MARUL CARE RiDE SiMARUL CARE PLiNGE

- Basme populare turce~ti-In romine~te de VIORICA DINESCU

MARULMARUL

CARECARE

RIDE $1PLINGE

() dinioara, pe cind puricii erau ciobani,coco~ul-vata~el, vulpea-samsar ~i co-tofana-barbier, vietuia un padi~ahcare avea doi feciori. $i cu toate caerauei frati buni, din aceea~i mama ~iacela~i tata, nu se asemuiau de loc unulcu altul. Cel mare· intuneca pina ~i soa-rele la amiaza, atit de ursuz ~i de cumplitera. Doar ca-l priveai ~Hi pierea chefulde viata. Cel mic revarsa in jur 0 lu-mina blinda, de-o seama cu stelele. Vesel~i eu inima deschisa, alina orice durere.

In preajma sa pina ~i orfanul i~i uita deursita-i amara. Toti cei care Ii cuno~-teau pe cei doi printi - Intunecatul ~iLuceafarul, caci a~a Ii poreclise norodul

oftau ingindurati: "Acum, treaca-mearga, dar 0 sa vina vremea cind padi-~ahul-tata 0 sa inchida ochii. Atunci,daca dupa datina, locul 0 sa-i fie luatde fiul mai mare, vai de traiul supu~i-Jor. 0 VOl' duce mai rau ca in iad. Dad!iJ sa nu Intunecatul, ci Luceafarul arprimi sceptrul imparatesc, totul s-ar in-

toarce in bine."Gindurile astea it

zbuciumau $i pe pa-di$ah. I$i iubea fe-ciorii deopotriva, cadoar Ie era tata Iaamindoi, dar, pe dealta parte, avea 9igrija ocirmuirii. $iazi a~a, miine a~a,tot in ginduri 9i gin-:

duri, Ii pieri som-nul, Ii pieri pofta demlncare, se Imbol-navi f?i cazu la pat.Citi vraci destoinici-nu venira sa-l cerce-teze ca sa gaseascaleacul bolii, citioameni Intelepti nu-f?idadura sfatul, dartotul In zadar! Pa-dif?ahul, chinuit degindurile lui, slabeavazind .cu ochii.

Intr-o zi, un cer-f?etor strain se oprila portile seraiului,cerind de mincare. $icum Luceafarul se

~~:u,P~i a::::rec~i~~ ~~.el cu mina lui 0 mul- i .~

time de merinde ~i,

pe deasupra, ~i un pumn cu galbeni 9iunul cu arginti. $i, din vorba in vorba,cer~etorul afla de boala padi~ahului. Cerusa vada~i el pe slavitul stapin ~i inaintede a parasi seniiul, spuse, clatinind dincap:

Numai marul care ride :;;i marulcare pUnge i-ar putea ajuta padi:;;ahului,altcev'a nu!

De unde sa iei marul care ride :;;ima-rul carE; pUnge, dnd, cu 0 clipa maiinainte, nici nu :;;tiai di se afla pe lumeminunatiile astea! Dar Luceafarul, carede mult nu mai putea rabda sa se uite

.cu bratele incruci~ate cum i se stingeparintele, ceru invoirea sa se duca inlume ca sa gaseasca leacul spus de cer~.:;;etor.Mai cu voie, mai fara voie. de sila,de mila, !ntunecatul i se alatura mezinu-lui :;;iiata-i pe amindoi fratii pornind ladrum prin lume. Mersera' ei ce mersera

pirta ce dMura de-ofintina pe ale direi

ghizduri s~ de~lu~e~u,.SCrij~la:e:l\.•,~-;;::".ttere. Se Ultara mal bme ~l cltlr.a;-:"Cme '.J ()

'{< /,-.. "'.. '"",merge pe poteca din dreapta se "d ct;...<~l:.cf2vine, cine merge pe poteca din stingase duce, dar nu se mai intoarce".

Sosise ceasul despartirii pentru cei doifrati. $i ca sa ~tie, la inapoiere, unul desoarta celuilalt, i~i scoase fiecare din de-get inelul ~i il puse sub un bolovan delinga fintina. Care cum se intorcea tre-buia sa dea piatra la 0 parte ~i sa-~i iainelul.

$i .fratii i~i vazura mai departe dedrum a~a cum se invoisedi: Intunecatulo apuca pe poteca din dreapta, Lucea-farul pe cea din stinga, a drumului faraintoarcere. $i umbla, ~i umbla el zilelungi de vara, din zori ~i pina-n seara,fara sa intilneasdi nici 0 vietate. In apatruzecea zi de colindat, dadu peste 0

poiana intinsa in care pa~tea 0 turma deoi. Se apropie de ciobanul turmei ~i-jdiidu binete:

- Pacea fie cu tine, unchia~ule!- ;;i cu tine, fatuI meu! Da' ia zi, ce

vint te mina prin Iocurile astea? Ca eu,de atitia amar de ani de cind traiesc,n-am vazut pe-aici picior de om.

Atita a~tepta Luceafarul, sa-~i descarcesufletul cuiva! Incepu dar sa-~i spunapasul. ;;i vorbi despre boaia padi~ahu-Iui-tata cu atita durere, incit pina ~iochii ciobanului se umezira.

- Tare a~ vrea sa te ajut sa-ti vin-deci parinteIe, dar nu ~tiu cum a~ face.MaruI care .ride ~i marul care plinge seafla chiar in iatacul domnitei din seraiulpadi~ahului meu. Te-a~ duce pina acolo,da' yorba 'e, cum sa intri inauntru, cala poarta, in fiece seara, ma opre~te ~i,...minumara mioarele ...

Chibzui ~i chibzui ciobanul ~i pina Iaurma, innoda iar firul vorbei:

- Ia stai nitelu~! Vezi burduful astamare? Cind ne apropiem de serai, te virin el ~i intri cu turma odata. Eu iti spun

eu de-amanuntul unde-i iatacul domni-tei ~i raftul pe care i~i tine merele. Maideparte-i treaba ta. Dac-ai sa izbute~tisa iei merele, 0 sa fie bine, dac-ai sa fiiprins, iii pierzi viaia. Hai s-o ~i pornimla drum, di mai avem cale, nu gluma, destrabatut.

