POUE9TT FERMECATE RUSEgTT

IUAN -FECIOR-DE.TARAN SI BaIAURUL u fost odatd intr-o oarecare impdralie, un moq babe, care aveau 'i-o nu trei feciori. Pe cel mai mic il chema lvanu$ka' Trdiau la un loc leneveau, cu tragere de inimd munceau, ogorul il arau qi griul il semanau. intr-o buni zi, se pregdte$e sd satele, ora$ele grozav. Feciodi se rdspindi prin impdr5lie vestea ci balaurul cel niprasnic le cotropeascd piminturile, pe oameni s6-i cisipeascS, iar sd le pirjoleascd, Motut fi baba cizuri pe ginduri, se mihniri cei mari ii imbirbetau:

Nu vd intristali, teiculS $i miicut6, cd pornim noi sdJ infruntdm pe balaur, si luptdm cu el pe viatd ti pe moarte. $i ca sd nu ve fie urit sd stati singuri, il l6sim cu voi pe Ivanuqka, el e incd prea tinir pentru lupti. Ba nui a zis Ivanuqka, nu md-nvoiesc sd rimin acasd, si vi a$tept pe voi, merg gi eu sA lupt cu balaurull

Mo$ul ti baba nu s-au impotrivit, n-au incercat sd-l convingd pe Ivanurka se-ti schimbe gindul, ci i-au preg;tit de plecare pe cite$i trei feciorii. gi_au incins fralii la briu palo$ele de otei $i-au luat traistele cu merinde, au incAl ecat pe cai buni $i -la drum. Au mers ei ce-au mers pind au ajuns intr-un sat. Cind si_au aruncat ochiijur-imp rejur nici 1ipenie; totul pirjolit, dirimat, doar o micd izbi rimdsese neatins5. Cei trei frati au intrat in izbd. Acolo, o babi bitrini zicea pe cuptor $i gemea. Bund ziua, bunico! au zis fratii. Buni ziua, voinicilor. incot.o ali pornit-o? PAi, am pornit-o, bunico, spre riul Coacdzului, Iing6 podul Cilinului, Ne ducem si luptim cu balaurul, sd nul lisim s; ne cotropeascd mo$ra. Ehei, voinicilor, straqnicd treabd ali pus la cale! Ci ticdlosul ;st de balaur a pustiit totul, pe oameni i-a pridat li la moarte naprasnicd i-a trimis. Acuma a ajuns ti pe meleagurile noastre, ne-am rimas cu zjle numar eu singurd se vede ci nu-i sint de trebuinte, si se ospateze cu mine... Cei trei frali au remas peste noapre la bdrrina, jar a doua zi in zori s-au sculat !i au pornit iariqi la drum. Au mers pinA au ajuns chiar pe malul riului Coacizului, lingd podulCilinului. Pe malul apei erau r;spindite tot palote qi arcuri sfirimate, laolalte cu oase omenetti. Au gdsit fralii o izbd pdrdsiti;i au hordrit si rdmini peste noaDte in ea. Ei, fralii mei, a zis Ivan, acuma. ca am ajuns in qinururi srraine ; indepirtate, trebuie se fim numai ochi qi urechi la toate. Sd stea de paza perin d, cite unul dintre noi in fiece noapte, ca sE nu poatd rrece balaurul peste podul Celinului. In prima noapte s-a dus si stea de pazd cel mai mare dintre frali. A dat o.aitd pe malul apei, a scormonit cu privirea dincolo, peste riul Coacdzului pretutindeni liniqte, pe nimeni n-a vdzut, nimic n-a auzif. S-a cuibirit fratele cel mare sub o tufi de r;chite, a adormit buttean ti s-a pus pe sfordit, Ivan insd sti culcat in izbd fi nu poate adormi, nu poate nici afipi mecar. ^ Indate ce a trecut de miezul noplii i$i ia palolul de olel 9i porneqte spre riul

Coacdzului. Cind colo, ce sd vadd? Frate-siu cel mare doarme sub tufa si sforaie pe intrecule. Ivan il las6 in pace si doarmi, iar el se ascunde sub podul Cdlinului qi incepe sd pizeascd trecerea peste pod. Deodati apele riului incepurd a clocoti;i vulturii de prin stejari pornird sd lipe cici se apropia un balaur cu tase capete. Lighioana se ndpusti pe podul

Cilinului, dar cind ajunse la jumitarea acestuia, calul ise poticni, corbul negru de pe umir tresdri, iar ciinele negru care venea in urma lor i;i zbirli blana. Arunci balaurul cu |a\e capete zisel De ce te poticnetti, calule? Iar tu, corbule negru, de ce tresari? $i de ce te zbirle$ti tu, ciine negru? Oare a1i prins de veste ce Ivan fecior-de-leran se afli pe-aproape? Pii, eu socot cA nici nu s-a nescut pind acum qi chiar Ce s-ar fi niscut inci nu-i bun de lupt;: cu o mini l-aq inqfdca ti cu cealaltA l-a$ rdpune! Dar Ivan fecior-de-tiran ieqi de sub pod qi zise: la, nu te mai lduda, balaur spurcatl CitA vreme nll dobori toimul cel mindru, nu te pripi sd-l jumulegti. $i daci nu-l cunoqti pe voinicul cel viteaz, nuJ mai batjocori, Haide, mai bine si ne mdsurim puterile 9i care din dol va birui, acela sd se laude! S-au apropiat, fi-au luat avint ti s-au izbit cu atita putere, cd pimintul dimprejur a gemut, Balaurul n-a avut noroc: dintr-o singurd lovituri lvan fecior-de-tdran 1,-a retezat trei capete. Opre$te-te, Ivan fecior-de-l6ran! ii strigd balaurul. Lasd-me sd mi odihnesc pulin. Vrei odihnd! Tu, balaure, ai trei capete pe cind eu doar unul. Las' cd ne-om odihni mai tirziu cind vei avea un singur cap $i tu. Din nou s-au apropiat gi din nou s-au izbit. Ivan fecior-de-1dran i-a retezat baiaurului ti celelalte t.ei capete. I-a despicat trupul fi fdcinduJ bucafele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele sase capete le-a aqezat sub podul Cilinului. Dupi aceea s-a intors in izbd ti s-a culcat sd se odihneascd. Dis-de-dimineati a venit fi fratele cel mare. Ivan l-a intrebat: Ei, cum a fost, ai vazut ceva? Nu, frafilor, n-a trecut pe lingi mine nici mecar o musc;. ,A.uzindul, Ivan nu i-a zis nici o vorbulild. in noaptea urmitoare pleci si stea de paze fratele mijlociu. Se plimbi

o vreme, se uiti in toate pi4ile $i se liniqti. Se furiqd in nitte tufe $i adorm r. Ivan nu se increzu nici in el. Cum trecu de miezul noplii se imbrdci, jfi lui sabia cea asculitd fi porni spre riul Coacizului, Se ascunse sub podul Cilinului qi se puse la pindd. DeodatA apele riului incepurd a clocoti, vulturii de prin stejari se puserd pe lipit cici se apropia un balaur cu noui capete. De cum pali pe podul Cdlinului calul balaurului se poticnj, corbui negru de pe umir tresdri, iar

ciinele negru, care venea in urma lor, iti zbirli blana. Balaurul lovr cu biciul calul peste coaste, corbul peste pene qi ciinele peste urechi: De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? Iar ru, ciine negru, de ce te zbirle{ti? Oare ati prins de veste ci Ivan fecior-de jiran se afli pe-aproape? Eu socot ci nici nu s-a ndscut qi chiar de s-ar finisc ut incd nu-i bun de luptd: l-af rdpune doar cu un deget de-al meu. Dar Ivan fecior-de-1;ran ie$i de sub podul Cilinului 9i zise: Bagd de seam5, balaur spurcat, nu te mai l5uda $i treci la treabd! Vedem noi la urmd, cine pe cine va biruil $i numai ce ipi avinti Ivan paloqul de oJel, o datd qi inci o dat5, cd rerezd tase dintre capetele balaurului. Balaurul izbi qi el de il implintd pe Ivan pini ia genunchi in pdmintul jilav. lar lvan lui un pumn de nisip qi-l azvirli in ochii bulbucali ai balaurului. gi in vreme ce balaurul iqi freca;i i;i curiqa ochii, Ivan i-a retezat $i celelalte capete. Dup; aceea i-a spintecat trupul tif icindu-l buc;lele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele noud capete le-a atezat sub podul Cefinului. El insi s-a intors in izb5, s-a culcat si a adormir ca )i cum nimic nu se inrimplase. Dimineala a venit ti fratele cel mijlociu, Ei, cum a fost, l-a intrebat Ivan, ai v;zut ceva in timpul noptii? Nu, n-am vdzut nimic, n-a trecut pe lingd mine nici micar o musca, n-a liuit nici mdcar un linlar. Ei, dacd-i a$a cum spuneli, haideli cu mine, sclrmpii mei frafi, sd vd arit eu $i linlarul fi musca! Ivan qi-a dus fralii sub podul Cilinului $i le-a ardtat capetele de balauri. la uitali-vd, zise el, ce fel de muqle fi de tiniari zboari pe-aici, Iar voi, friliorilor, mai bine rimineali acasi, pe cupror! decir sd porniqi la luptA! Pe fra{i ii cuprinse ru;inea. Somnul, ziserd ei. ne-a doborit... In cea de-a treia noapte s-a pregitit sd mearg; ti sd stea de pazA chiar Ivan.

Plec, le-a zis el, la o lupti insp;imintdtoare, iar voi, frdliorii mei, sd stali treji ti cu urechea la pindd toata noaptea: de indatd ce mi vefi auzr fluierind, lisati-mi slobod calul, iar voi venili cit mai repede in ajutorul meu . Ajunge lvan fecior-de-ldran la riul Coacizului, se ascunde sub podul Cilinului qi aqteapti. Indatd ce trecu de miezul noplii, pimintul cel jilav porni sd se clatine, apele riului incepurd a clocoti, vinturile nivalnice a vui, iar vulturii de prin steja ri se puserd pe fipit... Se apropia un balaur cu doudsprezece capete. Toate cele douisprezece capete tuierau. toate cele dou;sprezece capete scoteau fleceri

fierbinli pe niri. Calul balaurului avea douAsprezece aripi, pirul de pe trupul calului era de aramd, iar coada qi coama ii erau de fier. Cum a pitit balaulul pe podul Cilinului calul de sub el se poticni, corbul negru de pe umdr tresi ri, iar ciinele negru ce venea in urmd i$i zbirli blana. Balaurul lovi cu biciul calul peste coaste, corbul peste pene, ciinele peste urechi. De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? lar tu, ciine negru, de ce te zbirlesti? oare ati prins de veste cd Ivan fecior-deI; ran se afli pe-aproape? Eu socot cd nici nu s-a nascut $i chiar de s-ar fi ndscut incd nu-i bun de luptS: o dat6 doar sd suflu qi pulberea o sd se aleag5 de el! Atunci Ivan fecior-de-laran iese de sub podul Cilinului qi zice: Ehei, balaure, prea devreme-ncepi a te liuda, vezi sd nu dai de belea! Aha, va s; zici aici erai, Ivan fecior-de-1;ran! De ce-ai venit? Pii, am venit sd-ti vdd puterea vrdjma;d qi sA mi mdsor cu ea! Indrdzneqti si te mdsori cu mine? Tu, o s;rmani musci! Drept rispuns Ivan fecior-de-liran i-a zis balaurului: N-am venit la tine si-1i spun povegti, qi nici si le ascull pe-ale tale. Am venit s; ne luptdm pe viald qi pe moarte, si-i scap pe oamenii cei buni de tine, blestematule! Ivan i$i avintd sabia ascudta $i-i reteze balaurului trei dintre capete. Balauru l prinse din zbor capetele retezate, i$i trecu peste ele degetul siu de foc, le lipi de gitlejele lor ti -pe datd, capetele se prinseri la loc, de parcb nici nu fuseseri retezate. Lui Ivan ii venea tare greu: balaurul cu Suieriturile il asurzea, cu fldcirile il ardea $i-l frigea, cu scinteile il orbea, $i pe deasupra il mai qi implintd p ind la genunchi in pdmintul jilav. Apoi ii strigi in bdtaie de joc:

Vrei poate sd te mai odihnegti pulin, Ivan fecior-de-tdran? Vorbe$ti de odihni? Odihni pe la noi inseamni lovette, reteaza bine, nu-{i plinge singur de mild, zise Ivan. Apoi el fluieri cu putere qi iqi aruncd minu$a dreaptd in mica izbd in care se aflau fralii sii. Mdnuqa sparse sticla din geamul izbei, insd fralii dormeau duqi, nu auzeau nirnic... Ivan iqi adund puterile, se mai avintd o datd, mai tare ca inainte, gi-i retezd balaurului $ase capete. Balaurul Ie prinse din zbor, ;i pe acestea, iti trecu peste ele degetul s?iu de foc, le lipi de gitlejuri $i iar5ti toate capete le erau la locul lor. Apoi se nipusti asupra lui lvan $i-l implinti pini la briu in pimintul jilav. ,,Proasd treabe," iti zise Ivan. Iqi scoase minuqa stingd qi o arunci spre mica

izbd, Minuta gduri acoperbul, insd fralii dormeau mai departe, nu auzeau n1m1c. $i iar hi lu; avint, pentru a treia oari, Ivan _ fecior_de_ldran $r_r retez; balaurului noui capete. Balaurul le prinse din zbor, ifi trecu degetul de foc peste ele, le apropie de gitlejuri, iar caperele se Iipiri ia loc;i de as td datA..Tot atunci, balaurul se nepusti la lvan qiJ implintd in pimini pini la umen... Ivan $i-a luat ciciula fi a aruncat-o in mica izbi. Din pricina loviturii izba s-a cutremurat pin; in temelii, iar birnele ei mai_mai si se risipeascd in toate pirFle, Abia atunci s-au tezit ftalii;i au auzit calul lui Ivan nechezind din rasputeri ti zbdtindu-se sd scape din lanl. Fralii au deschis grajdul, i-au dat drumul calului, iar ei au pornit alergind ^ in urma lui, ca sd-i vini in ajutor lui Ivan. Calul lui Ivan se ndpusti in galop qi incepu sd izbeascd balaurul cucopitele, si l mutte cu dinfii. Balaurul prinse si quiere, se sisiie, sd invdluiecalul cu puz derie de scintei... in vremea asta, Ivan fecior_de_tdran izbuti sd ias6 din pimint, ba ficu ce fdcu de-i tiie balaurului degetul de foc $idupi a ceea se apucd sd-i reteze capetele. I le reteze pe toate pi;d la ultimul, ii spintecd fupul qi fdcinduJ bucdlete, il aruncd in iiul Coaiazului. Tocmai atunci aiunseri la locul luptei qi fralii sdi. Halal si ve fie, somnorotilorl le-a zis lvan. Din pricina somnului vostru era si plitesc eu cu capul. Fralii sai l-au adus in mica izbd, l-au spilat, l-au hrinit, i-au potolit setea $i l-au culcat si se odihneascd. In zorii zilei lvan s-a sculat ii a incepui sd se imbrace, sd se incalle. De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fralii. Ar trebui sA te odihnelti temeinic dupd lupta crincend de ierr. Ba nu, le-a rispuns Ivan, nu-mi arde de odihnd, md duc la riul Coaca_ zuiui se-mi caut cingitoarea pe care-am pierdut-o acolo, Ia te uit5, ceJi mai dd prin minte, au zis fralii. Lasi ci trecem prinora; $i-Ii cumperi una noui.

