luntre i punte i juruiete-i cerul i pmântul, ca s-i smomeasc pe nevasta d-tale i s i-o aduc acolo. i atunci s vezi ce pot babele i cât îi de credincioas femeia!

² S...ra! mi Chiric, ce spui tu? Parc despre asta mi-a pune capul la mijloc.

² Ba nu fi aa de darnic, stpâne. Mai bine cru-i capul, c poate i-a mai trebui.

² Dar oare nu m-or cunoate, mi Chiric? ² N-aibi grij, stpâne, poi s te duci i pe la nunt, c am fcut ce tiu eu, i nime n-are s te cunoasc.

Ipate, voind s se încredineze i despre asta, ascult pe Chiric i se duce. i cum ajunge în sat, trage la gazd la bab, o ia cam pe departe i-i spune ca s-i aduc desear pe nevasta lui Stan din satul cutare la dânsul.



118

Baba, când aude asta, pune mâna la gur, clatin din cap i zice:

² Doamne, om bun, cum crezi d-ta c a face eu una ca asta, mai ales c femeia are brbat bun, frumos i bogat i nu-i de-acele de care gândeti d-ta?

Atunci Ipate scoate plosca de la oblânc, d babei vreo câteva gâturi de rachiu i apoi îi mai întinde o pung oc de bani, zicând:

² Mtu, de mi-i face acest bine, atunci s tii c ai s ai mai multe de la mine. Fii bine încredinat c n-are s ne tie nici pmântul.

Baba, deodat, st pe gânduri; parc n-ar fi prea voit nici treaba s-o fac, dar nici punga s-o lase. În sfârit, mai ede ea pe gânduri cât ede, apoi ia

punga i zice:

² Om bun, mânca-te-ar puricii s te mnânce!... Eu tiu ce va s zic durerea la inim, bat-o pârdalnica s-o bat!... Nu tiu, zu, cum a sta i asta! îmi plesnete obrazul de ruine când gândesc cum am s m înfiez înaintea femeii celea cu vorbe de-acestea... M duc i eu într-un noroc, s vedem, i de-oi putea face ceva, bine-de-bine, iar de nu, mi-i crede i d-ta, c tiu cum se fac de greu trebile acestea, i rar le scoatem la capt.

² Crede i d-ta, mtu, c de-i face pe treab, n-are s-i fie degeaba.

Atunci baba zice: ² S vedem; întrebarea n-are gre. Mai tii de unde sare

iepurele? Mai ales c brbatu-su nu este aici.

Apoi, cam înspre sear, las pe drume singur în cas i se duce alturea la nunt i, cum ajunge, trage pe nevasta lui Ipate deoparte, îi spune codoca câte i mai multe -o face pe femeie s se alunece cu mintea.

² Mtu, zice nevasta, d-apoi oare cum om face noi ca s fie mai bine?

² Acesta nu-i vrun lucru pân' pe-acolo, copil, hi, zise baba. Ia, du-te în cas, trezete-i copilul din somn, i el atunci are s înceap a plânge; pe urm pic-l tot câte-oleac, i el are s înceap a ipa. i atunci tatu-tu, cum îi el suprcios, are s zic de la o vreme s iei biatul i s-l dai, ia, încolo, la baba cea de-alturea. Tu, cum îi auzi asta, s iei biatul cu albie cu tot i s vii cu dânsul la mine. -apoi atunci...

Femeia lui Ipate ascult de bab, face cum i -a zis ea i, pe înserate, vine la dânsa cu copilul în brae; i cum intr în cas, începe a se chicoti i a

spune de la nunt multe i mrunte, fr s cunoasc pe brbatu-su.



119

Atunci Ipate le d de but pân le ameete pe amândou, apoi îi fur copilul din covic, dup cum îl învase Chiric, i fuge cu dânsul acas. Chiric, cum îl vede venind, îi iese înainte de pe la poart i zice:

² Ei, stpâne, minciuni i-am spus eu, ori ba?

² Ba nu, mi Chiric; acum vd eu ce poate femeia. De-acum nu mai triesc nici un ceas cu dânsa; am s-o dau dracului de poman, soi ru ce este ea!

² Ba nu, stpâne, s nu faci una ca asta, c femeia d-tale e una dintre cele mai bune femei. Da' tiu eu cine-i de vin aici. Las-o întâi s vin acas,

s-i scoatem costia ceea care i-am spus eu, i atunci îi vedea d-ta ce lucru de femeie are s ias dintr-însa.

Acum, s ne întoarcem iar din urm. Femeia lui Ipate i cu baba, cnd se

trezesc din ameeal, nici tu drume, nici tu copil, nici tu nimica! Atunci odat încep ele a se boci înduit i a se bate cu pumnii peste cap, îns

fr nici un folos! Mai iscodee ea pe ici, pe colea, s vad, n-a putea afla ceva despre copil, dar copilul parc intrase în pmânt.

² Ei, ei! Acu-i acu. Vai de mine, nevast, hi! zise baba; ce pcat mi-am gsit cu tine! Dracul tie ce s fac!

i cum sta baba împietrit, dracul îi i d în gând una: ² Nevast, hi! alta nu-i de fcut decât s înomoltcim motanul ista al meu cu nite

petice, s-l punem în albiu i apoi s dm foc casei pe dinluntru, iar noi s ieim afar. i când s-a aprinde mai tare, noi s începem a ne boci în gura mare i a striga: foc! foc! i, pân-or sri oamenii de la nunt, pân nu tiu ce, casa are s se topeasc. i când or gsi motanul scrum, au s cread c a ars copilul, i poate s-o tmduim.

² C bine zici d-ta, mtu, asta s-o facem! ² S-o facem, s-o facem! Dar eu ce fac tocmai acum, la btrânee, fr leac de adpost?

² Nu te îngriji de asta, mtu drag, c am s te iau cu mine i-i tri pe

lâng noi ca banul cel bun. Brbatu-meu e cum îi pâinea cea bun, i te-om avea curat ca pe-o mam.

Atunci baba se înduplec, cci n-are încotro, dau ele foc casei, i pân când sar oamenii, pân nu tiu ce, i cas, i motan, i tot se fcuse scrum.

Iar ele plângeau de udau pmântul, zicând:



120

² Vai de noi i de noi, copilaul nostru, cum au ars! Oamenii, vzându-le zbuciumându-se aa, au început care dincotro s le mângâie. i a doua zi, tatl femeii lui Ipate trimite pe un argat al su cu carul cu boi s duc i pe bab i pe fiic-sa la brbatu-su acas, artându-se cu mare prere de ru pentru ast cumplit nenorocire. Pe drum, femeia lui Ipate zice babei:

² Mtuic, vâr-te ici în sacul acesta, i când vom ajunge acas, întâi am s spun brbatu-meu c aici sunt nite buci de la mmuca, pentru fcut saci. i aceasta numai pân s-a duce de la noi un ticlos de argat care-l avem, c chiar azi i se împlinete.

Baba ascult i se vâr în sac. i cum ajung acas i trag carul în ograd, nevasta lui Ipate las toate cele în car i se duce de-a dreptul în cas,

plângând, s gseasc pe brbatus u i s-i spun cele întâmplate. Îns, când colo, nici Ipate, nici Chiric nu erau acas. Atunci femeia lui Ipate i cu argatul ttâne-su tbârcesc sacul cum pot, îl pun într- o csoaie, pe cuptor, dup horn, i apoi ea d drumul argatului s se duc înapoi. i cum pornete acesta, Ipate i pic în loc. Femeia lui, cum îl vede, începe a boci i a zice:

² Vai de mine i de mine, brbate, ce-am pit!... Copilaul nostru nu mai este!

i îi spune toat întâmplarea, dup cum se înelesese cu baba. Ipate atunci îi zice:

² Las, mi femeie, c, de-om tri, vom fi noi harnici s mai facem copii. D, cu cine s te sfdeti? pesemne aa a fost s fie de la Dumnezeu!

i cum vorbeau ei, numai iaca intr i Chiric pe u, cu un ciocan, c -o dalt i c-o pereche de cleti în mân. Femeia lui Ipate, cum îl vede, î ncepe a i se tângui i lui. Dar Chiric, dup ce-o ascult, zice:

² O crezi, stpâne, ce spune? Nu te mai uita în gura ei! Ia mai bine s-o cintuim. Pune-o jos s-i scoatem costia ceea.

Atunci Ipate odat mi i-o i înfac de cozi, o trântete la pmânt -o ine bine. Iar Chiric începe a-i numra coastele din stânga, zicând: una, dou, trei i, când la a patra, pune dalta, trântete cu ciocanul, o apuc cu cletele -o d afar. Apoi aaz pielea la loc, pune el ce pune la ran, i

pe loc se tmduiete. Dup aceasta zice:

² Stpâne, ia de-acum ai femeie cumsecade; numai s-o cam ii din frâu i s-i retezi unghiile din când în când, ca nu cumva s-i pun coarne.



121

i odat se duce Chiric la casa de alturea i aduce copilul. Femeia lui Ipate, când a mai vzut i asta, numai i s-a încletat gura i a îngheat de fric.

Atunci Chiric srut mâna lui Ipate i zice: ² Ei, stpâne, iaca, chiar azi

mi s-au împlinit anii de slujb. Rmâi de-acum sntos, c eu m duc de unde am venit. Dar s tii de la mine, i s spui i altora, c te-a slujit un drac trei ani de zile, numai pentru un bo de mmlig de pe teitura din

pdure i pentru un putregai de cptâi ce-mi trebuiete sub talpa-iadului.

i atunci, odat i înfac Chiric sacul cel de dup horn cu bab c u tot i se face nevzut. Femeia lui Ipate începe atunci a ipa grozav i a zice:

² Alearg dup dânsul, brbate, i nu-l lsa! Câlii de la mmuca mi i-a luat!... din ce mai facem noi saci?

Ipate îns nu avea acum grijile aceste; el era mâhnit pentru pierderea lui Chiric, care era buntate de biat, i nu tia unde l-ar gsi, ca s-i mulumeasc pentru atâtea binefaceri ce primise de la dânsul.

Dar Chiric era acum tocmai în iad i se desfta la sânul lui Scaraoschi, iar codoca de bab gemea sub talpa-iadului i numai motanul ei cel din ceea lume îi plângea de mil, pentru c l -a cocolit aa de bine.

i iaca aa, oameni buni, s-a izbvit Ipate i de dracul i de bab, trind în pace cu nevasta i copiii si. i dup aceea, când îi spunea cumva cineva

câte ceva de pe undeva, care era cam aa i nu aa, Ipate flutura din cap i zicea:

² Ia pzii-v mai bine treaba i nu-mi tot spunei cai verzi pe perei, c eu sunt Stan Pitul!



122

II

PETRE ISPIRESCU



123

Ileana Simziana

A fost odat ca niciodat etc.

A fost odat un împrat. Acel împrat mare i puternic btuse pe toi

împraii de prinprejurul lui i-i supusese, încât îi întinsese hotarele

împriei sale pe unde a înrcat dracul copiii, i toi împraii cei btui

erau îndatorai a-i da câte un fiu d-ai si ca s-i slujeasc câte zece ani.

La marginea împriei lui mai era un alt împrat carele, cât a fost

tânr, nu se lsase s-l bat; când cdea câte un pârjol asupra rii sale,

el se fcea luntre i punte i-i scpa ara de nevoie; iar dup ce ajunse la

btrânee, se supusese i el împratului celui mare i tare, fiindc n-avea

încotro. El nu tia cum s fac, cum s dreag, ca s împlineasc voia acelui împrat de a-i trimite pe unul din fiii si, ca s-i slujeasc: fiindc

n-avea biei, ci numai trei fete. Dintr-aceasta el sta pe gânduri. Grija lui

cea mare era ca s nu creaz acel împrat c el este zca i se

îndrtnicete a-i trimite vreun fiu, din care pricin s vin s-i ia

împria, iar el cu fetele lui s moar în ticloie, în srcie i cu ruine.

Vzând fetele pe tat-su tot suprat, se luaser i ele de gânduri, i nu

tiau ce voie s-i fac ca s-l mai înveseleasc. Dac vzur i vzur c

nimic nu-i este pe plac, fata cea mai mare îi lu inima în dini i-l întreb într-o zi la mas, c de ce este suprat:

- Au purtarea noastr nu-i place? îi zise ea. Au supuii mriei tale sunt

ri i argoi de-i pricinuiete atâta mâhnire? Spune i nou, tat, cine

este vipera aceea care nu-i d pace i-i otrvete btrâneele, i ne

gduim chiar a ne jertfi dac aceasta va putea s-i aline oarecum

mâhnirile: cci numai tu, tat, eti mângâierea noastr, dup cum prea

bine tii; iar noi niciodat n-am ieit din cuvântul tu.

- De asta, aa este; n-am a m plânge de nimic. Nu mi-ai clcat porunca niciodat. Dar voi, dragele mele, nu putei s-mi alinai durerea

care-mi ptrunde sufletul. Voi suntei fete, i numai un biat m-ar scoate

din nevoia în care m aflu.

- Eu nu îneleg, zise fata cea mare, de ce ascunzi de noi izvorul

mâhnirilor tale, tat; spune c eu, iat, sunt gata a-mi da viaa pentru tine.



124

- Ce s tii voi face, dragele mele! De când suntei pe lumea asta alb,

voi ai umblat cu furca, cu acul, cu rzboiul: tii toarce, coase, ese.

Numai un viteaz m poate mântui, care s tie s rsuceasc buzduganul,

s mânuiasc sabia cu vârtute i s clreasc ca un zmeu-paraleu.

- Oricum, tat, spune-ne i nou, c doar nu s-o face gaur în cer, dac vom ti i noi ce lucru te amrate. Dac vzu împratul c-l înteesc

etele cu rugciunile, zise:

- Iat, copilele mele, de ce sunt tot trist. Voi tii c nimeni nu s-a putut

atinge de împria mea, cât am fost tânr, fr s-i capete alageaua i

r s se duc ruinat de unde a venit. Acum pârdalnicele de btrânee

mi-au secat toat vârtutea; braul meu e slbnogit, nu mai poate s

învârteasc paloul de s se cutremure vrjmaul. oimuleanul meu,

pentru care p-aci-p-aci era s-mi pierz viaa pân l-am dobândit, a îmbtrânit i el: este un rpciugos, abia îi târâie i el viaa de azi pe

mâine. Altdat abia m artam înaintea vrjmaului i, s te ii, pârleo! îi

sfârâiau, clcâiele dinaintea feii mele; dar azi, ce s v mai spui? voi

tii c m-am supus celui mai mare i mai tare împrat de pe faa

pmântului. Îns la dânsul este obiceiul ca toi supuii împriei s -i

trimit câte un fiu, s-i slujeasc zece ani, i eu v am numai pe voi.

- M duc eu, tat, zise fata cea mare, i m voi sili din toate puterile

mele s te mulumesc.

- M tem s nu te întorci fr nici o isprav. Cine tie ce încurctur

vei face p-acolo, de s nu-i mai dea nimeni de cptâi, cât hu!

- Tot ce tiu, tat, i m fgduiesc, este c nu te-oi da de ruine.

- Dac este aa, pregtete-te i te du.

Când auzi fata c tat-su îi d voie s mearg, nu mai putea de

bucurie. Punea la cale tot pentru drum; i se întorcea numai într-un clcâi,

când poruncea i aeza lucrurile de cltorie. Îi alese calul cel mai de

runte din grajdurile împrteti, hainele cele mai mândre i mai bogate i merinde ca s-i ajung un an de zile.

Dup ce tat-su o vzu gata de plecare, îi dete poveele printeti de

cum s se poarte, cum s fac ca s nu se descopere c e fat. O înv tot

ce trebuia s tie un viteaz care merge la o aa slujb înalt, i cum s se

ereasc de bârfeli i clevete, ca s nu fie urât i nebgat în seam de



125

ceilali fii de împrat. Apoi îi zise:

- Pas cu Dumnezeu, fiica mea, i adu-i aminte de învturile mele.

Fata iei din curte ca fulgerul; n-o mai inea pmântul de bucurie; într-

o clip nu se mai vzu. i dac n-ar fi stat mai încolo s-i atepte boierii

i carle cu merinde, acestea s-ar fi pierdut, fiindc nu puteau s se in dup dânsa.

Împratul îi iei pe de alt parte înainte, mai la marginea împriei,

r s tie ea; aez îndat un pod de aram, se fcu un lup i se ascunse

sub un pod. Când era s treac fiic-sa, deodat iei de subt acel pod, cu

dinii rânjii i clnnind de te lua groaza; se uita drept la dânsa cu nite

ochi care strluceau ca dou fclii, i se repezi la ea ca s o sfâie. Fata,

care înghease sângele în ea de fric, îi pierduse cumptul i, dac calul

nu fcea o sritur la o parte, lupul înfigea ghearele într-însa; ea o lu la sntoasa înapoi. Tat-su, care se întorsese înaintea ei, iei s-o

întâmpine, i-i zise:

- Nu-i spuneam eu, fata mea, c nu toate mutele fac miere?

- Aa este, tat, dar eu n-am tiut c, ducându-m s slujesc unui

împrat, am s m lupt i cu fiare slbatice i turbate.

- Dac este aa, zise împratul, ezi acas de-i vezi de fuse i mosoare,

i Dumnezeu s aib mil de mine, ca s nu m lase a muri ruinat.

Nu trecu mult i se ceru i fata cea mijlocie s se duc i dânsa; i se lega c ea îi va pune toate puterile cum s-i sfâreasc cu bine slujba ce

lua asupr-i.

Dup multe rugciuni i fgduieli, se înduplec tat-su i o ls i pe

dânsa s se duc; dar pi i ea ca soru-sa cea mare, i întâmpinând-o

tat-su, când se întorcea, îi zise:

- Ei fata mea, nu i-am spus eu c nu se mnânc tot ceea ce zboar?

- Adevrat este, tat, aa mi-ai zis; dar prea era grozav acel lup. Unde

deschisese o gur de s m îmbuce dintr-o dat, i unde se uita cu nite ochi din care parc ieeau nite sgei de m sgetau la inim!

- ezi acas dar, îi rspunse împratul, de vezi de coada mturii i de

zarzavaturile de la buctrie.

Mai trecu ce mai trecu, i iat c i fata cea mic zise tatlui su, într-o



126

zi, când edeau la mas:

- Tat, las-m i pe mine s fac o cercare: las-m, rogu-te, s m duc

i eu s-mi încerc norocul.

- Deoarece surorile tale cele mai mari n-au putut-o scoate la cptâi,

m mir cum îi mai vine s vorbeti de tine, care nu tii nici cum se mnânc mmliga.

i se cerca în tot felul s-i taie pofta de plecare, dar în zadar.

- Pentru dragostea ta, tat, mai zise ea, voi face pe dracul în patru,

numai s izbutesc; îns dac Dumnezeu îmi va sta împo - triv, m voi

întoarce iari la tine, i fr s m ruinez.

Se mai împotrivi tat-su, se mai codi: dar fiie-sa îl birui cu

rugciunile. La urm detot, zise împratul:

- Dac este aa, iat îi dau i ie voie, s vedem ce procopseal a s -mi

aci. Ce-a mai râde s te vz întorcându-te cu nasul în jos!

- Vei râde, tat, cum ai râs i de surorile mele, fr cu toate astea s le

scaz cinstea.

Fata împratului, dac vzu c tat-su îi dete voie, se gândi mai întâi

pe care din boierii cei btrini s ia de povuitor. i pân una-alta, ea îi

aduse aminte de vitejiile tatlui su din tineree i de calul su. Se duse

deci la grajd ca s-i aleag i ea un cal. Se uit la unul, se uit la altul, se

uit la toi caii din grajduri, i de nici unul nu i se prindeau ochii, dei erau armsarii i caii cei mai buni din toat împria. În cele mai de pe urm

dete i peste calul tatlui su din tineree, rpciugos, bubos i zcând pe

coaste. Cum îl vzu, se uita la el cu mil i parc nu se îndura s se

deprteze de dânsul.

Calul, dac vzu aa, îi zise:

- Se vede c pentru iubirea ce ai ctre împratul, stpân, te uii aa de

gale la mine. Ce pui de voinic era în tinereele lui! Multe izbânzi am mai

cut noi amândoi! Dar de când a îmbtrânit, nici pe mine n -a mai înclecat altul. i dac m vezi aa de jigrit, este c n-are cine s m

hrneasc ca el. Astzi, uite, de m-ar îngriji cineva cum s-mi priiasc

mie, în zece zile m-a face de nu m-a da pe zece ca d-alde tia.

Atunci, fata zise:



127

- i cum trebuie s te îngrijeasc?

- S m spele în toate zilele cu ap neînceput, s-mi dea orzul fiert în

lapte dulce ca s-l pot roade, i pe fiecare zi o bani de jaratec.

- Când a ti c-mi vei fi de ajutor s sfâresc ce am pus de gând, mai-

mai c a face aa precum zici tu!

- Stpân, zise calul, f cercarea asta i nu te vei ci.

Calul era nzdrvan.

Fata împratului îngriji de cal tocmai precum îi zise el.

La a zecea zi, unde se scutur odat calul, i se fcu frumos, gras ca un

pepene i sprinten ca o cprioar. Apoi, uitându-se vesel la fata

împratului, zise:

- S-i dea Dumnezeu noroc i izbând, stpâna mea, c m-ai îngrijit i

m-ai fcut s mai fiu odat pe lume cum doream.

Spune-mi tu care este psul tu, i poruncete-mi ce trebuie s fac.

- Eu voi s merg la împratul cel mare i tare, vecinul nostru, ca s-i

slujesc, i-mi trebuie pe cineva care s m povuiasc. Spune-mi pe care

din boieri s aleg?

- Dac vei merge cu mine, îi zise calul, habar s n-ai; nu-i trebuie pe

nimeni. Te voi sluji, cum am slujit i pe tat-tu. Numai s m-asculi.

- Dac este aa, de azi în trei zile plecm. - i chiar acum dac porunceti, îi rspunse calul.

Fata împratului, cum auzi aceasta, puse toate alea la cale pentru

drum. Îi lu nite haine curate, dar fr podoabe, niele merinde i ceva

bani de cheltuial, înclec calul i, venind înaintea tatlui su, îi zise:

- Rmâi cu Dumnezeu, tat, i s te gsesc sntos!

- Cale bun, fata mea, îi zise tat-su. Toate ca toate, numai poveele ce

i-am dat s nu le uii niciodat. i la orice nevoie mintea ta s fie pironit

la Dumnezeu, de unde ne vine tot binele i tot ajutorul. Dup ce se fgdui c aa va face, fata porni. Ca i la celelalte fete,

tat-su dete pe de alt parte i-i iei înainte, aez iari podul de aram

i o atepta acolo.

Pe drum, calul spuse fetei cu ce tertipuri umbl tat-su s-i încerce

brbia, i o povui ce s fac ca s scape cu faa curat. Ajungând la



128

pod, unde se npusti asupra ei un lup cu nite ochi turburai i zgâii de

bga fiori în oase, cu o gur mare i cu o limb ca de dihanie turbat, cu

colii rânjii i clnnind de pare c nu mâncase de o lun de zile; i cân d

s înfig ghearele sale cele sfâiitoare, fata dete clcâie calului, i unde se

rpezi asupra lupului cu paloul în mân de s-l fac mici frâme i, dac nu se da în lturi lupul, în dou îl fcea cu paloul; cci ea nu glumea,

iindc-i pusese credina în Dumnezeu, i dorea ca vrând-nevrând s

împlineasc slujba ce i-o luase asupr.

Ea trecu podul mândr ca un voinic. Tat-su se mir de vitejia ei i,

dând pe de alt parte, iei mult înaintea ei, aez un pod de argint, se fcu

un leu i acolo o atepta.

Calul spuse fetei peste ce o s dea i o înv cum s fac s scape i de

ast ispit. Cum ajunse fata la podul de argint, unde îi iei leul înainte cu gura cscat, de s o îmbuce cu cal cu tot, cu nite coli ca cei de filde i

cu nite gheare ca secerile i rcnea de se cutremurau codrii, i câmpiile

vuiau de-i lua auzul. Numai uitându-se cineva la capul lui cel cât bania i

la coama aia ce sta rdicat în sus i zbârlit, ar fi îngheat de fric. Dar

ata împratului, îmbrbtat de cal, se npusti odat într-însul cu sabia

goal în mân, încât dac nu fugea leul sub pod, în patru îl fcea. Atunci

trecu podul, mulumind lui Dumnezeu i netiind ce o mai atepta.

Fata împratului, care nu ieise din cas de când o fcuse m-sa, se

mira i sta în loc uimit, vzând frumuseile câmpului. Aci îi venea s

descalece ca s adune câte un mnunchi de flori din mulimea aia ce

acoperea vile i dealurile, flori de care nu mai vzuse ea; aci îi venea s

se dea la umbr sub câte un copaci nalt i stufos, în care miile de paseri

cântau fel de fel de cântece, aa de duioase, de erau în stare s te

adoarm; i aci în urm s se duc la câte un ipot de ap limpede ca

lacrima ce izvora din câte un col de piatr din coastele dealurilor; susurul

acestor izvoare o fcea s se uite gale la ele i-i plcea s le vaz

curgerea lor cea erpuit ce aluneca pe pmânt, încungiurate de mulime de floricele i verdea de primvar. Dar la toate astea calul o

îmbrbta i-i da ghes s mearg înainte i s-i cate de drum. El îi spunea

c voinicii nu se uit la d-alde astea, decât dup ce duc trebile la capt

bun. Îi mai spuse c are s mai dea de o curs pe care i-o întindea tat-

su, i o i înva cum s fac s ias i de ast dat biruitoare.



129

Fata asculta cu toate urechile i fcu precum o înv calul, fiindc

vzu ea c toate învturile lui îi iese înde bine, i din cuvântul lui nu se

abtea.

Tat-su, ca i de la rând, dete pe de alt parte i-i iei înainte, aez

un pod de aur, se fcu un balaur mare cu dou sprezece capete i se ascunse sub acel pod.

Când fu ca s treac fata pe acolo, unde îi iei înainte balaurul

plesnind din coad i încolcindu-se; din gurile lui ieea vpaie de foc, i

limbile îi jucau ca nite sgei arztoare; cum îl vzu fata c este aa de

grozav, nite rcori o apucar i i se fcu prul mciuc de fric. Calul,

dac simi c fata se pierde cu firea, o îmbrbt iari i-i aduse aminte

ce o învase s fac; iar fata împratului, dup ce mai prinse niic

inim, strânse frâul calului cu mâna stâng, îi dede clcâie i, cu paloul în dreapta, se repezi asupra acelui balaur.

Un ceas inu lupta. Calul o potrivea cum s vin tot cam la o parte ca

s-i reteze vreun cap; dar vrjmaul se pzea i el destul de bine. În cele

mai de pe urm, izbuti fata s rneasc pe balaur. Atunci, dându-se el de

trei ori peste cap, se fcu om.

Fetei nu-i venea s creaz ochilor când vzu pe tat-su înaintea ei;

iar el, luând-o în brae i srutând-o pe frunte, îi zise:

- Vz c tu eti voinic, fata mea, i bine ai fcut de i-ai luat calul sta, cci fr dânsul te-ai fi întors i tu ca i surorile tale. Am bun ndejde s

isprveti cu bine slujba cu care te-ai însrcinat de bunvoie. Numai adu-i

aminte de poveele mele i s nu iei din cuvântul calului ce i-ai ales. S

ne vedem sntoi!

- S te auz Dumnezeu, tat, îi rspunse fata, i s te gsesc sntos.

Apoi, srutând mâna tatlui su, se desprir.

Dup ce merse cale lung, deprtat, ajunse la nite muni mari i

înali. Între muni întâlni doi zmei ce se luptau de nou ani i nu puteau s se dovedeasc unul pe altul. Lupta era pe moarte ori pe via. Cum o

vzur ei, crezând c este un voinic, unul îi zise:

- Ft-Frumos, Ft-Frumos, vino de taie pe st duman al meu, c i-oi

cdea i eu vreodat bun la ceva. Iar cellalt zise i el:

- Ft-Frumos, Ft-Frumos, vino de m scap pe mine de idolul sta de



130

vrjma, i-i voi da un telegar fr splin, care se numete Galben-de-

soare.

Fata întreb pe cal, pe care din amândoi s scape; iar calul îi zise s

scape pe cel ce-i fgduise s-i dea pe Galben- de-soare, c este un cal

mai harnic decât dânsul, fiindu-i frate mai tânr. Atunci unde se repezi fata la zmeul cellalt cu paloul, i dintr-o lovitur îl fcu în dou buci!

Zmeul, dac se vzu scpat, îmbri pe mântuitorul su i-i mulumi,

apoi merser acas la dânsul ca s dea lui Ft- Frumos pe Galben-de-

soare, dup cum se fgduise. Muma zmeului nu mai putea de bucurie

când vzu pe fiu-su teafr i nu mai tia ce s fac ca s mulumeasc lui

Ft-Frumos c-i scpase copilul de la moarte.

Fata împratului art dorina ce are de a se odihni de osteneala

drumului ce fcuse. Îi dar o cmar i o lsar singur. Ea, prefcându- se c voiete s îngrijeasc de cal, îl întreb dac are s i se întâmple

ceva; i calul îi spuse ce are s fac.

Muma zmeului precepu c aci la mijloc se joac vreo drcie. Ea spuse

iului su c voinicul ce-l scpase de primejdie trebuie s fie fat i c o

asemenea fat viteaz ar fi numai bun s o ia el de soie. Fiul su zicea c

o dat cu capul nu putea el crede una ca asta, fiindc nu se putea ca o

mân femeiasc s rsuceasc paloul aa de bine cum fcea Ft-Frumos.

Atunci muma zmeului zise c are s fac cercare. Pentru aceasta puse

seara la capul fiecruia din ei câte un mnunchi de flori: la care se vor

veteji florile, acela este brbat, i la care va rmânea verzi, este femeie.

Fata împratului, dup povaa calului, s-a sculat peste noapte cam

despre ziu, când somnul este mai dulce, i, pâ, pâ, în vârful degetelor,

intr în cmara zmeului, îi puse mnunchiul su de flori, lu pe al lui i,

punându-l la capul patului su, se culc i dormi dus.

Dimineaa, cum se scul zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul su i

vzu florile vetede. Dup ce se scul i fata împratului, merse i la dânsa

i, vzând c i ale ei se vestejise, tot nu crezu c este voinic. Ea zicea

iului su c nu se putea s fie brbat, fiindc vorba îi curgea din gur ca

mierea, boiul îi era aa de ginga, încât îi venea s o bei într-o brdcu

de ap, periorul supire i stufos îi cdea pe umeri în unde, faa-i are pe

vino-ncoace; ochii ia mari, frumoi i vioi de te bag în boale, mnuia



131

aia micu i picioruul ca de zân, i în sfârit totul nu putea s fie decât

de fat, mcar c se ascundea sub oalele cele voiniceti. Apoi hotrâr s

mai fac o încercare.

Dup ce-i dar bun dimineaa, dup obicei, zmeul lu pe fat i

merser în grdin. Aici, zmeul îi art toate felurile de flori ce avea, i o îmbia i pe dânsa s le miroase. Fata împratului îi aduse aminte de

poveele calului i, cunoscând viclenia, zise cam rstit c de ce l -a adus în

grdin de diminea ca pe o femeie s-i laude florile cu nite vorbe seci,

pe când ar fi trebuit s mearg mai întâi la grajduri, s vaz cum se

îngrijete p-acolo de cai.

Auzind acestea, zmeul spuse m-sei, dar ea nici acum nu putea s

creaz c este biat. În cele mai de pe urm, zmeoaica se vorbi cu fiul su

s mai fac înc o-ncercare; zise fiului su s duc pe Ft-Frumos în cmara cu armele, s-l îmbie s-i aleag ceva de acolo i, de va alege

vreo arm din cele împodobite cu nestimate, s tie de bun seam c ea

este fat.

Dup prânz, zmeul duse pe Ft-Frumos în cmara cu armele. Aici erau

rânduite cu meteug tot felul de arme: unele împodobite cu nestimate,

altele numai aa, fr podoabe. Fata împratului, dup ce se uit i

cercet mai toate armele, îi alese o sabie cam ruginit, dar cu fierul ce

se încovoia de se fcea covrig. Apoi spuse zmeului i mumei sale c a doua

zi vrea s plece.

Când auzi muma zmeului ce fel de arm îi alese, se da de ceasul morii

c nu putea descoperi adevrul. Ea spuse fiului su c, dei pare c este

biat dup apucturile lui, dar este fat, i înc de cele mai prefcute.

Dac vzu c n-are încotro, merser la grajd i-i deder pe Galben-de-

soare. i dup ce-i lu rmas bun, fata împratului îi ct de drum.

Înc pe cale fiind i silind s ajung, calul zise fetei:

- Stpân, pân acum m-ai ascultat la orice i-am zis, i toate i-au mers bine. Ascult-m i de ast dat i nu vei grei. Eu sunt btrân de aci

înainte; i mi-e s nu poticnesc. Ia pe frate-meu Galben-de-soare i f

cltoria mai departe cu el. }ncrede-te lui cum te-ai încrezut în mine i nu

te vei ci. El este mult mai tânr decât mine i mai sprinten, i te va înva

ca i mine ce s faci la vreme de nevoie.



132

- Este adevrat c am izbutit ori de câte ori te-am ascultat. i dac n-a

ti cât ai fost de credincios tatlui meu, de ast dat nu te-a asculta. M

voi încrede îns fratelui tu ca i ie, dup ce -mi va dovedi c-mi vrea

binele.

- Încrede-te, stpân, zise Galben-de-soare, cci voi fi mândru s încalece pe mine o viteaz ca tine, i apoi m voi sili ca s nu simi lipsa

ratelui meu, fiindc voi s-l scutesc i pe dânsul, srmanul, c e btrân, de

necazurile i primejdiile cltoriei ce vrei s faci, pentru c, trebuie s tii,

peste multe nevoi ai s dai i multe primejdii ai s întâlneti. Da r cu

vrerea lui Dumnezeu i de m vei asculta, pe toate ai s le biruieti i s le

scoi la capt bun.

Fata împratului înclec apoi pe Galben-de-soare i se despri de

calul ei, lcrimând. Merser, merser, cale lung, deprtat, când fata împratului zri o cosi de aur. Opri calul i-l întreb dac este bine s o

ia, ori s-o lase locului. Calul îi rspunse:

- De o vei lua, te vei ci; de nu o vei lua, iari te vei ci; dar mai bine

este s o iei.

Fata o lu, o bg în sân i plec înainte.

Trecur dealuri, trecur muni i vi, lsar în urm pduri dese i

verzi, câmpii cu flori de care nu mai vzuse fata, izvoare cu ape limpezi i

reci, i ajunser la curtea împratului celui mare i tare. Ceilali fii de împrai care slujeau acolo îi ieir înainte i o

întâmpinar. Ei nu se puteau dezlipi de dânsa, cci i vorba-i i faa îi erau

cu lipici.

A doua zi se înfi la împratul i spuse pentru ce a venit. Împratul

nu mai putea de bucurie c-i sosise aa voinic chipe i drgla. Îi

plceau prea mult rspunsurile ce primea la întrebrile lui, se vedea cât de

colo c vorbea cu înelepciune i supunere. Vzând împratul un tânr aa

de cuminte, prinse dragoste de el i-l lu pe lâng dânsul. Fata de împrat nu se putu împrieteni cu toi ceilali fii de împrai,

iindc cei mai muli erau nzuroi, tembeli i deucheai; iar ei

prinseser pizm pe dânsa pentru aceasta i pentru c vzuse c împratul

o lua în nume de bine, îi purtau sâmbetele.

Într-una din zile ea îi gti bucate singur i edea la mas, când doi



133

din ceilali fii de împrai venir s o vaz. ezur deci cu toii i mâncar.

Atât de mult plcur acestor fii de împrai bucatele, încât îi lingeau i

degetele când mâncau. O ludar pentru meteugul de a face bucatele i

ziser c de când sunt ei, nu mai mâncaser aa bucate bune.

Cum se întâlnir acetia cu ceilali fii de împrai, le spuser c au fost la mas la fiul de împrat venit de curând, c au mâncat cum nici

împratul nu mnânc i c bucatele au fost gtite de dânsul.

Atunci toi fiii de împrai se alegar de dânsa s le gteasc într-o zi

ea bucatele. i iat c tocmai în ziua aceea buctarii curii se îmbtaser,

sau nu tiu ce fcuser, c nici focul nu era fcut pe vatr. i aa, rugat

iind cu struin, se apuc i ea de gti nite bucate înfricoate. Când le

aduse pe mas la împratul, acesta nu se putea stura mâncând. Iar dac

chem pe buctar i-i dede porunc c tot astfel de bucate s-i gteasc, el spuse cine a gtit în ziua aceea. Împratul rmase pe gânduri.

Apoi venir i ceilali fii de împrai i spuse împratului c fiul

împratului de curând venit s-ar fi ludat la un chef ce au fcut cu toii, c

tie unde este Ileana Simziana, cosi de aur, câmpul înverzete, florile-

nflorete, i c are o cosi din cosia ei. Cum auzi împratul aceasta,

porunci s-l cheme i îndat îi zise:

- Tu ai tiut de Ileana Simziana i mie nu mi-ai spus nimic, mcar c i-

am artat dragoste i te-am cinstit mai mult decât pe ceilali.

Dup ce ceru i vzu cosia de pr, îi zise:

- Porunc împrteasc s tii c ai s-mi aduci pe stpâna acestei

cosie; cci de nu, unde-i stau talpele îi va sta i capul. Biata fat de

împrat se cerc s zic i ea ceva, dar împratul îi tie cuvântul. Apoi se

duse de spuse calului cele ce se întâm- plar. Calul îi zise:

- Nu te speria, stpân. Ast-noapte chiar frate-meu mi-a adus rspuns

c pe stpâna cosiei a furat-o un zmeu; c ea nu voiete nici în ruptul

capului s-l iubeasc pân nu-i va aduce herghelia ei de iepe; i c zmeul îi bate capul cum s-i împlineasc dorina. Ea este acum în smârcurile

mrilor. Du-te la împratul i cere s-i dea douzeci de corbii, i ia

marf de cea mai frumoas de pune într-însele.

Fata de împrat nu atept s-i zic de dou ori, i se duse drept la

împratul:



134

- S trieti, luminate împrate, i s-i fie faa cinstit. Am venit s-i

spun c slujba cu care m-ai însrcinat o voi împlini-o dac-mi vei da

douzeci de corbii i bani ca s cumpr marfa cea mai frumoas, i mai

scump ca s pun într-însele.

- S se fac aa precum zici tu, numai s-mi aduci pe Ileana Simziana, îi rspunse împratul.

Cum se gtir corbiile, le încrcar cu marf i fata de împrat

împreun cu Galben-de-soare intr în cea mai frumoas i plecar. Nici

vânturi, nici valurile mrii nu putur s le stea împotriv i, dup o

cltorie de câteva sptmâni, ajunser la smârcurile mrilor. Acolo

sttur. Fata împratului i cu Galben-de-soare ieir la uscat i umblau

pe rmuri; îns când ieir, luar din corabie o preche de conduri cusui

numai cu fir i împodobii cu pietre nestimate. Tot umblând pe aci, zrir ~nite palaturi care se învârteau dup soare, i o luar într-acolo. In cale

se întâlnir cu trei roabe de ale zmeului, care pzeau pe Ileana Simziana.

Cum vzur ele condurii, li se scurgeau ochii dup dânii; iar fata

împratului le spuse c este un negutor care a rtcit drumul pe mare.

Întorcându-se roabele, spuse doamnei lor cele ce vzur; iar ea zrise

de pe fereastr pe negutorul; de cum îl ochi, începu s-i ticâie inima,

r s tie de ce; i era bun bucuroas de a putea s scape de zmeu, mai

cu seam c nu era atunci acolo, fiindc-l trmisese ca s-i aduc

herghelia ei cu iepele. Dup ce ascult cele ce-i spuse roabele, se duse la

negutor, care atepta la poart, ca s vaz i ea condurii; dar dup ce

auzi de la negutor c are în corabie marf i mai scump i mai

rumoas, se înduplec de rugciunile negutorului i pofti s mearg s-i

vaz marfa; ajungând la corabie i tot alegând la marf, nu bgase de

seam c loptarii deprtaser corabia de la uscat, i dând Dumnezeu un

vânt bun, corbiile mergeau ca sgeata; când se pomeni în mijlocul mrii,

Ileana Simziana se prefcu c-i pare ru i prinse a certa pe negutor c

o înelase, iar-n sufletul ei ruga pe Dumnezeu s-i ajute a scpa de iazma de zmeu.

Ajunser cu norocire la rm, când, ce s vezi! drcoaica de muma

zmeului, cum auzi de la roabe c pe Ileana Simziana o furase un negutor

i fugea cu dânsa cu corbiile, se lu dup ei; i ajungând la rm, o

vzur venind dup dânii ca o leoaic, cu o falc în cer i una în pmânt



135

i aruncând vpaie din gura ei ca dintr-un cuptor.

Cum o vzu Ileana Simziana, înelese c e zgripuroaica de mum a

zmeului, spuse negutorului, cu care era clare pe Galben-de-soare, i

începu a plânge cu foc.

Fata împratului întreb pe Galben-de-soare ce s fac, c o dogorete vpaia ce iese din gura zmeoaicei, iar Galben- de-soare îi rspunse:

- Bag mâna în urechea mea cea stâng, de scoate gresia ce este acolo,

i o arunc înapoi.

Aa fcu fata împratului. Apoi o luar iute la picior, pe când în urma

lor se nl deodat un munte de piatr care atingea cerul.

Muma zmeului fcu ce fcu i trecu muntele, crându-se din col în

col, i, s te ii dup dânii! Vzând Ileana Simziana c iar era s -i

ajung, spuse negutorului; iar acesta, dup ce se înelese cu calul, scoase din urechea lui cea dreapt o perie i o arunc înapoi. Îndat se

cu o pdure mare i deas, de nu putea s treac prin ea nici pui de

iar.

Muma zmeului roase din copaci, se ag de ramure, sri din vârf în

vârf, se strecur, i tot dup dânii, alergând ca un vârtej! Dac vzur c

i de ast dat umbl s-i ajung, fata împratului întreb iar pe cal ce s

ac, i acesta îi zise s ia inelul de logodn ce se afl în degetul Ileanei

Simzianei i s-l arunce înapoi. Cum arunc inelul, se fcu un zid de cremene pân la cer.

Muma zmeului, dac vzu c nu se poate urca pe dânsul i s treac

dincolo, nici s roaz din acest zid, nu mai putea de ciud, i cum era de

ctrnit i amrât, se urc i ajunse cu gura la gaura ce lsase inelul s

rmân, i sufl vpaie din gura ei cea spurcat cale de trei ceasuri ca s -i

ajung i s-i pârjoleasc, dar ei, se asezar jos la rdcina zidului i nu

le psa nimic de focul zmeoaicei.

Zmeoaica sufl ce sufl i, dac vzu c nu poate s-i prpdeasc, nici s pun mâna pe dânii, plesni fierea într-însa de necaz, czu i crp ca

necuratul; iar ei ateptar pân s moar bine, apoi negutorul bg

degetul în gaura inelului, dup cum îl învase Galben-de-soare, i zidul

pieri ca i cum n-ar fi mai fost i-i rmase inelul în deget. Dup ce se

uitar la stârvul zmeoaicei i fcur haz de dânsul, îl lsar corbilor i



136

pornir mai departe i merser i merser, pân ce ajunse la curtea

împrteasc.

Ajungând, se înfiar la împratul; acesta primi cu mult cinste pe

Ileana Simziana. El nu mai putea de bucurie i se îndrgosti de dânsa de

cum o vzu. Iar Ileana Simziana se cina i se întrista în sufletul ei c n-avea trite. Cum se poate, zicea ea, s ajung pe mâinile unora i altora,

pe care nu putea s-i vaz de urâi ce-i erau. Inima i ochii ei erau tot la

Ftul-Frumos care o scpase din mâna zmeului. Când îns o sili împratul

ca s se cunune cu el, ea îi zise:

- Luminate împrate, s-i stpâneti împria cu norocire; dar eu nu

m pot mrita pân nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armsarul ei cu

tot.

Auzind astfel împratul, chem îndat pe fata de împrat i-i zise: - S te duci s-mi aduci herghelia de iepe, cu armsarul ei cu tot, a

iubitei mele; cci de nu, unde-i stau picioarele, îi va sta i capul!

- Preamrite împrate! m-ai însrcinat cu o slujb care abia am

svârit-o, fiindu-mi capul în joc. Ai la curtea mriei-tale atâi viteji fii de

împrai; i fiindc toi te in de om drept i cu frica lui Dumnezeu, eu

socotesc c ar fi cu dreptul ca s dai la altul aceast slujb. Ce m tiu eu

ace, i de unde s-i aduc eu herghelia ce-mi porunceti?

- Nu tiu eu. Din pmânt, din iarb verde, s te duci s-mi aduci herghelia, i s nu îndrzneti a mai zice nici o vorb mcar. Atunci fata

împratului se închin i iei. Ea se duse de spuse lui Galben -de-soare

ceea ce i se poruncise. Iar calul îi rspunse:

- Du-te de caut nou piei de bivol, s le ctrneti i s le aezi bine pe

mine. Nu te teme, c, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei scoate-o la cptâi bun

i slujba cu care te-a împovrat împratul. Dar trebuie s tii c cu amar

are s-i vin i lui, la urma urmelor, pentru faptele sale.

Fata împratului fcu precum îi zisese calul i pornir amândoi. Dup o cale lung i grea, ajunser pe trâmul unde pteau iepele. Acolo se

întâlni cu zmeul care furase pe Ileana Simziana, rtcind ca un bezmetic i

netiind cum s fac ca s aduc herghelia. Îi spuse c Ileana nu mai este

a lui i c m-sa crpase de necaz, pentru c nu putuse s-i scape de la

rpitor pe iubita lui.



137

Auzind zmeul aceasta, se fcu foc i par de mânie, se turbur de necaz

i nu mai vedea înaintea ochilor. Apoi, dup ce înelese c are a face

tocmai cu rpitorul iubitei sale, îi pierdu cumptul de suprare i

amrciune; i rcnind ca un leu, se lu la lupt cu fata împratului, care

îi inea firea i pe care o îmbrbta calul. Pe fata împratului o ferea calul de loviturile zmeului; cci, când vedea c rdic sabia s dea, odat

se rdica mai sus decât zmeul, i el da în vânt; iar când aducea fata

paloul, calul se lsa rpede asupra calului zmeului i ea da în carne vie.

Dup ce se luptar de credeai c a s se scufunde pmântul subt ei, nu tiu

cum îi veni bine fetei împratului, aduse paloul cam piezi i-i retez

capul. Apoi, lsându-i stârvul ciorilor i coofenilor, se duser pân

ajunser la locul unde se afla herghelia.

Aci, calul zise fetei de împrat s se urce ea într-un pom ce era acolo, i

s priveasc la lupta lor. Dup ce se urc fata în pom, nechez Galben-de-

soare de trei ori i toat herghelia de iepe se adun împrejurul lui. Apoi

dodat se art i armsarul iepelor, plin de spume i sforind de mânie.

i vzând pe Galben-de-soare în mijlocul iepelor, se rpezi la dânsul cu

turbare i se încinse o lupt de s te fereasc Dumnezeu! Când se da

armsarul la Galben-de-soare, muca din pieile de bivol; iar când se da

acesta la armsar, muca din carne vie, i se btur, i se btur pân ce

armsarul, sfâiat, hrtnit de sus pân jos i plin de sânge, fu rzbit i

biruit; iar Galben-de-soare scpase teafr, fiindc se hrtnise pieile de bivol. Atunci se dete fata jos din pom, înclec i luar herghelia, mânând-o de dinapoi; iar armsarul abia se târa dup dânsa.

Dup ce bg herghelia în curtea împratului, se duse de-l întiin.

Atunci iei Ileana Simziana i le chem pe nume. Armsarul, cum îi auzi

glasul, îndat se scutur i se fcu ca întâi, fr s se cunoasc semn de

ran pe el.

Ileana Simziana zise împratului s pun pe cineva s-i mulg iepele,

ca s se îmbieze amândoi. Dar cine putea s se apropie de ele? c azvârleau din copite de zvânta unde loveau. Dac nimeni nu putu,

împratul porunci iari fetei de împrat s le mulg. Fata împratului, cu

inima zdrobit de mâhnire i obid c tot pe dânsa o punea la lucrurile

cele mai grele, i fiind curat în cugetul ei, se rug lui Dumnezeu cu

credin ca s o ajute s sfâreasc cu bine i slujba aceasta. i unde



138

începu o ploaie d-alea de prea c toarn cu gleata, i îndat ajunse apa

pân la genunchile iepelor, apoi dede un înghe de nu se mai puteau mica

din loc. Vzând minunea aceasta, fata împratului mai întâi mulumi lui

Dumnezeu pentru ajutorul ce-i dete, apoi se puse de mulse iepele.

Împratul se topea de dragoste pentru Ileana Simziana i se uita la dânsa ca la un cire copt; dar ea nici nu-l bga în seam, ci tot da zi dup

zi, cu fel de fel de vorbe, a se cununa. În cele de pe urm, îi zise:

- Vz, luminate împrate, c tot ce am cerut mi s-a împlinit. Un lucru ne

mai trebuie, i apoi s tii c ne vom cununa.

- Porumbia mea, îi rspunse împratul, împria mea i eu suntem

supui asculttori ai poruncilor tale. Cere ce mai ai de cerut cu un ceas

mai curând, c iat m sfâresc de dragoste pentru tine. Am ajuns ca un

nuc, visez detept, nu mai tiu ce fac, când m uit la ochii ti cei frumoi i tânjitori.

- Dac este aa, mai zise Ileana Simziana, s-mi aduci vasul cu botez

care se pstreaz într-o bisericu de peste apa Iordanului, i atunci ne

vom cununa.

Cum auzi împratul aceasta, chem iari pe fata împratului i-i

porunci s fac ce o face i cum va ti ea s-i aduc ceea ce poruncise

Ileana Simziana.

Fata de împrat cum auzi, se duse de spuse lui Galben-de- soare, i el îi rspunse:

- Aceasta este cea din urm i mai grea slujb ce mai ai s faci. Aibi

îns ndejde în Dumnezeu, stpân, cci i împratului i s-a împlinit.

Se gtir i plecar.

Calul tia de toate astea, cci nu era el nzdrvan de florile mrului. El

spuse fetei împratului zicând:

- Acel vas cu botez se afl pe o mas în mijlocul unei bisericue i-l

pzesc nite clugrie. Ele nu dorm nici zi, nici noapte. Din când în când îns un pustnic vine pe la ele de le povuiete cele sfinte pentru Domnul.

Când sunt la ascultare de le înva pustnicul, rmâne numai una de pând.

De am putea nimeri la vremea aceea, tocmai bine ar fi; de nu, cine tie cât

avem a zbovi, cci altfel nu e chip.

Se duser deci, trecur apa Iordanului i ajunser la acea bisericu.



139

Noroc c tocmai atunci sosise pustnicul i chemase pe toate clugriele la

ascultare. Numai una rmsese de paz; i aceasta, obosit fiind de

ederea îndelungat, o prinse somnul. Ca s nu se întâmple îns cine tie

ce, ea se culc pe pragul uii, cu gând c n -o s poat nimeni intra fr s

simt ea. Galben-de-soare povui pe fata de împrat cum s fac ca s pun

mâna pe vasul cu botez. Fata se duse binior, se strecur pe lâng zid i,

pâ-pâ, în vârful degetelor, pân la u. Aici odat sri ca o pisic de

uure peste prag, de nici nu atinse pe clugria pe care o furase somnul:

i punând mâna pe vas, iei cum a intrat, înclec pe cal i pe ici i -e

drumul!

Clugria simi, sri odat în sus i, vzând c lipsete vasul, începu a

se boci de i se rupeau rrunchii de mil. Îndat se adunar clugriele i se vicreau de focul ce le ajunsese. Pustnicul, dac vzu c s-a splat pe

mâini de vasul cu botez, ct ctre fata de împrat cum zbura cu Galben-

de-soare i, rdicând mâinile în sus i îngenuchind, o blestem zicând:

- Doamne, Doamne sfinte! f ca nelegiuitul care a cutezat s pun

mâna lui pângrit pe sfântul vas cu botez s se fac muiere, de va fi

brbat; iar de va fi muiere, s se fac brbat!

i îndat rugciunea pustnicului se ascult. Fata împratului se fcu un

lcu de-i era drag lumea s te uii la el.

Cum ajunse la împratul, se mir i nu tia ce s creaz ochilor si,

bgând de seam c se schimbase; lui i se prea c nu mai este cum era la

plecare, ci c acum e mai chipe i mai seme. Cum dete vasul, zise:

- Mrite împrate, i-am fcut slujbele cu care m-ai însrcinat. Socotesc

c acum am sfârit. Fii fericit i domnete cu pace cât mila Domnului va

voi!

- Sunt mulumit de slujbele tale, zise împratul; s tii c dup moartea

mea tu ai s te urci pe scaunul împriei mele, fiindc eu n-am motenitor pân acum. Iar dac Dumnezeu îmi va da un fiiu, tu vei fi mâna lui cea

dreapt.

Toi sfetnicii i fiii de împrai erau de fa când a zis împratul vorbele

acestea.

Ileana Simziana, dac vzu c i se împlini i ast voin, se hotrî s-i



140

rzbune asupra împratului, pentru c trimise tot pe Ftul ei frumos la

toate slujbele cele grele, care puteau s-l rpun; cci ea credea c însui

împratul se va duce s-i aduc vasul cu botez, fiindc el putea mai lesne

s-o fac, de vreme ce toi se supuneau la porunca lui.

Ea porunci s înclzeasc baia i împreun cu împratul s se îmbieze în laptele iepelor ei. Dup ce intr în baie, porunci s-i aduc armsarul

ca s sufle aer rcoros. i dac veni, armsarul sufl cu o nar înspre

dânsa rcoare, iar cu alt nar înspre împratul aer înfocat, încât fierse

i maele dintr-însul, i rmase mort pe loc.

Mare vâlv se fcu în împrie când se auzi de moartea împratului

celui mare i tare; toi din toate prile se adunar i-i fcur o

înmormântare d-ale împrtetile.

Dup aceasta, zise Ileana Simziana Ftului-Frumos: - Tu m-ai adus aici, tu mi-ai adus herghelia, tu ai omorât pe zmeul care

m furase, tu mi-ai adus vasul cu botez, tu s-mi fii brbat. Aidem s ne

îmbiem i s ne cununm.

- Eu te voi lua, dac tu m alegi, rspunse Ft-Frumos; dar s tii c

în casa noastr voi ca s cânte cocoul, iar nu gina.

Se învoir i intrar în baie. Ileana chem armsarul ei ca s

încropeasc laptele în care se vor îmbia. Chem i împratul cel nou pe

Galben-de-soare. i astfel amândoi caii se întreceau care de care s fac baia mai potrivit de cald stpânului su, i mai nimerit de încropit.

Dup ce s-au îmbiat, a doua zi s-au i cununat. Apoi s-au urcat în

scaunul împriei. Trei sptmâni inur veseliile, i toat lumea se

bucura c le-a dat Dumnezeu un împrat aa de viteaz, care fcuse atâtea

isprvi.

Iar el domni cu dreptate i cu frica lui Dumnezeu, ocrotind pe sraci i

neasuprind pe nimeni, i domnesc i în ziua de astzi de n-or fi murit.

Eram i eu p-acolo i cscam gura pe dinafar, pe la toate srbrile, cci nici pomeneal nu era s fiu i eu poftit, i apoi se tie c nepoftitul

scaun n-are.

Înclecai p-o ea i v-o spusei d-voastr aa.



141

Aleodor Împrat


A fost odat un împrat. El ajunsese la cruntee, i nu se învrednicise a

avea i el mcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul împrat, s aib

i el, ca toi oamenii, mcar o stârpitur de fecior, dar în deert.

Când tocmai, la vreme de btrânee, iat c se îndur norocul i cu

dânsul i dobândi un drag de copila, de s-l vezi i s nu-l mai uii.

Împratul îi puse numele Aleodor. Când fu a-l boteza, împratul adun

Rsrit i Apus, Miazzi i Miaznoapte, ca s se veseleasc de veselia lui. Trei zile i trei nopi inur petrecerile i se chefuir i se bucurar, de o

inur minte cât trir.

Biatul de ce cretea, d-aia se fcea mai iste i mai iscusit. Nu mai

trecu mult i iat c împratul ajunse la marginea groapei. Când fu la

ceasul morii, el lu copilul pe genuchi i-i zise:

- Dragul tatei, iat c Dumnezeu m cheam. Sunt în clipa de a-mi da

obtescul sfârit. Eu vz c tu ai s ajungi om mare. i chiar mort, oasele

mele se vor bucura în mormânt de isprvile tale. Asupra cârmuirii împriei n-am nimic s-i zic, fiindc tu, cu iscusina ta, tiu c ai s-o

duci bine. Un lucru numai am s-i spui: Vezi tu muntele cela de colo, s

nu te duc pcatele s vânezi p-acolo, c este nevoie de cap. Acel munte

este moia lui J umtate-de-om-clare-pe-jumtate-de- iepure-chiop; i

cine calc pe moia lui, nu scap nepedepsit.



142

Acestea zicând, csc gura de trei ori i-i dete sufletul. Se duse i el ca

toat suflarea de pe pmânt, de pare c n-a fost de când lumea i

pmântul.

Îl jelir ai si, îl jelir boierii, îl jelir i poporul; în cele de pe urm

trebuir s-l îngroape. Aleodor, dup ce se urc în scaunul ttân-su, dei copilandru, puse

ara la cale ca i un om matur. Toat lumea era mulumit de domnirea sa,

i oamenii se fleau c le-a fost dat de sus ca s triasc în zilele lui.

Adesea ieea Aleodor la vântoare ca s-i petreac ceasurile ce-i

prisosea de la trebile împriei. El inea minte ce-i spusese ttân-su i

se silea s-i pzeasc cuvintele cu sânenie.

Într-o zi, nu tiu cum fcu, dus fiind pe gânduri, i alunec de clc pe

pmântul pocitului de om. N-apuc s fac zece, douzeci de pai, i iat c se pomeni cu dânsul dinaintea lui.

Acum nu-i era lui pentru c trecuse pe pmântul omului celui slut i

scârbos, ci îi era ciud cum de s calce vorba tatlui su ce-i spusese cu

grai de moarte.

Pocitania pmântului îi zise:

- Toi nelegiuiii ce-mi calc hotarul cad în robia mea.

- Mai întâi trebuie s tii, îi rspunse Aleodor, c din nebgare de

seam i fr de voia mea am clcat pe cuprinsul tu, i n-am nici un gând ru asupr-i.

- Eu te socoteam mai altfel; dar vz c ai de gând s-i cei iertciune

de la mine ca toi fricoii.

- Ba s m fereasc Dumnezeu! Eu i-am spus curatul adevr, i dac

vrei lupt, alege-i: în sbii s ne tiem, în buzdugane s ne lovim, ori în

lupt s ne luptm.

- Nici una, nici alta. Ci, ca s scapi de pedeaps alt chip nu e, decât s

te duci s-mi aduci pe fata lui Verde împrat.

Aleodor voi s se codeasc oarecum, ba c trebile împriei nu-l iart

s fac o cltorie aa de lung, ba c n-are cluz, ba c una, ba c alta;

dar ai! unde vrea s tie pocitul de toate astea! El o inea una, s -i

aduc pe fata lui Verde împrat, dac vrea s scape de ponosul de tâlhar,



143

de clctor de drepturile altuia, i s rmâie cu sufletul în oase.

Aleodor se tia vinovat. Dei fr voia lui, dar tia c a fcut un pcat

de a clcat pe moia slutului. Mai tia iar c de omul dracului, s dai i

s scapi. S n-ai nici în clin, nici în mânec cu dânsul. Fgdui în cele din

urm s-i fac slujba cu care-l însrcina. J umtatea-de-om-clare-pe-jumtate-de-iepure-chiop tia c,

deoarece Aleodor i-a fgduit, apoi are s-i ie cuvântul, ca unul ce era

om de omenie, i-i zise:

- Pas cu Dumnezeu, i s-i ajute s vii cu izbând bun.

Aleodor plec. i cum mergea el gândindu-se i rzgândindu-se cum s-

i împlineasc sarcina mai bine, cci îi dduse cuvântul, se pomeni la

marginea unui eleteu i o tiuc se zbtea de moarte pe uscat.

Cum o vzu, el se duse s o ia ca s-i aline foamea cu dânsa. tiuca îi zise:

- Nu m omorî, Ft-Frumos; ci mai bine d-mi drumul în ap, c mult

bine i-oi prinde când cu gândul nu-i gândi.

Aleodor o ascult i o dete în ap. Atunci tiuca îi mai zise:

- ine acest solzior, i când vei gândi la mine, eu voi fi la tine.

Flcul plec mai înainte i se tot mira de o astfel de întâmplare.

Când, iac se întâlnete cu un corb ce avea o arip rupt. i voind s

vâneze corbul, el îi zise:

- Ft-Frumos, Ft-Frumos, decât s-i încarci sufletul cu mine, mai

bine ai face s-mi legi aripa, c mult bine i-oi prinde.

Aleodor îl ascult, cci era biat viteaz i de treab, i îi leg aripa.

Când era s plece, corbul îi zise:

- ine penia asta, voinicule, i când vei gândi la mine, eu voi fi la tine.

Lu penia Aleodor, i-i ct de drum. Dar nu fcu ca la o sut de

pai i iat c dete peste un tune. Când se gtea a-l strivi cu piciorul, tunele zise:

- Cru-mi viaa, Aleodor împrat, i eu te voi mântui pe tine de la

moarte. ine acest pufule din aripioara mea, i când vei gândi la mine, eu

voi fi la tine.

Auzind Aleodor unele ca acestea, i c îi zise i pre nume, odat ridic



144

piciorul i ls pe tune s se duc în voia lui.

i mergând înainte cale de nu tiu câte zile, dete de palaturile lui

Verde împrat. Cum ajunse aci, se puse la poart i atept c doar de va

veni cineva s-l întrebe ce caut.

Stete o zi, stete dou; i ca s vie cineva s-l întrebe ce voiete, ba. Când fu în ziua d-a treia, Verde împrat chem slujitorii i le dete o gur

de or pomeni-o.

- Cum se poate, le zise el, s stea omul trei zile la poarta mea i s nu

mearg nimeni s-l cerceteze? Pentru asta v pltesc eu simbrie? Pentru

asta v am eu la mine pe procopseal?

Slujitorii dedeau din col în col i nu tiau ce s rspunz. În cele de pe

urm, chem pe Aleodor i-l duse înaintea împratului.

- Ce vrei, flcule, îi zise împratul, i ce atepi la poarta curilor mele?

- Ce s voi, mrite împrate, îi rspunse el, iat sunt trimis s-i cer

ata.

- Bine, biete. Dar mai întâi trebuie s facem legtur, cci aa este

obiceiul la curtea mea. Ai voie s te ascunzi unde vei voi, în trei zile d-a

rândul. Dac fie-mea te va gsi, capul i se va tia i se va pune în parul ce

a mai rmas, din o sut, fr cap. Iar dac nu te va gsi, atunci cu cinste

împrteasc o vei lua de la mine. - Am ndejde la Dumnezeu, mrite împrate, c nu m va lsa s piei.

Parului îi vom putea da i altceva nu tot cap de om. S facem legtura.

- Aa?

- Aa.

Se puser i fcur legtura; scriser carte i o întrir.

Viind fata de fa, se învoir ca a doua zi el s se ascunz cum va ti

mai bine. Iar dac se învoir, el rmase într-un neastâmpr ce-l chinuia

mai cumplit decât moartea. El se gândea i se rzgândea cum s se

ascunz mai bine. Vezi c era vorba de capul lui, iar nu de altceva. i tot

mergând pe gânduri i tot plnuind, iat c-i aduse aminte de tiuc.

Scoase solzul, se uit i gândi la stpâna lui; când, iat, mre, c tiuca i

venise i-i zise:



145

- Ce pofteti de la mine, Ft-Frumos?

- Ce s poftesc? Iac, iac, ce mi s-a întâmplat. Nu tii tu ceva s m

învei ce s fac?

- Ia nu te mai îngrija. Las pe mine.

i îndat, lovind din coad, fcu pe Aleodor un1 coscel i îl ascunse pe

undul mrii, printre ceilali coscei.

Când se scul fata, îi lu ocheanul i se uit cu el în toate prile. Nu-l

vzu. De unde ceilali care venise s o cear în cstorie se ascundeau

prin pivnii, pre dup case, pre dup câte o ir de paie, sau prin vreo cul

prsit, Aleodor se ascunse astfel, încât fata intr la grije c a s fie

biruit. Ce-i veni ei, se uit cu ocheanul i în mare, i îl zri pe fundul

mrii, printre coscei. Pasmite, ocheanul ei era nzdrvan.

- Iei d-acolo, hoomanule, îi zise ea râzând. Ce mi te-ai posmgit aa? Din cocogeamite omul te-ai fcut un cosac i mi te-ai ascuns în fundul

mrii.

N-avu încotro i trebui s ias.

Ea zise i împratului:

- Mi se pare, tat, c flcul sta mi-a venit de hac. i mult e nurliu i

drgla. Chiar de l-oi afla pân la a treia oar, s-l ieri, tat, c nu e

prost ca ceilali. Boiul lui îl arat a fi ceva mai deosebit.

- Vom vedea, îi rspunse împratul.

A doua zi, ce-i veni lui, se gândi la corb. Acesta fu numaidecât

dinaintea lui, i-i zise:

- Ce mai vrei, stpâne?

- Ia uit-te, neiculi, ce mi s-a întâmplat; nu tii tu ceva s m învei?

- S cercm.

i lovindu-l cu aripa, îl fcu un pui de corb i îl vârî într-un stol de

corbi ce se urcase pân la vântul turbat. Cum se scul fata, îi lu ocheanul i iari îl ct prin toate locurile.

Nu e. Caut-l pe pmânt, nu e. Caut-l prin ape i prin mri, nu e. Se lu

de gânduri fata. Când, ctre nmiezi, ce-i veni ei, se uit i în sus. i

zrindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul,

i-i zise:



146

- Ghidi, ghidi, tlharule ce eti! D-te jos d-acolo, omule, ce mi te-ai

cut aa pitcoace de pasre? Nici în rai nu scapi de mine!

Se dete jos, c n-avea ce face. Împratul începu a se minuna i el de

isteimea lui Aleodor i-i plec urechea la rugciunea ficei sale.

Îns, fiindc legtura era ca s se ascunz pân de trei ori, împratul zise:

- D-a minune, ia s vedem unde are s se mai ascunz?!

A treia zi, dis-de-diminea, se gândi la tune. Acesta veni într-un

suflet. Dup ce îi spuse ce voiete, tunele zise:

- Las pe mine, i de te-o gsi, eu aici sunt.

Îl fcu o lindin i-l ascunse chiar în coada fetei, fr s sim ea.

Sculându-se fata i luând ocheanul, îl cut toat ziua, i, ca s dea de

dânsul, nici cât. Ea se da de ceasul morii, cci îl simea, i se arta ei a fi

p-aci prin preajm, dar de vzut nu-l vedea. Ct cu ocheanul prin mare,

pre pmânt, prin vzduh, dar nu-l vzu niciri. Ctre sear, obosit de

atâta cutare, strig:

- Ci ia arat-te odat. Te sim c eti p-aci p-aproape, dar nu te vz.

Tu m-ai biruit, a ta s fiu.

Dac auzi el c este biruit, se dete binior jos din coada ei i se art.

Împratul n-avu nici el ce mai zice, i îi dete fata. Când plecar, îi petrecu

cu mare cinste i alai, pân afar din împria lui.