Se petrecu totul dupa spusele ciobanu-lui. Catre dimineata, atunci dnd somnule mai dulce, Luceafarul ie~i din burduf~i, bini~or-bini~or, se strecura pina in ia-tacul domnitei care dormea dusa. $i eraatlt de frumoasa domnita, aUt de fru-moasa, ca pe Enga ea palea pina ~i far-mecul unei nopti senine de vara. Oricineo vedea inmarmurea, parca lovit in ini-ma. Dar Lueeafarul se gindi la suferintapadi~ahului-tata :;;i seapa de sub vrajafrumusetii feteL Intinse mina sa ia celedoua mere, dar unul ineepu sa fida euhohote, altul sa pllnga eu sughituri. lu-te, Lueeafarulalerga in virful picioarelor~i se aseunse in burduf.

Domnita se trezi :;;ichema stFajiIe carerascolira peste tot, dar nu dadura denimeni.

- Va bateti joc de mine? dojeni eamerele. Dadi ma mai· treziti din somn,fara rost, sa ~titi oa va bat!

Culcindu-se din nou, fata adormi.Atunci Luceafarul veni iara~i ~i u~urel-u~urel sefuri~a pina la mere. Dar, cindsa Ie ia, unde mi se p.ornira merele safad un taraboi! Hauia saraiul de hoho-tele lor de ris :;;ide sughiturile de pIins!Noroc ca Luceafarul apucase sa se bagein burduf. ca ungher din serai nu ramasenescotocit. Cum insa iara~i nu fu gasita.nici 0 urma de hot, domnita Iua. merele~i a~a Ie Iovi, a~a Ie Iovi unul de altulca, de i-ar fi stat in putinta, nu ~tiuzau' daca :;;imarul care ride n-ar fi var-sat Iacrimi!

-:- Daca va mai prind ca ma sculatidin somn, va tai in bucati :;;iva maninc!

A:;;a se facu ca, dupa ce se lini:;;ti tot

seraiul i?iLueeafarul, tiptil-tiptil, fu pen-tl'U a treia oara Iinga mere, eIe, de friea,taeura ehitie. Baiatul Ie Iua frumui?el depe raft i?i Ie aseunse in sin. Cum toemaise crapa de ziua ~i ciobanul se pregateasa iasa cu turma Ia pascut il viri peprint in burduf ~i-I scoase teafar afaradin serai. $i dus a fost Lucea-Hirul!Nu se'opri decit Ia fintina. Aici, cind dadu bo-Iovanul Ia 0 parte, sa-~i ia ineIuI, gasi~i ineIul Intuneeatului. .

"Pesemp.e c-a patit el ceva, de nus-a intors inca. Ma due sa-I caut ca, Iaintoarcerea acasa, bucuria tatii sa _fiedeplina! i~i zice Luceafarul."

Dar abia 0 apudi pe poteca' din dreapta::;ifu silit sa se opreasca: de-a curmezi~uldrumului zacea un om sfirsit, gata-gatasa-~i dea duhul. Luceafarul nu a~teptasa i se ceara ajutorul. Ingenunche iutelinga eI, ii Iua capul pe genunchi i?i Iidiidu sa bea citeva inghitituri de apa

proaspata. Intr-o clipita omul se inviora,deschise ochii li'i grai:

- Tinere, tinere, nu-i nevoie sa-mispui cine eli'ti li'i ce cauti, ca eu Ie li'tiupe toate. Nu mai zabovi li'i zoreli'te sprepadili'ahul-tata, sa-l mai prinzi in viata!Cit despre fratele tau, Intunecatul, de-geaba-l mai cauti. Cind a trecut pe-aici~i eu zaceam in praful drumului, i-amcerut ajutor. In loc de asta, a ridicatbiciul asupra-mi, ca prin lovituri sa masileascasa ma dau la 0 parte. Atit I-amrugat, aUt I-am rugat sa ma crute, sa-ifie mila, dar in zadar! "N-ai inima deom, ci de piatra! i-am zis eu atunci. Inpiatra sa te prefaci!" $i sa vezi minune:la fiecare lovitura de bici pe care mi-odadea, se preschimba putin cite putin instana de piatra. Acum, piatra ca toatepietrele e fratele tau mai mare, 'Intune-catul. Tu illearga la parintele tau, sanu-ti fie zadarnica truda!

$i dupa ce vorbi astfel, omul din drumse facu neviizut. Luceafarul intelese can-are incotro. Se intoarse la fintina, Iua~i inelul Intunecatului de sub bolovan ~ise indrepta spre cas~i.

Ajuns linga patul de zacere al padi-~ahului-tata, scoase din sin merele. CumIe atinse, acestea incepura sa faca ce~tiau: unul, adicii, sa rida, iar celiilalt, saplinga; ~i pe Ioc puterea prinse sa se in-firipe in trupul bolnavului.

- Dar Intunecatul? fura primele cu-vinte rostite de padi~ah dupa atitea zilede suferinta.

Drept raspuns, Luceafarul Ii arata ine-lul, iar tatal pricepu pe data ca nu maiare in viata dedt un singur fiu. $i tare11mai duru inima, dar dragostea nema-surata a Luceafarului ~i tovara~ia celordoua mere nazdravane 11ajutara sa biruie~i cumpana asta.

Intr-o zi, un calaret strain, plin de colbdin crel?tet pina-n talpi, batu la portile

seraiului. Spunea ca vine de departe, tri-mis de 0 domnita sa strabata lumea cuun ~irag de matanii, pina va da de omulcare, povestindu-~i viata, are de spusatitea patanii cite boabe au mataniile ei.Inseamna ca acela - zicea domnita - ehotul marului care ride ~i al marului ca-re plinge, fara de care ea nu poate satraiasca ...

Vorbele lui stirnira in sufletul Lucea-farului 0 mare tulburare, caci frumuse-tea neasemuita a domnitei n'u-i ie~ise 0

clipa din cuget. eu voia padi~ahului-tatapled iar la drum, insotind pe calaretpina la palatul domnitei, unde povestiperipetii1e vietii sale care se potrivira lanumar cu boabele ~iragului de matanii.

- Ar mai fi trebuit inca 0 boaba lamatanii, incheie el cu un zimbet.

- Pentru ce? il intreba domnita, cuinima batind mai repede, caci prinsesedrag de print.