Ba nu, eu de cingitoarea mea am nevorel $i porni Ivan cdtre riul Coacdzului, dar nu se apucA si-ti caute cingitoarea, ci trecu pe podul Cilinului pe cel5lalt mal ti se furifi pe nesimlite pinA ]a palatele de piatrd ale balaurilor. S-a apropiar de un gemulel de:chis a rras cu utechea: oare nu se pune la cale ceva riu impotriva lui? 'i Cind s-a uifat induntru, ce sd vadi? in palate $edeau cele trei neveste ale balaurilor, impreuni cu mama lor, zmeoaica cea bitrini.

$i cum gedeau acolo, puneau lucrurile la cale. Prima dintre ele zise: Las-ce mi rizbun eu pe Ivan fecior-de_liran pentru barbatul meu! O sd i-o iau inainte gi, pe drumul ce-l are de strdbdtut, ca si se intoarcd acas a impreuni cu fraqii lui, o sd stirnesc o ar$ila grozavi, iar eu o si md prefac in fintind. Cind se vor repezi citeqi trei sd-li potoleasci setea _ morti or sa se prabu)easce de la prima inghililure de apd. Bine te-ai gindit sA faci, incuviinld zmeoaica cea bitrini. A doua zise: Eu o sd mi prefac intr-un mir incircat de roade. De vor vrea sA ma_ nince cite un mdr pe dati vor fi sfi$iali in mii de fdrime! gi tu te-ai gindit bine, a l5udat-o zmeoaica cea bitrind. Eu una, zise cea de-a treia, o sd aduc peste ei Lrn val de picoteald fi de somn, apoi o si le-o iau inainte, o sd mi prefac intr_un covor moale cu pernede mdtasd. Cum vor incerca fralii si se culce, sd se odihneascd. pe datd-ii va pirjoli focul! gi tu te-ai gindit bine! rosti zmeoaica. Ei, $i dac5 nu veti putea voi sA le venili de hac, miine pornesc qi eu sd-i ajung din urma $j se_i inghir pe ro[rtre ll Ivan fecior-de-fdran a stat s; asculte pini Ia capit vorbele lor li s_a intors la fralii sdi. Ei, cum e, Ivanuqka, fi-ai gdsit cingitoarea? l-au intrebat fraur. Gisit. Nu merita si-1i pierzi vremea pentru atita lucru! Ba merita, fratilor. $i indati dupi asta, tustrei fralii se pregdtir; in mare grabd qi porniri la

orum. Au mers $i-au mers, strdbitind cimpuri qi lunci intinse. Era zi fierbinre. uscati $i lor le era grozav de sete, abia se mai lineau pe picioare. Tocmai atunci, cind s-au uitat mai bine, au vizut o fintini, iar in ea, plutind deasupr a pe api un ciq mic de argint. Fratii i-au zis lui Ivan: Hai, frdfoare, sd facem un popas, sd ne indestuldm cu api rece fi sa adipim caii. Cine gtie ce apd e in fintina aceea, le-a rdspuns Ivan. poate sd fie necuratd !i otrAvitoare. $i descilecind, incepu sd izbeascd fintina cu sabia, taind gi impungind. Iar fintina porni si geamd 5i izbucni in hohore de plins. Tot atuncl se lisi o cea{A groasl, dogoarea i$i scdzu puterea $i pe frafi inceti sd-i mai chinuiasc d selea. t0

Acuma ati vdzut $i voi, fratilor, ce fel de apd era in fintina asta! zrse Ivan. Vizut, cum sd nu fi vdzut, frdlioare! $i au pornit mai departe la drum, Sd fi mers mult, si fi mers putin, cine mai;tie? Doar ci vdzur5 deodate un mir. Mirul era incAacat cu mere mari sl rumene. Fralii descilecar; ti abia afteptau s; rupi din merele acelea, dar Ivan fecior-de-ldran a alergat inaintea lor ti lovind cu sabia a inceput si reteze tulpina mdrului chiar de Ia riddcinS. Si mirul porni si geami ;i si {ipe... Acuma aU vizut ti voi, fra{ilor, ce fel de mir era acesta! Nu erau bune la gust merele din el. Si iar au incdlecat tustrei frafii qi au pornit mai departe. $i-au mers, $i-au tot mers pini i-a cuprins osteneala. Si ce se vada? Nu departe, in cimpie era intins un covor inflorat ti moale, iar pe covor se aflau Perne umplute cu Puf. Ar fi bine si ne intindem pe covorul ista, si ne odihnim qi sd alipim fi noi vreun ceas. au zis fratii. Ba nicidecum fralilor, n-o si ne fie prea moale de ne culcdm pe acest covor, le-a rdspuns lvan. Fralii s-au supirat pe el: $i de ce, md rog, ne tot povdluietti: asta nu se poate, cealalta nu-i voie! Ci doar avem gi noi cap si judecim Si singuri! Ivan nu le rispunse nici o vorbulili, doar i;i desprinse cingAtoarea de la briu;i o azvirli pe covor. Cingdtoarea fu cuprinsi de fldcdri qi arse toatd, nu rdmase nici urmi din ea. Iatd, ata s-ar fi intimplat ;i cu voi! zise Ivan. Apoi se apropie de covor gi prinse si spintece cu sabia Si covorul ;i pernele fdcindu-le pe toate firime. Dupi ce le spintecS;i le sfi$ie arunci zdrentele in toate p5rlile li zise: Degeaba, frafii mei, m-ali mustraf! Cdci doard qi fintina, qi mirul, qi covorul nu erau altceva decit nevestele balaurilor. Au vrut sd n'e ucidi. dar nu le-a mers: au murit ele nu noi! -

Fralii fi-au recunoscut gregeala gi au plecat mai departe, Sd fi mers mult, s; fi mers putin, cine mai qtie? Doar cd deodatd cerul se intuneca, vintul incepu si vijiie, iar pdmintul si vuiascd: in urma lor venea in zbor zmeoaica cea batrinA. $i-a cdscat botul o falci-n cer qi alta in pimint vrind sdl inghitd pe lvan qi pe fralii lui. Dar nici voinicii nu erau protti, aruncard in botul zmeoaicei traistele lor cu merinde de drum fi cu sare. Zmeoaica s-a bucurat gindea c5-l ingfdcase pe Ivan fecior-de-1dran ;i ll

pe fratii lui. A|a cd s-a oprit ca sd-i mestece in voie. indatd ce afli insi des pre ce-i vorba, scuipi traistele cit colo ti se nipusti din nou pe urmele fralilor. Mai avea pulin qi-i ajungea din urmd... Vdzind ci nu mai poate scipa de primejdie, Ivan ipi imbokli calul si alerge din toate pute.ile, iar fralii se tineau strins dupd el. A;a au alergat, au alergat, au galopat, au tot galopat. Cind, ce sd vadi? in fala lor se inilta o potcov;rie, iar in potcovdrie stdteau $i lucrau doisprezece metteri potcovari. Potcovarilor, hei, potcovarilor, le-a strigat lvan, ingdduili-ne si intrdm in potcovdria voastrd! Potcovarii le-au ingdduit sA intre, apoi au incuiat in urma lcr potcovdria, pecetluind-o cu doudsprezece uqi de fier ii ferecind-o cu douasprezece lacate. Zmeoaj,ca a venit in zbor pind la potcovarie ;i a prins a urla: Potcovarilor, hei, potcovarilor, indatd sA mi-i dali pe Ivan fecior de-liran fi pe fralii lui! lar potcovarii i-au rispuns: Deschide cu limba cele douisprezece u$i de fier qi ia-1i-i singurd! $i s-a pornit zmeoaica si lingi uqile de fier ca si le desferece. A lins ti-a to t lins, a lins qi-a tot lins pini a subtiat unsprezece u;i. Mai avea o uqd, una singuri mai rimdsese ferecatd. Grozav ostenise zmeoaica, a;a ci se aqezi si se mai odihneascd. Pe datd Ivan fecior-de-ldran se ndpusti afar6 din potcovArie, intfaca zmeoaica gi o izbi din toate puterile de pietre. Hirca se sfirimd prefdcindu-se intr-o pulbere mi.unt5, iar vintul risipi in toate pd4ile pulberea aceea. De atunci inainte totj balaurii ti toate zmeoaicele au fost stirpite de prin partea locului ;i oamenii au inceput sa trdiasci fdri si se mai teamd de astfel de lighioane, Iar lvan fecio.-de-ldran impreund cu fralii lui se intoarserd acasi, la mama ti la tatil lor. $i prinserd sd feiascA 5i si munceascd la fel ca mai inain re: sd are ogorul, sA semene griu;orul.

./-:i' NIKIT6 T6BACARUL e malul Niprului cel cu ape argintii, pe ni$te mindre coline, se indlta strivechiul Kiev oralul cel mai frumos d cel mai bogat dintre toate oraSele rusesti. Veacuri de-a rindul au trdit in acest orat oameni ruti. Cu tolii lucrau, ogorul il arau, pinza o teseau, la sdrbdtori in hore jucau ti brag5 pregiteau. Iar fetele, kievlencele, cind incepeau sd impleteascd, dupd datind, coronile din flori de cimp qi apoi, impodobindu-se cu aceste coronile, porneau cintind, in zi de prinivarS, spre Niprul cel cu ape argintii, cine le vedea nu $tia la care sd se uite mai intii: cu tolii, de la mic la mare, rdmineau inmirmuriti de atita frumusele. Ci1 despre fldcdii kievleni, viteji qi chipeqi, li se dusese ve stea pine hdt-departe: nu-i puteau infricoqa nici vrijmaqii cei rdi, nici fiarele sdlbatice, nici terpi sau alte tiritoare, In lumea intreagi nu se aflau sigeli m ai iuli 1i sibii mai ascuqite ca ale lor. l3

Trai tihnit, intemeiat, de nimic intunecat duceau kievlenii. $i rotu;i, nenorocirea prinse a pluti deasupra lor aidoma unui nor intunecat. Un balaur inspdimindtor i$i ficu uritul obicei de a zbura pe deasupraoratului. A vea balaurul acela trupul acoperit cu solzi verzi, coada i se incolecea in toate pirlile, iar din gitlej ii creqteau trei capete alarurate in loc de unul. Din ochii lui liqneau fldcdri, gurile aruncau ieratic. iar labele aveau gheare de fier. De cum incepea a se roti deasupra oraqului, aripite Lui negre acopereau tot cerul ti lumina zilei pierea firi urmi. Zburind, lighioana suiera: O sd distrug oralul Kiev de pe Nipru. pe toti oamenii lui o se-i ard. o si-i pirjolesc, o si-i prefac in pulbere. Daci vreli sd mai rdmineli in via1d, dali-vA osteneala sA mi intimpinali $i si md ospitali cum se cuvine. ln fiecare luni o si vin la voi. O sd mi las din zbor pe colina din apropiere qi o si md ospitez cu o frumoasa copilt a voastrd. Kievlenii se intristard li virsard lacrimi amare. ii durea sufletul si_sijertfea sci copilele pentru ospilul balaurului. Dar igi ziceau c; daci se imDotn_ vesc, balaurul va trece Kievul prin foc qi fLiacari. il va preface in scrum gi o datd cu el, !i pe toli locuitorii oralului. $i-atunci, oamenii incepurd sE scoati in fiecare lund afari din ora$,i sa duce sus, pe colind, cite o copila. Acolo, dupi ce o legau cu lanfuri de tulpina unui stejar bdtrin, o lisau singurd li plecau. Iar noaptea, balaurul cobora in zbor qi o minca. in felul acesta le-a mincat, pe rind, pe toate copilele kievl6he. Doar fiica larului mai ramdsese. lntregul palat rdsuna de {ipit ti plinsete. Au gitit-o pe frumoasa fiicd a prulu i in vestminte de aur, de mitisuri scumpe $i de brocarturi qi au dus-o lingibdtrin ul stejar. Dupi ce-au ajuns acolo au legat-o cu lanluri, s-au inchinat in fala ei pina la pdmint, ;i-apoi plingind in hohote, s-au inapoiat in orat. Doa. un porumbel alb, care-i era tare drag copilei, mai rimase cu ea: acesta n-a vrut nici in ruptul capului sA-;i ia zborul din stejar. Fiica de lar a$tepta lingd tulpina stejarului. O cuprinse spaima pc deasupra colinei vintul vuia, iar undeva pe aproape o bufnitd huhuia. Inima copilei mai cA nu mai b;tea. Deodatd auzi un fognet de aripi. Ah, se vede ce aceasta-i moartea, $i fiica larului incepu si plingd. lar balaurul, cici el se ldsase din zbor lingd bdtrinul stejar, privea vrijit la cop ild $i nu-ti putea lua ochii de la ea. Nu te teme, frumoaso, quierd el, pe tine n-o sd te mdninc. prea

egi frumoasd. Pe tine te iau gi te duc in pe$tera mea. Acolo tu o sd feiesri ca stdpinA, iar eu am si mi desfdt privindu-te. t4