Pe drum, ei sttur s fac popas. i dup ce îmbucar câte ceva, el

puse capul în poala ei i adormi. Fata de împrat, tot uitându-se la el, i se

curgea ochii dup frumuseea i dup boiul lui. Inima îi dete brânci i ea

nu se putu opri, ci îl srut. Aleodor, cum se detept, îi trase o palm de

auzi câinii în Giurgiu. Ea plânse i îi zise:

- I! Aleodor drag, dar grea palm mai ai!

- Te-am plmuit pentru fapta ce ai fcut; cci eu nu te-am luat pentru

mine, ci pentru cela ce m-a trimis pe mine.

- Apoi bine, frioare, de ce nu mi-ai spus aa de acas; cci atunci

tiam i eu ce s fac; dar las, nici acum nu e timpul trecut.

Pornind i de aici, ajunser cu sntate la J umtatea-de-om- clare-pe-umtate-de-iepure-chiop.



147

- Iat m-am închinat cu slujba, zise Aleodor, i voi s plece.

Fata, când vzu pe acea iazm, se cutremur de scârb i nu voia s

rmâie la dânsul o dat cu capul.

Slutul se dete pe lâng fat i începu s-o lingueasc cu vorbe

mierloitoare i s se ia cu binele pe lâng dânsa. Dar fata îi zise:

- Piei de dinaintea mea, satano, c te trimit la mum-ta, Iadul, care te-a

vrsat pe faa pmântului.

Sluenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe

pmânt i umbla cu oele, cu momele s înduplece pre fat a-l lua de

brbat.

Dar, ai! feritu-l-a sântuleul s se apropie de dânsa! cci îl inea

intuit în loc cu ochii cât de colo. Din satan, din iazm i din spurcciune

nu-l mai scotea.

- Piei, necuratule, de pe faa pmântului, s scape lumea de o cium i

de o holer ca tine.

Mai strui ce mai strui, i dac se vzu înfruntat pân într-atât, iazma

plesni de necaz, cum de s fie el ocrât atât de mult de o cutr de muiere.

Atunci Aleodor întinse coprinsul su i peste moia lui J umtate-de-om-

clare-pe-jumtate-de-iepure-schiop, lu de soie pe fata lui Verde

împrat i se întoarse la împria lui.

Când îl vzur alde gloatele venind teafr, alturi cu o soioar de-i

râdeu i stelele de frumoas, îl primir cu mare bucurie; i urcându-se din

nou în scaunul împriei, domni i tri în fericire, pân se istovir.

Iar eu înclecai p-o ea i v-o spusei dumneavoastr aa.



148

Broasca estoas cea fermecat


A fost odat un împrat, i el avea trei feciori. Când le-a venit i lor

vremea de însurtoare, le-a zis împratul:

- Dragii mei copii, v-ai fcut mari; mergei de v cutai ursitele, ca s

intrai i voi în rândul oamenilor.

- Vorbele tale, tat, sunt pentru noi ca o icoan la care ne închinm,

rspunser copiii i, dup ce îi srutar mâna, se gtir, care mai de care,

s plece mai curând.

Fiul cel mare se îmbrc cu hainele ce le avea el mai bune, lu oaste cu

dânsul i bnet de ajuns.

Mergând spre rsrit, ajunse la curtea unui împrat care avea o fat,

singur la prini. O pei de la tatl ei, împratul, i învoiala se i fcu.

Asemenea i cel mijlociu, dup ce se dichisi i el cum tiu mai bine,

plec i el înspre apus. Ajunse i el la curtea unui alt împrat, carele

asemenea avea o fat. Fcur vorba, i iute, iute, se logodi i el cu dânsa.

Pe fiul cel mai mic, îns, nu-l trgea inima a pleca în peit. Dar n-avu

ce-i face capului, cci tat-su îl trimitea întruna s caute a se cptui i

el. Lu i dânsul nite haine, numai s nu zic nescine c nu s-a gtit, de

cheltuial ce pe ap nu curge, i plec i el, tii, cam în dorul lelii.

Dar unde s se duc? Nici el, iac, nu tia. Mica i el picioarele a

lene, unul dup altul înaintea lui, numai s zic c umbl, apuc pe o

crare ce întâlni în cale, i merse pe ea, fr s-i dea seama unde se duce.

Când, ce s vezi d-ta? Poteca pe care apucase, îl scoase drept la un eleteu

mare. În cale vzu o nuia lung de alun pe care o lu, aa de flor ile

mrului, fr s tie ce are s fac cu dânsa.

Ajungând pe marginea eleteului, se aez i el acolo jos, i, privind cu

nedomirire, ia aa numai ca s zic i el c face ceva, blcea cu nuiaua

prin ap, i fcea haz cum sare stropii de ap, când o lovea. Apoi începu a

cugeta. El vedea c fiecare strop de ap, când pic înapoi la matc, se face

câte un armean (cerc) împregiurul lui, i de ce merge se mrete, pân ce



149

intr iari în sânul matcei de unde a ieit, fr mai pe urm s se

cunoasc nici locul unde a picat stropul, nici întinderea armeanului din

urul lui, ci totul rmânea ca mai-nainte, adic faa apei lucie ca o oglind.

El era dus cu gândurile. Se uita i nu mai vedea, tot da cu nuiaua în

ap, i nu tia ce fcea. Nu mai simea dac este, ori nu mai este. Când, iat c o broasc estoas ieise pe luciul apei, i se uita gale la dânsul.

Unde lovea el cu nuiaua, i unde se deschideau talazurile care înconjurau

vârful nuielei, acolo, ât! i dânsa, i ochii de la dânsul nu i-i mai lua.

Se uita la dânsul parc s-l soarb cu privirea. Dar el nu vedea, nu

auzea. Atâta era de dus cu minile.

În cele din urm, cum, cum, bg de seam c o broasc estoas se

ine dup vârful nuielei lui. Se uit i el la dânsa, i parc îi zicea inima

ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi bine din cugetrile lui, vzu c soarele d în asfinit. Se

scul binior, fr s-i pese de ceva, i se duse acas. A doua zi iari aa

cu, fr s-i plesneasc prin cap ceva i fr s-i mai aduc aminte c

plecase în peit.

A treia zi, cum se scul, plec iari la marginea eleteului. Pasmite îl

trgea aa la ursita lui.

i cum sta el acolo i se juca cu nuiaua în ap, iar broasca estoas îi

tot srea pe dinainte i se uita la dânsul cu dor, îi aduse aminte, la urma urmelor, c el era plecat în peit, i c fraii lui erau a se întoarce a doua zi

cu logodnicele lor.

Tocmai când voi s se scoale i s plece spre a merge s-i încerce i el

norocul, iat c broasca mai âni o dat, iar el îi arunc ochii la dânsa

mai cu bgare de seam. Se uit drept în ochii broatei, i simi un nu tiu

ce, colea la inimioar, pare c îl sgetase ceva. ezu iari jos. Ar fi voit

s plece, dar parc îl pironise cineva locului. Mai voi el s fac ceva

cumva, aa ca s se deprteze, dar în deert. Picioarele nu se mai micar, ca i când ar fi fost butucite.

Se mir de ast lâncezeal. i, mai aruncându-i cuttura la broasc,

vzu ochii ei, pare c strluceau de un foc ce simea c îl atinge. Atunci îi

lu inima în dini i strig:

- Asta s fie logodnica mea.



150

- Îi foarte mulumesc, dragul meu iubit, îi rspunse atunci broasca.

Cuvântul tu a sfrâmat toate farmecele ce m ineau înlnuit. Tu eti

ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pân voi avea via în mine.

Se sperie oarecum fiul de împrat, când auzi pe broasc vorbind.

Ar fi rupt-o d-a fuga, dar graiul ei cel dulce i viersul cu lipici ce avea îl fcu s-i rmâie tlpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei

ori peste cap i se fcu o zân gingae, i plpând, i frumoas, cum nu se

mai afla sub soare. }i venea flcului, de drag, s o soarb într-o lingur

de ap. Dar se opri, i nu fcu nici o micare, ca s nu supere ori s

îndrtniceasc pe zâna a veni dup el, cci simi c, de aci înainte, fr

dânsa nu va putea tri.

Se puser la vorb, i nici ei nu tiau ce vorbesc. Aci începeau una, aci

lsau alta, pân ce se pomenir c amurgise. i fiindc a doua zi era s vie raii cu logodnicele lor, spuse zânei c se duce s întiineze i el pe

ttâne-su c a s-i aduc i el logodnica. Broasca intr iari în eleteu,

iar dânsul plec la curtea împrteasc. Mergea el, dar parc -l tot

oprea cineva în cale, i se prea c-l trage cineva de la spate de haine. El se

tot întorcea de se uita înapoi. Nu vedea nimic, îns el îi tot întorcea capul

i se uita. Noroc c i se scurtase calea i ajunse acas, cci, de inea

drumul mai lung, te mir de nu rmânea cu gâtul strâmb, de atâta uitat

înapoi.

Dac ajunse i gsi pe toi ai lor adunai la tatl su, începu s le

povesteasc iritenia celor ce i se întâmplase. Când ajunse s le spuie c a

zis broatei: "Tu s fii logodnica mea", toi se umflar de râs deodat i

începur a-l cam lua peste picior cu vorbe în doi peri i cu glume nesrate.

Vru el s le spuie cine a fost broasca, dar nu-i deter rgaz, cci îi luau

vorba din gur, i-l cam dedeau în trbceal cu graiuri care mai de care

pclitoare.

Dac vzu, tcu din gur i înghii ruinea ce-i fcur fraii înaintea

tatlui su. Se gândi el: "acum o mie de vorbe un ban nu face. Las, îi zise

el, s vedem c cine râde mai la urm, râde mai cu folos".

A doua zi fiecare flcu zbur la logodnica sa. Iar împratul puse de

împodobi palatul i cetatea cât se putu mai frumos, ca s -i primeasc

nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca în zi de srbtoare,



151

ostaii se gtir ca de alai, pân i copiii se veseleau de veselia

împratului.

Venir unul dup altul feciorii cei mai mari ai împratului cu

logodnicele lor. Ce e drept, i ele erau frumoase, hainele pare c le erau

turnate pe dânsele. Fiecare îi adusese zestre însemnat: robi, cai, crue erecate; i le primise împratul cum se cuvine împrailor i fiilor de

împrai.

Ei, dac se adunar launloc, aduser vorba iari despre broasca

ratelui lor celui mai mic, i începur, împreun cu logodnicele lor, ,a gri

despre dânsul cam în dodii.

Ii inur de ru tatl lor, cci de, orice s-ar zice, fiu îi era =i l mic, i

îl durea la inim când îl luau în râs, dar toate fur în deert, cci, dei nu

mai vorbeau de ru aievea în faa împratului, pe din dos, îns, îi bteau mendrele, cum voiau, îi dedeau coate de râdeau, i chiar se vorbir,

amândoi fraii cu logodnicele lor, s fac pe fratele lor cel mic de râs i de

ocar, când va veni cu broasca estoas înaintea împratul ui.

Fiul cel mic al împratului dac se duse i el s-i aduc logodnica,

broasca cea estoas iei din eleteu la dânsul, se dete de trei ori peste cap

i se fcu om ca toi oamenii. Vorbir ce vorbir, apoi fiul împratului îi

zise s se gteasc s mearg. Atunci ea îi rspunse:

- Dragul meu logodnic, trebuie s tii c i eu sunt fat de împrat, i înc fat de împrat mare, i avut, i puternic. Dar blestematele de

armece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdar, împria ne-a

ost rpit-o dumanii, i pe mine m-a fcut precum m-ai vzut.

Vorbele ei mieroase, viersul ei plcut, de pare c te ungea la inim, nu

altceva, zpcise oarecum pe bietul fecior de împrat, dar, iindu-i firea

i nepierzându-i cumptul, el îi mai zise:

- Las astea acum. Odat dac te-am ales, tu eti a mea, floncneasc

lumea ce va vrea. Gtete-te, îi zic, i aidem, c ne ateapt tatl, cu fraii i cu cumnatele mele.

- La noi este obiceiul, adog zâna, ca înainte de a merge la cununie,

s ne îmbiem.

- Ne vom îmbia la palaturile tatlui meu, rspunse el.

- De ce s mai facem p-acolo tevatur, s ne îmbiem aici. i fcând un



152

semn cu mâna, apa eleteului se trase într-o parte i într-alta, i în locul lui

se vzur nite palaturi, strlucite de podoabe, încât, la soare te puteai

uita, dar la dânsele ba. Aurul cu care erau poleii stâlpii i ciubucele de

pe lâng streain licrea de-i lua ochii.

Zâna lu de mân pe fiul împratului i intr în palat. Vezi c el rmsese cu ochii bleojdii, ca unul ce nici d ânsul, de=i era fecior de

împrat, nu mai vzuse asemenea scumpeturi.

i fiind bile gata i apa încropit numai ca laptele când îl mulge de la

oaie, intrar fiecare în câte o baie i se îmbiar.

Fiul împratului nu cuteza s calce pe pardoseala bii i pe velinele

cele de mare pre ce erau aternute prin palat, de mil s nu le strice

rumuseea.

Baia era pardosit cu tot felul de marmur lustruit i adus din meteug aa, încât închipuia fel de fel de flori, de psri i câte nagode

toate. Apa ciuruia din eve aurite i o lua cu nstrape i cu cue de aur.

tergarele erau, de mtase i în estur cu fir de cel bun i cu

mrgritare.

Dup ce ieir din baie i se îmbrcar, trecur prin grdin, unde

mirosul florilor îi îmbta.

Zâna porunci i trase la scar o cru ferecat în aur, cu patru

telegari de mâncau foc. Crua era împodobit cu pietre nestemate de sclipeau în faa soarelui, ca cine tie ce lucru mare. Ei se urcar. Cum se

puse el lâng dânsa, un luceafr se aez pe fruntea ei, i aa strlucea de

orbea pe cei ce se uitau asupra dânilor.

Amândoi erau îmbrcai cu nite haine scumpe i foarte frumoase. Caii

pornir. Dar zburau de parc n-atingeau pmântul, iar nu c mergeau.

Într-o clip ajunser la împratul, tatl biatului, carele îi atepta i se

ciudea de atâta întârziere.

Când îi vzur, toi îneleseser c aceasta era femeie de pe alte trâmuri, i luda pe fiul de împrat pentru o aa nimerit i neateptat

alegere. Fraii cei mai mari o mâlcir, vzând atâta frumusee i atâta

bogie. Mai mare strlucire i gingie ca aceasta nu se mai vzuse sub

soare i pe la dânii pân atunci. Începur a-i da coate, a-i veni în

cunotin i a se ci de râsul ce fcuser de fratele lor.



153

Împratul nu mai putu de bucurie, când vzu c fiul su cel mai mic îi

aduce în cas minunea minunilor. Zâna se purt cu mare buncuviin, i

vorbi astfel încât robi toate inimile. Oaspeii nu-=i mai luau ochii de la

dânsa =i urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decât vorbele ei, c mult

erau cu lipici. Fiii cei mari ai împratului povuir pe logodnicele lor ca s fac i

ele tot ce vor vedea pe zâna c face, i la cununie i la mas.

Împratul îi împlini pofta inimii lui. El dorise, vezi, s-i cunune toi

copiii într-o zi, i aa i fcu.

Era vesel împratul pentru aceasta, cât un lucru mare.

Dup ce se cununar fiii împratului cu logodnicele ce-i aleseser

iecare, se prinser în hor i jucar, ca la nunta unui împrat. Ceilali

ucau, nu jucau, dar zâna când juca, prea c n-atinge pmântul. Lumea privea i i se umplea inima de mândrie, cci fiul cel mic al împratului lor

adusese o aa zân s o domneasc. Oamenii se luau la prinsoare c nici

în cer nu se gsea o mai mare frumusee ca ceea ce aveau ei dinaintea

ochilor lor.

Între acestea veni seara, i se puse o mas d-alea împrtetile.

Împrejurul mesei împrteti, o mulime de alte mese erau puse pentru

boierime, pentru negustorime i pentru prostime. Se puser la mas.

Nurorile cele mari ale împratului ineau ochii int la zân s vaz ce ace ea ca s fac i ele, dup povaa soilor lor. Zâna, din fiecare fel de

bucate ce se aducea la mas, lua câte niele i bga în sân. Asemenea

cur i cumnatele ei. Mâncar i se veselir cât le ceru inima.

Când se scular de la mas, zâna se duse la împratul socru, îi srut

mâna, îi mulumi, i, scoând din sân, de unde bgase bucatele, un

mnunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiasc.

Odat se umplu locul de un miros aa de frumos i strein, cum nu mai

mirosise oamenii locului aceluia. Atunci toi într-o glsuire strigar: "S ne triasc doamna i împrteasa noastr"; iar ea, fr a se mândri, se

trase din naintea împratului cu totul smerit i se aez lâng soiorul ei.

În calea ei, începu a curge de printre încreiturile hainei sale

mrgritare, de umplu locul, iar mesenii, cu buni, cu pro=ti, se plecar i

le adunar.



154

Ducându-se i nurorile cele mai mari ale împratului s-i mulumeasc,

îi srutar i ele mâna. Când voir îns a scoate i ele din sân ce puseser

în timpul mesei, bgar de seam c hainele lor sunt murdare i terfelite

de bucate, încât nu mai semna a haine puse pe om, ci a alte dihanii, i se

cu un râs de mila lor în toat nunta, încât plecar umilite în cmrile lor ca s se schimbe, fiindc nu mai era chip a mai sta aa înglate la nunt.

Atunci mulimea cu mic, cu mare, i împratul împreun cu dânsa,

strigar într-un grai, c aceti soi s-i domneasc de aci înainte.

Împratul se coborî din scaun, i se urc fiul cel mic cu soia sa.

Aceast împrteas cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumptat,

se fcu de o iubir pân i cumnatele ei. Iar fiul împratului, cu agerimea

minii lui, cu înelepciunea cea fireasc i cu poveele împrtesei, soia

lui, domni în pace, în linite i în veselie toat viaa lui. Eram i eu p-acolo. i fiindc am dobândit i eu un os de ros, mi-am

pus în gând s v povestesc, boieri d-voastr, lucruri care, de s-ar crede,

m-ar da de minciun; i înclecai p-o a etc.



155

Lupul cel nzdrvan i Ft-Frumos


A fost un împrat i o împrteas. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe

lâng palaturile lor o grdin foarte frumoas. i atât de dragi îi erau

l orile acestui împrat, încât însui cu mult tragere de inim le plivea i

îngrijea de grdin. În fundul acestei grdini crescuse un mr cu totul i cu

totul de aur. Împratul nu mai putea de bucurie c în grdina sa se afl un

aa pom cum nu se gsea în toat lumea. Se tot întorcea pe lâng dânsul i

se tot uita pe de toate prile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi,

vzu c pomul înmugurete, înflorete, se scutur florile i roadele se

arat; apoi spre sear d în pârguial. Îi zâmbea mustaa împratului i îi lsa gura ap, când se gândea c a doua zi o s aib la masa sa mere de

aur, lucru ce nu se auzise pân atunci.

A doua zi nu se luminase bine de ziu, i împratul era în grdin ca s

vaz merele cele aurite i s-i împace nesaiul ce avea de a se uita la

dânsele. Dar rmase ca ieit din minte, când, în loc de mere coapte aurii,

vzu c pomul înmugurise din nou, iar merele nicieri. Înc fiind acolo,

vzu cum înflorete pomul, cum îi cade florile i cum roadele se arat

iari. Atunci îi mai veni inima la loc i se mulumi a atepta pân a doua zi. În

ziua urmtoare, ia merele de unde nu e. S -a suprat împratul, nevoie

mare, i porunci la paznici s se puie s prinz pe hoi. Dar ai! unde e

pomana aia!

Pomul înflorea în fiecare zi, se scuturau florile, rodul cretea i seara

da în pârg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci i le lua, fr s

prinz de veste oamenii împratului. Pare c era un lucru fcut: acel

cineva care

lua

merele

îi btea

joc

i de împratul

i de toi

paznicii

lui.

Acestui împrat acum nu-i mai era c nu poate avea mere aurite la masa

lui, ciuda cea mai mare era c nici pârga acestui pom nu o vzuse mcar.

Aceasta îl întrist pân într-atâta încât p-aci era s se scoboare din

scaunul împriei i s-l dea celui ce se va lega a prinde pe ho.

Fiii acestui împrat, pasmite c-i simir gândul, cci venir înaintea



156

lui i-l rugar s-i lase a pândi i ei. Mare fu bucuria împratului când

auzi din gura fiului su celui mai mare legtura ce fcea de a pune mâna

pe ho. Le dete, deci, voie, i ei se puser pe lucru. Pândi în ziua dintâi fiul

cel mare; dar pi ruinea ce pise i ceilali pândari din naintea lui.

A doua zi pândi i cel mijlociu; dar nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatl su cu nasul în jos.

Ei spuser c pân la miezul nopii o duc cum o duc, dar c dup

aceea nu se pot ine pe picioare de piroteala ce-i apuc i cad într-un somn

adânc, i nu mai tiu nimic.

Fiul cel mai mic asculta i tcea. Apoi, dup ce sfârir de spus fraii

cei mai mari ce li se întâmplase, se ceru i el de la tat-su ca s-l lase s

pândeasc i el. Cât de trist era tat-su pentru c nu se gsea nici un

voinic care s-i prinz pe hoii merelor, râse când îl auzi. Iar dup multe rugciuni se înduplec. Atunci fiul cel mai mic se pregti de pând.

Cum veni seara, îi lu tolba cu sgeile, arcul i paloul, i se duse în

grdin. Îi alese un loc singuratic i deprtat de orice pom i de zidari,

astfel ca s n-aib de ce se rezema. Se hotrî a sta în picioare pe un

trunchi de pom tiat, astfel încât când i-ar veni somn i ar moi, s caz

os i s se detepte. Aa fcu, i dup ce czu de vro dou ori, i se sperie

somnul i rmase treaz i nebântuit de piroteal.

Când, colea despre ziu, când somnul e mai dulce, auzi un fâlfâit ca de un stol de paseri c se apropie.

Trase cu urechea i simi c cineva jumulete pomul de mere. Scoase o

sgeat din tolb, o aez la arc i, trac! trase o sgeat i nu se fcu nici

o micare. Trac! mai trase una i iari nimic. Când trase cu a treia,

âlfâitul se auzi din nou i el pricepu c stolul de psri trebuie s fi

zburat. Se apropie de mrul de aur i vzu c houl n-avusese timp a lua

toate merele. Luase ce luase, dar tot mai rmsese. Stând el acolo, i se

pru c vede lucind ceva pe jos. Se plec i ridic acel ceva ce lucea.

Când, ce s vezi d-ta? dou pene cu totul i cu totul de aur.

Cum se fcu ziu, culese câteva mere, le puse pe o tipsie de aur, i cu

penele la cciul se duse de le înfi tatlui su. Împratul vzând

merele, mai-mai era s-i ias din mini, de bucurie; dar îi inu firea.

Puse de strig prin toat cetatea c fiul su cel mic a izbutit s aduc mere



157

i s i afle c houl este o pasre.

Ft-Frumos zise tatlui su s-i dea voie acum s caute i pe ho. Tatl

su nu mai voia s tie de ho, deoarece i -a ajutat Dumnezeu s vaz

merele cele atât de mult dorite. Dar fiul cel mic al împratului nu se ls

numai pe aceea, ci strui pân ce împratul îi dete voie s mearg a cuta i pe ho. Se gti de drum; iar când fu a pleca, îi scoase penele cele de

aur de la cciul i le dete împrtesei, muma lui, ca s le poarte ea pân

s-o întoarce el.

Lu haine de primeneal i bani de cheltuial, îi atârn tolba cu

sgeile la spate, paloul la coapsa stâng, i, cu arcul într-o mân i cu

alta de gâtul credinciosului su, porni la drum. i aide, i aide, merse cale

lung deprtat, pân ce ajunse în pustietate. Aci fcu popas i sftuindu -

se cu robul su cel credincios, gsi cu cale s apuce spre rsrit. Mai cltorind ei o bucat bun, ajunse la o pdure deas i stufoas. Prin

bungetul sta de pdure mergând ei pe dibuitele, cci altfel era peste

poate, zrir în deprtare un lup groaznic de mare i cu fruntea de aram.

Îndat se i gtir de aprare. Când fur aproape de lup de o btaie de

sgeat, puse Ft-Frumos arcul la ochi. Vzând lupul una ca aceasta,

strig:

- Sti, Ft-Frumos, nu m sgeta, c mult bine i-oi prinde vreodat.

Ft-Frumos îl ascult i ls arcul în jos. Apropiindu-se lupul i

întrebându-l unde merge i ce caut prin astfel de pduri nestrbtute de

picior de om, Ft-Frumos îi spuse toat întâmplarea cu merele din grdina

tatlui su, i c acum merge s caute pe ho.

Lupul îi spuse c houl era împratul psrilor. C el când venea a fura

merele, aduna pasrile cele mai agere la zbor i cu ele în stol venea de le

culegea. C acea pasre se afl la împria de la marginea acestei

pduri. Îi mai spuse c toat megieia se vait de furturile ce face ea

poamelor de prin grdini, i le art drumul cel mai apropiat i mai

lesnicios. Apoi, dându-i un merior frumos la vedere, îi mai zise:

- ine, Ft-Frumos, acest merior. Când vei avea trebuin de mine

vreodat, s te uii la el, s gândeti la mine i eu îndat voi fi acolo.

Ft-Frumos primi meriorul i-l bg în sân, apoi, luându-i rmas

bun, porni cu credinciosul su i, strbtând desiurile pdurii, ajunse la



158

cetatea în care se afla acea pasre. Cercet prin cetate i i se spuse c

împratul locului aceluia o ine într-o colivie de aur în grdina sa.

Aceasta îi fu de ajuns a ti.

Dete câteva târcoale curii împrteti i lu aminte la toate

amnunturile ce înconjura curtea. Cum se fcu sear, veni cu credinciosul su i se pitul la un col, ateptând acolo pân se linitir toi cei din

curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piu, Ft-Frumos se urc pe dânsul;

d-aci pe coama zidului, i sri în grdin. Când puse mâna pe colivie, o

dat ip pasrea i, cât ai zice mei, se vzu înconjurat de o mulime de

paseri, care mai mici, care mai mari, ipând pre limba lor. i atâta larm

cur, încât se deteptar toi slujitorii împrteti. i viind în grdin,

gsir pe Ft-Frumos cu colivia în mân i pasrile dându-se la el s-l

sfâie, iar el aprându-se. Puser slujitorii mâna pe el i-l duser la împratul, carele i dânsul se

sculase s vaz ce se întâmplase. Cum îl vzu împratul, îl i cunoscu; apoi

prinse a-i zice:

- Îmi pare ru, Ft-Frumos, de aceast întâmplare. De ai fi venit cu

binele, sau cu rugciuni, s-mi ceri pasrea, poate m-a fi înduplecat s i-

o dau de bunvoia mea; dar acum, prins cu mâna în sac, cum se zice,

dup datinile noastre, cu moarte trebuie s mori. i numele îi va rmânea

pângrit cu ponosul de tâlhar.

- Aceast pasre, luminate împrate, rspunse Ft-Frumos, ne-a jefuit

de mai multe ori merele de aur din pomul ce are ttâne-meu în grdina sa,

i de aceea am venit s pui mâna pe ho.

- Poate s fie adevrat ceea ce spui tu, Ft-Frumos, dar la noi,

împotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujb

însemnat fcut împriei noastre te poate scpa i de ponos i de

moarte.

- Spune ce slujb s-i fac, i m voi încumeta. - De vei izbuti s-mi aduci iapa cea sireap ce este la curtea

împratului meu vecin, vei scpa cu faa curat, i-i voi da pasrea cu

colivia.

Ft-Frumos primi. i chiar în acea zi i plec cu credinciosul su rob.

Ajungând la curtea împratului vecin, lu cunotin de iap i de



159

împrejmuirea curii. Apoi, cum veni seara, se aez cu credinciosul lui la

un col de curte, unde i se pru a fi un loc de pârleaz.

El vzuse iapa cum o plimbau doi slujitori, i se minun de frumuseea

ei. Ea era alb, avea cpstrul aurit i împodobit cu pietre nestemate, de

lumina ca soarele. Pe la miez de noapte, când somnul este mai dulce, Ft -Frumos zise

credinciosului su de se puse piu, iar el se urc pe dânsul, apoi pe zid i

sri în curtea împratului. Merse pe dibuitele i în vârful degetelor, pân

ce ajunse la grajd; i, deschizând ua, puse mâna pe cpstru i trgea

iapa dup dânsul. Cum ajunse iapa la ua grajdului, unde ninchez o dat

de haui vzduhul i url toat curtea i palaturile. Îndat srir toi cu

totul, puser mâna pe Ft-Frumos i-l duser la împratul, carele i el se

sculase. Acesta, cum îl vzu pe Ft-Frumos, îl i cunoscu. Îl înfrunt pentru fapta cea mieleasc ce era s svâreasc, i-i spuse

c datinele rii sale d morii pe furi, i c împotriva acelor datine el n-

are nici o putere.

Ft-Frumos îi spuse drept toat iritenia cu merele, cu pasrea i cu

cele ce îi zisese s fac împratul, vecinul su.

Atunci împratul îi zise:

- De vei putea, Ft-Frumos, s-mi aduci pe Zâna Criasa, poate c vei

izbuti s scapi de moarte i s-i rmâie numele neptat. Ft-Frumos se încumese i, luând pe credinciosul su cu sine, plec. Pe

drum îi aduse aminte de merior. Îl scoase din sân, se uit la dânsul i se

gândi la lup. i cât te-ai terge la ochi, lupul fu aci.

- Ce pofteti, Ft-Frumos? îi zise.

- Ce s poftesc, îi rspunse el. Iaca, iaca, iac ce mi s-a întâmplat. Cum

s fac eu acum s m întorc cu isprav bun?

- De asta îi este? Las' pe mine, c treaba este ca i sfârit. i pornir

câteitrei spre Zâna Criasa.

Când fur aproape de Zâna Crias, fcur popas într-o pdure de

unde se vedea palaturile cele strlucite ale zânei. Se învoir ca Ft -

Frumos i cu credinciosul su s atepte la tulpina unui copac btrân,

pân s-o întoarce lupul.



160

i mândre palaturi mai avea zâna, mre. Însui lupul se mir de

rumuseea i de rânduiala cea bun ce era p-acolo. Cum ajunse, fcu ce

cu i se furi în grdin.

Ce s vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le czuse frunza, i

crcile, i rmurelele, de erau ca despuiai. Pe jos, frunzele czute erau cute scrum de uscciune. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit i

plin de boboci, unii în floare i alii deschii. Ca s ajung pân la dânsul,

lupul trebui s mearg în vârful degetelor ca s nu fâie frunzetul cel

uscat, i se ascunse în acel crângule înflorit. Stând el acolo i pândind,

iat c iese Zâna Crias din palaturi, însoit de douzeci i patru de

roabe, ca s se plimbe prin grdin.

Când o vzu lupul, p-aci, p-aci era s uite pentru ce venise i s se dea

de gol; dar se stpâni. Cci era aa de frumoas, cât nu s-a mai vzut i nu se va mai vedea pe faa pmântului. Avea un pr, nene, cu totul i cu

totul de aur. Cosiele ei lungi i stufoase, de-i btea pulpele. Când se uita

la cineva cu ochii ei ceia mari i negri ca murele, îl bga în boale; avea

nite sprâncene bine arcuite, de pare c erau scrise, i o pieli mai alb

ca spuma laptelui. Dup ce dete câteva târcoale prin grdin cu roabele

dup dânsa, veni i la stuful de trandafir s rup câteva flori. Când lupul,

care era ascuns în crâng, odat se repezi, o lu în brae i pe ici i-a fost

drumul. Iar roabele, de spaim se împrtiar ca puii de potârniche. Într-

un suflet alerg lupul i o dete leinat în braele lui Ft-Frumos. Acesta,

cum o vzu, se pierdu cu firea; dar lupul îi aduse aminte c e voinic, i -i

veni în sine. Muli împrai voise s o fure, dar se rpuser.

Ft-Frumos prinsese mil de ea, i nu-i mai venea a o da altuia.

Zâna Crias, dup ce se detept din lein i se vzu în braele lui Ft-

Frumos, prinse a-i zice:

- Dac tu eti lupul care m-a furat, a ta s fiu. Ft-Frumos îi rspunse:

- A mea s fii, nedesprit pân la moarte.

Apoi se îneleser la cuvinte, i spuse fiecare iritenia istoriei sale.

Vzând lupul dragostea ce se încinsese între ei, zise:

- Lsai pe mine, c toate le întocmesc eu dup vrerea voastr. i

plecar a se întoarce de unde veniser.

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, i se fcu întocmai ca Zâna



161

Crias. Pasmite lupul era nzdrvan.

Se vorbir ei, ca credinciosul lui Ft-Frumos s stea cu Zâna Crias

la tulpina unui copaci mare în pdure, pân se va întoarce Ft -Frumos cu

iapa sireap.

Ajungând la împratul cel cu iapa, Ft-Frumos îi dete pre prefcuta Zân Crias. Cum o vzu împratul, i se muie inima i prinse un dor de

dânsa, de nu se poate povesti.

Împratul îi zise:

- Vrednicia ta, Ft-Frumos, te-a scpat i de ocar i de moarte. Acum

te i rspltesc pentru aceasta, dându-i în dar iapa.

Cum puse mâna pe iap i pe cpstrul cel minunat, Ft-Frumos o lu

la sntoasa i, puind pe Zâna Crias clare pe iap, porni cu dânsa i

trecu hotarele acelei împrii.

Împratul adun numaidecât pe sfetnicii si i purcese la biseric ca s

se cunune cu Zâna Crias. Când fu la ua bisericii, prefcuta Zân se

dete de trei ori peste cap i se fcu iari lup, carele, clnnind din coli,

îi art dinii rânjind ctre curtenii împratului. Acetia, cum vzur ,

deodat înghear de fric. Apoi, dup ce se mai dezmeticir, se luar

dup dânsul cu chiote i cu uideo. Dar lupul, s te ii, pârleo! lungi pasul

lupete, se duse, dulu, de nu mai dete cu mâna de dânsul. i ajungând pe

Ft-Frumos i pe ai si, merse cu dânii. Când fu aproape de curtea împratului cel cu pasrea, fcur ca i la cellalt împrat. Lupul, schimbat

în iap sireap, fu dus la împratul, carele, vzând iapa, nu se mai tia de

bucurie.

Dup ce primi cu mult omenie pe Ft-Frumos, împratul acesta îi

zise:

- Ai scpat, Ft-Frumos, i de ponos i de moarte. Iar eu îmi voi inea

cuvântul împrtesc, i mulumirea mea va fi pururea cu tine.

Porunci, i numaidecât i se dete pasrea, cu colivia ei cu tot. i primind-o Ft-Frumos, îi lu ziua bun i plec. Ajungând în pdure unde

lsase pe Zâna Crias, iapa i pe credinciosul lui, pornir împreun ctre

împria tatlui su.

Împratul cel ce primise iapa porunci s ias toat oastea lui i mai-

marii împriei sale la câmp, unde voia s li se arate clare pe iapa cea



162

atât de vestit.

Când îl vzur ostaii, toi cu toii strigar:

- S trieti, împrate, c ai dobândit un astfel de odor! S-i triasc i

iapa, care te face s te ari aa de mre! i în adevr, venea, nene, iapa

cu împratul pe dânsa, de nu-i da picioarele de pmânt, ci parc-ar fi zburat.

Se luar la întrecere. Dar nici pomeneal nu era ca s se apropie

cineva de aceast iap, cci pe toi îi ls în urm.

Când fu la o deprtare bun, o dat sttu iapa, trânti pe împrat, se

dete de trei ori peste cap i se fcu iari lup, i o rupse d -a fuga, i fugi, i

ugi, pân ajunse pe Ft-Frumos.

Când fur a se despri, lupul zise lui Ft-Frumos:

- Iat, de ast dat i s-au împlinit toate poftele. Pzete-te în viaa ta a

nu mai pofti lucruri peste puterea ta, cci nu vei pi bine.

Apoi se desprir, ducându-se fiecare într-ale sale.

Ajungând la împria tatlui su i auzind c vine fiul su cel mic, îi

iei înainte cu mare, cu mic, ca s-l primeasc, dup cum i se cuvenea.

Mare fu bucuria obteasc când îl vzur cu soioar cum nu se mai

gsea pe faa pmântului, i cu odoare cum nu s-a mai pomenit. Cum

ajunse, porunci Ft-Frumos i fcu un grajd miestrit pentru iap; iar

colivia cu pasrea o puse în plimarul despre grdin.

Apoi tat-su puse de se fcu pregtirile de nunt. i dup câteva zile

se cunun Ft-Frumos cu Zâna Crias, întinse mas mare pentru bun i

pentru ru, i inur veseliile trei zile i trei nopi încheiate.

Dup care trir în fericire, fiindc Ft-Frumos nu mai avea ce pofti.

i or fi trind i astzi, de n-or fi murit.

Iar eu înclecai p-o ea etc.



163

Prâslea cel voinic i merele de aur


Era odat un împrat puternic i mare i avea pe lâng palaturile sale

o grdin frumoas, bogat de flori i meteugit nevoie mare! Aa grdin nu se mai vzuse pân atunci, p-acolo. În fundul grdinii avea i

un mr care fcea mere de aur i, de când î l avea el, nu putuse s mnânce

din pom mere coapte, cci, dup ce le vedea înflorind, crescând i

pârguindu-se, venea oarecine noaptea i le fura, tocmai când erau s se

coac. Toi paznicii din toat împria i cei mai alei ostai, pe care îi

pusese împratul ca s pândeasc, n-au putut s prinz pe hoi. În cele de

pe urm, veni fiul cel mai mare al împratului i-i zise:

- Tat, am crescut în palaturile tale, m-am plimbat prin ast grdin de atâtea ori i am vzut roade foarte frumoase în pomul din fundul grdinii,

dar n-am putut gusta niciodat din ele; acum a dat în copt, d-mi voie ca

nopile astea s pzesc însumi, i m prinz c voi pune mâna pe acel tâlhar

care ne jefuiete.

- Dragul meu, zise tat-su, atâia oameni voinici au pzit i n-au fcut



164

nici o isprav. Doresc prea mult s vz la masa mea mcar un mr din

acest pom care m-a inut atâta sum de bani i de aceea, iat, m înduplec

i te las ca s pândeti, mcar c nu-mi vine a crede c o s izbuteti.

Atunci fiul împratului se puse la pând o sptmân întreag: noaptea

pândea i ziua se odihnea; iar când fu într-o diminea, se întoarse trist la tat-su i-i spuse cum priveghease pân la miezul nopii, cum pe urm îl

apucase o piroteal de nu se mai putea inea pe picioare, cum, mai târziu,

somnul îl coplei i czu ca un mort, fr s se poat detepta decât tocmai

când soarele era rdicat de dou sulie, i atuncea vzu c merele lipsesc.

Nepovestit fu mâhnirea tatlui su, când auzi spuindu-i-se ast

întâmplare.

De sil, de mil, fu nevoit a mai atepta înc un an, ca s fac i voia

iului su celui mijlociu, care cerea cu struin de la tat-su ca s-l lase i pe dânsul s pândeasc, i se lega c el va prinde pe hoii care îi fceau

atâta întristare.

Timpul veni, merele începur a se pârgui; atunci fiul su cel mijlociu

pzi i el; dar pi ca i frate-su cel mare.

Tat-su, dezndjduit, pusese în gând s-l taie; dar fiul su cel mai

mic, Prâslea, veni cu rugciune ctre tat-su, i-i zise:

- Tat, atâia ani l-ai inut, ai suferit atâtea necazuri dup urma acestui

pom, mai las-l, rogu-te, i anul acesta, s-mi încerc i eu norocul. - Fugi d-aci, nesocotitule, zise împratul. Fraii ti cei mai mari, atâi i

atâi oameni voinici i deprini cu nevoile n-au putut face nimic, i tocmai

tu, un mucos ca tine, o s izbuteasc? N-auzi tu ce prpstii spun fraii ti?

Aici trebuie s fie ceva vrji.

- Eu nu m încumet, zise Prâslea, a prinde pe hoi, ci zic c o încercare

de voi face i eu, nu poate s-i aduc nici un ru.

Împratul se înduplec i mai ls pomul netiat înc un an.

Sosi primvara: pomul înflori mai frumos i leg mai mult decât altdat. Împratul se veseli de frumuseea florilor i de mulimea roadelor

sale, dar când se gândea c nici în anul acesta n-o s aib parte de

merele lui cele aurite, se cia c l -a lsat netiat. Prâslea se ducea adesea

prin grdin, da ocol mrului i tot plnuia. În sfârit, merele începur a

se pârgui. Atunci fiul cel mai mic al împratului zise:



165

- Tat, iat a sosit timpul; m duc s pândesc i eu.

- Du-te, zise împratul; dar negreit c i tu ai s te întorci ruinat ca

raii ti cei mai mari.

- Pentru mine n-are s fie aa mare ruine, zise el; fiindc eu nu numai

c sunt mai mic, dar nici nu m leg ca s prânz pe tâlhari, ci numai o cercare s fac.

Cum veni seara, se duse, îi lu cri de citit, dou epue, arcul i tolba

cu sgeile. Îi alese un loc de pând într-un col pe lâng pom, btu

epuele în pmânt i se puse între ele, aa cum s-i vin unul dinainte i

altul la spate ca, dac îi va veni somn i ar moi, s se loveasc cu barba

în cel de dinaintea lui i dac ar da capul pe spate, s se loveasc cu ceafa

în cel de dinapoi.

Astfel pândi pân când, într-una din nopi, cam dup miezul nopii, simi c-l atinge încetior boarea zorilor care îl îmbta cu mirosul su cel

plcut, o piroteal moleitoare se aleg de ochii lui; dar loviturile ce

suferi vrând s moiasc îl deteptar, i rmase priveghind pân când,

pe la revrsat de zori, un uor fââit se auzi prin grdin. Atunci, cu ochii

int la pom, lu arcul i sta gata; fââitul se auzi mai tare i un oarecine

se apropie de pom i se apuc de ramurile lui; atunci el dete o sgeat,

dete dou i, când dete cu a treia, un geamt iei de lâng pom i apoi o

tcere de moarte se fcu; iar el, cum se lumin puin, culese câteva mere

din pom, le puse pe o tipsie de aur i le duse la tatl su.

Niciodat n-a simit împratul mai mare bucurie decât când a vzut la

masa sa merele de aur din care nu gustase niciodat.

- Acum, zise Prâslea, s cutm i pe ho.

Dar împratul, mulumit c pipise merele cele aurite, nu mai voia s

tie de hoi. Fiul su îns nu se lsa cu una cu dou, ci, artând

împratului dâra de sânge ce lsase pe pmânt rana ce fcuse hoului, îi

spuse c se duce s-l caute i s-l aduc împratului chiar din gaur de arpe. i chiar de a doua zi vorbi cu fraii lui ca s mearg împreun pe

urma hoului i s-l prinz.

Fraii si prinseser pizm pe el pentru c fusese mai vrednic decât

dânii i cutau prilej ca s-l piarz; de aceea i voir bucuros s mearg.

Ei se pregtir i pornir.



166

Se luar, deci, dup dâra sângelui i merse, merse, pân ce ieir la

pustietate, de acolo mai merse oleac pân ce dete de o prpastie, unde se

i pierdu dâra. Ocolir împregiurul prpastiei i vzur c dâra de sânge

nu mai înainta. Atunci pricepur ei c în prpastia aceea trebuie s

locuiasc furul merelor. Dar cum s se lase înuntru? Poruncir numaidecât vârteje i funii

groase, i îndat se i gtir. Le aezar, i se ls fratele cel mare.

- Dar, zise el, când voi scutura frânghia, s m scoatei afar.

Aa i fcur. Dup fratele cel mare se coborî cel mijlociu i fcu i el

ca cel dintâi, atâta numai c se ls ceva mai în jos.

- Acum e rândul meu s m las în prpastie, zise Prâslea, vzând c

raii cei mari se codesc; când voi mica frânghia, voi mai mult s m

lsai în jos; i dup ce vei vedea c frânghia nu se mai duce la vale, s punei paznici s pzeasc i, când va vedea c frânghia se mic de

lovete marginile groapei, s o tragei afar.

Se ls i cel mai mic din frai i, de ce mica frânghia, d-aia îl lsa mai

os, i-l lsar, i-l lsar, pân ce vzur c frânghia nu mai sta întins,

cum este când are ceva atârnat de captul ei.

Atunci fraii inur sfat i ziser:

- S ateptm pân ce vom vedea dac face vreo izbând, i atunci, ori

bine ori ru de va face, s-l pierdem, ca s ne curim de unul ca dânsul care ne face de ruine.

Prâslea ajunse pe trâmul cellalt, se uit cu sfial în toate prile, i cu

mare mirare vzu toate lucrurile schimbate; pmântul, florile, copacii,

lighioni altfel fptuite erau p-acolo. Deocamdat îi cam fu fric, dar,

îmbrbrtându-se, apuc pe un drum i merse pân dete de nite palaturi

cu totul i cu totul de aram.

Nevzând nici pui de om pe care s-l întrebe câte ceva, intr în palat,

ca s vaz cine locuia acolo. În pragul uii îl întâmpin o fat frumuic, care zise:

- Mulumesc lui Dumnezeu c ajunsei s mai vz o m de pe trâmul

nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întreb ea: aici este moia a trei frai

zmei, care ne-au rpit de la prinii notri, i suntem trei surori i fete de

împrat de pe trâmul de unde eti tu.



167

Atunci el povesti în scurt toat istoria cu merele, cum a rnit pe ho i

cum a venit dup dâra sângelui pân la groapa pe unde s-a lsat în jos la

ea, i o întreb ce fel de oameni sunt zmeii aceia i dac sunt voinici.

Ea îi spuse apoi c fiecare din zmei i-a ales câte una din ele i le tot

silete s-i ia de brbai, iar ele se tot împotrivesc cu fel de fel de vorbe, cerându-le câte în lun i în soare, i ei se fac luntre i punte de le

împlinesc toate voile.

- Ei sunt în adevr voinici, adog ea, îns cu vrerea lui Dumnezeu

poate îi vei birui. Dar pân una alta ascunde-te, vai de mine! undeva, s

nu dea zmeul peste tine în casa lui, c e nbdios i se face leu-paraleu.

Acum e timpul când are s vin la prânz, i are obicei de arunc

buzduganul cale de un conac i lovete în u, în mas i se pune în cui.

N-apuc s isprveasc vorba, i se auzi ceva c uier, c lovete în u, în mas, i buzduganul se art i se aez în cui. Dar Prâslea lu

buzduganul, îl azvârli înapoi mai departe decât îl azvârlise zmeul; i, când

era prin dreptul lui, îl atinse pe umere.

Zmeul, speriat, sttu în loc, se uit dup buzdugan, se duse de-l lu i se

întoarse acas. Când era la poart, începu s strige:

- Hâm! Hâm! aici miroase a carne de om de pe trâmul cellalt; i,

vzând pe fiul de împrat ce-i ieise înainte, îi zise: Ce vânt te-a adus pe

aici, omule, ca s-i rmâie oasele pe alt trâm? - Am venit ca s prinz pe furii merelor de aur ale tatlui meu.

- Noi suntem, îi zise zmeul; cum vrei s ne btem? În buzdugane s ne

lovim, în sbii s ne tiem, ori în lupt s ne luptm?

- Ba în lupt c e mai dreapt, rspunse Prâslea.

Atunci se apucar la trânt, i se luptar i se luptar, pân când zmeul

bg pe Prâslea în pmânt pân la glezne; iar Prâslea se opinti odat,

aduse pe zmeu i, trântindu-l, îl bag în pmânt pân în genunchi i-i tie

capul. Fata, cu ochii plini de lacrimi, îi mulumi c a scpat-o de zmeu, i-l

rug s-i fie mil i de surorile ei.

Dup ce se odihni vreo dou zile, porni, dup povaa fetei, la sor-sa

cea mijlocie care avea palaturile de argint.



168

Acolo, ca i la cea mare, fu primit cu bucurie; fata îl rug s se

ascunz; iar el nu voi; ci, când veni buzduganul s se aeze în cui, pe care

îl aruncase zmeul ei cale de dou conace, el îl arunc mult mai îndrt,

izbind i pe zmeu în cap; iar zmeul veni turburat, se lupt cu Prâslea ca i

rate-su cel mare, i rmase i el mort. Fata, dup ce îi mulumi, îl povui cum s fac ca s scape din robie i

pe sora lor cea mic.

- Dei e mai puternic, zise fata, decât fraii lui pe care i-ai omorât, dar

cu ajutorul lui Dumnezeu i mai ales c e i cam bolnav din lovitura ce i-ai

dat cu sgeata când a vrut s fure merele, ndjduiesc c-i vei veni de hac.

O sptmân întreag se desftar împreun cu amândou fetele, i

Prâslea, odihnindu-se de ostenelile ce încercase, porni i ctre zmeul de al

treilea. Vzând palaturile de aur în care locuia zmeul cel mic, rmase cam pe

gânduri, dar, luându-i inima în dini, intr înuntru. Cum îl vzu fata, îl

rug ca pe Dumnezeu s o scape de zmeu, care, zicea ea, e otrât ca,

îndat ce se va face sntos bine, s o sileasc oricum s se însoeasc cu

dânsul.

Abia isprvise vorba i buzduganul, izbind în u i în mas, se puse în

cui. Prâslea întreb ce putere are zmeul i îi spuse c arunc buzduganul

cale de trei conace; atunci el îl arunc i mai departe, lovindu -l în piept. Zmeul, turburat de mânie, se întoarse numaidecât acas.

- Cine este acela care-a cutezat s calce hotarele mele i s intre în

casa mea?

- Eu sunt, zise Prâslea.

- Dac eti tu, îi rspunse zmeul, am s te pedepsesc amar pentru

nesocotina ta. Cum ai vrut, venit-ai; dar nu te vei mai duce cum vei voi.

- Cu ajutorul lui Dumnezeu, îi rspunse Prâslea, am eu ac i de cojocul

tu.

Atunci se învoir s se ia la lupt dreapt,

i se luptar, i se luptar, zi de var pân seara;



169

iar când fu pe la nmiez, se fcur amândoi dou focuri i aa se

bteau; un corb îns le tot da ocol, croncnind. Vzându-l zmeul îi zise:

- Corbule, corbule! ia seu în unghiile tale i pune peste mine, c-i voi

da stârvul sta ie.

- Corbule, corbule! îi zise i Prâslea, dac vei pune peste mine seu, eu îi voi da trei stârvuri.

- Unde d Dumnezeu s caz o asemenea tifl peste mine! Mi-a stura

slaul întreg.

- Adevr griete gura mea, îi rspunse Prâslea.

Corbul, fr a mai întârzia, aduse în unghiile sale seu, puse peste

viteazul Prâslea, i prinse mai mult putere.

Ctre sear zise zmeul ctre fata de împrat, care privea la dânii cum

se luptau, dup ce se fcuser iar oameni:

- Frumu=ica mea, d-mi niic ap s m rcoresc, i-i fgduiesc s

ne cununm chiar mâine.

- Frumuica mea, îi zise Prâslea, d-mi mie ap, i-i fgduiesc s te

duc pe trâmul nostru i acolo s ne cununm.

- S-i auz Dumnezeu vorba, voinice, i s-i împlineasc gândul! îi

rspunse ea.

Fata de împrat dete ap lui Prâslea de bu i prinse mai mult putere;

atunci strânse pe zmeu în brae, îl ridic în sus i, când îl ls jos, îl bg

pân în genunchi în pmânt; se opinti i zmeul, ridic i el în sus pe

Prâslea i, lsându-l jos, îl bg pân în brâu; puindu-i toate puterile,

Prâslea mai strânse o dat pe zmeu de-i pârâi oasele i, aducându-l, îl

trânti aa de grozav, de îl bg pân în gât în pmânt i-i tie capul; iar

etele, de bucurie, se adunar împrejurul lui, îl luau în brae, îl srutau i îi

ziser:

- De azi înainte frate s ne fii.

Îi spuser apoi c fiecare din palaturile zmeilor are câte un bici, cu

care lovete în cele patru coluri ale lor i se fac nite mere. Aa fcur, i

iecare din fete avur câte un mr. Se pregtir, deci, s se întoarc pe

trâmul nostru.

Ajungând la groap, cltin frânghia de se lovi de toate marginile



170

gropii. Paznicii de sus pricepur c trebuie s trag frânghia. Se puser la

vârtejuri i scoaser pe fata cea mare cu mrul ei de aram.

Ea, cum ajunse sus, art un rvel ce-i dase Prâslea, în care scria c

are s ia de brbat pe frate-su cel mai mare. Bucuria fetei fu nespus

când se vzu iar pe lumea unde se nscuse. Lsar din nou frânghia i scoase i pe fata cea mijlocie, cu mrul ei

cel de argint i cu o alt scrisoare, în care o hotra Prâslea de soie

ratelui celui mijlociu.

Mai lsar frânghia i scoase i pe fata cea mic: aceasta era

logodnica lui Prâslea; îns mrul ei cel de aur nu-l dete, ci îl inu la sine.

El simise de mai-nainte c fraii si îi poart sâmbetele i, când se mai

ls frânghia ca s-l ridice i pe el, dânsul leg o piatr i puse cciula

dasupra ei, ca s-i cerce; iar frai dac vzur cciula, socotind c este ratele lor cel mic, slbir vârtejile i dete drumul frânghiei, care se ls în

os cu mare iueal, ceea ce fcu pe frai s creaz c Prâslea s-a prpdit.

Luar, deci, fetele, le duser la împratul, îi spuser cu prefcut

mâhnire c fratele lor s-a prpdit, i se cununar cu fetele, dup cum

rânduise Prâslea. Iar cea mai mic nu voia cu nici un chip s se mrite,

nici s ia pe altul.

Prâslea, care edea doparte, vzu piatra care czuse cu zgomot,

mulumi lui Dumnezeu c i-a scpat zilele i se gândea ce s fac ca s ias afar. Pre când se gândea i se plângea dânsul, auzi un ipt i o

vietare care îi umplu inima de jale; se uit împregiur i vzu un balaur

care se încolcise pe un copaci i se urca ca s mnânce nite pu i de

zgripsor. Scoase paloul Prâslea, se repezi la balaur i numaidecât îl fcu

în bucele.

Puii, cum vzur, îi mulumir i-i ziser:

- Vino încoa, omule viteaz, s te ascundem aici, c, de te va vedea

mama noastr, te înghite de bucurie. Traser o pan de la unul din pui i-l ascunser în ea.

Când veni zgripsoroaica i vzu grmada aia mare de bucele de

balaur, întreb pe pui, cine le-a fcut st bine?

- Mam, ziser ei, este un om de pe trâmul cellalt i a apucat încoa

spre rsrit.



171

- M duc, le zise ea, s-i mulumesc. Ea porni ca vântul înspre partea

încotro îi spusese puii c a apucat omul. Dup câteva minute, se întoarse:

- Spunei-mi drept, le zise, încotro s-a dus.

- Spre apus, mam.

i într-o bucat de vreme, ca de când începui s v povestesc, strbtu

cele patru pri ale trâmului de jos i se întoarse cu deert. Ea ceru ca

numaidecât s-i spuie. În cele mai de pe urm, îi ziser puii:

- Dac i l-om arta, mam, ne fgduieti c nu-i vei face nimic?

- V fgduiesc, dragii mei.

Atunci ei îl scoaser din pan i îl artar; iar ea, de bucurie, îl

strânse în brae i cât p-aci era s-l înghit, dac nu l-ar fi acoperit puii.

- Ce bine vei s-i fac i eu, pentru c mi-ai scpat puii de moarte?

- S m scoi pe trâmul cellalt, rspunse Prâslea.

- Greu lucru mi-ai cerut, îi zise zgripsoroaica; dar pentru c ie îi

sunt datoare mântuirea puilor mei, m învoiesc la asta. Pregtete 100 oca

de carne fcut bucele de câte o oc a una, i 100 de pâini.

Fcu ce fcu Prâslea, gti pâinile i carnea i le aduse la gura gropii.

Zgripsoroaica zise:

- Pune-te dasupra mea cu merinde cu tot i, de câte ori oi întoarce

capul, s-mi dai câte o pâine i câte o bucat de carne. Se aezar i pornir, dându-i, de câte ori cerea pâine i carne. Când

era aproape, aproape s ias dasupra, pasrea uria mai întoarse capul

s-i mai dea de mâncare; dar carnea se sfârise. Atunci Prâslea, fr s-

i piard cumptul, trase paloul i-i tie o bucat de carne moale din

coapsa piciorului de sus i o dete zgripsoroaicei.

Dup ce ajunser dasupra i vzu c Prâslea nu putea s umble, îi zise

zgripsoroaica:

- Dac nu era binele ce mi-ai fcut i rugciunea puilor mei, mai c te mâncam. Eu am simit c carnea care mi-ai dat în urm era mai dulce

decât cea de mai înainte, i n-am înghiit-o; ru ai fcut de mi-ai dat-o.

Apoi o dete afar dintr-însa, i-o puse la loc, o unse cu scuipat de al su,

i se lipi. Atunci se îmbriar, îi mulumir unul alteia, i se desprir;

ea se duse în prpastia de unde ieiser i Prâslea plec ctre împria



172

tatlui su.

Plecând ctre oraul în care locuiau prinii i fraii lui, îmbrcat fiind

în haine proaste rneti, întâlni nite drumei i afl de la dânii c fraii

lui au luat de soii pe fetele care le-a trimis el, dup cum le hotrâse însui,

c prinii lui erau foarte mâhnii de pieirea fiului lor celui mai mic, c ata cea mic e îmbrcat în negru i-l jelete i c nu voiete a se mrita

nici în ruptul capului, mcar c au peit -o mai muli fii de împrat; c

acum, în cele din urm, fraii lui i-au adus un ginere preafrumos i c o

silesc cu toii s-l ia i c nu se tie de va putea scpa.

Prâslea, auzind de toate acestea, nu puin s-a întristat în sufletul lui i,

cu inima înfrânt, a intrat în ora. Mai cercetând în sus i în jos, afl c

ata a zis împratului c, dac voiete s o mrite cu tânrul care i -l

aduser, s porunceasc a-i face i a-i aduce la odoare o furc cu caierul i fusul cu totul de aur i s toarc singur, fiindc aa îi fcuse i zmeul i

asta îi plcea mult. Mai afl c împratul chemase pe starostea de

argintari i-i poruncise zicându-i: "Iat, de azi în trei sptmâni s-mi dai

gata furca care o cere fata mea cea mic; c de unde nu, unde -i stau

picioarele, îi va sta i capul"; i bietul argintar se întoarse acas trist i

plângând.

Atunci Prâslea se duse de se bg ucenic la argintar.

Prâslea tot vzând pe stpânu-su vitându-se fiindc nu izbutise a face

urca dup porunceal, îi zise:

- Stpâne, te vd trist c nu poi s faci furca ce i-a poruncit împratul,

iat mai sunt trei zile pân s se împlineasc sorocul ce i-a dat; las-m

pe mine s o fac.

Argintarul îl goni, zicându-i:

- Atâi meteri mari n-au putut s o fac, i tocmai un treneros ca tine

s o fac?

- Dac nu-i voi da furca de azi în trei zile, rspunse Prâslea, s-mi faci ce vei voi.

Atunci se învoir a-i da o odaie s lucreze numai Prâslea singur, i pe

iecare noapte s-i dea câte o tristu de alune i câte un pahar de vin

bun.

Argintarul îi ducea grija, fiindc, ascultând pe la ue, n-auzea alt decât



173

cum sprgea la alune pe nicoval! Iar când fu a treia zi, el iei dis-de-

diminea din odaie cu furca pe tav, pe care o scosese din mrul zmeului,

ce era la dânsul, i o dete argintarului ca s o duc fetei împratului.

Argintarul nu mai putea de bucurie, i-i fcu un rând de haine; iar pe la

nmiez, când venise slujitorii împratului ca s-l cheme la palat, el se duse i îi dete furca care torcea singur.

Dup ce împratul se minun de frumuseea ei, dete argintarului doi

saci de bani.

Fata, cum vzu furca, îi trecu un fier ars prin inim; ea cunoscu furca

i pricepu c Prâslea cel viteaz trebuie s fi ieit dasupra pmântului.

Atunci zise împratului:

- Tat, cine a fcut furca poate s-mi fac înc un lucru pe care mi l-a

adus la odoare zmeul. Iar împratul chem îndat pe argintar i-i porunci s-i fac o cloc

cu pui cu totul i cu totul de aur, i-i dete soroc de trei sptmâni, i, dac

nu i-o face-o, unde îi st picioarele îi va sta i capul.

Argintarul, ca i de-lalt rând, se întoarse acas trist; despreui ca i

întâia oar pe Prâslea, care îl întrebase i de ast dat; iar dac se

îneleser la cuvinte, se învoir i lucrul se i svâri cu bine.

Când vzu argintarul cloca cloncnind i puii piuind, cu totul i cu

totul de aur i ciugulind mei tot de aur, înelese c trebuie s fie lucru miestru.

Argintarul lu cloca, o duse la împratul, iar împratul, dup ce se

minun îndestul de frumuseea i gingia lor, o duse fetei i-i zise:

- Iat, i s-au împlinit toate voile; acum, fata mea, s te gteti de nunt.

- Tat, îi mai zise fata, cine a fcut aste dou lucruri trebuie s aib i

mrul de aur al zmeului; porunce=te, rogu-te, argintarului s aduc pe

meterul care le-a fcut.

Primind porunca asta argintarul, se înfi împratului, rugându-se

s-l ierte i zicându-i:

- Cum o s aduc înaintea mriei tale pe meter, fiindc este un om prost

i treneros i nu este vrednic s vaz luminata fa a mriei tale.

Împratul porunci s-l aduc oricum ar fi.



174

Atunci argintarul, dup ce puse de spl pe Prâslea i-l curi, îl

îmbrc în nite haine noi i-l duse la împratul, iar împratul îl înfi

etei.

Cum îl vzu fata, îl i cunoscu. Ea nu putu s-i ie lacrmile care o

podidiser, de bucurie mare ce avu, i zise împratului: - Tat, acesta este viteazul care ne-a scpat din mâna zmeilor.

i, dând în genuche, îi sruta mâinile i pe fa i pe dos.

Luându-i seama bine împratul îl cunoscu i dânsul, mcar c foarte

mult se schimbase. Îl îmbri i-l srut de sute de ori. Dar el tgduia.

În cele mai din urm, inima lui înduioat de rugciunile tatlui su,

ale mamei sale i ale fetei care rmsese în genuche rugându-l, mrturisi

c în adevr el este fiul lor cel mai mic.

Prâslea le povesti apoi toat istoria sa, le spuse i cum a ieit dasupra

pmântului i le art i mrul de aur al zmeului.

Atunci împratul, suprat, chem pe feciorii lui cei mai mari; dar ei,

cum vzur pe Prâslea, o sfeclir. Iar împratul întreb pe Prâslea cum

s-i pedepseasc. Viteazul nostru zise:

- Tat, eu îi iert i pedeapsa s o ia de la Dumnezeu. Noi vom iei la

scara palatului i vom arunca fiecare câte o sgeat în sus i Dumnezeu,

dac vom fi cineva greii, ne va pedepsi.

Aa fcur. Ieir câte trei fraii în curte, dinaintea palatului, aruncar

sgeile în sus i, când czur, ale frailor celor mai mari le czur drept

în cretetul capului i-i omorâr, dar a celui mai mic îi czu dinainte.

Iar dac îngropar pe fraii cei mai mari, fcur nunt mare i

Prâslea lu pe fata cea mic. Toat împria s-a bucurat c le-a adus

Dumnezeu sntos pe fiul cel mai mic al împratului i se mândrea,

lindu-se, de vitejiile ce fcuse el; iar dup moartea ttâne-su se sui el

în scaunul împriei, i împri în pace de atunci i pân în ziua de

astzi, de or fi trind.

Trecui i eu pe acolo i sttui de m veselii la nunt, de unde luai

O bucat de batoc -un picior de iepure chiop,

i încleci p-o a, i v-o spusei dumneavoastr aa.



175



176

Înir-te mrgritari

A fost odat un fecior de boier mare, i dup ce cutreierase rile, rzbtând prin toate unghiurile, se întorcea la moia sa. i trecând printr-o cânepite, vzu trei fete ce munceau la cânep. El îi cuta de drum în treaba lui, fr s ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. Când ajunse la urechile lui nite vorbe ce-l trezi, cci era dus pe gânduri. Se întoarse la

fete i le întreb:

- Ce ai zis, fetelor?

- De m-ar lua pe mine feciorul la de boier ce trece p-aci, eu i-a îmbrca curtea cu un fus, zisese fata cea mai mare.

- De m-ar lua pe mine feciorul la de boier ce trece p-aci, eu i-a stura curtea cu o pit, zisese fata cea mijlocie.

- De m-ar lua pe mine feciorul la de boier ce trece p-aci, eu i-a face doi feilogofei cu totul i cu totul de aur, zisese fata cea mic.



177

Dup ce îi spuseser fetele ce ziseser, el sttu de se socoti gândindu -se: m, ca ce s fie asta? Apoi dup ce se mai rzgândi, zise fetei celei mici:

- Fetico, mie îmi plcu vorbele tale mai mult decât ale surorilor tale. Dac vrei s mergi cu mine, eu te iau de soie, numai s-i ii cuvântul.

i cum s nu fi voit fata; cci era un brad de flcu, chipe i drgla, nu glum.

Fata se roi la fa ca un bujor; apoi, dup ce mai sttu niel la chibzuiri, întinse mâna i îi zise:

- Ai, s fie bine. Dac tu vei fi orândul meu, nu scap eu de tine, nici tu de mine, mcar de s-ar pune nu tiu cine i cruci i curmezi.

Feciorul de boier lu fata i se duse cu dânsa la moiile lui. Acolo avea el

nite palaturi cum nu mai vzuse ea. Se cununar, fcând o nunt de se dusese vestea în apte ri, i fcur tot ce trebuia pentru rostul cstoriei lor.

Nu trecu mult i fata rmase grea i ea ca toat lumea. Când auzi feciorul de boier una ca asta, nu mai putu de bucurie, i porunci numaidecât s-i

fac un leagn numai de mtase, în care s-i puie copiii.

Feciorul de boier, când îi aduse acas nevasta, îi dete, pentru trebuinele ei, o fat a unei bahnie de iganc ce-i inea zilele prin curtea boierului

cu ce se îndurau stpânii. Procleta de cioar cum vzu fata, îi puse gând ru.

Când sosi ceasul naterei, fiul de boier nu era acas, ci dus într -ale sale. Doamna casei trimise pe iganc s aduc o moa. Ea aduse pe mum -sa. Aceasta, cum veni, îi zise:

- Milostiva noastr doamn, mânca-i-ai ochiorii, la noi p-aci este obicei ca doamnele când are s nasc, s se suie în pod i moaa s stea cu ciurul la ua podului i aa s fac.

Doamna îi rspunse:

- Bine, bunico; dac aa v este obiceiul p-aci, aa s facem.

Ea, biet, nevinovat cum era, nici prin gând nu-i plesnea c întru aceasta era o viclenie din cele mai spurcate. Ea se tia curat la inim. Fcuse



178

tutulor bine. Nu se atepta, deci, ca cineva s aib mcar o umbr de cugete pângrite pentru dânsa.

Ea crezu. i suindu-se în pod, fcu, cum zisese, doi fei-logofei cu totului, totului de aur, în ciurul pe care îl inea iganca la gura podului. Cum vzu

copilaii aa de frumoi, gaperia de cioar, ce s fac ca s ponoseasc pe doamna sa? Se duse numaidecât i îngrop copilaii în bligarul de la grajd, i luând doi cei de la o cea ce ftase de curând, îi art doamnei sale, zicându-i:

- Iat, stpân, ce fcui dumneata.

- Cum se poate una ca asta? îi rspunse doamna.

i pângara de cioar începu a se ciorovoi cu doamna sa. Ba, c-o fi; ba, c n-o fi.