- P<m.itiru. ~itun1l Jl1XIDWqttiiii m~ ~iiilj)Je.a ll1l1lJl e $JPlUll'S. ~!! ~ ~ifMillill ~ mroJIrimJ«lllJJHB'e~me ~ :ffiaIleii" @

<aeJrilll de mt(iie..Se :ffi.rernt ll1lummrn lIllIl:a!I\e" ~ ~ • .a-

IDe'1llri S-;R ~ ~ ~. 1I<alr <Illiimm-]pl.tre1lllllJliiJ1 rernt ~, iRe l1:ooM:mnr.allml ~ ~

padi:;;ahii-socri. Patruzeci de zile ~i patru-zeci de nopti a tinut petrecerea. $i ce nus-a dat la ospat! Din toate bunatatile,un bob de orez mi-a ramas :;;i mie.IndaUl ce I-am mincat, m-a imboldit unchef de vorba cum n-am mai avut nicio-data. $i a:;;a s-a facut ca m-am pomenitspunindu-va povestea marului care ride~i a marului care pllnge.

p 0 V EST E A BA BEl$1 A COCO$ULUI

r-r raia odaia 0 baba singura pe lume.Adica, la drept vorbind, nu era de totsingura. Avea pe cineva: un coco',).Unul1"0;:;. Cu el vorbea, cu el se sfatuia, cuel i:;;iimpartea :;;ipiinea, :;;igrijile gospo-dariei. $i 0 ajuia coco;:;ulla treburi maiabitir ca un om. Pina ;:;i vreascuri dinpadure tot el ii adueea. Nu ',)tiucum fa-cea, dar izbutea in toate.

intr-o zi babuta seotoci prin tot bor-deiul, doar-doar a mai gasi vreun lucrude vindut, sa-;:;i faca rast de ceva bani,di iarna batea la u~a 9i ei n-aveau del,ici unele. $i tot ci:iutind 9i cautlnd, gasi

intr-un ungher 0 I?a scilciata I?i crapaHiea vai de ea. 0 lua I?i0 scoase afara, incurticica, I?i aUt 0 ~terse de praf, aUt 0

unse I?i 0 lustrui, di nici nU-l?i daduseama cind se facu noapte. Atunci segdibi sa se ducii la culcare, dici a doua ziera tirg ~i voia sa mearga ~i ea, eu ~aua.

Dis-de-dimineata, cind se trezi, inghetain a~ternut: nu auzise cintatul coco~ului,ca de obicei. Alerga nauca la cotet, cote-tul, pustiu. Rascoli curticica, discoli bor'-deiul, nici urma de coco~. Ba, ca necazulsa-i fie mai mare, ~i ~aua pierise. Gasidoar opaitul - pe car~, pesemne, deoboseala, n uitase afara - I?iatita tot. .

Incredintata ca un om hain Ii furasepeste noapte ~i coco~ul ~i ~aua, matu:?aincepu sa boceasca. $i boci ~i boci pinanu mai avu nici lacrimi, nici glas. Setiri cum putu in bordei ;;i boli de inimarea.

In vremea asta, oare ee se petreeuseell coco~ul?

Cind mijira zorile,se scula, dal' al'un-cindu-~i ochii incUl'ticica, ii pieripofta de cintat: opa-itul era rasturnat,iar ~aua, nadejdeababutei pentru iar-na, era facuta scrum.Ca sa-~i fereasca sta-pina de suparare, co-co~ul, nici una, nici doua, cu ciocul

dupa cedrumul!

un sac, viri ~aua arsa in el ~i,indrepta opaitul, pe-alCl ti-eTocmai la tirg se mai opri.

Aici a~tepta, a~tepta printre ceilalti ne-gustori pina ce un bogatan prinse sa-liscodeasca:

Ai ceva de vinzare in sac?Am! se grabi sa raspunda coco~ul.Ce?

- Daea te uiti, e carbune. Dad!. nu teuiti, e aurul eel mai eurat.

- ~i cit vrei pe marfa ta?- Sacul asta plin eu bani.Crezind ca.-i vorba de cine ~tie ce

lucru fermecat, carE-O sa-I sporeasca ~imai mull avutuI, bogatul nu statu 0 clipape ginduri. Se duse intr-un suflet acasa,puse bine ,saua $i, umplind la loc cubani sacul, il dadu coco~ului eare-~i luape data tiHpa~ita. Cind se dumiri omulc-a fost tras pe sfoara, pe eoeO$ ia-l deunde nu-i! Ce, doar un eoco~ ro~ exista pelume?!

Iar babei nu-i veni sa creada cind i~ivazu coco~ul din nou acasa, ba inca ~ie-un sac plin eu b~ni. De-atunei bo"rdeiulli se umplu de bunastare. Caci banii i-auinchis frumu~el intr-un sipet ~i cind Iiimbulzeau nevoile, deschideau sipetuJ ~itreeeau hopu1.

~i a~a traira ei deasupra necazurilor,

\clltte ziik llllDalii.. atWl!1l1Im: m1!I!lt1te" lDJri pu1IDe.a~ lllilll!llI1Daliieii aur jfjj p1lll1t1ll!1t:sat va SPWla..

Dfum €ft' ~;fu fureii IDBe: mUll e a1lillll€.1ll1" 1lI11lD.111ille aill trallill" 1!lllilllllill e aill celli care~e JP'®Wes;!tteatl!l!llarii deprtre.

P 0 V EST EA" L U I A TOG L U$1 A LVI GULHAN!M

D~mult de tot, in vremi indepartate,traia un padi~ah. !n ziua in care ii aduse

_pe lume un fiu, imparateasa muri. $icum, in aceea~i clipa cu feciorul de padi-~ah, se nascu, in grajduri, un minz, ba-iatul fu hranit cu lapte de iapa pinaajunse la virsta sa manince de toate.Astfel se facu ca- printul se simtea legatde minz cu 0 dragoste de frate. Iaroamenii, ~tiindu-i povestea, Ii daduraporecla de Atoglu - Fiul Calului - 9ia~a ii ramase numele pina astazi.

Trecura zilele. Atoglu deveni un Wi.-cau voinic ~i neinfricat. Minzul de odi-

nioara era acum un cal iute ~i puternic.Padi~ahul I~i lua 0 noua sotie, care piz-muia tot ce-ar fi Eutut sa-i aduca amintede prima Imparateasa. E lesne de Inteles caAtoglu Ii stiHea ca un ghimpe In inima.