$i zicind acestea o a$ezd pe fatA pe aripile sale fi iqi lui zborul. Numai ci porumbelul porni sd lopdteze qi el in urma lui. Balaurul cu fiica larului ajunseri intr-un codru de nepdfuns qi el o duse pe fat; in birlogul lui aflat in inima celui mai mare desiq. Apoi aduni din pddure o mullime de bu$teni pe care-i ingrdmidi la intrarea pe$terii, astupind-o. Iat6. zise el. aici vei locui de acum inainte. Dupi care, balaurul a lesat-o in birlog pe fiica larului, iar el $i-a luat zborul in c;utarea altor prdzi. N-a bagat de seama cd porumbelul cel alb intrase gi el in vizuini li se pitise intr-un ungher ascuns. De cum pleci balaurul, porumbelul veni indatd lingi stdpini-sa. Guruia ;ii se ui ta drept in ochi. Aga incepu fiica larului si trdiascd in birlogul balaurului. Cit era ziua de lungA st5tea singuri 9i doar porumbelul ii 1inea de urit; iar seara venea balaur ul in zbor, aducindu-;i de-ale mincdrii, apoi se lungea in culcugul sdu, aflat int.-un coll intunecos al birlogului Si se desfdta privind-o pe frumoasa copila cu toli ochii lui de foc. intr-una din zile, dupd ce balaurul iqi luase zborul, fiica larului ii zise porumbeiului. SA te duci in zbor pini acasd, in ora[ul meu drag, ca sd le duci tarer pr mamei o scrisoare. S; afle ti ei veqti despre mine, Cine ttie, poate or ndscoci ceva ca sd-mi vini in ajutor. Fiica larului se aqezi 9i scrise scrisoarea pe care o legd bine sub aripa porumbelului. Porumbelul se furit; printre trunchiurile de copaci grimtditela in trare, ieqi in pidure, gi de-acolo igi lui zborul spre Kiev. Sd fi zburat mult, sd fi zburat pulin, cine mai ttie? -dar de ajuns, a ajuns chiar sub una dintre ferestrele palatului, Tarul qi larina mai si-fi piardd capu l de bucurie, aflind c; fiica lor triiefte. Au hrinit porumbelul, I-au mingiiat qi dup6 aceea, adunindu-$i toli sfetnicii in jurul lor i-au intrebat: Chibzuiti bine, ce-am putea face s-o scdpdm pe copila noastrd de la balaur? Iar sfetnicii le-au rispuns aqa: Va trebui sd-i trimiteli scrisoare prin care sd-i cereti si afle de la ba laur, de cine se teme el mai mult $i mai mult pe lumea asta. E cu neputinti sA nu fie ceva in lume care sil poat; duce la pieire. larul;i larina intocmira scrisoarea gi o legari sub aripa porumbelului, iar acesta ili lud zborul inapoi in pddure. Fata de 1ar citi scrisoarea p5rinlil orsii pi incepu si a'repte cu nerabdare renirea:erii. Seara balaurul veni in zbor, ca de obicei. Didu la o parte birnele de la intrare, se strecurd tiriq in birlog ;i se culci sd se odihneascd. Iar copila ta

rului zise:

Ah, balaurul meu drag, ttiu cit etti de puternic, ti mai stiu cum tremura de frice oricine in fala ta. Dar spune-mi, e oare adeverarj ci nu este cineva pe lumea asta mai puternic decit tine fi c6, ata fiind, nu-li este frici de nimeni? Cum stdtea culcat pe-o coastA, balaurul igi incoldci coada 5i zise rizind batjocoritor: Md rog, fie, o se-ti spun adevdrul: se afl6 la Kiev un voinic. il cheamd Nikita. te, de aceea e puterea cu el. qi numai de el Triieqte in Mahalaua Tibdcarilor, argisege pieile, le ribdce$ poreclit Nikita Tibdcarul. Nimeni nu-qi poate misura Acesfa e singurul om din lume mai puternic decir mine. De e1, mi-e fricd.

Dupi ce spuse asta, balaurul se incolici bine de tot ti prinse a sfordi. Iar fata larului se agezi ;i, cu mare bigare de seamd, le scrise parinlilor sai scrisoarea ceruti: ,,Balaurului ii este frici numai qi numai de Nikita-TdbAcarul . Pe el siJ trimiteli si ni scape de aici." Apoi legd scrisoarea sub aripa porumbeluiui, iar porumbelul porni in zbor spre Kiev. Ajunsi la palat, scrisoarea fiicei larului fu cititd degrabd. Si indati farul trimise slujitori in Mahaiaua Tdbicarilor. Gdsili-l pe Nikita Tdbicarul. Spuneli-i cel cheamd {arul. $i au venit slujitorii la Nikita. lar Nikita, un birbat uriai, cu ume.i vlnjosi, puternici $i o barbd stufoase ca o miturd igi vedea de tebdcitul pieilor. Haide, Nikita, vino cu noi la palat, te cheam; larul, i-au z$ slujitorii. Ba nu md duc niciieri. N-am vreme, le-a rdspuns Nikita. $i aruncin du-qi pe umir doudsprezece piei de bou dintr-o datd, se duse cu ele la riu, Slujitorii larului alergau abia linindu-se dupi el: Haide. Nikituska. vino cu noi! V-am spus doar, nu mi duc niciieri. N-am vreme. Auzind asta, ce erau sd mai faci slujitorii? S-au intors Ia palat $i i-au povestit larului cele intimplate. Atunci s-a dus in Mahalaua Tebecarilor insuti tarul. Nikituska, dragul meu! Ajuti-m5! Numai tu poti sdl ripui pe balaur! Salveazi-mi copila.

Insd Nikita i-a rdspuns: Cum si mE incumet, luminate lar, la o treab; ca asta?l Nu mi simt in stare sd dobor un balaur. $i oricit l-a rugat larul, oricit a incercat el siJ convingd Nikita nu s-a I6sat induplecat. A$a cA s-a intors la palat ti farul, fdrl nici un rezultat. A stat toat; noaptea Si a tot chibzuit, impreund cu sfetnicii sii: cum sd faci sil induplece pe Nikita. $i a hotirit a$a: a adunat cinci mii de copile orfane de i i6

le-a trimis lui Nikita. Orfanele au venit in Mahalaua Tibacarilor la casa lui Nikita, s-au atezat in genunchi in fala lui gi au prins a plinge: Nene Nikita, fie-1i rnild de noi! De-o si-mai treaci un an-doi. o sd cre;tem, iar balaurul o sA se repeadd sd ne mAnince, una cite una, pe toate. Te rugim, du-te la riufdcdtor qi smulge-i capetele spurcate. Lui Nikita i se f6cu mili de bietele orfane, Bine, fie, nu mai plingeli. O sd mi duc sd-ncerc sd-l ripun. $i a inceput Nikita TAbacarul sd se giteasci de luptd. A luar trei sure de puduri * de fuioare de cinepi, le-a inmuiat bine in smoald qi s-a infdqurat in ele din cap pini-n picioare soiul acesta de platoqd cu care se inve$mintase el n-avea cum si fie nici g5uritd cu sabia, nici sfiqiatd cu collii de balaur. Apoi porni spre pidure. Ajunse la birlogul balaurului tocmai cind acesta se intorsese acasd. Hei, balaure, ia f5-te incoace cA a venit Nikita Tibicarul. Vreau si-mi mdsor puterea cu tine. Simli balaurul c; nu are cum scdpa de belea. $i incepu sd-$i ascutA dinlii. Numai cd Nikita n-a mai stat sd attepte: cind a izbit odatA in bu$tenii de la intrare, se umplu toata p;durea de vuiet. Bu$tenii se impri$tiarA $i balaurul se tiri afard din birlog. Lighioana porni si Suiere din toate cele trei guri ale sale qi sd azvirle asupra lui Nikita fum gros qi fliciri arzdtoare. Dar voinicul nostru nu se sperie, ciincepu se-i dea de cheltuial; cu ghioaga sa: ba il imboldea din partea dreapti, ba din cea stingA, ba il pocnea peste unul din capete, ba il lovea pest e coadd; iar balaurul tuiera din r;sputeri de furie $i de durere, $i se incredintd cd nu-l poate birui nicidecum pe voinic. incercd sd-i fring5 trupul in doui cu dinlii, dar dinfii lui de balaur se impotmolird atit de rdu in smoala cd n-a mai fost chip s5-i scoatd din ea. Atunci balaurul se pr;vdli la pdmint. Eh, Nikita, Nikita, grozav de puternic mai ettil Mult mai puternic decit mine. Dar rogu-te, nu md omori, hai, mai bine si cddem la invoiald cu vorbe bun;, cd loc este destul in lumea asta pentru amindoi. Uite, eu zic sd impdrlim pimintul in doud. Tu ai sA traie$ti intr-una din aceste jumet;li, iar e u in cealaltd. $i de stingherit n-o sd ne stingherim unul pe celdlalt. in reguli, zise Nikita, hai si-ncepem treaba. Dar bagi de seamd, o sd trebuiasci sa sdpem intre noi un hotar cit se poate de adinc. Zicind asta, luA un plug de lemn, greu de trei sute de puduri qi-l inhimd pe balaur la plug. Ei. haide. inseamnd hotarul. + Un pud: 16,181 kg.

18

$i porni balaurul si opinteasca la plug. il trase de la Kiev pind la Marea Caspicd qi-apoi din nou cdtre Kiev ti iar inapoi, Gifiia balaurul, se istovise c u totul, dar Nikita il imboldea infuna strigind: Haide, trage, trage, cA alfel hotarul n-o sA se vadd bine. $i balaurul, de voie, de nevoie, sdpd un hotar adinc-adinc. In reguli, pemintui l-am impdrfit, zise Nikita. Acuma, haide, sA impdrlim li marea, ci altfel e;ti in stare sA zici cd am intrat si plutim pe marea ta. $i-atunci balaurul incepu si tirascd plugul in mare credea cd gi apa poate fi despir{iti cu o brazdd. Dar marea... de, e adince, nu-i poli da de fund . Balaurul a inghilit la apd, pind ce s-a inecat. Nikita l-a pocnit cu ghioaga, ca si nu-;i vini cumva in fire qi i-a scos pe mal, Nu vreau, zise el, sd spurc marea albastrd $i curata cu trupul tdu. Apoi aprinse un foc stragnic, arse rimdgilele pe je.atic, iar vinturile nivalnice luari cenqa gi-o rispindiri in toate cele patru zd.i, penlru ca s,i nu rimind nici urmd de balaur, $i porni Nikita inapoi spre Kiev. Poporul ii ieti de depa.te in cale crl tolii se bucurau, jucau ti cintau cinlece de veselie, larul gi larina, linin d-o de mine pe copila lor, venird sdJ intimpine pe Nikita $i sd-i aduca darurr nepreluite aur, blinuri, ve;minte din brocart, perle mari $i lucitoare. Dar Nikita nu voi sd ia nimic din toate astea. Ce si fac cu bog5liile voastre? zise el. Cd doari nu pentru a fi risplitit m-am luptat cu balaurul, ci pentru ci mi-a fost mili de oameni. Pentru mine, munca este mai de prel decit toate darurile voastre. Lisati-mA sA md-ntorc iari$i in Mahalaua Tdbicarilor. $i s-a intors Nikita la el acasd, in mahalaua lui, Mahalaua Tibdcarilor. $i de-atunci tot acolo trdiefte, pieile le argdseqte ;i-n Niprul cel de argint l e umezetie. Faima lui Nikita insd a ajuns pini hdt, departe. Iar poporul a intocmit povestea aceasta despre el s; le fie tuturor oamenilor de treab5 temei de adinca chibzuinta.