Între acestea iat c sosi i fiul de boier. iganca îi iei înainte, i artându-i ciurul cu ceii, îi zise:

- Iat ce pricopseal îi fcu nevasta ce i-ai ales. Bine c i-a dat Dumnezeu în gând s-i aduci o credincioas ca mine, care s fie pe lâng dânsa, cci altminteri, cine tie cum era s te îmbrobodeasc i s-i râz de dumneata.

Se mânie fiul de boier când vzu o astfel de batjocur, i ca s o

pedepseasc, lu de soie pe iganc, iar pe fosta lui n evast o fcu slujnic.

Biata femeie vzu bine nedreptatea ce i se fcu: dar neavând încotro, tcu i rbd cu ndejdea în Dumnezeu c-i va revrsa mila lui asupra ei, i va da odat, odat, la iveal nevinovia sa.

i mai trecând câtva vreme, iat, mre, c rsri din bligarul unde fuseser îngropai copiii doi meri. Coaja acestor meri era suflat cu aur, de lucea ca ziua, când noaptea era întuneric bezn. Ei creteau într -o zi ca într-un an, i dup puin se fcur mari.

iganca, care tia blestemia ce fcuse, se temu, vzând frumuseea merilor, i zise brbatului ei, tatl copiilor rpui de dânsa:

- M, mie mi-a venit aa s te îndemn a tia merii ia ce cresc lâng grajd, i din ei s faci, din doi, dou scânduri la pat, c tot ne lipsesc câteva scânduri.



179

- Bine, fa, rspunse fiul de boier, cum s tiem noi a mândree de meri? Nu, vezi, tu, c sunt de poveste? Cine mai are asemenea meri?

- Fie, mie mi-a venit aa, ca s-i tai; c tu de nu-i vei tia, eu nu mai mnânc pâine i sare cu tine pe un taler.

i neputându-se cotorosi de dânsa, fiul de boier puse de tie merii i fcu dintrînii scânduri, le puse la pat i se culcar pe dânsele.

Peste noapte iganca auzi cum vorbea scândurile.

- Dado, zicea una, cci copiii era un biat i o fat, dado, zise biatul, greu ie ie?

- Greu, rspunse fata, cci este pgâna pe mine. Dar ie, greu îi este?

- Mie nu-mi este greu, zise biatul, c este tata pe mine.

Cum pricepu iganca c vorbele scândurilor o vor duce la pierzare, de le va auzi fiul de boier, nu mai dete nici pic de somn în genele ei pân diminea.

- Brbate, îi zise blestemata de cioropin, cum se lumin de ziu, s tai scândurile alea de le-am pus ieri la pat; cci am visat nite vise urâte ast noapte.

- Bine, fa, îi rspunse el, cum s tiem ale scânduri aa de frumoase?

- Eu nu tiu; tu dac nu le vei tia, eu m duc i m dau de râp.

Ca s scape de câra ei, fiul de boier puse de tie scândurile, fcându -le ndri mrunte. Iar spurcata astup toate gurelele casei i puse scândurile pe foc de arser. Totui dou scânteioare se strecur pe co i picar în grdin. În locul unde czur acele scântei, rsri îndat dou steble de busuioc. Boierul avea un mieluel ce cretea i el prin curtea lui; acesta scpând în grdin, mânc busuiocul, i îndat i se auri lâna. i aa de frumos se fcu mielul, încât nu se mai gsea pe lume un altul aa de

frumos ca acesta.

Crpa fierea într-însa de necaz când vzu mielul; cci iganca pricepu c acesta nu era lucru curat pentru dânsa. i dup ce mai trecu câtinic vreme, zise brbatului ei, când îl vzu cam cu voie bun:

- Cum a mai mânca carne din mielul la al nostru!



180

- Nici s te gândeti la una ca asta, c mie mi-este drag, îi rspunse fiul de boier.

Vzu iganca c de ast dat nu i se prinde vorba, o întoarse la viclenie.

Se fcu bolnav. O sptmân încheiat îi chinui brbatul cu gemetele ei. & Întro noapte se fcu c rsare din somn; i dac o întreba brbatu-su, c ce i s-a întâmplat, ea îi rspunse:

- Am visat c unde venise o descânttoreas i unde îmi zicea c dac voi s m fac sntoas, s cer de la tine s tai mielul la al nostru i s-i mnânc drobul.

- Fugi d-acolo, nevast, îi rspunse el, ce stai tu de vorbeti? Unde s-a mai vzut pe lume un miel aa de frumos? Cum s-l tiem? Mai bine s aducem

pe toi vracii s-i dea leacuri care s te fac sntoas.

- Leacul meu sta este, îi mai zise ea. Daca nu vrei s tai mielul, îneleg c tu vrei s mor eu.

i, neavând încotro, fiul de boier puse de tie mielul i-l dete la buctrie s-l gteasc.

Gaperia se duse îndat în buctrie i puse la cale ce s se fac cu mielul, ca s nu mai rmâie nimic din el. Trimise maele la pârâu, cu o credincioas d-ale ei, ca s le spele, dup ce numr pân i cel mai mic

mior, i-i spuse c va plti cu capul ei de va pierde vreun crâmpei din ele. Credincioasa bahniei, splându-le la pârâu, nu tiu cum fcu i rupse un cptâi. De fric, îl dete pe gârl.

Dup aceea se întoarse acas, aduse toate maele i le dete iari la numr.

A doua zi ducându-se fosta soie a boierului la pârâu cu cofa s aduc ap, se uit la vale pe râu i vzu acolo pe un dâmb doi copilai, jucându -se cu dou mere de aur, de lucea pmântul, i rmase acolo pân seara uitându -

se cu jind la dânii, cci ei îi da în gând c poate s fie copiii dânsei.

Întorcându-se acas, o lu spurcata de cioroaic la bti.

Dar ea zise:

- Nu m mai bate, stpân, c ce-mi vzur ochii, o sptmân s te tot uii, i tot nu te îndestulezi.



181

Daca auzi aa, se duse i cioroaica, i în adevr c i ea se uitase acolo privind la copilai. i cum i-ar aduce aminte oare a se deprta, când vedea aa frumusee nemaiauzit? Se jucau copiii i se zbenguiau, de -i era drag lumea s priveti la dânii.

Înepenise împieliata, zgâindu-se cu ochii acolo. i venind mama copiiilor i trezind-o din buimceala în care czuse:

- Vezi, stpân, nu-i spuneam eu c nu te poi îndestula de o aa frumusee, de te-ai uita nu tiu cât?

Procleta le puse gând ru, i tot plnuia, cum ar face ca s-i rpuie.

Într-acestea venea lume dup lume de se uita la dânii. Din toi privitorii o bab btrân, mai priceput, dorind i ea s-i aib de fei ai ei, ducându-

se acas, aduse cu dânsa o furc mic i un toiegel. Cu acestea se duse în

marginea râului i, artândule aceste unelte, îi strig cu un grai duios.

Cum vzur copiii aceste lucruri, odat se repezir la dânsele; i fata puse mâna pe furc, iar biatul pe toiag.

Luându-i baba cu sine, îi îmbrc cu nite zdrene i îi duse acas la dânsa.

Nu trecu mult dup aceasta, i boierul fcu clac, adunând pe toi copiii i fetele din sat ca s înire mrgritare. Se duse i baba cu copiii ei.

Acolo, la eztoare, unde se strânser toi de vorbea la verzi i uscate, spuind la glume i la ghicitori, sta i feciorul de boier.

El se întâmplase în acea zi s fie cu voie bun, i zise:

- tii ce? copii! Decât s flecrii la glume i la câte nagode toate, mai bine spunei-v fiecare basmul su.

Toi într-o glsuire priimir de bun cugetarea boierului. i spuseser unii, una; alii, alta; pân ce veni i rândul copiilor babei, ca s-i spuie i

ei basmul lor. Dar ei sfiicioi, cum îi lsase pe ei Dumnezeu, rspunser:

- Apoi, de, boierule, noi ce s spunem? c nu tim nici un basm.

- De! nu v mai fandosii acum. Spunei i voi, ia, ce v-i pricepe.

Atunci biatul începu:



182

- "A fost odat trei fete cari munceau în cânepite, înir-te mrgritari; i trecând p-acolo un fecior de boier mare, înir-te mrgritari.

Fata cea mai mare zise: - De m-ar lua pe mine de soie feciorul la de boier, eu i-a îmbrca curtea cu un fus.» Înir-te mrgritari.

Fata cea mijlocie zise: « De m-ar lua pe mine de soie feciorul la de boier ce trece p-aci, eu i-a stura curtea cu o pit.» Înir-te mrgritari.

Fata cea mai mic zise i ea: « De m-ar lua pe mine de soie feciorul la de boier, eu i-a face doi fei-logofei cu totul i cu totul de aur.» Înir-te mrgritari.

Feciorul de boier lu de soie pe fata cea mai mic i, daca o duse acas, îi dete spre slujb pe fata unei igance."

Afurisita de iganc cum auzi începutul unei astfel de basm prinse a zice:

Un tciune, -un crbune, Taci, biete, nu mai spune.

Iar boierul zise i el:

Un crbune, -un tciune,

Spune, biete, spune. Biatul începu iari:

- "Mai trecu ce mai trecu i soia boierului rmase grea. Când fu la ceasul naterii, boierul nu era acas. Soia lui trimise pe iganc s-i aduc o moa; i ea aduse pe m-sa. Înir-te mrgritari.

Bahnia de m-sa daca veni zise c pe la dânii p-acolea este obiceiul ca doamnele când nasc s se suie în pod i moaa s stea la ua podului cu ciurul. Doamna crezu. Se urc în pod i nscu doi fei-logofei cu totului,

totului de aur. Înir-te mrgritari.

Cioroaica cum vzu minunea asta, se duse de îngrop copilaii în bligarul de la grajd, i puse în ciur doi cei ftai de curând, pe care îi art boierului, spuindu-i c astfel de odrasle i-a nscut soia. Înir-te mrgritari.



183

Boierul se mânie pe soia sa, i o pedepsi, fcând-o slujnica igancei, iar pe iganc o lu de soie. Din bligar crescu doi meri cu coaja de aur. iganca, cum îi vzu, se inu de câra boierului ca s-i taie i s-i fac

scânduri de pat. Peste noapte când se scular, scândura de sub boier zise: « Dado, greu i-e ie?» «Greu, c este pgâna pe mine, dar ie greu i-e?»

« Mie nu-mi este greu, c este tata pe mine.» Înir-te mrgritari.

iganca iar sri cu vorba:


Dar boierul sri, i zise i el:

Un tciune,

-un crbune, Spune, biete, spune.

Biatul începu:

- "Atunci bahnia, care auzise ce vorbise scândurile, strui cu dinadinsul la brbat-su, pân ce tie scândurile. Ea le fcu ndri i le puse pe foc.

Dou scânteioare srir pe co i czur în grdin. Din aceste scânteioare, rsrir dou steble de busuioc. Boierul avea un mieluel; el scp în grdin i mânc din acest busuioc. Îndat i se auri lâna. Înir-te

mrgritari.

Cum vzu cioropina i aceast minune, se prefcu c e bolnav i ceru de la brbatu-su s-i taie mielul, c se va însntoi de va mânca din el.

Acesta se împotrivi. Ea strui. i ca s scape de gâra-mâra, c nu-i mai tcea fleoanca, puse de-l tie. Înir-te mrgritari.

iganca trimise pe o credincioas a ei cu maele mielului s le spele la râu; i ca s nu lipseasc nici un mior, i le dete pe numr. Credincioasa

splându-le, se rupse un crâmpeia i-l dete pe râu. El se opri pe un prund,

i noi ieirm de acolo. Înirte mrgritari." i, o minune! Mrgritarul se înira de la sine, fr ca copiii s fi pus mâna pe dânsul.

Afurisita de iganc tot mereu le zicea, cci vedea ea unde are s ajung treaba:



184


Boierul îns, cruia parc i se rcorea inima când auzea spusele biatului,

îi da ghes, zicându-i:

Un tciune. -un crbune, Spune, biete, spune.

- "De acolo ne lu o bab i ne duse la casa ei, unde ne crete ca pe copiii ei. Boierul, stpânul acestei moii, fcu o eztoare, i venirm i noi, i iact-ne, teferi cum ne-a nscut muica. Înir-te mrgritari."

Toi cei de fa rmseser cu ochii bleojdii la copilul care-i spunea

basmul, i parc nu le venea a crede celor ce le auzea urechile.

Atunci biatul îi sfâri basmul zicând:

- i daca nu credei, uitai-v i v încredinai.

i deodat se dezbrcar de zdrenele cele murdare, i rmaser strlucind de nu putea nimenea s ie ochii la ei. Tatl lor îns numaidecât se repezi,

i luându-i în brae vzu c se lipesc de inima lui, i atunci îi cunoscu c sunt fii ai si. i viind i muma lor, care plânsese de dânii cu lacrmile cât

pumnul, îi îmbri i dânsa. i plânser de bucurie c îi mai adun Dumnezeu la un loc pre toi i se veselir veselie îngereasc.

Atunci boierul, amrât de amgirea i înelciunea igancei, porunci i aduse din herghelie doi armsari neînvai. Apoi leg pe iganc de coadele cailor, împreun cu un sac de nuci, i le dete drumul s se duc în lume, i unde cdea nuca, cdea i bucica, pân ce nu se mai alese nici

praful de dânsa.

Iar eu înclecai p-o a etc.



185

Ft-Frumos cu prul de aur

A fost odat într-o pustie mare un pustnic, i petrecea singur singurel. Vecinii si erau fiarele pdurilor. i aa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul.

Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, i iat vzu c vine pe ap un sicria smolit i încleit bine, i auzi un orcit de copil ieind dintr-însul.

Sttu puin de cuget i, dup ce fcu rugciune, intr în ap i trase cu o prjin sicriaul la margine. Când deschise, ce s vaz în el? Un copila ca de vro dou luni; îl scoase din sicriu i cum îl lu în brae tcu.

Acest copil avea un baier atârnat de gât. i, dac îl lu, vzu c într -însul era o scrisoare, o ceti i afl c copilul de fa este lepdat de o fat mare de împrat, care alunecase i ea în valurile lumei i, care, de frica

prinilor, lepd copilul, îl puse în secria i-i dase drumul pe gârl, lsându-l în tirea lui Dumnezeu.

Pustnicul voia din toat inima s creasc pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dar când se gândi c n-are cu ce s-l hrneasc îl podidi un plâns de nu se mai putea sfâri. Czu în genunche i se rug lui Dumnezeu, i o! minune! deodat rsri, mre, dintrun col al chiliei sale o vi, i numaidecât crescu i se înl, pân la streaina casei.



186

Pustnicul cut la dânsa i vzu struguri, unii copi, alii pârguii, alii agurid i alii tocmai în floare; îndat lu i dete copilului, i vzând c-i mnânc, se bucur din tot sufletul lui i mulumi lui Dumnezeu. Cu

struguri crescu copilul pân ce începu s mnânce i câte altceva.

Iar daca se mai mri copilul, pustnicul se apuc i-l înv s citeasc, s adune rdcini ca s se hrneasc i s umble la vânat.

Dar într-o zi chem pustnicul pe copil i-i zise:

- Ftul meu, sim c slbesc din ce în ce; sunt btrân, precum m vezi, afl dar c de azi în trei zile m duc pe lumea cealalt. Eu nu sunt tatl tu cel adevrat, ci te-am prins pe gârl, unde erai dat i pus într-un sicria de mum-ta, ca s nu se dovedeasc fapta sa cea de ruine, fiindc era fat de împrat.

Dac voi adormi somnul cel de veci, care o s-l cunoti când vei vedea c tot trupul meu are s fie rece ca ghiaa, amorit i eapn, s bagi de seam c o s vin un leu. S nu te sperii, dragul tatei, leul îmi va face groapa, i tu vei trage pmânt peste mine; de motenire n-am ce s-i las decât un

frâu de cal. Dup ce vei rmânea singur, s te sui în pod, s iei frâul, s -l scuturi, i îndat va veni un cal i te va înva ce s faci.

Dup cum zisese btrânul aa se i întâmpl.

A treia zi pustnicul, luându-i rmas bun de la fiul su cel de suflet, se

culc i adormi somnul cel lung.

Apoi îndat veni un leu groaznic, nevoie mare! i veni rcnind, cum vzu pe btrân mort, îi sp groapa cu ghiarele, iar fiul îl îngrop i rmase acolo trei zile i trei nopi plângând la mormânt.

Apoi foamea îi dete în tire c el viaz înc; se scul de pre mormânt cu inima zdrobit de durere i de întristare, se duse la vi, i cu mare mâhnire vzu c se uscase; atunci îi aduse aminte de vorbele btrânului i

se sui în pod, unde gsi frâul; îl scutur i iat c veni un oimulean aripat

i, stând înainte-i, zise: - Ce porunceti, stpâne?

Copilul spuse calului din cuvânt în cuvânt toat iritenia cu moartea btrânului i adog:



187

- Iat-m aicea singur. Dumnezeu mi-a luat pe tatl ce-mi dedese, rmâi tu cu mine, dar s mergem într-alt parte, unde s ne facem o colib: aici, lâng-acest mormânt, nu tiu de ce, dar îmi tot vine s plâng.

- Nu aa, stpâne, îi rspunse calul, noi o s ne ducem s locuim unde sunt

muli oameni ca dumneata.

- Cum? întreb biatul, sunt muli oameni ca mine i ca tata? i o s trim cu dânii?

- Negreit, îi rspunse calul.

- Atunci, daca e aa, mai întreb copilul, de ce nu vin ei pe la noi?

- Ei nu vin, îi mai zise calul, fiindc n-au ce cuta p-aci, trebuie s mergem noi la dânii.

- S mergem, rspunse copilul cu bucurie.

Iar daca îi spuse c trebuie s fie îmbrcat, fiindc ceilali oameni nu îmbl aa goi, biatul rmase cam pe gânduri; i calul îi zise s bage mâna în urechea lui cea stâng i dup ce bg mâna scoase nite haine pe care le îmbrc, ciudindu-se c nu tia cum s le întrebuineze; calul îl înv,

i apoi copilul înclec pe dânsul i porni.

Dup ce ajunse în oraul cel mai de aproape i se vzu întru mulimea aia

de oameni, furnicând în sus i în jos, se cam spimânt copilul de atâta zgomot, i îmbla tot cu fric, mirându-se de frumuseea caselor i de tot ce vedea; bg îns de seam c fiecare lucru-i are rânduiala sa. Dar calul, îmbrbtându-l, îi zise:

- Vezi, stpâne, aici toate sunt cu artul lor; de aceea trebuie s tii s-i faci i tu un cptâi.

i, dup ce ezu acolo câteva zile, mai dedându-se cu lumea i mai obinuinduse a tri în huietul ce înbuete oraele, plec luându-i calul cu sine i se duse, i se duse, pân ce ajunse pe trâmul unor zâne.

Ajungând la zâne, cari erau în numr de trei, cut s se bage argat la dânsele; aa îl sftui calul s fac.

Zânele deoacamdat nu prea voiau s-l ia în slujb, dar se înduplecar la rugciunile lui i-l priimir.



188

Calul adesea venea pe la domnul su, i într-o zi îi zise s bage de seam, cum c în una din case zânele aveau o baie, c acea baie, la câiva ani, într-o zi hotrât, curge aur, i cine se scald întâi aceluia i se face prul de aur.

Îi mai spuse s vaz c într-unul din tronurile casei zânele aveau o legtur cu trei rânduri de haine, pe care le pstrau cu îngrijire.

Biatul bg la cap toate zisele calului i, de câte ori avea câte ceva greu de fcut, chema calul i-i da ajutor.

Zânele îi dase voie s îmble prin toate casele, s deretece, s scuture, s mture, dar numai în cmara cu baie s nu intre. Îns el când lipseau ele d-acas intra i lua aminte la toate câte îi zicea calul. Ochi i legtura cu hainele puse cu îngrijire întrun tron.

Într-o zi zânele plecar la o srbtoare, la alte zâne i avur grije s porunceasc argatului, ca în minutu ce va auzi zgomot în cmrua cu baia, s rup o indril din streaina casei, ca s dea de tire i s se întoarc de degrab, fiindc ele tiau c e aproape s înceap a curge aceast ap de aur.

Fiul pustnicului pândea i când vzu minunea asta chem numaidecât pe cal. Calul îi zise s se scalde; i el aa fcu.

Ieind din baie, el lu legtura cu hainele, i o porni la sntoasa clare

pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vântul i se ducea ca gândul. Cum clc peste pragul porii, începu casele, curtea i grdina a se cutremura i a urla aa de groaznic, încât se auzi pân la zâne i zânele îndat se întoarser acas.

Daca vzur c argatul lipsete i hainele nu sunt la locul lor, se luar dup dânsul; i-l urmrir din loc în loc pân ce, când era s puie mâna

pe dânsul, el trecu hotarele lor, i apoi sttu.

Cum îl vzu zânele scpat, se ctrnir de necaz, c nu putur s-l prinz.

Atunci ele îi ziser: - Ah! fecior de lele ce mi-ai fost, cum de ne amgii? Arat-ne, mcar, s-i vedem prul.

i rsfirându-i prul pe spinare, ele se uitau cu jind la dânsul, i li se scurgeau ochii. Apoi ziser:



189

- Aa pr frumos nici noi n-am mai vzut! Fii sntos, dar încai f buntate de ne d hainele!

El îns nu voi, ci le opri i le lu în locul simbriei ce avea s ia de la zâne.

De aci se duse într-un ora, îi puse o bic de cirvi în cap, i merse de se rug de grdinarul împratului ca s-l priimeasc argat la grdina împrteasc. Grdinarul nu prea voia s-l asculte, dar dup mult rugciune îl priimi, îl puse s lucreze la pmânt, s care ap, s ude

florile, îl înv s curee pomii de omizi i brazdele de buruieni. Ft- Frumos lua în cap tot ce-l înva grdinarul, stpânul su.

Împratul avea trei fete: i aa mult grije îi dase trebile împriei, încât uitase de fete c trebuie s le mrite.

Într-una din zile, fata cea mai mare se vorbi cu surorile ei ca s duc

fiecare câte un pepene ales de dânsa la masa împratului.

Dup ce împratul se puse la mas, venir i fetele i aduse fiecare câte un pepene pe tipsii de aur i îi puser dinaintea împratului.

Împratul se mir de aceast fapt i chem sfatul împriei s-i ghiceasc ce pild s fie asta.

Adunându-se sfatul, tiar pepenii i, dup ce vzur c unul se cam trecuse, al doilea era tocmai bun de mâncat i al treilea dase în copt, zise:

- Împrate, s trieti muli ani; pilda asta însemneaz vârsta fetelor mriei tale, i c a sosit timpul ca s le dai la casa lor.

Atunci împratul hotrî s le mrite. Dete, deci, sfar în ar de aceast hotrâre i chiar de a doua zi începur a veni peitori de la cutare i de la cutare fecior de împrat.

Iar dup ce fata cea mai mare îi alese mire pre un fiu de împrat, care-i pru mai frumos, se fcu mare nunt împrteasc. i dup ce se sfâri veseliile, plecar împratul cu toat curtea ca s petreac pre fiic -sa

pân la hotarele împriei sale. Numai fiica împratului cea mai mic rmase acas.

Ft-Frumos, argatul de la grdin, vzând c i grdinarul se dusese cu alaiul, chem calul, înclec, se îmbrc cu un rând de haine din cele luate de la zâne, pe care era câmpul cu florile i, dup ce-i ls prul su de aur pe spate, începu a alerga prin grdin în toate prile, fr s fi



190

bgat de seam c fiica împratului îl vede de pe fereastr, cci odaia ei da în grdin.

Calul cu Ft-Frumos stric toat grdina i, când vzu c veselia lui fcuse pagub, desclic, se îmbrc cu hainele sale de argat i începu a

drege ceea ce se stricase.

Când veni acas grdinarul i vzu stricciunea ce se fcuse, se lu de gânduri; începu a certa pe argat de ce n -a îngrijit de grdin, i era atât de suprat, cât p-aci era s-l i bat.

Dar fiica împratului, care privea de la fereastr toate aceste, ceru grdinarului s-i trimit nite flori.

Grdinarul fcu ce fcu i adun de prin coluri câteva floricele, le leg i le trimise împrtesei celei mici. Ea, daca priimi florile, îi dete un pumn de

bani i-i trimise rspuns s ierte pe bietul argat, c nu este el de vin.

Atunci grdinarul, vesel de un dar aa de frumos, îi puse toate silinele, i în trei sptmâni fcu grdina la loc, ca i cum nu s-ar fi întâmplat nimic într-însa.

Nu mult dup aceasta, fata împratului cea mijlocie îi alese i ea un fecior de împrat, i-l lu de brbat. Veseliile inur ca i la sor-sa cea mare; iar la sfâritul veseliilor o petrecu i pe dânsa împratul pân la hotarele împriei sale. Fata cea mic a împratului nu se duse, ci rmase acas,

prefcându-se de ast dat c este bolnav.

Argatul grdinei, cum se vzu iar singur, vru s se veseleasc i el ca toi slujitorii curei; îns, fiindc el nu se putea veseli decât cu bidiviul su, îi chem calul, se îmbrc cu alte haine: ceru cu stelele, îi ls prul pe

spate, i clc toat grdina.

Când bg de seam c iar frâmase totul, se îmbrc cu hainele sale cele proaste, i bocindu-se începu s dreag ceea ce stricase.

Ca i dealt rând, grdinarul voind s-l cârpeasc, fu oprit de fata cea mai mic a împratului, care ceruse flori, trimiându-i i doi pumni de bani, i vorb s nu se ating de argat, nefiind el vinovat. Grdinarul se puse iar

pe munc i ddu grdina gata în patru sptmâni.

Împratul fcuse o vântoare mare i, fiindc scpase de o mare primejdie, ridic un chioc în pdurea aceea, i chemase, ca s serbeze mântuirea sa,



191

pre toi boierii i slujitorii curei la o mas înfricoat ce pregtise acolo. Toi curtenii se duser la chemarea împratului, numai fiica sa rmase.

Ft-Frumos, vzându-se iar singur, chem calul i voind s se veseleasc i dânsul, îmbrc hainele: cu soarele în piept, luna în spate i doi luceferi

în umeri, îi ls prul de aur pe spate, înclec calul i-l încurc prin grdin.

Atât se stricase grdina, încât nu mai era chip de a o drege. Iar daca vzu aceasta el, începu a se tângui, se îmbrc iute cu hainele lui cele de argat,

i nu tia de unde s înceap meremetul.

Mânia grdinarului trecu orice hotare, când veni i vzu acea mare prpdenie. Dar când voi s-i dea pe foi pentru c nu îngrijise de grdin, fiica împratului îi ceru flori, de la fereastr.

Grdinarul da din col în col i nu tia ce s fac; în cele mai de pe urm, ct i mai gsi vreo dou floricele care abia scpase de copitele calului cu aripi, i le trimise, i fata de împrat îi porunci s ierte pe bietul argat,

pentru care îi i ddu trei pumni de galbeni.

Se apuc de croi din nou, i în ase sptmâni abia putu face ceva care s mai semene a grdin, iar argatului îi fgdui o sânt de btaie, sor' cu moartea, de s-o mai întâmpla una ca asta, i s fie i gonit.

Împratul se luase de gânduri vzând pe fiic-sa tot trist. Ea acum nu mai

voia s ias afar nici din cas. Hotrî dar s o mrite i începu a-i spune de cutare i cutare fiu de împrat. Ea nu voia s aud de nici unul.

Iar daca vzu aa împratul, adun iar sfatul i boierii i îi întreb ce s fac? Unul din boieri îi zise s fac un foior cu poarta pe dedesubt, pe unde s treac toi fiii de împrat i de boieri, i pe care-l va alege fata, s-l loveasc cu un mr de aur ce-l va ine în mân,Êi dup acela s-o dea împratul.

Aa se i fcu. Se dete sfar în ar c este hotrârea împratului s se

adune mic i mare i s treac pe sub poart. Toi trecur, dar nu lovi nici pe unul. Muli credea c fata n-ar voi s se mrite. Îns un boier btrân, trecut i prin ciur i prin dârmon, d-ia care auzise, vzuse i pise multe, zise s treac i oamenii curii; trecu i

grdinarul, i buctarul cel mare i vtaful, i slugile, i vizitiii, i toi rândaii, dar geaba, fata nu lovi nici pe unul.



192

Se fcu întrebare daca n-a mai rmas cineva netrecut, i se afl c a mai rmas un prpdit de argat de la grdinrie, chele i dosdit de n-are

seamn pe lume.

- S treac i acesta, zise împratul.

Atunci chem i pe argatul cel chele i-i zise s treac i dânsul, dar el nu cuteza; apoi cam cu cârâial, cam cu sila, fu nevoit s treac i, daca trecu, fata îl lovi cu mrul.

Argatul începu a ipa i a fugi, inându-se cu mâinile de cap zicând c i-a spart capul.

Împratul, cum vzu cele întâmplate, zise:

- Asta nu se poate! este o greeal! fata mea nu e de crezut s fi ales

tocmai pe cheleul sta.

Nu putea, vezi, s se învoiasc împratul a da pe fie-sa dup argat, dei îl lovise fata cu mrul.

Atunci puse de a doua oar s treac lumea i de a doua oar fiic -sa lovi cu mrul în cap pe chele, care iari fugi inându-se cu mâinile de cap i

ipând.

Împratul, plin de mâhnire, iar îi lu vorba înapoi, i puse de a treia

oar s treac toat lumea.

Daca vzu i vzu împratul c i d-a treia oar tot pe chele îl lovi fata, s -a plecat la sfatul împriei, i i-a dat lui pe fiic-sa.

Nunta se fcu cam pe ascuns, i împratul apoi îi oropsi pe amândoi, i nu mai voi s tie i s auz de dânii; atâta numai c de sil, de mil, îi

priimi s locuiasc în curtea palatului.

Un bordei într-un col al curii li se dete spre locuin, iar argatul se fcu sacagiul curii.

Toate slugile împratului râdeau de dânsul i toate murdriile le arunca pe bordeiul lui. Înuntru îns calul cel cu aripi le adusese frumuseile lumii; nu era în palaturile împratului ceea ce era în bordeiul lui.



193

Fiii de împrat, carii veniser în peit la fiica cea mic, se îmbufnar de ruinea ce pise, pentru c fiica împratului alesese pe chele i se învoir între dânii ca s porneasc oaste mare împotriva lui.

Împratul simi mare durere când auzi hotrârea vecinilor si, îns, ce s

fac? se pregti de rzboi, i nici c avea încotro.

Amândoi ginerii împratului se scular cu oaste i venir în ajutorul socrului lor. Ft-Frumos trimise i el pe soia sa ca s roage pe împratul a-i da voie s mearg i el la btaie.

- Du-te dinaintea mea, nesocotito; fiindc, iat, din pricina ta mi se turbur linitea; nu mai voi s v vz în ochii mei, nemernicilor ce suntei.

Dar, dup mai multe rugciuni, se înduplec, i porunci s-l lase s care i el mcar ap pentru otire.

Se pregtir i pornir.

Ft-Frumos, cu hainele lui proaste i clare pe o mâroag chioap, plec înainte. Otirea îl ajunse într-o mlatin unde i se nomolise iapa i unde se muncea ca s o scoa, trâgând-o când de coad, când de cap, când de

picioare.

Râser otirea i împratul cu ginerii cei mai mari ai si i trecur înainte.

Dup ce îns nu se mai vzur dânii, Ft-Frumos scoase iapa din noroi, îi chem calul su, se îmbrc cu hainele câmpul cu florile i porni la câmpul btliei, ajunse i se sui într-un munte apropiat, ca s vaz care

parte este mai tare.

Otile daca ajunse, se lovir, iar Ft-Frumos, vzând c oastea vrjma este mai mare la numr i mai tare, se rpezi din vârful muntelui asupra ei

i ca un vârtej se învârteja prin mijlocul ei cu paloul în mân, i tia în dreapta i în stânga, pe oricine întâlnea.

Aa spaim dete iueala, strlucirea hainelor i zborul calului su, încât oastea i toi cu totul o rupser d-a fuga apucând drumul fiecare încotro vedea cu ochii, împrtiindu-se ca puii de potârniche.

Iar împratul dup ce vzu minunea, mulumi lui Dumnezeu c i-a trimis pe îngerul su de l-a scpat din mâna vrjmaului, i se întoarse vesel acas.



194

Pe drum întâlni iari pe Ft-Frumos, prefcut în argat, muncind s-i scoa iapa din noroi; i cum era cu voie bun, împratul zise la câiva:

- Ducei-v de scoatei i pe nevoiaul acela din noroi.

N-apucar s se aeze bine, i veni veste la împratul c vrjmaii lui cu otire i mai mare s-au ridicat asupra lui.

Se gti dar i el de rzboi i plec s-o întâlneasc. Ft-Frumos iar se rug s-l lase i pe dânsul s mearg, i iar fu huiduit.

Dar daca dobândi voie, porni iar cu iapa lui. Fu i de ast dat de râs i de btaie de joc, când l -a vzut otirea c iar se înnomolise i nu putea

s-i scoa iapa din noroi de fel, de fel.

Îl lsar înapoi dar el ajunse i acum mai nainte la locul de lupt,

prefcut în Ft-Frumos, clare pe calul cu aripi, i îmbrcat în hainele lui cele cu cerul cu stelele.

Otile deter în tâmpene i în surle i se lovir, iar Ft-Frumos, daca vzu c vrjmaii sunt mai puternici, se repezi din munte i-i puse pe goan.

Împratul se întoarse iar vesel, mulumind lui Dumnezeu de ajutorul ce i -a dat, i iar porunci ostailor s scoa din noroi pe nevoiaul de sacagiu.

Iar el era împcat cu cugetul su i se bucura în ascunsul sufletului su de izbândele sale.

Împratul de mâhni pân în fundul inimei sale când auzi c vrjmaii se ridic de a treia oar cu oaste i mai mare i c a ajuns la hotarele împriei sale cât frunz i iarb; un plâns îl npdi, de s fereasc

Dumnezeu! i plânse, i plânse, pân ce simi c-i slbesc vederile. Apoi îi strânse i dânsul toat oastea i porni la btlie cu ndejde în Dumnezeu.

Ft-Frumos porni i el tot pe oopina lui.

Iar dup ce trecu toat oastea fcând haz de dânsul cum se muncea ca s- i scoa iapa din noroi, se îmbrc cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate i doi luceferi în umeri, îi ls prul de aur pe spate, înclec calul i într-un minut fu iari pe munte, unde atepta s vaz ce

s-o întâmpla.

Se întâlnir otile, se lovir din mai multe pri i se tiau unii pre alii fr de cruare, atâta erau de înverunai ostaii. Iar când fu ctre sear, când vzu c otirea vrjmae era s ia în goan pre a împratului, unde



195

se repezi odat Ft-Frumos din munte ca un fulger; i unde trsni în mijlocul lor, încât se îngrozir de nu mai tiau ce fac. Strlucirea hainelor lui Ft-Frumos pân într-atâta orbise i zpcise pe vrjma de nu mai

tiau otile unde se afl. Ft-Frumos lovea cu pala de zvânta, în toate prile. Groaza intrase în inimile protivnicilor i îi tulburase de îi uitaser

de btlie, ci ctau cum s se mântuiasc cu via. O luar la sntoasa cari încotro vedea cu ochii dând nval unii preste alii de -i rupeau gâturile. Ft-Frumos îns îi gonea ii secera cu pala ca pe buruienele cele rele.

Împratul îl vzu sângerat la mân, la care se crestase însui, i îi dete nframa sa ca s se lege. Apoi se întoarse acas izbvii de primejdie.

Când venir, gsir iar pe Ft-Frumos în noroi cu iapa, i iari porunci de îl scoase.

i sosind acas împratul czu la boal de ochi i orbi. Toi vracii i toi filosofii carii citeau pe stele fur adui, i nimeni nu putur s-i dea nici un ajutor. Într-una din zile, sculându-se din somn împratul, spuse c a vzut în vis un btrân care i-a zis c daca se va spla la ochi i daca va bea lapte de capr roie slbatic va dobândi vederile.

Auzind astfel ginerii si, pornir cu toii, cei doi mai mari singuri, fr s ia i pe cel mic, i fr a voi s-l lase mcar a merge împreun cu dânii.

Iar Ft-Frumos chem calul i merse cu dânsul prin smârcuri, gsi capre roii slbatice, le mulse i când se întorcea, se îmbrc în haine de cioban

i iei înaintea cumnailor si cu o doni plin cu lapte de oi. Ei îl întrebar ce lapte are acolo, iar el le rspunse, prefcându-se c nu-i cunoate, c duce lapte de capr roie la împratul care visase c i va veni vedere daca va da cu acel lapte pe la ochi. Atunci ei se încercar a -i cumpra laptele; dar ciobanul le rspunse c laptele nu-l d pe bani ci c, daca voiesc s aib lapte de capr roie, s se zic c sunt robii lui, i s rabde ca s le pun pecetea lui pe spinarea lor, mcar c ei au s se duc

i s nu mai dea pe la dânsul.

Cei doi gineri se socotir c ei pentru c sunt împrai i gineri de împrat

n-o s le pese nimic, se lsar, deci, de le puse pecetea lui în spinare, i apoi luar laptele i-l aduser vorbind între dânii pe drum: "De se va încerca, nerodul, s ne zic ceva, îl facem nebun, i tot noi vom fi mai crezui decât dânsul".

Se întoarser la împratul, îi deter laptele, se unse la ochi i bu, dar nu-i ajut nimic. Dup aceea veni i fiica cea mic la împratul i-i zise:



196

- Tat, iat ia i acest lapte, pe care îl aduse brbatul meu, unge-te i cu dânsul, aa te rog.

- Ce lucru bun a fcut ntrul de brbatul tu, rspunse împratul, ca s fac i acum ceva de isprav? N-a putut face nimic ginerii mei ceilali, cari

m-au ajutat aa de mult în rzboaie, i tocmai el, ntângul, o s-mi poat ajuta? i apoi nu v-am zis c n-avei voie a v mai arta înaintea feei mele? Cum ai cutezat s calci porunca mea?

- M supui la orice pedeaps vei binevoi s-mi dai, tat, numai unge-te, aa te rog, i cu acest lapte ce i-l aduce umilitul tu rob.

Împratul daca vzu c atât de mult se roag fiica-sa se înduplec i lu laptele ce-i adusese, i apoi se unse cu dânsul la ochi o zi, se unse i a doua

zi, i cu marea sa mirare simi c pare c începuse a zri ca prin sit; i daca se mai unse i a treia zi, vzu cum vede toi oamenii cu ochii luminai

i limpezi.

Dup ce se însntoi, dete o mas mare la toi boierii i sfetnicii împriei, i dup rugciunea lor priimi i pe Ft-Frumos sÊeaz în coada mesei.

Pe când se veseleau mesenii i se chefuiau, se scul Ft-Frumos i, rugându-se de iertare, întreb:

- Mrite împrate, robii pot edea cu stpânii lor la mas?

- Nu, nicidecum, rspunse împratul.

- Apoi daca este aa, i fiindc lumea te tie de om drept, f-mi i mie dreptate, i scoal pe cei doi oaspei carii ed d-a dreapta i d-a stânga mriei tale, cci ei sunt robii mei; i ca s m crezi, pune s-i caute i vei vedea c sunt însemnai cu pecetea mea în spinare.

Cum auzir ginerii împratului, o bgar pe mânec i mrturisir c aa este; îndat fur nevoii a se scula de la mas i a sta în picioare.

Iar ctr sfâritul mesei, Ft-Frumos scoase nframa care i-a fost dat-o împratul la btlie.

- Cum ajunse nframa mea în mâinile tale, întreb împratul? Eu am dat-o îngerului Domnului care ne-a ajutat la rzboi.

- Ba nu, mrite împrate, mie mi-ai dat-o.



197

- Apoi daca este aa, tu eti acela care ne-ai ajutat?

- Eu, mrite împrate.

- Nu se poate, adaose iute împratul, i daca vei s te crez, arat -te aa

cum era atunci acela cruia am dat nframa. Atunci el se scul de la mas, se duse de se îmbrc cu hainele cele cu soarele în piept, luna în spate i doi luceferi în umeri, îi ls prul pe spate i se înfi împratului i la toat adunarea.

Cum îl vzur mesenii, îndat se rdicar i se minunar; Ft-Frumos era atâta de mândru i strlucitor, încât la soare te puteai uita, dar la el ba.

Împratul, dup ce lud pe fiic-sa pentru alegerea sa cea bun, se dete jos din scaunul împriei i ridic în el pre ginerele su, Ft-Frumos; iar

el, cea dintâi treab ce fcu, fu de a da drumul din robie cumnailor si, i în toat împria se fcu bucurie mare. Eram i eu p-acolo, i la masa împrteasc:

Cram mereu la vatr, lemne cu frigarea, Duceam eu la mas, glume cu cldarea Pentru care cptai: Un npstroc de ciorb -o sânt de cociorb

Pentru cei ce-s lung vorb,

i înclecai p-o ea i v-o spusei d-voastr aa.

i mai înclecai p-o lingur scurt, s-o dai pe la nasul cui n-ascult.



198

Fata sracului cea istea

A fost odat un om i o femeie. Ei erau atât de sraci, încât n-aveau dup ce bea ap. Nici tu cas, nici tu mas, nimic, nimic, dar nimic n-aveau

dup sufletul lor. Muncea bietul om de dimineaa pân seara târziu, alturi cu muierea, de-i treceau nduelele, i ca s dea i ei în spor, ba.

Se inea, vezi, norocul dup dânii ca pulberea dup câini, cum se zice.

Umblau cu trbuele de colo pân colo, i ca s se statorniceasc i ei la un loc, nu gseau. Cci cine era s-i priimeasc pe ei, doi calici, cu leaota de copii dup dânii?!

Adic uitasem s v spui. Aveau aceti oameni o spuz de copii. Din aceti copii, cei mai mari erau numai fete, iar bieii erau mrunei i stau lâng dânii ca ulceluele.

S nu v fi dus Dumnezeu vrodat s fii fa când venea omul de la munc, c v-ai fi luat câmpii. Ieeau toi afar înaintea lui, jigrii i hrtnii, ca nite netoi, subiratici i piigiai, m rog, leinai de foame,

i tbrau pe bietul om cu gura: tat, mi-e foame, tat, mor de foame.

Tatl lor se zpcea i nu tia ctre care s se întoarc mai întâi i le da toat agoniseala lui dintr-o zi. Dar de unde s le ajung ce brum le aducea el? Abia puneau p-o msea.

Bietul tat' su i biat m-sa de multe ori se culcau nemâncai. Li se rupea inima de mil dar n-aveau încotro. i ca s-i liniteasc copiii, el le

fgduia c a doua zi are s le aduc mai mult. Astfel, mai cu oele, mai cu momele, adormeau i bieii copii, cu ndejde c a doua zi are s fie mai bine.

Dintre toi copiii, fata cea mai mare era mai tcut i mai cu judecat. Ea rmânea cu surorile i fraii cei mai mici când se duceau prinii la munc, vedea de dânii, îi mutruluia i îi povuia s fie mai cu rbdare, mai

îngduitori, ca s nu se amrasc pân într-atât prinii. Dar, bate toba la urechea surdului. Adec, de! Ce s zici? Ar fi fost i ei, poate, mai îngduitori, i mai cu rbdare, dar burta le da ghies i îi fcea de multe ori s fie neînelegtori.

Într-acestea, boierului pe moia cruia se afla aceti oameni, caÊi urgisii de Dumnezeu, i se fcu mil de ei i, într-o zi, când veni s se roage pentru

sla, el îi zise:



199

- Omule, te vz harnic, munceti de te speteti, i dou în tei te vz c nu poi lega. Iat, eu m îndur i-i dau un petec de loc, s fie de veci al tu. Du-te de-i alege petecul ce-i va plcea i apuc-te numaidecât s-i faci un bordei.

- Bogdaproste, cucoane, i Dumnezeu s priimeasc. De unde dai s izvorasc, rspunse bietul om.

Se duse de-i alese un petec de loc i pân în sear groapa pentru bordei o i dete gata.

Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-i alesese s fie alturi cu al unui ran bogat i mândru de nu-i ajungea cineva cu prjina la nas.

Peste noapte, nu tiu cum se fcu, nu tiu cum se drese, c o vit d-ale bogatului czu în groap i muri.

A doua zi de diminea, bogatul, vzându-i vita moart, sri cu gura mare asupra sracului, îl lu de piept i cu el târâ se duse la curtea boierului,

s le fac judecat.

Boierul se mir când îl vzu i-i întreb ce caut?

ranul cel bogat zise:

- Boierule, acest prpdit de om, venetic în satul nostru, n-ar mai avea

parte de el! dup ce i-ai fcut poman de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lâng mine i-a ales s-i fac bordei! Una la mân. Bag de seam c, dup ce e srac, apoi e i cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce i-a fcut pentru bordei, dup ce c e mare foarte, apoi n -a avut grije s o acopere peste noapte cu ceva, numai ca s-mi fac mie pagub, i mi-a czut o vit într-însa de i-a rupt junghietura. J udec d-ta acum, nu e dator

s mi-o plteasc? El zice c n-are cu ce. i ce-mi pas mie de asta?

- Boierule, rspunse i sracul umilit i cu lacrmile în ochi cât pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoar-m, spânzur-m, n-am ce face daca a dat pcatul peste mine. Aa este cum zice bogtaul meu vecin. i fiindc lui Dumnezeu îi place dreptul, drept s-i spui ce e drept: am spat groap, i o groap mare, ca s încap bordeiul pe toi ai mei, dar nici c m-am

gândit ca s-i aduc pagub. i nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mândrie, cci n-aveam pe ce m mândri, când mi-am ales loc lâng d-lui.

Acum lumineze-v Dumnezeu, boierule, i judecai dup dreptate.



200

Boierul sta în cumpn. Nu tia cui s dea dreptate. Vedea el c sracul a czut în pcate, dar fr voie. Dup ce se gândi el niel, zise:

- Bre, oameni buni! Eu am s v fac trei întrebri; cine le va dezlega mai bine, a aceluia s fie dreptatea. V dau rgaz de trei zile, gândii -v. Dup

trei zile s venii i s-mi ghicii întrebrile. inei minte bine. Întâia întrebare sun aa:

Ce este mai gras în lume?

A doua:

Ce este mai bun?

i a treia:

Ce alearg mai iute?

Aide, ducei-v acum. Dar s mai tii una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din întrebrile mele, s tii c unde v stau picioarele o s v stea i capetele.

Amândoi împricinaii se întoarser la casele lor. Bogtaul, ludându-se c el are s ghiceasc, fiinc ce lucru poate fi mai uor decât a spune c

porcul su din ograd este mai gras, deoarece st slnina pe dânsul de o palm; iar sracul plângea de potopea pmântul, gândindu -se ca ce o s

spuie el.

Daca ajunser fiecare la ai si, bogtaul era vesel c are s-i câtige pricina, iar sracul se puse pe gânduri i tot ofta. Copiii se adunar pe lâng dânsul, se uita, dar nu cutezau s-l întrebe ceva. Începur i ei a

plânge; i se fcu acolo la dânii o plângere i o jelanie de te luau fiori de mil.

Numai fata cea mai mare îi lu inima în dini i-l întreb ce are de este aa de trist?

- Ce s am, fata mea? Iac pcate de la Dumnezeu. Boierul ne-a îndatorat s-i ghicim nite întrebri pe cari nici oamenii cei procopsii nu i le-ar putea spune, necum un srman prost ca mine.

- Ci spune-ne i nou, c doar d-om putea s-i dm vrun ajutor.



201

- Ca ce ajutor ai putea voi s-mi dai, voi care nu tii înc nici cum se mnânc mmliga.

- Te mir, tat, la ce am putea fi buni i noi. i apoi ce stric daca ne vei spune i nou?

Atunci sracul zise:

- Iac, iac, iac ce ne-a zis boierul s ghicim; cci de unde nu, ne va sta capul unde ne stau tlpile.

Fata cea mare se puse pe gânduri i, dup ce mai cuget ea ce mai cuget, se apropie de tat-su i îi zise:

- Ia las, tat, nu mai fi aa de mâhnit. Nu ne las Dumnezeu pe noi s pierim. Când te vei duce la boierul s-i dai rspuns, i-oi spune i eu ceva.

i poate c va da Dumnezeu s scapi cu fa curat dinaintea lui.

Sracul pru a se mângâia oarecum; dar numai inima lui tia. Nu voia, vezi, si mai mâhneasc i copiii.

În dimineaa când fu a se înfia la boierul ca s-i ghiceasc întrebrile, fie-sa îi spuse ca ce s rspunz. Sracul se arta a fi mulumit, dar se îndoia.

Se înfi înaintea boierului. Bogtaul, mândru i cu pieptul deschis;

sracul umilit i strâns la piept de sta s-i crape sumanul cel zdrenuit de pe dânsul.

Boierul întreb pe bogta:

- Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta?

Bogtaul rspunse cu coraj:

- Apoi de, cucoane, ce s fie mai gras decât porcul meu din ograd, care are grsimea pe el de o palm de groas.

- Minciuni spui, rspunse boierul.

i întrebând i pe sracul, el rspunse cu sfial:

- Apoi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proast c pmântul s fie mai gras pe lumea asta, c el ne d toate buntile pe cari le avem.



202

- Aa este, rspunse boierul.

Acum zise bogtaului iar:

- Ce alearg mai iute pe lumea asta?

- Armsarul meu, cucoane, rspunse bogtaul, c alearg peste vi i dealuri, când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele.

- Apoi de, cucoane, capul meu nu m duce aa departe, fr decât dau cu socoteal c nimic nu alearg aa de iute ca gândul, rspunse i sracul.

- Tu ai dreptate. Cela aiureaz.

În cele din urm, mai întreb o dat pe bogta:

- Ce este mai bun pe lumea asta?

- Nimic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stpâne, rspunse el, ca judecata cea dreapt a mriei tale.

- Eu, boierule, cu prostia mea m duce gândul s crez c nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu, care ne sufere pe lume cu toate rutile noastre.

- Adevrat, aa este, zise boierul.

i, întorcându-se ctre bogta, adog:

- Iei afar, ran viclean i mojic ce eti, sau pui acum de-i trage la tlpi atâta cât nu poi duce.

Bogtaul iei cu coada între picioare.

i chemând mai aproape pe srac, îl întreb cu un grai blajin:

- Spune-mi, bre, omule, cine te-a învat pe tine s rspunzi aa de potrivit,

cci din capul tu la secu nu crez s fi ieit aa cuvinte înelepte. Bietul srac se cam codea. Nu-i venea s spuie drept, de team s nu peasc ceva. Dar daca se vzu încolit, spuse tot adevrul precum era.

Atunci boierul, mirându-se în sine de iscusina fetei sracului, îi porunci ca a doua zi s vie cu fata la curtea boiereasc. Ea s fie nici îmbrcat, nici dezbrcat, nici clare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lâng drum.



203

Cum auzi sracul unele ca acestea, începu a se boci i a se vicra, de nu- i venea s-l mai auzi, i se întoarse la ai si.

Fata cea mare, când auzi cele ce îi spuse:

- Nu te teme, ttuc, îi zise ea, c-i viu eu lui de hac! Numai s-mi caui dou mâe.

Cum se fcu diminea, fata arunc pe dânsa un volog (plas), lu mâele la subiori, înclec pe un ap i plec la curtea boiereasc.

Mergând astfel pe drum, ea nu era nici clare, nici pe jos, cci îi da de pmânt când un picior, când altul, apul fiind pitic; umbla ni pe drum, ni pe lâng drum, cci apul nu inea drumul drept. Aci trecea pe lâng câte un gard s apuce câte vrun lstar de la vrun pomior; aci trecea de cealalt parte. Nu era nici îmbrcat, nici dezbrcat cu vologul aruncat

pe dânsa.

i aa, cu chiu cu vai, ajunse la curtea boiereasc. Când o vzur boierul i oamenii curii, venind aa, încremenir. Boierul, vezi, nu voia s se dea rmas, i porunci s dea drumul la doi zvozi ce-i inea la curte în lan.

Acetia, cum vzur alaiul cu care venea fata sracului, se repezir la dânsa, dar ea dete drumul îndat mâelor i zvozii se luar dup dânsele, iar fata sracului ajunse la scara boiereasc aa precum îi

poruncise boierul.

Vzând i aceast iscusin a fetei, boierul n-avu încotro i fu nevoit s-o priimeasc. Atunci porunci s o fereduiasc (s o îmbieze), o îmbrc cu nite haine ca de mireas i hotrî s o dea dup un fecior ce-l avea boierul pe lâng dânsul, care îl slujea cu credin.

Dup ce o vzu boierul curit i ferchezuit ca o mireas, i cum avea i ea pe vino-încoace, i se pru mai frumoas de cum era atunci; ce-i abtu lui, c pofti s o aib el de nevast, mai cu seam c era burlac, i se cunun cu dânsa. Mai-nainte de a se cununa, boierul zise dânsei:

- Eu te iau de soie; dar s tii c tu n-ai voie s judeci niciodat fr de mine.

Ea priimi.

Dup ce trecu cât trecu de la cununia lor, boierul se duse o dat în treaba lui pe moie. În lipsa lui venir doi rani cu o prigonire la curte. Aflând c



204

boierul nu este acas, i vzând pe cuconia într-un cerdac, ei începur s se jeluiasc la dânsa. Ea asculta i tcea.

Unul zise:

- Aveam s m duc pân în cutare loc, îns o roat de la cru mi se stricase. Nu-mi puteam înhma iapa la crua cu trei roate, mai cu seam c era a fta. Atunci m-am rugat de vecinul meu, sta care e de fa, s-mi împrumute el o roat. El, ce e drept, asear mi-a împrumutat roata ce i-am cerut, cu gând ca azi pân în ziu s m duc la treaba mea. Când, ce s vedei, cinstii boieri? Ast-noapte mi-a ftat iapa un mânz.

ranul cel cu roata îi tie cuvântul i zise i el:

- Nu-l credei, cucoan, s v ie Dumnezeu! Roata mea a ftat mânzul.

Cucoana asculta din cerdac i tcea.

ranii ateptar ce mai ateptar i, daca vzur c cucoana nu le face nici o judecat, întrebar:

- Da' unde-i dus boierul, cucoan?

- Ia, s-a dus, rspunse ea, s vaz un lac de mlai ce-l avem pe marginea unui iaz, c în toate nopile ies broatele dintr-însul i mnânc mlaiul.

ranii se uitar lung i plecar. Ajungând la poarta ogrzii boieret i, ei începur a se întreba unul pe altul:

- Ca ce fel de vorb fu aia a cucoanei, m, nea sta?

Cum se poate broatele s mnânce mlaiul?

Ce se sftuir ei, ce vorbir, c numai se întoarser s întrebe pe cucoan ce vorb fu aia.

Daca venir dinaintea cerdacului iar, prinser a întreba:

- Da' bine, cucoan, ca ce s fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broatele s mnânce mlaiul?

- Nu tiu daca broatele poate s mnânce mlai, au ba, rspunse cucoana; dar tiu c roata nu poate s fete mânji.



205

Tocmai atuncea îi venir i ranii de acas. Acum îneleser iritenia vorbei cucoanei, se mirar de atâta înelepciune i se împcar cum tiur ei mai bine.

Viind i boierul acas, întreb:

- Cine a mai fost p-aici în lipsa mea? Ce s-a mai petrecut?

- Ce s fie? rspunse ea. Iaca, iaca cine a venit i iac ce s-a întâmplat cu ei, i ce le-am zis eu.

Boierul, cum auzi, îi zise:

- Fiindc ai clcat fgduiala i ai judecat fr mine, nu mai putem tri amândoi. Ia-i ce pofteti de la mine i ce-i este mai drag în casa mea, i

s te duci la tattu acas.

Cucoana zise:

- Vorbele tale, brbate, sunt sfinte pentru mine, pentru c de aceea brbatul este brbat. Nu sunt vinovat întru nimic, cci n-am judecat pe acei jeluitori, ci le-am spus numai unde este stpânul lor. Dar daca d-ta

gseti cu cale s m goneti, eu m supun fr s cârtesc i-i mulumesc înc din adâncul sufletului pentru buntatea ce ai de a m lsa s -mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Un lucru te mai rog: fiindc m

goneti, las-m s m mai veselesc o dat i eu în casa domnului meu i

brbat. D o mas i cheam pe prietenii notri i cunoscui s petrecem împreun i s ne chefuim pentru cea din urm oar.

Boierul se înduplec i porunci de fcu o mas d-alea înfricoatele, unde chem prietenii i pe cei mai de aproape ai lor. ezur, se înveselir i se chefuir cât le cerur inima. Cucoana îns tot îndesa paharele boierului i el tot bea. i(-i) mai dete unul, i înc unul, pân îl fcu cuc. Se îmbt boierul de se coclise turt. Atunci i cucoana îl ia frumuel la spinare, fr

s mai sim boierul ceva i-l duse la tat-su acas, unde îl puse pe cuptor de dormi pân se trezi.

A doua zi, când se detept, boierul, vzându-se în astfel de hal, întreb unde se afl.

Cucoana îi rspunse:



206

- La tata acas. Când m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie s iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea am i fcut. Nimic nu mi-a fost mai drag decât brbatul. Nu crez s m ii de ru pentru c mi l-am luat.

Când auzi boierul asemenea vorbe cu noim, se gândi ce se gândi, apoi

rspunse:

- Aidem, nevast, acas, i s trim ca în sân de rai; acum pricep eu ce odor de femei am dobândit.

i m-am suit pe o ea i am spus-o aa.

M-am suit pe o roat i am spus-o toat.



207

Zâna munilor

A fost odat un împrat foarte viteaz; toate împriile de prinprejurul împriei sale îi cerea sfaturi: atâta era de drept i înelept. Când se isca

sfad între dânii, la acest împrat mergeau mai întâi la judecat i, cum zicea el, aa se i fcea, fiindc era judector drept i iubitor de pace.

Când fu aproape de btrânee îi drui Dumnezeu un fecior. Nu se poate spune cât bucurie simi împratul când a vzut c dobândi un motenitor. Toi împraii vecini i-au trimis daruri. Ei nu mai puin se bucurau c vecinul lor, care îi ajuta cu sfaturi i poveele lui cele de mult folos, a dobândit fecior.

Dup ce se mri, îl puse de înv carte. El era aa de silitor, încât se mirau dasclii de dânsul cum de înva aa repede. Ceea ce înva ceila li copii într-un an, el înva numai într-o sptmân. Ajunsese s nu mai aib dasclii ce s-i dea s învee. Iar tat-su scrise carte împrteasc

la nite filosofi vestii ca s vie s ispiteasc cu învturile lor pe fiul su.

La curtea acelui împrat se afla pe atunci un vântor vestit; i, pân s vie filosofii cei vestii, împratul dete pe fiu-su acestui vântor ca s-l învee meteugul su.

Dup ce venir filosofii, înv i de la dânii câte în lun i în soare. Bucuria tatlui su era aa de mare unde vedea c fiu-su are s fie procopsit ca nici unul din fiii de împrai, încât se uita la dânsul ca la soare. Iar el de ce se mrea d-aia se fcea mai cu minte i mai frumos. În toat împria lui i a vecinilor lui împrai, alt vorb nu era decât de înelepciunea i frumuseea acestui fiu de împrat.

N-ajunsese s-i rsuceasc mustcioara i foile de zestre curgeau de la fel de fel de împrai, care voiau s-i dea fetele dup dânsul, dar el nu voia

s se însoare aa de tânr.



208

Într-una din zile mergând la vântoare, vzu o turturic, care tot srea înaintea lui; lui îi fu mil s o vâneze; el cuta vânaturi mari, fiindc nu se temea de primejdii; era vântor meter i viteaz. În cele din urm, daca vzu i vzu c tot îi srea în cale, întinse arcul i dete cu o sgeat. El se mir prea mult cum de nu o putu omorî el, care era aa de bun vântor, ci

o rni puin în arip, care, aa rnit, se duse de nu o mai vzu. Cum se duse turturica, simi, nu tiu cum, nu tiu de ce, c îi tâcâia inima.

Dup ce se întoarse acas, era tot cm gale. Împratul vzând c tânjete fiu-su cu sntatea, îl întreb ce are, iar el rspunse c n-are nimic.

Turturica aceea era Zâna Munilor care se îndrgostise de frumuseea lui. Ei nui venea la socoteal s se arate lui aievea, ca s-i dea pricin, i d-aia se fcuse turturic i îi tot srea în cale. Nu tia îns cum s fac, cum

s dreag, ca s se cunoasc cu fiul împratului.

Peste câteva zile de la întoarcerea feciorului de împrat de la vântoare, o femeie srac veni la curtea împrteasc s se bage slujnic i, fiindc tocmai era trebuin de o ginreas, o primi.

Curenia i buna îngrijire ce da ginilor i tuturor paserilor de la coteele împrteti ajunsese de poveste. Împrteasa era aa de mulumit, încât în toate zilele spunea împratului câte o vorb bun pentru brbia acestei femei tinere, dar srac. Ea i începuse a se gândi la norocirea bietei femei. Fiul împratului auzind atâtea vorbe frumoase despre

ginreas, voi s o vaz i el. Într-o zi, când împrteasa se duse s

cerceteze ginile i s vaz de cotee, merse i fiul su cu dânsa.

Ginreasa, cum vzu pe fiul de împrat, îi arunc ochii asupr-i cu o cuttur aa de mângâioas i aa de plin de dragoste, dar cu

smerenie, încât feciorul de împrat se fâstâci oarecum, dar îi inu firea. Simi c obrajii îi arde, o sudoare rece îl trecu, i inima începu s-i tâcâiasc, de prea c o s-i sparg pieptul. El însui nui putea da seama ca ce poate s fie istoria asta. Plec ochii în jos, nu zise nici cârc, i se întoarse acas.

Toat curtea împrteasc lua în nume de bine pe aceast ginreas, pentru vrednicia i curenia ei. Ea se purta cu toate slugile cu buncuviin, i nimeni nu cuteza s-i zic nici d-te mai încolo, pentru c ea nu le da prilej de glum.

Într-acestea un fiu al unui împrat vecin, însurându-se, a fost poftit la nunt i pe acest împrat cu toat curtea lui. Împratul plin de bucurie merse la acea nunt i lu cu dânsul i pe împrteas i pe fiul su.



209

În ziua aceea, când era cununia fiului de împrat, la nunta cruia merse acest împrat cu feciorul su, ginreasa se ceru i ea de la vtaf s o lase

i pe dânsa s se duc la preumblare. Vtaful, cam râzând, îi zise: "Ce-i trebuie chelului? Tichie de mrgritar". Apoi o ls. Iar ea, înghiind înfruntarea, nu zise nimic i plec.

Împratul era vesel peste msur vzând c din atâi feciori de împrai i domni al su se deosebea prin isteimea, boiul i înelepciunea lui. Toate

fetele de împrat ar fi voit s joace lâng el în hor. Când, deodat, vine la nunt o fat îmbrcat în nite haine cum nici una din fetele de împrat nu avea.

Cosiele ei împletite cu meteug i date pe spate îi atingeau pulpele i ea era aa de bine fcut, încât ochii tuturor rmase la dânsa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse lâng feciorul de împrat i numai lâng dânsul juca pân ctre sear.

Vorbir, râser, îi povestir fel de fel de lucruri, dar cam pe sub mân, fiindc-i era ruine feciorului de împrat s râz i s vorbeasc aa înaintea ttâne-su i apoi toi fiii de împrai îi dau coate, cci bgaser de seam c necunoscuta tot lâng el juca.

Feciorul de împrat nu mai era al su. Se mira însui de schimbarea ce simea într-însul, dar nu cuteza s spuie nimnui. El îi pusese în gând ca, la hora din urm ce va juca, s întrebe pe aceast necunoscut cine era, de unde venea, de este fat ori mritat, i se gândea c de n-ar avea brbat

s o cear de nevast. Când, pieri ca o nluc.

Feciorul de împrat rmase ca un zpcit. Se întoarse acas, dar cu gândul era tot la dânsa. Tat-su, vzându-l tot pe gânduri i trist, nu tia ce s-i mai fac s-l înveseleasc oarecum. Când iat c-l poftesc la alt nunt de împrat, unde se i duse cu împrteasa i cu fiul su.

Ca i la cealalt nunt feciorul de împrat juc cu fata cea necunoscut i frumoas, care venise i la aceast nunt i se prinse în hor lâng dânsul. Dup multe întrebri, afl de la dânsa c edea tocmai înspre partea

aceea, încotro era împria tatlui su, doar cci nu-i zisese c ade chiar la dânsul. Atunci fiul de împrat îi fgdui s o duc acas, daca era singur, i ea priimi. Îns tocmai când era s se sparg nunta, ea pieri de lâng dânsul din hor.

Se întoarser deci acas împratul i cu ai lui, îns fiul lor se topea d-a-n- picioarele i nimeni nu tia din ce pricin. Dei se fcuse vâlv c feciorul de împrat este îndrgostit cu o zân, el îns se apra înaintea tatlui su



210

c nu tie la sufletul su nimic. Toi vracii i cititorii de stele se aduser i nimeni nu tiu s-i ghiceasc rul de care sufer. Unul dintr-înii zise c e team s nu dobândeasc lipici.

Într-aceasta împratul fu poftit la o alt nunt de împrat, unde nu voi s

se duc, fiindc inima lui nu era de veselii, ci se îngrija mai mult de fiul su. Dar daca vzu c fiul su atâta struiete, îi fcu voia. Acesta porunci la nite credincioi ai si ca s aib pregtit la îndemân câteva cazane cu smoal, s le fiarb în ziua nunii i când va fi înde sear s atearn pe drum smoal. Dup ce puse la cale toate astea, se duse la nunt.

De cum începu hora, fata cea frumoas i necunoscut veni ca din senin, i iar se prinse lâng dânsul.

De ast dat era gtit i mai frumos, avea nite haine de la soare te puteai uita, dar la dânsa, ba. J uca feciorul de împrat i se uita la dânsa ca la un cire copt. i de ast dat o întreb i ea îi tot rspunse cam în doi

peri. Îi fgdui i acum c se va lsa s o duc acas.

Când fu înde sear la hora cea mai din urm, pieri ca o miastr de lâng dânsul.

Nu se poate spune cât de mult se mâhni el; czu la pat i zcea, fr s-i poat ajuta cineva. Tat-su ar fi dat nu tiu cât aceluia ce ar fi putut s-i tmduiasc copilul. Când iat credincioii lui venir cu un condur.

Miastra, daca se nomoli în smoal, mai bine ls condurul acolo decât s întârzie.

Atunci [ feciorul] împratul [ ui] trimise pe credincioii lui s umble din cas în cas, i s puie pe toate femeile s se încale cu acel condur, i la care s-o potrivi, aceea s fie soia lui. Tat-su se învoi i el la aceast otrâre. Se duser deci, credincioii lui, ocolir toat împria, cercar toate femeile condurul, i la nici una nu se potrivi.

Auzind feciorul de împrat una ca aceasta se îmbolnvi i mai ru. Apoi

porunci ca s încerce i femeile din curtea împrteasc. La nici una nu se potrivi. Nu mai rmase decât ginreasa, pe care o uitaser; dar împrteasa, aducându-i aminte de dânsa, îi porunci s se încale i ea cu condurul. Când îl trase la clcâi, pare c fu de acolo. Era turnat pe

piciorul ei. Ea începu a se vicra i a tgdui c nu era condurul ei. Feciorul de împrat cum auzi, porunci s i -o aduc, i cum o vzu strig:

- Asta este, mam.



211

Ea, dei tagduia, dar înteit de rugciunile împratului, ale împrtesei i ale fiului lor, în cele din urm mrturisi c ea este stpâna condurului.

Dup ce îi povesti c este zân miastr, c îl îndrgostise de când îl vzuse la vânat, c el rnise o turturic, i c acea turturic era ea, i daca

nu s-a artat lui aa cum este a fost c, de va lua de brbat un om de pe pmânt, toat puterea ei piere. Mai spuse c, spre a -l putea vedea mai adesea, intrase ginreas la dânii i c tot ce ea fcuse era numai pentru dragostea lui.