Intr-o buna dimineata, dnd mai Inaintede-a pleca la medreset, Atoglu trecu, cade obicei, sa-~i vada calul, acesta 11 In-tlmpina cu un nechezat de bucurie, Intimp ce din ochi ii picurau lacrimi.

- 0, frate, ce-i cu tine? se mira Atog-lu. Pentru ce ~i te bucuri ~i pIingi?

- Astazi Imparateasa, printr-o slugacredincioasa ei, a pus la cale moartea ta.M-am bucurat ca te-am vazut, dar, amin-tindu-mi ce te a~teapta, am pIins.

- N-ai grija, 11 lini:;;ti printul. N-amsa ma dezlipesc toata ziulica de llngapadi~ahul-tata ~i raul n-o sa rna atinga.

VazIndu-~i planul zadihnicit, Impara-teasa se dadea de ceasul mortE. Atuncisluga ei Ii spuse:

- Degeaba te mai framinti, stapina.Cit traie~te calul lui Atoglu, n-o sa iz-butim. Isprave1?te intii cu calul ~i apoiu~;or ii venim de hac 1?iprintului.

Peste citeva zile,. ducindu-se la me-

· drese, Atoglu trecu iar sa-~i vada calul,care il primi din nou pllngind ~i bucu-rindu-se in acela~i timp.

- Ce ai, calutul meu?Atoglu. De data asta cepa~te?

- Ei, bunul meu stapin! De bucurat,ma bucur ca ori de cite ori dau ochiicu tine. Dar teama· mi-e ca mai multn-am sa te mai vad, ~i de-asta pllng.

- Cum a$a?- Imparateasa a hotarit moartea mea,

ca sa-i fie mai u~or sa loveasca in tine.Cind ai sa-mi auzi nechezatul, sa ~tii,stapine ~i frate, ca imi iau ramas bun dela tine pentru totdeauna!

- Om vedea noide-i chiar a~a! spuseAtoglu ~i pleca la ~coala.

Dar, tocmai cind hogea il puse sa ci-teasca din Coran, se auzi un nechezataUt de puternic, incH zanganira geamu-rile medresei. Amintindu-~i de spuselecalului, Atoglu se ridica ~i dadu sa fuga

il mingiiesuparare te

afara. $i cum hogea Ii statea in drum,printul il pali eu hangerul de la ~old ~i,trednd peste trupul lui, goni spre graj-duri. Aici, ee sa vada? 0 mu1time deslujitori, eu fete erunte i;'i iataganeleridieate, se imbulzeau in jurul ealuluisau trintit la pamint i;'i legat fedelei;'.

- A~teptaW Ie striga Atoglu. Lasati-ma sa-l mai inealee a data, ~i-apoi faeetiee vreti ~i eu el, ~i cumine!

Cind i~i simti stapinul in spinare, caIulparea prinse aripi. Se smuci zdravan derupse legiHurile de la 'picioare ~i, avin-tlndu-se in inaltul eeruIui, disparu innori .

. . . Se oprira departe, pe 0 poiana in-tinsa, numai iarba ~i £lori.

- lata-ne seapati de urgia imparate-sei, stapine ~i frate! Tu insa, dragul meu,ai a vina grea de ispa~it: ai luat viataunui am nevinovat, a hogei. 0 vremeva trebui sa rataee~ti singur prin lume,supus Ia fel de fel de incereari. In tot

acest rastimp al .pribegiei tale, ajutor nu• pot sa-ti mai dau. Totu~i, ia capastrul

asta. Poate ca odata ;;i odata 0 sa-ti prin-da bine. :;;i-acum ne despartim! :;;i calulse facu nevazut.

Singur, ingindurat, Atoglu 0 lua pejos, prin meleaguri necunoscute. $i co-linda, ;;i colinda pina ajunse pe malulunei mari necuprinse. Ostenit, se cuibaripe nisip ~i adormi. La miezul noptii unvuiet surd 11 trezi din somn. I~i aruncaochii spre mare ~i ramase inlemnit: dinvaluri ie~ea 0 herghelie de cai. Toti eraualbi, albi de tot, ca fulgul de omat, inafara de l.lnul singur. Acesta, negru capana corbului, avea in frunte 0 stea ar-

gintie care stralucea in lumina lunii dete orbea. Sarind ul?or peste ape, caii ve-nira la tarm l?i impral?tiindu-se printreierburi l?i tufil?uri, pascura pina in apro-

pierea zorilor, cind se intoarsera $i furainghititi de valuri.

Prins ca intr-o vraja, Atoglu a~tepUiinfrigurat sa vina din nou noaptea.Cind caii, iviti iara~i din valuri, atinseratarmul, el se ridica in picioare ~i iuteca fulgerul zvirli capastrul pe grumazularmasarului negru. Acesta, cu frunteaplecata, pa;;i supus in fata printului, ur-mat indeaproape de intreaga herghelie.

- De-acum incolo sintem ai tai, sta-pine. Poti face cu noi ce vrei. Te-omurma pretutindeni, dar nu de buna voie.Caci dragi ne sint grajdurile noastre demargean din fundul marii, dragi, tainui-tele noastre tinuturi. Mai bine, rogu-te,daruie;;te-ne libertatea :;;~no~, la oricechemare a ta, iti sarim in ajutor. E des-tul sa tii in mina un fir de par din frun-tea mea,ca eu, cu toata herghelia, itiimplinim orice porunca.

- Sa fie dupa voia voastra, hotariAtoglu :;;i luind un fir de par argintiu

din fruntea calului, U ascunse cu gnp,in timp ce caii se aruncadi in mare, mis-tuiti de ape.

Dimineata, Atoglu pomi sa pribegeascamai departe. Merse ce merse pin a cedadu de 0 padure. A:;;ezat la umbra sase odihneasca, auzi un fi:;;iit: era un~arpe care se strecura tiptil spre cuibulunei pasari, sa-i manince puii. Atoglu nustatu 0 clipa ,pe ginduri. Lua 0 sageatadin tolba, i~i incorda arcul, ochi ~i trasein capul ~arpelui, care ramase mQrt peloco

- Sa traie~ti, Atoglu, ca mult binemi-ai fclcut, ii grih pasarea-mama. DEnoua ani de zile n-am apucat sa-mi vadun pui mare, din pricina tilharului ucisde tine. De-acum incolo, datorita tie, totipuii mei or sa tniiasca. Tine pana asta.De cite ori ai sa fii la strimtoare, ia-o~i ginde~te-te la mine, ~i toata pasarimea,de aici ~i aiurea, 0 sa alerge sa te ajute.