CATUL NEZDRAU6N fost odatd ca niciodata. A fost odatd un mo$ care avea trei feciori: celui mai mic dintre ei, ii spuneau toli lvanuska-prostdnacul. $i moqul acela a semdnat intr-un an ni$te griu. Griul a crescut lare frumos, numai ce se innidise cineva care-l strivea si-l c;lca in prcloare, Atunci motul le-a zis feciorilor: Dragii mei feciori! Sd stali de pazi cu rindul fiecare dintre voi, noapte de noapte, ca si pazili li sd mi-l prindeli pe ho1! Veni noaptea cea dintii, Cel mai mare dintre feciori se duse si pizeascd griul, dar i se fbcu somn. $i-atunci se furi$d in fura cu fin gi dormi pini dimineala, Cind se inloarse acas;, a doua zi in zori, zise: 20

N-am inchis ochii toat; noaptea, am pizit griul! Am inghelat bocnd, dar n-am vezut nici un hol! in cea de a doua noapte se duse feciorul cel mijlociu qi dormi pind dimineata in $ura cu fin. In cea de-a treia noapte veni rindul lui Ivanutka-prostinacul sA se ducd la pizit. El i;i pLrse in sin o pl6cint6, lui o funie qi plec6, Indatd ce ajunsein cimp se aqezd pe un pietroi, Sedea nu dormea, din pldcintd molfiia $i a$tepta holul, Chiar la miezul noplii se nipusti pe ogorul cu griu un cal; pdrul calului un fir de aur ti altul de-argint. Calul alerga pdmintul cutremura, din urechi nouri de fum scotea, din ndri pilSlaie de fliciri ti$nea. $i calul acesta incepu sd minince griul. Drept e, ci mai mult il cilca in picioare decit ii minca, Ivanutka se apropie tiptil de cal $i dintr-o miqcare dibace ii aruncd funra pe dupd git. Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba! In vremea asta Ivanu$ka i se sdltd u;urel in spinare gi se prinse zdravdn de coam5. Calul incepu si alerge nebune;te peste cimpuri. Alergi ti tot alergd dar nu izbuti sil trinteasce pe cdlaretl Atunci incercd sdJ induplece cu biniqorul pe lvanu$ka: Da-mi drumul, Ivanutka, las5-md slobod! Ci eu, drept rdsplad, figiduiesc sd-1i fac un mare bine. Fie, zise Ivanugka, de dat, ili dau eu drumul, dar dupi aceea cum o si le mai gisesc? P;i, se ie;i in cimpia mare, liberi din zare-n zare, sd fluieri de trei ori voiniceSte qi sA strigi desluqit, vitejeqte: ,,Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule, te-a$terne in faF-mi degrabS, ca frunza cizuti in iarbS!" qi eu voi fi acolo. lvanuqka ii didu drumul calului, dupi ce, mai intii, il puse se figdduiascd cum cd niciodati nu va mai minca qi nici nu va mai cdlca in picioare griul. in zorii zilei veni >i lvanu)ka acasA. Ei, ce-ai vazut pe unde-ai fost? il intrebard fralii iui. Pdi, am prins un cal, le rdspunse Ivanugka, parul calului un fir

de aur ti altul de-argint. Si unde-i calul acela? 2t

Pdi, mi-a fdgAduit cd nu mai intri in griu, d-atunci i-am dar drumul. Fralii nu-i dddurd crezare lui lvanuqka $i riserd de el pe silurate. Numai ci, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de griul lor,., Nu mult dupd intimplarea aceasta, larul trimise soli in toate o.atele, in toate tirgurile, in toate satele sd facd qtiuti tuturor aceasti chemare; Sd se-adune boierii $i curtenii, negustorii 9i ldranii de rind, ca sa se infdli$eze Preafrumoasei Elena, fiicd a {arului! Tarevna Elena se va afla intr-un turn inalt, in dreptul ferestruicii acestuia. Cel ce va izbuti sa se salte cdlare, pe calul siu, pind la odrasla larului $i va lua inelul de aur din degetul acesteia, aceluia ii va fi solie! $i iatd cA in ziua ardtati incep $i fratii mai mari si se pregdteasci de plecare la palatul larului -nu pentru a incerca sd se salte pini la lereastra turnului, ci doar sd-i priveascA pe ceilalli avintindu-se. Iar Ivanu$kaprostinac ul prinse si se roage de ei: Scumpii mei frifiori, rogu-vd, dali-mi ti mie un cdlul cit de mic, sd merg qi eu s-o vdd pe Preafrumoasa Tarevn;. Cum sd te duci tu, prost;nacule? Vrei si aib5 lumea de cine ride? Mai bine qezi colea pe vatr; fi joacA-te in cenuqi! Cei doi frali plecar6, iar Ivanutka le zise sofiilor acestora: Dali-mi un paneraq, si fac qi eu micar o treabi: sd md duc in pidure se culeg ciuperci! LUA paneralul $i se duse, chipurile, si culeagb ciuperci. Ieti Ivanutka in cimpia mare, liberd din zare-n zare, sub o tufd, fluieri de trei ori voinicefte, ti striga Calule-nezdrdvanule, roibule-viteazule, te-a;terne in ca frnnza cizut5 in iarbi! Calul alerga, pimintul cutremura, din urechi nouri de din ndri pildlaie de fldcdri 1i6nea. Veni intr-o goanb gi rdmase incremenit in fala feciorului: Care li-e porunca, Ivanutka? Vreau sA merg s-o vld pe fiica larului, pe Preafrumoasa Elena! a respuns Ivanufka. Prea bine, strecoari-te in urechea mea dreapti qi iegi prin cea stingAl ti aruncind paneragul deslu$it, vitejefte: fa15-mi degrabi, fum scotea,

S-a strecurat lvanugka in urechea dreapti, a ie$it prin urechea stingd a calului Fi s-a preficut intr-un voinic falnic Ai chipe;, cum n-ai putea nici cu gindul sA gindesti, nici in vis s5-nchipuielti, nici in pove;ti sdl gise$ti, nici cu pana se-l zugrdvetti! A incdlecat Calul-ndzdrdvan qi a pornit la galop drept spre orat. )2

Pe drum iti ajunse din urm; fralii, trecu in goani pe ling; ei $i Ie-o lui inainte, acoperindu-i cu nori de praf. Tinind-o tot intr-un galop, Ivanufka ajunse in piala oraFului, chiar ling5 palatul tarului. $i ce si vadd se adunase acolo lume, citi frunzd si iarb5, iar in turnul cel inalt, la fereastrii, qedea Jarevna Preafrumoasa Elena. lnelul din degetul ei strilucea deJi lua ochii era nepreluit. lar Tarevna frumoasd ca o zini. Cu tofii o priveau, dar sd se salte pind la ea nu se-ncumeta niciunul: n-aveau chef s6-$i fringi gitul! $i-atunci Ivanuqka imboldi cu cilciiele Calul-nizdrdvan .. Calul fornii, necheze, se selti $i ajunse sus, doar trei birne mai erau pind la fereastra Jarevnei. Mare fu mirarea celor de fal5, dar Ivanuska intoarse calul 9i se fdcu nevezut. Oamenii strigau intr-un glas: Cine era? Cine era? Insi pe Ivanuqka parcA-l inghilise pimintul. Vdzuseri cu tolii de unde venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase, Acuma, dupd ce gonise din risputeri, Ivanu$ka ajunse in cimpia mare, cobori de pe cal, i se strecurd in urechea stinge, ie;i prin urechea dreaptd $i se preficu din nou in Ivanutka-prostanacul. I-a dat drumul Calului-ndzdr;van, a cules din pidure un paneraq plin cu ciuperci otr5vitoare;i le-a dus acasd. Ia uitali-vd ce ciuperci bune am adus! Soliile frafilor l-au luat la rost pe Ivan: Astea-s ciuperci bune, prostinacule? Si le mdninci tu singur! Ivanutka a zimbit, s-a suit pe vatrd ti s-a afezat acolo, indatd ce s-au intors acasa, fralii au pornit sd le povesteasci soliilor ce vizuserl in oraq: Dac-afi fi fost acolo, dragele noastre sd fi vdzut ce mindrete de voinic i s-a inf;fi9at farului! De cind sintem pe lume n-am auzit de unul ca el. $i cind s-a saltat odatd cu calul, a ajuns sus, doar trei birne mai erau pind la fereastra Tarevnei. Ivanu$ka, cum stitea culcat pe vatrd ti zimbea, zise: Scumpii mei friliori, oare nu eram eu voinicul acela? Cum era si fii tu, prostdnaculel $ezi acolo, pe vatre li prinde

muSte! A doua zi fratii mai mari au plecat din nou la ora$, iar lvanu$ka a luar panera$ul 9i s-a du' dupd ciuperci. 23

Ieqi in cimpia mare, liberd dirr zare-n zare. $i aruncind paneraful,fluieri de t rei ori voinice$te $i strigd deslurir, viteje$te: Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule, te-atterne in fal6-mi degrabe, ca frurr'za cizuti in iarbd! Calul alerga, pimintul cutremu.a, din urechi nouri de fum scorea, din ndri pildlaie de flicdri ti$nea. Veni intr-o goand gi rimase incremenit in fala lui Ivanuska. Ivanu$ka se strecuri in urechea dreapti, ieqi prin urechea sting, a CaIuluindzdrivan $i se prefAcu in Voinicul-voiniciloi. incdlecd qi goni-la palat. -decit In piali ce sd vadi? se adunase qi mai multi lume -irima dati. Cu tolii se minunau;i se desfdtau privind-o pe Jarevna, dar sri se salte pin' la ea nu-i trecea nici unuia prin minte, cd doar cine ar fi avut chef si-ti fringd girul?! $i-atunci Ivanuqka i;i imboldi calul cu cdlciiele. Calul-ndzdrivan necheza Si ajunse sus, doar doui birne mai erau pini la fereastra Tarevnei, lvanulka i5i inloarse Calul-nazdravan ;i pe dala disparu. Vazu\erA cutolii de un de veniser dar n-a vAzut nimeni incotro pleiase. lar Ivanuqka se gi afla in cimpia mare. I-a dat drumul Calului-ndzdrivan, iar el s-a dus acas6. S_a suir oe vatra, s-a atezat acolo qi a inceput sA-Si a$tepte fralii. Cind s-au intors acasi fralii au povesur: Dragele noastre, iar a venit mindrelea aceea de voinic! Doar doua birne mai avea pini la fereastra Tarevnelt Iar Ivallu$ka iar zice citre ei: Scumpii mei fr61iori, oare nu eram eu voinicul acela? Stai cuminte, prostinacule, Si nu te biga in vorbr! A treia zi fra{ii se preg;teau sd plece iar, cind lvanuska le_a zis: Dati-mi macar un celul mai prosl: sa merg li eu cu \oil Stai acas;, prostinacule! Numai tu lipse$ti acolo! Ziserd asta qi plecard. Ivanuqka ieqi in cimpia mare, liberd din zare-n zare. fluierd de trerori voinice $te ti strigi deslutit, vitejette: Calule-nizdrivanule, roibule-viteazule, te-arterne in fald_mi degrabd, ca frLrfiza cizut; in iarba! Calul alerga, pamintul cutremura, din u.echi nouri de fum scorea. din niri pdlilaie de fldciri lignea. Veni inf-o goand pi rinase incremenrrin fal a lui Ivanu$ka. Ivanu$ka se strecur5 in urechea dreaptd qi ieqiprin urechea stin

gd a calului. Se prefecu in Voinicul-voinicilor gi gonila palatul larului.

j ;;l'i .... i )-.'] .?< ,i

Se nipusti in galop pini lingi turnul cel inalt, dadu bice calurur... Calul-ndzdrdvan nechezi mai tare decit inainte, izbi pimintul cu copitele, se sald $i ajunse la fereastrd! Ivanu$ka sirut5 buzele rogii ca singele ale Jarevnei, ii scoase drn deget inelul de prel li dispdru in goana mare. Pe loc incepuri cu tolii sd strige, sa lipe qi sd dea din miini: Prindeli-ll Punefi mina pe el! Dar pe Ivanufka parci-l inghitise pAmintul. Doar cit l_au zirit $i dus a fostl Iar el i-a dat drumul calului ;i a venit acasd. Avea o min; legata cu o cirpi. Dar ce-ai pdlit, md rog? l-au intrebat cumnatele lui. Pii, cdutam ciuperci ;i m-am infepat intr_un ciot. $i se urce pe vatr5. Cind s-au intors fralii, au inceput sd povesteascd ce si cum a fost: Dragele noastre, de data asta voinicul acela, cind s_a siltat odatd. a ajuns pini la Tarevne, a s;rutat-o pe buze $i i_a scos inelul din degetlIvanut ka, ghemuit pe dupi horn cum era, o linea una $i buni: Scumpii mei frdliori, oare nu eram eu voinicul acela? Stai cuminte, prostdnacule, nu mai trinceni deseaba! Chiar ,atunci lui Ivanu;ka ii trecu prin mjnte sa se mai uite o datala inelul ce l scump al Tarevnei. Abia apucd s5-$i scoari cirpa, cA roati izba fu nipdditi de luminA! Astimpdrd-te, prostinacule, nu te mai juca cu focul! au strrgar fralii lui, Ce, vrei si dai foc izbei?! Cred ci e timpul si te-alungdm de acasi! lvanugka n-a zis nimic, doar qi-a infiqurat mina cu inelul din nou in cirpd. Peste trei zile larul trimise o noui chemare cum ci trebuie si se adune, de la mic la mare, tot poporul impiriliei la palat, la un ospAl ,icd nime ni si nu cuteze a rimine acasa. Cine va nesocoti ospilul laruiui _

o sA i se reteze capul! N-au rnai avut incotro cei doi frati, au trebuit sd_l ia la ospel $i pe lvanu$ka-prosranacu l. Venird, se agezar6, Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate, stiturd si minince si bea ;i sd vorbeascd de una, de alta.Ia. Ivanuqk a s-a furiqat pe cuptor $i stitea acolo intr_un collisor. Preafrumoasa Elena trecea pe rind de la un musafir la altul si_iimbia pe toli cu vin gi mied, iar in vremea asta il cerceta cu Drivirea pe fiecare nu cum\a are pe degel inelul ei cel scump?