Dup aceea iei la scar, btu de trei ori în palme, i iat o crucioar, fr s fie tras de cai, veni; ea îi lu zestrea numai de scumpeturi dintr-însa, apoi, curgândui iroaie de lacrmi din ochi se întoarse i zise

feciorului de împrat:

- Iat, pentru dragostea ta, m lepd de puterea mea cea miastr, numai i tu s m iubeti, precum te iubesc i eu.

Dete drumul crucioarei i rmase lâng fiul împratului, carele în scurt timp se fcu sntos. Apoi fcu o nunt d-ale împrtetile i dup moartea tatlui su, rmaser ei în scaunul împriei, i domnesc i astzi daca nu vor fi murit.

Înclecai p-o ea etc.



212

Cele dousprezece fete de împrat i palatul cel fermecat

A fost odat un flciandru srman de prini. El argea pe la unii i pe la alii ca s-i câtige hrana vieii. i fiindc avea darul de a fi curel, toi

flcii din sat îl pizmuiau. Ceilali argai cunaser pe dânsul i-l tot luau peste picior, iar el nu lua aminte la flecriile lor i-i cuta de treaba lui. Când se adunau seara i bârfeau verzi i uscate, el se fcea c nu înelege vorbele aruncate în pofida lui; se arta prostnac. pentru aceasta ei îl

porocleau zicându-i cscundul satului.

Stpânii unde slujea el erau foarte mulumii de dânsul i se bteau care de care s-l apuce. Când trecea prin sat, fetele îi dau coate i se uitau la dânsul pe subt sprincene. i ce e drept c aveau la ce se uita. El era curat la fa i chipe; chica lui neagr, ca pana corbului flutura ca o coam pe

grumajii lui albi ca zpada; mustcioara abia mijea, de parc era o umbr pe buza lui cea de sus; dar apoi ochii? Avea nite ochi, neiculi, de bgase pe toate fetele în boale.

Când era la adpatul vacilor, fetele care de care se întrecea s -i dea pricin de vorb; dar el nu bga pe nimeni în seam; se fcea ca nu pricepe ce vor ele. Pentru aceasta ele ca s arate c nu le pas de nebgarea lui de seam, între ele, îl porocleau cu numele de Ft -Frumos al satului. i de unde s nu fie aa!

El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la pune i treaba ieea din mâna lui mai cu asupra decât din ale celorlali argai.

Nu tiu ce fcea el, ce dregea, c vacile pe cari le ptea el erau mai frumoase decât ale celorlali argai. Ele ddeau mai mult lapte decât cele ale altor argai, fiindc pe unde le ducea el punea era mai cu gust i mai îndestultoare. Pe unde clca piciorul lui se cunotea, fiindc i ierburile

se înveseleau.

Pasmite se nscuse în ceas bun i era ursit s ajung ceva. Dar el nici habar navea de asta i nici gând n-avea s se mândreasc, fiind nu tia

ce-i este ascuns în cursul vremilor. Ci smerit, precum îl lsase pe el Dumnezeu, îi vedea de ale sale, fr s se ating cu cuvântul sau în oricareva fel, de alii sau de al altora. i tocmai pentru aceasta fl cii i ceilali argai îl ponosluia.

Într-o zi de primvar, ostenit fiind tot umblând dup vaci, se dete la umbra unui copaci mare i stufos i adormi; îi i alesese, vezi, loc pentru



213

aa ceva. Era o vâlcea împodobit cu fel de fel de floricele, toate înflorite, de prea c d ghes omului s treac printre ele. Ceva mai cât colo un

pârâia, a crui obârie venea dintr-un ipot de ap ce ieea din coasta unui delule, erpuia printre brusturi i alte buruieni pe unde îi fcuse loc,

i susurul apei parc te îndemna la somn. Copaciul subt care se adumbrise

era mre i parc se lupta ca s ajung la nuori. Printre crcile lui întinse se giugiuleau pasrelele i-i fceau cuiburi: numai ascultând cineva ciripirile lor se aprindea într-însul focul dragostei. Desiul frunzelor sale

fcea o umbr, de parc râmneai la ea. Bag seam, nu era aa cscund flcul acesta, i pe nedrept îi atârnau de coad acest ponos ceilali argai din sat. Cum puse capul jos i adormi.

N-apucase s doarm, ca de când începui s v povestesc, i o dat sri drept în sus.

Visase un vis foarte frumos i se deteptase.

Visase c unde venise la dânsul, mre, o zân mai frumoas decât toate zânele din cer i de pre pmânt, i-i zisese s se duc la curtea împratului locului aceluia, c acolo are s se procopseasc.

Când se detept, îi zise: "M, ca ce s fie asta?" i începu a se pune pe gânduri; toat ziulica îl muncir gândurile i nu se domirea de loc, de loc ca ce s însemneze un asemenea vis. El nu înelegea c steaua sub care se nscuse venea s-l slujeasc.

A doua zi, mergând iari cu vitele la pscut, abtu din drum i dete iari pe la copaciul cu pricina, i iari se culc la tulpina lui, i iari vis acelai vis.

Sculându-se, îi zise: "M, sta nu e lucru curat", i iari toat ziulica fu dus pe gânduri.

A treia zi cu dinadinsul fcu s-i fie drumul pe la acelai copaci sub care se culc, i vis acelai vis; ba înc de ast dat zâna îl amenin cu boal i cu toate ticloiile omeneti, dac nu s-o duce.

Atunci i el, dac se scul i veni acas cu vacile i le bg în coar, se înfie la stpânu-su i-i zise:

- Stpâne, pe mine m bate gândurile s m duc în lume s-mi caut norocul. Destul am argit, i pân acum nu vz nici un semn ca s pot i eu slta ceva. F bine i-mi d socoteala.



214

- Da pentru ce, biete, s iei de la mine? Au doar nu te mulumeti de simbria ce-i dau? Au mâncare n-ai destul? Ia, mai bine ezi la mine, i eu voi cta si dau o fat bun din sat, cu niic zestricic, s te mai ajut i eu cu ce m-o lsa inima, s-i faci i tu rost aici ca toi megiaii, nu mai hoinri prin a lume, ca s nu ajungi fr nici un cptâi, ca vai de lume.

- Ba, de mulumit, sunt mulumit de d-ta, stpâne; mâncare am destul, nu pot s mânii pe Dumnezeu; dar aa mi-a venit mie, s m duc în lume, i nu voi rmânea pentru nu tiu ce.

Dac vzu stpân-su c este peste poate a-l face s rmâie, îi dete ce bruma mai avea s ia, i el plec, luându-i ziua bun de la stpân.

Ducându-se de la satul su, flcul ajunse drept la curtea împrteasc i se bg argat la grdina împratului. Grdinarul fu bun-bucuros s-l priimeasc, când îl vzu aa curel, cci dobândise pân atunci câteva bobârnace de la fetele împratului c bag argai tot ce este mai urâcios i mai scârbos în omenire.

Curel, curel, dar hainele de pe dânsul erau imoase, deh! ce s zici, ca de mcar. Grdinarul puse de-l îmbie, îl primeni i-i dete de îmbrc nite haine care s mai semene a argat la grdina împrteasc. i cum era de potrivit fcut la boiul lui, îi edesa bine cu hainele ce îmbrc.

Pe lâng celelalte trebi grdinreti, slujba lui de cpetenie fu ca s fac în fiecare zi câte dousprezece mnunchiulee de flori, i în fiecare

diminea s le dea la cele dousprezece domnie, fete ale împratului, când vor iei din cas spre a se primbla prin grdin.

Aceste domnie erau ursite s nu se poat mrita pân nu va gsi cineva care s le ghiceasc legtura ursitei lor i s fac pe vreuna din ele ca s iubeasc pe cineva. Ursitele lor le druise cu patima jocului. Erau nebune dup joc i pe fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mtase alb, dnuind.

Nimeni nu tia unde merg ele noaptea de joac.

Împratul se luase de gânduri cu atâta cheltuial pe condurii fetelor sale i pentru inima lor de ghea, de care nu se putea lipi nici un june din cei ce veniser în peit.

Pentru aceasta el dase sfar în ara lui i în rile streine, precum ca s se tie c cine se va gsi s-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare



215

câte o pereche de conduri, poate s-i aleag pe care îi va place din ele, i el i-o va da lui de soie.

El tia c le ine pe toate închise la un loc, într-o cmar din palatul su, încuiate i zvorâte cu nou ui de fier i cu nou lacte mari. Dar nimeni

nu tia ce fac ele noaptea de li se rup înclmintele, cci nimeni nu le vzuser pân atunci ieind din cas, cci nu puteau.

Pasmite, lor le era fcut ca aa s-i petreac vremea în toat viaa lor. Aa le era orânda.

Cum se auzi de aceast hotrâre a împratului, începu a curge la peitori; ba feciori de domni i de împrai, ba feciori de boieri mari, pân i feciori de boieri mai mici. i care cum venea se punea de pând la ua domnielor câte o noapte. Împratul atepta cu mare nerbdare în fiecare diminea ca s-i aduc câte vreo veste bun; dar în loc de aceasta, i se spunea c

junii ce se puneau de pând seara nu se mai gsesc dimineaa. Nu se tia ce se fac. Nici de urm mcar nu li se mai dedea.

Unsprezece flci o pise pân acum. Ceilali cari mai erau, începuser a se codi; nu mai voir s stea de pând.

Se lipseau de a lua de neveste nite fete pentru care se rpune atâi tineri.

i astfel, unul câte unul, se crar pe la casele lor de la curtea acestui împrat, ii lsar fetele în plata Domnului; cci nimeni nu mai voia s-i

piarz sufletul pentru un cap de muiere.

Însui împratul fu coprins de spaim, cum de s piar aa junii ce voiau s-i pândeasc fetele, i nu mai cuteza s îndemne pe nimeni.

Împratul era nevoit s cumpere mereu pe fiecare zi câte dousprezece perechi de conduri, i intrase la grije c o s-i îmbtrâneasc fetele în vatr i o s împleteasc cosia alb, fr s puie pirostriile în cap.

Argatul de la grdinrie îi împlinea slujba cum tia el în legea lui. i domniele erau mulumite de mnuchele de flori ce li le da argatul, i

grdinarul de lucrul lui.

El, când da florile domnielor, nici nu-i ridica ochii asupra lor; dar când da florile fetei celei mici, nu tiu de ce, c se roea ca un bujor, i -i tâcâia inima, de sta si sar din piept afar.



216

Fata bg de seam aceasta, îns crezu c flcul este ruinos i d-aia se face aa de rou când vine înaintea lor.

Azi aa, mâine aa, el vedea c nu e de nasul lui o aa bucic. Dar ce -i faci inimei? Ea îi da brânci i lui, bat-o pustia! i ar fi voit s se puie i el

la pând, i apoi se gândea i la paniile celor ce pzise înaintea lui.

Fata cea mic se grei într-o zi i spuse surorilor cum argatul care le da flori se roete ca o sfecl când vine înaintea lor i cum este de curel. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte c iese din gura surorei sale celei mai mici, unde începu s o dojeneasc cu nite vorbe cam lutoare în râs, cum de numai s se gândeasc ea a scoate aa vorbe blânde pentru un argat, cci asta ar semna c inima ei este pornit a se planisi cuiva.

Biatului îi zicea inima s se arate la împratul cu cererea de a pândi i el, dar s lsm c-i cunotea lungul nasului, s lsm c nu1 uitase

peniile atâtor flci ce pieriser, lui îi era s nu-i piarz slujba i s rmâie cu buzele umflate. Apoi unde pui d-ta gândul ce-l muncea groaznic, c de va fi gonit de la curtea împrteasc, n-are s mai vaz pe fetele împratului, cci dându-le flori în fiecare diminea, oricât se feri de vreo

patim, totui gigiile i frumuseile fetelor de împrat, i mai cu seam cuttura cea blajin a fetei celei mici, îl ademenise pân într -atât, încât,

se socotea el, c daca nu va mai atinge în fiecare diminea cu degetele sale mâinile cele albe ca o coal de hârtie, cu pielea moale ca puful, ale fetelor de împrat, nu va mai putea tri.

Ziua, noaptea, îl munceau aceste gânduri i nu tia cum s fac s-i împlineasc pofta inimei, fr de care, simea el, c nu va putea s mai triasc.

Într-una din nopi, adormind el cu gândul int la dorina ce-l chinuia de-i rodea bierile inimei, vzu în vis iar pe zâna din vâlceaua cea cu flori unde i se artase odinioar.

Ea îi zise:

- S te duci în unghiul grdinei cel despre rsrit; acolo vei gsi doi pui de dafin, unul cireiu i altul trandafiriu; alturi de dânii vei vedea o splig de aur, o nstrap tot de aur i un tergar de mtase. S iei aceti pui de dafin, s-i pui în dou ghivece frumoase, s-i sapi cu spliga cea de aur, s-i uzi cu nstrapa cea de aur, s-i tergi binior cu tergarul cel de mtase i s-i îngrijeti ca pe lumina ochilor ti. Când vor crete i se vor face ca de un stat de om, orice vei cere de la dânii i se va izbândi tocmai pe tocmai.



217

Zise i pieri ca o nluc, fr s apuce argatul grdinarului s-i mulumeasc barim.

Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului, nici nu se terse la ochi mcar, i dete fuga în unghiul grdinei cel despre rsrit i rmase nuc

de bucurie, când vzu în fiin toate cele ce îi spu sese zâna în somn. Acum se terse i el la ochi, se pipi s vaz nu care cumva doarme înc i aievea s fie oare ceea ce vedea? Dup ce se încredin c nu este nluc, de noapte, puse mâna i lu dafinii.

Îi îngriji cum tiu el mai bine, îi spa adesea cu spliga ce gsise el acolo, îi ud cu nstrapa, îi terse cu tergarul i, ce s mai lungim vorba? îi îngriji ca pe lumina ochilor lui, tocmai precum îi poruncise zâna.

Dafinii creteau i se împuterniceau ca prin minune. Nu trecu mult i se fcur mari. Frumusee ca la aceti dafini nici c s-a mai vzut.

Când ajunser ca d-un stat de om, el veni la dânii într-una din zile i zise unuia precum îl învase zâna:

- Dafine, Dafine, Cu splug de aur spatu-te-am, Cu nstrap de aur udatu-te-am, Cu tergar de mtase tersu-te-am,

D-mi darul d-a m face, oricând voi voi eu, S nu fiu vzut de nimeni.

El rmase buimcit de mirare, când în clipa aceeai chiar vzu cum se înfiineaz un boboc de floare, cum crete de se mrete i cum se deschide o floare aa de frumoas, de nu puteai s te opreti ca s nu o miroi. El

puse mâna de o rupse, o lu i o bg în sân; vezi c aa îl învase zâna.

Seara când domniele intrar în cmara lor cea încuiat i zvorât cu nou lacte mari, ca s se culce, el se furie binior pe lâng ele i intrar împreun. El le vedea pe ele ce fac, dar ele nu-l vedeau pe dânsul. El le vzu c în loc s se dezbrace spre a merge la culcare, ele începur a se

pieptna, a se îmbrca cu haine scumpe i a se gti de duc.

El se mira de cele ce vedea i hotrî ca s se ie dup dânsele cu dinadinsul s vaz pe unde au s ias ele, unde au s se duc i ce au s

fac.

Când deodat, fata cea mai mare zise surorilor sale:



218

- Gata suntei, fetelor?

- Gata suntem, rspunser ele.

Atunci cea mare din surori btu cu piciorul în pmânt, i deodat se

deschise în dou duumeaua casei. Ele se coborâr prin acea deschiztur i merser, pân se ajunser la o grdin grduit cu zid de aram.

Când fur s intre, fata cea mare btu din picior iari i porile cele de oel ale grdinei se deschiser. Intrând, biatul clc pe rochia fetei celei mici.

Aceasta, întorcându-se repede, nu vzu pe nimeni; i, chemându-i surorile, le zise:

- Surorilor, bnuiesc c s-a luat cineva dup mine, c uite, simii c m-a

clcat oarecine pe rochie.

Surorile se uitar în toate prile i nevzând nici ele pe nimeni, îi rspunse:

- Nu fii aa bnuitoare, soro; cine s fie aci, ori s se ia dup noi. Nici pasre miastr nu poate rzbi pân unde suntem noi acum. Ia vezi mai bine, s nu se fi apucat rochia ta de vreun mrcine i, cum eti tu

fricoas, i s-o fi prut c te-a clcat netine pe rochie. Nu fi aa de uuric!

Ea tcu. Biatul se inea dup dânsele.

Trecur printr-o pdure cu frunzele de argint, trecur prin alta cu foile de aur, trecur prin alt pdure cu frunzele numai diamanturi i pietre nestimate, cari sclipeau de-i luau ochii, i ajunser la un eleteu mare.

În mijlocul acelui eleteu se ridica un dâmbule i pe dânsul nite palaturi cum nu mai vzuse el pân atunci. Palaturile împratului rmseser jos de tot pe lâng acestea, care strluceau de la soare te puteai uita, dar la dânsele ba. i aa de cu meteug erau fcute, încât când te urcai în ele i

se prea c te cobori, i când te dedeai jos din ele i se prea c te urci.

Dousprezece luntrioare cu vâslai muiai numai în fir de cel bun le ateptau la margine. Cum ajunser, se puser fiecare în câte una i

plecar. Argatul se puse în luntrea fetei celei mici.



219

Luntrile pornir i mergeau în rând ca cocorii. Numai luntrea fetei celei mai mici rmânea mai în urm. Vâslaul se mira cum de este mai grea decât altdat i trgea din rsputeri la vâsle ca s ajung pe celelalte.

Cum ieir la cellalt mal al eleteului, se auzi o muzic, care, vrând,

nevrând, te fcea s dnuieti. Fetele se repezir ca fulgerul, intr în palat i se puser pe joc cu flcii cari le pândiser, i jucar i jucar pân ce li se sparser condurii.

Biatul se inu mereu dup ele. Intrând i el în palat, ce-i vzur ochii? Cmara de joc mare i larg de abia puteai s-i zreti cptâiul. Ea era împodobit numai cu aur, cu pietre nestemate i cu fclii de jur împrejur ce ardeau în nite sfenice de aur curat, mai mari decât omul. Preii albi ca laptele strluceau de-i luau ochii, i cu dungi de aur, împodobite cu

zamfiruri i rubinuri de licreau ca focul.

Argatul se puse într-un col i privea la toate minunile astea. i avea i la ce privi, cci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vzuser ochii. Dar unde

fu pomana aia ca s stea la un loc? Srea i el tontoroiul de colo pân colo, fr s vrea; cci nu era chip s stea la un loc fr a slta, când cânta muzica aia. Pân i sfenicele i mesele i lviele din cas sltau.

i nici pomeneal mcar nu este ca s-i închipuiasc cineva frumuseea cântrilor i a muzicii aceleia; organe, fluiere, chitri, alute, buciume, cimpoaie i alte multe d-alde astea cântau într-o unire de rmâneau mar cei mai buni muzicani din lume.

D-apoi fetele1? Trgeau cu foc la nite hori, btuta, brâul, ca la ua cortului, de unul singur, pipru i câte jocuri toate, de puteai s-i rupi bojocii jucând.

i jucar i jucar, pân despre ziu. Când, deodat, încetând muzica de a mai cânta, iei ca din pmânt o mas încrcat cu de toate bun tile, i ce este pe lume, i ce nu este. Se puser cu toii la mas i mâncar i se chefuir cât le poftir inima.

Argatul de la grdinrie edea în colul lui unde se aezase i privea, lsându-i gura ap.

La mas le slujea nite arapi, îmbrcai în nite haine foarte scump împodobite.

Dup ce se scular de la mas, prinser a se întoarce acas.



220

Se întoarser iari pe unde au fost venit. Biatul se inea dup dânsele, ca dracul dup clugr.

Când fur a trece prin grdina cu frunzele de argint, ce-i dete argatului prin gând, c numai rupse o rmuric dintr-un copaci.

Un freamt puternic se fcu atunci în toat pdurea, ca de o furtun ce vine întrâtat asupra copacilor; i totui nici o frunz mcar nu se mica din loc, ba nici mcar nu se cltin ca de o adiere de vânt barim.

Fetele rsrir.

- Ce s fie asta, leiculi? ziser.

- Ce s fie? rspunse cea mai mare din surori. Iac, psrica ce-i are cuibul în turnul bisericii din palaturile tatlui nostru trebuie s fi trecut

prin frunze; cci numai ea poate s rzbat pe aici.

Fetele trecur i ajunser în palatul unde erau încuiate, tot pe unde ieiser.

A doua zi, argatul de la grdinrie, când dete mnunchiurile de flori fetelor împratului, ascunse cu meteug rmurica rupt în mnunchiul fetei celei mici.

Domnia se mir când îi priimi mnunchiul de flori, se uit cam cu mil la

argat i nu-i putea da seam cum de s ajung acea rmuric între florile ce priimise.

A doua sear, iari aa o petrecur. Biatul, iari pe furi, se inuse dup dânsele, cu deosebire numai c rupse o rmuric din copacii cei cu

frunzele de aur, pe care o puse iari între florile ce dete a doua zi domniei celei mici.

Fata cea mai mare, iari cu cuvinte linititoare, alin frica surorilor ei când se auzi freamtul ce se fcu în pdurea de unde argatul rupse rmurica.

Când a doua zi domnia cea mic priimi florile cu rmurica ascuns între ele, îi dete un fier ars prin inim.

Ea cut vreme cu prilej i, prefcându-se c vrea s se primble, iei preste zi prin grdin i, întâlnind pe argat la o cotitur a grdinei, îl opri i-i zise:



221

- De unde ai avut tu rmurica ce mi-ai pus-o în mnunchiul de flori?

- De unde o tie prea bine mria-ta.

- Care va s zic, tu te-ai inut dup noi, i tii unde mergem noi noaptea.

- Cam aa mria-ta.

- Cum ai fcut de a venit dup noi de nici una dintre surori nu te-a vzut?

- Pe furi.

- Na o pung de bani, i s nu scoi nici o vorb despre primblarea noastr de noaptea.

- Eu nu-mi vânz tcerea, mria-ta.

- Dac voi auzi îns c ai crâcnit ceva, voi pune s-i taie capul.

Zise ea vorbele astea aspre din gur, dar din inim altceva cugeta. E i se prea c acest argat din ce în ce se face mai curel.

A treia noapte când se duse dup dânsele, tot pe furi, rupse o ramur din pdurea cu copacii cei care aveau foile de diamant, i iari se fcu freamt printre frunze, i iari surora cea mai mare alin frica surorilor celor mici cu cuvinte linititoare. Domnia îns cea mic, nu tiu de ce, dar în inima ei se strecur o bucurie ascuns.

În ziua urmtoare, când gsi rmurica de diamant în mnunchiul de flori, ct cam pe subt ascuns la argat i-l gsi c nu se prea deosebete de fiii de domni i de împrai. Atât i se pru de drgla.

Argatul i dânsul ct asupra domniei cu ochi galei, dar tot pe furi, i o vzu c se tulburase oarecum, se fcu îns c nu pricepe nimic i -i ct de treab.

Surorile domniei deter peste dânii vorbind i râser de dânsa i luar cu

cuvintele cam peste picior. Fata cea mic tcu i înghii ruinea. Nu se putea ea mira din destul cum a fcut argatul de le-a descoperit. Ei, vezi, îi intrase în cap c acest flcu nu poate s fie om prost, deoarece dovedise lucruri ce nici miestrele nu le tiau.



222

i apoi, adevrul vorbind, boiul lui cel falnic, chipul lui cel bine potrivit i blajin îl arta cât de colo a nu fi de argat prost. Pe lâng acestea, i înfiarea, i totul într-însul avea pe vino-ncoace.

Dup ce intrar în cas fetele, domnia cea mic le spuse c argatul de la

grdinrie tia tot ce fac ele noaptea. Atunci se adunar la sfat i plnuir ca s-l fac i pe dânsul s-i piarz inima i simirile, cum fcuser i cu ceilali tineri.

Flciandrul îns se furi i de ast dat de intr în cmara fetelor, ca s asculte la sfatul lor.

Pare c-i spusese ariciul la ureche c are s se petreac între ele ceva pentru dânsul.

Acum, dup ce tia totul, dar totul ce trebuia s tie, se duse la dafinii lui

i zise ctre cel trandafiriu:

- Dafine, Dafine, Cu splug de aur spatu-te-am, Cu nstrap de aur udatu-te-am, Cu tergar de mtase tersu-te-am,

D-mi minte i procopseal de fiu de domn i împrat!

Ca i de la rând, un boboc de floare încoli, crescu i se deschise o floare minunat. El lu floarea i o bg în sân. Odat czur de pe faa lui

arsturile de soare i îi rmase chipul curat i luminat, ca i când atunci îl fcuse m-sa. Simi c în creierii lui se petrece un ce de care nu-i putea da seama. Dar vzu c începe a judeca altfel de cum judeca el pân acum. Pasmite se ascuise la minte. i totdeodat se pomeni îmbrcat cu nite haine ca ale fiilor de împrai i de domni.

Atunci se duse la împratul i ceru i dânsul s-i pzeasc fetele, într-o noapte.

Împratului i se facu mil de tinereele lui i-l sftui s-i caute mai bine

de treab, decât s se rpuie. El strui. Împratul priimi. Acesta nici c bnuia mcar a fi argatul de la grdinrie; aa de mult se schimbase.

Când îl art fetelor i le spuse împratul ce voiete, nici ele, vezi, nu-l cunoscur. Numai cea mic, fiind cu cuiul la inim, îl cunoscu i începu a tânji de dragoste.



223

Noaptea urmtoare, când plecar ele la joc, îl luar i pe dânsul. El tia ce i se pregtete, dar se feri ca de oala mlaiului s nu dea în clapc.

Ajunser la palatul vrjit, jucar pân despre ziu, apoi se puser la mas. I se aduse i lui butura din care buse toi cari veniser înaintea lui,

butur care trebuia s-l fac a-i pierde minile i simirea, butur care s-l piarz i pe dânsul ca pe ceilali.

Atunci unde îi întoarse nite ochi lcrmoi i plini de focul dragostei ce-l mistuia, i zise cu grai duios domniei celei mici:

- Vezi tu? iac eu m pierz pentru dragostea ta, daca ai aa inim de ghea.

- Nu, n-am inim de ghea, focul dragostei tale mi-a înclzit-o, rspunse ea. Nu bea. Mai bine voi s fiu grdinreas cu tine, decât fat de împrat.

Cum auzi aa, el arunc butura la spate, i mai apropiindu-se de dânsa, îi mai zise:

- S nu-i fie team, mria-ta, c grdinreas nu ai s fii o dat cu capul.

Toi cei de fa auzir vorbele lor. Puterea farmecului se zdrobi i toi cu totul se pomenir în palaturile împratului. Palatul cel fermecat pieri ca o nluc, ca i cum n-ar fi mai fost pe lumea asta.

Când îi vzur împratul, încremeni de uimire cu amândou mâinile pe barb. Flcul, fostul argat la grdinrie, îi povesti toat iretenia nopilor. Împratul dete pe fata cea mic dup flciandrul cel frumos i drgstos. Apoi se înfiar i celelalte fete cu câte unul din fiii de împrai i de domni pe care i-l alesese. Împratul se înduplec i le dete

pe fiecare la casa lor. i se fcu o bucurie mare în toate prile, care bucurie de ar fi o sut de guri, nu una ca a mea, n-ar putea-o spune.

Înainte de a se cununa, fata cea mic întreb pe logodnicul ei cu ce putere fcu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor i legtura farmecului ce le ineau înlnuite. El spuse. Iar ea, ca s nu fie brbatu -su mai presus decât ea, ci s fie deopotriv om ca toi oamenii, se duse de tie dafinii i -i bg în foc.

Apoi se cununar i trir o via fericit, cum se triete pe lumea noastr asta blata, pân ce se istovir toi cu totul, în adânci btrânee.




225

- Pi, ce-i vrea s-mi dai, jupâne.

- S-i dau o pung de bani.

- Ia las, jupâne, nu-i mai bate joc de mine, zise el i se uita în alt parte,

crezând c râde de el pentru c venise la târg numai cu un ou. - Ba nici râs, nici nimic, începu a zice negutorul cel chiabur. Iat dou

pungi: nu crez s-i dea altul mai mult.

i scoase pungile cu bani, i le puse în mân, lu oul i plec.

Bietul om rmase înlemnit în loc, uitându-se dup negutor cum se ducea. Nici c-i venea mcar s creaz ochilor. i apoi unde se mai auzise ca un ou s se vânz cu dou pungi de bani.

Când se detept din zpceala lui, pipi pungile s vaz nu e vrun vis; apoi vru s alerge dup negutor s-l întrebe de n-a fcut vro greeal.

Dar ia pe negutor de unde nu e. El îi cutase de drum vesel c cumprase aa ou.

Daca vzu i vzu, deschise i el pungile, se uit în ele, dar odat îl luar de ochi banii ce era acolo. Apoi le strânse la loc, le bg în sân i plec s -

i cumpere merinde. Umplu un sac cu de cele de t rebuine i o lu ctre cas. Se tot temea i se tot uita în toate prile s nu care cumva s vie cineva s-i ia pungile.

Când ajunse acas, trânti sacul jos i zise:

- Iat nevast, ce minune fcui eu cu oul la pozna; vezi tu?

- Vz. Dar ce e în sacul la marele?

- Ei! dar ce nu e, aia întreab-m; mlai, fasole, pastram, pete srat, ceap, ardei, usturoi.

- i unde le duci?

- Ia auzi: unde le duc! acas, f, ie i copiilor, unde s le duc?

- Ce vorbeti, brbate, ori ai cpiat astzi? Vezi, m, c i le-o fi dat cineva s le duci aiurea i tu, tiind lipsa de acas, t-ei fi rtcit cu ele încoace. Când ai mai fcut tu ast comedie s vii acas cu merinde cât munca ta pe

zece zile?



226

- Pi bine, fa, nevast, nu-i spusei c comedia asta o fcu oul la pozna, de-l gsii eu azi în pdure?

- Ce spui, brbate? atât a fcut oul la, cât ai dat tu pe toate astea?

- Hei! dar când i mai vedea i p-astea, s vedem ce o s mai zici! Atunci scoase pungile i rsturn banii în pat.

Femeia rmase înmrmurit cu ochii int la bani.

Copiii carii pân atunci rscolea prin sac i înha cu dinii când din una, când din alta, cum auzir zornitul banilor, alergau de la sac la bani i de la bani la sac. Ei nu se puteau stura vzând atâta belug în casa lor.

- Brbate, mai zise femeia, dar asta nu e lucru curat. Atâia bani pentru

un ou de gin!

i pipia banii s vaz, nu care cumva sunt niscai fermece, ori altceva?

- De gin, de negin, uite, l-am vzut cu dou pungi de bani, cum îi vezi cu ochii verzi. Apoi ori c el a fcut atâta, ori c negustorul la care l-am vândut n-a fost om curat, eu nu tiu. Atâta tiu numai c trebuie s mulumim lui Dumnezeu c nea învrednicit s vedem i noi o dat cu ochii ce este belug în casa noastr. Acum vezi de rostete de mas, s mâncm

i s ne veselim.

Aa i fcur. Toat ziua într-o veselie o duser.

A doua zi, se scul de diminea, se gti i plec la munc. Nu tiu îns cum fcu el, nu tiu cum drese, c se pomeni iari în pdure. Nici el nu

tia cum venise acolo; tia numai c el la munc plecase.

Daca vzu aa, ct copaciul, se sui în el i mai gsi un ou.

Se duse cu el în târg i mai lu înc dou pungi cu bani tot de la acel negustor.

Pasmite oule astea erau de diamant, care fceau de zece ori atât cât îi da lui pe ele negustorul.

El îns era bun bucuros c lua i atât; cci scp de srcie el i cu toi ai lui.



227

Cumpr de ast dat haine pentru copii, cci erau goi. Mai lu nite unelte i dichisuri de ale lui pentru munc i pentru cas, cci nu credea c o s fie în toate zilele Pate, s tot gseasc la ou d-astea scumpele.

Câteva zile d-a rândul se mai duse el în pdure i tot gsea câte un ou. Se

fcu îns mai nzuros în târg, inu mai la pre i cu mirare vzu c scoate câte patru pungi de bani în loc de dou.

Apoi daca vzu c aa merge treaba, îi fcu o cscioar, îi mai îndulci i el traiul i-i dete copiii la dascl ca s învee carte.

Într-una din zile, ducându-se mai de diminea s-i ia merticul, dete peste pasrea ale cui ou le lua el. Sta pe cuib. Aa frumusee de pasre nu mai vzuse, nici mai auzise. Îndat îi trsni prin cap c ar fi bine s o duc acas la dânsul. O i lu binior i cu mare bucurie aduse la bordeiul lui

pe stpâna oulor.

Apoi, ducându-se în târg, porunci o colivie foarte frumoas i foarte mare, în care colivie îi aez gina i o îngrijea ca pe copiii lui.

Cu chipul acesta scp i de drumul de toate zilele prin pdure i de suitul în copaci.

Gina îi oua în toate zilele câte un ou, în colivie.

Îmbogindu-se el, goni srcia din satul lui. Fcea bine la tot satul. Ajuta

pe orice nevoia; cumpra vaci la toate vduvele; ocrotea pe toi copiii srmani.

Omul era nesios. Ci cât are, tot ar vrea s mai aib. Muncitorul, dup ce vzu c are destul, începu a face nego. i fiin dc negoul, când merge bine, de firea lui este s se întinz ca pecingenea, dete ghies muncitorului

s cltoreasc prin ri strine dup nego.

Porni dar într-o cltorie deprtat peste mri i ri.

Într-o zi, când lipsea i nevasta lui d-acas, copiii intrar în colivie ca s se joace cu gina. J ucându-se ei acolo, unul din ei ridic aripa ginei i vede c este ceva scris acolo:

- S te vz, nene, zise cel mijlociu ctre cel mai mare din frai, poi tu s citeti ce zice aici?



228

- Ba nici boab, rspunse el. Astea parc nu sunt slove de care ne arat dasclul.

- S mergem s chemm pe dascl, s ne spuie el ce zice acele slove, zise cel mai mic din frai.

- Bine zici tu, rspunser amândoi, fraii mai mari, s mergem, s mergem.

i într-un suflet ajunser la dascl, îi spuser i-l rugar s vie s citeasc, ca s tie i ei ce zice acele slove de sub aripa ginei, pe care o pstreaz în colivie tat-al lor.

Dasclul deocamdat nu voi s creaz ceea ce-i spuneau copiii; dar dup ce-l încredinar, se hotrî s vie într-o doar, mai mult de hatârul lor, decât pentru vro isprav.

Când vzu acele slove i le citi, dasclul rmase înmrmurit i, intrându-i grgunii în cap, îi i puse gând ru ginei.

Copiilor îns le zise c acelea ce li se preau a fi slove era un fleac i c nu însemna nimic.

Ce fcu dasclul, ce drese, se dete pe lâng muma copiilor i, cu oele, cu momele, îi intr pe sub piele i se îndi cu dânsa.

Biata femeie, slab ca toate femeile, se planisi dasclului.

Într-una din zile, dup ce îi scoaser ochii, dasclul uitându-se la ea cu ochi galei i cu giugiuleli, îi zise:

- Ce mult a pofti s mnânc o pasre cu tine la mas.

- Mâine e srbtoare, rspunse femeia, voi trimite s cumpere o pasre bun i gras i o voi gti dup pofta inimioarei dumitale.

- Daca ar fi vorba despre psri de care se gsete la toat lumea, nu i-a fi mai spus dumitale, cci am i eu destule în curte, slav Domnului!

Dasclul btea eaua s priceap iapa. Femeii îi dete un fier ars prin inim.

- E, apoi ce fel de pasre ai voi dumneata? îl întreb femeia.



229

- Ceva aa, deosebit, rspunse dasclul. i ca s nu mai ocolim, i-oi spune românete, pe leau: am poft s-i mnânc fript gina aia a ta din colivie.

- Vai de mine, dascle; dar cum a face eu una ca asta? Ce va zice

brbatumeu când s-o întoarce?

- Orice va zice, iaca, tu s-i spui c a murit. i apoi nu pricep la ce s mai inei o gin, care i aa e destul de btrân i care peste curând negreit c tot are s moar.

- Oriicum, dascle, tot nu-mi vine s fac una ca asta, ca s nu se amrasc brbatu-meu.

- Atâta trecere n-am i eu la dumneata? mai zise dasclul. Asta îmi dovedete c nu m iubeti. Îmi pare ru c am îndrgit cu atâta foc pe o

nesimitoare. Eu pentru dragostea ta a fi dat prin foc i prin ap, ca s-i fac voile, i tu pentru mine atâta lucru s nu faci. S tii dar c de azi încolo n-ai s m mai vezi; m duc s m înec.

Biata muiere începuse a simi i ea de dânsul; apoi, de fric ca s nu-i fac seam singur pentru dragostea ei, se înduplec i fgdui dasclului c-i va da gina s-o mnânce fript, singur, singurel, dup cum dorea.

Cum auzi dasclul de una ca aceasta, îi zise c acum s-a încredinat c i ea îl iubete. Apoi puse la cale ca gina s-o gteasc buctreasa lui.

A doua zi, dup ce porunci buctresei s nu lepede nimic din ale ginei, nici din mruntaie, ci s-o frig aa întreag-întreguli, se duse la biseric, unde veni i femeia cu copiii.

Buctreasa fcu întocmai precum îi poruncise stpânu-su, îns pe când era aproape s fie fript gina desvârit, copiii se întoarser de la biseric, dei nu se isprvise slujba, cci li se fcuse foame, i se rugar de buctreas s le dea ceva s mnânce.

Cu atâta gingie se rugar copiii, încât buctresei i se fcu mil de dânii; le dete câte un codru de pâine i, pe lâng aceasta, celui mare îi dete capul ginei, celui mijlociu pipota, i celui mai mic inima, socotind c acestea sunt lucruri de nimic.

Copiii mâncar repede i se duser iari la biseric.



230

Dasclul, care sttuse ca pe ghimpi la biseric, cum iei, veni numaidecât s se puie la mas. Numai gândindu-se la gin, îi lsa gura ap. Dar se supr cât un lucru mare când vzu c i se aduse gina fr cap, fr pipot i fr inim. Se ctrni de ciud i de necaz dasclul, încât p-aci, p-aci era s'nebuneasc.

Atunci rcni ca un leu la buctreas, întrebând-o cum a fcut de i-a clcat porunca.

Biata buctreas spuse lucrul cum se întâmplase, zicându-i c nu credea s se fac atâta tevatur pentru nimicul sta de mruntaie.

Vzu c nu mai are încotro i se stpâni, gust câte ceva din mas, se scul foarte amrât i se hotrî s poarte sâmbetele copiilor.

Femeia, de unde se atepta s vaz pe dascl mulumit pentru c se jertfise

s-i fac plcerea, rmase uimit auzindu-l c este atâta de mâhnit. Se duse dar pe lâng dânsul i cu fel de fel de vorbe dulci voi s -l înveseleasc.

Iar el, care nu-i lua de loc gândul de la gin, îi zise:

- Ai voit s-mi dovedeti c-i sunt drag când te-ai înduplecat i ai dat gina so taie i s o frig. Ca s m încredinez cu desvârire c m iubeti, am s te pui înc la o încercare. Un lucru am s-i mai cer.

- Spune, spune mai curând, sufletul meu, numai s se poat. Eu îns sunt gata i la moarte s merg pentru d-ta, îi rspunse femeia.

- Trebuie s alegi una din dou: ori s fii cu copiii ti, ori s fii cu mine. i iat de ce: sunt dascl de atâia mari de ani, i nu mi s-a mai întâmplat ca vreun colar pân acum s-mi fi fcut ruinea ce mi-a fcut copiii ti. Toat lumea tie c pe copiii ti îi am mai de aproape decât pe ceilali; eu m silesc cu ei s-i înv câte în lun i în soare, fiindc am voit s-i scot ciraci ai mei; i ei, ce s vezi? Las c fac mielii i umbl ca dezmeticii pe ulii, de s-a luat lumea de gânduri cu ei, dar azi, s ias ei din biseric, s

vie s mnânce i apoi s se întoarc în biseric clefetind din gur! Cu ce obraz s mai ies eu în lume? Cine o s-i mai dea copiii la coala mea? i decât s-mi ias nume ru, mai bine s mor; cci ce glsuiete o zictoare: decât s ias omului nume ru, mai bine ochii din cap.

- Ce stai, dascle, de vorbeti? Apoi la mine nu te mai gândeti? Nu e pcat de Dumnezeu s pierdem noi nite copilai aa de drglai i curai



231

ca mrgritarul? Cum se poate una ca asta, ca eu s-mi pierz copilaii? Gândete-te, drguul sufletului meu, c sunt copiii mei.

- Ori ei, ori eu, rspunse el.

- Bine, ce o s zic brbatul meu când s-o întoarce? Lumea m va omorî cu pietre, când va auzi una ca asta.

Dasclul vzu c a cam scrântit-o i o întoarse pe foaia ailalt.

- Eu nu zic s-i omorâm, ci s-i trimitem deocamdat la un alt ora; s zici c i-ai trimis pentru învtur. Nu mai pot, m înelegi? s stea cu mine aici; cci nu voi s-mi zic lumea c sunt dascl d-ia, terchea, berchea, trei lei perechea.

Cu gura zicea el unele ca acestea, dar în capul lui clocea alte gânduri spurcate.

- Ei bine, daca este aa, m învoiesc; dar cum s facem? întreb femeia.

- Foarte lesne, rspunse dasclul; la noapte s-i închidem într-o magazie i mâine, în faptul zilei, îi iau eu într-o cru i i-oi duce s-i aez la un prieten al meu.

Gândul dasclului era s ia pe copii, s-i duc în pdure i acolo s-i spintece pe câte unul, unul, i s le scoa dintr -înii capul, pipota i inima ginei i s le înghi el.

Dar norocul nu-i sluji nici de ast dat.

Copiii fur coprini de fric când se vzur închii în magazie. Începur s plâng. Cel mijlociu îns zise:

- Frailor, ascultai-m pe mine, c va fi bine de noi toi. tii de ce ne-a închis dasclul aici cu voia mamei?

- De ce întrebar ceilali.

- Dasclul a spus minciuni c nu însemna nimic slovele de subt aripa ginei. i d-aia a struit el pe lâng mama de a tiat gina i s-o mnânce el, ca s se împlineasc la dânsul prorocia din acele slove. Dar n-a vrut

Dumnezeu cu dânsul.

- Adevrat s fie, mai întrebar fraii, c însemna ceva acele slove?



232

- Mai e vorb! rspunse el. Iac s v-o spui eu acum. Slovele acelea ziceau c: cine va mânca capul ginei, va ajunge împrat.

- Eu împrat?! zise cel mare, care mâncase capul.

- Aa, rspunse fratele cel mijlociu. Cel ce va mânca inima ginei, de câte ori se va culca, se va pune la capul lui o pung cu bnet, unde o va gsi când se va scula.

- Mie s mi se întâmple asta? întreb cel mic, care mâncase inima.

- ie, îi rspunse fratele cel mijlociu. Iar cel ce va mânca pipota ginei se va face nzdrvan.

- D-aia tii tu nzdrvniile astea, strigar fraii cel mare i cel mic deodat.

- D-aia, frailor, le rspunse mijlociul. Acum, ca s scpm de aici, trebuie s ne punem toate puterile s stricm fereastra magaziei tia i s fugim, cci dimonul de dascl are de gând s ne ia în revrsatul ziorilor, s ne duc în pdure i s ne omoare.

Se puser cu toii, sfrâmar fereastra i fugir. Merser, merser, toat noaptea. Când se lumina de ziu, ajunser la un loc unde se deschidea trei drumuri. Aci stete s se odihneasc. Se hotrâr s apuce fiecare pe câte un drum i s se duc unde io lumina Dumnezeu. Se îmbriar, se

srutar, îi luar ziua bun unul de la altul cu lacrmile în ochi i se desprir.

Merser ei toat ziua, când înde sear fraii cei mari se întâlnir iar. Pasmite drumurile pe care apucaser ei se întruneau acolo. Atunci nzdrvanul zise:

- Pesemne c Dumnezeu vrea s fim tot împreun, daca el ne-a adus aci. Aadar s nu ne desprim în toat viaa noastr. Mai-nainte de aci este un ora mare. Acolo a murit împratul i mâine se alege altul: cel ales ai

s fii tu.

- Ia las vorba aia încolo, mi frate, i nu m mai face s-mi intre grguni în cap. Mai bine zi: ai s mergem s cutm ceva de lucru, c burta, auzi, cic n-am mâncat de ieri i cere, srmana.

Mergând ei, ajunser la oraul care era înaintea lor. Aci întâlnir un btrân pe care îl rugar s-i îndrepteze la vrun han, unde s mâie noaptea.



233

Btrânul le spuse c hanurile gem de lume care a venit s fie fa la alegerea împratului, care se va face mâine, ca nu va gsi nici un loc de mas i îi lu la dânsul acas, unde le dete de mâncare i un pat de odihn.

A doua zi de diminea se scoal cu toii, se spal, se scutur i pleac cu

btrânul afar din ora pe o câmpie întins, ca s vaz i ei cum se aleg împraii la cetatea aceea.

Btrânul le spuse c alegerea se face aa: dregtorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat, îl încarc cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fee, îl arunc în sus, i pe cine s-o lsa porumbelul, p-acela îl face împratul lor.

Pe locul hotrât se adunase, înc pân a nu se face ziu, atâta lume, cât frunz i iarb, de nu se mai putea mica; i btrânul cu copiii abia gsir i ei un colior la o parte de unde s se poat uita i ei. N-apucar s se aeze bine i auzir un sunet de bucium. Atunci se fcu o tcere de se auzea musca zbârnâind. Toat lumea inea ochii int în sus.

Aruncâdu-se porumbelul în vzduh, acesta ocoli pe dasupra lumii i veni de se puse drept pe capul biatului celui mare.

Fiii de împrai i de boieri, cari veniser cu gând d-a fi alei, începur a striga c nu se poate, e greeal, nu e bun de împrat, i altele, i cerur ca s se fac o a doua încercare.

Se înl dar porumbelul de a doua oar; i de ast dat, fr nici un ocol, veni i se puse drept pe capul biatului. Înc o dat strigar fiii boierilor c nu se poate, nu se poate, i cerur a treia cercare. Iar pe biat îl bgar într-un sac i-l duser departe de lume.

La a treia înlare, porumbelul, dup ce fâlfâi puin pe dasupra locului pe unde sta biatul mai-nainte, îi ia zborul i se duse de se puse drept pe sac.

Atunci toat lumea strig într-o unire c acesta este împratul lor. Îl scoaser dar din sac i-l duser de-l aezar pe tron, în sunetul

buciumelor, al surlelor i al strigrilor de bucurie ale mulimei adunate. Împratul cel nou, cum se vzu întronat, mai întâi hotrî ca frate-su nzdrvanul i btrânul ce-i gzduise s fie nelipsii de lâng dânsul. i cu ajutorul lui fratesu începu a cârmui împria cu înelepciune i dreptate.

Nu trecu mult i vestea se duse în toate inuturile i în împriile vecinilo r despre numele lor; iar supuii lor începur a-i numi: cei doi frai împrai cu minte i drepi.



234

Când auzi dasclul de fuga copiilor, turb de mânie: cci era un zca de n-avea margini. Vru s-i fac seam singur, dar n-avu curaj. Vzând îns c norocul îi st împotriv, se potoli oarecum i se apuc iar de dsclia lui.

Dup o bun bucat de timp iat c sosete i tatl copiilor din cltoria cea lung ce fcuse. Adusese cu dânsul bogii dup bogii. Când afl de fuga copiilor, cât paci era s-i vie ru, dar se stpâni. Cercet în dreapta i în stânga, i i se spuse toat istoria cum s-a întâmplat. Atunci el hotrî s cear dreptate pentru necinstea ce i a fcut soia lui i pentru rul ce i-a pricinuit procletul de dascl.

Merse deci pe la toate dregtoriile i fu strgnit prin judeci mai muli ani, fr s-i dobândeasc dreptatea potrivit cu mrimea vinei celor vinovai.

Aflând i despre numele cel falnic al celor doi frai împrai, negutorul îi lu femeia i pe dascl i se duse s-i judece ei.

Mai-nainte îns de a ajunge ei acolo, fratele împratului, nzdrvanul, simind c are s vie tat-su la judecat, spuse frine-su, împratul, i amândoi se chibzuir ca s fac o priimire ca unui printe bun ce le era.

Când venir împricinaii la înfiare, iei înainte fratele împratului i priimi pe negustor la scar, iar când îl duse înaintea împratului, acesta se scul de pe tron i l-a întâmpinat cu vorbe bune i supuse.

Negustorul se minun de atâta cinste ce i se fcu i nu tia ce s mai zic; se uita în toate prile i nu pricepea nimic din cele ce se fceau.

El cuta când la împratul, când la fratele împratului, se minuna în sine, dar nu cutez s zic nimic.

Intrând în cmar i dasclul cu femeia, sttur ca trsnii de Dumnezeu. Vezi c se tiau vinovai de moarte.

Dup ce se aez împratul pe tron, judecata începu.

Negutorul îi spuse psul i zice c îi pune ndejdea în înelepciunea împrteasc i ateapt s hotrasc împratul cum îl va lumina

Dumnezeu.

Dasclul o mâlcise de tot, iar femeia îndrug i ea câteva vorbe, aruncând toat vina în spinarea dasclului.



236

- Pentru ce? întreb flciandrul.

- Pentru c acolo ade o miastr i oricine merge la dânsa se întoarce capiu. i apoi nimeni nu poate s mearg s o vaz, pân ce nu o da dou

pungi de bani.

- Asta este tot? Mâine m duc s o vz, zise el; bani am destui, precum vezi.

Nici rugciunile gazdei, nici frica de cpiare nu l -a putut opri de a merge s vaz pe acea miastr.

Se duse deci, ddu dou pungi de bani i intr în ostrov. Acolo umbl câtva timp, ca un haidamac, pe dinafar, ca doar miastra va iei la fereastra

palatului s o vaz. Ea iei, el o vzu i apoi se întoarse. A doua zi se duse iar, a treia zi iar i tot astfel câteva zile d-a rândul. De ce o vedea, d-aia

dorea s o mai vaz.

Miastra bg de seam c el venea într-una de câteva zile. "Trebuie s aib muli bani", se gândi ea.

Iar daca trimise de-l chem, îi zise:

- Mare stare trebuie s ai tu, tinere, de o risipeti aa. N-am vzut pân acum pe nimeni care s vie la mine în ostrov de atâtea ori una dup alta.

- Da, mare i nesfârit, rspunse flciandrul cu mândrie, ca i puterea cu care o fac.

Cum auzi miastra aste vorbe, îi puse gând ru. Se lu deci pe lâng dânsul cu optele cu momele, viclenindu-l ca s-i afle puterea.

Flciandrul se pierdea de dorul ei când o vzu dezmierdându -l cu nite cuvinte mai dulci decât mierea. Se înel i îi spuse.

Atunci ea îi dete ceva de bu, iar el dete dintr -însul afar inima ginei. Ea o lu, apoi îi dete pe bete din ostrov.

Când se dezmetici el i se vzu pirpiricosac, golnel i gonit, cuget: "Daca nu ioi face-o eu, apoi s tii c nici dracul nu i-o mai face".

Se duse la gazd i povesti ce i se întâmplase.



237

- Nu i-am spus eu, sracul de mine, s nu te duci acolo? Ce o s te faci acum?

- M voi duce în lume, i ce va vrea Dumnezeu cu mine.

A doua zi plec i, trecând printr-o pdure, ajunse la marginea unui râu. Acolo dete o colib de pescar. Îi chioria maele de foame i fu nevoit s se abat.

Pescarul priimi s rmân la dânsul s învee pescuitul.

Într-una din zile, pescarul zise flciandrului:

- Iat eu m duc la târg cu coul sta de pete. Pân una alta, ia i tu halul la, i vezi d-ei putea s prinzi vro fâ de pete ca s avem de legum pentru azi i mâine.

- Las' pe mine, rspunse flciandru.

Pescarul plec. Iar biatul intr cu plasa în gârl. Btu în sus, btu în jos i pete s prinz, câtui decât.

Tocmai era s se lase de pescuit, când vzu o mrean.

Mreana fugi, el dup ea, pân îi veni bine i, aruncând plasa, o încâlci într-însa i o trase la margine.

Vzu el c mreana era cât s le ajung pe dou zile. Se bucur în inima sa c fcuse o treab cumsecade.

Se puse deci de o cur de solzi; o spintec, îi scoase mrunta iele. Când în loc de lapi, ce s vezi? ceva ce nu semna a nimic. Lu el acel ceva, îl

spl, i rmase un fel de covea mititic de piatr.

- Bun este i asta, zise el, s am cu ce bea ap.

i îndat i lu oleac de ap cu dânsa s bea. Când s-o duc la gur, ea

era plin cu galbeni. Se mir de ast întâmplare. Rsturn banii în poal i mai lu o dat ap ca s bea. Când s aduc la gur, se fcu iar bani.

- Acum, aide la zâna mea miastr, zise el.

Ls i plas, i pete, i colib i într-un suflet alerg la gazda lui din ora. Îi spuse despre norocul ce dase peste el i începu a se gti s mearg la ostrov.



238

Gazda se sili în toate chipurile s-l opreasc de la aceast otrâre a sa. Fu peste putin. Îl trgea aa la rele. Pân una alta, umplu gazdei dou tocitori cu bani. Apoi lu cu dânsul covica de piatr i dou pungi pline,

i se duse la ostrov.

Cum îl vzu miastra, îl cunoscu. Înelese ea c trebuie s fi dat el cu mâna în foc, i-l chem la dânsa.

Acolo, cu prefcturi, cu marghiolii i cu viclenii îl fcu de spuse cum are atâta stare. i fiindc flciandrul îi pierduse capul cum ajunse lâng dânsa, se ls s fie mâglisit, i miastra îi terse i covica. Cum se fcu

stpân i pe acest lucru, porunci slugilor sale s-l huiduiasc ca p-o ggu i îl goni cu ruine din ostrov.

Când se vzu iari dat afar i înfruntat, nu se putu astâmpra de necaz, cum de s nu se ie el, ca s nu fie i batjocorit, i cu banii luai.

Plec iar la gazd i-i spuse toat iretenia.

Gazda îl povui s ia pe seama lui o tocitoare de bani din care îi lsase s se apuce i el de ceva i s nu mai umble ca un pierde -var dup icre verzi.

Eu nu voi, i plec în lume.

- Ce mi-o da Dumnezeu, zise el.

Merse, merse, prin câmpii cu inima plin de foc pentru miastra lui, trecu prin pduri, i nu se putea împca cu gândul c n -o s-i mai poat vedea odorul. În cele din urm, czu de obid i de mâhnire. Stând el aa i

zbtându-se cu gândurile, bg de seam c p-acolo p-aproape curgea o ap. Se duse s se scalde ca s se mai rcoreasc.

Tot scldându-se, vzu de ceea parte a râului nite smochini. Îi aduse aminte c nu mâncase de dou zile i se duse s fac o gustric cu niele

smochine. Mânc ce mânc, dar începu a simi c din ce în ce se schimb. Unde din om ce era, se pomeni deodat mgar.

Alt nevoie acum. Cum s se întoarc în cetate? Pe lâng celelalte toate, acum are s fie i prigonit. Umblând în sus i în jos pe marginea pdurei, îi era fric s intre înuntru pdurei, ca s nu-l apuce vro fiar slbatec; se temea iar s ias mai la lumin, ca s nu-l prinz vrun om, s-l puie la vro munc ce n-ar putea-o duce. Ce s fac? Se cina i se vicrea, de-i

plângeai de mil. Toat ziua umbl rtcind cu inima cât un purice de



239

fric. Flmânzi iar. Cutând câte ceva de mâncare, dete peste nite rocove. Se apuc s mnânce, cci era lihnit de foame.

Cât p-aci era s moar de bucurie când vzu c încet, încet, se schimb i se fcu iar om.

Sttu în loc i se cruci i el de ast minune. Apoi deodat zice:

- Acum eti a mea! Sti, mi tu, c i-o fac eu ie pe piele, femeie fr de inim ce mi-ai fost!

Se apuc i umplu sânul de rocove. Apoi fcu un coule, cum putu, din nuiele de richit, i culese într-însul smochine, de care mâncase i el.

Dup ce se întoarse la gazda lui din cetate, îi spuse c acum s-a împlinit.

Auzind îns de faima celor doi împrai înelepi, îi dete un fier ars prin inim, i-i puse în gând a merge la dânii s vaz, oare n-or fi fraii lui?

Dar pân s se porneasc ctre dânii, se mai duse o dat la ostrov, cu couleul de smochine pe mân, i începu a striga la smochine, pe la poarta

palatului. Miastra, auzindu-l, trimise s-l cheme. Cum îl vzu, îl cunoscu.

Crezând c i în smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dânsa, porunci de-i cumpr coul cu totul. El lu banii i se fcea a se mai plimba prin ostrov.

Miastra se puse la mas. Când la sfâritul mesei, dup ce mâncar împreun cu ai lor smochine, se fcur mgari.

Hâ în sus, hâ în jos. Ba c o fi una, ba c o fi alta, nimic. Rmaser mgari ca toi mgarii.

Atunci flciandrul, prinzându-i, le puse câte un cpstru în cap, îi leg unul de altul i îi duse cu dânsul, dup ce lu covica i o bg în sân; cci inima ginei o mâncase miastra.

Se duse cu cârdul de mgari la gazda lui.

- Acum s tii c m duc într-ale mele, zise el gazdei; bani ai destui, ostrovul i palaturile sunt ale tale. Rmâi sntos.

- S ne vedem sntoi, rspunse gazda, i s auzim de bine. Dar cu turma aia de mgari ce ai s faci? Ia-i un argat, care s vaz de ei.



240

Aa i fcu. Tocmi un argat i porni s mearg la fraii lui, cu alaiul dup dânsul.

Pe când mergea, fratele nzdrvan spune împratului toate cele întâmplate fratelui lor celui mai mic, i se pregtir s-l priimeasc cu cinste.

Când ajunse la marginea cetii unde domnea împratul, se mir c gsi pe fratele su cel mijlociu care îl atepta.

Acesta îi povesti toat întâmplarea cu muma lor i a dasclului, i cum îi pedepsise Dumnezeu.

Plânse fratele cel mic de osânda dumnezeiasc ce czuse peste muma lor, apoi merse de se înfi împratului.

Cum se vzur, se cunoscur i se îmbriar.

Apoi ceru de la împratul s-i dea un grajd curat unde s-i puie mgarii, pe care singur îi îngrijea.

Trecu ce trecu i nici pomeneal nu era ca s fac pe mgari s se schimbe iari în oameni.

Într-o zi, la mas, când vzu c frate-su cel mic este cu voie bun, împratul îi zise:

- Ei, ce ai de gând cu mgarii ti; destul i-ai pedepsit, iart-i. S nu socoteti c nu tiu tot ce ai pit. Dar este destul. Mai cu seam cci tiu c se topete inima în tine de dorul ei.

- Adevr ai grit, îi rspunse fratele cel mic. Pentru hatârul tu fac tot.

Trimise de aduse mgarii acolo; le dete de mâncar rocove i îndat se fcur iar oameni.

Toi cei de fa rmaser înmrmurii când vzur asta minune. Apoi ochii tutulor se aintir la miastra i mrturisir c aa frumusee de muiere

nici c-au mai vzut, i nici c se mai poate afla în toat lumea.

Ea atunci începu a zice:

- Mai întâi mulumesc împratului c s-a înduioat de starea cea proast i ticloas în care ajunsesem i a struit de ne-a fcut oameni la loc.

Apoi, uitându-se la fratele împratului cel mic, îi zise:



241

- Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta; daca voieti, sunt gata a te lua de brbat. Iart-m pentru neajunsurile ce i-am fcut.

- Apoi eu ce umblam, pcatele mele, când tot veneam pe la tine, i tu i -ai btut joc de mine. Fie c i eu mi-am scos din capete. Sunt gata i eu a te

lua de soie, mai cu seam acum, c nu mi-a mai rmas la inim nici o zceal.

Se pregtir i fcur o nunt d-alea împrtetile.

Ei nu se mai duser de acolo. Rmaser câtetrei fraii la un loc.

Trebile împriei mergeau gitan.

Locuitorii apucau i ei de la aceti trei frai când dreptate, când povee bune i când ajutoruri de bani; i în toat lumea se duse vestea despre ei,

crora li se zicea: La cei trei frai împrai.

Înclecai p-o ea etc.



242

Pasrea miastr

A fost odat un împrat evlavios i bun. El avea trei feciori. Pe lâng multe bunti ce fcuse oamenilor din împria lui, a ridicat i o monastire de

care s se duc pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate i cu tot ceea ce meterii din acea ar au socotit mai scump i mai frumos. O mulime de stâlpi de marmur i poleii erau prin biseric i pe dinaintea ei. Zugrvelele cele mai preioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de argintul cel mai bun i mari cât donia, crile cele ma i alese erau zestrea monastirii aceleia. Cu cât se bucura împratul de frumuseea ei, cu atât se întrista c nu putea s o svâreasc pe deplin, cci turnul se

surpa.

"Cum se poate, zise împratul, s nu pot sfâri ast sânt biseric? Iat am

cheltuit toat starea, i ea nu este înc târnosit."

i dete sfar în ar ca orice meter se va gsi care s poat s-i ridice turnul, s tie c va dobândi de la dânsul mari daruri i boierie. Pe lâng acestea, porunc dete ca în toate bisericile s se fac rugci uni i

privegheri, ca s se îndure milostivul Dumnezeu a-i trimete un meter bun.

Iar a treia noapte vis împratul c daca va aduce cineva pasrea miastr de pe trâmul cellalt i s-i aeze cuibul în turn, se va putea face monastirea desvârit.

Spuse fiilor acest vis, iar ei se întreceau care de care s plece mai -nainte, i s se închine cu slujba la tat-su împratul. Atunci împratul le zise:

- Eu vz, feii mei, c toi avei dorin de a v face datoria ctre Dumnezeu; îns nu v putei duce toi deodat. Acum s se duc fiul meu cel mai mare; i daca nu va putea el s izbuteasc, s se duc altul, i tot aa pe rând, pân când Dumnezeu îi va arta mila lui ctre noi.

Copiii tcur i se supuser; iar feciorul cel mare al împratului se gti de drum. Merse ce merse i daca trecu de hotarele tatlui su, stete s

conceasc într-o dumbrav frumoas. Dup ce fcu focul, sta acolo pân s se gteasc mâncarea, când vzu deodat înaintea lui un vulpoi care îl rug s-i lege ogarul, s-i dea i lui un codru de pâine, un pahar de vin i

s-l lase s se înclzeasc i el la l foc. Fiul împratului, în loc s asculte rugciunea, dete drumul ogarului, care se lu dup dânsul. Atunci vulpoiul

fcu un semn asupra lui i îl schimb în stan de piatr.



243

Vzând împratul c fiul su cel mare nu se mai întoarce ascult rugciunea fiului celui mijlociu, i îi dete voie s mearg i dânsul. Acesta, dup ce se gti i îi lu merinde de drum, porni i dânsul. La locul unde se împietrise frate-su, pi ca dânsul; fiindc nu voi s dea ascultare rugciunilor ce-i adusese vulpoiul, ci voia s-l prinz ca s-i ia pielea.

Împratul se puse pe gânduri vzând c dup atâta mare de timp nu se mai întoarse fiii si nici cu pasrea miastr, nici fr dânsa, când fiul cel mai mic îi zise:

- Tat, iat este acum destul timp de când fraii mei cei mari au plecat s aduc pasrea miastr i nu s-au mai întors nici cu isprav, nici fr isprav.

S-mi dai bani de cheltuial i haine de primeneal,

ca s-mi cerc i eu norocul. i de voi izbuti, te vei bucura, tat, c i se împlinete dorina, iar de nu, eu nu voi suferi nici o umilin.

- Fraii ti cei mari, zise împratul, dup cum se vede, n-au putut s fac nimic spre a aduce acea pasre miastr, ba poate s-i fi rpus capetele, deoarece sunt dui de atâta timp i nu se mai întoarce nici unul. Eu sunt btrân de aci înainte; daca vei lipsi i tu, cine s-mi dea ajutor la

greutile împriei, i daca voi muri, cine s se suie pe scaunul meu, daca nu tu, fiul meu? Rmâi aci, dragul tatei, nu te mai duce.

- Domnia ta, tat, tii prea bine c n-am ieit din poruncile împriei tale nici cât negru sub unghie; i daca acum cutez a strui în rugciunea mea, este numai c voiesc, dac-a putea, s împlinesc o dorin care nu d odihn sufletului mriei tale, dorin pe care te sileti de muli ani i cu mari cheltuieli s o împlineti.

Dup multe rugciuni i struin, împratul se înduplec i-i dete voie. Îi alese calul ce-i plcu din grajdul împrtesc, un ogar s-l aib de tovar, îi lu merinde de ajuns i plec.

Dup trecere de oarecare timp, sosir amândoi fiii cei mai mari ai împratului, aducând cu sine-le pasrea miastr i o roab pe care o

fcur ginreas. Toat lumea se mira de frumuseea acelei pasri, care era cu mii de mii de vopseli, penele ei strluceau ca oglinda la soare; iar turnul bisericii nu se mai surp; pasrea se aez în acel turn cu cuibul ei. Un lucru se bg de seam; pasrea se prea a fi mut, cci nu da nici un viers, i toi câi o vedea o cinea cum de o aa pasre frumoas i mândr



244

s nu aib viers, pentru care i împratul, cu toat bucuria ce avea pentru biseric i turnul ei, se mâhnea c pasrea nu-i cânta.

Locuitorii începuser a uita de fiul împratului cel mic: atâta de mult bucurie aveau ei c li se adusese pasrea miastr, ceea ce oprise turnul

de a se surpa, i astfel biserica se putuse face cu desvârire; numai împratul se mâhnea în sufletul su c nu este fa i fiul su cel mic care s se împrteasc de bucuria poporului su; când într-una din zile veni ginreasa i-i zise:

- Mrite împrate, s-i fie faa luminat, toat cetatea se minuneaz de viersul pasrii miestre; un cioban, cum a intrat azi de diminea în biseric, pasrea a început s cânte de s se sparg, i este aa de vesel, încât pare c nu o încape locul. Asta este a doua oar de când, cum intr acel cioban în biseric, pasrea nu mai contenete de a cânta; cum iese el, ea tace.

- S se aduc acel cioban înaintea mea chiar acum.

- Mria ta, dup cum se vede, ciobanul este strin, cci nimeni nu-l cunoate. Fiii mriei tale, precum mi s-a spus, ar fi pus paznici s-l prinz.

- Taci! zise împratul, nu vorbi de fiii mei, cci nu i se cuvine ie s te atingi de ei.

Împratul puse i el câiva slujbai s pândeasc pe sub ascuns i, cum va

vedea pe ciobanul care, când va intra în biseric, pasrea va cânta, s pun mâna pe dânsul i s-l aduc înaintea lui.

Nu s-a mulumit pe atât, ci i însui s-a dus la biseric în srbtoarea cea mai apropiat ca s auz cu urechile sale cântecul cel minunat al pasrei,

i s vaz cu ochii si pe acel pstor tânr; i, de n-ar fi fost de fa, s-ar fi întâmplat o lupt crâncen între slujitorii si i oamenii pui de fiii lui, carii voiau cu dinadinsul s pun mâna pe cioban. Atunci porunci împratul s aduc pe acel pstor cu omenie la palatul su, pentru c nu

tiu ce simi împratul în inim când îl vzu aa de tânr, blând, smerit i

cu boiul de voinic.