Atoglu mai zabovi in padure, de se

odihni, ~i pled iara~i mai departe. Dupazile si zile de umblat, ajunse intr-o cetate.o lua agale pe strazi, sa cunoasca locu-rile ~i oamenii.

Cind trecu prin fata seraiului impara-tesc, vazu adunata acolo 0 multime debarbati. Amestecindu-se printre ei, in-treba pe unul:

- Ce s-a intimplat?- Fetele padi~ahului nostru - trei la

numar - i~i aleg azi soW. Toti barbatiineinsurati din tara au venit buluc sa-~iincerce norocul. Vorba aceea: ,,~tie eamusca ce e dulce".

Nici nu-~i sflqi omul bine spusele, ~istrajerii deschisera portile din piatraalba, diiltuiiii, ale seraiului, liisind satreaca afara mai intli pe padi~ah, apoipe cele trei fete, frumoase intre frumoase.Ele venira spre multimea de bihbati, inmina' cu vase de aur pline cu apa detrandafir. Una din fete, apropiindu-se deun fecior chipe$ si, dupa cum 11arata im-

bracamintea, ~i de neam, 11stropi cu apade trandafiri.

- Ural izbucnira sutele de VOCI. larcrainicii vestira:

- Cea mai mare fiicii a padi:;;ahuluinostru va lua de sot pe fiul mai mareluivizir, primul sfetnic al tarii!

A doua fata se indrepta spre alt fla-cau, la fel de bogat inve$mintat ca pri-mul, $i il stropi cu apa de trandafiri dinvasul sau.

- Ural strigara iara~i oamenii. larcrainicii vestira din nou:

- Fiica mijlocie a padi$ahului nostrusi-a ales de sot pe fiul marelui nostruvistiernic!

Mai ramasese mezina. Ea pa~i pin a indreptul lui Atoglu $i-l stropi cu apa detrandafiri.

- Ce ru~ine! se ridicara din multimeglasuri minioase. GUlhanim sa se in-joseasca intr--atit incit sa vrea de sot unceq;etor pribeag!

Cad oamenii judeeau dUpEistraie, orive~mintele ~i inealtarile lui Atoglu eraunumai zdrente eolbuite.

- Mai ginde~te-te, fiica mea! 0 imbiepadi~ahul. Recunoa~te c-ai gre~it ~i tevoi ierta. Alege-ti un alt mire, vrednicde tine, ~i eu eeqetorul. 0 scoatem noila capat. Ii dam citiva banuti ~i ne maisaruta ~i mina.

- Pe el 11vreau de barbat, tata. N-amgre~it de loc, a~a-mi spune mie inima.

La un semn al padi~ahului, strajilevestira peste capetele incremenite aleadunarii:

- Mezina padi~ahului nostru se va in-soti cu un strain pripa~it nu se ~tie deunde. MEne se va savir~i nunta intreitaa domnitelor noastre!

La nunta, mezina ~i Atoglu fura a~e-zati la coada mesei, printre lautari ~islugi, in timp ce celelalte doua perechierau tinute la locul de cinste, de-a dreap-ta ~i de-a stinga padi9ahului.

Spre sfiqitul petrecerii, padi~ahul in-cuno~tiinta mesenii ca daruie~te celordoua fiice mai mari ~i sotilor lor citeun palat, la alegere, ~i atltea avutii, in-cit sa p<3ata trai in bel~ug imparatesc11eam de neamul lor. Iar lui Giilhanim~i Atoglu, Ie porunci sa stea in grajd,laolalta cu vitele.

;;i cite umilinte nu indurara Atoglu cuprintesa lui! Nu era zi in care sa nu fietinta batjocurilor cumnatilor lor ~i apadi~ahului., ba ~i a curtenilor!Ei insarabdau totul cu seninatate ~i amarul Iilega ~i mai strins unul de altul.

A~a trecea timpul. ;;i se parea ca nimicn-ar patea schimba urgisita soarta a ce-lordoi tineri, cind, pe nea~teptate, zilegrele se abatura asupra imparatiei. Unpadi~ah vecin, care de mult rivnea latara socrului lui Atoglu, parni in frun-tea unei o~ti mai numeroase ca firele deiarba. Zdrobind orice incereare de im-potrivire din drumul sau, se indrepta,

cumplita amenintare, chiar asupra cetatii.Padi~ahul-socru i~i aduna in graba curtea~i armata ~i iesi sa-l intimpine pe vraj-ma~. Cind' trec~ra prin dreptul grajdului,cei doi gineri mai mari ai padi~ahului,care-~i intovara~eau socrul,' strigara inbatjoeura: .

- Ei, grajdare ~i ginere de padi~ah,tu nu vii la lupta? Cum 0 s-o scoatem lacapat fara un voinie ea tine?!

- Vin, vin! Ie raspunse Atoglu ~i 0

lua pe jos in. urma armatei, in risetelecurtii.

Cind ultimul om din oaste pieri dinfata ochilor sai, Atoglu se opri ~i dupaee, uitindu-se in toate par tile, se· inere-dinta ea e singur, scoase din sin panadata de pasare ~i firul argintiu de pardat de padi~ahul cailor.

- Porunce~te, stapine! graira laolaltapasarea ~i armasarul iviti ca din pamint.

- Tu, pasare, cheama-tl toate suratele,iar tu aduna-ti caii eei mai eurajo~i, eu

caHireti eu tot :;;i alergati dimpreuna lalocul bataliei. La un semn al meu, napus-titi-va ea 0 vijelie asupra du~manu1ui I;>izdrobiti-1! Apo'i plecati 1<..rostul vostru.

- Dar tu, stapine? indrazni sa in-trebe armasaru1.

- Lupt :;;i eu!- Atunci, imbradi vel;>minteleastea -

:;;i iiintinse un rind de straie scumpe,stropHe cu aur :;;i perle - incaleca pemine :;;i-ti fagaduiesc cea mai stra1ucitaizbinda din cite a cunoscut vreodata taraasta!

Cind Atog1u ajunse pe cimpul de 1upta,soarta biltaliei parea pierduta :;;i insa:;;iviata padi:;>ahului-socru era in primejdie.