Numai cd nu-qi vizu inelul la nimeni. Tot trecind aga i colivia de aur a acesteia. Ivan-Jarevici se intoarse pe jos in pddure, o urcd pe preafrumoasa Elena pe calul cu coam5 de aur, lud colivia de aur cu pasdrea-de-foc porni la drum spre meleagurile de baqtin5. ;r Tarul Afron porunci sd-i fie adus calul primit in dar, insd tocmai cind se pregltea sdJ incalece, ce s; vada? Calul se prefdcu in lup cenuliu. De spaimi, tarul se prdbu$i la pimint, iar lupul cenuqiu o lud la sindtoasa ;i, in curind, il ajunse din urmi pe Ivan-Jarevici, $i-acum, rdmii cu bine, Ivan-farevici, fdcu el, cd eu nu pot merge mai departe. Ivan-Jarevici cobori de pe cal qi, fdcind rrei pleciciuni pini la pdmintii mullu mi lupului cenuliu. Dar acesra zisel Lasi, cA doar nu ne desp;rlim pentru totdeauna, o sa mai ai nevoie -

de mine. Ivan-Tarevici gindi: ,,Pentru ce s; mai am nevoie de tine? Cd doar toate dorinfele imi sint indeplinite". Incileci pe calul cu coama de aur qi o porni mai departe impreuni cu Preafrumoasa Elena qi cu Pasirea-defoc. Cind ajunse pe meleagurile sale ii trecu prin minte si prinzeasci. Luase cu

el putini piine. A;a c6, mincari, ape de izvor bdurd qi se culcari si se odihneasc6. Indati cd lvan-Tarevici adormi, dSduri peste el ceilalli doi fra1i. Colindaseri alte piminturi ciutind PasArea-de-foc gi-acum se-ntorc au acasd cu miinile goale. De cum l-au v;zut, Fi-au dat seama cd Ivan-Jarevici dobindise totul. Si oe dati cizuri la invoiali: Haide, siJ ucidem, Si-atunci prada va fi a noastri. Hotirirea fiind luat5, ei il uciseri pe lvan-Tarevici. Apoi incilecari pe calul cu coama de aur, luard Pasirea-de-foc, o aiezari pe cal pe Preafrumoasa Flena >i ameninlind-o ii zisera: Bagd de seam6, s; nu sufli o vorbe acasa! lvan-Tarevici zicea mort, deasupra lui prinserd si se roteasci corbii. Deodale, pe nea$teptate, ajunse acolo in goana mare lupul cenu;iu; ei inh;14 dintr-o mitcare un corb qi un pui de corb. Tu. corbule. ia-yi zborul dupa apa \ie )i apd moarta. indatii ce-mi aduci api vie qi api moartA, ili dau inapoi puiul. Corbul n-avu incotro, iqi lu6 zborul iar lupul rdmase sd-l lind prizonier pe puiul de corb. Daci a zburat mlrlt sau pufin corbul, cine mai ;tie? atita doar cd el aduse apd vie ti apd moart6. Lupul cenu;iu stropi cu apd moartd rdnile lui Ivan-Jarevici, rinile se vindecarii il stropi cu api vie Ivan Jarevici invie. Vai, am dormit bu$tean! Ai dormit buitean n-am ce zice, ficu lupul cenutiu. Dacd nu eram eu, nu te-ai mai fi trezit in vecii vecilor. Fralii tdi, cei de-un singe cu tine, te-au ucis;i au pus stdpinire pe bunurile tale. Haide, incalecd-mi repede. indati s-au a$ternut la drum, gonind din risputeri pe urmele ceior doi frali pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenutiu i-a sfi$iat ficindu-i bucilele, pe care le-a imprettiat pe toatd cimpia. Ivan-Jarevici fdcu o pleciciune adincd in fala lupului cenutiu fi-tilui remas bu n de la el pentru totdeauna. $i se intoarse lvan-Jarevici acast, cilare pe calul cu coama de aur, ii aduse tat;lui s5u Pasirea-de-foc, iar ca solie pentru sine pe Preafru -

moasa Elena. Berindei-impirat se bucurd vdzinduJ ;i incepu sd-l intrebe pe fecror de una de alta. Iar Ivan-farevici se porni pe povestit: cum il ajutase lupul cenuliu sd dobindeasci toate bunurile, cum l-au ucis cei doi fraf pe cind dormea $i cum lupul cenufiu, la rindul lui, ii sfiqiase pe amindoi.

Berindei-impdrat se neciji pulin dar in scurtd vreme tristelea i se risipi. Iar Ivan-Tarevici se cesitori cu Preafrumoasa Elena cu care incepu sd trdiascd, se vieluiascd necazuri sd nu cunoasci. -

:.\{!\l ri\tY,1 Meflu$A CENUgIUL fost odatd ca niciodatd. Au fost odati, inf-o tard oarecare dintr-o anume impdrilie, un mog gi o bab5, care triiau pe-un loc drept $i netezit, de drumul mare ocolit. $i aveau ei un fecior, pe nume Matiuga, $i fldciul acesta cre$tea intr-o zi cit alii intr-un an, se ridica de ziceai ci-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se ficea tot mai infelept. Cind implini cincisprezece ani, bdiatul incepu sd se roage de tatil Si de mama sa: Ldsali-md se plec in lume! S5-mi caut Si eu norocul. Pdrinlii s-au mihnit, s-au necdjit, dar n-au avut incotro i-au copt me rinde penlru drum, ti-au luat r6mas bun Si MatiuF porni si cutreiere lumea. DacA a mers mult ori pulin, daci a mers aproape ori departe, clne mai ftie? Doar cd, intr-o zi, a ajuns intr-o pddure s5lbatici, intunecatd. 67

Aici il lovi o mare nenorocire: se dezlinfuise o ploaie grozava, cu grin dini. Matiula se urca in cel mai mare stejar ca sd se adiposteasci de furtuna, dar acolo sus, pe creangS, se afla un cuib. in cuib tipau nifte puifori.. Le era frig, grindina ii izbea, ploaia ii uda. Lui Matiusa i se fdcu mili de pui$ori: ili scoase caftanul, acoperi cuibul ;i tot acolo se addposti si el. Apoi hrAni puii cu merindele lui de drum. Daci a trecuf mult timp ori pulin, cine mai itie? Doar cd, pe nesimlite, furtuna gi vremea rea s-au potolit $i a ietit soa.ele. inse deodati, totul injur se intunecd din nou. Se stirni un zgomot puternic. O pasare uriata pasdrea Magai se nApusti din zbor asupra cuibului qi incepu siJ izbeasci, sd-l loveascd cu ciocul pe MatiuF. Dar pui;orii didurd qi ei grai: Nu-l atinge, mami, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul lui, ne-a hrdnit, ne-a scApat de la moafte. De vreme ce a$a stau lucrurile, vrednicule voinic, rosti pasarea Magai, rogu-te sd mi ier1i, eu le luasem drept un rdufdcetor. [ar pentruci mi-ai hrenit puii Fi i-ai ocrotit de urgia furtunii o si te r;spidtesc cum se cuvine. Jos, lingd stejar, vei afla un urcior acoperit; si bei din urciorul acela trei guri, nu mai mult, qi-apoi sd vezi ce va fi. Matiu;a cobori din stejar, dezgropi urciorui din p5mint qi bdu din el trei guri, nu mai mult. Pas;rea Magai il intreba: Ei, ce ai de spus, simli vreo schimbare? M5 simt atit de puternic, ci dace ar fi sd proptesc intr-o groapd un stilp, avintat pind in inaltul cerului ;i-apoi, opintindu-m5, sa trag de el, ali putea rdsturna pdmintul intreg, cit e el de mare. Ei, li-acuma, haide, mergi sdndtos, dar line minte: l-lu te lduca degeaba cu puterea ta, nu te iasa pe tinjald in nici o munca, iar daci te va lovi vreo nenorocire, s; cauti urciorul cu bautura timAduitoare in acelati loc! $i din nou se lisd intunericul de jur imprejur: pasirea i;i desfdcu aripile, s-a inillat deasupra pidr-rrii $i a zburat. MatiuF iefi din pAdure !i, la puilne vreme dupi aceea, apdru in calea lui un mare ora$. Cum trecu de barierd, ii tiie drumul cimiragul larului: Hei, tu, s;rintocule! Dd-te la o parte! Matiu;a se dddu la o parte, iar cdmdra;ul larului opri calul $i-i spuse: Ce-i, voinicule, la ce munce rivne$ti, ori de munci te fere$ti? Dac; insi cauli ceva de lucru, vino cu mine, ci te bag in slujbd si cari apd penflu curtea tarului. A;a ajunse Matiu$a sacagiu Ia curtea larului. Din zori de zi;i pini seara

tirziu cdra intruna apA, dar de dormit n-avea unde: totul pind la ultimul locsor era ocupat de slujitorii curlii. Pini la urmd se aciui pi el pent.u noapt e in

curtea din dos, acolo unde se aruncau gunoaiele qi se descirca cenuia de la sobele palatului. De aceea il ;i porecliserd cei de la curte: Matiu;a Cenuqiul. Tarul nu era cisdtorit, iqi tot ciuta, dar nu-$i gAsea, sotie: una nu-i pl;cea, alta era uriti aqa ci rimisese neinsurat. Tocmai atunci ajunsese la urechile larului un zvon, cum cd peste noui mdri ti nouA Fri, departe, la capdtul pdmintului, farul Vahramei are o fiic6, viteazd qi-atit de frumoasd cd n-are seamAn pe lume. Porniseri mulli spre impirilia lui Vahramei in pelit, ti printi qi feciori de regi, dar inapoi nu se intorsese inci nici unul: cu to{ii pieriseri in lupti crincena. De cum afld larul nostru zvonul despre larevna din indepdrtata impdrilie, i$i zise: ,,Daci trimit soli care s-o peleasci pe tarevna aceea, tofi larii ti t ofi regii or sd mi pizmuiasci. Se va duce vestea pind hat-departe, pe toate meleagurile, prin toate ora$ele, ci impiriteasi mai frumoasi decif a mea nu se afld nicdieri pe lume." gi, in mare grabd, porunci s; fie gata de plecare o corabie, $i chemindu-i pe toli prinlii li pe toli boierii, ii intrebi: Se afli printre voi careva doritor si meargd peste noui mdri qi noud fdri, tocmai la capitul pdmintului, ca s-o peleascd pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna? Cei de fald insi ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupd cel mijlociu, mijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce sd-i mai cerj? A doua zi, chemindu-i pe feciorii boierilor fi ai negustorilor de vazd, farui intrebi din nou: Care dintre voi se invoieste sd meargd peste noui mari gi noul 1dri, tocmai la cap;tul p;mintului, ca s-o pefeasci pentru mine pe viteazi Nastasra Vahrameevna? $i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupd cel mic. iar celui mic ce si-i mai ceri? A treia zi furd chemali la curtea palatului toli me$telugarii li negustorii de rind. Iar larul, ie;i in pridvorul frumos impodobit li intrebd: Care dintre voi, fiilor, vrea si meargi peste nou; mdri ;i noud 1iri, tocmai la cap;tul pdmintului, ca s-o peleasc; pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna? De asti date se gisiri ciliva doritori sd meargd in linuturi indepirtate, de$ i, ce-i drept, cam pulini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiuga-sacagiul. Tarul il strigS: Hei, Mafiu$a, Cenufiule, vino ;i tu cu noi departe, peste mare, ca -

s-o pelim pentr';L mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna! Matiusa resDunse: 69

Nu-li sti in putere, inilflmea ta, sd retezi un pom ca acela, ai griji, nu cumva si te cdiesti mai tirziu! Jarul se minie: Si nu mi inveli tu pe mine ce si fac! Treaba ta de slug5 e sa-mi indeplineSti poruncile. Matiu$a Cenu$iul nu mai spuse nimic qi se sui pe corabie. Curind dupi aceea veniri;i ceila[i, iar vasul ridici ancora. $i au plutit a;a o zi qi incd o zi. S-a intimplar si fie o vreme senini qi cald6. Jarul, vesel ti mullumit, ieti pe punter Ah, ce fericire! Cal si am aq tot goni; arc sd am ag tot ochi; paloq de-a; avea nepraznic m-af lupta; o frumoasi copild de-ar fi din serut nu m-aq opri! Matiusa Cenusiul, insd ii zise: in5llimea ta, arc o sA fie dar n-o si tragi cu el, ci 1i-e mina moliie; ;i palog s-o afla dar n-o si lupfi cu el miria ta; qi-un cal puternic va fi dar nu mdria ta il vei cdlAri: $i-o fati frumoasd se va ivi dar pe altul il va indrigi. Auzind vorbele acestea, farul se minie qi mai tare ca inainte. Porunci ca Matiuta-Cenutiul si fie legat de catarg, cu miinile gi picioarele ferecate in lanturi. Iar mai tirziu, cind ne-om intoarce acasi, dupd nunti, voi poruncr si i se reteze capul, hotiri tarul. Se mai scursese incd;ase siptdmini qi corabia ajunse pe ldrmul impirdfiei lui Vahramei. O ldsard in adipostul porrului !i a doua zi, larul se inf;Ii$n la palatul lui Vahramei. Inillimea voastrd, sint larul cutarei glorioase impdrdlii qi am venit aici cu ginduri bune: vreau s-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna. Mi bucur, rosti larul Vahramei. Cam de multiqor n-au mai venit pe la noi fldcdi de insurat ti Naslasia Vahrameevna a noastri le duce dorul. Dar, ia seama, vorba datd datorie curatd. Fata mea e puternici, e viteaza Si

neinfricata; ca sA dovede;ti cA elti mai viteaz fi mai puternic decit ea, trebui e sa te supui la trei incercdri qi, dupd aceea, iaJi-o sdneros pe larevnd fi pune-r pirostriile, iar de nu si nu te superi: cu sabia mea capul iqi voi reteza. Mergi acum ti te odihnette, iar miine, in zorii zilei, si fii aici impreund cu o$tenii tdi. Atunci o se te supun la prima incercare. Am in grAdine un stejar, care cre$te acolo de trei sute de ani; o sa-Ii dau un palot stralnic cintere$te o suti de puduri. DacA izbutetti, dintr-o singurd loviturd, sd retezi stejarul, cu palo$ul acesta al meu, o si-1i iacem cinstea sd-Ii zicem mire, $i s-a intors pe co.abie larul-mire, posomorit nevoie mare, de parca-i tot ningea;i-i ploua. O$tenii sei il intrebard: '70