Dup ce iei de la biseric, împratul se duse drept la palat, pentru c inima îi zicea c trebuie s fie ceva de ciobanul acela. Cum îl vzu împratul, îi zise:

- Ia spune-mi, flcule, din ce parte de loc eti? Ai prini, i cum s-a întâmplat de ai venit p-aci?



245

- Istoria mea, luminate împrate, este lung. Prini am, asemenea i frai. Ca s-i povestesc cum am venit p-aici i din ce parte de loc sunt, îmi trebuie mai mult timp. Dar daca voina mriei tale este s tii, sunt gata a m supune. Chiar mâine pân în ziu voi veni la mria ta pentru aceasta.

Acum este târziu.

- Bine, voinice; mâine în revrsat de ziori te atept.

A doua zi dis-de-diminea, ciobanul veni i atept porunca împratului; iar împratul, cum auzi c a venit pstorul cu pricina, îl chem înaintea lui.

- Ia spune-mi, flcule, ce este cauza de cânt pasrea miastr, cum pui tu piciorul în biseric, i tace, daca iei?

- Ca s tii aceasta i altele, luminate împrate, las-m s-i povestesc

toat istoria mea.

- Iac te ascult, povestete-mi tot ce vei voi.

Atunci ciobanul începu:

- Am tat i frai. Am plecat din casa printeasc ca s fac o fapt care s veseleasc pe tata, cci el era trist c nu putea s-i împlineasc dorina.

Dup o cltorie de câteva zile, am ajuns la o câmpie frumoas, de unde de deschidea mai multe drumuri. Acolo am voit s concesc. Mi-am fcut

un focor bun, am scos merindele ce aveam i, când era s m pui la mas, m trezesc cu un vulpoi lâng mine. Nu tiu nici de unde, nici pe unde veni, c eu nu l-am vzut. Pare c iei din pmânt.

"F bine, m rog, îmi zise, i las-m s m înclzesc i eu la focul tu, c uite, tremur de-mi clnnesc dinii în gur. D-mi i o bucat de pâine i un pahar de vin s-mi potolesc a foame i sete care m chinuiesc. i ca s mnânc în linite i s m pot înclzi fr fric, leag-i ogarul."

"Prea bine, îi zisei, poftim de te înclzete; iat merindetele mele, i plosca mea, mnânc i bea cât vei pofti."

Apoi am legat ogarul i am ezut amândoi lâng foc, povestind. Din una din alta, îi spusei unde m duc; ba înc îl i rugai daca tie ceva s-mi

spuie cum s fac, cum s dreg, s-mi împlinesc slujba cu care m-am însrcinat de bun-voia mea.



246

"Cât pentru asta, îmi zise vulpoiul, fii pe pace. Mâine de diminea plecm amândoi, i daca nu te-ai face eu s izbuteti, s nu-mi mai zici pe nume."

ezurm la foc, ne osptarm ca nite prieteni; apoi vulpoiul îi lu noapte bun i pieri ca o nluc. M ciudeam în mine cum de s nu-l vz încotro a

apucat, i tot frmântându-mi mintea s tiu cum a venit i cum s-a dus fr s bag de seam, am adormit.

Când a venit a doua zi în faptul zilei, m-a gsit minunându-m de nite stane de piatr ce închipuiau doi oameni, doi cai i doi ogari. De cum îl vzui, ne gtirm de duc.

Vulpoiul, se dete de trei ori peste cap i se fcu un voinic, tii col ea, cum i-e drag s te uii la el. Pe cale îmi spuse c locul unde am mas noaptea trecut era moia lui, c este însurat, c are copii, c el era blestemat s

poarte corpul de vulpoi pân când un om va avea mil de el, îi va priimi s se înclzeasc cu dânsul la un foc, îi va da un codru de pâine i un pahar cu vin; c eu am fost acel om, c acum este dezlegat de blestem i c de aceea va merge cu mine, i nu m va lsa singur pân ce nu voi ajunge la izbând.

Îmi pru bine de ast întâmplare, i aa noi merserm,

zi de var pân-n sear

i ajunserm la o poian, unde maserm peste noapte. Tovarul meu de cltorie îmi spuse c a doua zi avem s trecem pe hotarul unor zmei, c acolo credea el c voi gsi ceea ce cutam.

A doua zi am înaintat pe moia zmeilor, dat tot cam cu team, când, pe la chindii, am ajuns la palaturile zmeilor. Mândree ce am vzut acolo nu se

poate povesti. Grdina cu fel de fel de flori i de pomi; casele învlite cu argint care strlucea la soare ca oglinda, preii era împodobii cu chipuri

i flori spate, iar ciubucele erau poleite; fântâni care aruncau ap în sus. Avurm parte c zmeii nu erau acas când am ajuns acolo. Furm

întâmpinai în pragul porii de o fat frumoas, frumoas, de pare c era fcut din zahr, care ne zise s nu clcm în curte, în lipsa zmeilor, c nu e bine de noi; apoi lcrm de bucurie c a mai vzut oameni de pe trâmul de unde a furat-o zmeii.

Întrebând-o despre lucrul ce cutam, ne-a spus c se afl la ali zmei, rude ale zmeilor pe moia crora eram.



247

"Ducei-v, ne zise ea, c cu ajutorul lui Dumnezeu, ndjduiesc s izbândii, i întorcându-v, luai-m i pe mine."

Dup ce ne înv cum s facem s intrm în curtea zmeilor i cum s lucrm, m jur pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca s nu o las la

zmei, ci s o iau; iar noi ne-am dus. Ce e drept, i mie îmi plcu fata, de cum o vzui.

i ajungând la hotarul celorlali zmei, am stat de ne-am odihnit. Iar în revrsat de ziori, am pornit pe trâmul zmeilor, i am ajuns cam aproape de nmiezi la palaturile lor, care erau i mai frumoase decât ale celor dintâi. Cum am desclecat, m-am dus la grajd, iar tovarul meu s-a întors înapoi; fiindc aa ne învase fata.

Caii erau la iesle. Unul din ei a întors capul i s-a uitat la mine. Eu l-am frecat la ochi, l-am tras de urechi, i-am sumuat i i-am pus frâul în cap. Apoi înclecând, da-nclarele am luat colivia cu pasrea miastr care era în pridvor.

- Tu ai luat pasrea miastr? zise împratul; tu eti fiul meu pe care toat lumea îl ine de pierdut?

- Aa, tat.

i dup ce srut mâna împratului, îl rug s porunceasc a se aduce de fa ginreasa.

Daca veni ginreasa, ciobanul zise:

- Asta este fata de care îi spusei.

- Cum se poate? rspunse împratul. Dar cum a ajuns ginreas?

- Asta i-o va spune ea; cci eu nu tiu. i aa cum zisei, începu el a povesti, dup ce înhai colivia i o luai la sntoas cu bidiviul luat de la zmei, începur s nincheze caii ceilali i s fac un zgomot de i se fcea prul mciuc; iar eu îmi ineam firea. Unde se luar zmeii dup mine, i fugi, i fugi, pân ce ajunsei la tovarul care m atepta la hotar; i daca nu era el, puneau zmeii mâna pe mine i cine tie ce se alegea de capul meu. Tovarul meu îns întinse mâna i rcni o dat la dânii: stai! Iar ei pare c fur de piatr de când lumea; nici un pas nu mai fcur înainte.

Dup ce m lu în brae i m srut, se mir i el de frumuseea pasrei. Zmeii îns umbla cu oele, cu momele, s-mi ia pasrea, fgduindu-mi câte în lun i în soare; daca vzur c nu m poate îndupleca, m ruga ca



248

barim calul s li-l dau; în sfârit, vzui eu c nu e bine s-i las tocmai de tot mâhnii, le-am dat calul, i eu am plecat cu tovarul meu i cu

pasrea; iar zmeilor li se scurgeau ochii dup dânsa.

Ajungând la palaturile celorlali zmei, fata ne atepta în poart; plesni de

trei ori cu un bici i tot palatul se fcu un mr, pe care ea îl lu; iar eu o înhai de mijloc i pe ici i-e drumul.

Aoleu! dar zmeii când simir! unde veneau cu o falc în ce r i cu una în pmânt, i unde rcneau de-i înghea sângele în vine. Eu îmi fcui curagi, detei pinteni calului i împreun cu tovarul meu fugeam ca vântul; zmeii îns veneau ca gândul. Daca vzu tovarul meu aa i c nu este chip a

scpa cu fa curat, se opri în loc, amenin asupra lor i se fcur stane de piatr. Iar noi ne urmarm cltoria venind pân iari în câmpia de unde plecasem, adic pe moia vulpoiului. Dup ce ne-am odihnit i am dat mulumit Domnului c am terminat cu bine ast treab, l-am întrebat ce însemna acele stane de piatr. Atunci el îmi zise:

"De vei ti, te vei ci; de nu vei ti, iari te vei ci."

"Spune-mi, te rog", îi zisei.

"Acetia sunt fraii ti, îmi rspunse. Ei, în loc s fac ca tine, s priimeasc cu dragoste rugciunea mea, asmuar ogarii dup mine, ceea ce îmi prelungi scârbosul blestem de a purta leul vulpoiului; iar eu îi împietrii".

"Pentru dragostea mea, rogu-te, îi zisei eu, i pentru prietenia ce am legat, f-i iar oameni cum au fost."

"Mult mi-e drag prietenia ta, rspunse el, i de aceea fie dup voia ta; dar o s te cieti."

i într-un minut nu tiu ce fcu din mân, c deodat pietrele acele se scuturar i fraii mei rmaser în mirare vzându-se fa cu noi.

Ne luarm ziua bun de la tovarul meu i plecarm s ne întoarcem acas.

Pasmite, fraii mei îmi cocea turta.

"Frate, îmi ziser ei, dup ce cltorirm câtva, am obosit de atâta drum; cldura este mare; aide ici la un eleteu pe care îl tim noi, s bem câte niic ap, s ne rcorim."



249

Am ascultat i am mers. Bu cel mare, bu i cel mijlociu; iar când era s beau i eu, cum eram pus pe brânci pe marginea eleteului ca s ajung cu

gura la ap, cum fcuser i ei, m trezii cu o usturime grozav la amândou picioarele; când s m întorc s vz ce este pricina, nu m mai

putui scula în picioare; mi le tiaser fraii mei, i-i ctau de drum, fr a

mai asculta la rugciunile i vaietele mele.

Trei zile i trei nopi am mas acolo prinprejurul eleteului. Calul eu, biet, când vedea c vine câte un balaur la mine, m lua cu dinii de pe la spate, de haine, i fugea încotro vedea cu ochii, i azvârlea din picioare de nu se

putea apropia de noi nici o fiar slbatic.

În sfârit a patra zi am dat peste un orb care orbcia i el pe dibuite.

"Cine este acolo?" întrebai eu.

"Un biet neputincios", rspunse el.

i dup ce îmi spuse cum fraii i-a scos ochii, din pizm, i-am povestit i eu cum mi-a tiat fraii picioarele. Atunci el îmi zise:

"tii ce? Aide s ne prindem frai de cruce. Eu am picioare, tu ai ochi; s te port în spinare. Eu s umblu pentru tine; tu s vezi pentru mine. Eu tiu c p-aci prin vecintate este o scorpie mare. Cu sângele ei se poate vindeca orice boal ar fi".

M-am învoit cu dânsul la aceasta i am mers pân am dat de locuina scorpiei. Ea nu era acas. Orbul m aez dup ue i îmi zise ca s dau cu sabia s o tai, cum va intra; iar el se ascunse dup sob. Nu ateptarm mult i iat scorpia venea suprat, fiindc simise c-i clcase cineva casa. Cum o vzui, inima se fcuse cât un purice în mine, iar când intr pe u, ateptai pân s-mi vie bine, i unde dedei o dat cu sete, încât dintr-o lovitur îi tiai câtetrele capetele.

M unsei numaidecât cu sângele ei cald, i cum atinsei picioarele la loc, se lipir de parc fusese acolo de când lumea. Unsei i pe orb, i îi veni

vederile ca mainainte. Dup ce mulumirm lui Dumnezeu, plecarm fiecare la ale noastre.

N-am voit s viu d-a dreptul acas, ci am socotit mai bine s m bag cioban i s las ca Dumnezeu s aduc lucrurile aa încât s se dovedeasc vinovatul. Nu m-am înelat în credina mea, c iat puterea lui mare este i judecata lui dreapt.



250

- Spune i tu, zise împratul ginresei, cum de ai ajuns ginreas i roab?

- Dup ce a tiat picioarele fratelui celui mic, fiii cei mari ai împriei tale m luar unul pe mine i altul pasrea miastr. Eu plângeam de m

topeam, c m desprea de fiul cel mic al mriei tale, pe care îmi era drag s-l privesc, fiindc-l vzusem c e un pui de româna. Ei m silir s m iubesc cu unul din ei, îmi fgdui c m va lua de soie cum voi ajunge la curtea împrteasc. Dup ce m-am împotrivit la toate siluirile ce amândoi voiau s-mi fac, am priimit mai bine s fiu roab i ginreas la curtea împriei tale, decât s m duc aiurea, fiindc tiam c Dumnezeu nu va lsa s se prpdeasc acela care a umblat cu dreptatea în sân, i acum, mulumesc lui Dumnezeu c mi-a artat cum fapta bun nu moare niciodat.

- Poi tu s-mi dovedeti, întreb împratul, c tu eti acea fat i nu alta?

- Acest mr, zise ea, pe care îl scoase din sân, poate s încredineze pe oriicine c eu sunt. Fiii d-tale cei mai mari n-au tiut de dânsul, c mi l-ar

fi luat, i nu m-a mai fi întâlnit cu dânsul.

Atunci, ieind afar, plesni dintr-o biciuc de trei ori asupra mrului i unde se ridic nite palaturi, încât în toat împria nu se gsea altele ca acelea.

Împratul rmase i el în mirare. i voind a srbtori venirea fiului celui

mic, acesta zise:

- Tat, înainte de a mulumi lui Dumnezeu c m-am întors sntos, s mergem câteitrei fraii înaintea lui la judecat.

Împratul n-avu ce zice. Se aduser fraii înaintea împratului, carii deter în genunchi i cerur iertare de la fratele cel mai mic. El le zise:

- Daca Dumnezeu v va ierta, iertai s fii i de la mine.

Neavând încotro, se duser înaintea bisericii i puser trei uleie deprtate deopotriv unul de altul. Intrar fiecare cu picioarele în câte unul, i aruncar cu pratia în sus câte o piatr; pietrele frailor celor mari se întoarser i lovir pe fiecare în cap cu aa trie, încât rmaser mori.

Piatra îns a fiului celui mic de împrat czu dinaintea lui.



251

Lumea se adunse de se uita la ast judecat dumnezeiasc, iar împratul, dup ce fcu nunt i-i însoi copilul cu ginreasa, se coborî de pe tron

i puse pe fiul su în locu-i, care, daca o fi trind, împrete i pân azi.

Eram i eu fa la acele întâmplri, pe care le povestesc acum celor ce m

ascult.



252

ugulea, fiul unchiaului i al mtuei

A fost odat un mo i o bab. Ei erau sraci de n-aveau dup ce bea apa. Când mlai aveau, n-aveau sare; când aveau sare i mlai, n-aveau

legum. Triau i ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trenroi i nesplai, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai iste decât cei doi mai mari, dar era olog de amândou picioarele. El se numea ugulea.

Ei se învecinau cu Zmeoaica pmântului. Aceast zmeoaic era aa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le clca moiile i le

fcea fel de fel de neajunsuri.

La naterea lui ugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat s fie p-acolo i Zmeoaica pmântului. Ea auzise cum îl ursise i, de pizm, mai în

urm, îi lu vinele i d-aia era el olog. Din acest pricin, i fiind i sraci, unchiaul cu mtua i copiii lor ajunser de râsul tuturor megiailor din sat. De bietul ugulea îns râdea

i chiar fraii lui.

Dup ce se mai mrir copiii, ugulea zise într-o zi m-sii, fa cu fraii si:

- Mam, am auzit c dumneata ai un frate bogat, care locuiete în alt sat. De ce nu te duci la dânsul s ceri o mâroag de iap, pe care s ieim i

noi la vânat, c mi s-a urât clocind acas pe vatr?

- Ia nu mai trncni i tu de acolo, ugulea ologu, îi ziser fraii râzând, mai bine mama noastr s se duc la unchiul s cear pentru noi doi cai, cci noi suntem vrednici a încleca i descleca.

ugulea înghii ruinea, plec capul în jos i tcu.

Muma, tot mum. Se duse la frate-su i ceru doi cai pentru fraii cei mari i o iap pentru ugulea.

Frate-su îi dete bucuros, mai cu seam de mil pentru ugulea, ca s poat umbla i el.

Nu mai putur de bucurie fraii când le aduse m-sa caii.

ugulea nu se putea mângâia pentru c era olog i nu tia cum s fac s se înzdrveneasc.



253

Dup câteva zile ugulea zise c ar dori s mearg i el cu fraii lui la vântoare.

Râser fraii de el. Apoi daca se rug i m-sa de ei, îl luar i pe dânsul. Se gtir i plecar. În pdure se mirau fraii cum face ugulea de

nimerete aa de bine vânatul pe care punea el ochii. Nici o sgeat nu se ducea în vânt degeaba. Toate intrau în carne.

Trei zile i trei nopi zbovir la vântoare.

În a treia noapte, ugulea vis un vis ce-i plcu. Se fcea c el era într-o grdin frumoas, frumoas ca un rai. El edea acolo, într-un col, trist i mâhnit c nu putea umbla, s se bucure i el de frumuseile acelei grdini.

Psrile cântau de se sprgeau. Frunzele de pomi fââiau de adierea vântului i florile rspândeau un miros de te îmbta. Se uita cu jind la toate astea, cci nu putea s se desfteze i el. Atunci ridicând ochii în sus, se rug lui Dumnezeu s-i ia viaa mai bine, decât s triasc în aa ticloie.

Pe când se fcea c se roag, deodat i se art dinainte o zân aa de frumoas i de blând, cum nu mai vzuse el în viaa lui aa fiin. i se fcea c-l întreab, zicându-i:

- De ce te cineti bieele i te amrti?

- Cum nu m-a cina i nu m-a amârî, zân a frumuseelor, se fcea c zise el, iat sunt olog, i din aceast pricin am ajuns de batjocura tutulor

bieilor din sat.

- Las, dragul meu, nu mai plânge, c ei nu tiu ce fac, se fcea c mai zise zâna. Tu ai s te tmduieti i o s ajungi împrat.

- Nu-mi trebuie mie împrie. Eu a fi bun bucuros, numai s pot umbla. Dar asta n-o s se poat, cci, uite, parc n-am vine în picioare.

- Ba o s se poat, se fcea c adaose zâna cu vorb apsat. Tu ai avut vine; dar i le-a luat Zmeoaica pmântului de când erai mic. ine chimiraul sta. Când vei fi încins cu el, ce vei voi, te faci , dac t-ei da de trei ori peste cap. Silete-te dei ia vinele de la zmeoaic.

Lu chimiraul; dar când ridic ochii i voi s-o întrebe cine era ea, de are mil de dânsul, ia pe zâna de unde nu e! Parc intrase în pmânt.

Iar el o dat se detept. Se pomeni cu chimiraul în mân.



254

Se încinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gândind s se fac o pasre, i îndat se fcu. Se dete iar de trei ori peste cap i se fcu om la loc.

Cât p-aci s se piarz de bucurie, dar se stpâni. Încinse chimirul pe piele ca s nu se vaz i se feri d-a spune frailor ceva.

Pasmite, zâna aceea era ursitoarea lui cea bun.

Dup ce se fcu ziu, se întoarser cu fraii lui la bordeiul lor, i aduser mulime de vânat.

Peste câteva zile plecar iar. Dând caii la pune, fraii cei mari ziser lui ugulea s pzeasc el caii, cci dânii sunt obosii.

Cum se culcar i adormir.

ugulea priponii caii, apoi, dându-se de trei ori peste cap, se fcu o albin i pleca înspre miaznoapte încotro edea Zmeoaica pmântului.

Dup ce ajunse acolo, zbârn! în sus, zbârn! în jos, intr în casa zmeoaicei i ascult ce vorbea cu zmeii, ginerii si, i cu zmeoaicele, fetele sale.

Între altele, auzi zicând zmeoaica btrân:

- Ia vedei, fetelor, mai ade vinele alea ale lui ugulea în cu tia în care le-am aezat eu dup sob?

- Mai ade, rspunse zmeoaica cea mic, azi le-am vzut, nu mai departe.

- Iaca, voi o s v ducei la casele voastre, zise btrâna cea zbârcit; s tii, s v temei de ugulea sta, afurisitul; cci i mie mi-e fric de dânsul, mcar c iam luat vinele.

Tot de la dânsele mai auzi ugulea c peste câteva zile are s se fac nunta zmeoaicei celei mici, i pentru veseliile de nunt trebuindu -le vânat, zgripsoroaica scofâlcit împri pe fiecare din gineri pe unde s vâneze.

Îi fu destul pentru ast dat c auzise i atât.

Când se întoarse la fraii si, începuse a intra alba în sat.

- Sculai, frailor, le zise el, c iat ne-a luat ziua de pe urm.

- De ce ne-ai lsat s dormim atât de mult? îi ziser fraii, dojenindu-l.



255

El tcu din gur.

Se scular ei i plecar dup vânat, apoi se întoarser acas.

ugulea acum se culca afar în toate nopile, i tot plnuia cum s fac s-

i ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaic, fr s tie cineva, i pândea vreme cu prilej când s-i vie bine s-i ia vinele.

Într-o sear se fcu musc, intr pe co în cmara unde era cutia cu vinele, pe când zmeoaica nu era acas; aci daca intr se fcu om, lu vinele din cutie i le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parc fusese acolo de când lumea. Se fcu iar musc i plec acas.

A doua zi, noaptea, trebuia s mearg zmeii la vânat pentru nunt.

ugulea se duse mai întâi în calea zmeului celui mai mare. Când se

apropie de el, calul zmeului începu a sfori; dar zmeul îi zise:

- De! cal de paraleu, c doar nu va fi adus cioara osciorul i vântul periorul lui ugulea pe aici, cci vinele lui sunt la soacr -mea dup sob.

- De unde tii tu aa bine? îi zise ugulea. D-te jos s ne vedem i s ne luptm.

Zmeul, cum îl vzu, înghe sângele într-însul. Se apucar la lupt în buzdugane, dar ugulea cum aduse buzduganul su i lovi pe zmeu, îi lu

mirul, apoi îi tie capul, îi lu calul si armele i plec înaintea zmeului celui mijlociu. Asemenea îi fcu i lui. Apoi plec înaintea zmeului celui mic.

Dup ce se întâlni cu zmeul cel mic, se lu la lupt i cu dânsul. Se btur întâi în buzdugane, buzduganele se sfrâmar; se luptar cu suliele, acestea se rupser; se apucar apoi în sbii, a zmeului se frânse. Dup aceea se luar la lupt dreapt, se luptar ce se luptar i, înfrângând pe

zmeu, îi tie i lui capul. Îi lu i lui armele i calul i plec acas cu dânsele.

Când ajunse se crpa de ziu; leg caii i puse bine armele zmeilor.

Apoi scul pe frai s mearg la vânat. Când vzur fraii caii se minunar. îl întrebar, dar el nu voi s le spuie nimic, zicând c nu tie.

Înclecar fraii pe caii zmeilor i pornir. ugulea îns înclec pe calul zmeului celui mic, cci era mai vânjos.



256

Zmeoaica, vzând c întârzie ginerii, zise fiicelor sale:

- Asta nu e lucru curat. Ia vedei vinele lui ugulea sunt ele unde le -am pus eu?

- Ba nici ca cât, îi rspunser fetele, dup ce cutar. - Brbaii votri trebuie s fie rpui. ugulea a fcut pozna. Ducei -v în

pdure pe unde are a trece el i facei precum v-am zis.

ugulea, trecând cu fraii si prin pdure, vzu o vie cu struguri. El simi c asta nu poate s fie lucru curat. Cum de nu mai vzuse el ast vie în

pdure?

Frate-su cel mai mare vru s ia un strugure. ugulea îl opri. Apoi desclec, scoase paloul i începu a tia la vie. Deodat începu a curge

din viele tiate nite sânge negru ca pcura. Fraii se mirar de aceasta.

Apoi, înclecând ei, pornir. Merser ce merser i dete peste o livede cu pruni. ugulea nu las pe fratele cel mijlociu s ia prune, ci fcu ca i la vie, i din prunii tiai curse iar sânge.

Dup ce mei merse, dete peste o fântân. El tia c prin acea pdure nu era nici o fântân. Nu ls pe frai, s bea ap. Ci luând sulia, înep

fundul fântânei de mai multe ori, i deodat începu a gâlgâi un sânge mohorât i cu rea duhoare. Gâlgâia ca dintr-o vac.

Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau s otrveasc pe ugulea, feciorul moului i al mtuei.

Mergând ei împreun, ugulea zise frailor si:

- Ia uitai-v, frailor, de vedei ce este, c nu tiu ce m dogorete.

- Ce s fie! rspunser fraii uitându-se, iac un norior rou, vine dup noi ca vântul.

- Aia este zmeoaica btrân, mi, zise el. Vine dup mine. Voi împrtiai-v care încotro i v ducei acas, ca s nu v aflai în calea ei, cci v

face mici frâmi.

Dup ce se desprir, ugulea intr într-o peter s se adposteasc pân va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaic, unde venea, mre, venea



257

turbat de mânie, trecu ca fulgerul pe lâng peter i apuc înainte, c nu vedea cu ochii de ctrnit ce era.

ugulea îndat iei din peter, înclec i pe ici i-e drumu. O lu la sntoasa înapoi spre rsrit i merse, i merse, pân ajunse la curtea

unui împrat care de douzeci de ani lucra un zid nalt foarte, ce cdea înspre partea moiei zmeoaicei, nici el, vezi nu avea pace de dânsa, i tocmai atunci îl isprvise.

Cum ajunsese acolo ugulea, spuse împratului c omorâse pe ginerii i pe fetele zmeoaicei. Apoi îi zise s dea porunc grabnic la toi fierarii ca s-i fac îndat o mciuc de fier mare cu care s omoare i pe zmeoaica btrân.

Împratul priimi bucuros s fac ugulea orice o ti el numai s se scape de blestemata de zmeoaic.

ugulea puse de fcu o gaur în mijlocul zidului cetii, apoi porunci i se aduse o grmad de buci de lemne, crora le dete foc în mijlocul cetii; în acel foc puse mciuca de fier ca s arz s se fac roie.

Zmeoaica, dup ce alerg într-o parte i într-alta i nu gsi pe ugulea, miroi ea c trebuie s fie la împratul cel cu zidul mare. Se întoarse i s te ii, pârleo! întrun suflet ajunse, czând lâng zid de osteneal i amrciune. Apoi se scul cum putu i vru s sar peste zid. Sri, îns în

sec. Dac vzu c-i este peste putin a sri pe dasupra zidului, se urc

pân la gaura ce o facuse ugulea i începu a sorbi, voind s înghi totul ce era în cetate.

Împratul i oamenii din cetate se preau a fi scrii pe prete, atât îi înmrmurise frica. ugulea nu-i pierdu cumptul ci, cu mciuca roie ca

focul i iind-o de coad, merse la gaur. Când sorbi o dat zmeoaica, trase mciuca ars tocmai în inim.

O dat rcni zmeoaica zicând:

- M-ai mâncat fript, ugulea! i muri pe loc. Împratul, boierii i locuitorii acelei împrii mulumir lui Dumnezeu c i-a scpat de zmeoaic, de fetele i de ginerii ei, cci multe rele le fceau; iar mântuitorului lor îi ziser: "ugulea viteazul i îneleptul". Dup aceea, împratul ridic pe ugulea la mare cinste.



258

ugulea tri acolo câtva timp ca în sânul m-sii. Dar nite zavistioi de boieri bg în inima împratului frica c ugulea odat, odat are s-i ia

ara.

Cum auzi unele ca acestea, împratul se gândea ce meteug s fac ca s

scape de el. În sfârit ascult poveele celui mai pizmtre din boierii cei btrâni.

Trimise i chem pe ugulea. El veni.

- ugulea viteazul, zise împratul, Sfatul împriei mele a gsit cu cale s te duci la împratul stririlor, în peit, s-i ceri fata pentru mine.

- Daca Sfatul împriei a gsit cu cale, eu sunt gata s m supui, rspunse el.

- Apoi pe când hotrti ziua plecrei?

- Când ar fi dup mine, i mâine.

Îi gtir crile ce trebuia s le duc ugulea, îi dete bani i porni, dup ce îi lu ziua bun de la împrat i boieri, iar gloatele îl petrecur pân afar din cetate i se uitar dup dânsul pân nu-l mai zrir.

ugulea se duse mai întâi de se întâlni cu fraii lui. Le spuse i lor cum a omorât pe zmeoaica cea btrân, apoi le fcu cunoscut i treaba cu care l -

a însrcinat împratul. Le dete i lor niei bani ca s-i duc prinilor, apoi se îmbriar i plecar.

Fraii lui ugulea începuse a se uita la el cam chiondorâ. Ei nu se puteau învoi cum de ugulea s ajung s le fac lor ruine. Ei mai mari i s rmâie mai pe jos decât el, ca nite boblei.

Ducându-se ugulea la treaba lui, întâlni în cale pe un om care striga c moare de foame. Se apropie de dânsul s vaz ce fel de om este acela. Când, ce s vaz? un om ca toi oamenii umbla dup apte pluguri ce ara

i din gur nu mai tcea.

- Ce voinic mare eti tu, omule, de mnânci brazd de apte pluguri i tot strigi c mori de foame? îl întreb ugulea ca p-un prieten.

- Eu nu sunt voinic, rspunse flmândul, ci voinic este ugulea, feciorul moului -al babei, care a omorât pe zmeoaic, pe fetele i pe ginerii ei.



259

- Eu sunt acela, îi zise ugulea.

-ÊDaca eti tu, ia-m i pe mine cu tine, c poate i-oi prinde bine la ceva.

Îl lu i plecar. Dup câteva zile de cltorie, dete peste un alt om, în

gura cruia curgea apa de la nou fântâni i tot striga c moare de sete. Îl întreb i pe acesta ca i pe flmând. i daca cpt un rspuns care semna cu al flmândului, îl lu i pe acesta cu sine, i plec mai departe.

Se duse, se duse i iar se mai duse. Iar când fu s treac nite muni, întâlni un alt om, cu dou pietre de moar de picioare, care srea din munte în munte i când fugea, iepurele pe spinare netezea, i striga c n -are loc unde s fug.

ugulea îl întreb ca i pe ceilali, iar omul rspunse tot ca ei. Îl lu i pe

acesta i porni înainte cu Dumnezeu.

În calea lor mai întâlni un om cu o musta alb i cu alta neagr, îmbrcat cu nou cojoace i striga c moare de frig, dei era pe la nmiezi

i soarele ardea ca în luna lui cuptor.

Dup ce îl întreb i el voi s mearg cu dânsul, ugulea îl lu i pe acesta, i înainte, tot înainte i înapoi nu se uita.

Merse ce mai merse i, când fu pe la amurgit, întâlni un om care se uita în

sus cu un arc în mân. ugulea îl întreb:

- Da' ce faci acolo, omule?

- Ce s fac, rspunseel, iaca un ânar a ajuns tocmai la vântul turbat i voi sl dobor d-acolo cu sgeata mea.

- Voinic trebuie s fii, omule, îi zise ugulea, daca tu poi s vânezi un ânar pe care noi nu-l vedem.

- Ce are a face! Voinic este ugulea, fiul moului i al babii, care a omorât

pe zmeoaica cu fetele i cu ginerii ei cu tot, zise omul.

- Eu sunt, rspunse ugulea.

- Daca eti tu, ia-m i pe mine cu tine, c poate i-oi prinde bine la ceva.

Dup ce mai merse ce merse, ajunse în nite vi foarte frumoase de unde se întindea nite muni împodobii cu copaci i cu o verdea care desfta



260

inima, i acolo dete peste un om, care nu tiu ce tot bombnea el din gur i când amenina cu toiagul ce inea în mân, pe dat se fcea câte o sut de psrele.

Apoi daca îl întreb ugulea cu ce vitejii face el minunile astea, el

rspunse c ugulea este viteaz care a fcut atâtea i atâtea voinicii.

Aflând omul c vorbea cu ugulea, s-a luat i el dup dânsul, ca i ceilali.

i merse cu toii, merse, merse ca cuvântul din poveste ce d-aci înainte se gtete, i pe unde ajungea întreba de împratul stririlor. Pe la cetti i sate, pe unde mâneau ei noaptea, toi îi conceau i îi gzduiau când auzeau de numele lui ugulea.

Iar când fu într-un a din diminei, zrir turnurile cetii unde locuia împratul stririlor. Întinser piciorul la drum i când era înde sear,

ajunser i ei la porile cetii.

A doua zi se scular, pe ochi mi se splar, se îmbrcar, se scuturar i pe Domnul ludar, c le-a ajutat de au ajuns vii, nevtmai.

Spuse ugulea tovarilor si pentru ce a venit, iar ei rspunser c dac împratul nu va voi s-i dea fata de bun voie, apoi o vor lua-o ei cu nepus în mas, c doar nu sunt ei de florile mrului cu ugulea viteazul.

Dup ce a dat împratului crile ce adusese ugulea, acel împrat îi zise:

- Sunt gata a-i da fata, daca îmi vei svâri cu bine slujbele cu care am s te însrcinez; iar de nu, unde îi stau picioarele îi va sta i capul. Aceasta

s o tii. Îi dau soroc pân mâine s te gândeti, daca te încumei ori ba.

- M încumt, luminate împrate, îi rspunse ugulea. Poruncete.

- Pân mâine diminea s-mi mnânci nou cuptoare de pâine, îi porunci împratul.

- S se puie la cale coacerea lor cât mai curând, rspunse ugulea.

Hotrâr când s vie s înceap a mânca. Se puser i paznici care s ia aminte.

Pe sear venir cu toii. Apoi uitându-se la Flmândul, ugulea îi zise:

- S te vedem, nene Flmândule.



261

- Las' pe mine, rspunse acesta. Luai-v câte o pâine, ca s avei i voi ceva gustric.

i începând a arunca câte zece pâini în gur i a le înghii, sfâri cuptoarele pân la miezul nopii. Parc arunca dup spate. Mai adun i

codriceii ce mai rmseser de la tovari, îi înghii i pe acetia i începu a striga:

- Mor de foame! mor de foame!

Strejarii, care rmaser ca nite bostromengheri, uitându-se cum piereau pâinile, se duser de spuse împratului despre cele întâmplate.

Se minun i împratul. Apoi zise s-i aduc nou bui de vin i porunci lui ugulea s le bea pân în ziu.

ugulea zise Setosului:

- Pe dânsele, nene Setos.

- Numai atât? întreb el.

Trase cepurile la câteva bui dodat, i pe toate le înghiea de prea c intr vinul în pmânt.

Dup ce le isprvi, începu i el a striga:

- Mor de sete! mor de sete!

Împratul începu a se îngrijura când îi spuser strejarii cele ce se întâmplar i începu a înclzi cuptorul cel mare cu nou car de lemne.

Dând porunc lui ugulea a intra în cuptor, el se uit la Frigurosul i-i zise:

- A venit i vremea ta, nene Mustio.

- Cum o s v pui s facei niele cuie, clnnindu-v dinii! rspunse el.

i în adevr, cum ajunse la cuptor, carele era rou ca para focului, puse mâna pe mustaa lui cea alb, smulse câteva fire dintr-însa i le arunc în cuptor. Deodat la gura cuptorului se fcu brum. Apoi intrar în cuptor toi megiaii lui ugulea cu dânsul împreun i începur a striga c le deger.



262

Când veni împratul i vzu, se lu de gânduri cu ugulea sta nzdrvanu.

i cerând ei, împratul porunci de mai aduse nou car de lemne, le dete foc, dar parc ardea pe ghea.

Împratul acela avea o pairc de fat slujitoare, care se lua în goan cu ogarii.

Porunci lui ugulea s trmi i el pe cineva din ai si ca împreun cu fata s se duc la Fântâna Ielelor, s aduc câte dou urcioare de ap. Daca omul su va veni înainte, îi va da pe fie-sa; iar dac slujitoarea lui va veni mai-nainte, s tie c pe toi megiaii lui îi pune în eap i pe dânsul într-una mai sus decât pe toi.

ugulea priimi. Apoi uitându-se la soul su cel cu pietrele de moar de

picioare, îi zise:

- Ce zici tu, vericane, umflm noi fata, ori ne odihnim în vârful epelor?

- S cercm i noi, poate c vom lsa frigrile alea pe seama împratului.

Omul cu pietrele de picioare i fata fugtoare pornir împreun, fiecare cu câte dou urcioare, i aide, aide, de vorb, ajunser la Fântâna Ielelor.

Aci, fata umbl cu mecherii. i cum era i cam nurlie, mâglisi pe omul cu

pietrele de picioare i îl înduplec s se puie cu capul în poala ei, pân s -or mai odihni niel, i s-i caute în cap. Tot cutându-i în cap, el adormi. Fata cum îl vzu c adormi bine, lu o cpân de cal uscat ce era acolo alturea, îi puse capul binior pe dânsa, îi vrs urcioarele lui, ia p-ale ei

i o plec la sntoasa. Nici drumul ei, nici picioarele ei.

ugulea cu ai si sta pe o mgur i se uita înspre locul de unde trebuiau s vie cei trimii s aduc ap. Când, vede pe fat. Unde venea, mre, venea ca vântul. Omul nu se vedea, nu se auzea. Atunci zise sgettorului celui dibaci:

- Ia te uit, fârtate, de vezi ce face megiaul nostru.

- Doarme cu sforitele, rspunse acesta, cu capul pe o cpân de cal mort i uscat.



264

porii de la aceste case, ca s se duc la palatul lui, vrjitorul îl atinse i pe dânsul cu toiagul, i îndat se pomeni cu câiva boboci de ra mcind dup dânsul.

Râser i împrteasa i sfetnicii când vzur pe împratul cu bobocii

dup dânsul.

Iar el se spimânt de poznele ce fcuse ugulea i, nemaicutezând s-i mai dea vreo porunc, otrî s-i dea fata.

Dup ce se pregtir tot ce trebuia de drum, ugulea lu pe fata împratului i porni, petrecându-i împratul cu toat sila lui, cu trâmbie i cu buciume, cu tobe i cu surle pân afar din cetate.

i luându-i ziua bun de la împratul, ugulea îi ct de drum, lsând pe fiecare din megiaii si pe la locurile de pe unde îi luase.

Mergând el, bg de seam c fata împratului stririlor era trist. Iar dac o întreb care s fie pricina de st trist, ea îi rspunse:

- Sunt în stare s-mi fac seam singur, daca voi cdea în mâna împratului celui ce te-a trimis pe tine, i nu m-i lua tu.

Îi plcu lui ugulea vorbele astea i îi merser tocmai la inim. N-avea îns ce face. Trebuia s se ie de cuvântul ce dase celui ce l -a trimis.

Pe drum vzu un vultur. ugulea trase o sgeat din tolb, o aez la arc i îl lu la ochi. Vulturul îi zise:

- Nu da, ugulea viteazu, c mult bine i-oi prinde când vei fi în nevoie i te vei gândi la mine.

ugulea îl ls i plec înainte. Ajungând într-o pdure mare i înnoptând, a mas acolo. Fcu un foc mare i se puse a se odihni. Când fata, dodat,

strig speriat:

- Ursul!

ugulea, de unde edea i începuse a aipi lâng foc, o dat sri drept în sus, puse mâna pe arc i pe palo; cum vzu ursul, îl lu la ctare cu o sgeat. Ursul îns sttu locului i începu a striga:



265

- Nu m omorî, ugulea viteazul, ci mai bine scoate-mi steapul ce mi-a intrat în lab, c mult bine i-oi prinde i eu când vei fi vrodat în nevoie i te vei gândi la mine.

ugulea se opri, iar dup ce veni ursul la dânsul, se czni pân ce îi

scoase steapul, apoi îl leg la bub i ursul plec mormind de unde a venit.

A doua zi, pornind dis-de-diminea, a mers toat ziua. Când era îns pe la scptatul soarelui, ajunse i el la împratul ce-l trimisese. Cum ajunse, îi înfi pe fata împratului stririlor.

Împratul, cum vzu pe ugulea, intr în grozile morii. El îl credea pierit.

Apoi priimi cu mare cinste pe fat i-i pregti pentru dormit cmara unde dormea m-sa. Lui ugulea îi dete i lu o cmar în palaturile

împrteti. Apoi spuse împratului tot ce pi pân ce îi aduse fata.

Peste noapte, împratul inu sfat. El zise sfetnicilor si:

- Ce socotii, boieri dumneavoastr, s facem cu ugulea sta? El ne-a scpat de neaga-reaua aia de zmeoaic i de ai si. Acum nu care cumva s-i vie poft s i domneasc? i atunci, ce ne facem noi? O s se verse sânge peste sânge i când, în cele de pe urm, tot el, pare -mi-se, o s biruiasc.

- Nu te teme, împrate, zise sfetnicul cel pizmtre, ne curm noi de el, numai s porunceti cuiva s-l otrveasc, ori s-l puie bine.

- Ce stai dumneata de vorbeti? zise alt sfetnic; cu otrav se rspltete cel ce a fcut atâtea slujbe i ne-a scpat de nevoia ce era pe capul nostru?

- Ai dreptate, rspunse un al treilea sfetnic; eu dau cu prerea c cinste împrteasc s se dea lui ugulea i s se aeze în trebile împriei cele mai înalte, s se rdice la rangul de boier din doisprezece.

Mai ziser unii una, alii alta, dar nicicum nu se înelegeau, din pricina pizmtreului de boier.

- Eu socotesc, rspunse împratul tindu-le cuvântul, c ar fi cu dreptul ca el s ia de nevast pe fata împratului stririlor ce o aduse acum; cci el i-a pus viaa în primejdie de a adus-o. Dei îmi place prea mult de mi se

scurg ochii dup o aa bucic ginga, dar m lipsesc de un aa odor i-l las pe seam cui mi l-a adus. Apoi, dup ce îl voi drui împrtete



266

pentru slujbele ce a fcut mie i locuitorilor împriei mele, s-l poftesc a se duce la ara lui. Astfel putem scuti pe biat srcime de vrsarea de sânge, cci nu crez eu ca un viteaz ca dânsul s se cerce a se atinge de drepturile mele rmase de la moi, de la strmoi. Numai s întrebm i pe

fat, daca vrea s-l ia de brbat.

- Înelepete ai grit, împrate, rspunser cea mai mare parte din sfetnici, i judecata mriei tale va fi plcut i lui Dumnezeu.

A doua zi, împratul chem pe ugulea i pe fata de împrat în divanul cel mare, i le spuse ce a gsit cu cale Sfatul împrtesc.

Fata împratului rspunse:

- S-i dea Dumnezeu ani muli, împrate, i s domneti cu pace. Aa mi se pare i mie a fi dup dreptate. Eu însmi era s i-o spui, daca n-ai fi

voit s cunoti. Când o împrie are parte de un stpânitor aa de drept i neprtinitor, ferice de noroadele din împria aceea.

- Vzui i eu, împrate, o judecat dreapt în viaa mea, zise i ugulea. i fiindc tu îmi dai fericirea, braul meu este închinat împriei tale. Când va cdea vro pacoste pe capul norodului tu, gândete -te c este pe lume un ugulea care va fi gata a-i vrsa sângele pentru tine i pentru ara ta.

Apoi ugulea, dup ce priimi i daruri împrteti, peste câteva zile porni cu logodnica lui, gândul fiindu-i s mearg a-i mai vedea prinii. i într-

acolo i porni.

Când a plecat ugulea de la curtea împrteasc, împratul cu ai lui l -a petrecut cu cinste împrteasc pân la hotar. i desprindu -se, îi luar ziua bun unii de la alii.

Fata i ugulea parc zbura, iar nu mergea, de bucurie c le împlinise Dumnezeu dorina. i mergând, ajunser la locul de întâlnire cu fraii si, pe când soarele era în cruci.

Când vzur fraii pe ugulea cu o logodnic mai frumoas decât florile i mai alb decât spuma laptelui, îi puser gând ru. Pân a nu se culca, ei

se furiar de ugulea, se dar mai cât colea i începur a plnui, cum s fac s se scape de el.

- Noi acum o s fim de râs în sat, pe lâng fratele nostru, zise cel mijlociu.



267

- S rpunem pe ugulea, zise fratele cel mai mare. Tu s-i iei calul i eu nevasta.

Cum plnuir, aa i fcur.

Peste noapte se scular i cu o mân tremurând taie pe ugulea, îi ia fata i calul i o rup d-a fuga; i fugi, i fugi, pân ce, când se crepa de ziu, era aproape de satul lor.

Fata unde se puse pe un plâns de nu o putur mângâia cu nici un chip.

- Noi suntem înelei, îi ziser fraii. S tii c te omorâm i pe tine, daca ne vei spune c noi am ucis pe ugulea.

Ajunser la prinii lor.

Când auzir prinii lui ugulea c a fost ucis într-o btaie cu nite zmei, dup cum îi spuser fraii, plângeau i lemnele i pietrele de mila lor. Nu

puteau ei face s li se usuce lacrmile de la ochi, fereasc Dumnezeu. i se tânguiau i se boceau, de nu se mai puteau astâmpra.

Fata plângea i ea, biet, înfundat, cci nu cuteza s dea grai din gura ei.

ugulea scpase cu o scânteie de via, cci fraii nu-l omorâse de tot. Când a fost dat ei cu sabia, le-a tremurat mâna de fric i nu i-a retezat capul. El, viindu-i niel în simiri, i neputându-se scula, a început a geme

de durere i urgie, mai cu seam când vzu c nu era lâng dânsul nici fata, nici calul.

i gândindu-se la tritea lui i la biata fat pentru care nu tia ce o s pa i ea din mâna frailor lui, îi aduse aminte de vultur i de urs.

Nu trecu mult i se pomeni cu vulturul la capul lui. i pe când îi spunea ce pi, odat se auzi prin pdure glasul ursului: mor! mor! mor!

Venea, nene, ursul, de duduia pdurea, trosnea uscturile pe unde clca i rpia ramurile pe unde trecea.

Vulturul cât p-aci era s-o ia la sntoasa, dar daca vzu c i ursul vine în ajutorul lui ugulea, se ls din zbor iari lâng dânsul.

Abia mai putu ugulea s spun i ursului ce pi. Apoi cu grai stins ceru niic ap. Vulturul se repezi la fântân i-i aduse ap în gu. Pân atunci



268

zise ursului si pipie ranele, fiindc el nu e cârnic, i s-i aeze toate oscioarele la locul lor, de vor fi zdrobite.

Cum îi aduse ap, ugulea bu. Ursul zise vulturului:

- Ce vom face acum i noi pentru binefctorul nostru, ca s nu-l lsm s moar?

- S-mi caui dou citurele, rspunse vulturul, s mi le legi de picioare, i m voi duce ca gândul s aduc leacuri pentru ugulea de la apa

Iordanului, unde sunt dou fântâni cu ap vie i ap moart, cci i el ne-a fcut atâta bine.

Cut ursul citurelele, le leg de picioarele vulturului i acesta zbur ca vântul înspre apa Iordanului i se întoarse ca gândul.

Ursul nu se mic de la capul lui ugulea.

Cum veni vulturul, turn ursul ap moart peste toate ranele i se încheg carnea, turn apoi de dou, trei ori, ap vie i se vindec ugulea de toate metehnele, rmâind cum l-a fcut m-sa, sntos i întreg.

Vzându-se ugulea voinic ca i mai-nainte, mulumi vulturului i ursului, apoi le zise:

- Eu vz c m-ai iubit mai mult decât fraii mei. Nu mai am nimic pe lume

acum. De azi încolo voi tri cu voi ca nite frai.

- Priimim bucuroi, rspunse vulturul. Dar cum vei putea tri departe de iubita ta i de oimuleanul tu?

- Daca nu este cu putin, mai zise ugulea, s...

- S-i tai cuvântul cu miere, rspunse ursul; dar trebuie s fie cu putin. Vulturul se va duce ca tafetar, s afle ce este pe la fraii ti. Eu voi edea cu tine i, când va fi vreme cu prilej, vei merge s-i iei soia i, de voieti, vom conceni i pe fraii ti.

- Bune sunt poveele astea, adause ugulea.

Se duse vulturul, afl toate întâmplrile i se întoarse de spuse lui ugulea ca s fac ce o face mai curând, cci pe fat o silesc toi cu totul s ia de brbat pe unul din frai, cu gând c ugulea este mort.



269

Cum auzi ugulea, porni cu tovarii lui, vulturul i ursul, i peste câteva zile ajunser aproape de casa lor. Ateptar pân înser i se duser pe-ntunerec1 în curte.

Intrând în curte, ursul începu s mormie. Fraii ieir afar speriai i se

lu dup urs, ursul coti i se întoarse lâng ugulea.

Între acestea, fata îi lu armele de unde le pusese fraii i întâmpin pe ugulea cu ele. Iar vulturul se repezi la coar, unde era calul lui ugulea care tot nicheza, îi dezleg cpstrul cu ciocul, i el veni lâng stpânu-

su.

Ursul i vulturul îi luar ziua bun dup ce-l vzur înarmat i plecar zicându& shy;i s se pzeasc a nu cdea în capcan.

Dup plecarea lor, ugulea intr în cas, la prini. Ei nu-l mai cunoteau.

Dar fata, cu lacrmile uroaie pe obraz, le povesti adevrata istorie a omorârei lui ugulea.

Fraii lui ugulea adunase pe toi megiaii, zicând c a intrat ursul în sat. Când venir i vzur pe ugulea, rmaser ca btui de Dumnezeu.

Calul lui ugulea sri i-i omorî pe amândoi cu picioarele, apoi veni lâng stpânul lui cel adevrat, lcrim i îi linse mâinile.

Când auzir megiaii faptele cele proclete ale frailor lui, ziser c urgia

lui Dumnezeu a czut peste dânii, omorându-i calul.

Tocmai istorisea prinilor lui tot ce pise în pribegia lui ugulea, când deodat se auzi un zgomot în curte.

Ieir s vaz ce este. Ce gândii c mi-au vzut?

O ceat de ostai. Cpetenia ostailor desclec, se apropie i-i ddu nite cri împrteti.

Împratul stririlor murise. Aceast carte ce-i aduse era adiata împratului.

Cci bolnav fiind pe patul morii, l-a fost întrebat sfetnicii i gloatele pe cine las împrat, pentru c n-avea ali copii.

Împratul le-a fost rspuns c mai vrednic nu cunoate pe nimeni decât pe ugulea. Atunci s-a scris adiata, s-a isclit de împrat i de toat obtea.



270

A doua zi, ugulea a pornit la împria lui cu soia i prinii si. Cum ajunse acolo, veni tire c este ales de împrat i la cetatea ce o scpase din urgia zmeoaicei, a fetelor i a ginerilor ei. Pasmite murise i împratul d-acolo i nici el n-avea urmai.

Apoi ugulea, unind amândou împriile, se cunun cu fata, iubita lui, i fcu o nunt de se duse vestea peste tot pmântul i rmase de povestit la urmaii urmailor lor.

i domnir pân ce Dumnezeu voi cu ei. Iar eu:

Înclecai pe un lemn, La bine s v îndemn; Înclecai pe un coco S v spui la mo pe gro.



271

Voinicul cel fr de tat

A fost un împrat -o împrteas. Ei aveau numai o fat i o pzea ca

lumina ochilor lor. Ea n-avea voie s ias nici pân în grdin fr ddaca ei. Aceasta o inea de aproape i n -o scpa din vedere nici cât ai da în cremene. Fata, tot ezând la fereastr, vedea pe un june fluier -vânt de colo pân colo. Într-o zi uitându-se la el, o vzu i el i, intind ochii în ochii ei, ea simi un fior, apoi ca o scânteie de foc o arse ceva la inim. Se trase fata de la fereastr i spuse ddac-sei ce i se întâmpl. Atunci ddaca ei îi zise:

- Ci ca fugi i d-ta de la fereastr! Ce tot te zgâieti i te uii la toi d-alde taie câinilor frunz.

Nu trecu mult i fata începu a nu se simi bine. Pasmite luase în pântece, fr tirea lui Dumnezeu. Spuse ddac-sei. Aceasta se da de ceasul morii de ciud, cum de s se întâmple una ca asta, fr s tie fata de brbat.

Frica ce le coprinsese pe amândou era de nepovestit.

- Ca ce o s zic tat-tu acum când va afla, se vieta ddaca, ce o s-i rspunz eu, când m va întreba?

- Cum o s m înfiez eu acum înaintea tat-meu cu borul la gur, zise i fata, când numai unul Dumnezeu tie cât sunt de nevinovat?

i în adevr c tat-su era un om aspru. Nu le-ar fi iertat o dat cu capul.

Se duser, deci, i povesti împrtesei toat întâmplarea, i se rugar de dânsa, ca s intre ea la împratul cu mijlocire de iertare.

Când auzi împrteasa de cele ce se întâmplase, se lu cu mâinile de pr. Ea zicea c este peste poate ca s rmâie cineva însrcinat din vedere. Vezi c ea tia cum merg lucrurile în lume. i la o minune ca aceasta nici c se atepta.

Lucrurile nu puteau rmânea mult timp acoperite. Împrteasa, de sil, de mil, fu nevoit a spune împratului toat iretenia.

Când auzi împratul de ast npast, se fcu foc mânie. Rcnea ca un leu:



272

- Cine s fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai btrâneelor mele? Cu moarte s se omoare. În furci s-l atârne. Praf i

pulbere s se aleag de capul lui!

Împrteasa îl lu cu biniorul i-l mai domoli olecu.

Vezi c el nu punea crezmânt pe spusele fiicii sale i ale ddacei. El tia c astfel de întâmplare nu se mai auzise. Dup ce dojeni cu dojan împrteasc pe ddac, oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de fcu o corbioar, puse pe fat într-însa, i lâng ea cinci pâini i un urciora cu ap, i îi dete drumul pe gârl spre a se duce unde mila Domnului o va

scoate.

Mergând corbioara pe ap, ea se ruga lui Dumnezeu cu zdrobire de rrunchi ca s o scoa la liman bun, ca unul ce cunoate nevinovia ei, i ca pe una ce nu se tia la sufletul ei cu nici o prihan.

Câteva zile se blbni ea aa cu valurile apelor. În ziua a treia îi veni ceasul naterii, i fcu un dolofan de copil ca un îngera. Biata femeie! cci n-avu ea nici un ajutor omenesc în ziua necazului, decât suferinele ei,

i alintor pe Dumnezeu! se mângâia oarecum în sufletul ei c se tia nepângrit.

i vrând Dumnezeu cu dânsa, corbioara, într-una din nopi, se opri. Ea simi c corabia nu mai merge; sta pe loc. Pân la ziu, îi tâcâi inima de fric, netiind pe ce rmuri se va fi oprit. Când se lumin, vzu c

corbioara poposise de marginea unei pduri. Ieind la uscat cu copilaul în brae, rtci încoa i-ncolo prin pdure. Apoi se aez în scorbura unui copaci mare i gros ca butia. Acolo stete ea mai muli ani, hrnindu-se cu ierburi i rdcini, ori cu roadele unor copaci. Ea îi cretea copilul cu drag.

Ea fcu din ramurile unui copaci un leagn în care îi punea copilul ziua; iar noaptea nu-l deprta de la sânul ei, i, pentru scldtoare, se ducea la vadul de la albia unui pârâia ce curgea p-aproape d-acolo. Acopermânt le era cerul cu stelele; tovar de jucrii copilului îi era florile câmpului,

paserile cerului, flutureii i gângniile.

Dup ce se fcu mai mricel, m-sa îl înv la vânat i-i spunea cu lacrmile în ochi cum a fost ea crescut i cum este nevoit s-l creasc pe dânsul. Iar el asculta i bga la cap toate cele ce îi spunea m-sa.

Mai mrindu-se el oleac, începu a cta vânat mai pe departe de locuina lor. Iar într-una din zile zri un palat în deprtare. El îi aduse aminte de



273

cele ce îi spusese m-sa despre palaturile tat-su i i se pru c se cam aseamn. Dete fuga i spuse m-sii ceea ce descoperise. A doua zi plec cu m-sa de mân i, ajungând la acele palaturi, mum-sa îi spuse c acelea nu sunt ale tatlui ei; dar c tot ca m aa sunt i ale împrailor din lume.

Mai trecu ce mai trecu i mai mrindu-se i dânsul, într-una din zile, ducânduse iari la vânat, cum, cum, el se pomeni iari dinaintea acelui

palat; cu toroipanul la spinare, el îi lu inima în dini i intr în curte. Pasmite palatul acela era al unor zmei. Flciandrul nostru cel viteaz, carele nu tia ce este frica, intr i în palat. P-aci, p-aci era s-i ias din mini de mirare i s-i piarz cumptul dând de atâtea lucruri, ce nu mai vzuse el în viaa lui. Când, ce s vezi d-ta? o dat îi iei înainte trei zmei.

Acetia era stpânii palatului. i unde se repezir la dânsul de pare c sl ia în unghii, i cu grai rstit, dojenindu-l, îi ziser:

- Cum de ai cutezat, spurcatule, s ne calci casa?

Voinicul nu zise nici cârc! ci, aducând toroipanul, mai iute decât fulgerul, pli pe unul la dreapta, pe altul la stânga, de nu tiur de unde le veni trsnetul, i îi culc la pmânt. i nici c se mai micar din loc, fiindc îi lovise cu ndejde.

Al treilea zmeu, vzând cum merge treaba, pieri dinaintea lui ca o nluc, i se duse de se ascunse în pivni. Vzu el c nu poate da piept cu un asemenea viteaz, i se hotrî a-i purta sâmbetele.

Voinicul de româna, în dârdora luptei, nu bg de seam ce se fcu a l treilea zmeu. Atept ce atept i daca vzu c nu mai vine nimeni, el se întoarse, lu pe mum-sa, o duse în acele palaturi i se aez acolo.

Umblând din cmar în cmar, dete peste armele zmeilor i se minun. M-sa îi spuse c vzuse în casa tatlui su asemenea arme, i îi art cum se întrebuineaz. Îi prinse bine, cci vzu c îi merge mai lesne la vânat. Acum începu a sgeta la cprioare i la ciute, cci pân acum vâna numai psrele cu laul, i îi era cu greu.

Ajunsese ca el s fie tare i mare în pdure. Nu era cine s-i stea împotriv. De multe ori nu venea cu zilele p-acas.

Într-una din zile, zmeul iei din pivni i veni milogindu-se la muma voinicului ca s-i fac poman cu el s-l priimeasc la curtea ei, cci

zicea el c pribegete nu tiu de cât timp orbcind prin acel bunget de



274

pdure. Spuse c un nenorocit carele se rtcise, umblând dup vânat, i da laud Domnului c l-a învrednicit a mai da peste fiine de oameni.

Ea, biet, care tia ce este necazul i lipsa, îi plec urechea la rugciunile cele viclene ale zmeului i, fcându-i-se mil de nenorocirile lui, îi fgdui

c va vorbi fiului ei de dânsul.

Cum veni fiul su de unde era dus, ea îi spuse toat iretenia nenorocirei omului ce nzuia la mila lor, i îl rug s aib mil de ticloia lui, cci,

zicea ea, nu tim cum ne va mai aduce i pe noi Dumnezeu.

Voinicului îi pru bine de ast întâmplare, mai cu seam, gândea el, c va fi barim o slug în curte care s ie de urât m-sii, în lipsa lui, i s-i dea ajutor în trebile casei.

Nu-l cunoscu c este zmeu, când îl vzu, atât de bine tiu procletul a se

schimba. Îi spuse ce are de fcut i îl primi s eaz la curtea lui.

Multele lipsuri, multele necazuri, multa mâhnire ce suferise mama viteazului i dorul cel mare de ara ei, iar mai cu seam suferinele ei când se gândea la ruinea ce rmsese asupra numelui su în casa

prinilor ei, ea fiind nevinovat, o fcu de lâncezea i se topea d -a-n picioarele. Vzând-o zmeul aa searbd i tot fr voiebun, se încumetase într-una din zile, pe când voinicul era la vântoare, i o întreb, dar se

prefcu c vorbete cu sfial:

- Cum bag de seam, stpân, nu prea i-e bine?

- Nu mi-e bine, m biete, cci mi-e dor d-alde tata i d-alde mama, i de ara mea. Vezi c eu sunt fat de împrat, i pentru o npaste ce a czut pe capul meu pribegesc de sunt atâi mari de ani.

- Eu tiu un leac pentru boala dumitale, stpân; dar n-are cine se duce s-l aduc.

i îi spuse o sumedenie de minuni ce fcuse leacul ce zicea c ar fi bun pentru ea.

Când se întoarse de la vântoare fiul ei, ea îi spuse c auzise de la sluga lor, cum c de va mânca mere din mrul rou se va face sntoas.

El fu bucuros c auzise un leac care s fac pe m-sa sntoas, i se hotrî a se duce tocmai acolo s-i aduc leacul. Îi lu ziua bun i plec.



275

Dar încotro s-apuce? cci nici nu mai auzise pân atunci de aa ceva. Apuc i el într-un noroc spre rsrit i, mergând prin desiurile pdurii, zri un palat mai frumos decât acela în care edeau ei. Se duse drept acolo. Aci locuia o zân miastr. Cum o vzu, îi czu cu drag. Dar miastra, ieindu-i înainte, îl priimi dup cum i se cuvenea, îl bg în palat

i îl omeni ca pe un oaspe.

Din una, din alta, se îneleser la cuvinte. Vezi c, mre, aceasta era scrisa lui. El nu mai vzuse pân atunci alt chip de muiere, decât p-al m-sii. -apoi era atât de frumoas i de gingae, ca o floare!

Ea înc avea la ce se uita la el; cci era un brad de româna.

El se uitase acolo la dânsa. Când îi aduse aminte c el plecase s aduc mumesei mere de la mrul rou, voi s o zbugheasc. Dar zâna miastr îl opri il întreb unde se duce.

Voinicul îi spuse din fir pân în a toat iretenia. Zâna pricepu viclenia zmeului i tcu. Apoi îl îndrept ea spre locul acela cu mrul rou, i-l i înv cum s fac ca s ia merele.

Dup ce-i lu ziua-bun i de la miastr i-i fgdui c se va întoarce pe la dânsa, porni; i aide, aide, merse cale lung i mai lung, pân ce, trecând ri i mri, ajunse la o grdin ocolit numai de trandafiri. Intr înuntru i dete peste mrul rou, carele era sdit în mijlocul grdinei. El cerc a se altura de pom, dar pomul îi zise:

- Nu te apropia de mine, voinice, c îi vei pierde viaa i e pcat de dânsa.

Flciaul, ce nu tia de fric, îi rspunse cum îl învase zâna:

- Nu te teme, pom oropsit, c te voi cura de omizi i de uscturi.

i dup ce-i tie uscturile i îi lu omizile, culese trei merioare ca cele din rai i se întoarse înapoi. Ajungând în pdure, dete pe la zâna. Aceasta cum îl vzu, îl priimii cu bucurie, îl puse într-o cmar s se odihneasc niel, i pân una, alta, îi schimb merele i îi puse altele în locul lor. Când

se scul voinicul, se grbi a se întoarce la m-sa cu slujba fcut. Lu deci merele i porni.

În vremea aceasta, procletul de zmeu se linguea pe lâng mama biatului i, cu ispite i cu marghiolii, umbla s o dea în cap s se planiseasc lui. Ea, biet, nu tia unde bate diavolul de zmeu. Nu cunotea la sufletul ei ce sunt ispitele i cursele dragostei, i prin urmare nu da nas spurcatului s se



276

întinz. Ea tia una i bun: se topea de dor dup fiul su, dup prinii ei i dup ara în care se nscuse. Când o cutai, era cu ochii scldai în lacrmi.

Cum vzu pe fiu-su, slt de bucurie. I se pru a înviora olecu. Mânc

din merioarele ce-i aduse, i i se pru bune.

Dup ce mai trecu, ea czu iari în piroteala de mai-nainte.

Voinicul, vzând c sntatea m-sei tânjete, nu tia ce s-i mai fac spre a o mai înveseli. Iar dracul de zmeu atât de harnic se arta în ale slujbei, încât n-apuca s ias bine vorba din gura voinicului, i el o ghicea; apoi se

fcea luntre i punte, ca s-i îndeplineasc voile. Voinicul bg el de seam tragerea de inim ce avea sluga spre a-i sluji cu credin, i nu se cia de loc c l-a priimit la curtea sa, ba înc începuse a-l privi cu ochi buni.

Într-una din zile, pe când voinicul era cu voie-bun, zmeul se apropie de el i, cu grai milogit, îi zise:

- Stpâne, cunosc iubirea ce ai pentru mmulia d-tale. Lâncezeala de care ptimete, mie nu-mi prea place. De vei vrea s m asculi, nu vei grei.

- tii tu ceva leacuri? spune, c te ascult.

- În ara de unde sunt eu, oamenii ptimai de asemenea boal fac tot ce se

poate de aduc ap vie i ap moart de la munii ce se bat în capete. Aceast ap este leacul cel mai bun. Te vz c eti un mare viteaz i am credin în sufletul meu c dtale îi va fi mai uor decât altora a o aduce.

N-apuc s isprveasc vorba i viteazul se duse la m-sa. Fiind acolo, el îi zise:

- Mam, te vz tot gale, i te pierzi d-a-n picioarele. M duc, mam, s-i aduc leacuri. La munii ce se bat în capete este ap vie i ap moart. Tocmai acolo m voi duce, s-i aduc ap de aceea.

- Nu te duce, dragul mamei; mila Domnului este cu noi; de va vrea el s fiu bolnav, mcar orice fel de ap îmi vei aduce, în deert va fi. Nu m mai lsa singur. Destul mi-a ros rrunchii singurtatea. Mângâierea mea acum tu eti, ftul meu, de voi mai fi lipsit i de dânsa, voi pieri.

- Fii brbat, mam, ine-i firea pân m voi întoarce, i ai s fii vesel i sntoas ca piatra, dup ce vei bea ap vie.



277

Nu fu cu putin a-l ine. Se gti i plec. În cale dete i pe la zâna miastr. Din unal, din alta, veni vorba c se duce în cltorie, i-i i

spuse unde se duce.

Zâmbi zâna când auzi i vzu urcioarele ce-i dase zmeul. Nu zise îns

nimic care s-i dea vro bnuial, ci îi dete dou borcane, cu care s ia ap mai în grab, i îl înv cum s fac. Îi zise c tocmai la amiazi, când va fi soarele în cruci, s înale o prjin i în vârful ei s puie o mahram roie. Munii or cta la ea cu ochii bleojdii; iar el, pân s-or detepta ei din buimceal, s se repeaz iute a lua ap cu borcanele din ambele fântâne.

Îi pru mult bine voinicului pentru învtura ce-i dete. Apoi luându-i ziua-bun, plec. Merse, merse, merse, pân ce, dup o cltorie silit, ajunse la locul cu pricina.

Fcu precum îl învase zâna; iar el, d-a-n clarele, se repezi printre muni i umplu borcanele. Când fu a se întoarce, munii prinsese de veste c oarecine a luat ap din fântân, i începu a se bate iari în capete. Tocmai atunci i voinicul se întorcea. i daca nu se grbea a iei mai iute, acolo îl prpdea. Scp îns cu faa curat. Numai coada calului o apuc

i acolo rmase de jumtate. De atunci, vezi, este calul cu coada jumtate de carne i jumtate de pr.

Când se întoarse acas, dete iari pe la zâna. Ea, ca i de la rând, îl rug s se dea niel odihnei; i în acel timp îi schimb apa, puindu -i alta în locul celei ce adusese el.

Sculându-se dup somn, lu borcanele cu ap i veni acas.