- Inainte! stl'iga Atog1u :;;i, rotindu-:;;iinfrico:;;ator sabia pe deasupra capetelorvrajma:;;ului, se arunca in mijlocul v11-toarei, urmat de sute de ca1areti pe ar-masari a1bi, in timp ce un nor de pasaride prada tabari asupra du:;;manului, luin-du-i vederea :;;inaucindu-l. ~i zvonu1 ba-

tiHiei se ridiea eumplit eeasuri intregi,cutremurind ~i eerul, ~i pamintul.

Spre seara, zarva se potoli. Vrajma~ul,gonit, fugea spre tara sa, fara sa se maiuite inapoi. Padi$ahul-soeru se uita dupaflacaul eare-i seapase ~i viata, ~i impa-ratia. Cind 11 gasi, ranit la bratul drept,lua batista sa ~i-i lega el insu~i rana.

- Cere-mi oriee, straine, pentru aju-torul tau. Nici 0 rasplata nu e prea mare.

- ·Vreau numai dragostea ta parin-teasea, padi~ahule, spuse Atoglu ~i dindpinteni ealului, se indrepta spre casa.Mai inainte de-a ajunge la grajduri des-ciHeca ~i i~i imbraea iar straiele saleponosite de om sarae. Frint de oboseaUi~i de durerea pricinuita de rana, adormiindata, fara sa apuee sa sehimbe 0 yorbaeu GUlhanim.

A doua zi de dimineata, cind aeeastase duse la ci$mea, in rind eu slugile, easa spele legaturile" insingerate ale lui Atog-lu, auzi pristavii impariite$ti strlgind:

- Cine cunoa~te unde se afla voiniculcare ne-a scapat tara de du:;>man, orimacar :;;tie uncle e batista eu care padi-~ahul nostru i-a legat rana, sa dea Indatade v€ste maritului nostru stiipin.

Tulburata, printesa mezina eauta prin-tre rufele din co:;; 9i eu batista tataluisau In mlna alerga intr-un suflet la serai.

- Batista ta, tat a ...- Chiar ea e! Repede, de unde-o ai?

grai padi:;;ahul nerabdator.- Era la barbatul meu., pe ran a ...Dar GUlhanlm nU-:;;isflr9i vorbele, ea

padi9ahul, in marea-i graba, 0 91 luasespre grajduri. Din u:;;aii zlmbea Atoglu, instraiele stralucitoare din ajun.

- Tu?! zise uluit padi9ahul, reeunos-dndu-l.

- Eu, tata.- Putea--vei oare sa ma ierti! mai

zise padi:;;ahul. $i adauga: Nu numai dra-gostea mea parinteasca, ci 9i Imparatia

mea ti-o daruiesc, ca ~tiu ca va fi inmiini vrednice!

... A~a luara sflqit zilele maharite dinviata viteazului Fiu al Calului. La!' Ieurmara multe, muIte altele, mai toateinsarite, caci lui Atoglu ii fu harazit untl'ai indelungat ~i lin, alaturi de GiHha-nim, sotia-i draga, ~ivegheat de calul-fratecare, cind trecu sarocul incercarilor? seintoarse la el pentru totdeauna.

1)it ovestea ce urmeaza s-a petrecut de

mult, de multo Pe atunci sita cernea paie,cioara vindea carbuni ~i magarul, sare.Vezi bine, cite n.u se puteau Intimplaatunci! De unde ~tiu eu toate astea? MiIe-a povestit 0 bi'itrina care, ~i ea, Ie ~tiade copilita, de Ia 0 batrina eoclita. ~iaceasta, cine mai ~tie de Ia cine Ie au-zise!·... Dar mai bine sa Iasam vorba :;;isa ascultam povestea.

A fast odata ca niciodata. A fostodata un padi~ah care avea trei feciori.Clnd Ie veni sorocul, li Insura pe rind.

;Biiiatul mai mare Iua fiica unui alt pa-

diiah ~i pleca in tara acestuia, sa Im-parateasca. in locul socrului sau, batrin.MijloGiul, 0 data cu nevasta, primi in dar~i 0 tara pe care s-o cirmuiasca. Ramaseacasa numai mezinul; el trebuia sa sta-pineasca mo~ia strabuna, cind tatal sause va fi sfir~it.

Intr-o zi, pe cind printul se afla lavinatoare, prin fata Ii trecu, iute ca 0

sageata, 0 caprioal'a. Se lua dupa ea ingoana calului, dar la 0 cotitura caprioaraintoarse 0 clipa capul ~i-l privi in ochi,apoi se mistui in codru. Printul simtideodata cum 11 napade~te 0 ciildura ininima ~i ~opti fara voie: "Ah! De-a1$pu-tea intllni 0 fata cu ochii umezi ~i bllnzi·ca ai caprioarei, a:;;purta-o in suflet, sta-tornic, toata viata!"

Mai rataCi el incoace ~i incolo, inmreaja unui dol' nedeslu~it ~i pina laurma hotari sa se intoarca acasa. Dadupinteni calului ~i cum tocmai trecea pesub ni~te copaci mai jo~i,· 0 creanga n

~fichiui peste obraz ~i 0 piditura de singedizu peste omiHul neatins. Din nou sus-pina printul: "Ah! De mi-ar fi· dat sii vado fata cu fata alba" ca neaua ~i buzelero~ii ca piditura de singe cald, a~ in-dragi-o pe ea ~i' numai pe ea, cite zilea~ trail"

Din clipa aceea, printul nu-~i mai .aflalini~te. Tinjea dupa fata pe care 0 pli:is-muise inchipuirea lui infierbintata. Cen-a fikut padi;;ahul-tata sa-i intoard.gindul! Zadarnic insa; baiatul se topeape picioare. Dindu-~i seama ca nimic nue in stare siH sUivileasca dorul, tatal iidadu invoire sa Se dud in lumea largas8.-t?icaute mireasa. dupa. imboldul inimii.