Din ce pricini larul qi stipinul nostru e mihnit, de ginduri negre nepddit? Pii cum si nu fiu trist, mii copii? Mi s-a poruncit ca miine si retez, dintr-o singura loviturd, cu un palof de o sutd de puduri, cel mai mare stejar din lume. Eh, se vede ci degeaba am fdcut noi atita cale, cd doar mi-a; fi gisit eu, vezi bine, qi mai pe aproape o sotie, la fel de buni ca asta de ajc i. A$a cd va trebui si ridicim ancora si s-o luim din loc chiar acum, in puterea noplii. Ba nu, zise Matiufa Cenu$iul, nu se cade si plecim, pe fu.it, noaptea, ca sd ne facem de ruqine. Eu am spus-o incd de cind eram in largul mArii: ,,Palof s-o afla --dar n-o si lupji cu el mdria ta". $i chiar a;a s-a intimplat. Dar, md rog, n-avem incotro, o s; vedem miine ce qi cum, ci noaptea e un sfetnic bun. Acuma, indllimea ta, culc6-te $i te odihnqte, iar miine, cind ne vom duce la tarul Vahramei, si spui a;a: ,,Cu o jucdrie de copil ca palotui asta, n-au decit sd se desfete vreuna din slugile mele, ci eu, la ce bun si-mi pierd vremea?" Ehei, Matiuia Cenuqiule, daca m, scoli din incurcetura asta, n-am si uit in vecii vecilor binele pe care mi l-ai fdcut!... Hei, straja, d5-t jos de pe catarg pe Matiu$a Cenu;iul, scoate-i lanlurile ;i adu-i un pahar de votcd, Apoi, pitind lanlot, zise: FrumoasS-i imp;relia asta, iar lui Vahramei, chiar dacd nu-mi este pe potriva, at putea, torugi, sd-i zic socru. A doua zi, petitorii venird Ia larul Vahramei, unde se li adunase tot poporul, iar Nastasia Vahrameevna stdtea in pridvor. De cum o vizu, Matiup Cenufiul se insenind qi se inveseli de parc, il incdlzise soarele verii. Furi condu;i la stejarul cel mare, iar in urma lor, trei uria$i aduceau paloEul. larul-mire i;i aruncd ochii asupra palo;ului qi rise batjocoritor: Cu palofuri de-acestea, la noi se distreaz; doar copiii mici! N-are decit sd se desfete cu el vreunul dinlre slujitorii mei, daci are chef sd zburde, cA mie nu-mi qade bine si mi apuc de o treabi ca asta, Tocmai atunci apiru Matiuqa Cenu;iul gi ridicind palo$ul cu o singura mini. zise: Mda, nu-i fdcutd pentru o mind de lar jucdrioara asta. $i cind i;i lud avint o datd, sfdrimA stejarul in mii de surcele, 1ar din palof nu rimase intreg decit minerul,

Tarevna, care-l privea pe Matiuia Cenutiul, se imbujord ca macul. Cir despre larul-mire. el prin.e un curaj grozar. Daci n-af fi venit aici cu gindul cd o sd ne inrudim, socoteam r-I

o batjocura adusi mie palo$ul acesta de copil. Vdd, vdd, zise farul Vahramei, intr-adevdr, cu prima incercare alr scos-o bine la capit. Miine o sA vedem daci mirele se pricepe si tragi cu arcul, Am un arc in greutate de trei sute de puduri, cu sdgeli de cite cinci puduri fiecare. Cu arcul acesta trebuie si se tragi in a|a fel incit sA fie doborit unul din turnurile vechiului castel aflat in imperitia cumnatului meu, Berindei. Eu o si-mi trimit acolo soLij inca de azi, aitfel ci miine catre seara ei or si se intoarcd 6i-or si ne spuni cit de bun tintai e$ti. Jarul-mire amuli $i se intristi. Cind se intoa.se De corabie. nu mai era deloc in apele lui. Pe cinstea mea, daci af cunoa$te drumulspre casd qi daci a$ fti s6 con_ duc vasul, un ceas n-a$ mai rimine aici! ridicali ancora, gata, nu -Haide! mai avem ce cSuia p.in partea locului. impirilia asta-i destul de poso_ moritd, vedeli ti voi, cir despre mireasd, nu prea ai la ce rivni. A$a ci. s_o i uam din loc si cit mai reDede. Ba nu, indllimea voastr;, zise Mariuga Cenqiul, fuga pe furiq nu ne iace cin.te. dimpotrira. ne dezonoreaza. Pii, ce altceva poii face? N-ai auzit ce incercare a pus la cale larul Vahramei? Naiba siJ ia cu tot cu arcul si cu mireasa lui! Adu-Ii aminte ce 1i-am spus, mdria ta: ,,Arc o si fie dar n_o sa tragi cu el, ci 1i-e mina moliie". $i chiar a;a s-a $i intimplat. Nu trebuta si te intinzi mai mult decit ili este plapoma. Dar, de vreme ce nu rn-arascultat acuma n-ai incotro.., Din pricina arcului insd, si nu te illtristezi. Miine, cum ajungem acolo, mdria ta se spui: ,,Credeam cd aveli un arc pepotriva unui viteaz;i cind vid unul numai bun sd se ioace muierile cu el. Poate doar careva dintre slujitorii mei, dacd nu is-o face sild peste mdsurd, sdl incerce, cd mie, zdu, nu-mi face nici o cinste.,, Ah, Matveiu$ka Cenufiule, oare ai fi in stare si-i vii de hac arculur aceluia?

* De, o sd md descurc eu cumva. gi larul se inveseli pe dati. Si se aducd, fdrd intirziere, tuturor ostenjlor cite-un pahar de vrrr, iar lui Matiu$a Cenuqiul o s;-i torn dou; potire. Dddu vinul pe git qi de bucurie se imbiti. Ah, ce zici? ai vdzut ce frumoasd e mireasa? pe toate le-ntrece: ti inalti, $i bine ficutA,;i supusd. Si vezi, dupd ce mi insor, o impdrateasa mai frumoas; decit a mea, decit Nastasia Vahrarneevna u a"u. nu uu ou"o nimeni in toat; lumea. Iar fie, Matiu$a Cenufiule, o si-1i ddruiesc ora;ulintreg impreuni cu toate imprejurimile lui. Matiuga Cenu;iul asculta surizind vorbele spuse la betie. 12

A doua zi dimineala pornir; din nou cu tolii la palatul lui Vahramer. Palatul ticsit de lume. in pridvorui frumos impodobit ;edear.r Vahramei li Nastasia Vahrameevna, iar mai jos, pe trepte prinlii ti boierii de mare rang. Noui uriaqi duceau arcul, iar trei fete voinice aduceau tolba cu sagelj Tarul Vahramei ii intimpind pe pelitori: Ei, ginericd ce ne-ai fost ursit, treci la treabe. Mirele privi arcul ;i zise: Se poate si vd bateli joc de mine in halul dsta? Ieri mi-ati adus un palof tocmai bun pentru copii, iar azi fleacul dsta de arc, mai potrivit si se joace muierile cu el, decit si tragi un viteaz ca mine. N-are decit si vini sd trag; cu el vreunul dintre slujitorii mei, cel mai bicisnic dintre to1i, cd mie unul mi se face grealA numai cind md uit la el. Vino, uite, de pildi, tu, Matiu$a Cenu$iule, Si distreazi pulin lumea asta. MatiuF Cenu$iul intinse coarda arcului, ochi ii slobozi sdgeata. Coarda zbiinii, sigeata bubui, de ziceai cd tuni, $i se fecu nevizuti in depdrtare. Luati fleacul 6sta de arc din fala noastre fi aruncalil cit colo: o distraclie ca asta nu-i pent.u larul nostru. $i Matiuqa azvirli arcul pe pardoseala de piatr5, dar cu atita putere, cd arcul se preficu in fdrime ce se risipiri in toate pA4ile. Nastasia Vahrameevna iqi plesni palmele li scoase un oftat de uimire. Lumea incepu sd strige: Ata pelitori de ispravi mai zicem Si noi! NiciodatA n-au venit aici unii ca ei, Iar larul-mire, de colo-colo se plimba, barba ii-o tot netezea qi la tof se ristea: la te uiti ce minune, ia te uite ce nizdrivinie era arcul acela de copil! Eh, impdrdlia voastra intr-adevdr e plind de voiofie, doar c5-i tare micu td, iar oamenii, chiar daci par a fi buni ;i prieteno$i, sint cam lipsili de vlagi f atA de oamenii de pe la noi. Tocmai atunci farul Vahramei ii pofti pe pelitori in palat: Poftili, poftili, dragi pelitori, intrali in iatac si gustali din bucatele -

noastre, c; pind una alta, acugi ne vom pomeni cd s-au intors solii mei din impdrdlia lui Berindei. $i chiar aqa, nici nu ispriviri bine masa ci solii se $i intoarseri in goana mare de la Berindei: Sageata a nimerit taman in vechiul castel, ti a ddrimat tot acoperi$ul acestuia, dar, nici unul dintre oameni n-a avut de suferit. Tarul Vahramei zise: '73

Ei, acum vdd fi eu ci cei care-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna ii sint pe potrivi: nu numai ce Sdu sd minuiascd viteje$te palolul, dar $ila tra s cu arcul sint iscusili. Vi mullumesc, acum sintem toti cu intma impicatd $i mireasa, iii eu, Si intreg ora$ul. Un lucru vA rugam, d.agi oaspeli, sA nLr ne judecati pentru bucatele cu care v-am ospdtat, cd n-a fost acesta ospilul de nunti, ci doar un pui de ospil celdialt, ospaful de nuntd! o s;-l facem alti dati, la vremea cuvenitd. Asdzi insd, mergeli de va odihnili, pentru cd miine, tu, gineric;, ce ne-ai fost ursit. vei Durcede sa sivirgeqti ultima dintre incerciri. Am un cai. il lin inchis in grajd, dupn doudsprezece u$i incuiat, cu douesprezece lacite ferecat. Si calului acesrura incd nu i s-a gdsit cdld.el pe potriv;. Oricine a incercat si-l incalece pi_a gesit moartea. Ei bine, anume calul acesta trebuie dresat. ca sa aibi mirele ce incdleca atunci cind se va duce la cununie. De cum auzi vorbele lui Vahramei, larul-mire deveni ticut si incepu in graba.a-1i ia remas bun: Mullumim, inillimea voastfa, pentru ospitare! iar acum trebuie sa ne grdbim ca sd ajungem pe corabie inainte de a se lisa intunericul. Odihne$te-te, odihneqte-te sdndtos, prinde puteri pentru cd miine ai de imblinzit ditamai diavolul. z;se tarul Vahramei. Oaspelii coboriri in cuprinsul portului, dar indati ce barca lor se desprinse de mal, larul-mire le vorbi astfel: Grebili-vA, copii, vislili mai cu inimi. Ct trebuie si ajungem cir mai degrabi pe corabie, $i-apoi, chiar in noaptea asta se plecdm de-aici. Ehei, Vahramei Asta are gurd de miere inimd de fieret in fiecare zi o noua nenorocire. Poftim! acum i s-a ndzdrit sd-i dresez calul acela rurbat! Dar Matiuga Cenusiul zise: Mai lii minte, inillimea ra, cind li-am spus: ,,Si-un cal purernic va fi dar nu m;ria ra il vei cAl;.i"? gi de data asta se intimpla asa cum am zis eu. Dar; nu-i nevoie din cauza asta s-o ludm li sanatoasa.

Miine, sd zici doar atit: ,,la incaleci, Maaiufa Cenuqiule, incearci dacd e in stare calul sA lnd in ;a un viteaz adev;rat!,, Ci pe urmd, o sd-l poli incdieca fdrd grijd ;i mdria ra. Dar dace fiara asta de cal a.e sA te ucid;? inseamni ci nicr eu n-o sA scap de moafie. Nu te teme de nimic, las' cd imbiinzesc eu calul. Vai, Matiusa Cenufiule, n-am sd uit o suti de ani binele ce mi-l facil Inainte erai doar sacagiu, acum doresc si fii mare nobil al impar;fiei. O sa-li ddruiesc trei orage ?mpreund cu toate mo$iile lor qi trei hanuri mari cu toale acareturile ce fin de ele, $i zicind asta incepu sd fac; pe grozavu], plim binduse cu pa$i m;runli pe punte li strigind:

tlf > \1,,''

Hei, dar de ce tac dragii mei ostafi? poruncesc sd li se aduca fiecAruia cite trei poti.e de vin. Ta.ul b;u un potir, mai bXu unui qi porni si se fdleasce: Mulli fldcii de insurat au venit la Vahramei pinA acuma. dar nrcr unul n-a fost cin\tit cu atilea onoruri ca mine. Ci doar e Iucru ;tiur: cine-i viteaz $i cutezdtor izbinde;te iniotdeauna. Nu degeaba Nastasia Vahrameevna md privea tot timpul ;i nu-gi mai lua ochii de la nlne. Cit despre larul Vahramei dsta ar fi bucuros sd_gi dea toati impirdgia nlrmai ca eu, ferit-a sfintul, si nu cumva si md rizsindesc. D-ar_\e-mbAta crila li se pravali cir era de lung.-adormind pe loc. Matiuta Cenu$iul ins5, de dimineald se sculi, fafa albi cdli spdli ;i pe lar il dettepti: Scoald, in;llimea ta, e timpul si mergem s, dresim calul. $i plecard degrabd la curtea farului. In pridvorul frumos impodobjr tedeau larul Vahramei qi Nastasia Vahra_ meevna, iar mai jos, pe trepte prinlii din alaiul crdiesc Ei cei mai apropiaii dintre boieri. Poftili, dragi oaspeti, poftili, ci noi am pregitit totul. Aculi vor aduce . si calull Calul il aduceau douizeci ;i patru de uriaii, care-l 1ineau nu de cdpdstru ci cu dou;zeci de odgoane groase. Uria$ji erau la capatui puterilor, !arul-mire mdsuri cu privirea calul !i strige: Hei, fu, Matiuta Cenufiule, ia vezi, poate cdliri pe calul;sta un viteaz adeverat? Matiuga CenuSiul izbuti cu mare iscusinli sA incalece calul. De_abiaapucari uria tii sA fugi care-ncotro, cind calul, avintindu_se sus de lot, deasupra turnurilor palatului, il purtd pe viteazul cilirel afari. dincolo de zid u rile cetalii. El goni calul pini pe lirmul mdrii, il impotmoli in nisipurile migciroare, $r prinse al croi l6rd rdgaz, cu lanlul peste c.upa rotundA, dar atit de