Atâta îi fuse m-sii, ca s-l vaz. Nu tia ce mai fcea de bucurie. Îl sruta i po parte i pe alta. Apoi dup ce bu din apa ce-i aduse, ei îi pru c mai prinse niel suflet. Vorb s fie! Ea nu bga de seam, vezi, c bucuria

pentru vederea fiului su o face s fie oarecum mai sprinten.

Zmeul se da de ceasul morii când îl vzu c s-a întors cu isprava fcut. El (îi) btuse capul mult i bine s dea în cap pe fata împratului, în lipsa fiului su, dar toate mrejele lui rmseser de râs; cci ea nu dete în

clapca în care o împingea spurcatul. Ea nu-i putea da seam de ce tot umbl el pe lâng dânsa cu oele, cu momele. Nici c visa despre ce avea de gând procletul de zmeu.

Pasmite zmeului îi era fric s se ia la lupt pe fa cu voinicul. Ci voia s-l piarz prin viclenie, i apoi s-i bat joc i de m-sa, ca s-i izbândeasc pentru moartea frailor si.



278

Dar nu-i ajut Dumnezeu.

Voinicul din când în când mergea la vântoare, i da i câte o rait pe la zâna. Nu trecu mult i bg de seam c m-sa nu se îndrepteaz, ci gineaz i se topete de pe picioare. Se întrista în inima lui când vedea c

nu-i d înde bine i c nu-i poate da nici un ajutor.

Pacostea de zmeu bg de seam c voinicul se frmânt cu firea pentru sntatea m-sii, se apropie de dânsul într-o zi i-i mai zise într-o doar; cci se temea spurcatul a-l mai îndemna. Teama lui era s nu se detepte voinicul i s-i ghiceasc cugetele lui cele viclene.

- Am auzit i eu, stpâne, pe când eram copil, c oamenii mari când sunt ptimai de lângezeal i copiii când bolesc de boal câineasc se tmduiesc de va mânca un purcel de la scroafa de sub pmânt. Mi se rupe inima din mine când vz pe buna mea stpân cum i se stinge viaa din

sine. Dar nici pe d-ta nu te îndemn a te duce, cci mare primejdie va cdea pe capul aceluia ce se va cerca a fura purcelul, de nu va izbuti.

- Nu sporovi mai mult, îi rspunse voinicul, eu nu tiu ce este primejdie i fric.

Numaidecât i puse la cale cele de trebuin pentru o cltorie mai lung. M-sii îi spuse c se duce la vântoare. Plec i dete i pe la zân, creia îi spuse ce avea de gând s fac. El tia, vezi, c sfaturile ei îi prinsese mult bine.

Zâna, dup ce îl înv cum s fac s izbuteasc, îi dete un spun, un pieptene i o perie, ca s-i fie de slujb. El plec i merse, merse, pân ce ajunse la o pdure deas i întunecoas, de abia putea s rzbeasc.

Bâjbâi el p-acolo pân ce dete de ghizuina scroafei. Cum s se apropie el? Cci ghizuina era încongiurat de buteni i de rascote, de nu se putea atinge nici pasre miastr.

Voinicul fcu precum îl învase zâna. Sp un an adânc pân ce ajunse sub culcuul scroafei. Intr acolo i atept pân ce veni sc roafa s se

culce. Purceii erau toi în pr la ugerul scroafei i sugeau. Mai -nainte de a rsri luceafrul porcilor, cânt toi porcii se deteapt, adormii fiind purceii cu âa în gur, voinicul bg mâna binior i apuc un purcel, dar aa de binior îl apuc i aa de uor îl trase, încât scp âa din gur

fr s sim. îl apuc numaidecât de bot ca s nu guie, i p-aici i-e drumul.



279

Dracul de scroaf bg de seam c o â i se rcete. Se detept i vzu c un purcel îi lipsete. Se lu dup voinic. i cu toate c telegarul voinicului era un zmeu de cal, scroafa îl ajunse. Când vzu c are s -l înhae cu colii ei, voinicul arunc spunul. Atunci unde se fcu un noroi cleios i puturos, de i ze scutura carnea de pe tine. Calul fugea de da cu

burta de pmânt.

Scroafa fcu ce fcu, se zvârcoli prin l noroi i se trbci de nu o mai cunoteai, scroaf e, ori ce dracu e. Scp din nomol i se lu dup voinic.

Într-o clip îl ajunse. Când vzu zorul, voinicul arunc pieptenele. i unde se fcu un zid nalt, nalt, d-a curmeziul drumului ei, de nu fu cu putin s-l sar. Atunci scroafa se puse cu colii si i sparse zidul, fcând o gaur numai cât putea ea s treac. i s te ii dup dânsul.

Daca vzu voinicul c scroafa iar s-a apropiat, arunc i peria. Deodat se fcu o pdure nalt i deas, de nu se putea strecura nici pui de pasre. Cum vzu una ca asta, scroafa se puse i roase, i roase la copaci, pân ce-i fcu drum, i dup dânsul! pân ce, când fu a-l ajunge, voinicul intrase în curte la zâna. Aceasta iei numaidecât, întinse mâna i strig:

- Înapoi, scroaf ruinoas, i teme-te de urgia tatlui meu!

Când îi auzi glasul, scroafa rmase încremenit i plin de ruine se întoarse. Mergea i se tot uita îndrt; pare c tot nu-i venea a crede ceea ce vzuse i auzise.

Se culc i de ast dat niel voinicul, ca s se odihneasc, iar zâna îi schimb purcelul, puindu-i altul în locul lui. Dup ce se detept, se întorcea la m-sa cu voiebun, de isprava ce fcuse.

Venea, nene, cu cciula într-o parte, cu purcelul în brae i cântând din frunz.

Când iat c se întâlnete cu trei ini. Pasmite era Vântul, Cldura i Gerul. El îi lu cciula din cap, i cu mult plecciune îi zise:

- Noroc bun s dea Dumnezeu, nea Vântule. - Cale bun, dragul meu, îi rspunse Vântul.

- Da ce, m, numai Vântului te ploconeti? îi zise Cldura. Nu tii tu oare c eu pot s las o zpueal i o arit, de s fiarb maele din tine?

- Nu-mi pas de nimic, rspunse voinicul, numai Vântul s-mi bat.



280

- N-ai auzit tu oare de mine, m, îi zise i Gerul, c eu am putere s dau un frig i o geruial peste tine, de s înghee maele în tine.

- Habar n-am, rspunde i el, numai Vântul s nu-mi bat:

i încet, încet, ajunse acas. Când îl vzu alde m-sa i auzi peste câte prpstii a dat, muri i învie de bucurie c-l mai vzu o dat în carne i oase.

Îi dete de mânc purcelul; dar ea mrturisi c nu vede nici o uurare.

S înnebuneasc zmeul de ciud! Vzu el c nu poate altfel s rpuie pe voinic, decât prin viclenie. Cta deci vreme cu prilej ca s-i puie în lucrare cugetul su cel nelegiuit.

Într-o zi când voinicul se întorsese de la vânat i era ostenit peste msur,

se culc în grdin la umbra unor trandafiri. Zmeul dete peste dânsul i-l fcu buci, buci, cu paloul pe care îl purta totdauna ascuns la dânsul. i ca s nu bage de seam m-sa, puse toate bucelele în dsagi, le aez

pe cal i, dând câteva bice calului, îl dete pe poart afar.

Calul fusese al zânei. Ea îl dedese în dar voinicului când fu a se duce la mrul rou. El acum, dac se vzu gonit, alerg drept la stpân-sa. Ea, cum îl vzu viind fr stpânu-su, pricepu c trebuie s fie vreo drcie la mijloc. Se dete jos, i ce vzu se spimânt. Lu deci desagii, îi aduse în cas la ea i lu bucic cu bucic, os cu os, i le aez una lâng alta,

fiecare la locorul lor. Dup aceea turn ap moart peste dânsele. Ele se încheg, lipindu-se una de alta; pielea se fcu la piftia, întrupându -se. Îl stropi i cu ap vie i se însuflei; dar mut i surd. Atunci îi dete s mnânce un mr de care adusese el i îi veni grai. Lu i purcelul scroafei de pe sub pmânt i îl fcu s-i guie la urechi i îi veni auz. Atunci zise:

- Dar greu somn dormii, soru-mea.

- Greu, frioare; i ai fi dormit cât lumea i pmântul, de nu erau miestritele lucruri ce tu ai adus pentru m-ta; iar eu le-am oprit i i-am

pus altele în locul lor. Atunci îi spuse cine era dumanul care voise s-l rpuie. i ca s se încredineze de adevrul celor spuse de dânsa, îi dete putere s se fac

porumbel i s se duc s vaz cum zmeul chinuiete i pe m-sa. Voinicul se fcu porumbel i ajunse într-un suflet la casele unde edea mum-sa.



281

Când colo, ce s vaz? Se frec la ochi ca s se încredineze de sunt aievea cele ce i se înfia, sau nluciri.

Zmeul, carele cu oele, cu momele nu putuse da în cap pe muma voinicului i a se planisi lui, acum o pusese la chinuri. O legase cu o

frânghie de mtase roie, o inea nemâncat i cu ochii în soare. El voia s o omoare tocmai când voinicul ajunse în chip de porumbel. Se dete de trei ori peste cap, cum îl învase zâna, i se fcu om cu sabia goal în mân. i cât ai zice mei, fcu mici frâme pe necuratul de zmeu, bala dracului. Scp pe mum-sa de la chinuri, i, viind zâna, îi dete de bu niic ap vie. Cum bu, vzu c se însufleete i se simte voioas ca un om plin de

sntate.

Apoi voinicul se însoi cu zâna, i trir câte trei un trai plin de fericire i de îngduin pân la adânci btrânee.




282

III

H.C .ANDERSEN



283

Hainele cele noi ale imparatului

Era pe vremuri un imparat caruia asa de mult ii placea sa fie bine

imbracat si sa aiba mereu haine noi, incat isi dadea toti banii numai

pe imbracaminte. Nu se ingrijea deloc de ostire, la teatru nu se ducea

si nu-i placea sa se plimbe prin padure decat doar ca sa-si arate

hainele cele noi. Avea un rand de straie pentru fiecare ceas al zilei si

asa cum se spune despre un rege ca se sfatuieste cu ministrii, despre

el mereu se spunea ca se imbraca, asta fiind indeletnicirea lui de

fiecare clipa.

Orasul era plin de viata. Veneau o multime de straini si odata au venit si doi pehlivani care se dadeau drept tesatori, si spuneau ca stiu sa

faca o stofa frumoasa cum nu se mai afla alta. Nu numai ca culorile si

desenele erau frumoase, dar ei ziceau ca hainele facute din aceasta

stofa aveau si o insusire minunata si anume, ca toti cei care nu erai

potriviti pentru slujba pe care o indeplineau si toti cei care erau prosti

de dadeau in gropi, nu puteau sa le vada.

- Strasnice haine! s-a gandit imparatul. Daca mi-as face niste haine

de acestea, as putea sa aflu care din slujbasii imparatiei nu -s buni pentru slujbele pe care le au si as putea sa stiu care din supusii mei

sunt prosti si care destepti. Numaidecat trebuie sa-mi fac asemenea

haine. Si a dat pehlivanilor o multime de parale ca sa inceapa sa

lucreze.

Cei doi soltici au injghebat doua razboaie de tesut, s -au asezat si s-au

prefacut ca tes, dar nu teseau nimic. Cereau matasea cea mai subtire

si fire de aur de cel mai bun, dar bagau matasea si aurul in buzunar



284

si lucrau la stativele goale pana noaptea tarziu.

Oare unde o fi ajuns cu lucrul? s-a gandit imparatul dupa ce a trecut

o bucata de vreme, dar era cam cu inima stransa cand se gandea ca

toti cei care-s prosti sau nu-s priceputi in slujba, nu pot vedea stofa.in ce priveste pe el, n-avea nici o teama, totusi voia mai intai sa

trimita pe altul sa vada cum stau lucrurile. Toti in oras stiau ce putere

ciudata are stofa si fiecare era curios sa stie cat de nepotrivit in

slujba sau cat de prost e vecinul.

- Am sa-l trimit pe sfetnicul meu cel batran; e om cinstit si de

incredere, el poate mai bine decat oricine sa judece stofa, fiindca e

intelept si nimeni nu-si indeplineste slujba mai bine decat el.

Sfetnicul cel batran s-a dus in odaia unde cei doi pehlivani lucrau larazboaiele goale.

- Doamne fereste, ce-o mai fi si asta? s-a gandit sfetnicul si a deschis

ochii mari. Nu vad nimic!

Dar n-a spus ca nu vede.Pehlivanii l-au rugat sa vie mai aproape si l-au intrebat daca-i place

culoarea si desenul stofei. Si tot ii aratau stativele, care insa eraugoale. Bietul sfetnic holba ochii, dar de vazut nu vedea nimic, fiindca

nici nu era nimic de vazut.

Oi fi prost? Se gandi el. N-as fi crezut; oricum, asta nu trebuie sa aflenimeni. N-oi fi bun pentru slujba pe care o fac? Nu, nu-i bine sa spun

ca nu vad stofa.

- Ei, ce spuneti? a intrebat un tesator.

- Foarte frumos! a raspuns sfetnicul si si -a pus ochelarii ca sa vada

mai bine. Niste culori minunate! Am sa spun imparatului ca-mi place

foarte mult.

- Ne pare bine ± au zis tesatorii si au inceput sa spuie ce culori sunt si

ce fel de desen are stofa. Sfetnicul cel batran asculta cu luare -aminte,ca sa spuie si el imparatului tot asa, si chiar i -a si spus.

Pehlivanii au cerut si mai multi bani, si mai multa matase, si fir de

aur, si mai mult decat pana acum. Dar le bagau pe toate in

buzunarele lor, iar la razboaie nu era nici un capat de ata, dar ei

lucrau ca si pana acum la stativele goale.

Peste catva timp, imparatul a trimis pe alt sfetnic, tot asa de vrednic,

sa vada unde au ajuns cu tesutul si daca mai este mult pana-i gata

stofa. Dar si lui i s-a intamplat ca si celuilalt: s-a uitat si iar s-a uitat,

insa cum in stative nu era nimic, n-a putut sa vada nimic.- Ce ziceti? Frumoasa stofa, nu? l-au intrebat cei doi pehlivani si i-au

aratat si i-au spus si ce fel era stofa care nu se vedea nicaieri.Prost nu sunt ± se gandea sfetnicul. Atunci inseamna ca nu-s bun

pentru slujba pe care o fac! Ar fi ciudat si asta, dar cum o fi, cum n -o

fi, nu trebuie sa afle nimeni.

Si a inceput si el sa laude stofa pe care n-o vedea si sa se minuneze

de frumusetea culorilor si a desenului.

- E foarte frumoasa stofa ± a spus el apoi imparatului.Tot orasul vorbea de stofa asta nemaipomenita. imparatul s-a gandit



285

sa se duca s-o vada si el cat mai era in stative. A luat cu dansul tot

oameni unul si unul, printre care si cei doi sfetnici care mai fusesera

si s-a dus la cei doi pehlivani, care lucrau din rasputeri, dar fara nici

un fir de ata in razboiul de tesut.- Ia uitati-va ce frumoasa e! au spus cei doi sfetnici. Ce desen, ce

culori minunate!

Si aratau stativele goale, fiindca credeau ca toti ceilalti vad stofa si

numai ei nu.

Ce sa fie oare? se gandea imparatul. Nu vad nimic! Cumplit lucru! Ce,

oi fi cumva prost? Nu-s bun de imparat?

- Da, intr-adevar, stofa e foarte frumoasa ± a spus el cu glas tare; e

vrednica de toata lauda!Si imparatul dadea din cap multumit si se uita la stativele goale. Nu

voia sa spuna ca nu vede nimic. Toti curtenii care erau cu dansul se

uitau si ei, dar nu vedeau nici ei nimic. Spuneau insa ca si imparatul:

O, ce frumos! Si toti l-au sfatuit sa se imbrace cu hainele facute dinstofa aceasta minunata la serbarea care tocmai trebuia sa aiba loc

peste cateva zile. Minunat, frumos, maret! spuneau toti si se bucuraugrozav. imparatul a dat celor doi pehlivani cate o decoratie ca sa si -o

atarne la piept, si titlul de maestru tesator al curtii imperiale.

in noaptea din ajunul serbarii, cei doi pehlivani nu s-au culcat. Auaprins saisprezece lampi si lumea putea sa-i vada cum lucrau de zor

sa ispraveasca hainele imparatului. S -au facut ca iau stofa de la

stative, s-au facut ca o taie cu foarfecele, pe urma au cusut cu ace

fara ata si dupa aceea au spus: Hainele sunt gata.

imparatul a venit cu sfetnicii. Pehlivanii au ridicat bratele in sus ca si

cum ar fi tinut ceva in mana, si au spus: Poftim pantalonii! Poftim

haina! Poftim mantia! Si asa mai departe. Hainele sunt usoare ca

panza de paianjen ± spuneau ei ± cand le imbraci nici nu le simti, dar tocmai asta e frumusetea.

- Da, da ± ziceau sfetnicii ± dar nu vedeau nimic, pentru ca nu aveau

ce sa vada.

- Daca maiestatea voastra vrea sa se dezbrace ± au spus pehlivanii ±

va puteam pune hainele celor noi chiar acum, aici, in fata oglinzii.

imparatul s-a dezbracat si pehlivanii s-au prefacut ca-i pun hainele

cele noi, care tocmai erau gata, si imparatul se intorcea si se sucea in

fata oglinzii.

- Ce bine ii vin, ce frumoase sunt! Ziceau toti cei care erau de fata.Ce stofa minunata! Nici nu se poate ceva mai frumos!

- E gata afara baldachinul pentru maiestatea voastra ± a spus marelemaestru de ceremonii al curtii.

- Sunt gata si eu ± a spus imparatul, si s-a mai uitat o data in

oglinda, fiindca voia sa creada lumea ca isi vede hainele.

Curtenii, care aveau dreptul sa duca trena mantiei, s-au aplecat, au

intins mainile, ca si cum ar fi ridicat ceva de joc, apoi au pornit,

prefacandu-se ca tin ceva in maini; nu indrazneau sa spuna ca nu vad nimic.



286

imparatul mergea acum sub baldachin si toti oamenii de pe straz i si

de la ferestre spuneau: Ce minunate haine are imparatul! Ce trena

strasnica! Ce bine ii vin! Nici unul nu voia sa spuna ca nu vede nimic;

fiindca atunci lumea ar fi zis ca nu-i priceput in slujba sau ca-i prost de da in gropi. Nici o haina de-a imparatului nu starnise atata bucurie

printre oameni.

- imparatul de dezbracat! a spus deodata un copil.

- Asta-i vocea nevinovatiei ± a zis tatal copilului si a spus in soapta si

altora ce vorbise copilul.

- E dezbracat! a strigat tot poporul.

imparatul a auzit si i s-a parut si lui ca poporul are dreptate, dar s-a

gandit: Acum nu mai pot sa dau inapoi, trebuie s-o tin intruna asacum am inceput.

Si curtenii au mers inainte si au dus trena pe care n-o vedea nimeni,

fiindca nu era nici o trena.



287

Fetita cu chibriturile

Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului,

noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe

strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii

purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i -a

pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau

in goana doua trasuri. Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a

sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si

el copii.Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de

frig. Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie

in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate

ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai

care-i atarna frumos in carlionti pe umeri ± dar ea numai la

frumusete nu se gandea!

Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua

case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon.

Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii

era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie dechibrituri si nu capatase nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata;

dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase

crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile

ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi

sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos unchibrit si l-a aprins. Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede

ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut



288

ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu

tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse

picioarele sa si le incalzeasca«dar flacara se stinse si soba pieri«si

fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a facut lumina. Zidul, acolo unde era

luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie

cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si

in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu

prune si mere, din care ieseau aburii. Si ce era mai minunat decat

toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos,

leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spa te, si s-a

indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece.

A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de

Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe

geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime delumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele

magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus ± si chibritul s-a stins.Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu

mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut,

lasand in urma ei o dara de lumina.- Acum moare cineva! a zis fetita.

Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care

acum era moarta, ii spusese odata: ÄCand cade o stea, se urca un

suflet la cer.´

Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur;

si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul

ei bun si bland.

- Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine! Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si

gasca cea fripta, si pomul cel frumos!

Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca

voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o

lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua. Niciodata nu

fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua

s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig,

nici frica; era in cer.

A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cuobrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea

din urma noapte a anului. Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupratrupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de

chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se

incalzeasca ± ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse

ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!



289

Degetica

A fost odata o femeie care voia si ea sa aiba un copilas, dar nu stia de

unde sa-l ia. Atunci s-a dus la o baba vrajitoare si i-a spus:

- Uite, as vrea si eu sa am un copilas, nu poti sa-mi spui cum fac ca

sa-l gasesc?

- Cum sa nu! A raspuns baba. Uite aici un bob de orz; dar sa stii canu-i orz de-acela care creste pe ogoare si pe care-l dai la gaini de

mancare; ia-l si pune-l intr-un vas de flori si ai sa vezi ce iese.- Multumesc, matusa - a spus femeia si i-a dat babei cinci banuti;

apoi s-a dus acasa, a sadit bobul de orz si indata a rasarit o floaremare si frumoasa. Ai fi zis ca-i o lalea, dar petalele stateau stranse

parca ar fi fost numai imbobocita.

- Ce floare dragalasa - a spus femeia si a sarutat petalele rosii si

galbele, si cum le-a sarutat, floarea s-a deschis pocnind. Era chiar o

lalea ca toate lalelele, numai ca drept la mijloc sedea pe pistilul verdeo fetita mititica de tot, gingasa si dragalasa, si nu era mai mare decat

un deget si de aceea i-au spus Degetica.

I-au facut leagan dintr-o coaja de aluna, saltea din petale albastre de

toporasi, iar plapuma era o petala de trandafir. Aici sedea noaptea,dar ziua se juca pe masa. Femeia pusese o farfurie plina de apa si de

jur imprejur, pe marginea farfuriei, asezase flori cu lujerele in apa. Pe

apa plutea o petala mare de lalea pe care sedea Degetica si umbla de

la o margine la alta a farfuriei; avea drept vasle doua fire de par decal. Era o placere s-o vezi. Stia sa cante, si canta asa de subtire si de

dulce, cum nimeni n-a mai cantat vreodata.

intr-o noapte, pe cand sedea frumusel in patucul ei, pe un ochi de



290

fereastra care era spart a intrat o broasca. Broasca era urata, mare si

jilava. A sarit drept pe masa, acolo unde sedea Degetica si dormea

acoperita cu petale rosii de trandafir.

- Ar fi tocmai buna de nevasta pentru baiatul meu - s-a gandit broasca si a luat coaja de aluna in care dormea Degetica si a sarit cu

ea in gradina, pe geamul cel spart.

Pe la marginea gradinii curgea un rau mare si lat; malul raului era

mlastinos si malos; aici locuia broasca cu fecioru-su. Brr! Urat mai

era si acesta si semana leit cu mama-sa. "Cuac-cuac-cuac!" Asta-i tot

ce-a putut el sa spuna cand a vazut pe fetita cea dragalasa in coaja ei

de aluna.

- Nu vorbi asa de tare ca se trezeste! Spuse broasca cea batrana. Te pomenesti ca fuge, ca-i usoara ca un puf de lebada! S-o punem pe o

frunza de nufar; pentru ea, asa mica si usoara cum este, are sa fie ca

o insula; de-acolo n-are sa poata fugi, iar noi, in vremea asta, avem

sa pregatim odaia cea frumoasa de mal si dupa aceea aveti sa vamutati si sa stati acolo.

in rau erau o multime de nuferi cu frunze late si verzi, care parca pluteau pe deasupra apei. Frunza care era cea mai departe de tarm,

era si cea mai mare din toate. Broasca s-a dus inot pana acolo si a

pus pe frunza coaja de aluna cu Degetica in ea.Fetita s-a trezit a doua zi dimineata si cand a vazut unde era a

inceput sa planga amar; de jur imprejurul frunzei celei mari si verzi

era numai apa, asa ca la mal nu avea cum s-ajunga.

Broasca cea batrana statea in mal si isi impodobea odaia cu papura si

cu flori galbene, ca sa fie frumos si sa-i placa nora-si. Dupa aceea a

luat pe uratul de feciora-su si s-a dus cu el la frunza pe care sedea

Degetica. Voiau sa-i ia patucul si sa-l duca in odaia in care aveau sa

stea insurateii; dupa aceea aveau s-o ia si pe dansa. Broasca s-ainchinat adanc in apa inaintea ei si i -a spus:

- Uite pe feciora-meu! Ai sa te mariti cu el si aveti sa traiti amandoi

acolo jos, in mal, intr-o locuinta strasnica.

- Cuac! Cuac! Cuac! Atata a spus feciorul broastei

Au luat patucul si au plecat cu el; si Degetica a ramas singurica pe

frunza cea verde si a inceput sa planga iar si mai tare, pentru ca nu-i

placea sa stea in mal la broasca aceea urata si nici sa se marite cu

uratul de feicora-su. Pestisorii care inotau prin apa, o vazusera pe

broasca si auzisera ce spusee, de aceea scoasera acum cu totii capul din apa sa vada si ei pe fetita. Au vazut cat e de dragalasa si le-a

parut rau ca trebuie sa se duca cu broasca jos in mal . Nu! Asta nutrebuie sa se intample. S-au strans cu totii in apa, langa lujerul cel

verde al frunzei, l-au ros cu dintii si frunza s-a desprins sin a inceput

sa mearga pe apa in jos cu Degetica pe ea, departe, departe, acolo

unde broasca nu putea s-o mai ajunga.

Degetica a trecut asa pe langa o multime de orase si pasarelele

sedeau in copaci, pe mal, o vedeau si cantau:- Ce fetita dragalasa!



291

Frunza mergea cu ea pe apa tot mai departe si mai departe, pana a

iesit din hotarele tarii aceleia.

Un fluture frumusel si alb tot zbura pe langa ea si de la o vreme s-a

lasat pe frunza pentru ca Degetica il placea. Fetita era foarte vesela. Acum broasca nu mai putea s-o ajunga si era asa de frumos pe unde

mergea; soarele batea in apa si apa stralucea parca de aur. Degetica

si-a desprins cingatoarea, cu un capat a legat fluturele si celalalt l -a

legat de frunza; acum frunza mergea si mai repede, si ea la fel, ca

doar sedea pe frunza.

Si cum mergea asa, numai iata ca vine-n zbor un carabus, si cum o

zareste, se repede, ii prinde trupul mladios cu labele lui si zboara cu

ea si se asaza intr-un copac. Iar frunza de nufar s-a dus mai departe pe apa si fluturele cu ea, fiindca era legat de frunza si nu se putea

desprinde.

Mult s-a mai speriat saraca Degetica atunci cand carabusul zburat cu

ea in copac! Dar mai cu seama era necajita cand se gandea lafluturele cel frumos cu aripi albe pe care-l legase de frunza. Dar nu se

dezlega, atunci moare de foame. Dar carabusului nu-i pasa de asta.S-a asezat cu dansa pe frunza cea lata a copacului, i-a dat suc de flori

sa manance si i-a spus ca-i dragalasa cu toate ca nu seamana deloc

cu un carabus. Au venit s-o vada si ceilalti carabusi care locuiau incopac; s-au uitat la dansa, iar domnisoarele carabuse au strambat din

antene si au spus:

- Are numai doua picioare. Vai de ea!

- Si nu are antene! spuse alta.

- Si uite ce subtire e la mijloc! Parca-ar fi om! Vai, ce urata-i!

Asa spuneau toate carabusoaicele si totusi Degetica era atat de

dragalasa!

Dragalasa i se paruse si carabusului care o rapise, dar fiindca toti ceilalti ziceau ca-i urata, a inceput si el sa creada ca-i urata si nu i-a

mai placut si i-a spus sa se duca unde-o vedea cu ochii. Au luat-o, au

dat-o jos din copac si-au pus-o pe un banutel, si ea a inceput sa

planga si sa se tanguie ca-i asa de urata si carabusii au alungat-o;

dar ea nu era urata, era cea mai dragalasa fetita care se poate

inchipui, gingasa si luminoasa ca o petala de trandafir.

Si biata Degetica a stat toata vara singura in padurea cea mare. Si -a

impletit un pat din fire de iarba si l-a agatat sub o frunza de brustur,

asa ca acum nu se mai temea de ploaie. De mancare avea dulceataflorilor si bea roua adunata dimineata pe frunze. Asa a trecut vara si

toamna. Dupa aceea a venit iarna, iarna rece si lunga. Toate pasarilecare cantasera atat de frumos in preajma ei au plecat, copacii si

florile s-au uscat; frunza cea mare de brustur sub care se adapostise

s-a zbarcit si s-a scorojit, pana n-a mai ramas din ea decat un lujer

galben si vested. Degetica dardaia cumplit de frig, pentru ca hainele

ei se rupsesera si pentru ca era asa de gingasa si de subtirica, incat

nu se putea sa nu-i fie frig. A inceput sa ninga si fiecare fulg carecadea peste ea era greu cum ar fi o lopata de zapada, aruncata peste



292

noi, fiindca noi suntem mari, dar ea era numai cat o jumatate de

deget. Atunci ce sa faca si ea? Si-a spus in spate o frunza uscata, dar

tot nu se putea incalzi si dardaia intruna de frig.

Chiar la marginea padurii in care statea era un han mare de grau.Graul fusese secerat de mult si acum nu mai ramasese decat o

miriste. Dar Dgeticai miristea i se paru mare cat o padure. A luat-o si

ea prin miriste si a tot mers tremurand de frig pana a ajuns la usa

soarecelui de camp, care isi avea aici locuinta. Era o hruba in pamant,

calda si placuta; soarecele avea o bucatarie strasnica si o camara

plina de grau. Degetica s-a oprit la usa ca o fetita cersetoare si s-a

rugat sa-i dea si ei o bucatica dintr-un bob de grau, ca nu mancase

de doua zile nimic.- Saraca de tine - a zis soarecele, care era un soarece de treaba -

hai, intra si te incalzeste si stai la masa cu mine.

Si fiindca fetitei i-a placut, i-a spus:

- Stii ce, stai aici la mine toata iarna; ai sa-mi deretici prin casa si ai sa-mi spui povesti, ca-mi plac povestile.

Degetica a facut cum i-a spus soarecele si i-a mers foarte bine. intr-obuna zi, soarecele i-a spus:

- Azi avem un musafir, un vecin de-al meu care vine in vizita o data

pe saptamana. E mai bogat decat mine, are o multime de odai si oblana neagra, frumoasa. Daca poti sa te mariti cu el, atunci halal de

tine; atat numai ca nu vedea. Sa-i spui cele mai frumoase povesti pe

care le stii.

Dar Degeticai numai de asta nu-i ardea. Vecinul era un sobol si ea

nici gand n-avea sa se marite cu el.

Sobolul a venit imbracat cu blana lui cea grozava. Soarecele nu mai

ispravea cu laudele. Ba ca-i bogat si invatat, ba ca are o casa de

douazeci de ori mai mare decat a lui. Acum, de invatat o fi fost el invatat, dar nu putea suferi soarele si

florile cele frumoase si le vorbea de rau, fiindca nu le vazuse

niciodata cum arata la fata.

Degetica n-a avut incotro si a trebuit sa cante ceva si a cantat

"Mugur, mugur, mugurel" si alte cantece frumoase. Si sobolul s-a

indragostit de dansa din pricina glasului ei frumos, dar n-a spus

deocamdata nimic, ca era chibzuit.

Sapase nu de mult un drum pe sub pamant, de la casa lui pana la

casa soarecelui; sobolul a poftit-o pe Degetica si pe soarece sa se plimbe prin hruba asta ori de cate ori ar avea pofta. L-ea mai spus sa

nu se sperie ca in tunelul acela este o pasare moarta. Era o pasare cutoate penele pe ea si cu pliscul intreg; se vede ca nu de multa vreme

murise si fusese ingropata chiar acolo, pe unde sapase el drumul sub

pamant.

Sobolul a luat in gura o bucata de lemn putred, fiindca lemnul putred

lumineaza in intuneric ca focul, si a pornit inainte ca sa le lumineze

calea. Cand au ajuns la locul unde era pasarea cea moarta, sobolul si -a ridicat in sus nasul lui butucanos si a izbit cu el in tavan si a facut o



293

gaura mare si deodata a intrat lumina zilei in hruba. Joc zacea o

randunica moarta, cu aripile strans lipite de coaste, cu picioarele

zgarcite si cu capul infundat in pene. Saraca pasare murise de frig,

fara indoiala. Degeticai i-a parut rau fiindca ii erau dragi pasarelele,toata vara ii cantasera si ciripisera in preajma ei. Sobolul inca a

impins pasarea cu picioarele lui scurte si a spus:

- Acum nu mai canta! Rau e sa te nasti pasare! Multumesc lui

Dumnezeu ca copiii mei n-au sa fie asa! Uite, o pasare ca asta, nu-i

nimic de capul ei; toata vara ciripeste si, cand vine iarna, moare de

foame.

- Chiar asa, ca bine spui, se vede ca esti intelept - zise soarecele. Ce

folos are pasarea ca tot ciripeste? Cand vine iarna n -are ce manca si ingheata de frig; dar se tine, ma rog, toata vara cu nasul pe sus!

Degetica n-a spus nimic. Dar cand sobolul si cu soarecele s-au intors

cu spatele, ea a dat intr-o parte penele care acopereau capul pasarii

si a sarutat randunica pe ochii ei inchisi."Poate ca tocmai ea mi-a cantat asa de frumos asta-vara - se gandi

Degetica. Multa bucurie mi-a facut biata pasarica!" Sobolul a astupat gaura pe care venea lumina si apoi i-a dus pe

soarece si pe Degetica pana acasa. Noaptea, Degetica n-a putut sa

doarma, se tot gandea la pasarica moarta. S-a sculat din pat si aimpletit din fan un covor mare si frumos. Apoi s-a dus la pasare si-a

acoperit-o cu covorul si a luat niste bumbac moale pe care-l gasise

prin camara soarecelui si a invelit pasarea cu bumbac, ca sa -i fie cald.

- Ramai cu bine, pasarica dragalasa! Spuse ea. iti multumesc ca ai

cantat asa de frumos asta-vara, cand copacii erau verzi si ne incalzea

soarele.

Si fetita si-a lipit obrazul de pieptul pasarii si deodata a tresarit

speriata, fiindca i s-a parut ca inauntru batea ceva. Inima pasarii batea. Randunica nu murise, era numai amortita si acum se incalzise

si isi venea iar in fire.

Toamna, toate randunelele pleaca in tarile calde; si daca vreuna

intarzie cu plecarea, o prinde frigul, amorteste si cade jos si o

acopera zapada.

Degetica nu stia ce sa faca, fiindca, fata de ea, pasarea era grozav de

mare, totusi si-a luat inima in dinti, a ingramadit bumbacul de jur

imprejurul randunelei si a adus o frunza de izma creata pe care si -o

facuse plapuma, si a acoperit capul pasarii.in noaptea urmatoare s-a dus iar la ea; randunica se trezise din

amorteala, dar era slabita rau. Numai o clipa a deschis ochii si s-auitat la Degetica; fetita sta in fata ei cu o bucatica de lemn putred in

mana, ca alta lampa n-avea.

- iti multumesc, fetita dragalasa - a spus randunica beteaga. M-am

incalzit de minune, am sa prind iar putere si am sa pot sa ies de aici

si sa zbor la lumina calda a soarelui.

- Vai - spuse Degetica - afara e frig si ninge! Mai bine stai aici, in patul tau caldut, si am sa te ingrijesc.



294

Si a adus randunelei apa intr-o petala si randunica a baut si i-a

povestit cum si-a zgariat aripa intr-un scai si de aceea n-a mai putut

sa zboare repede cum zburau celelalte randunele, care au plecat

departe, departe, in tarile calde. De oboseala, a cazut jos. Mai mult decat atat nu-si aducea aminte si nici nu stia cum ajunsese aici.

Randunica a stat toata iarna in bostiura si Degetica o ingrijea si-i era

tare draga; iar sobolul si cu soarecele n-au aflat nimic de asta, si mai

bine sa n-au aflat, fiindca nu puteau s-o sufere pe biata randunica.

Cand a sosit primavara si soarele a dezmortit pamantul, randunica si -

a luat ramas bun de la Degetica; fetita a destupat gaura din tavan, pe

care o facuse sobolul. Soarele a patruns inauntru pana la ele si

randunica a intrebat-o pe Degetica daca n-ar vrea sa vie si ea; ar lua-o in spate si ar zbura cu ea pana la padurea cea verde. Degetica insa

s-a gandit ca daca ar pleca, soarecele cel batran, care o gazduise, ar

fi fost necajit din pricina asta, si a spus:

- Nu, nu pot.- Atunci ramai cu bine, ramai cu bine, fetita dragalasa si buna - a

spus randunica si a iesit in zbor afara, la lumina soarelui. Degetica s -a uitat dupa ea si i-au dat lacrimile, pentru ca ii era draga randunica.

- Cirip, cirip! a inceput sa cante pasarea si s-a dus in zbor in padure.

Degetica era tare necajita. Nu avea voie sa iasa si ea, sa seincalzeasca la soare. Graul care fusese semanat pe ogorul de

deasupra casei soarecelui a rasarit si a crescut inalt si lanul era acum

ca o padure deasa pentru biata fetita.

- Vara asta trebuie sa-ti intocmesti zestrea - i-a spus soarecele.

Vecinul, sobolul cel uracios, cu blana neagra, o ceruse in casatorie.

- Trebuie sa ai de toate, si lana, si panza, sa nu-ti lipseasca nimic

cand te mariti cu sobolul.

Degetica a trebuit sa se apuce de tors si soarecele a tocmit patruomizi care teseau zi si noapte. in fiecare seara venea la ea sobolul si

stateau de vorba. Spunea ca pe la sfarsitul verii soarele n -are sa mai

fie asa de fierbinte ca acum, cand de dogoarea lui pamantul se face

tare ca piatra; si mai spunea ca, dupa ce s-o calatori vara, are sa se

insoare cu Degetica. Dar Degetica nu se bucura deloc, fiindca sobolul

era uracios si ea nu putea sa-l sufere. in fiecare dimineata, cand

rasarea soarele, si in fiecare seara cand asfintea, se strecura pe usa

afara, si cand vantul dadea intr-o parte spicele si se putea zari cerul

albastru, ea se gandea ca afara e frumos si e lumina. Si ii era dor derandunica, prietena ei de asta-primavara. Dar randunica nu se zarea

pe nicaieri; de buna seama ca se dusese departe, in padurea ceafrumoasa si verde.

Cand a venit toamna, Degetica a fost si ea gata cu zestrea.

- De azi intr-o luna e nunta - a spus soarecele.

Cand a auzit asta Degetica a inceput sa planga si a spus ca nu vrea

sa se marite cu sobolul cel uracios.

- Nu mai tot vorbi degeaba - a spus soarecele. Sa nu fi i incapatanata, ca sa stii ca te musc cu dintii mei cei albi si ascutiti!



295

Auzi acolo! Un barbat asa de chipes! Nici regina nu are o blana a sa de

frumoasa ca el! Si ce bucatarie are! Si camara i -i plina de bunatati!

Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca ti -a dat asemenea barbat.

Si asa, iaca, a sosit ziua nuntii. Sobolul a venit s-o ia pe Degetica;de-acum inainte va trebuie sa stea cu dansul in adancimile

pamantului si sa nu mai vada niciodata soarele, pentru ca sobolul nu

putea sa sufere soarele. Biata fata era tare amarata; trebuia sa-si ia

ramas bun de la soare pe vecie. Cat sezuse la soarece, putuse iesi

macar de la usa sa se uite la soare.

- Ramai cu bine, soare! isi ridica bratele a cer si facu cativa pasi de la

usa mai incolo, fiindca acum graul fusese secerat si ramasese numai

miristea. Ramai cu bine, ramai cu bine! rosti ea din nou si lua in brateo floricica rosie, o saruta si ii spuse: Floricica draga, cand o vezi pe

randunica, spune-i ramas bun de la mine.

- Chiu-chiu-chip - auzi ea deodata deasupra capului si cand s -a uitat,

ce sa vada? Tocmai randunica! Mult s -a mai bucurat pasarea cand avazut-o pe fetita. Degetica i-a povestit tot ce i s-a intamplat, ca

trebuie sa se marite cu sobolul cel uracios, ca de-acum inainte are sastea intr-o hruba in pamant si n-are sa mai vada niciodata soarele. Si

spunand toate acestea, incepu sa planga.

- Uite ce - a spus randunica - acusi vine iarna si eu ma duc in tarilecalde; nu vrei sa vii cu mine? Te iau in spate. Numai sa te legi de

mine cu cingatoarea; si asa scapam si de sobolul cel uracios, si de

hruba lui, si plecam departe, peste munti, in tarile calde, unde

soarele straluceste mai tare decat aici si toata vremea e numai vara,

si sunt o multime de flori frumoase. Hai cu mine, Degetica scumpa, tu

care m-ai scapat de la moarte cand zaceam in hruba!

- Da, vin cu tine - a spus Degetica, si atunci randunica a luat -o in

spate. Fetita si-a intins picioarele pe aripile pasarii, s-a legat stranscu cingatoarea de-o pana mai tare si randunica s-a ridicat in inaltul

cerului, peste paduri si peste ape, sus, deasupra muntilor celor mari

pe care-i vesnica zapada. Degetica-i ii era frig, dar s-a bagat pe sub

penele calde ale pasarii si a ramas numai cu capul afara, ca sa vada

toate minunatiile peste care zburau.

Si au mers tot asa pana au ajuns in tarile calde. Acolo soarele

stralucea mult mai tare si erau o multime de podgorii cu struguri

galbeni si negri. Erau paduri de lamai si de portocali, mirosea a

cimbrisor si a menta creata, si copiii se jucau si alergau dupa fluturi,niste fluturi mari cu aripi pestrite. Randunica insa nu s-a oprit si a

mers in zbor mai departe, si locurile erau tot mai frumoase. Si aumers ele tot asa, pana au ajuns la marginea marii albastre; pe tarm,

printre copacii verzi si frumosi, se ridica un palat de marmura alba,

din vremuri stravechi.

Vita de vie se catara pe stalpi inalti si albi si pe crestetul stalpilor erau

o multime de cuiburi de randunica si un cuib era chiar al randunicii

care o ducea in spate pe Degetica.- Aici stau - a spus randunica. Uite, jos sunt o multime de flori; eu



296

am sa te asez pe una din ele si ai sa stai acolo, vrei?

- Da, minunat! a spus Degetica, si a batut din palme de bucurie.

Jos era un stalp alb de marmura, care se rasturnase si se sparsese in

trei bucati; printre bucatile de marmura cresteau niste flori mari si albe. Randunica s-a lasat in jos si a asezat-o pe fetita pe o petala.

Dar ce s-a mai minunat fetita! Drept in mijlocul florii sedea un omulet

si era asa de alb si de straveziu, parca ar fi fost de sticla. Pe cap

purta o coroana de aur si la umeri avea aripi si nu era mai inalt decat

Degetica. Omuletul era spiridusul florii. in fiecare floare era cate un

spiridus sau cate o zana mititica; acesta insa era craiul tuturor.

- Doamne, cat e de frumos! spuse randunicii in soapta Degetica.

Craiul florilor s-a speriat cand a vazut-o pe randunica, fiindca fata deel, asa de mic si de gingas, ea era un vultur urias. Cand insa a zarit-o

pe Degetica, s-a bucurat grozav; era fata cea mai frumoasa pe care o

vazuse vreodata. Repede si-a luat coroana de aur de pe cap si i -a

pus-o ei; apoi a intrebat-o cum o cheama si daca vrea sa-i fie sotie si craiasa a florilor. Nu semana deloc cu feciorul broastei si nici cu

sobolul cel cu blana neagra. Degetica i-a raspuns craiului celui frumosca vrea, si atunci din fiecare floare s -a scoborat cate i doamna sau

cate un domn, si toti erau asa de dragalasi, ca nu-ti mai luai ochii de

la dansii. Si fiecare i-a adus Degeticai cate un dar; cel mai strasnic din toate darurile a fost o pereche de aripi pe care i le-a adus o

musca mare si alba. I le-a prins Degeticai de spate si acum putea si

ea sa zboare din floare in floare. Toti s-au bucurat grozav si

randunica sedea sus in cuib si le canta cum stia ea mai bine; dar in

inima ei era cam mahnita, pentru ca Degetica ii era draga si n-ar fi

vrut sa se desparta de ea niciodata.

- Nu trebuie sa te mai cheme Degetica - i-a spus fetitei craiul florilor.

E un nume urat si tu esti frumoasa. Avem sa-ti spunem Maia.- Ramai cu bine, ramai cu bine! a spus randunica si a plecat in zbor

iarasi inapoi, in Danemarca; acolo isi avea ea un cuib, chiar la

fereastra omului care stie sa spuna povesti frumoase. Si de la el am

aflat toata povestea.



297

Degetel

A fost odata un taietor de lemne, care avea o nevasta si sapte copii.

Nu mai baieti. Cel mai mare implinise peste zece ani, iar cel mai mic

n-avea decat sapte.

Si nu e de mirare ca avea atatia copii, cu toate ca nu se casatorise de

mult, dar se intamplase ca nevasta sa-i aduca pe lume si cate doi

copii dintr-o data.Oamenii erau foarte saraci si copiii acestia, veniti unul dupa altul, le

ingreuiau si mai mult viata. Nici unul din ei nu avea inca varsta sa-si

castige singur bucatica de paine.

Pe deasupra, ii mahnea grozav si faptul ca "Praslea", adica cel mai

mic dintre ei, nu se plangea niciodata, oricat i s-ar fi facut. Aceasta

bunatate a lui fusese luata drept prostie. Mai era si din cale-afara de

pirpiriu: cand se nascuse nu era mai mare decat un deget, degetul cel

mic de la mana, de aceea ii si dadura porecla de "Degetel".

Bietul baiat! Era cel mai napastuit dintre toti copiii si tot ce seintampla in casa i se arunca lui in spinare!...

Cu toate acestea, Degetel era mai destept decat toti si pricepea

foarte multe lucruri, dar nu-i placea sa trancaneasca.

in sfarsit, totul ar fi mers cum ar fi mers in casa padurarului, daca n-

ar fi venit un an tare secetos, nu i-ar fi incoltit o foamete atat de

mare, incat "padurarul" (caci asa i se zicea, fiindca taia copacii din padure) si nevasta lui hotarara sa se descotoroseasca de copiii pe

care nu mai aveau cum sa-i hraneasca.Si intr-o seara, pe cand baietii dormeau, padurarul se aseza dinaintea

vetrei cu nevasta lui si-i spuse, simtind cum i se strange inima de

durere:

- Asculta nevasta, vezi si tu bine ca nu mai avem cu ce ne hrani

copiii. Si decat sa-i vedem murind de foame sub ochii nostri, mai bine



298

ii ducem maine in padure, ii punem sa culeaga gateje, si noi plecam

incetisor, lasand-ui acolo!

- Of! of! Vai si amar de mine! Ai putea face tu una ca asta? striga

ingrozita nevasta padurarului.in zadar incerca acesta sa o lamureasca pe femeie ca saracia nu le

ingaduie sa-i mai hraneasca, ea nu se putea invoi sa-si paraseasca

copiii si pace. Era saraca, intr-adevar, dar era totusi mama.

in cele din urma, linistindu-se, se gandi, se razgandi si intelese ca e

mai bine sa faca astfel, decat sa-i vada murind sub ochii ei. Si iat-o

cazand la invoiala. Dar seara, cand se duse sa se culce, varsa un

potop de lacrimi si nu putu inchide un ochi pana la ziua.

Degetel auzise ce vorbira parintii, caci se strecurase incetisor, din pat,sub scaunelul cu trei picioare pe care statuse taica-su si ascultase tot,

fara sa-l poata vedea cineva. Dupa isprava aceasta, baiatul se culca,

dar nu fu chip sa inchida nici el ochii. Se gandea si se tot gandea cum

ar putea sa faca sa scape impreuna cu fratii lui de asemenea soarta.in zorii zilei, se scula mai inviorat, se duse la marginea unui parau, isi

umplu buzunarele cu pietricelele albe si se intoarse acasa.Cand pornira cu totii, Degetel nu le sufla fratilor nici un cuvant despre

cele auzite in ajun.

Intrara intr-o padure atat de deasa, de nu se putea vedea la un pas.Padurarul incepu sa taie copacii, in timp ce copiii adunau nestiind

gatejele. Tatal si mama se indepartara intai incetisor, binisor, apoi

incepura sa fuga de-a binele spre capatul celalalt al padurii. O luara

pe un drum coti inapoi spre casa.

Cand se trezira singuri si parasiti, copiii incepura sa planga si sa -si

cheme parintii din toate puterile. Degetel ii lasa sa strige cat ii tinea

gura, dar nu planse, caci el stia drumul inapoi spre casa. il semanase

doar cu pietricelele albe culese de la rau, din care mai avea inca inbuzunar. in cele din urma le vorbi:

- Nu mai plangeti si nu va mai temeti, fratiorii mei! Parintii nostri ne-

au lasat sa pierim in padure, dar eu cunosc drumul si va voi duce

inapoi, acasa. Haideti! Nu mai stati Veniti dupa mine!

Fratii il urmara si Degetel ii conduse spre casa, pe acelasi drum pe

unde venisera. Copiii nu indraznira intai sa intre si se asezara cu totii

in dreptul usii, sa asculte ce vorbeau parintii.

Se intamplase ca tocmai in ceasul cand se intorsesera ei acasa,

proprietarul mosiei sa le trimita niste bani, pe care li-i datora de mult.Lucrul acesta le destepta din nou pofta de viata. Bietii oameni! Pana

atunci mureau pur si simplu de foame. Bucuroasa femeia se duse lamacelarie sa cumpere carne, dar cum nu mai mancasera de mult,

aduse mult mai mult decat ar fi fost nevoie pentru o cina de doua

persoane.

Dupa ce se saturara, nevasta padurarului ofta si zise:

- Vai, unde or fi acum bietii nostri copii?! Ce s-ar mai fi ospatat,

saracii, cu ceea ce ne-a ramas! Tu, si numai tu esti de vina ca i -am pierdut! Stiam ca ne vom cai. Of, of, ce-or fi facand ei, saracii, acum



299

in padure? Poate ca i-au sfasiat lupii. Cata lipsa de omenie din partea

ta, sa-ti parasesti copiii! Adauga ea plangand si oftand. Padurarul

tacu cat tacu, apoi se infurie de-a binele si o ameninta cu bataia,

daca va mai repeta de douazeci de ori ca el e de vina ca se va cai.N-as vrea sa credeti ca tatal nu era tot atat de mahnit pe cat era

nevasta-sa, dar nu recunostea ca femeia avea dreptate.

Si ea se sfia sa se vaite, plangand amarnic: "Vai mie, ce-am facut!

Unde or fi acum copiii mei? Sarmanii mei copii!" Si o spuse cu glas

atat de tare, incat copiii, care se aflau in spatele usii, o auzira si

raspunsera toti dintr-o data:

- Aici suntem, maicuta! Aici! Aici!

Femeia alerga intr-un suflet sa le deschida, ii saruta si le spuse:- Cat sunt de fericita ca va vad iar langa mine, dragii mamii! Desigur

ca sunteti obositi, flamanzi? Si tu, Pierrot? Vai de murdar esti! Haide,

vino repede sa te spal! Pierrot era baiatul cel mai mare, care era cel

mai neingrijit dintre toti si pe deasupra mai era si roscat. ii semanaintocmai maica-sii, - roscata si ea.

Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii nu-si mai incapeau in piele de bucurie. Le povestira, vorbind aproape toti

deodata, prin ce spaima trecusera cand se trezisera singuri in padure.

Dar bucuria de a-i vedea pe copii langa ei atata vreme cat tinura si banii. Cand se mantuira, si necazurile incepura din nou, se ga ndira iar

sa-i duca in padure. De asta data atat de departe, incat sa nu mai

nimereasca drumul inapoi spre casa. Pe cand puneau astfel lucrurile

la cale, Degetel tragea din nou cu urechea, facandu-si si el o

socoteala a lui: sa presare din nou pietricele de-a lungul drumului,

cum facuse prima data. Dar cand sa iasa din casa, pentru a merge la

parau, gasi usa incuiata cu doua lacate. Acum nu mai stia ce trebuie

sa faca. Se gandi el ce se gandi, pana ii dadu prin cap sa presarefirimiturile din bucata de paine pe care o avea sa i-o dea maica-sa

pentru drum, asa cum presarase si pietricelele. Ascunse bine bucata

de paine in buzunar si ramase linistit cand vazu ca parintii o luasera

din nou la sanatoasa, dupa ce ii infundara cat mai adanc in padurea

cea deasa.

Degetel era sigur ca ii va fi din nou usor sa gaseasca drumul, caci

presarase de-a lungul lui firimiturile de paine, asa cum presarase

odinioara pietricelele. Dar mare ii fu mirarea si deznadejdea cand nu

mai gasi nici urma de firimituri pe drum. Pe toate le ciugulisera pasarelele si orataniile padurii.

Bietii copii fura cuprinsi de o mare ingrijorare, caci pe masura ceinaintau in padure, se indepartau tot mai mult de drum si rataceau,

singuri, in noaptea intunecoasa. Se lasase un frig si se pornise un

vant aprig, care suiera atat de tare, incat crezura ca de-acum sunt

pe-aproape si lupii. Nu mai indrazneau sa faca nici o miscare, iar de

vorbit, nici atat. incepu apoi sa cada o ploaie marunta, care ii uda

pana la ploaie. Pasii le alunecau in nestire, infundandu-i in noroi panala glezne.



300

Degetel se urca in varful unui copac sa vada daca nu descopera pe

undeva vreo asezare omeneasca. Si tot sucindu-si capul, cand in

dreapta, cand in stanga, zari hat, departe, dincolo de marginea

padurii, o lingurita mica, mica de tot, ca de la o candela. Cand sedadu jos din copac, lumina disparu fara urma si nu mai vazu nimic.

Vai si amar de el. Tot umbland si indreptandu-se catre locul unde i se

tot parea ca o zareste din nou, vazu ca se afla si -aproape de capatul

padurii.

Ajunse cu greu, mai pierzandu-i urma, mai gasindu-i-o, la poarta unei

case mari. Batu sfios in poarta. O femeie ii deschise si il intreba ce

doreste.

- Suntem niste bieti copii rataciti si va rugam sa va fie mila de noi si sa ne lasati sa ne odihnim peste noapte aici, vorbi Degetel pentru toti

fratii.

Vazand cat sunt de frumosi si speriosi, femeia le raspunse aproape

plangand:- Sarmanii mei copilasi, vorbi ea, voi nu stiti unde ati nimerit. Aici

traieste un capcaun care mananca copii.- Vai, buna doamna, daca nu ne primiti si ramanem in padure, tot ne

mananca lupii; asa ca oricum e mai bine sa ne manance domnul

Capcaun. Dar mai stiti? Poate ca s-o indura de noi si nu ne-o manca,daca il veti ruga si dumneavoastra frumos, spuse Degetel, care

tremura din tot trupul, de spaima, alaturi de fratiorii lui.

Nevasta capcaunului nadajduia ca ii va putea ascunde in noaptea

aceea de ochii barbatului ei, le deschise poarta si -i lasa sa se

incalzeasca la un foc bun, unde se rumenea, intr-o frigare, un berbec

intreg, pentru cina capcaunului. Tocmai cand incepusera a se incalzi,

copiii auzira in usa batai puternice. Femeia isi dadu seama ca se

intorcea barbatul si se grabi sa-i ascunda sub pat.De cum intra, capcaunul intreba daca cina e gata si daca sa aduca

vinul din pivnita. Se aseza apoi la masa. Berbecul nu era inca bine

fript, dar el spuse ca-i place si asa, apoi adauga, mirosind in dreapta

si in stanga, ca simte miros de carne proaspata in casa.

- S-ar putea sa fie de la un vitel, pe care tocmai il pregateam pentru

tine, raspunse femeia.

- Si eu iti spun inca o data ca simt miros de carne frageda, striga

capcaunul, uitandu-se piezis la ea. Aici se petrece ceva necurat!

Adauga apoi si, ridicandu-se de la masa, se duse de-a dreptul la pat.- A, ia te uita! Ia te uita cum vrei sa ma duci de nas! Urla capcaunul.

Nu stiu, zau, ce ma impiedica sa te mananc si pe tine! Ai mare noroc ca esti batrana si greu de mestecat. Vanatul acesta proaspat, insa,

vine tocmai la timp, sa-i pot ospata pe cei trei capcauni pe care i-am

poftit la masa. Trebuie sa soseasca de azi in cateva zile.

Si zicand aceasta ii scoase pe copii, unul cate unul, de sub pat.

Bietii baieti ii cazura in genunchi si-i cerura iertare, dar totul fu

zadarnic. Avusesera nenorocul sa dea peste unul din cei mai cruzi capcauni, care, sorbindu-i cu privirea, ii spuse femeii:



301

- Ia gandeste-te ce mancare aleasa vei gati din ei. Mai cu seama daca

mi-i vei pregati cu un sos bun, asa cum stii numai tu.

Si spunand aceasta, se duse sa aduca un cutit mare, apoi apropiindu-

se de bietii copii, care tremurau ca frunza, incepu sa-l ascuta de piatra pe care o tinea in mana stanga, in timp ce cu dreapta il si

apucase pe unul dintre ei. Deodata o auzi pe femeia lui strigand:

- De ce vrei sa-i gatesti de azi? Nu vei avea destul timp maine?

- Ia taci din gura, femeie, raspunse el. Stiu ce fac. Maine vor fi tepeni

de frica.

- Dar nu vezi ca pentru astazi ai destula carne? Raspunse femeia. Ia

te uita la vitelul acesta cat e de mare! Apoi mai ai un berbec la frigare

si o jumatate de porc.- Asta asa e, ai dreptate! Atunci da-le sa manance bine, sa nu

slabeasca cu nici o jumatate de gram, si du-i imediat la culcare!

Nevasta capcaunului nu mai stia cum sa-si ascunda bucuria ca

izbutise sa scape pentru moment copiii si le intinse masa, dar spaimale era atat de mare, incat bietii copii nici nu se atinsera de mancare.

in timpul acesta, capcaunul, bucuros ca va putea da prietenilor lui unospat atat de bogat, se porni pe bautura. Bau putin peste masura,

ceea ce-l sili sa se duca la culcare ceva mai devreme de cum

obisnuia. Avea si el la randul lui sapte fete, niste copile cu obrajii foarte

rumeni, caci mancau si ele carne frageda, ca si tatal lor. Si mai aveau

ochii cenusii, rotunzi, nasuri coroiate si guri mari, cu dinti lungi,

foarte ascutiti si rari. Nu erau inca inraite de tot, dar se vadeau de pe

acum lacome de sange, caci ii muscau pe bietii copii cum le ieseau in

cale. Mama lor le culcase si pe ele mai devreme in seara aceea.

Fetele dormeau toate la un loc intr-un pat mare, si avea fiecare din

ele cate o coronita de aur pe cap. in odaia aceea se mai afla inca un pat mare. Femeia ii culca pe cei sapte baieti in acel pat, apoi se

intoarse la barbatul ei.

Lui Degetel ii fu frica ca tatal fetelor sa nu se razgandeasca si sa vie

peste noapte sa-i ucida. De aceea, se dadu tiptil jos din pat, scoase

coronitele de aur de pe capul copilelor si le puse pe capetele fratilor

sai, incoronandu-se apoi si el. in felul acesta, gandise Degetel,

capcaunul ii va lua pe ei drept fiicele lui iar pe ele drept baietii pe care

urma sa-i rapuna.

Planul ii izbuti de minune, caci, asa cum banuise, capcaunul se trezi pe la miezul noptii parandu-i rau ca amanase uciderea baietilor

tocmai pentru a doua zi. Sari din pat, lua cutitul cel mare, apoi rosti,facand mare haz:

- Ia sa vedem noi ce mai fac micii nostri strengari? Si intra, dibuind

prin intuneric, in odaia unde se aflau copiii. Toti cazusera intr-un

somn adanc, in afara de Degetel, care ingheta de frica, simtind mana

capcaunului pipaindu-i capul. Acelasi lucru il facu si cu ceilalti frati ai

lui. Cand dadu de coronite, ii auzi mormaind:- Vai de mine si de mine, ce mare pozna era sa fac! Se cunoaste ca



302

am baut aseara cam mult.

Si indreptandu-se catre patul fetelor, care in loc de coroane aveau pe

cap caciulitele baietilor, striga:

- Iata-i, acestia sunt voinicii mei! Hiade! E pacat sa mai pierdemvremea!

Si zicand acestea, taie pe rand capetele celor sapte fete ale sale.

Apoi multumit de fapta, se duse iar la culcare.

Cum il auzi sforaind. Degetel isi destepta fratii, le spuse in soapta sa

se imbrace repede si sa-l urmeze. Ceea ce si facura. Coborand

incetisor in gradina, sarira zidul si p-aici le fu drumul.

Ratacira toata noaptea fara sa-si dea seama unde se aflau si incotro

mergeau.De cum deschise ochii, capcaunul ii spuse femeii.

- Urca sus sa mi-i pregatesti pe strengarii de aseara.

Femeia crezu ca era vorba sa-i imbrace si se mira de atata bunatate

din partea barbatului ei. ii asculta deci porunca si urca. Dar mare -i fugroaza gasindu-si cele sapte fete cu capetele taiate.

Vazand ca intarzie prea mult cu pregatitul si vrand s-o ajutecapcaunul urca si el. Dar ramase impietrit la ceea ce i se arata

inaintea ochilor.

- Vai de mine si de mine, ce-am facut? Se vaicarea acum el. Dar lasaca mi-o vor plati ei, si chiar pe data.

Arunca o cana cu apa pe chipul femeii, ca sa-si vina in simtire, apoi

striga:

- Femeie! Da-mi repede cizmele mele cele de sapte posti, sa pot

alerga cat mai iute. Si lasa ca pun eu mana pe ei!

Capcaunul porni apoi la drum si dupa ce alerga, cand in dreapta, cand

in stanga, gasi, in sfarsit, calea pe unde o luasera copiii. Nu se aflau

decat la vreo suta de pasi de casa lor parinteasca. il vazura pe uriascum umbla de la un munte la altul, strabatand raurile, de parca ar fi

fost niste baltoace. incepura a tremura de frica. Deodata, Degetel zari

o stanca. ii ascunse repede de pe sase fratiori in spatele ei, apoi se

piti si el in asa fel ca sa-l poata urmari cu ochii pe Capcaun.

Acesta era foarte obosit de drumul strabatut in zadar. Cizmele de

sapte posti erau pesemne foarte grele si se gandi ca n -ar fi rau sa se

odihneasca putin. Dar...sa vezi si sa nu crezi...Se aseza tocmai pe

stanca in spatele careia se ascunsera copiii.

Obosit cum era, adormi foarte curand si incepu sa sforaie atat detare, incat micutii se ingrozira mai rau decat atunci cand il vazusera

cu cutitul acela mare in mana, cu care era gata sa le taie capetele.Cel mai putin speriat dintre ei era Degetel, care le sopti fratilor sa

fuga cat puteau de repede acasa, pana nu se destepta din somn

Capcaunul si sa n-aiba nici o grija de el. Copiii ii ascultara sfatul si se

grabira sa fuga. Degetel se apropie tiptil de Capcaun, ii scoase binisor

cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau, bineinteles, foarte largi si

foarte lungi, dar fiind fermecate se micsorau sau se mareau dupanevoie, asa ca ii veneau ca si cum ar fi fost croite anume pentru el.



303

Baiatul se duse de-a dreptul la casa Capcaunului si o gasi pe nevasta

lui jelindu-si copilele ucise.

- Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise el. A cazut in

mainile unei bande de talhari, care au jurat sa il vor ucide, daca nu leva fi dat aurul si argintul pe care il aveti. ii ajunsese tocmai cutitul la

gat cand ma zari si ma ruga sa vin sa va spun ca daca nu-i trimiteti

tot ce aveti de pret, va fi ucis fara mila!

Asa cum stateau lucrurile, nu mai era timp de pierdut si mi-a dat

cizmele lui pentru a ajunge cat mai repede si pentru a va incredinta

ca vin din partea dumnealui.

Din cale-afara de speriata, femeia ii dadu lui Degetel tot avutul lor

pentru a-si scapa barbatul care, cu toate ca ii placea sa manancecopii, era un sot bun.

Baiatul se intoarse la locuinta parintilor sai incarcat cu toate bogatiile

si fu primit cu bratele deschise.

Unii spun ca Degetel nu i-ar fi luat Capcaunului decat cizmele. Si n-afacut-o pentru a-i intrece la joaca pe ceilalti copii. Altii jura ca nu

spun decat ceea ce au auzit din gura padurarului si au vazut in casalui, unde au baut si au mancat pe saturate. Iar adevarul adevarat e

ca Degetel, incaltat cu cizmele capcaunului, s -a dus la Curte, unde

auzise ca e nevoie de un crainic, care sa aduca vesti de la armatacare se afla in lupta la doua sute leghe departare. Baiatul a mers de-a

dreptul la rege si i-a spus ca el se leaga sa-i aduca vestile de la

armata pana in seara aceeasi zile. Regele i-a fagaduit o mare suma

de bani, daca o va scoate la capat, asa cum promisese.

Degetel nu statu mult pe ganduri si, pana a nu se insera, aduse

regelui vestile atat de mult asteptate. Apoi, de cand invatase drumul,

se mai spune ca in afara de vestile pe care le aducea regelui, de la

armata, mai aducea si doamnelor de la curte vesti de la ai lor,adunand astfel castiguri nemaipomenite de mari.

Dupa ce indeplini ani de zile slujba de crainic si aduna multe bunuri,

se intoarse la casa parinteasca, unde fu primit cu neinchipuit de mare

bucurie.

Puse sa i se faca tatalui sau atelierele cele mai frumoase, isi capatui

fratii si duse o viata lipsita de griji si de necazuri, pana la adanci

batraneti.



304

IV F RATII GRIMM



305

Scufita rosie

Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. Mama si bunica o iubeau foarte mult. Bunica ii facuse o scufita rosie, care ii venea de minune, si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Intr-o buna zi, mama facu placinte si ii spuse fiicei sale:

- Du-te de vezi cum se simte bunicuta, stii ca e bolnava. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. Sufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat.

In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita, dar nu indrazni, entru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne.

Lupul o intreba unde se duce. Si biata copila, care nu stia ca e rimejdios sa asculti vorba unui lup, ii spuse:

- Ma duc s-o vad pe bunica. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise

de mama.

- Locuieste departe? o intreba Lupul.

- Vai, da! spuse Scufita Rosie. Locuieste acolo, hat departe, dincolo de moara, in prima casa din sat.

- Ei bine! spuse Lupul, as vrea sa merg si eu sa o vad. Eu o s-o iau pe



306

aici, tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul.

Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, si etita pleca pe calea cea mai lunga.

Sufita Rosie se veselea, alerga dupa fluturi, facea buchete din florile intalnite in cale.

Lupul sosi la casa bunicii primul, si batu la usa: cioc, cioc!

- Cine-i acolo? intreaba batranica.

- Eu sunt, copila ta, Scufita Rosie, spuse Lupul indulcindu-si glasul. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt, pe care ti le-a trimis mama!

Bunica cea buna, care era in pat, ii striga:

- Trage zavorul, manerul va ceda!

Lupul trase ivarul si usa se deschise.

El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi, entru ca nu mai mancase de trei zile. Apoi inchise usa si se culca in patul

bunicii. O astepta pe micuta Sufita Rosie, care dupa catva timp batu la usa: cioc, cioc!

- Cine-i acolo?

Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului, se sperie mai intai, apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse:

- Eu sunt, nepotica ta, Sufita Rosie. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama.

Lupul ii striga:

- Trage zavorul, manerul va ceda!

Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise.

Lupul o vazu intrand si, ascunzandu-se in pat sub patura,ii spuse:

- Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.