$i mezinul pledi. Merse el mult, mult,cutreiera meleaguri care mai de caremai straine, intllni in calea sa sute :;;imii de fete, dar nid una nu se potriveacu cea din gindul sau. Dupa zile ~i zilede colindat fara ragaz, se opri istovit infata unei ci:;;mele.0 batrina mica, midi,

stafidWi :;;icocirjata, se trudea sa la apaintr-un ulcior. eu toata osteneala lUl,

printul sari 8-0 ajute. Umplu ull;:iorulintr:-o clipita ~i-i spuse:

- Lasa-ma sa ti-1 duc eu aca5a, ma-tu~ico, Eu tot sint In drumetie, faranici un rost. Te petrec pe tine ~i-apoiimi vad de drum,

Ajun~i la coliba ei, Mtrina il ospatacu ce avea ~i ea mai bun ~i n imbie sa-~ispuna aleanul care-l face sa ratikeascaprin 11.lme.Cind baiatul sflr~i de povestit,ea li zise:

- Uite ce-i, fatuI meu, eu is saraca:;;imare lucru n-am a-ti cia. Dar cum nuvreau-cu nici un chip sa pled de la minecu mina goala, ia toiagul asta al meu:;;itred in curtidca din spatele bordeiului.Acolo e un portocal. Arunca toiagulin crengile lui :;;i cite poame or cadea,sint ale tale.

Printul 0 asculta :;;i peste' putin veniinapoi cu trei portocale.

- De-aeum ineolo, mai grai batrina,numai de tine atirna sa fii fericit ori ba.Intoaree-te lini~tit aeasa ~i tine bineminte: sa. nu eoje~ti portoealele decit inpreajma unei ape, altminteri nu. Dacaai sa faci a~a, 0 sa-ti fie tare bine. Dacan-ai sa faci a~a, 0 sa te dHe~ti amarmc.$i-aeum, drum bun!

Printul 0 lua spre casa, dar cum caleaera lunga :;;i soarele dogOl'a naprasnic,uita de spusele batrinei lji scoase din sino portoeala., sa:"~iastimpere setea. Abiaapuea s-o eurete de coaja ¢. ramase m-m1irmurit: din portocala ie~i 0 zina fru-moasa ca insu;;i visul sau.

"Apa!" ljopti ea stins, dar cum jur im-prejur nu erau decit coline sterpe ~pustii, ~i nici 0 picatllra de apa" zinainehise ochii lji, eu un o&t, pi~.

Abatut, printul plec~ roai depart€. ro-sa nerabdarea ii dadea mereu tircoole.."Dare ~i dintr-a doua portocala va i~io zina?" se tot gindea el. Nemaiputindu-:se

Infrina, coji inca 0 portocaHL Se aratao altii zina, aidoma primei, dar ~i eapieri, pentru ca printul nu avu strop deapa sa-i dea.

Invatind, in sfir~it, ce inseamnii putereastiipinirii, printul i~j struni simtiimintele;

a$tepta sa fie in preajma unei ape~i numai atunci se incumeta sa ll1cercedaca :;;iin cea de a treia portocala se afiao zina.

Cind ajunse linga un izvor se opri :;;idesfacu cu grija coaja ultimei portocale.Dintre feliile ei se ivi 0 zina pardi maifrumoasa ca celelalte doua.

"Apa", ceru ea :;;i feciorul de padi:;;ahii dadu sa soarba apa proaspata. Pe datazina se insufleti,. iar printul nu :;;tia cesa mai faca de fericire ca-:;;i atinsese visul.eu dragoste, prinse zina de mina $i 0

salta in :;;a.Astfel caHirira alaturi tot res-tul drumului :;;i"fiecare clipa ce trecea iiapropia :;;imai mult unui de. altul.

Nici nU-:;;idadura seama cum :;;i dndse pomenira la hotarul imparatiei padi-:;;ahului-tata. 0 fintina, umbrita de unpin stufos, despartea tara Sa de taravecina. Printul, care voia sa-:;;iaduca iu-bita in seraiul parintesc cu toata stra-

lucirea cuvenita,sui pe zina in pin,sa stea pina s-o in-turna el cu alaiul denunta cerut de da-tina.

Abia disparu fecio-rul de padi~ah ~i lafintina se ivi 0 fa-ta udta, udta cum

nid nu se poate inchipui. Era din impa-ratia vedna ~i venise cu ulciorul, dupaapa. Aplecindu-se deasupra fintinei, vazuchipul minunat al zinei oglindit alaturide al sau ~i se invineti de duda. PizmaIi crescu dnd i~i arunca privirea sprecopac ~i dadu cu ochii aievea de fap-tura din el. Cu glas prefacut cit maidulce, intreba pe zina ce cauta in copac.Cum aceasta Ii povesti totul, fara niciun ascunzi~, pe loc in mintea untei in-coW un plan.

- Oh! ce viata fericita te a~teapta!zise ea. ~i ce frumoasa e~ti!A~ da orice casa tepot vedea maide aproape.Rogu-te,da-te putin jos din pin, sa starn nitelde yorba. Vrei?

Lipsita de arice banuiala, zina coboddin copac ~i se apleca deasupra fintinei,sa-~i racoreasca fata cu apa. AUt a~teptaurita! 0 imbrinci in fintina cu toata pu-terea ~i se urea ea in pin, in locul zinei.

Acolo unde zina pieri, inghitita de apa,

rasari 0 floriciea alba, eristalina ea la~erima $i tare inmiresmata.

Nu treeu mult ~i tropote de eai seauzira din ee in ee mai deslu~it: eraprintul, urmat de eurteni. Venea sa-~iia mireasa ;;i s-o infiiti~eze padi~ahului-tata. Cind din pin se dadu. jos fata eeaslutii, ineremenirii eu totii. "Oare pentruo pocitanie ea asta a eolindat atlta?"murmurara oamenii. Maiuimit decit totiera insa printul insu;;i. Totu~i nu zisenimie ~i urea urita pe cal. Dar, cind sapIece, privirea-i fu atras~ de floriciea ceaalba. 0 lua ~i ~i-o puse linga inima,induio~at far a sa :;;tie nici el pentru ceanume.

La imbel:;;ugata masa imparateasca,urita, pricepind ca chiar zina, preschim-bata in floare; se odihnea linga. inimaprintului, n ruga cu viclenie:

- Dragul meu logodnic, fa-mi hatirul$i da.-mi mie floarea pe care ai luat-ode la fintina!

Cum nu se cuvenea sa se impotriveascadorintei logodnicei sale, printul ii intinsefloarea pe care urita 0 strivi intre degete,cu ura, :;;i 0 arunca pe fereastra. Pelocul unde dizu se ivi ca din pamint 0

pasare, cu penele stralucitoare ca celemai curate nestemate. Lovind de citevaori vazduhul cu aripile, pasarica i:;;i luazborul 9i se facu nevazuta.