tare il croia c6-i sfiqia carnea pini ia os. il croi li_l tot croi astfelpin; ci nd calul se pribuqi in genunchi. Uf, imbuibat aflr.isjf, sac de nutrel ce e;ti, ai si mai faci pe ndriva;ul? Calul se rugi: Oh, vrednicule voinic, nu ma mai bate, nu mi schilodi! Cd de_acum n-am sd-ti mai ies din cuvint. Mar;u)a Cenu$iul. pornind caluJ inapoi. zi.e: Acuma ne intoarcem in curtea paiatului, eu o sA_Ii pun,aua, dar indati ce larul-mire o sd incalece, tu $ te afunzi in pimint pina ta ch!(efi, ci nd te va lovi cu biciul, tu sd cazi in genunchi. Sd ca;i de parcd 1i

s-ar fi incircat o povari de trei sute de puduri. Bagd de seamd, daci i1i faci de cap, te ucid fi te azvirl corbilor sA te sfifie. Am sd fac intocmai cum mi-ai poruncit. Cind se intoarse Matiuqa Cenugiul in curtea palatului, farul-mire il intrebd: Ei, poate duce calul dsta un viteaz adevarat? De, pe mine m-a putut duce, dar pe m;ria ta nu ttiu, vom vedea. In reguld, haide, in$euali-l degrabi, siJ incerc eu singur. Au inseuat calul, insd indatd ce farul-mire sdri in ga, calul se afundi in pimint pin; la chi$ile. Chiar dacd nu-i prea grozav, vdd ci md poate line. il lovi u$urel cLr biciul qi calul cazu in genunchi. Tarul vahramer cu Nastasia Vahrameevna, precum prinlii ti boierii se minunarA: Pini azi, incd n-am vizut pe nimeni sd aibA atita puterel Tarul-mire, descdlecind, ficu: Nu, nu, Matiu$a Cenu$iule, adevdralii viteji nu cdl6resc morteciuni cu mirloage din astea pofi sA cari doar apd cu sacaua. Lua[i-L sA nu-l mai vid in fata ochilor, ci de nu, il azvirl pe cimp, si se-nfrupte ciorile qi corbii din carnea lui. Tarul Vahramei porunci sd fie scos de acolo calul 5i incepu sa-'i ia rimas bun. Dar tarul-mire zise: Ei, qi-acum, inillimea voastri, de vreme ce noi am trecut cu bine prin toate incercirile, e timpul sd aprindem luminarea de nunti ca si incheiem toatd treaba. Cuvintul meu rimine neclintit, raspunse larul Vahramei. $i-i porunci fiicei sale si se gdfeascd de nunt5. In cuhnjile impdrdtefti nici vorbi sd se puni berea la dospit sau vinul la limpezit cici larul Vahramei avea din belfug de toate. Aqa ce se apucard cu multd voie buni si rinduiasci nunta. il cunLrnari pe lar cu Nasrasia Vahrameevna ;i porniri ospalul gi veselia. Nastasia Vahrameevna $edea la masa de nunrd $i iii zicea: ,,Ce-ar fi sd mai pun odatd la incercare puterea birbatului meu?" $i strinse u$urei mina farului-mire, dar numai cu jumdtate din puterea sa. Tarul nu se putu st;pini: simfi cum i se urca singele in obraji $i pe datA i$i dadu ochii peste cap. Iar mireasa gindi: ,,Aha, va sd zici asta

i1i era puterea, viteazule! Cit de dibaci ai izbutit sd mi pele$ti pe minc, o copil5, printr-o inqelSciune, ba, pe deasupra, l-ai in$elat $i pe tiiculul meu." Dat nu se dddu de gol, ci ii turni in pahar;i il imbie: Osptteazi-te, tarul li stapinul meu, solul meu iubit. '1',1

Iar in gind: ,,Atteapt; tu, b;rbdlele, cd nu-fi iert eu cu una cu doud ingeliciunea asta." O fi trecut o zi, or fi trecur doud, cit s-au tot veselit,i s_au ospitat,iiati c ; larul-mire se gindi si-qi ia rdmas bun: Mullumesc, dragd socrule, pentru primire $i pentru aleasi ospitali_ tate. A venit timpul si plecdm la casa noastrd. Au incdrcat toatd zestrea, $i-au luat r;mas bun ;i vasul a iegit in larg. Daci a mers corabia multi sau pulind vreme, cine mai $tie? Doar ca intr-o zi, ielind larul pe punte, il vazu pe Matiu5a Cenuqiul dormind se cufundase intr-un somn sAnatos $i adinc, ca un viteaz ostenit ce era. Deodatd, larul iqi aminti ce-i spusese cindva Matiu$a: ,,palos s-o afia _ dar n-o sd lupli cu el miria ta; ti arc o si fie dar n-o sa rragi cu el, c; ti-e mina moliie; qi-un cal puternic va fi dar nu miria ta il vei cdldri: si-o fatd frumoasi se va ivi dar pe altul it va indrdgi.', qi, amintindu-gi aceste voabe, se minie grozav. ,,Unde s-a mai vezut ca o slugi se vorbeasca astfel cu tarul sdu?" $i fdri de veste mintea-i fu nipdditi de un gind ticilos. inqfici palo$ul$i-i retezd se itorului adormit picioarele de la genunchi in jos, $i-apol il imbrinci in mare. MatiuSa Cenugiul abia avu vreme sd-qi apuce cu mina picioarele rete_ zate, dar i;i puse in gind sd ajungd, oricir de greu i-ar veni, pini ia 1drm. A$a cd se lisi sa pluteascd... fi tot pluti qi pluti pe api dacd pluti multe sau pulind vreme, cine mai qtie? Doar ca, inrr-un rirzju, simti cd e la capetul pulerilor. Tocmai arunci il sdlra un val yi-l arunci pe lArm. Dupa ce se odihni pulin iti aminti de pasirea Magai: ,,Ci doar n-o sd zac aici o sutd de ani. Chiar de-ar fi si md dau de-a rostogolul ti tot o sd ajung pini la locul unde se afld ingropat urciorul cu biutura timiduitoare,,. Cind, deodati, ce se vadS? Un om care venea dinspre ldrm impiedicinduse la tot pasul $i se ducea direct spre mare. Matiu$a Cenu$iul il strigi: Unde te duci? Nu vezi cd intri in apd? Pdi tocmai asta e! ci mis ochii in intuneric;i nu vid drumul. Bine, atunci tine-te dup; glasul meu.

Dar cine etti tu gi ce faci aici? Eu stau culcat nu pot merge, pentru cd am picioarele retezate din genunchi. Orbul veni mai aproape gi zise: De vreme ce etti vdzdtor, urcd in desaga rnea. Eu am sd te duc, iar tu o sd-mi spui pe unde sd merg. $i zicind asta, orbul il a$ezA pe Mariup Cenugiui in desaga sa. 78

Am auzit de la niqte bdtrini cum cd s-at afla pe aici pe undeva api vre. Ce bine-ar fi daci qi noi doi am da de ea! Tu fi-ai vindeca picioarele, iar eu mi-ag umezi ochii cu ea qi aq vedea lumina zilei din nou. Eu gtiu unde se afld bdutura t;mdduitoare. Daci o sd md duci in circd, o sd-ti ardt drumul $i tie. $i iatd ca au mers a$a $i-au tot mers. Ct, del Repede doar povestea se povestegte, mai anevoie fapta se sAvirle$te, dar orbul fi ologul mergeau ti tot mergeau inainte. Cind osteneau, se opreau sa se odihneascd, mincau poame gi ciuperci ba uneori se procopseau ;i cu cite o sdlbiticiune ti din nou la drum. Merseri ei a;a prin cimpii deschise $i prin pdduri intunecoase, trecuri prin mla$tini gi stufdriguri pind ajunseri in acea pidure in care Matiuta Cenuqiul ii ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib, S-au apropiat de stejarul cu pricina, iar orbul !i-a dat jos de pe umeri desaga. Matiu;a Cenu$iul se rostogoli pind la trunchiul copacului ;i, cit ai clipi, dezgropi urc rorul de arami. Umezi cu licoarea tdmdduitoare ochii fratelui sdu de cruce qi orbul isi recapdtd vederea. De bucurie, acesta ridea $i plingea totodati, spunindu-i: Om bun, ili mullumesc! O sut; de ani am sd lin minte binele ce mi l-ai fAcut. Ei, ;i-acum, ajutd-md si-mi prind ;i eu picioarele la loc. Aqezard picioarele lui Matiu$a, Ie potriviri cum se cuvine $i-apoi le stropiri cu api vie qi picioarele se fdcuri ca mai inainte. Ei, a$a va si zicd, fiecare din noi a dobindit ceea ce ii trebuia, rosti Matiufa Cenutiul. Acuma, haide sd mergem si aflim ce mai e nou prin impdrSlia noastrd. Ci larul de aici, pentru cd l-am slujit cu credinla, m-a rispldtit cu ddrnicie: mi-a retezat picioarele de la genunchi pe cind dormeam $i m-a azvirlit in mare. Trebuie numaidecit siJ vid qi sd-i plitesc cu virf $i indesat pentru tot bineie ce mi l-a ficut. Apoi, fiecare din ei sorbi cite o guri din bdutura timiduitoare qi toa tA oboseala se duse de parci le-o luase cineva cu mina, iar puterea li se facu de doud ori mai mare ca inainte. IeSirA din pidure qi, nu mult dupi aceea se ivi in fala lor qi oraqul. In

preajma ora;ului, pe piqunile impdrdliei, pd;tea o cireadd mare de vaci. Cind se apropiare, Matiu$a Cenu$iul recunoscu in vicarul cirezii pe fostul siu far. ll lntreba: A cui si fie impiriFa asta? Vdcarul izbucni in plins: Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa$teli amarul! Impi rilia aceasta a fost a mea, iar eu eram larul sdu mai-nainte vreme, acuma 79

ins5, vedeli $i voi, pasc vacile. Am domnit mutli ani de zile nec;sitorit, dar dupi aceea, ducindu-rni departe, Ia capetul pimintului, peste noud mdri,i noue feri, in impdrAia lui Vahramei, am petit-o pe fiica acestuia, pe viteaza fi neinfricata Nastasia Vahrameevna. Aceasta, de cum a aflat ci nu sint inzesr_ rat cu putere de viteaz, mi-a poruncit si pasc vacile iar ea a trecut in locul m eu la cirma impirdliei. In fiecare zi, indatd ce aduc vacile acasi, mi ceart;, me umileqte cu tot soiul de vorbe $i m; lase sA rabd de foame. Ili mai amintetti ceJi spuneam: ,,$i-o fati frumoasi se va ivi _ dar pe altul va indr5gi"? Se vede ci;i de data asta s-a intimplat aqa cum am spus eu. Atunci larul-vacar il recunoscu pe Matiu$a Cenuqiul qi izbucni in hohote de plins mai puternice ca inainte: Oh, Matveiu$ka Cenuliule, ajuti-md si-mi recapAr imparilial Drepr rlsplatA o sA te fac ministru, ia. fratelui tiu de cruce o sA-i diruiesc titlul deprint fi o tdri$oar5. Ia te uiti, ce blind efti ti ce darnic in fagaduieli cind te afli la ananghie, se vede cd ai uitat cum m-ai rdsplitif pentru felul in care te-am slujit, nu_i a ga? Ar trebui s5 te ucid, dar nu vreau si-mi minjesc miinile, Card-te din impdrdlia asta, sd nu te mai vid in vecii vecilor. Bagi de seami, daci-mi mai iesi vreo_ dati in cale, singur vei fi vinovatul Auzind asemenea vorbe larul-vicar se sperie de moarte $i o lui la sane_ loasa, Doa. cii l-au zdrit qi s-a ti fdcut nevAzut acel far. Iar Matiuta Cenugiul impreund cu fratele siu de cruce intrari in oras $l se rugari de o betrinica, ce trdia in curtea din dos a palatului, si le ingdduie sd .dminA acolo peste noapte. Tot uitindu-se la Matiu$a Cenuqiul, bdtrina zise: Mi se pare ci te-am mai vdzut undeva, vrednicule voinic! Nu currvaqti sacagiul c are ducea api la curtea larului? Iar Matiu)a Cenusiul recunosr u: Ei sint. bunicuto. Vai de mine, puiule dragi, te-ai intors viu $i nevdtAmat, va sd zica. Pe aici se zvonise cA ai murit, chipurile. Acuma este Lrn sacagiu nou aici o cane de api nu vrea sd dea nimdnui, nu-i ca tine, care le dideai si siracilor ;i sch ilozilor cira apd \ roia u. De aceea toli re pomenesc ti le jelesc. $i bdtrinica noasfi se apucA de heabd. Le dddr,r vrednicilo. voinicr sa manince $i sd bea qi le pregdti baia. Oaspelii se spdlari de praful drumului,

se imbiiar5 ;i se cufundard in somn adinc si se odihneasci. Iar bitrinica se duse la curtea impdrdteasci qi le dddu de $ire tuturor: S-a intors in orat MatiuF Cenu$iul. 80