307

Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat, spunand:

- Vai, bunico, da¶ de ce ai bratele asa de mari?

- Ca sa te imbratisez mai, bine fata mea!

- Vai, bunico, da¶ de ce ai picioarele asa de lungi?

- Ca sa alerg mai bine, copila mea!

- Vai, bunico, da¶ de ce ai urechile asa de lungi?

- Ca sa te aud mai bine, copila mea!

- Vai, bunico, da¶ de ce ai ochii asa de mari?

- Ca sa te vad mai bine, copila mea!

- Vai, bunico, da¶ de ce ai dintii asa de mari?

- Ca sa te inghit!

Si zicand acestea, Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. Dupa ce-si potoli foamea, se culca din nou in pat si adormi.

Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava".

Intra in casa si deodata il vazu pe Lup.

A, a! Iata-te, talhar batran! De cand te caut!

Vanatorul vru sa traga cu pusca, dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. Trebuia sa o salveze. El lua o foarfeca, sa spintece burdihanul domnului Lup. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie, si,

cand mai facu vreo doua taieturi, fetita sari afara strigand:

- Vai, ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului!

Bunica iesi la randul ei, dar abia mai rasufla. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Cand acesta se trezi si vazu oameni, vru sa sara din pat, dar se prabusi la pamant si dadu ortu'



308

opii.

Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa; bunicuta, careia ii era foame,

manca placinta si untul din ulcica; iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure, am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei".



309

Hansel si Gretel

A fost odat ca niciodat un tietor de lemne tare nevoia i omul sta îi avea cscioara la marginea unui codru nesfârit, unde-i ducea viaa împreun cu nevast-sa i cei doi copii ai si. i pe bieel îl chema

Hansel, iar pe feti Gretel. De srmani ce erau, nu prea aveau cu ce-i astâmpra foamea. i-ntr-o

buna zi, întâmplându-se s se abat asupra trii o mare scumpete, nu mai fur-n stare s-i agoniseasc nici mcar pâinea cea zilnic. Seara în pat, pe bietul om începeau s-l munceasca gândurile i,

zvârcolindu-se nelinitit în aternut, se pomenea c ofteaza cu grea obid.

i-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii: ² Ce-o s ne facem, femeie? Cu ce-o s-i hrnim pe bieii notri copii, când nici pentru noi nu mai avem nici de unele? . .. ² tii ceva, barbate, rspunse femeia, mâine-n zori luam copiii cu noi i-i ducem unde-i pdurea mai deas. Le facem un foc bun, le dm i câte -o

îmbuctur de pâine, i pe urm ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei îi lsm acolo. De nimerit, n-or s mai nimereasc drumul spre cas, de asta sunt sigura, i-n felul sta ne descotorosim de ei! ² Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse brbatul. Nu m rabd inima s-mi las copiii singuri în pdure. C doar mult vreme n-ar trece i-ar veni fiarele s-i sfâie... ² Vai de tine, neghiobule, îl lu femeia la rost, de-i asa, o s murim de foame tuspatru ... Poti s ciopleti de pe-acum scânduri pentru sicrie ...



310

i femeia nu-i dadu pace pan când omul nostru nu se-nvoi. ² Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adaug el cu obida.

In st timp, cei doi copii stteau treji în aternut, c din pricina foamei nu putuser s închid un ochi. i aa se fcu de auzir tot ce spuse

zgripuroaica de femeie ctre tatl lor. La un moment dat, Gretel începu s plânga cu lacrimi amare i-i spuse lui Hansel, printre sughituri: ² De-acu s-a sfârit cu noi! ² Linitete-te, Gretel, i nu mai fi mâhnit, o s gsesc eu o scpare! ... îi zise cu blândee friorul.

Dup ce btrânii adormir, Hansel se scul, îi puse hinua pe el i, deschizând ua, se strecur afar. Luna lumina ca ziua i pietricelele albe, din faa cscioarei, strluceau ca bnuii cei noi. Hansel se aplec de mai

multe ori pâna ce-i umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse în cas i-i opti lui Gretel: ² Fii linitit, draga mea surioar, i dormi în pace! Apoi se culc din nou în patul lui i adormi.

Zgripuroaica de femeie nici nu astept s rsar soarele c se si înfiin la patul copiilor, s-i trezeasc. ² Ia sculai-v, leneilor, c mergem la pdure s aducem lemne! Apoi ddu fiecruia câte un codru de piine i mârâi printre dini: ² Asta avei de mâncare pentru la prinz! De v îmboldete foamea, nu

cumva s mâncai înainte, c altceva nu mai cptai! Gretel lua toat pâinea i-o ascunse sub ort, din pricin c buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornir cu toii spre pdure. Dup puin timp, Hansel se opri i îi arunc privirea înapoi, spre cscioara ce rmsese în urm.

Asta o facu o dat, apoi iari, i iari. .. Si dac-l vzu taic-su, numai ce-i zice: ² Da ce-ai, Hansel, c te opreti mereu i te tot uii înapoi? Vezi mai bine cum mergi, s nu-i schilodeti cumva picioarele! . . . ² tii, ticuule, m uitam dup pisicua mea alb . .. St, a naibii, cocoat, pe acoperi, i-mi face semne de rmas bun.

Dar vezi c femeia i-o tie pe dat: ² Prostnacule, nu-i nicio pisicu!. .. E soarele de diminea, care strluceste pe horn.

Acu e timpul s v spun c Hansel nu se uitase dupa nici o pisicu i c de fiecare dat, când se oprea, scotea din buzunar câte o pietricic i -o lsa s cad pe crare.



311

Dup o bucat de vreme, ajunser la locurile unde padurea se îndesea, i cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri i zise: ² Acu , copii, mergei dup vreascuri, c-o s v fac tata un focor pe cinste, s nu v fie frig deloc!

Hansel si Gretel aduser vreascuri cât aduser, pâna ce se facu o movili buna. Lemnele luara foc pe data i, când vâlvtaia începu s creasc, femeia gri: ² Stai lâng foc, copii, i hodinii-v, c noi ne ducem mai încolo, în pdure, s tiem lemne. i când om termina cu tiatul, ne întoarcem aici i v lum acas.

Hansel si Gretel se aezar lânga foc i când se facu ora prânzului, fiecare îi mânc buctura de pâine. i cum auzeau tot mereu rsunând lovituri de topor, erau încredinai c tatl lor trebuie s fie ceva mai încolo, nu prea

departe. Dar vezi c loviturile nu erau de topor! ... Omul nostru legase o creang de-un copac cioturos, i de câte ori btea vântul, o izbea încolo i-ncoace de usctura aceea.

Dupa ce ateptar s vin s-i ia, vreme lung, nu glum, czur toropii de oboseal i adormir butean. Când s-au trezit, era noapte întunecoas, de nu vedeai la doi pai. Gretel începu s plâng i printre suspine îi întreb friorul: ² Cum o s ieim din pdure? i Hansel se grbi s-o liniteasc, spunându-i:

² Mai ai rabdare oleac, pâna ce rsare luna i atunci o s gsim noi drumul, n-avea grij!...

Rsri luna plin, de ziceai c poleiete cu aur pdurea, i de-ndat ce se art pe cer, Hansel îi lu surioara de mâna i începu a pi pe urma

pietricelelor, care scânteiau ca bnuii cei de curând btui i le artau drumul. Mersera ei aa toat noaptea i când începur a miji zorile, ajunser la casa parinteasc. Au btut ei la ua, cioc-cioc! i când femeia o deschise i ddu cu ochii de Hansel si Gretel, pe dat se art a fi fost

foarte îngrijorat de soarta lor, zicându-le cu prefctorie:

² Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atita vreme? Ne -ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra . . . Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mihnit ca-i lasase atit de singuri.

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se

perpelea in asternut: ² De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o



312

jumatate de piine!... Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite . . . Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine

zilele.

Vezi insa ca omului i se incrincena inima la auzul astor cuvinte si gindea in sinea sa: Ä Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura! ..." Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama

spusele lui, ci-l tot ocara si-l mustra. Acu , e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce batrinii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si desi ii era inima

grea, isi mingiie surioara, spunindu-i: ² Nu plinge, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine ...

Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cite o bucatica de piine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data.

In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. ² Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

trebuie! ... ² Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere!.. . grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. ² Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita!... E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului.

Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gind si, incetisor-incetisor, imprastie pe drum toate firimiturile.

Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde

nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cit putu ea de blind: ² Ramineti aici, copilasi, si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca . . . Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfirsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora prinzului, Gretel lua bucat ica de

piine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i



313

ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se trezira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intimplase, Hansel o mingiie pe surioara lui si-i zise: ² Sa raminem aici pana ce-o rasari luna, ca a.tunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cit am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur!

De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura . . . Multimea de

pasarele care tot zboara peste cimpuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: ² N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! ... Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca . . . Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de izbutit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de citeva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera -n gura.

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele, si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cit mergeau, cu atit se afundau mai adinc in padure. De nu le venea cit mai degraba un ajutor, s e aflau in primejdie de moarte.

Când se facu ora prinzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care cinta atit de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa ce-

si sfirsi cintul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvir! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cit ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din piine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. ² Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine!... Eu o sa maninc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! ...

Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe virfurile picioarelor, rupse

o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: ² Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? ... Si copiii raspunsera pe data: ² Vintul, vintul!



314

Azi inconjura pamintul! ...

Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manince si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzind un ochete de geam,

se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrina de tot, ce se sprijinea intr-o cirja, iesi din casa, tirsiindu-si picioarele.

La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atit de tare, ca scapara tot ce aveau in mina. Dar vezi ca batrina nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinind usurel din cap: ² Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau.

Si luindu-i pe amindoi de mina, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o

mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrina le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer.

Batrina se aratase prietenoasa ca sa le cistige increderea dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pindea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de piine, sa-i ademeneasca mai usor.

De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce -l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat,

o socotea ca pe-o zi de sarbatoare, si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! ...

Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate -si-n vorbele ei era numai batjocura: ² Pe astia ii si am in mina, nu-i las eu sa-mi scape . . . De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amindoi cit de dragalas dorm impreuna si cit

de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: ÄStrasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucindu-l pe Hansel cu mina ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si ² l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic.

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgiltiind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga:



315

² Scoala, leneso, si du-te de a.du apa, sa-i faci o fiertura buna lui frate-tau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! . . . Acu e numai piele

si os, da1 cand s-o maj implini o sa-l maninc!

Gretel incepu a plinge cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i

muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare. ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci.

In fiecare dimineata, babusca se strecura, sonticaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: ² Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca ghiujul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se

mai ingrasa.

Trecura asa zilele si vazind ca dupa a patra saptamina Hansel ramasese la fel de ogirjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. ² Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras cee, ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si ² l pun ia fiert! ... Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua

zi, si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! . . . ² Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intimplat sa ne

inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! ² Ia mai sfirseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! ...

Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atirne cazanul pentru fiertura in cirligul de

fiert si sa aprinda focul. ² Mai intii, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framintat de mult.

Nu-si sfirsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbrinci pe biata Gretel afara,

unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. ² Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi da-ca-i destul de incins, ca sa punem inauntru piinea!

Vezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vire in cuptor! ... Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea pac! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o . . .Numai ca Gretel baga de seama ce ginduri clocea in cap



316

vrajitoarea si se prefacu ca-i natinga si neindemanatica: ² As intra, da nu stiu cum sa fac ... Pe unde sa intru? Si cum anume? ² Esti proasta ca o gisca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, si eu as putea sa incap in ea! ... Si, sonticaind, se apropie de cuptor si-si viri capul in el.

Gretel doar asta astepta, si-i dadu un brinci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! ...

Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda, si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: ² Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit!

Daca auzi ce-i spune, Hansel sari a.fara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita.. Si vazindu-se iarasi impreuna, isi sarira de git si se sarutara si bucuria le ridea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! ...

Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! . . . ² Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu, mai putu.

Iar Gretel spuse si ea: ² Vreau sa aduc si eu acasa o mina-doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. ² Acu, hai s-o tulim de-aici cit mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-,am iesit din padurea asta fermecata.

Mersera ei ce mersera, cale de citeva ceasuri, si numai,, ce ajunsera la o apa mare. ² Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarit. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cit de ingusta ...

² De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde . . . zise Gretel cu mihnire. Da uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca," de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. . .

Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara,



317

pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe

surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise:

² Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rind. Si faptura cea buna chiar asa si facu.

Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea. incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si -ntr-un sfirsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfiriiau, calciiele, nu alta! ... Trecura pragul casei si, dind nava.la in odaie, sarira de gitul tatalui lor.

Era si timpul, ca, de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai

avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii ² murise.

Gretel isi deserta sortuletul si incepura a se rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atitea. In ast timp, Hansel scotea si el din buzunar cite un pumn plin de pietre pretioase

si, dupa ce le arunca pe podea, apuca sa arunce alt pumn, pana ce -si goli amindoua buzunarele.

Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omul ui si al

copiilor lui.

Si traira ei impreuna, numai in bucurie si fericire. ... Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge

pe-aici un soricel. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul, ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cit roata carului ...



318

Alba ca zapada si cei sapte pitici

De cand ne stim, din vremuri de demult, fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. Noi nu putem admira

schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile... Numai ca, intr-o buna zi... Dar mai bine s-o iau de la inceput...

Intr-o zi de iarna, o regina frumoasa si inteleapta, care statea la fereastra si broda, se intepa cu acul, iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. << Ah, isi zise ea, de-as avea o fetita cu pielea alba ca zapada, cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul... >>Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase, pe care o boteza Alba ca Zapada. Numai ca, vai, biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita.

Dupa multi ani, regele isi lua o noua sotie. Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa.

Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul.

In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: - Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi, oglinda ii raspundea: - Regina, tu esti cea mai frumoasa din lume!

Multumita, trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. In vremea



319

asta, Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. Si iata intr-o buna zi, pe cand regina isi intreba oglinda: - Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?

Aceasta ii raspunse:

- Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa, dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.

Regina cea rea fu cuprinsa de furie. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: - Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada, du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o, sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere. - Printesa, am primit porunca sa te iau cu mine la padure. Trebuie sa-i dai ascultare reginei. Urmeaza-ma!

Cand sa-si scoata pumnalul, vanatorul fu cuprins de mila, vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei. - Alba ca Zapada, mai bine fugi! - Bine, dar porunca reginei? - Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel!

Atunci, fara sa se mai uite in urma, alergand cat o tineau picioarele, Alba ca Zapada se pierdu in padure.

Pe drumul de intoarcere, vanatorul prinse o caprioara, o dobora si-i lua

inima, pe care o aseza intr-un sipetel. Cu aceasta in mana se infatisa reginei. - Maria Ta, iata inima Albei ca Zapada. Porunca ti-a fost indeplinita.

Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase. - Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute. - Ce casa draguta! exclama ea cu incantare, dar ce mica este! Cine poate locui acolo?

In vremea asta, la castel, regina cea rea isi intreba oglinda: - Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: - Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte

frumoasa, dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure. - Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile, o

sa ma ocup eu insami de treaba asta. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa



320

din lume...

Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure. Cum nimeni nu-i raspunse, apasa clanta si intra.

Infometata, musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte.

<< Ce mic e totul aici! se mira ea. Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! >> se hotara ea. Punand mana pe o matura, Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele, spala si orandui totul. Cand termina, cuprinsa de oboseala, adormi pe un patuc.

La sfarsitul zilei, dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului, cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa. - Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. - Si eu!

- Si eu! - Cu totul de acord! - Sunt de aceeasi parere! - E adevarat! - Si inca cum! - Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa!

Cam speriati, am impins usa. Nimeni... Doar casa arata parca altfel decat o stiam... - Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici!

In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc. Avea pielea foarte alba, precum zapada, iar parul ii era negru ca abanosul. - Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! - Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! - Sst! O s-o trezesti... - Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii. Cine

sunteti? - Noi suntem cei sapte pitici, iar tu te afli la noi acasa. Tu ai facut curatenie in casa? - Da, eu, sper ca nu v-ati suparat.

- Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica!

Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine, Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei, iar noi i-am zis: - Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina. - O, va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi!



321

A doua zi dimineata, am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei. In vremea asta, la castel, regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita. - Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar, cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii, nimeni nu ma va recunoaste. O s-o ispitesc pe prostuta

aceea cu fleacurile astea... Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe. Din cele ce le plac fetelor. Cu infatisarea ei schimbata, regina cea rea ajunse in padure, la casa

piticilor. - De vanzare! Piepteni, cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna,

fata mea. Ia priveste cingatorile astea frumoase. Care-ti place?

Caci, trebuie s-o spunem, fara sa stea pe ganduri, Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei. - Incearc-o pe asta, te ajut eu sa-i strangi sireturile.

Si proptindu-se bine, asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii, si stranse, si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: - Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc...

Insa regina strangea, strangea mereu... Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina. - Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala, nesuferita de regina disparu. - Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute!

- Adu un pahar cu apa! Poftim, bea, o sa te simti mai bine...

Reintoarsa la castel, regina isi intreba iarasi oglinda: - Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume?

Insa oglinda, ca si in alte dati, ii raspundse: - Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte

frumoasa, dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. Regina fu cuprinsa de o furie neagra. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste

alte mere intr-un cosulet. Si iarasi lua calea padurii... - Bine te-am gasit, fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? << Oh, ce frumoase sunt, se gandi Alba ca Zapada, iar babuta asta pare tare sarmana! >>- Poftim, gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun...

Alba ca Zapada, increzatoare, nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit.



322

Nici nu musca bine din mar ca si cazu si ramase nemiscata. Otrava fuse tare puternica. Regina cea rea incepu sa rada: - In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa!

Apoi se grabi s-o ia din loc, in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea

buna si frumoasa nu mai traia! - Baba asta urata si rea e desigur regina! - Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada!

Cand ne auzi vocile, regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea, daramite s-o mai si prindem. - Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure. Sigura de victorie, regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si

scoata mai intai straiele de cersatoare. - Oglinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: - Regina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata: esti foarte

frumoasa, Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Dar, de acum inainte, chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima.

Ingrozita, regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci.

Noi, piticii, am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada.

Statea intinsa pe jos, acolo unde cazuse, si era cu adevarat lipsita de viata. Toata viata am jelit-o, alaturi de vietuitoarele padurii. Era atat de frumoasa, incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal, pe varf de munte, astfel ca oricine s-o

poata admira. Ce pustie avea sa fie casa fara ea!

Dar iata ca, intr-o buna zi, un tanar print trecu pe acolo, ducandu-se la vanatoare. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal, atat de frumoasa incat parea ca doarme, nu se mai putu dezlipi de locul acela.

I-am istorisit toata povestea... - Ridicati capacul, zise el atunci, as vrea s-o vad mai de aproape, este atat de frumoasa!...

Cu mare delicatete, o cuprinse in brate. Si atunci, miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. Pe data Alba ca Zapada deschise ochii. Cand il vazu pe print, obrajii i se imbujorara. chipul printului se lumina de



323

un zambet. Alba ca Zapada era vie, printul o readuse la viata. - Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta... - Cat despre noi piticii, am ramas iarasi fara Alba ca Zapada. Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine.

De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor."



324

V

ALTE POVESTI



325

Florita din codru

A fost ce-a fost, daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. In mijlocul codrilor, langa

drumul cel mare, langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu

voinicii sai, era odinioara o crasma. La crasma aceea era o crasmarita;

crasmarita avea o fata, si pe fata o chema Florita.

Fata asta nu era insa fiica crasmaritei, si crasmarita nu era mama fetei: fata era

fata fara parinti, si crasmarita maica de suflet a fetei... Cine sa fi fost parintii

fetei nici chiar cei mai batrani si mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna. asta nime

n-a putut s-o inteleaga.

Intr-o buna dimineata, crasmarul s-a dus dupa lemne la padure... si... iaca ce

sa vezi: intr-o poiana limpede si plina de flori a aflat o fetita ce se juca cu niste

pui de caprioara. Cum, cand si de unde sa fi ajuns copilita asta prin codru,

aceea minte pamanteasca nu poate s-o priceapa. Doar a crescut ca si florile din

pamant, doar a cazut ca si stelele din cer, sau s-a prefacut cumva, pe

nepricepute, din vazduhul curat.

Destul cum c-atata era de frumoasa fetita asta, incat, de -ar fi fost sa fie din om,

ar fi trebuit sa fie - cel putin fata de imparat. Cine stie?... Vreun imparat ce

domneste in ascuns prin adancul codrilor... Crasmarul s -a lasat de lemne, a luat



326

fata in brate, a dus-o acasa si de aici inainte a fost fata de suflet a lui si a

crasmaritei.

Asa a crescut apoi fata la crasma. In toata ziua se facea mai mare, si cu cat se

facea mai mare, cu atata se facea mai frumoasa la fata, mai placuta la faptura

si mai dulce si mai inteleapta la vorba. Pentru aceea oamenii o numeau Floare - Floarea cea frumoasa de la crasma din codru. Nu numai Florita, ci si maica -sa,

crasmarita, era insa frumoasa. Crasmarita nu era insa asa de frumoasa ca si

Florita, si Florita altfel iara, nu ca si crasmarita. Crasmarita era frumoasa ca si o

pana de paun. Florita era frumoasa ca si o floare ce creste ascunsa in umbra

tufelor, Crasmarita era frumoasa incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu

vorbeasca cu ea si nimeni nu cuteza sa priveasca la ea, Florita era frumoasa

incat nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea si nimeni nu cuteza sa

vorbeasca cu ea.

Crasmarita atata era de frumoasa incat, daca -i vedeai fata oglindita in fata

vinului, ti se parea cum ca vinul e mai tare si mai infocat, Florita atat a era de

frumoasa incat, daca-i vedeai fata oglindita in fata vinului, ti se parea cum ca

vinul e mai dulce si mai moale.

A mers dara vestea in lume si in tara cum ca la crasma din codru se bea vinul

cel mai bun, crasmarita din codru e cea mai frumoasa cra smarita din tara, si

cum ca Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume.

Cati drumeti treceau prin tara, toti se opreau la crasma din codru, gustau un

strop de vin, vorbeau o vorba cu crasmarita si aruncau o privire la Florita, si

apoi, cat traiau pe lume, vinul cel bun, vorba cea dulce si fata cea frumoasa nu

le iesea din minte.

Intr-o zi de dimineata trece vestea din gura in gura pana ce ajunge la crasma

din codru cum ca peste ziua are sa treaca imparatul pe aici pe langa crasma, cu

voinici, cu curte si cu mare lucru si treaba precum trec adica imparatii.

Crasmarita, acuma stim noi cum sunt muierile! Da in dreapta, da in stanga,

sparge, sterge, curateste, s-a chitit, s-a pieptanat... cum fac adica muierile cand

nu e ca totdeauna.

Din zori de zi pana in pranzul cel mare nu s-a mai miscat de la cautatoare: tot

s-a sucit si dessucit, pana cand nici ea singura nu stia ce are sa mai faca.Cand se samti gatita cum se cade, ea se puse inaintea cautatoarei, privi

indelungat si cu drag la fata sa, apoi grai:

- Frumoasa sunt, oglinda ?

- Frumoasa, zau, raspunse cautatoarea, pe de o suta si pe de o mie de ori insa

e mai frumoasa Florita, pentru ca ea are o fata ca zorile diminetii, ochi ca si

campul cerului si trup ca raza soarelui.



327

Crasmarita nu mai asculta nici o vorba, ci iesi afara, izbi usa, intra in crasma si

se puse cu vorba aspra si neimpacata pe Florita: ca nu e buna, ca e proasta, ca

e lenesa, ca e de toate, numai asa nu, precum ar trebui sa fie.

Dupa ce i s-a facut apoi destul de vorbe, a dat porunca aspra ca Florita de aici

inainte in toata ziua sa se scoale dis-de-dimineata, sa mature casa, crasma,

curtea, sa fiarba mancare, si iarasi sa mature, sa spele, sa taie lemne, sa faca

foc si mancare - pana ce s-o face noapte; iar daca s-a facut noapte, sa se suie

in podul casei, sa-si coboare un sac de grau necernut si s -aleaga gunoiul din el,

ca numai semintele curate sa ramana, numai dupa ce va sfarsi toate aceste

lucruri ii era iertat sa se culce si sa doarma pe trei scanduri de gorun.

Imparatul veni, gusta o picatura de vin, grai o vorba cu crasmarita cea

frumoasa si-si merse mai departe in cale. Florita, sarmana de Florita! - ea trei

luni, trei saptamani si trei zile trase-n jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba,

fara sa planga o lacrama, fara sa-nceteze a-si canta cantecele vesele... si pe cat

muncea mai mult pe atata ti se parea mai rumena la fata, mai vie la privire si

mai harnica, si mai sprintena, si mai dragastoasa.

Peste trei luni, trei saptamani si trei zile iarasi sosi vestea cum ca imparatul era

sa treaca cu voinicii pe langa crasma. Crasmarita se gati inca mai cu tortoi

decat in cel dintai rand si, cand se samti gatita, iarasi intreba pe cautatoare: -

Frumoasa sunt, oglinda ? - Frumoasa, zau! raspunse cautatoarea, dar pe de o

suta si pe de o mie de ori e mai frumoasa Florita, pentru ca ea are fata ca

marul, ochi ca si caprioara si trup ca si crinisorii.

Ce vorbe a zis ce vorbe n-a zis crasmarita catre Florita, aceea nici n-o mai spun:

stie acuma fiecare cum ca, zau! muierile n -aleg la vorbe cand le-a trecut de

gluma Vai si amar d-acela care in lume n-a avut parte de bine, care n-are

maica, n-are taica, n-are frati, n-are surori, ci sta asa singura ca si frunza

acatata d-un paianjen. Baga sama, asa e data, ca unul sa stranga si altul sa

franga. Crasmarita, in supararea ei cea mare, porunci ca Florita de aci inainte

sa nu mai iasa la fata soarelui, ci tot in pivnita cea mare din fundul gradinii sa

munceasca.

Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici inainte de aceea, nici dupa aceea n -a

fost altul: numai suveica era atata de mare, meat voinic trebuie sa fie acela care sa ti-o ridice de la pamant.

Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi a trebuit apoi sa tese Florita

pe toata ziua noua coti in lung, o panza in care urzeala era din fire i ncat nici nu

le vedeai cu ochii, iar nasadeala din funii, pe care nici cele mai salbatice fiare nu

le-ar fi putut rumpe.



328

si apoi sa tese, meat nici nasadeala sa nu se vada prin urzeala, nici in urzeala

sa nu se faca crampita.

Daca Florita si-a facut lucrul, ea are sa capete o bucatica de pane, facuta

jumatate din pazme, jumatate din cenusa, si un ulcior de apa clocita la soare.

Imparatul a venit si-a gustat picatura de vin si-a grait vorba cu crasmarita cea frumoasa si si-a facut calea mai departe. Florita noua luni, noua saptamani si

noua zile a muncit, sarmana de Florita, in intuneric, ascunsa sub pamant si

chinuita si flamanzita si batjocorita ca vai si amar de ea!... Peste noua luni,

noua saptamani si noua zile, acuma de-a treia oara, iarasi sosi vestea cum ca

imparatul vrea sa treaca pe langa crasma cum inainte de asta n -a trecut inca,

adica cu mare lucru si treaba cu multa socoteala. Era ca asta data nu numai

copitele, ci si cozile si coamele cailor sa fie aurite... si fel de fel de lucruri, de

care inainte de asta nici nu s -a vorbit... Era adica sa fie lucru mare si

imparatesc!... Se zicea cum ca acuma vine si feciorul imparatului, un voinic,

voinic ca si un fecior de imparat... Crasmarita ?... Trei zile si trei nopti ea n -a

stat in loc... In zorile de-a treia ziua crasma era mai curata decat ghiocelul si

crasmarita mai chitita si mai hoscocorata decat ce-a fost ea insasi candva.

Si apoi, asa cum era, se puse, acuma de-a treia oara inaintea cautatoarei.

- Frumoasa sunt, oglinda ?

- Frumoasa, zau! grai cautatoarea, dar pe de-o suta si pe de-o mie de ori e mai

frumoasa Florita, pentru ca ea are fata ca si fagurele topit, ochi ca si nevasta

unui imparat si trup ca si rousoara de pe flori.

Crasmarita nu mai zise nici o vorba, isi inghiti mania, si, plina de ganduri amare

si de necaz nestamparat, se aseza pe prispa de dinaintea casei pentru ca s -

astepte si sa vada sosirea imparatului... Iaca intr -un tarziu, cam pe cand sta

soarele la pranzul cel mic, se vazu din departare ca vine, ca s -apropie, ca acusi

s-ajunga ceva ca si un nor stralucit.

Venea imparatul cu voinicii si cu feciorul sau, venea insa incat copitele cailor nici

nu faceau colb si pulbere, ci numai asa din stralucitul aurului celui mult samteai

cum ca acusi va sa fie aici... Cand crasmarita si oamenii ce stateau de vorba

inaintea casei vazura cum ca de aici inainte nu e gluma si ras si chiar va sa fie

ceva, ei cu totii se sculara in picioare si facura adica cum fac oamenii de treaba cand are sa fie lucru cu cinste si mare... Poti sti acum, ce e aceea cand vine

chiar imparatul cu oamenii si feciorul sau!... Crasmarita isi tocmi catrinta, se

scutura de colb si se supse la buze; oamenii isi luara palariile din cap si se

netezira la par... iar Florita toca din razboi.



329

Abia fura gatiti, pana ce sosi si imparatul si navali cu ceata cea stralucita asupra

crasmei. Imparatul, feciorul cel de imparat si voinicii cei mandri se coborara cu

totii de pe cai, zisera '"buna ziua" si baura vin de cela bun... Dupa ce si -au baut

vinul si si-au zis vorbele, incalecara apoi si se dusera inca mai repede decat cum

au fost venit... De Florita nimeni n -a intrebat, nimeni nu s-a ingrijit. Numai

feciorului de imparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui sa fie: cum ca

vinul nu e ca lauda, cum ca crasmarita nu e ca vestea Ce sa faci insa? si el dete

pinteni la cal si se repezi mai departe cu ceata cea stralucita

Dupa ce imparatul, voinicii si feciorul de imparat s -au fost departat, crasmarita

chema la sine pe Baba Boanta, o vrajitoare vestita, care era atata de batrana,

incat tinea minte cand codrii erau ca iarba, muntii ca musuroiul si vaile ca si

cretaturile la ea pe fata atat de batrana era Boanta si de cand traieste n -a facut

alta decat vraji si alte lucruri ascunse si nepricepute... Acuma era vorba ca sa

faca ce va face cu sarmana de Florita.

Dupa multa vorba si indelungata sfatuire, crasmarita se intelese cu Boanta ca

asta sa lege pe Florita la ochi, s -o duca in codru, sa-i scoata ochii si s-o lase

acolo, ca s-o manance fiarele si alte grozavenii de acelea din codru si de prin

guduroaiele intunecoase. Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. Boanta merse in

pivnita, lega pe Florita la ochi... si facu precum i s -a fost zis.

Cand ele ajunsera in adancul codrului, pe unde fiinta omeneasca n -a calcat de

cand e lumea, Boanta scoase cu titul cel mare, dezlega legatoarea cea neagra

de pe ochii Floritei si facu, ca sa-si faca treaba, abia privi insa la Florita in fata si

in ochi, ea scapa cutitul din mana si stete uimita si incremenita - cum sta omul

cand mare lucru i se pune in cale... Mu lti ani a trait si multa lume a umblat

Baba Boanta, pe Florita n -a vazut-o decat o data. De frumoasa ce-o vedea, ii

parea cum ca nici n-o vede, ci numai si-o gandeste... Florita sta si ea uimita de

ce vedea: ea - sarmana! - nu stia ce are sa i se faca, ce are sa pateasca.

Cum Florita si Boanta stateau asa uimite, deodata, ca din pusca, sari o

caprioara dintr-un tufar, si cum sari, cum trecu pe langa Florita, cum privi la ea,

asa privi, incat ochii amandoi, si cel de-a dreapta, si cel de-a stanga, ii sarira din

cap si cazura la Florita in poala. Baba Boanta multami lui Dumnezeu cum ca nu

e silita sa faca un pacat mare, lua ochii cei de caprioara si -i duse, ca sa spuie

carciumaritei cum ca i-a scos de la Florita din cap. Florita ramase singura si

parasita. Ce sa faca ? Porni incotro o dusera ochii si norocul.

Multe zile si multe nopti a pribegit Florita asa singura prin codru, fara s -auda

grai pamantesc, fara sa vada fiinta omeneasca. Numai din cand in cand i se

ivea cate o fiara salbatica in cale si asta raman ea insa privind din departare, o



330

urma o bucatica de cale si apoi se ascundea in tufele dese. Florita mergea

cantand mai departe... Unde nici ea singura nu stia, mergea, mergea Intr -

atatea si atatea zile, tocmai in revarsatul zorilor, pe cand se dezvelea zi ua din

noapte, vazu cum ca vede ceva asa ca o casa, zarindu-se printre frunzele

copacilor.

Inaintea casei lucra un om ghebos ceva - nu stiu ce - aplecat la pamant, dar

lucra, incat nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l trezesti de la lucru... Dar cum lucra

? - nu ca alta lume.

Toate le facea intoarse si sucite, ca si omul adica care nu pricepe lucrul de care

s-a prins.

El lucra la un pui... Mai inainte il ciupeli si numai dupa aceea il opari cu apa

fiarta - mai inainte il drese si numai dupa aceea il ciupeli si il opari... Cand

Florita vazu cat de necioplit mi se misca ghebosul, ea nu se putu rabda ca sa nu

mearga sa-l invete si sa-i ajute...

- Bun lucru, badita! grai Florita bland ca totdeauna, Ghebosul privi indarat cand

auzi, asa ca prin vis, vorba cea dulce a Floritei, si cand privi si vazu ce vede,

poate acum fiecare sa stie ce trebuie sa fie atunci cand un ghebos priveste in

fata Floritei.

Ghebosul scapa si cutitul, si puiul, si toate le scapa din mana, si sta inaintea

Floritei, incat i se parea c-acuma nici nu e ghebos mai mult. Dar nici Florita nu

sta la flori si frunze! Ghebosul era atat de had, cat Florita de frumoasa: cu gura

ca grapa, cu ochii ca ceapa, cu nasul carlig, cu parul parlit...

- Ce ai de gand cu puiul ? intreba Florita dupa ce -i mai trecu ameteala.

- Am sa-l frig pentru tovarasi, raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura, ca omul din care scoti vorba cu frica.

- Ce tovarasi ? il intreba Florita.

Ghebosul privi lung la Florita, ca un om care ar vrea sa zica ceva si nu stie cum

s-o scoata mai nimerit.

- Vezi casa asta ? zise el de la o vreme, mai cu inima. Asta e casa celor

doisprezece hoti de codru. Ei s -au dus la hotii, si eu am ramas acasa ca sa le

fac de mancare. Asa e, doisprezece hoti - hoti de codru si grozavi, cu capitanul

lor cel infricosat au locuit in asta casa si stie toata lumea cum ca hotii de codru

se spala in toata dimineata cu sange de copil nebotezat si sange de fete mari

iar in fata de om nu pot sa priveasca pentru ca samtesc junghi in spete, si -n cap, si pe toate laturile... Nu e minune, dar, daca Florita nu s -a infricosat, zau

ca nu s-a infricosat, ci, cu vorba vesela si ras pe buze, a zis catre ghebos:

- Un pui pentru doisprezece hoti ? Nici pe -o masea n-are sa le ajunga.

- Vezi bine ca doara nu am atata pricepere, ras punse ghebosul facandu-se si el

intelept.

Ieri le-am fript un juncan, iar ei m-au batut c-a fost prea mult, astazi stiu ca nu



331

m-or bate.

- Iar astazi te-or bate pentru ca le -ai fript prea putin... Aide ca sa te invat eu ce,

cum si cat sa faci, zise Florita sarind sprintena, cum era ea, peste pragul casei.

Acuma taie patru pui si-i fierse, taie doi purcei si-i fripse, facu o zamuta buna si

calda si arata ghebosului cum are sa faca de aici inainte.- Iaca asa, dragul meu, si asa si asa - il invata adica precum invata o maica

buna si ingrijitoare.

Ca nu cumva sa se intample ceva cu hotii, ghebosul spuse Floritei cum ca sa -i

spuie lui pe cand are sa fie gata cu mancarile, sa fuga cat o duc picioarele ca sa

nu cada in manile hotilor caci el numai atunci va canta din fiuierasul cel mic,

care cheama pe hoti la pranz.

Florita gati mancarea, puse vasele pe masa, mai curati, mai netezi, facu casa

incat numai de-un drag sa sezi in ea, apoi se puse la vorba cu ghebosul si

vorbira, vorbira pana ce uitara de hoti, de fluie rita, de toate.

In adancul codrului hotii incepura sa flamanzeasca, sa se supere si, care de

care mai cu greu la inima, sa porneasca catre casa Hei! Ghebosule, ghebosule,

mare necaz ti-ai facut!

- Ce se samte aici? intreba Florita samtind ceva, ca si cand ar fi sange sau asa

ceva

- Vai! Sarmanul de mine! striga ghebosul inspaimantat, vin hotii! Fugi! Ba nu

fugi, caci n-ai vreme de fuga Ascunde-te sub pat.

Florita - de frica, ce sa faca ? - se ascunse sub pat.

Iar cei doisprezece hoti de codru veneau tot u nul dupa altul, si inca din

departare s-auzea cum ziceau ca au sa-l ucida, sa-l turteasca, sa-l taie bucatele

pe ghebosul... Cum nu ? cand ei rabdau de foame... ei... hoti ca dansii!

Ghebosul le iesi in cale, ca sa-i roage de iertare si sa le spuna cum ca le-a facut

mancaruri bune.

- Sa taci deloc! grai capitanul. Nu-mi prieste mancarea pana ce nu ma spal cu

sangele tau.

Dupa aceea intra in casa pentru ca s-aduca cutitul cel mare; iar ceilalti prinsera

pe ghebos si-l facura nod.

Cand capitanul intra pe prag, el ramase stand uimit in loc, i se parea ca asta casa neteda si curata nu e a lui.

- Mai oameni! grai catre cei de afara, veniti incoace!

- Ce e ? intrebara cei de-afara.

- Veniti cand zic! Cand hotii pasira pe prag, ei privira inca mai uimiti decat

capitanul la casa lor... Asa privind, le trecu de manie si iarasi le veni foamea; se

asezara unul dupa altul la masa.



332

Ghebosul ca si omul care era s-o pateasca, se facu sprinten, fugi la vatra si

intra cu mancarurile in casa.

Cand capitanul samti mirosul abur ilor din zeama:

- Mai, grai catre ghebos, pentru ca mi-ai curatit casa, te lasam pana dupa

pranz.

Apoi lua lingura, gusta din zeama si o purta prin gura.

- Ce mancare e asta ? intreba dupa aceea.

- Zeama, cu cinste sa fie zis, zeama calduta, raspunse ghebosul.

- Buna mancare! grai capitanul.

Lua dupa aceea lingura, dete la fiecare hot cate trei linguri, si ce ramase isi tinu

sie. Hotii isi mancara particica si dupa aceea privira, lingandu -se pe buze, la

particica capitanului. Ghebosul intra cu carnea cea d e pui.

- Ce e aceasta ? intreba capitanul.

- Pui, pui fript, raspunse ghebosul.

Capitanul isi taie o bucatica, gusta si apoi grai catre ghebos:

- Mai, asta s-o fi adus tu mai inainte! Pentru ca ne -ai facut atat de bune

mancari, noi cu totii te iertam! Dupa aceea lua cutitul, taie la fiecare hot cate o

bucatica si ce ramase isi tinu sie.

Hotii mancara bucatelele, dupa aceea incepura sa priveasca la bucatile

capitanului, lingandu-se pe degete... iara capitanul de la o vreme incepu sa

rasufle cu greu si sa manance cu taraita, numai de aici, de acolea cate o

bucatica cate un fir, ca si omul care ar manca si nu mai poate manca de satul

ce e, saracul...

- Frate capitane, grai unul dintre hotii cei flamanzi, tu te -ai saturat: da-ne noua ce a ramas!

- Ce ? li zise capitanul, sau n-ati avut si voi: asta o tin pentru mine - pentru ca

s-o mananc deseara.

- Sa nu fie cu suparare, grai ghebosul, mai sunt inca si alte mancari.

- Auziti voi? zise capitanul, celelalte sunt ale voastre.

- Ba nu! graira hotii, noi vrem sa mancam din asta, caci asta e buna!... Vorba

din vorba: hotii incepura a se certa Unii ca asta, altii ca ceea; treaba sta rau, si

daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei fripti in casa, zau nu cred ca nu s -ar fi

intamplat un lucru nesfarsit. Cand insa mi rosul fripturii le intra in nas indata se

stamparara.- Ce e aceea ? intreba capitanul.

- Purcel, purcelus fript! raspunse ghebosul.

Capitanul gusta. Asa ceva pana acuma nici in vis n-a gustat.

- Mai prostule! grai catre ghebos, acuma trebuia sa -l aduci tu pe acesta? Sa mi-l

pui mie pe sara, si dete puii la ceilalti hoti.

- Sa ne dai purcei! graira hotii, ai zis ca ce vine e al nostru.



333

- Ce? sau n-ati zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul maniindu-se urat.

O vorba nu zic mai mult!... Hm! aceea nu e gluma cand capitanul zice asa vorbe

catre tovarasii sai flamanzi... Poate acuma fiecare stie ce e aceea cand

unsprezece hoti se bat cu capitanul lor!... Sarmana de Florita! daca ar fi stiut ea

cum ca asta are sa fie din mancarile cele bune... Zburau, Doamne, sabiile,

cutitele si fel de fel de lucruri, si se bateau hotii precum se bat nourii in capete

si se prapadesc... Asa lucru n-a fost inca de cand e lumea! Si Florita ?... Bun e

sufletul bun! Doamne, bun el... Bun ca si darul si mana lui Dumnezeu! Cand

hotii se bateau, sfaramau si prapadeau mai a pieire, Florita nu se mai putu

rabda ci iesi de sub pat si se puse tocmai in mijlocul lor. Si cum s -a pus, a stat

acolo intre ei, intre hotii cei infricosati, batausi si hoti de codru.

Ce-a fost dupa aceea, cum s-a facut, cum s-a sfarsit, aceea e acuma treaba

lor... Oare, Doamne... cand vede cineva pe Florita, s -ar mai putea bate si

supara, i-ar mai putea veni gand rau si neimpacat ?... Hotii stetera toti

incremeniti si amutira si scapara sabiile, cutitele si fel de fel de lucruri ce aveau

in mana: li se parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor

lor, ca sa-i traga la socoteala pentru pacatele lor cele multe in rautatea lor cea

mare si infricosata si hoteasca iara Florita le grai in graiul ei cel blan d:

- Nu va suparati, badisorilor, ca daca doriti, iarasi va fac mancarile inca mai

bine, si mai caldute decat cum au fost cele de astazi.

Hotilor li se parea ca cerul s-a daramat asupra lor, si muntii, si codrii, cand

auzira vorba Floritei... De aici inainte Florita ramase la casa hotilor; ii ingriji, ii

curati, le facu mancaruri bune, ii tinu la povesti frumoase si la vorbe blande; iar

hotii nu se mai miscara de-acasa.Le parea ca de aici inainte nici n -au ce sa cerce in lume... Asa merse asta pana

ce li se sfarsira mancarile: ajunsera ca abia mai aveau bucate pentru trei zile si

trei nopti.

Apoi nici unul nu voia sa se urneasca de acasa pentru ca sa castige ceva,

fiecare voia sa taie lemne, sa faca foc, sa spele, sa mature, sa varuiasca, sa

ingrijeasca gradina cea cu flori, sa faca adica pe placul si dorinta Floritei.

Intr-o zi, Florita merse in gradina cea cu flori, ca sa vada cum si ce, si afla ca un

porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi si, afland, tare si mult s -a

intristat. Hotii, cum auzira, cu totii sarira la pustile cele ruginite si mersera si gonira si nu se oprira pana ce nu -l impuscara pe porcul cel salbatec. Cand

capitanul, care era cel mai sprinten dintre toti, venea cu el in spate, asa parea

de falos, asa privea de mandru, meat erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf.

Petru... De aici inainte fiecare hot voia sa fie cel mai harnic, mai de treaba si

mai voinic.



334

Ghebosul, cel mai intelept dintre dansii, ii imparti in doua, sase insi trebuia sa

mearga in toata ziua la castig, iar alti i sase aveau sa ramana acasa pentru ca sa

lucreze dupa porunca ghebosului si dorinta Floritei. Cei mai isteti dintre hoti se

dusera in cetatea imparatului si cumparara cu multi bani fel de fel de lucruri

frumoase si le adusera, ca sa le puna la capataiul F loritei, asa ca nimeni sa nu

stie cine le-a pus.

Si apoi li se innebuneau mintile cand vedeau cum ca Floritei ii sare inima de

bucurie cand dimineata isi afla carpele cele frumoase la capataiul patului. Asa

curgea traiul hotilor de cand ei au dat de Flori ta si asa era traiul Floritei de cand

ea a dat de hoti. Iti rade inima cand iti aduci aminte! Hei! dar lumea e rea. Bag

seama, nici Dumnezeu nu vrea ca in lume sa fie numai bine!... Crasmarita dupa

multa vreme iarasi privi in cautatoare, iarasi intreba, ca utatoarea iarasi ii

raspunse si iarasi facu vorba cu Baba Boanta. Ce-ti e muierea vicleana! nici in

fundul inimii nu-ti lasa pace si trai bun... Baba Boanta isi facu treburile, afla

cum si ce e cu Florita si unde se afla ea, porni apoi in cale catre codrul cel

vestit... Cand era s-ajunga la casa hotilor, afla ca vede niste oameni vorbind:

erau cei sase hoti ce stau cu ghebosul la sfat.

Ea lua sapte frunze verzi de pe creanga unui stejar, grai asupra lor cateva

cuvinte ce sunau a vraja, sufla de trei ori asupra lor. Baba n-a suflat bine, pana

ce frunzele se vestejira si hotii adormira toti sapte, unul dupa altul. Acuma Baba

Boanta intra la Florita in casa, spuse cum ca -i aduce "sanatate si voie buna" de

la maica sa cea buna; ii dete apoi un inel de aur, fr umos si rotund.

Florita - dar de unde sa poata gandi rau prin capul ei! - ea trase inelul pe

degetul cel mijlociu si nici nu-l trase cum se trage, pana ce si cazu la pamant.

Dupa ce Boanta isi facu treaba, ea isi lua carja de dupa cuptor si o sterse din

cale. Nu-i venea la socoteala ca sa stea inca mult, fiindca stia cum ca multa

vreme n-are sa treaca pana ce hotii se vor trezi din somn, si hotii cei din codru,

zau! nici pentru o Boanta nu sunt lucru de gluma.

Cand hotii intrara in casa si cand ceilalti sos ira, stie acum fiecare ce e aceea

cand doisprezece hoti de codru plang din ruptul sufletului, meat pietrele se

misc...a numai Florita nu se misca; caci ea era moarta; moart...a ca si moarta.In durerea lor cea mare, n-avura incotro: hotarara s-o imbrace frumos pe

Florita, sa-i faca un mormant, si... vai s-amar cand vine pana intr-atata! Cum

steteau ei insa asa langa mort, vazura ceva ce inca n -au vazut: inelul Boantei...

Cat ce trasera inelul de pe deget, Florita isi deschise ochii si se facu mai vie

decat a fost candva.



335

In bucuria lor cea mare, hotii mersera in cealalta zi in satul imparatului si

cumparara toate inelele si tot aurul ce se afla in targ si -l daruira Floritei, pentru

ca sa nu mai primeasca de la altii. Si apoi grijeau Doamne! cum pot numai hot ii

sa grijeasca pe Florita, cand se tem ca o vor pierde. Peste septe luni, septe

saptamani si septe zile, crasmarita iarasi privi in cautatoare, iarasi auzi vorbele

suparatoare, iarasi chema la sine pe Baba Boanta si iarasi trimise primejdia

asupra Floritei. Boanta facu ca si cellalt rand, si dupa ce adormira hotii iarasi

intra la Florita, ii zise "sanatate si voie buna" si ii dete o rochie de matase,

graind:

- Iaca, ti-a trimis-o maica-ta cea buna ca sa te impodobesti cu ea.

Florita, de bucurie ca a primi t veste de-acasa, imbraca rochia ca sa vada cum ii

sade. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Florita cazu mai moarta. Boanta fugi

mai iute, durerea hotilor fu mai mare si invierea mai puternica si mai

imbucuratoare decat inainte de asta cu atatea saptaman i.

Acum hotii cumparara toate matasurile si frumusetile ce se aflau la negutatorii

cei mari si imparatesti; iar ingrijirea lor se facu pe de septe ori cate septe mai

mare decat ce a fost candva. Peste noua luni, noua saptamani si noua zile

crasmarita, acuma de a treia oara, adica de a doua oara de a treia oara, iarasi

se fali catre cautatoare cu frumusetea sa.

- Esti frumoasa, ii raspunse cautatoarea, dar Florita e mai frumoasa, de o suta

si o mie de ori mai frumoasa decat ce-a fost ea insasi candva, si traieste ca o

imparateasa.

Dupa aceste vorbe, crasmarita n-a mai chemat pe Boanta la sine, ci si -a legat

catrinta si ea insasi s -a dus la coliba babei. Ce-au vorbit, ce n-au vorbit, ce sfaturi au facut, aceea nu se poate spune... Bune ganduri cu de -a buna seama

nu le-a trecut prin minte... Vai si amar de acela ce da de rau cu muierile!

Boanta se sufleca, acuma chiar de a treia oara, si aceea nu e gluma cand o

vrajitoare ca si Boanta se sufleca, cum inainte de asta nu s -a mai suflecat inca.

De asta data nici nu porni pe picioare, ci in miez de noapte, calarind pe o

prajina stramba. Mare primejdie trebuie sa fi fost in gandul ei ca s -a opintit atat

de babeste! De cand Florita murise in doua randuri, hotii nu mai dormeau nici

ziua, nici noaptea, ci stau de paza, cum stai cand de mare necaz si primejdie te

temi. Pentru ca nu cumva sa-i cuprinda somnul, unul dintre ei totdeauna

trebuia sa se culce pe un pat de spini, iara sub pat era jaratec viu si infocat...

Boanta vazu ca acuma cu una, cu doua n-are s-o ispraveasca, ea facu dar

lucruri, vrajitorii si fel de fel de taine, incat mintea curata nici nu le putea

gandi... Pentru ca sa adoarma pe hoti, ea acuma nu mai facu vraja cea mai

mica, cu frunzele de stejar, ci vraja cea mai mare si nemaipomenita, meat ti se

ridica perii in varful capului cand te gandesti la ea.



336

Lua un ac subtirel si mic, dar mic si subtirel, meat nici cu varful limbii nu puteai

sa-l samtesti, dar inca sa-1 vezi cu ochii, impunse doisprezece stejari cu acest

ac, grai o multime de zicali incalcite, se-ntoarse de trei ori peste cap, si hotii,

toti doisprezece, impreuna cu ghebosul, chiar si acela de pe spini si jaratec,

adormira ca morti.

Cand Boanta intra, acuma de a treia oara, in casa la Florita, ea zise nu numai

"sanatate si voie bune", ci alte vorbe care de care mai frumoase si mai dulci,

cum vorbesc adica babele cand voiesc sa-ti strice firea, iara Floritei ii sarea

inima de bucuric cand auzea atata veste buna si frumoasa de la "ai sai".

- Sa te impodobesc ca pe o imparateasa, mi -a poruncit maica-ta cea buna, grai

Boanta intr-un tarziu.

Sa-ti pieptan eu parul si sa ti-l gatesc. De unde ar putea Florita sa nu faca

precum a dorit maica-sa cea dulce ?... Ea lasa ca Boanta sa o pieptene, si

Boanta o pieptana, atata de frumos o pieptana, atat de frumos i i impleti parul,

meat i se incurcau ochii cand privea la ea si nu stia pe unde o vede mai

framoasa.

Dar Boanta nici nu fuse gata cu pieptanul, pana ce Florita si cazu moarta, mai

moarta decat a fost candva in viata ei... Boanta i -a fost impletit firul mortii in

par. Dupa ce Boanta isi facu pacatul, ea se sui pe prajina cea stramba si se

departa mai rapede decat Vantoasele.

Cand hotii aflara cum ca iarasi nu e bine, ei detera a fugi care incotro, a se

opinti din ruptul sufletului, ca doara cumva sa invie pe Florita si de a treia oara,

ii trasera inelele de pe degete, ii dezbracara rochia, ii luara salba de pe piept:

dar Florita ramase moarta si hotii cei doisprezece - hoti grozavi din fundul

codru-lui - incet-incet, unul dupa altul, incepura sa planga, nu cum plang copiii,

ci cum plange omul cand vede ca acuma toate s -au sfarsit, ca de aci inainte nu

mai are ce sa faca.

Cand Florita fu cu totul dezbracata, hotii incetara a plange si ramasera cu totii

incremeniti: li se opri suflarea si-i parasi sufletul.

- S-o despletim! grai ghebosul.

- Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul; asa de frumos numai ea stie

impleti cu degetele ei cele maruntele.- Da, da! zisera ceilalti hoti. Daca a venit acuma pana intr -atata, sa fie macar si

moarta precum a fost mai frumoasa-n viata.

De aci inainte hotii multa vorba nu facura, nici n -aveau ce sa-si mai zica,

imbracara pe Florita in cele mai frumoase giulgiuri, ii puse fiecare cate un

crinisor pe frunte, alesera cel mai frumos copac din codru, facura un cosciug,

cum ei il stiau a face mai frumos, asezara pe Florita in cosciug si -i aprinsera la



337

cap o lumina de ceara curata, topita tocmai din fagurele in care a fost matca

albinelor... Dupa ce le gatira astea, cautara cea mai inalta poiana din codru si

unde erau cele mai multe flori, facura un mormant de trei ori mai adanc decat

era de lat si de trei ori mai lat decat era de lung... si apoi... sarutara fiecare pe

Florita in mijlocul fruntii si o luara, si o dusera

- Ho! stati! grai ghebosul cand vazu ca hotii voiesc sa arunce paman t asupra

Floritei. Pamant pe trupul ei ? Nu va temeti de maica lui Dumnezeu ? Hotii, toti,

unul dupa altul, lasara pamantul din mana, le venea sa intre in pamant de

rusinea pacatului ce era sa faca.

Cand era sa porneasca catre casa, nici unul nu putea sa f aca inceputul: erau

legati de pamant si samteau ca acasa nu au ce sa mai caute... Se asezara dar

jur imprejur pe langa mormantul Floritei si privira, privira, pana ce, privind,

murira toti doisprezece, unul dupa altul. Doisprezece hoti au murit si ghebosul

impreuna cu dansii... Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba.

Bag sama asa a fost sa fie... Multa, foarte multa vreme a stat Florita asezata in

mormant, pe langa mormant, pamantul ce sta in jurul gropii, au fost crescut tot

flori din flori, care de care mai frumoase si nemaipomenite, si florile nu cresc ca

si buretii peste noapte... Dupa multa vreme dara, feciorul imparatului a venit cu

multi oameni si cu mare treaba ca sa vaneze prin codru... Deodata auzira cum

fac cainii mare larma si mare latratura.

Feciorul imparatului trimise pe cativa argati dintre cei mai tari la inima, ca sa

vada ce e, cum si pentru ce. Argatii venira si spusera ca s-au adunat cainii intr-

o poiana inalta si luminoasa si, suindu-se pe un damb cu flori, cu mic cu mare,

au inceput nu sa latre, ci sa urle, cum urla cainele cand vede bufnita strigand

pe hornul casei, ori cand arde casa stapanului sau, sa urle adica a primejdie.

Feciorul cel de imparat - fecior de imparat adica, care nu se multumeste cu una,

cu doua - porunci argatilor sa-l astepte si se duse ca sa vada el cu ochii si s-

auda cu urechile lui de treaba cainilor.

Cand samtira cainii apropierea stapanului lor, ei incetara a da semn de

primejdie si detera a-si misca cozile. Hei! dar din loc nu se miscara pana ce nu

pasi feciorul cel de imparat in florile cele frumoase!... Fecior de imparat, fecior

de imparat... doisprezece oameni impietriti nu sunt gluma! zau, si chiar un

fecior de imparat trebuie sa tresara cand ii vede printre flori - si apoi cand privi

in mormant ?... Feciorului de imparat ii para cum ca chiar si al lui suflet a

impietrit cand vazu pe Floarea Codrilor... El a vazut multe fete de imparat:

Florita e insa Florita. Cand vazu dar ca Florita e moarta, el se intrista, dupa

aceea se supara si, mai la urma, atata de grozav se amari, incat ii venea ca sa



338

ia lumea in gheare si asa sa deie cu ea de pamant, meat toata sa se sfarme, ca

nici samanta sa nu rasara din ea!... Ei! dar feciorii cei de imparat sunt scurti la

vorba.

"Daca n-am vazut-o vie, s-o vad cel putin moarta", isi zise el, si apoi merse la

argati, le porunci ca sa porneasca spre casa. Numai doi oameni credinciosi tinu la sine, si cand se facu noapte, cu acesti doi impreuna scoasera pe Florita din

mormant si o dusera prin ascuns la curtea imparatului... D upa ce Florita fu bine

pusa, ca nimeni sa nu afle de ea, feciorul imparatului porunci argatilor sa taca

despre cele ce au facut si vazut si n-au mai vazut, si-si facu treaba mai departe.

El alese cele mai frumoase douasprezece case ce se aflau in curtea im paratului,

aseza pe Floarea Codrilor in cea mai frumoasa dintre ele, porunci ca

douasprezece fete, cele mai sprintene, sa grijeasca pe Florita zi si noapte, sa o

aseze intr-un leagan de aur si sa o legene ca si cand ar fi vie.

Fata Floritei si acuma era rumena, crinisorii de pe fruntea ei nici acuma n -au

vestejit si parul ei si acuma tot atat de frumos era pieptanat si impletit; feciorul

cel de imparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga crinisorii si parul... De

aici inainte, Fat-Frumosul Imparatesc, de dimineata pana seara si de seara pana

dimineata, nu se misca de langa leaganul Floritei: privea, privea in fata cea

frumoasa, pana ce adormea privind si cu ochii deschisi.

Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Florita nu mai incetau a -si

sparge capul asupra poruncii aspre ce li s -a dat. "Oare pentru ce sa nu atingem

crinisorii si pentru ce sa nu-i despletim parul ? si daca am face, ce s -ar face?

cum ar fi ?" se intrebau ele in gandul lor. As a e muierea! n -are odihna pana ce

nu afla ce ar dori sa stie.

- Stiti voi ce ? grai cea mai sireata dintre ele. Feciorul imparatului doarme:

haide sa atingem si sa despletim, pana cand el se trezeste, noi iarasi facem

precum a fost.

La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele incepura sa despletea sca pe

Florita. Si cum o despletira, ii scoasera firul mortii din par, iara Florita, Floarea

Codrilor, se facu mai vie, mai frumoasa si mai sprintena decat ce a fost candva

in viata ei. Cand fetele vazura mortii razand, ele, inspaimantate si invrajbite,

fugira care incotro. Din larma ce facura se trezi si feciorul cel de imparat. Acuma poate fiecare sa stie ce e aceea cand feciorul cel de imparat vede pe

Floarea Codrilor chiar vie, priveste in ochii ei cei blanzi si aude vorba ei cea

dulce.

Infricosat si grozav, si nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie asa ceva.

Feciorul imparatului nici trei vorbe n-a grait pana ce a si mers vestea in curte



339

cum ca "iaca asa si asa", ca s -a intamplat adica ce s-a intamplat cu minune si

cu taina nepriceputa; si cand a venit imparatul cel batran ca sa vada ce e, cum

si pentru ce, el atat de tare s-a speriat, incat ii innegrira perii capului si injuni cu

septezeci si septe de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira, Florita stete de vorba

cu ei si le spuse cum si ce, de unde si pana unde, iaca incoace si incolo, adica

toata intamplarea si patimile ei.

Imparatul cel batran asculta, precum asculti la copilasi cand incep sa vorbeasca,

asculta adica incat ii sta rasuflarea in loc, si precum asculta, el tare si foart e

mult se supara cand auzea cate toate despre suferintele sarmanei de Florita;

iara cand asta inceta cu vorba, el grai catre ea si feciorul de imparat, cu vorba

lui cea blanda si imparateasca:

- Fatul meu, draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea, sa imi

fii mie nora si nevasta feciorului meu.

Florita nu zise nimic, ci privi numai asa cu coada ochiului la cel voinic frumos

fecior de imparat... iara feciorului i se facura vorbele nod si crampita tocmai pe

varful limbii. Pana ce zici "una, doua, trei", vestea despre cununia feciorului de

imparat ajunse pana in cele patru colturi ale lumii. Pana si orbii si schiopii

pornira in cale, ca sa vina, sa vada, si sa nu mai uite cat vor trai.

Crasmarita cea frumoasa nici ea nu se putea sa ramana acasa: se gati dar, cum

numai ea stia, si cand fuse gatita, iarasi intreba pe cautatoare, acuma de a

septea oara - de-a septea oara, asta nu e gluma!

- Frumoasa, aau! raspunse cautatoarea, dar Florita e mireasa de imparat! Cand

crasmarita auzi aceste vorbe, ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga, sa sparga

toate vasele, si porni catre fiica sa cea draga si ginere-sau imparatesc.

Se facu apoi o nunta, o cununie si un ospat decat care mai vestit si mai

minunat de cand e lumea n -a fost; chiar si copiii cei de tigan mancau cu linguri

de aur, iar dupa ce-au mancat si le duceau cu sine acasa, ca sa le aiba si sa tina

minte. Dupa nunta, imparatul porunci ca sa se faca o casa cu peretii de oglinda,

sa se adune, cele mai frumoase neveste din tara si sa inchida pe crasm arita cea

vicleana cu ele, pentru ca sa vada si vazand, sa se surpe in gandul ei, cum ca

nu-i ea cea mai frumoasa in tara.

Iar Florita si feciorul cel de imparat traita fericiti si fara suparare, cum traiesc

oamenii buni la suflet si intelepti la minte, in cat vestea despre ei ajunse chiar si

pana la noi...



340

Cenusareasa

A fost odata un om bogat, care si -a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si

ingamfata, cu doua fete ce-i semanau leit. Barbatul avea la randul lui o fiica

buna ca painea calda. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere

copile, ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Fata era pusa sa roboteasca

prin casa cat e ziulica de mare. Spala vase, freca podelele din camerele

doamnei si domnisoarelor, dormea intr-un pod pe un brat de paie, in timp ce

surorile ei se lafaiau in camere dichisite, cu paturi moi si oglinzi in care se

vedeau din cap pana-n picioare. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea

sa se planga tatalui ei, care stia de frica nevestei.

Cand isi termina treaba, se cuibarea in cenusa, intr-un colt al vetrei, si din

aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". Cu toate hainele sale ponosite,

Cenusareasa era mult mai frumoasa decat surorile ei, in ciuda vesmintelor lor

bogate. Intr-o buna zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura

poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei, vestite

prin frumusetea lor. Cenusareasa calca pentru surorile ei, iar ele nu vorbeau decat de toaletele lor.

- Voi purta rochia de catifea rosie, spuse sora cea mare.

- Iar eu, fusta cea alba, mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante,

adauga mezina.

Surorile cerura parerea Cenusaresei, care le sfatui cum stia mai bine, ba chiar

se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Astfel surorile inc uvintara ca Cenusareasa



341

sa le pieptane.

Ele o intrebara:

- Cenusareaso, ti-ar placea si tie sa mergi la bal?

- Vai, domnisoarelor, va bateti joc de mine? Acolo nu -i loc pentru una ca mine!

- Ai dreptate, lumea s-ar prapadi de ras, vazand-o pe Cenusareasa la bal.

Fata, care era buna la suflet, le ajuta la pieptanat pe cele doua surori, care nu

mancasera timp de doua zile, rabdand de foame in fata oglinzii. In sfarsit, sosi

si seara petrecerii. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. Cand le

pierdu din ochi, se porni se verse lacrimi amare. Nasa fetei era o zana buna si

inteleapta, vazand-o inlacrimata, o intreba:

- De ce plangi? Ce-i cu tine?

- As dori atat de mult... as dori atat de mult...

Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Atunci,na sa ei, zana, o intreba:

- Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal?

- Vai, da, spuse Cenusareasa si suspina din nou.

- Ei bine, daca vei fi ascultatoare, te voi ajuta sa te duci. Apoi spuse: Mergi in

gradina, alege un dovleac si adu -mi-l.

Cenusareasa pleca sa-l caute. Dupa un timp, aduse un dovleac de toata

frumusetea. Zana il scobi, lasandu -i numai coaja. Apoi il atinse cu nuiaua

fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. Se duse apoi la cursa de soareci,

unde gasi sase soareci si, cu o atingere de nuia, ii prefacu, unul dupa altul, in

sase armasari suri. Era un echipaj de toata frumusetea.

- Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana, spuse Cenusareasa, care cauta

acum un vizitiu.

- Ai dreptate, raspunse nasa fetei, du -te si vezi.

Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr -un vizitiu cu

mustata faloasa.

- Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare, mai

spuse zana fetei.

Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute, pe care nasa le transforma in sase

lachei chipesi, care se urcara la spatele calestii. Zana o antreba apoi pe

Cenusareasa:

- Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? - Da, dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate?

Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in

vesminte deosebite din aur si argint. Ii mai darui o pereche de conduri din

sticla, cum nu se mai vazusera. Astfel gatita ca o mare craiasa, Cenusareasa se

urca in caleasca, iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.



342

- Daca ramai la petrecere o clipa mai tarziu, caleasca se va face la loc dovleac,

caii-soareci, lacheii-soparle, iar straiele tale-vechiturile de mai inainte.

Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca

fericita. Printul, stiind de sosirea unei printese, alerga in intampinarea ei,

oferindu-i bratul, la scara calestii, si o conduse in marea sala de bal, unde se aflau oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. "E neasemuit de

frumoasa", se auzea pretutindeni.

Regele insusi sopti reginei:

- Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si blanda.

Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura, iar fiul regelui ii oferi cinstea

de a o invita la dans, in admiratia tuturor pentru gratia cu care se misca. In

timpul ospatului, printul, stand cu ochii la ea, nu manca mai nimic. Fata se

apropie de surorile ei, spunandu -le cuvinte de lauda, dar ele nu o recunoscura.

In timp ce acestea o admirau, Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert

inainte de miezul noptii; ea facu o plecaciu ne adanca si disparu. Acasa, o intalni

pe nasa ei, careia ii multumi zicand:

- Tare as vrea sa merg si maine la petrecere.

In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le

deschida.

- Ce mult ati zabovit! le spuse ea.

- Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa din lume. Nimeni nu o cunoaste

si nu se stie de unde a venit, ii spuse una din surori.

A doua zi, cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de

asemenea, mai frumoasa decat intaia data. Printul nu se misca de langa ea si,

cum fata se distra de minune, uita de povetele nasei ei. Cand auzi prima bataie

a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.

Printul o urma, dar nu o prinse. In graba, se intampla sa -i cada un condur din

sticla, pe care printul il culese. Ajunse acasa fara caleasca, fara lachei, cu

hainele ponosite si numai cu un condur in picior.

Cand surorile se intoarsera de la bal, Cenusareasa le iscodi:

- Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?

Acestea ii raspunsera:

- Printesa a disparut cum a batut miezul noptii si a lasat sa -i cada un condur de

sticla, pe care printul l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. E tare indragostit

de printesa cea frumoasa, mai spusera surorile.

Cateva zile mai tarziu, fiul regelui dadu de stire in regat ca va lua de sotie pe

aceea careia i se va potrivi pantofiorul pe care il gasise. Il incercara mai intai



343

printesele, apoi ducesele si intreaga curte, dar in zadar. A fost adus apoi celor

doua surori, care s-au straduit in fel si chip sa le intre piciorul in condur, dar nu

au reusit. Cenusareasa, care le privea, recunoscu condurul si intreba:

- Pot si eu sa-l incerc?