A doua zi, dis-de-dimineata, cind gra-dinarul ie:;;isa ude florile din jurul pala-tului, pasarica 11urmari ca 0 umbra, ciri-pind intr-una.

-- Ce tot te tii dupa mine? Vrei ceva?mormai ursuz omul.

Ce face printui? intreba pasarica.E bine, sanatos.Dar logodnica?

- Sta inchisa in iatacul 'Ell

Zice ca daca n-a s-a mai vada saarele,din tuciurie a sa se faca iar alba caamatul, cum a fast mai inainte. Nuntas-a aminat pina atuncea. '

Pasarica film din aripi ~i? a~ezindu-sepe un trandafir, dnta de dteva ari cujale, apai h;i lua zbarul :;d disparu.urma ei, trandafirul pe care statuse sevesteji pina la radacina.

$i astfel, rind pe rind, se uscara maitaate flarile din gradina. Caci in fiecarezori de zi pasarica venea in gradina, ilIntreba pe gradinar despre .print :;;i 10-godnica lui, popasea' pe cite a floare, i:;;idnta cintecul ei de amar :;;ipleca. $i eradestul sa atinga cu aripa a floare, ca pedata aceasta se ve:;;tejea ca arsa, :;;ioricei-ar fi Hicut gradinarul, nu-~i mai re-venea.

Taate mersera a~a pIna in clipa In careprintu1 baga de seama urgia din gradina.

Foe de suparat, chema la el pe gradinar,hotarit sa-l pedepseasca stra~nic pentrulipsa lui de grija. Cind insa afla ade-varul, porunci sa se unga cu cIei puti-nele tufe cu flori care mai ramasesera ~i,inainte de revarsatul zorilor, se puse elinsu~i la pinda.

Pasarica veni, ca de obicei, dar cindse a~eza pe-o floare, nu se mai putudesprinde sa zboare. $i oricit se zbatuea, printul izbuti cu w;mrinta s-o prinda~i s-o duca in serai.

Auzind cele intimplate, logodnica lui,pricepind ca zina este totuna cu pasaricaprinsa, incepu sa se vaiete:

- Vai, printe, printer Dad vrei sama vezi mai degraba cea care-am fostcind m-ai cunoscut, porunce~te sa se taiepasarea asta, s-o maninc fripta! Simt caa~a s-or dezlega toate vrajile care mi-aupreschimbat chipul!

Plin de ).'ladejde,printul ii facu pe voie~i dadu pasarica pe mYna bucatarului.

in vreme ee aeesta 0 jumulea, 0 pan afu luaUi de vint I;>idusa :;;i dusa pina lacoliba padurarului de la marginea pa-durii. Vazind pe pervazul ferastruiciisale pana care stralucea ea stropita euaur, padurarului nu-i veni s-o arunce.o lua I;>i0 pUSt; bine pe masuta scundadin odaita I;>inumai dupa aeeea pleea lalueru.

Cind se intoarse seara acasa, trudit cavai de el, ee-i vi:izura oehii? Casuta iistralucea de euratenie, in vatra pe care-olasase rece se alergau vesele flaearile,in timp ee pe plita ulcele eu bucate sfi-riiau de-ti era mai mare dragul.

- Mai, mai, cine sa fi faeut toateastea? se intreba nedumerit omul, daroricit il;>icazni mintea, oricit scormoniprin disuta, nu gasi nimie care sa-l ajutesa inteleaga ceva.

Zilele urmatoare se intimpHi la fel.-Atunci, ce-i trecu prin cap mOl;>neagului?Se prefacu ca pleadi in padure, ca de.

obicei, dar se piti afara, In dreptul u~ii.$i cum auzi mi~care In casuta, buzna ~iel lnauntru. Se trezi fata In fata cu 0

fata frumoasa, frumoasa, care tocmai sepregatea sa-i deretlce prin casa.

- Nu ma alunga, draga batrine, graifata. Slnt pribeaga, 0 straina fara ada-post. Lasa-ma In casa ta ~i eu, In schimb,.am sa te lngrijesc cum m-oi pricepe maibine!

Padurarul, fire~te, se lnvoi: cine selmpotrive~te dnd e yorba sa-~i schimbetraiul rau pentru unul mai bun?!

... Timpul se scurgea tihnit In casutade la marginea padurii, pina lntr-o zidnd printul, satul sa tot stea ferecat Inserai a~teptind fericirea pierduta, ie:;;isase plimbe. Se lasa inserarea; prin feras-truica casutei padurarului, opaitul luminablind, ca· 0 chemare. Printul se indreptaagale intr-acolo.

Abia pa9i pragul ~i ramase ca trasnit;inaintea sa statea Insa9i zina din por-

tocala, frumoasa aidoma visului sau, cea.pentru care ratacise prin lume i?ipe careo pierduse atlt de repede!

o vreme ii pieri glasul, atit de tulburatera. Apoi, venindu-:;;i in fire, 0 prinsede mYna cu aceea~i dragoste navalnidide altadata :;;i 0 ruga sa-i dezvaluie cesau cine i-a despartit atita vreme.

Cind afla din gura ei cums-au petre-cut Iucrurile, printul alerga mai intiide-o izgoni inapoi in tara ei pe uritacare se furi:;;ase tilhare:;;te in seraiul sau:;;iapoi se intoarse in disuta padurarului:;;i i:;;iIua "adevarata mireasa. $i zina dinportocala avu parte de 0 viata lunga :;;ifericita, alaturi de sotul ei care 0 iubicredincios pina la moarte.

In amintirea zilelor tineretii, prin-tul, devenit padi:;;ah, puse de se ridica,pe locul fintlnii urgisite de la hotarulimparatiei, 0 alta, frumoasa, toata numai~i numai din marmura alba. Pe ghizdu-rile ei, un vestit cioplitor in piatra dal-

tui povestea pe care ati auzit-o, inche-ind-o eu 0 zicala .din batrini: "Omul,daca iube~te trandafirul, trebuie sa-i iu-beasca ~i' spinii, cad din tufi~ul plin deghimpi cre~te floarea care 11incinta".

MaruI care ride ~imarul care plinge 3

Povestea babei ~i acoco~ului 19

Povestea Iui Atoglu~i a Iui Giilhanim 25

Zina din portocaHi 44