Surorile se pusera pe ras, batandu -si joc de ea. Cavalerul care adusese

condurul o privi pe Cenusareasa cu luare -aminte si o gasi tare frumoasa.

- Am porunca sa incerce toate fetele condurul, spuse el si se aproprie cu

pantofiorul de piciorul Cenusaresei, pe care se potrivi pe loc fara nici o greutate.

Si mare fu uimirea celor doua surori, cand Cenusareasa scoase dintr -un buzunar

un al doilea condur pe care-l puse in picior. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei.

Ea atinse cu nuiaua femecata zdrentele Cenusaresei, prefacandu -le intr-o

mandrete de straie. De indata, cele doua surori o recunoscura si se aruncara la

picioarele ei, cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. Cenusareasa le

ajuta sa se ridice spunandu-le:

- Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic.

Cenusareasa fu condusa la print, care a fost si mai impresionat de frumusetea

ei. Putin timp dupa aceea, el o lua de sotie. Iar ea le primi pe cele doua surori

ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam.



344

F rumoasa si bestia

Un negustor foarte bogat, tata a trei baieti si trei fete, dintre care doua

orgolioase si ingamfate, iar a treia foarte Frumoasa, pe cat de frumoasa pe atat

de inteleapta, pierdu deodata toata averea. Atunci hotara sa plece in lume

pentru a-si reface averea si, pe o noapte furtunoasa, ajunse la un castel luminat

dar unde, parea ca este pustiu si nu locuieste nimeni.

Deoarece ploaia si zapada il udasera pana la piele, se apropie de foc si isi zise:

Stapanul casei si slujitorii sai vor veni in curand si sigur imi va ierta

indrazneala". Astepta o buna bucata de vreme, dar cand batu ora unsprezece

nu mai putu sa indure foamea si lua un pui pe care, tremurand, il fripse la foc si

il manca pe nerasuflate. Bau cateva pahare cu vin, se simti mai indraznet si

incepu sa cutreiere incaperile neinchipuit de frumoase. La sfarsit, gasi o odaie

cu un pat foarte bun si fi ind trecut de ora douasprezece se hotari sa inchida usa

si sa se culce.

A doua zi se scula catre pranz si fu surprins sa gaseasca nu straiele lui cu care

venise, ci altele noi si curate. Cu siguranta, gandi el, palatul este al unei

zane careia i-a fost mila de mine." Privi pe fereastra si nu mai vazu zapada,

ci bolti de flori care incantau ochii.



345

Se duse din nou in locul in care mancase si vazu o masuta pe care erau

randuite bucate imbietoare. I ti multumesc, buna zana, pentru ca te-ai

gandit la mine." Dupa ce se indestula, negustorul iesi sa -si caute calul cu care

venise. In timp ce trecea pe sub bolta de trandafiri isi aminti ca Frumoasa il

rugase sa-i aduca un trandafir. De aceea culese pentru ea unul din gradina.

Deodata auzi un zgomot puternic si vazu venind spre el o Bestie atat de

infioratoare incat fu gata s -o ia la fuga.

- Esti de-a dreptul nerecunoscator, zise Bestia cu un glas infiorator catre

negustor. Ti-am salvat viata gazduindu-te in castelul meu, iar tu, pentru a ma

rasplati, imi furi trandafirii pe care-i iubesc mai mult decat orice pe lume. Vei

plati cu viata pentru asta. Mai ai timp doar pentru o ultima rugaciune.

Negustorul isi impreuna mainile, se arunca in genunchi in fata Bestiei si ii

spuse:

- Indurare, n-am crezut nici o clipa ca te voi mania atat cand am cules un

trandafir pentru fiica mea.

- Zici ca ai fete? Bine. Te voi ierta daca si numai daca una din fiicele tale vine

de bunavoie aici sa moara in locul tau, si acum, du -te. Daca niciuna din fetele

tale nu vrea sa vina, jura ca te vei intoarce peste trei luni.

Negustorul nu avea de gand sa -si sacrifice vreuna dintre fiice, dar se gandi:

Cel putin voi putea sa le mai imbratisez pentru ultima data" . De aceea jura sa se intoarca, iar Bestia ii spuse ca poate sa plece cand doreste si a dauga:

- Nu vreau sa pleci de la mine cu mana goala, intoarce -te in odaia unde-ai

dormit si vei gasi acolo un cufar gol pe care poti sa -l umpli cu tot ce-ti va placea

din palat.

Bestia pleca iar negustorul isi zise: D aca tot trebuie sa mor, macar sa las

in urma ceva avere" . Si a umplut cufarul, cu bani de aur, a incalecat si a

plecat cu o mare tristete in suflet. Calul o apuca singur pe calea catre casa si

negustorul ajunse degraba la fiicele lui.

Ajuns acasa, fiicele se stransera in jurul lui, dar in loc sa se bucure, negustorul

incepu sa planga. tinea in mana trandafirul pentru Frumoasa. I -l dadu si-i

spuse:

- Frumoaso, ia acest trandafir, l -a costat tare mult pe bietul tau tata.



346

Apoi, povesti intamplarea. Auzind acestea, fiicele mai mari au inceput a tip a si-

au certat-o pe Frumoasa pentru ca nu plangea deloc.

- Iata unde a dus ingamfarea acestei creaturi! Ea n -a vrut rochii, nu, ea n-a vrut

sa ceara prea mult, si acum din pricina trandafirului, tata va muri si ea nu da o

lacrima!

- Dar asta n-ar folosi la nimic, zise Frumoasa, de ce-as plange moartea lui tata?

Nici vorba sa moara, daca monstrul accepta pe una dintre noi in schimbul vietii

tatalui nostru, eu voi fi aceea. Sunt fericita ca -l pot salva pe tata si astfel ii voi

dovedi dragostea mea.

- Ba nu, Frumoaso, spusera in cor fratii ei, n-ai sa mori! Vom merge sa gasim

monstrul si de nu-l vom putea rapune vom muri sub loviturile lui.

- Nici sa nu va ganditi la asta, copiii mei, zise negustorul. Puterea Bestiei este atat de mare, ca nu pot spera s-o invingeti. Sunt miscat de bunatatea

Frumoasei, dar nu vreau s-o trimit la moarte. Sunt batran, mai am putin de

trait, daca voi muri nu regret decat faptul ca nu voi putea sa mai fiu alaturi de

voi si sa va spijin la nevoie.

- Te asigur, tata, ca nu te vei intoarce la palat fara mine, zise Frumoasa. Nimic

nu ma va impiedica sa merg cu tine, desi sunt tanara, nu tin prea mult la viata

mea, mai bine sa mor de mana Bestiei decat sa mor de durere pentru pierderea

ta.

In zadar au incercat s-o faca sa se razgandeasca, Frumoasa tinea cu tot

dinadinsul sa mearga la castel, si sa salveye astfel viata tatalui lor. Surorile se

bucurau de plecarea Frumoasei care le starnise ciuda prin purtarea ei.

Ajunsa la castel, Frumoasa este primita de Bestie care o cere cum o vede cat

este de frumoasa, se indragosteste de ea si o cere in casatorie. Frumoasa a

refuzat, dar de-a lungul zilelor se imprieteneste cu Bestia care se dovedeste a fi

o faptura plina de bunatate, chiar daca arata hidos. Frumoasa cere voia Bestiei

sa se intoarca acasa pentru cateva zile, dar ramane mai mult decat a promis.

Frumoasa incepu sa-si reproseze mahnirea pe care i-a provocat-o Bestiei pe

care incepuse sa-l iubeasca. incepu sa se plictiseasca fara Bestia. In a zecea

noapte, visa ca era in gradina palatului si ca o vazu pe Bestia intinsa pe iarba,

gata sa moara si reprosandu-i intarzierea. Frumoasa se trezi plangand. Cat de

rea pot fi fata de Bestia care are atata dragoste pentru mine. Ce vina

are ca este atat de urata? Are un suflet atat de bun si asta inseamna



347

mai mult ca orice. D e ce nu m-am casatorit cu Bestia? Voi fi mai

fericita cu Bestia decat sunt surorile mele cu sotii lor. Nu frumusetea

aduce fericirea, ci bunatatea, iar Bestia este plina de bunatate. Nu

iubesc pe Bestia, dar o stimez, ii sunt recunoscatoare si -i sunt

prietena. D aca o voi face nefericita, nu-mi voi ierta toata viata

nerecunostinta mea."

Fata si-a amintit de inelul magic daruit de Bestia. Scos de pe deget si pus pe

masa, inelul avea puterea s-o duca inapoi la castel. Frumoasa a pus inelul pe

masa si a adormit.

A doua zi, cand se trezi vazu cu bucurie ca se afla deja la palatul Bestiei. Se

imbraca in cea mai frumoasa rochie ca sa -i placa Bestiei si astepta cu nerabdare

sa se faca seara. Degeaba batu ora noua, Bestia nu s -a aratat. Frumoasa s-a

temut ca Bestia murise, alerga prin tot palatul strig and disperata. Cauta peste

tot si, intr-un tarziu, isi aminti de visul sau. Alerga in gradina spre rau, gasi

acolo pe Bestia fara cunostinta si crezu ca murise. Se arunca asupra trupului

simtind ca inima Bestiei mai batea inca. Bestia deschise ochii si -i spuse:

- Ti-ai uitat promisiunea! Mahnirea de a te fi pierdut m -a facut sa-mi doresc

moartea. Sunt fericit ca te mai pot vedea o data.

- Nu, nu vei muri, i-a zis Frumoasa. Vei trai pentru a-mi fi sot. Iti ofer mana si

inima mea. Credeam ca-ti sunt doar prietena, dar durerea pe care-o simt ma

face sa cred ca n-as putea trai fara tine.

Abia rosti Frumoasa aceste cuvinte, ca a vazut castelul, stralucind de lumina.

Muzica, tortele vesteau o mare bucurie, in urmatoarea clipa se intoarse catre

Bestia si mare-i fu mirarea cand vazu ca Bestia a disparut si in locul ei aparu un

print frumos ca Soarele. Printul i -a multumit Frumoasei ca a rupt blestemul pe

care-l aruncase asupra lui o Zana rea.

Desi nu-si putea crede ochilor vazandu-l pe print, fata nu se putu opri sa

intrebe unde a disparut Bestia.

- Dar Bestia e chiar in fata ta, zise printul. O zana rea m -a pedepsit pentru vina de-a alunga o cersetoare ce-mi ceruse adapost. Greu blestem a aruncat asupra

mea. M-a facut o bestie infricosatoare, mi-a dat cinci trandafiri, fiecare fiind un

an din viata mea. Daca n-as fi invatat sa fiu bun si sa ma fac iubit, trandafirii s -

ar fi uscat, iar eu as fi ramas toata viata un monstru. Am deschis larg portile

castelului, am oferit adapost tuturor, dar eu m -am retras in turnul castelului de



348

unde n-am mai iesit pana la venirea tatalui tau. Numai tu ai fost fermecata de

bunatatea mea, numai tu m-ai iubit! Pentru toate astea, te rog, fii aleasa mea!

Frumoasa fu uimita de spusele printului. Mersera impreuna la castel unde, spre

marea bucurie a fetei, ii astepta intreaga ei familie.

- Frumoaso, spuse zana cea buna, vino sa-ti primesti rasplata. Ai ales virtutea in

locul frumusetii, acum meriti sa ai si frumusetea si bunatatea. Vei deveni regina

si nadajduiesc ca tronul sa nu-ti distruga virtutile. Cat despre voi, zise Zana

surorilor, cunosc rautatea sufletului vostru. Pentru asta sunteti pedepsite. De

aici inainte veti fi doua stane de piatra, dar veti avea mintea intreaga. Veti sta

la portile palatului pedepsite sa priviti la fericirea Fr umoasei. Nu veti putea

scapa de pedeapsa decat atunci cand va veti recunoaste greselile, dar mi -e

teama ca veti ramane statui pentru totdeauna. Ne indreptam cand suntem

ingamfati, maniosi, lenesi sau lacomi, dar e o minune sa se indrepte sufletele

rele si invidioase.

In clipa urmatoare, rotind in aer bagheta ei magica, Zana ii duse in regatul

printului spre nespusa bucurie a supusilor. Frumoasa si alesul ei au trait fericiti

ani nenumarati si nimic nu le-a intunecat vreodata seninul vietii.



349

Frumoasa din padurea adormita

A fost odata un rege si o regina care n-aveau copii. Si erau atat de

mahniti, cat nu se poate spune. Cutreierasera ei toate locurile cu ape

miraculoase, bause regina tot felul de ierburi, dar nimic nu-i putu fi

de folos. in cele din urma cerul se milostivi de ea si-i dadu o fetita.Se facu un botez care ramase de pomina in tot tinutul. Iar mica

printesa avu drept nasa mai toate ursitoarele din regat. (Erau, pare-

mi-se, vreo sapte la numar). Fiecare din ele ii facura noii -nascute

cate un dar, dupa cum era obiceiul in vremea aceea. Asa ca ea capata

insusirile cele mai alese.Bineinteles ca, dupa terminarea botezului, oaspetii se intoarsera la

palat, unde ii astepta un ospat atat de imbelsugat, cum nu se mai

pomenise. Printre meseni se aflau la loc de cinste cele sapte

ursitoare, iar dinaintea fiecareia din ele cate un tacam faurit din aurul cel mai fin, impodobit cu diamante si rubine.

Dupa ce se asezara cu totii la masa, iata ca se pomenira cu una din

ursitoarele cele mai batrane, pe care nu o poftisera, fiindca nu se mai

auzise cam de vreo cincizeci de ani nimic despre dansa si o credeau

moarta ori blestemata. Regele porunci sa i se dea si ei un tacam, dar

era cu neputinta ca si acesta sa fie tot de aur, impodobit cu

nestemate, fiindca dintre acelea nu se faurisera decat sapte. Batranase socoti nedreptatita si mormai printre dinti niste vraji. Una din

ursitoarele mai tinere o auzi si se strecura nevazuta de nimeni sub o

perdea. Voia sa ramana cea din urma pentru a putea drege macar

ceva din raul ce i l-ar putea meni printesei batrana ursitoare. intre

timp, celelalte ursitoare incepura a-i imparti fetitei darurile:

Cea mai tanara dintre ele ii darui frumusete, a doua intelepciune, a

treia, indemanare, a patra ii dori sa danseze ca nimeni alta, a cincea,



350

sa cante ca o privighetoare, a sasea, sa manuiasca pana la

desavarsire toate instrumentele muzicale. Cand veni randul celei mai

batrane, ea clatina din cap cu rautate si prevesti:

- Printesa va avea toate insusirile, dar intr-o buna zi se va intepa laun deget cu varful unui fus si va muri in floarea varstei.

Prevestirea aceasta ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata, iar

parintii fetei varsara lacrimi amare.

Dar deodata rasari din spatele perdelei ursitoarea cea tanara si rosti

cu glas tare:

- Veniti-va in fire, o, rege, si tu, regina! Fetita voastra nu va muri. E

drept ca nu mai pot desface cu totul ceea ce i-a menit batrana

ursitoare si printesa se va intepa la deget cu varful unui fus, dar nuva muri. Va cadea intr-un somn care va tine vreme de o suta de ani

si nu se va scula pana nu va veni un tanar fecior de domn si o va

destepta.

Auzind acestea, regele dadu chiar a doua zi porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse si nici sa se afle vreunul in tot tinutul. Iar

cine nu va da ascultare poruncii, sa fie pedepsit cu moartea.Sa tot fi trecut vreo cincisprezece-saisprezece ani de la nasterea

printesei, care crestea vazand cu ochii si se facea din zi in zi mai

frumoasa.Dar intr-o zi, pe cand parintii ei lipseau de-acasa, fata alerga, jucand

si cantand, prin tot palatul, din odaie in odaie, si tot zburdand nimeri

intr-o camaruta din varful unui turn, unde se afla o batrana uitata de

lume. Aceasta tocmai torcea dintru-un caier. Porunca regelui, ca

nimeni sa nu se mai foloseasca de fus, nu ajunsese pana la urechile

ei batrane si iata de ce isi pastrase fusul.

- Ce faci acolo, batranico? O intreba curioasa printesa.

- Iaca, torc, frumoasa mea copila, ii raspunse batrana, nestiind cineera fata.

- Vai, ce joc frumos! Te rog lasa-ma si pe mine sa incerc sa fac ca

dumneata!

Batrana zambi si-i ingadui.

Dar nici n-apuca sa puna bine mana pe fus si...fie ca nu stia cum sa

umble cu el, fie ca blestemul ursitoarei trebuia sa se implineasca, n-

am putea sa va spun cum s-a intamplat, dar...fata se intepa la un

deget si cazu lesinata.

Batrana striga dupa ajutor, innebunita de spaima. Oamenii venirarepede din toate partile, o stropira cu apa, o batura peste maini, ii

frecara tamplele cu apa descantata, dar nimic n -o putu readuce insimtire.

Regele, care se inapoiase, auzi zarva din palat si urca in turn. isi

aminti atunci de prevestirea ursitoarei si socotind ca destinul se

implinise, porunci ca printesa sa fie culcata pe un pat cu horbote de

aur si argint imprejur, asezat in cea mai frumoasa incapere a

palatului.Era atat de frumoasa, de-ai fi zis ca e o zana, caci somnul nu-i rapise



351

nici bujorii din obraji, nici culoarea buzelor trandafirii. Doar ochii ii

tinea inchisi. De altfel, respiratia ii era regulata, asa ca iti puteai tine

usor da seama ca traieste.

Regele intelese ca nu mai era nimic de facut si dadu porunca sa fielasata sa doarma pana ce va suna ceasul desteptarii.

Ursitoarea cea buna, care-i daruise viata, harazind-o numai somnului,

se afla la douasprezece mile departare in regatul Matagun.

Regele ii trimise vestea printr-un pitic, care purta "cizme de sapte

poste". Erau cizmele fermecate cu care puteai face sapte poste dintr-

o saritura. Ea veni numaidecat intr-un car de foc, tras de patru

dragoni. Regele se grabi sa-i iasa intru intampinare, intinzandu-i

mana pentru a o ajuta sa coboare din car. Ursitoarei i se paru ca ceeace facuse el nu era tocmai rau dar, cum era prevazatoare, se gandi ca

printesei ii va fi tare urat cand se va destepta si se va gasi singura in

palatul acela mare. Atunci ii atinse cu bagheta ei magica pe toti acei

care se aflau acolo (in afara de rege si regina); guvernante, doamnede onoare, fete in casa, gentilomi, ofiteri, ospatari, randasi, curieri,

garda elvetiana, valeti, apoi mai atinse si toti caii din grajdurileregale, randasii care ingrijeau de zavozii cei mari de curte si chiar

catelusa printesei, care se gudura acum nelinistita la picioarele

patului unde dormea ea. Toti si toate fura atinse cu baghetaursitoarei, pentru a-i adormi si a nu se destepta decat odata cu

printesa, gata s-o serveasca. Pana si frigarile in care erau infipti

fazanii si prepelitele ramasera incremenite. Focul se stinse si el,

pentru a se reaprinde odata cu desteptarea frumoasei printese.

Zana cea buna facuse toate acestea cat ai clipi din ochi. Regele si

regina isi sarutara copila adormita si iesira din palat, dand porunca

celor din afara sa nu se apropie niciodata de locul acela.

Porunca nu-si mai avea rostul, caci ursitoarea facu sa creasca pe loc,imprejurul palatului, copaci inalti si tufe de maracini atat de dese si

intortocheate, incat nici o fiinta omeneasca sau orice alta vietate nu

s-ar fi incumetat sa patrunda acolo. Din tot castelul acela maret nu se

mai vedea acum decat varful unui turn si asta numai de la foarte

mare departare.

Ursitoarea cea buna facuse toate acestea numai si numai pentru a o

feri pe printesa adormita de ochii curiosilor.

Dar iata ca si cei o suta de ani trecusera cum trec toti anii si, intr-obuna zi, un fecior de domn, mergand la vanatoare, vazu turnul

castelului abia ivindu-se dintre copacii si balariile ce-l inconjurau.impins de curiozitate, intreba pe unul si pe altul ce fel de turn era

acela, dar nimeni nu stia si ce dadeau raspunsuri in doi peri. Unii

spuneau ca e turnul unui vechi castel, pe unde umblau toata noaptea

stafii, altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele tinutului, pentru a

juca imprejurul flacailor si chemau duhurile rele. Cei mai multi

povesteau de un capcaun care prindea copii, ii frigea si -i manca fara a putea fi oprit, fiindca numai el putea patrunde in castel, pe un drum



352

anume, pe care nimeni altul nu-l cunostea.

Printul nu mai stia ce sa creada despre toate cate le auzea. Dar un

taran batran grai in cele din urma:

- Asculta, fatul meu, zice el molcom: sa tot fie vreo cincizeci de ani decand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta s -ar fi aflat o

printesa, cea mai frumoasa din cate au fost vazute vreodata, dar care

a fost sortita sa doarma o suta de ani. Si somnul acesta nu va lua

sfarsit, dupa cum spunea tata, decat atunci cand va veni un fiu de

domn, caruia i-a fost harazit s-o trezeasca.

Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si manat de o

dorinta care pornea din inima se hotari sa puna capat acestor

legende, se incumeta sa patrunda in castel. inlatura orice altebanuieli, aratandu-se vrednic de barbatie. Dar nici nu se apropiase

bine de castel si vazu cum copacii cei inalti, gardurile de maracini si

toate celelalte oprelisti se dadeau in laturi, deschizandu-i o poteca,

pentru a se putea avanta catre tinta dorita. Castelul se zarea acumbine de tot. Se afla la capatul unei alei pietruite. Dar printul ramase

locului, caci nimeni nu-l putu insoti. Dupa trecerea lui, copacii si maracinii se adunara din nou, inchizand drumul catre castel oricarui

muritor. Toate acestea il uluira o clipa, dar nu-l impiedicara sa-si

urmeze calea. Un print tanar si dornic de aventuri nu-si pierde atat delesne curajul. Intra deci si se pomeni intr-o curte si ceea ce vazu ar fi

putut sa-i inghete inima de frica: peste tot domnea o liniste de

moarte. Nu se vedeau decat oameni si animale, care pareau adormite

pentru totdeauna.

Dupa nasurile purpurii si obrajii rumeni ai soldatilor din garda

elvetiana, isi dadu seama ca acestia nu erau decat adormiti. Iar

cupele care mai pastrau inca urme de vin dovedeau ca adormisera pe

cand se cinsteau cu cate un paharel.Patrunse apoi intr-o curte mare, cu dale de marmura, mai urca o

scara si se pomeni in camera de garda a palatului. Toti, ofiterii

sforaiau cu carabinele la umar. Strabatu apoi multe camere, in care

se aflau gentilomi si doamne de onoare, care dormeau, de asemenea,

sezand, in picioare si, in sfarsit, ajunse intr-o incapere cu totul si cu

totul de aur. Pe un pat cu perdelele date in laturi, era culcata o

printesa de vreo cincisprezece-saisprezece ani. Era atat de

stralucitoare, incat frumusetea ei il orbi aproape. Printul duse mana la

ochi. Visa? Sau i se nazarise? Exista? Sau era aievea? Tremurand de emotie, printul se apropie totusi si se aseza in

genunchi in fata patului ei. Atunci...vraja de dezlega si...printesa se destepta. il privi cu

bunavointa si vorbi:

- in sfarsit, iata-te! O, printul meu, cat de mult m-ai lasat sa te

astept!

Vrajit de vorbele ei si de felul cum au fost soptite, printul nu gasea

cuvintele care s-o asigure cata bucurie ii aduce si cata recunostinta ii poarta. Apoi nu mai spuse nimic, caci inimile lor vorbeau mai mult



353

decat s-ar putea spune. Printul era mult mai sfios decat printesa,

fiindca, dupa cate se pare, ursitoarea cea buna ii trimisese in timpul

somnului vise frumoase, care o pregatisera pentru aceasta intalnire.

Odata cu printesa se desteptase intreg palatul. Dar nefiind cu totii

prinsi de inflacarare, curtenilor le era foame si prima doamna de

onoare o instiinta cu glas tare ca friptura era servita. Printul o ajuta

pe logodnica lui sa se ridice din pat, ferindu-se pe cat putu sa-i arate

uimirea pentru rochia de pe vremea bunicii pe care o purta, dar care

o prindea nespus de bine si nu-i intuneca intru nimic frumusetea.

Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara serviti de ofiterii din garda

personala a printesei, iar viorile si clarinetele executara canteceminunate, cu toate ca se scursesera o suta de ani de cand nu mai

fusesera cantate.

Imediat dupa cina mersera in capela palatului, unde marele preot al

castelului ii casatori. A doua zi, printul isi parasi, in zori, sotia, pentru a pleca sa-si

vesteasca tatal, care trebuie sa fi fost, desigur, foarte ingrijorat delipsa lui.

Povestirea pe care i-o spusese acestuia fu alta decat cea adevarata. ii

istorisi ca, umbland la vanatoare, s-a ratacit prin padure si s-aadapostit in coliba unui carbunar, care i-a dat sa manance paine

neagra si branza, caci mai mult n-avea.

Tatal lui, care era un om bland si bun, il crezu, dar maica -sa nu se

prea lasa usor inselata. Si vazand ca fiul ei mergea zilnic la vanatoare

si innopta in afara de castel, cazu pe ganduri. Povestea aceasta tinu

doi ani incheiati. Printesa ii darui intre timp doi copii: o fetita careia ii

dadura numele de Aurora si un baietel caruia ii spuneau Soare,

fiindca era atat de sclipitor, incat o intrecea pe sora lui, care eraneinchipuit de frumoasa.

Regina-mama incerca in nenumarate randuri sa afle cate ceva despre

viata dinafara a fiului ei, dar el se ferea sa-i destainuiasca adevarul,

caci ea se tragea dintr-un neam de capcauni, iar tatal lui o luase in

casatorie numai pentru aventurile ei nenumarate. La curte se soptea

chiar ca ar fi mostenit si ceva din apucaturile neamului din care se

tragea si ca abia de se abtinea sa nu sara asupra copiilor sa-i

manance. Iata de ce printul nu-i marturisi nimic decat atunci cand

regele muri si el ramase stapan pe tara. isi declara deci public casatoria: isi aduse regina la palat si se facura mari serbari in capitala

regatului, unde printesa intra purtata in triumf, impreuna cu cei doi copii ai sai.

Trecu un timp. Dar intr-o buna zi regele porni la lupta impotriva

vecinului sau, imparatul Cantalabutta. Regenta ramase mama sa,

careia ii lasa in grija regatul, sotia si pe copiii lui. Dar abia plecat,

regina-mama isi trimise nora si nepotii la una din casele ei de la tara,

pentru a le putea face mai usor de petrecanie. intr-o seara, pe cand se afla si ea acolo, isi chema bucatarul si ii spuse:



355

mama o manca cu aceeasi pofta cu care ar fi mancat -o pe regina.

Acum era foarte multumita. Se pregatea sa-i spuie regelui ca niste

lupi turbati s-au napustit asupra sotiei si copiilor sai si i -au mancat.

Dar, intr-o seara, pe cand isi facea de lucru prin curtea de serviciu,adulmecand ceva carne proaspata pentru poftele ei nesatioase, il auzi

plangand pe micul Soare si pe sora lui, Aurora, care se rugau de

mama lor sa-i ierte pentru vreo sotie facuta. Zmeoaica recunoscu

imediat glasul reginei si al copiilor. Furioasa ca fusese trasa pe sfoara,

porunci cu o voce care facea sa se cutremure tot palatul sa i se aduca

in mijlocul curtii o tocitoare mare, pe care o umplu cu broaste raioase

si cu naparci. Totul fu gata pentru a o arunca in ea pe regina, pe

copii, pe bucatar, pe nevasta lui si pe sluga acesteia si mai ceru catoti sa-i fie adusi cu mainile legate la spate. Porunca ii fu executata

fara murmur. Calaul se pregatea tocmai sa-i arunce in tocitoare cand

regele, la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce atat de

curand, intra in curte calare pe calul sau si intreba ingrozit ceinseamna acel spectacol. Vazand ca nu mai are alta scapare,

capcauna se arunca cu capul inainte in tocitoare si fu inghitita intr -oclipa de jivinele pregatite de ea pentru altii.

Asa se sfarsi cu bine povestea printesei din padurea adormita.



356

F at F rumos din lacrima

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât îngermenii viitorului, pe când Dumnezeu clca înc cu picioarele sale

sfinte pietroasele pustii ale pmântului, ² în vremea veche tria unîmprat întunecat i gânditor ca miaz-noaptea i avea o

împrteas tânr i zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.

Cincizeci de ani de când împratul purta rzboi c-un vecin al lui. Murise vecinul i lsase de motenire fiilor i nepoilor ura i

vrajba de sânge. Cincizeci de ani, i numai împratul tria singur,ca un leu îmbtrânit, slbit de lupte i suferine ² împrat, ce-n

viaa lui nu râsese niciodat, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soiei lui

tinere, nici la povetile btrâne i glumee a ostailor înlbii înbtlie i nevoi. Se simea slab, se simea murind i n-avea cui slese motenirea urii lui. Trist se scula din patul împrtesc, de

lâng împrteasa tânr ² pat aurit, îns pustiu i nebinecuvântat, ² trist mergea la rzboi cu inima neîmblânzit, ²i împrteasa sa, rmas singur, plângea cu lacrimi de vduviesingurtatea ei. Prul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cdea

pe sânii ei albi i rotunzi, ² i din ochii ei albatri i mari curgeauiroaie de mrgritare apoase pe o fa mai alb ca argintul

crinului. Lungi cearcne vinete se trgeau împrejurul ochilor, i

vine albastre se trgeau pe faa ei alb ca o marmur vie. Sculat din patul ei, ea se arunc pe treptele de piatr a unei bolte

în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoanaîmbrcat în argint a Maicii durerilor. Înduplecat de rugciunileîmprtesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezir i o

lacrim curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împrteasa se ridic în toat mreaa ei statur, atinse cu buza ei

seac lacrima cea rece i o supse în adâncul sufletului su. Dinmomentul acela ea purcese îngreunat.

Trecu o lun, trecur dou, trecur nou, i împrteasa fcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu prul blai ca razele lunii.

Împratul surâse, soarele surâse i el în înfocata lui împrie,chiar sttu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin i veselie, ² vinul curgea din butii sparte i chiotele despicau bolta

cerului.



357

i-i puse mama numele: Ft-Frumos din lacrim. i crescu i se fcu mare ca brazii codrilor. Cretea într -o lun cât alii într-un an.

Când era destul de mare, puse s-i fac un buzdugan de fier, îl arunc în sus de despic bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic i

buzduganul se rupse-n dou. Atunci puse s-i fac altul mai greu -îl arunc în sus aproape de palatul de nori al lunii; czând din nori,nu se rupse de degetul voinicului.

Atunci Ft-Frumos îi lu ziua bun de la prini, ca s se duc, sse bat el singur cu otile împratului ce-l dumnea pe tat-su.

Puse pe trupul su împrtesc haine de pstor, cme deborangic, esut în lacrimile mamei sale, mândr plrie cu flori,cu cordele i cu mrgele rupte de la gâturile fetelor de -mprai, îi puse-n brâul verde un fluier de doine i altul de hore, i, când erasoarele de dou sulie pe cer, a plecat în lumea larg i-n toiul lui

de voinic.

Pe drum horea i doinea, iar buzduganul i-l arunca s spintecenourii, de cdea departe tot cale de-o zi. Vile i munii se uimeau

auzindu-i cântecele, apele-i ridicau valurile mai sus ca s-l asculte,izvoarele îi turburau adâncul, ca s-i azvârle afar undele lor,

pentru ca fiecare din unde s-l aud, fiecare din ele s poat cântaca dânsul când vor opti vilor i florilor.

Râurile se cioriau mai în jos de brâiele melancolicelor stânce,

învau de la pstorul împrat doina iubirilor, iar vulturii ce stauamuii pe cretetele seci i sure a stâncelor nalte, învau de la el iptul cel plâns al jelei.

Stteau toate uimite pe când trecea pstoraul împrat, doinind i horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; i -n

piepturile pstorilor tineri, rzimai c-un cot de-o stânc i c-omân pe bât, încolea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare

² dorul voiniciei.

Toate stteau în loc, numai Ft-Frumos mergea mereu, urmrind cu cântecul dorul inimii lui, i cu ochii buzduganul, ce sclipea prin

nori i prin aer ca un vultur de oel, ca o stea nzdrvan.

Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, czând, se izbi de o poart de aram, i fcu un vuiet puternic i lung. Poarta era

sfrâmat i voinicul intr. Luna rsrise dintre muni i seoglindea într-un lac mare i limpede, ca seninul cerului. În fundul



358

lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar înmijlocul lui, pe o insul de smarand, încunjurat de un crâng de

arbori verzi i stufoi, se ridica un mândru palat de o marmur calaptele, lucie i alb ² atât de lucie, încât în ziduri rsfrângea ca-

ntr-o oglind de argint: dumbrav i lunc, lac i rmuri. O luntre

aurit veghea pe undele limpezi ale lacului lâng poart; i-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cântece mândre i senine. Ft- Frumos se sui-n luntre i, vâslind, ajunse pân la scrile de

marmur ale palatului. Ptruns acolo, el vzu în boltele scrilorcandelabre cu sute de brae, i-n fiecare bra ardea câte o stea de

foc. Ptrunse în sal. Sala era înalt, susinut de stâlpi i dearcuri, toate de aur, iar în mijlocul ei sttea o mândr mas,

acoperit cu alb, talgerele toate spate din câte -un singurmrgritar mare; iar boierii ce edeau la mas în haine aurite, pescaune de catifea roie, erau frumoi ca zilele tinereii i voioi ca

horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur,btut cu diamante, i cu hainele strlucite, era frumos ca luna unei nopi de var. Dar mai mândru era Ft-Frumos.

² Bine-ai venit, Ft-Frumos! zise împratul; am auzit de tine, da' de vzut nu te-am vzut.

² Bine te-am gsit, împrate, dei m tem c nu te-oi lsa cu bine, pentru c am venit s ne luptm greu, c destul ai viclenit asupra

tatlui meu.

² Ba n-am viclenit asupra tatlui tu, ci totdeauna m-am luptat înlupt dreapt. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune

lutarilor s zic i cuparilor s umple cupele cu vin i -om lega frie de cruce pe cât om fi i -om tri.

i se srutar feciorii de-mprai în urrile boierilor, i bur i sesftuir.

Zise împratul lui Ft-Frumos:² De cine-n lume te temi tu mai mult?

² De nime-n lumea asta, afar de Dumnezeu. Dar tu? ² Eu iar de nime, afar de Dumnezeu i de Mama-pdurilor. Obab btrân i urât, care umbl prin împria mea de mân cu

furtuna. Pe unde trece ea, faa pmântului se usuc, satele serisipesc, târgurile cad nruite. Mers-am eu asupra ei cu btlie,

dar n-am isprvit nimica. Ca s nu-mi prpdeasc toatîmpria, am fost silit s stau la-nvoial cu ea i s-i dau ca bir tot

al zecelea din copiii supuilor mei. i azi vine ca s-i ieie birul.



359

Când sun miaznoaptea, feele mesenilor se posomorâr; cci pemiaznoapte clare, cu aripi vântoase, cu faa zbârcit ca o stânc

buhav i scobit de praie, c-o pdure-n loc de pr, urla prinaerul cernit Mama-pdurilor cea nebun. Ochii ei ² dou nopi turburi, gura ei ² un hu cscat, dinii ei ² iruri de pietre de

mori.Cum venea vuind, Ft-Frumos o apuc de mijloc i o trânti cu toat puterea într-o piu mare de piatr; peste piu prvli o bucat de

stânc, pe care-o leg din toate prile cu apte lanuri de fier. Înuntru baba uiera i se smulgea ca vântul închis, dar nu-i

folosea nimica.

Veni iar la osp; când prin bolile ferestelor, la lumina lunii,vzur dou dealuri lungi de ap. Ce era? Mama-pdurilor,

neputând s ias, trecea peste ape cu piu cu tot i-i brzda faa îndou dealuri. i fugea mereu, o stânc de piatr îndrcit,

rupându-i cale prin pduri, brzdând pmântul cu dâr lung, pân ce se fcu nevzut în deprtarea nopii.

Ft-Frumos ospt ce ospt, dar apoi, luându -i buzduganul de-aumr, merse mereu pe dâra tras de piu, pân ce ajunse lâng-ocas frumoas, alb, care sticlea la lumina lunii în mijlocul unei grdini de flori. Florile erau în straturi verzi i luminau albastre,

roie-închise i albe, iar printre ele roiau fluturi uori, casclipitoare stele de aur. Miros, lumin i un cântec nesfârit, încet,

dulce, ieind din roirea fluturilor i a albinelor, îmbtau grdina i casa. Lâng prisp stteau dou butii cu ap, iar pe prisp torcea

o fat frumoas. Haina ei alb i lung prea un nor de raze i umbre, iar prul ei de aur era împletit în cozi lsate pe spate, pe

când o cunun de mrgritrele era aezat pe fruntea ei neted. Luminat de razele lunii, ea prea muiat într-un aer de aur.

Degetele ei ca din cear alb torceau dintr-o furc de aur i dintr-un fuior de o lân ca argintul torcea un fir de o mtase alb,

subire, strlucit, ce semna mai mult a o vie raz de lun, cecutreiera aerul, decât a fir de tor t.

La zgomotul uor al pailor lui Ft-Frumos, fata-i ridic ochii albatri ca undele lacului.

² Bine-ai venit, Ft-Frumos, zise ea cu ochii limpezi i pe jumtateînchii, cât e de mult de când te-am visat. Pe când degetele mele

torceau un fir, gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în careeu m iubeam cu tine; Ft-Frumos, din fuior de argint torceam i



360

eram s-i es o hain urzit în descântece, btut-n fericire; s-o pori... s te iubeti cu mine. Din tortul meu i-a face o hain, din

zilele mele, o via plin de desmierdri.

Astfel, cum privea umilit la el, fusul îi scp din mân i furca

czu alturi de ea. Ea se scul i, ca ruinat de cele ce zisese,mâinile ei spânzurau în jos ca la un copil vinovat i ochii ei cei mari se plecar. El se apropie de ea, c-o mân îi cuprinse mijlocul, iar cu

cealalt îi desmierd încet fruntea i prul i-i opti:

² Ce frumoas eti tu, ce drag-mi eti! A cui eti tu, fata mea? ² A Mamei-pdurilor, rspunse ea suspinând; m vei iubi tu acu²

ma, când tii a cui sunt? Ea încunjur cu amândou braele ei goale grumazul lui i se uit lung la el, în ochii lui.

² Ce-mi pas a cui eti, zise el, destul c te iubesc.

² Dac m iubeti, s fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui; dac te-ar gsi mama, ea te-ar omorî, i dac-ai muri tu,

eu a nebuni ori a muri i eu.

² N-aibi fric, zise el zâmbind i desfcându-se din braele ei.Unde-i mum-ta?

² De când a venit se zbucium în piua în care-ai încuiat-o tu i roade cu colii la lanurile ce-o închid.

² Ce-mi pas! zise el repezindu-se s vad unde-i.² Ft-Frumos, zise fata, i dou lacrimi mari strlucir în ochii ei,nu te duce înc! S te-nv eu ce s facem ca s învingi tu pe mama.Vezi tu buile aste dou? Una-i cu ap, alta cu putere. S le mutm

una în locul alteia. Mama, când se lupt cu vrjmaii ei, strigcând obosete: "Sti, s mai bem câte-oleac de ap!" Apoi ea bea

putere, în vreme ce dumanul ei numai ap. De aceea noi le mutmdin loc: ea nu va ti i va bea numai ap în vremea luptei cu tine.

Precum au zis, aa au i fcut. El se repezi dup cas.² Ce faci, bab? strig el. Baba, de venin, se smulse odat din piu-

n sus i rupse lanurile, lungindu-se slab i mare pân-n nori.

² A, bine c mi-ai venit, Ft-Frumos! zise ea, fcându-se iarscurt, ia acum hai la lupt, acu om vedea cine-i mai tare!



361

² Hai! zise Ft-Frumos. Baba-l apuc de mijloc, se lungi repezindu-se cu el pân-n nori, apoi îl izbi de pmânt i-l bg în

rân pân-n glezne.

Ft-Frumos o izbi pe ea i o bg-n pmânt pân în genunchi.

² Sti, s mai bem ap, zise Mama-pdurilor ostenit. Sttur i se rsuflar. Baba bu ap, Ft-Frumos bu putere, -un fel de focnestins îi cutreier cu fiori de rcoare toi muchii i toate vinele lui

cele slbite.

C-o putere îndoit, cu brae de fier, o smunci pe bab de mijloc i-obg-n pmânt pân-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap i-i

risipi creierii. Cerul încruni de nouri, vântul începu a geme rece i a scutura casa cea mic în toate încheieturile cpriorilor ei . erpi

roii rupeau trsnind poala neagr a norilor, apele preau clatr, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzrii. Prin

acel întuneric des i neptruns, Ft-Frumos vedea albind o umbrde argint, cu pr de aur despletit, rtcind, cu mâinile ridicate i

palid. El se apropie de ea i-o cuprinse cu braele lui. Ea czu camoart de groaz pe piep² tul lui, i mâinile ei reci s-ascunser-n

sânul lui. Ca s se trezeasc, el îi srut ochii. Norii se rupeaubuci pe cer, luna roie ca focul se i vea prin sprturile lor risipite;

iar pe sânul lui, Ft-Frumos vedea cum înfloreau dou stelealbastre, limpezi, i uimite ² ochii miresei lui. El o lu pe brae i

începu s fug cu ea prin furtun. Ea-i culcase capul în sânul lui i prea c adormise. Ajuns lâng grdina împratului, el o puse-n

luntre, ducând-o ca-ntr-un leagn peste lac, smulse iarb, fân cumiros i flori din grdin i-i cldi un pat, în care-o aez ca-ntr-un

cuib.

Soarele ieind din rsrit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci i rotunde, faa ei de -o paloare

umed ca ceara cea alb, mâinile mici i unite pe piept, prul despletit i rsfirat pe fân, ochii mari, închii i adâncii în frunte,

astfel ea era frumoas, dar prea moart. Pe acea frunte neted i alb, Ft-Frumos presur câteva flori albastre, apoi ezu alturi cu

ea i-ncepu a doini încet. Cerul limpede ² o mare, soarele ² o fade foc, ierburile împrosptate, mirosul cel umed al florilor învioateo fceau s doarm mult i lin, însoit în calea visurilor ei de

glasul cel plâns al fluierului. Când era soarele-n amiazi, firea tceai Ft-Frumos asculta fericita ei rsuflare, cald i umed. Încet se

plec la obrazul ei i-o srut. Atunci ea deschise ochii înc plini devisuri, i-ntinzându-se somnoroas, zise încet i zâmbind:



362

² Tu aici eti? ² Ba nu sunt aici, nu vezi c nu sunt aici? zise el mai lcrmând de

fericire.

Cum edea el lâng ea, ea-i întinse un bra i-i cuprinse mijlocul.

² Hai, scoal, zise el desmierdând-o, e ziua-n amiaza-mare. Ea sescul, îi netezi prul de pe frunte i -l dete pe spate, el îi cuprinsemijlocul, ea-i înconjur grumazul ² i astfel trecur printre

straturile de flori i intrar în palatul de marmur al împratului.

El o duse la împratul i i-o art, spuindu-i c-i mireasa lui. Împratul zâmbi, apoi îl lu de mân pe Ft-Frumos, ca i când ar

fi vrut s-i spuie ceva în tain, i-l trase la o fereastr mare, pecare vedea lacul cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uituimit pe luciul lacului i ochii i se umplur de lacrimi. O lebd îi înlase aripile ca pe nite pânze de argint i cu capul cufundat în

ap sfâia faa senin a lacului.

² Plângi împrate? zise Ft-Frumos. De ce? ² Ft-Frumos, zise împratul, binele ce mi l-ai fcut mie nu i-l pot plti nici cu lumina ochilor, oricât de scump mi-ar fi, i cu toate

astea vin s-i cer i mai mult.

² Ce, împrate? ² Vezi tu lebda ceea îndrgit de unde? Tânr fiind, a trebui s

fiu îndrgit de via, i cu toate astea de câte ori am vrut s-mi fac

sam. Iubesc o fat frumoas, cu ochii gânditori, dulce ca viselemrii ² fata Genarului, om mândru i slbatic ce îi petrece viaa

vânând prin pduri btrâne. O, cât e de aspru el, cât e de frumoas fata lui! Orice încercare de a o rpi a fost deart. Încearc-te tu!

Ar fi stat Ft-Frumos locului, dar scump-i era fria de cruce, caoricrui voinic, mai scump decât zilele, mai scump decât

mireasa.

² Împrate prea luminate, din câte noroace-ai avut, unul a fost mai mare decât toate: acela c Ft-Frumos i-i frate de cruce. Hai,

c m duc eu s rpesc pe fata Genarului.

i-i lu cai ageri, cai cu suflet de vânt, Ft-Frumos, i era s plece. Atunci mireasa lui ² Ileana o chema ² îi zise încet la ureche,

srutându-l cu dulce:



363

² Nu uita, Ft-Frumos, c pe cât vei fi tu departe, eu oi tot plânge. El se uit cu mil la ea, o mângâie, dar apoi, desfcându-se de

îmbrorile ei, se avânt pe eaua calului i plec în lume.

Trecea prin codri pustii, prin muni cu fruntea nins, i când

rsrea dintre stânci btrâne luna cam palid, ca faa unei fetemoarte, atunci vedea din când în când câte-o strean uriaatârnat de cer, ce încunjura cu poalele ei vârful vreunui munte ²

o noapte sfârtecat, un trecut în ruin, un castel numai pietre i ziduri sparte.

Când se lumin de ziu, Ft-Frumos vede c irul munilor d într-o mare verde i întins, ce triete în mii de valuri senine,

strlucite, care treier aria mrii încet i melodios, pân undeochiul se pierde în albastrul cerului i în verdele mrii. În captul

irului de muni, drept asupra mrii, se oglindea în fundul ei omrea stânc de granit, din care rsrea ca un cuib alb o cetate

frumoas, care, de alb ce era, prea poleit cu argint. Din zidurilearcate rsreau ferestre strlucite, iar dintr-o fereastr deschis se zrea, printre oale de flori, un cap de fat, oache i vistor, ca o

noapte de var. Era fata Genarului.

² Bine-ai venit, Ft-Frumos, zise ea, srind de la fereastr i deschizând porile mreului castel, unde ea locuia singur ca un

geniu într-un pustiu, ast-noapte mi se prea c vorbesc c-o stea, i steaua mi-a spus c vii din partea împratului ce m iubete.

În sala cea mare a castelului, în cenua vetrei, veghea un motan cuapte capete, care când urla dintr -un cap s-auzea cale de-o zi, iar

când urla din câte apte, s-auzea cale de apte zile.

Genarul, pierdut în slbatecele sale vântori, se deprtase cale de -o zi.

Ft-Frumos lu fata în brae i punând-o pe cal, zburau amândoi prin pustiul lungului mrii ca dou abia vzute închegri ale

vzduhului.

Dar Genarul, om nalt i puternic, avea un cal nzdrvan cu douinimi. Motanul din castel mieun dintr-un cap, iar calul Genarului

nechez cu vocea lui de bronz.

² Ce e? îl întreb Genarul pe calul nzdrvan. i s-a urât cubinele?



364

² Nu mi s-a urât mie cu binele, ci de tine-i ru. Ft-Frumos i-a furat fata.

² Trebuie s ne grbim mult ca s-i ajungem? ² S ne grbim i nu prea, pentru c-i putem ajunge. Genarul

înclec i zbur ca spaima cea btrân în urma fugiilor. Încurând îi i ajunse. S se bat cu el Ft-Frumos nu putea, pentru cGenarul era cretin i puterea lui nu era în duhurile întunericului,

ci în Dumnezeu.

² Ft-Frumos, zise Genarul, mult eti frumos i mi-e mil de tine. De ast dat nu-i fac nimica, dar de alt dat... ine minte!

i luându-i fata alturi cu el, pieri în vânt, ca i când nu mai fusese.

Dar Ft-Frumos era voinic i tia drumul înapoi. El se reîntoarse i gsi pe fat iar singur, îns mai palid i mai plâns ea prea i mai frumoas. Genarul era dus iar la vântoare cale de dou zile.

FtFrumos lu ali cai din chiar grajdul Genarului.

Ast dat plecar noaptea. Ei fugeau cum fug razele lunii pesteadâncile valuri ale mrii, fugeau prin noaptea pustie i rece ca

dou visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miautele lungi i îndoiteale motanului din vatra castelului. Apoi li se pru c nu mai pot

merge, asemene celor ce vor s fug în vis i cu toate aceste nu pot.

Apoi un nor de colb îi cuprinse, cci Genarul venea în fuga calului,de rupea pmântul.

Faa lui era înfricoat, privirea crunt. Fr de-a zice o vorb, el apuc pe Ft-Frumos i-l azvârli în nourii cei negri i plini de

furtun ai cerului. Apoi dispru cu fat cu tot.

Ft-Frumos, ars de fulgere, nu czu din el decât o mân de cenuîn nisipul cel fierbinte i sec al pustiului. Dar din cenua lui se fcu

un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lâng el arbori nali, verzi, stufoi rspândeau o umbr rcorit i

mirositoare. Dac cineva ar fi priceput glasul izvorului, ar fi înelesc jelea într-o lung doin pe Ileana, împrteasa cea blaie a lui Ft-Frumos. Dar cine s îneleag glasul izvorului într-un pustiu,

unde pân-atunci nu clcase picior de om?

Dar pe vremea aceea Domnul umbla înc pe pmânt. Într-o zi sevedeau doi oameni cltorind prin pustiu. Hainele i faa unuia



365

strlucea ca alba lumin a soarelui; cellalt, mai umilit, nu preadecât umbra celui luminat. Era Domnul i sf. Petrea. Picioarele lor

înfierbântate de nisipul pustiului clcar atuncea în rcoarele i limpedele pâru ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor

sfâiau valurile pân la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bu din

ap i-i spl faa sa cea sfânt i luminat i mâinile sale fctoare de minuni. Apoi ezur amândoi în umbr, Domnul cugetând la tatl su din cer, i sfântul Petrea ascultând pe cugete

doina izvorului plângtor. Când se scular spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, f ca acest izvor s fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfânt,

dup care apoi se deprtar înspre mare, fr a mai privi înapoi.

Ca prin farmec pieri izvorul i copacii, i Ft -Frumos, trezit cadin² tr-un somn lung, se uit împrejur. Atunci vzu chipul cel

luminat al Domnului, ce mergea pe valurile mrii, care se plecauînaintea lui, întocmai ca pe uscat; i pe sf. Petrea, care, mergând înurma lui i învins de firea lui cea omeneasc, se uita înapoia sa i-i

fcea lui FtFrumos din cap. Ft-Frumos îi urmri cu ochii pân cechipul sf. Petrea se risipi în deprtare, i nu se vedea decât chipul strlucit al Domnului aruncând o dung de lumin pe luciul apei,

astfel încât dac soarele n-ar fi fost în amiazi, ai fi crezut c soareleapune! El înelesese minunea învierii sale i îngenunche înspre

apusul acelui soare dumnezeiesc.

Dar apoi îi aduse aminte c fgduise a rpi pe fata Genarului, i

ceea ce fgduiete voinicul anevoie o las nefcut.

Deci se porni i înspre sar ajunse la castelul Genarului, cestrlucea în întunericul serii ca o uria umbr. El intr în cas... fata Genarului plângea. Dar când îl vzu, faa ei se-nsenin cumse-nsenin o und de o raz. El îi povesti cum înviese; atunci ea-i

zise:

² De rpit nu m poi rpi pân ce nu-i avea un cal asemene cuacela ce-l are tatl meu, pentru c-acela are dou inimi; dar eu am

s-l întreb în ast sar de unde-i are calul, ca s poi i tu s capei unul ca acela. Pân atunci îns, pentru ca s nu te afle tat-meu, eute voi preface într-o floare.

El ezu pe un scaun, iar ea opti o vraj dulce, i, cum îl srut pe frunte, el se prefcu într-o floare roie închis ca viina coapt. Ea-

l puse între florile din fereast i cânta de veselie, de rsunacastelul tatlui ei.



366

Atunci intr i Genarul.² Vesel fata mea? i de ce eti vesel? întreb el.

² Pentru c nu mai este Ft-Frumos ca s m rpeasc, rspunseea râzând.

Se puser la cin.² Tat, întreb fata, de unde ai calul d-tale, cu care umbli lavânat?

² La ce-i trebuie s-o tii? zise el încruntând sprâncenele.² tii prea bine, rspunse fata, c nu vreau ca s-o tiu decât numai

ia-aa ca s-o tiu, pentru c-acu nu mai e Ft-Frumos s mrpeasc.

² tii tu c nu m împotrivesc ie niciodat, zise Genarul. De² parte de-aicea, lâng mare, ede o bab care are apte iepe. Ea ineoameni care s i le pzeasc un an (cu toate c anul ei nu e decât de

trei zile), i dac cineva i le pzete bine, ea -l pune s-i aleagdrept rsplat un mânz, iar de nu, îl omoar i -i pune capul într-un

par. Chiar îns dac pzete cineva bine iepele, totui ea-l viclenete pe om, cci scoate inimile din caii toi i le pune într -unul singur, încât cel ce-a pzit alege mai întotdeauna un cal fr inim,

care-i mai ru decât unul de rând... Eti mulumit, fata mea?

² Mulumit, rspunse ea zâmbind. Totodat îns Genarul îi arunc în fa o batist roie, uoar, mi² rositoare. Fata se uit

mult în ochii tatlui su, ca un om care se deteapt dintr-un vis, de

care nu-i poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tat-su. Îns floarea din fereast veghea printre frunzele ei, ca o stea roie

prin încreiturile unui nor.

A doua zi Genarul plec iari des-diminea la vântoare. Fatasrut murmurând floarea roie i Ft-Frumos nscu ca din

nimica înaintea ei.

² Ei, tii ceva? o întreb el.² Nu tiu nimica, zise ea trist i punând dosul mânii pe fruntea ei,

am uitat tot.² Îns eu am auzit tot, zise el. Rmâi cu bine, fata mea; în curând

ne vom vedea iar.

El înclec pe un cal i dispru în pustiuri. În aria ceadogoritoare a zilei... vzu aproape de pdure un ânar

zvârcolindu-se în nisipul cel fierbinte.



367

² Ft-Frumos, zise ânarul, ia-m de m du pân-n pdure, c i-oi prinde i eu bine. Sunt împratul ânarilor.

Ft-Frumos îl duse pân în pdurea prin care era s treac.

Ieind din pdure, trecu iar prin pustiu de-a lungul mrii i vzuun rac atât de ars de soare, încât nu mai avea nici putere s se mai întoarc-napoi...

² Ft-Frumos, zise el, arunc-m-n mare, c i-oi prinde i eu bine. Sunt împratul racilor.

Ft-Frumos îl arunc în mare i-i urm calea. Când înspre sarajunse la un bordei urât i acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard

nu era, ci numai nite lungi rue ascuite, din care ase aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al aptelea fr, se cltina mereu în

vânt i zicea: cap! cap! cap! cap!

Pe prisp o bab btrân i zbârcit, culcat pe un cojoc vechi, stacu capul ei sur ca cenua în poalele unei roabe tinere i frumoase,

care-i cuta în cap.

² Bine v-am gsit, zise Ft-Frumos.² Bine-ai venit, flcule, zise baba sculându-se. Ce-ai venit? ce

caui? Vrei s-mi pati iepele poate?

² Da.² Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu poi s porneti cu ele la pscut... Fat hi! ia d tu flcului demâncatul

ce i-am fcut eu i pornete-l.

Alturi cu bordeiul era sub pmânt o pivni. El intr în ea i aco²lo vzu apte iepe negre strlucite ² apte nopi, care de când eraunu zrise înc lumina soarelui. Ele nechezau i bteau din picioare.

Nemâncat toat ziua, el cin ce-i dduse baba -apoi, înclecând peuna din iepe, mân pe celelalte în aerul întunecos i rcoare al

nopii. Dar, încet, încet simi cum se strecoar un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i se painjinir i el czu ca mort în iarba pajitei. El se trezi pe când mijea de ziu. Când colo, iepele nicieri . El îi credea capul pus în eap, când vede ieind dintr-o pdure-ndeprtare cele apte iepe alungate de un roi nemrginit de ânari

i un glas subire-i zise:



368

² Mi-ai fcut un bine, i l-am fcut i eu. Când se întoarse cu caii,baba începu s turbe, s rstoarne casa cu susu-n jos i s bat

fata, care nu era de vin.

² Ce ai, mam? întreb Ft-Frumos.

² Nimica, zise ea, mi-a venit i mie toane. Asupra ta n-am nimi²ca... sunt foarte mulumit. Apoi intrând în grajd, începu s batcaii, ipând: Ascundei-v mai bine, bat-v-ar mama lui

Dumnezeu, ca s nu v mai gseasc, ucig-l crucea i mnânce-l moartea!

A doua zi porni cu caii, dar iar czu jos i dormi pân ce mijea de ziu. Desperat, era s ieie lumea-n cap, când deodat vede

rsrind din fundul mrii cei apte cai, mucai de-o mulime deraci.

² Mi-ai fcut un bine, zise un glas, i l-am fcut i eu. Eraîmpratul racilor. El mân caii-nspre cas i vede iar o privelite

ca-n ziua trecut. Îns în cursul zilei roaba babii s-apropie de el i-i zise încet strângându-l de mân:

² Eu tiu c tu eti Ft-Frumos. S nu mai mnânci din bucatelece-i fierbe baba, pentru c-s fcute cu somnoroas... i-oi face eu

altfel de bucate.

Fata într-ascuns îi fcu merinde, i-nspre sar, când era s plece cu

caii, îi simi ca prin minune capul treaz. Spre miezul nopii se-ntoarse acas, mân caii în grajd, îi încuie i

intr în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenu mai licureau câivacrbuni. Baba sta întins pe lai i înepenit ca moart. El gândi c-a murit -o scutur. Ea era ca trunchiul i nu se mica deloc. El

trezi fata, ce dormea pe cuptor.

² Uite, zise el, i-a murit baba.² A! asta s moar!? rspunse ea suspinând. Adevrat c acu e ca

i moart. Acu-i miaznoaptea... un somn amorit îi cuprindetrupul... dar sufletul ei cine tie pe la câte rspinteni st, cine tie pe

câte ci a vrjilor umbl. Pân ce cânt cucoul, ea suge inimilecelor ce mor, ori pustiete sufletele celor nenorocii. Da, bdic,

mâine i se-mplinete anul, ia-m i pe mine cu d-ta, c i-oi fi demare folos. Eu te voi scpa din multe primejdii pe care i le gtete

baba.



369

Ea scoase din fundul unei lzi hârbuite i vechi o cute, o perie i onfram.

A doua zi de diminea i se împlinise lui Ft-Frumos anul. Babatrebuia s-i dea unul din cai -apoi s-l lase s plece cu Dumnezeu.

Pe când prânzeau, baba iei pân în grajd, scoase inimile dincâteiapte cai, spre a le pune pe toate într-un tretin slab, cruia-i priveai prin coaste. Ft-Frumos se scul de la mas i dup

îndemnarea babei se duse s-i aleag calul ce trebuia s i-l ieie.Caii cei fr inimi erau de un negru strlucit, tretinul cel cu inimile

sta culcat într-un col pe-o movil de gunoi.

² Pe acesta-l aleg eu, zise Ft-Frumos, artând la calul cel slab.² Da' cum Doamne iart-m, s slujeti tu degeaba!? zise baba ceaviclean. Cum s nu-i iei tu dreptul tu? Alege-i unul din caii iti

frumoi... oricare-ar fi, i-l dau.

² Nu, pe acesta-l voi, zise Ft-Frumos, inând la vorba lui. Babascrâni din dini ca apucat, dar apoi îi strânse moara cea

hârbuit de gur, ca s nu ias prin ea veninul ce -i rscolea inima pestri.

² Hai, ia-i-l! zise-n sfârit. El se urc pe cal cu buzduganul de-aumere. Prea c faa pustiu² lui se ia dup urmele lui, i zbura ca

un gând, ca o vijelie printre volburele de nisip ce se ridicau înurm-i.

Într-o pdure îl atepta fata fugit. El o urc pe cal dup dânsul i fugea mereu.

Noaptea inundase pmântul cu aerul ei cel negru i rcoare.² M arde-n spate! zise fata. Ft-Frumos se uit înapoi. Dintr-ovolbur nalt, verde, se vedeau nemicai doi ochi de jratic, a

cror raze roii ca focul ars ptrundeau în rrunchii fetei.

² Arunc peria, zise fata. Ft-Frumos o ascult. i deodat-nurm-le vzur c se ridic o pdure neagr, deas, mare,

înfiorat de un lung freamt de frunze i de un urlet flmând delupi.

² Înainte! strig Ft-Frumos calului, care zbura asemenea unui demon urmrit de un blestem prin negura nopii. Luna palidtrecea prin nouri suri ca o fa limpede prin mijlocul u nor vise

turburi i seci.



371

de vpaie alb a âelor ei, pentru ca s m fac iar frumos i strlucit.

Ft-Frumos îl ascult. Se dete jos de pe cal i-i aternu mantaua penisipul înc fierbinte.

Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele i încheieturile feei îi ieise afar, pielia din oache se fcuse vânt, mâna grea

ca plumbul i rece ca un sloi de ghea.

² Ce i-i? o întreb Ft-Frumos.² Nimica, nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins: i se culc în

nisip, tremurând ca apucat.

Ft-Frumos ddu drumul calului, apoi se culc pe mantaua ce i-oaternuse. El adormi; cu toate acestea-i prea c nu adormise.

Peliele de pe lumina ochiului i se roise ca focul i prin el prea cvede cum luna se cobora încet, mrindu-se spre pmânt, pân ce

prea ca o cetate sfânt i argintie, spânzurat din cer, ce tremurastrlucit... cu palate nalte, albe... cu mii de ferestre trandafirii; i

din lun se scobora la pmânt un drum împrtesc acoperit cu prund de argint i btut cu pulbere de raze.

Iar din întinsele pustii se rscoleau din nisip schelete nalte... cucapete seci de oase... învelite în lungi mantale albe, esute rar din

fire de argint, încât prin mantale se zreau oasele albite de

secciune. Pe frunile lor purtau coroane fcute din fire de raze i din spini aurii i lungi... i înclicai pe schelete de cai, mergeauîncet-încet... în lungi iruri... dungi mictoare de umbre argintii...

i urcau drumul lunii, i se pierdeau în palatele înmrmurite alecetii din lun, prin a crora fereti se auzea o muzic lunatec... o

muzic de vis.

Atunci i se pru c i fata de lâng el se ridica încet..., c trupul ei se risipea în aer, de nu rmâneau decât oasele, c, inundat de omanta argintie, apuca i ea calea luminoas ce ducea în lun. Se

ducea în turburea împrie a umbrelor, de unde venise pe pmânt, momit de vrjile babei.

Apoi pelia ochilor lui se înverzi... se înnegri ² i nu mai vzunimica.



372

Când deschise ochii, soarele era sus detot. Fata lipsea i aievea. Darîn pustiul arid nechezea calul frumos, strlucit, îmbtat de lumina

aurit a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntâia oar.

Ft-Frumos se avânt pe el i-n rstimpul câtorva gânduri fericite

ajunse la castelul încolit al Genarului. De ast dat Genarul vâna departe cale de apte zile. El o lu pe

fat pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu braele ei i-i ascunsese capul în sânul lui, pe când poalele lungi ale hainei ei albe

atingeau din zbor nisipul pustiei. Mergeau aa de iute, încât i se prea c pustiul i valurile mrii fug, iar ei stau pe loc. i numai

încet se auzea motanul mieunând din câte apte capetele.

Pierdut în pduri, Genarul îi aude calul nechezând.² Ce e? îl întreb.

² Ft-Frumos îi fur fata, rspunse calul nzdrvan.² Putea-l-om ajunge? întreb Genarul mirat, pentru c tia c-l

omorâse pe Ft-Frumos.

² Nu, zu, rspunse calul, pentru c-a înclecat pe un frate al meu,care are apte inimi, pe când eu n-am decât dou.

Genarul îi înfipse pintenii adânc în coastele calului, care fugeascuturându-se... ca o vijelie. Când îl vzu pe Ft-Frumos în pustiu,

zise calului su:

² Spune frâne-tu s-i arunce stpânul în nori i s vin lamine, c l-oi hrni cu miez de nuc i l-oi adpa cu lapte dulce.

Calul Genarului îi nechez frâne-su ceea ce-i spusese, iar fra²te-su i-o spuse lui Ft-Frumos.

² Zi frâne-tu, zise Ft-Frumos calului su, s-i aruncestpânu-n nori, i l-oi hrni cu jratic i l-oi adpa cu par de foc.

Calul lui Ft-Frumos o nechez asta frâne-su, i acesta azvârli

pe Genarul pân în nori. Norii cerului înmrmurir i se fcur palat sur i frumos, iar din dou gene de nouri se vedeau doi ochi albatri ca cerul, ce repezeau fulgere lungi. Erau ochii Genarului,

exilat în împria aerului.

Ft-Frumos domoli pasul calului i aez pe fat pe acela al ttâne-su. O zi înc, i ajunser în mândra cetate a împratului.



Lumea-l crezuse mort pe Ft-Frumos, i de aceea, când seîmprtie faima venirii lui, ziua-i muie aerul în lumin de

srbtoare i oamenii ateptau murmurând la faima venirii lui,cum vuiete un lan de grâu la suflarea unui vânt.

Dar ce fcuse oare în vremea aceea Ileana împrteasa? Ea, cum plecase Ft-Frumos, s-a închis într-o grdin cu nalte ziduri de fier, i acolo, culcându-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de

cremene, plânse într-o scald de aur, aezat lâng ea, lacrimi curate ca diamantul.

În grdina cu multe straturi, neudat i necutat de nimeni,nscur din pietri sterp, din aria zilei i din secciunea nopii

flori cu frunze galbene i c-o culoare stins i turbure ca turburii ochi ai morilor ² florile durerii.

Ochii împrtesei Ilenei, orbii de plâns, nu mai vedeau nimica,decât i se prea numai c-n luciul bii, plin de lacrimile ei, vedea

ca-n vis chipul mirelui ei iubit. Ci ochii ei, dou izvoare secate,încetase de a mai vrsa lacrimi. Cine-o vedea cu prul ei galben i lung, despletit i împrtiat ca creii unei mantii de aur pe sânul ei

rece, cine-ar fi vzut faa ei de-o durere mut, spat parc cudalta în trsturile ei, ar fi gândit c-i o înmrmurit zân a

undelor, culcat pe un mormânt de prund.

Dar cum auzi vuietul venirii lui, faa ei se-nsenin; ea lu o mân

de lacrimi din baie i stropi grdina. Ca prin farmec, foile galbeneale aleilor de arbori i ale straturilor se-nverzir ca smarandul. Florile triste i turburi se-nlbir ca mrgritarul cel strlucit, i

din botezul de lacrimi luar numele lcrmioare.

Împrteasa cea oarb i alb umbl încet prin straturi i culese în poale o mulime de lcrimioare, pe care apoi, aternându-le lâng

baia de aur, fcu un pat de flori.

Atunci intr Ft-Frumos. Ea s-arunc la gâtul lui, îns, amuit debucurie, ea nu putu decât s îndrepte asupr-i ochii si stini i orbi, cu care ar fi vrut s-l soarb în sufletul ei. Apoi ea îl lu de

mân i-i art baia de lacrimi.

Luna limpede înflorea ca o fa de aur pe seninul cel adânc al

Povesti Si Basme Pentru Copii1

Documents

Transcript of Povesti Si Basme Pentru Copii1