Vestea ajunse qi la odiiie domnegti. impdrbteasa ii porunci unei tigancuse cu fata smolitd $i ochi de cirbune: Cheamil aici de indate pe Matiuta Cenu$iul. $i Matiuqa Cenu$iul se infdlitn la chemarea impdretesei. Cind l-a vdzut Nastasia Vahrameevna a coborit fuga-fugula din pridvorul inalt, a venit alergind 1i l-a prin. de miinile-i albe pe \oinic: Nu mi-a fost hirazit cel ce paqte vacile, ci mi-e hirizit cel ce a $tiut sA mA pefeasci. Credeam ci nu mai egti printre cei vii. Nesuferitul de far poves tea ci, chipurile, te-ai imb5tat crild cind erai pe vas qi ai cizut in mare. Ce te-am mai plins, qe te-am mai jelit, iar pe nesuferitul de lar l-am trimis sd pasci vacile. Si-atunci Matiu$a Cenugiul ii spuse adevirul-adevirat: cum i-a retezat ia.ul picioarele pe cind el dormea, cum l-a aruncat in api, iar dupi aceea, cum el li fratele lui de cruce au dobindit apa rie. Cit despre vdcar, sd nu mai vorbim. Acum s-a dus, parca l-a inghilit pdmintul;i niciodatS, de azi inainte, n-o sd mai indrdzneasci sd dea ochii cu mine. Tarina l-a adus pe Matiu,la Cenutiul in iatac ti a rinduit o masd cu fel de fel de b;ururi qi minciruri. gi-l tot imbia pe musafi.: Mdninca, mdnincS, drag pi scump prieten! Matiu$a Cenu$iul, dupd ce biu qi minc6, incepu s;-li ia rAmas bun: Acum trebuie sd plec, md duc sd-mi ved parinfii. Nastasia Vahrameevna porunci si i se pregdteascd o caleaqci. Mergi sinitos, dar si-i aduci cit mai degrabi aici pe tatdl ti pe mama ta. ca ri trdiasc; si ei alSruri de noi, $i Matiu;a Cenuqiul ii aduse pe perinlii sii, $i indatA dupA aceea au fdcut nunta $i un ospil de pomini. Matiu;a Cenu$iul trecu la cirma impdrdliei, iar pe fratele sdu de cruce ii investi ministru. $i au inceput cu tolii sd triiascd, sd vieluiasci, averi sd asoniseascd. necazul si-l ocoleascS.

t*S*u*$6, ;r:t.,i .() :QI jj''r.i,i { .:r) 'g -:L-di, v , j r>) iNb, .v t( t-t ll\ll:"-'? ,'t C6 PRIN MINUNE fost odati ca niciodati. A fost odatd un motneag. $i moqneagul acela avea trei feciori: doi erau ageri la minte, al treilea un prostd nac, Emelea. Ceilalli doi frali munceau din r5sputeri, iar Emelea stdtea toati ziua tol5nit pe cuptor qi nu vroia sd audd de nimic. intr-o zi cind amindoi fralii plecaseri la tirg, femeile, cumnatele lui, prinser d a-l ruga: Du-te, Emelea qi adi ap5. Iar el de pe cuptor: N-am chef,.. Du-te Emelea, ci daci se intorc fralii de la tirg n-or s5-li aducd bom boane.

Bine, md duc. Cobori de pe cuptor, se incdllt, se imbrici, lud gileile $ toporul $i se duse la riu. Ficu o copci in ghealS, rmplu gilelile cu apt, le puse mai la o parte, iar el incepu sd se uite in copc5. Deodatd vezu acolo o $tiuce Cu multi iscusln1i izbuti si prindd pettele cu mina. Ce mai uha * buni qi dulce o si iasd! Cind deodatd ttiuca ii vorbi cu glas omenesc: Dd-mi drumul in ap5, Emelea, ce-! voi fi ti eu de folos. Pe Emelea il pufni risul: $i, md rog, cum ai putea tu si-mi fii de folos?... Nu, mai bine te duc acasi qi le spun cumnatelor si pund apa la fiert. O sA iasd o uha dulce $i bun;. Dar $tiuca il rug5;i mai fierbinte: Emelea, Emelea, di-mi drumul in apa;i voi face pentru tine tot ce-mi vei porunci, Fie, dar mai intii dovedelte-mi cd nu md p5cdietti $i-atunci ifi dau drumul. $i Stiuca il intrebd: Emelea, spune ce-li dore$ti tu acuma? Pii, a; vrea ca gilelile sd se duci singure acasA, fdrd si se verse apa din ele. $tiuca ii zise: Sd 1ii minte cuvintele pe care o sd Ii le spun qi ori de cite ori o sA dore$ti ceva, si spui doar atit: (a prin m inune.

Iata ce vreau anume... $i Emelea zise: Ca prin minune, Iati ce vreau anume gilelilor, duceli-vi singure acasd... Abia termind de spus vorbele astea, ce gAledle qi porniri sA urce dealul, Emelea ii didu drumul qtir.rcii, qi se duse qi el in urma gilelilor. Oamenii, vdzind cum merg singure gilefile prin sat, nu mai puteau de * Uha ciorbe de peSte. 83

uimire, iar Emelea in vremea asta mergea in urma lor $i zimbea pe sub musta1d... cAlelile intrar; singure in izbi $i tot singure se pusere pe lavit5, iar Emelea se urc; pe cuptor. Dacd a trecut mult sau a trecut pufin timp, cine mai $tie? Doar ci, la o vre me, cumnatele i-au zis: Emelea, ce tot stai tolinit? Mai bine te-ai duce sd spargi niste lemne. N-am chef,.. Daci n-o si spargi lemne, cind se vor intoarce fralii de la tirg, n_or se-fi aducE bomboane. Emelea tare n-ar fi avut chef sA coboare de pe cuptor. Dar i$ aminti de $tiuci ti zise inceti$or: Ca prin minune, Iati ce vreau anume hei, toporule, du-te de sparge lemne, iar voi lemnelor, in izbi singure si in_ trali $-n sobd sA vi aFzafi. Toporul fi$ni de sub lavili, se ndpusti in ogradi li una_doue se apucade spartul lemnelor, ia. lemnele singure in casE int.ari qi_n sobd se bdgarri, Daci a trecut mult sau pulin timp, cine mai $tie? Doar ci intr_o zi cumna_ tele ii spuseri din nou: Emelea, iar nu mai avem lemne deloc. Du-te la padure degrabA ,i taie lemne: Iar el de pe cuptor: Da' voi ce p;z{i? Cum, ce pAzim?., Parci asta-i treabd pentru noi, sA ne ducem dupd lemne in pidure? Mi rog, eu n-am chef... Bine, si ;tii cd n-ai se capeli nici un dar. $i Emelea nu mai avu incotro cobori de pe cuptor, se incdlld ;r se -

imbrdci. Lud o funie qi roporul, ie$ in ogradi $i se sui in saniei Hei, femeilor, deschideli poarta! Cumnatele ii ziserd: Ce faci, tontule, te-ai suit in sanie ti n-ai inhimat caiul? N-am nevoie de cal. Cumnatele au deschis poarta, iar Emelea zise incetiqor: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume 84

du-md, sanie, in pddure... Sania ieqi singuri pe poarti, dar atit de repede ci n-ai fi ajuns-o din urmd nici cu calul. Dar, ca sd ajungi in pedure trebuia sd treci prin oraq, aga ce Emelea trinti la pAmint $i c;lci o grdmade de oameni. Mullimea striga: ,,Puneli mina pe el! Prindeti-l!" Iar el, di-i inainre $i mind sania. gi, ajuns in pidure, rosti: Ca prin minune, Iati ce vreau anume: toporule, taie lemne cit mai uscate, iar voi lemnelor, singure in sanie vdnc5rca ti, $i cu funia vi legali... Toporul incepu si taie copaci uscali gi sd spargi lemne, iar lemnele singure in sanie se-ncircau qi cu funia se 1egau, Dupi aceea, Emelea ii porunci toporulu i sd-i ciopleasci o mAciucA, dar una zdravrnS, incit cu mare greu sA poatiii ridjc at; de la pamint, $i se sui in sanie: Ca prin minune, Iati ce vreau anume sa mergi, sanie, acasA... $i sania porni in goana mare spre casd. $i iar trecu Emelea prin oragul acela in care nu de mult trintise la pdmint $i betegise o grimadi de oameni, ata ce acum mullimea il attepta se se intoarcd. L-au inheFt pe Emelea, l-au tras jos ti au inceput sel certe $i sil bat6. Ca prin minune, Iatd ce vreau anume haide, mdciucd, rupe coastele oamenilor ;stora. Mdciuca se avinti qi di-i, $i burdu$e$te-i pe toli. Oamenii o lua.e la goand care-ncotro, iar Emelea ajunse acasd $i se sui pe cuptor. SA fi trecut mult timp, si fi trecut pulin, cine mai ttie? Doar ci intr-o zi auzind larul despre ndzbitiile lui Emelea, trimise dup5 el un ofiler: s6-l gdsea sci d sdl aduci fdri intirziere la palat. $i iatd ci ajunse ofilerul in satul cu pricina, intr; in izba gtiuti in care tr;ia Emelea, $i-l intrebi: Tu e$ti Emelea-prostinacul? -

Iar el de pe cuptor: Dar fu ce vrei? Imbracd-te repede, trebuie s; te duc la lar, N-am chef... 86

Ofilerul se supiri qi-i trase o palmS lar Emelea zise incetilor: Ca prin minune, Iati ce vreau anume miciucii. rupe-i coa:lele omului a5luia. Miciuca se avinti qi di-i ii burduiestel pe ofiler, cA de-abia a scapat cu fuga, bietul om. Tarul rAmase uimit cd ofilerul lui nu fusese in stare s-o scoata la capet cu Emelea d-l trimise, de asti dati, pe cel mai de seamd dregitor al sAu, pe mai-marele dregitorilor. Si mi-l aduci aici, la palat, pe Emelea-prostdnacul ce de nu ili retez capul. Mai-marele dregitorilor cumpAri cu toptanul stafide, prune uscate' turt; dulce, ajunse in satul cu pricina, intri in izba ftiutd qi prinse a le intreba p e cele doui cumnate, ce-i place lui Emelea mai mult $i mai mult. Lui Emelea al nostru ii place s5l rogi cu blindele cind il pui la vreo treabi gi si-i fdgdduie$ti un caftan frumos, $i-atunci face tot ceea ce l-ai rug at. Mai-marele dregdtorilor ii didu lui Emelea stafidele, prunele uscate, turta dulce $i-i zise: Emelea, de ce te tol;nefti pe cuptor? Haide mai bine si mergem la Iar. Pii, mie mi-e cald $i aici... Emelea, acolo, la tar se minincd qi se bea bine haide, te rog, cu mine. '-Pdi, n-am chef... Emelea, larul are si-li diruiascd un caftan frumos, ciciuld;i cizme. Emelea chibzui cit chibzui $i zise: Ei, fie, mergi tu inainte, ci vin $i eu in urma ta. -

Dregdtorul plecd iar Emelea, dupi ce mai st;tu o vreme culcat, zise ln cele din urmA: Ca prin ninune, Iata ce vreau anume hai, cuptorule, ia-o din loc fi du-m6 la Iar.,. $i deodati izba pirii din toate collurile qi din toate incheieturile, acoperiEul se clitind, un perete se prdbu$i, iar cuptorul o porni singur pe drum pe cerare, ducindu-se de-a dreptul la Iar. Tarul il vazu pe fereastrd 5i zi'e cu uimire: 87

Ce minune o mai fi ti asta? Mai-marele dregdtorilor ii rdspunse: Pdi e Emelea, care vine la miria ta, cu cuptorul lui cu tot. larul ie;i in pridvor. S; ttii, Emelea, ci sint multe plingeri impotriva ra! Ai betegit foarte multi oameni... Dar, mA rog, ei de ce se bigau sub tdlpile saniei? Chiar atunci se uita pe fereastrd fiica larului, Maria-Tarevna, careJ vdzu pe Emelea. Ernelea o vdzu gi e1 pe copili ;i zise inceti;or: Ca prin minune, IatA ce vreau anume: fie ca fata larului pe mine si md indrdgeascS! gi mai zise: * Du-mi acase, cuptorule... Cuptorul se intoarse ti o porni spre casd, intre in izbi;i se agezi pe locul in care stituse mai-nainte. Iar Emelea rimase mai departe tolAni! pe cuptor. La curtea tarului insd resunau strig;te qi curgeau lacrimi. Maria-farevna ii ducea dorul lui Emelea, nu mai putea trdi firi el til ruga intruna pe tatel siu s-o lase si mirite cu Emelea. Tarul se intristA peste mdsuri, se imbolnivi de supirare ;i zise din nou cdtre mai-marele dregAtorilor: Du-te degrab; gi adu-miJ aici pe Emelea, viu sau mort, ci de lu, ili retez capul. $i din nou cumpiri mai-marele dregdtorilor o mrllime de vinuri duici ;i felurite bunitdli ti plecA in satul cu pricina, intri in izL,a ltiuti $ incep u si-l osp5teze pe Emelea. Emelea mincd, biu, se imbitd qi se culcd si doarmd. Iar dreg;torulil urca in tri surd Si il duse larului, Tarul porunci de indati sd fie rostogolit pini acolo un butoi cu cercuri de fier. in butoiul acesta ii aFzari pe Emelea qi pe Maria-Jarevna, dup; care unseri buroiul cu calran )i-l azvirlird in mare. SA fi trecut mult sau pulin timp, cine mai ttie? Doar ci in cele din urmi, Emelea se trezi $i ce sitvadA? lntuneric Si strimt peste mdsuri: Unde mA aflu, mi rog? Iar un glas ii rispunse:

88

Mi-e urit gi mi-e tare greu, Emeleufka! Am fost ferecali intr_un butoi uns cu catran $i azvirlili in apele albast.e ale mirii. Dar tu cine e$ti? Sint Maria-Tarevna. Atunci Emelea zise: Ca prin minune, Iat; ce vreau anume vinturi puternice, rostogolili butoiul pe ldrm uscat, pe nisip galben... $i vinturile puternice incepurd s; batd. Marea se zbuciumd gi aruncd _ butoiul pe l;rm uscat, pe nisip galben, Emelea,i Maria_Jarevna iegiri din buloi. Emeleuqka, dar unde vom locui noi? Haide, construie$te fi tu miicar o izbe cit de micd. P;i, n-am chef.,. Dar ea il rugd gi mai tare gi-atunci el rosti: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume palat de piatrd cu acoperiq de aur, inalldle... De-abia spuse vorbele acestea ci indatA se indlli un palat cu ziduri depial.i ti acoperi$ul de aur. in jurul palatului _ o griidind inverziti: pre_ tutindeni flori infloreau, pisari cintau. Maria_farevna,i Emelea intrara in palat li se a;ezard la ferea$ra. Emeleu$ka, oare n-ai putea tu s; te faci un bdrbat frumufel? FArA si mai stea pe ginduri, Emelea zNe: Ca prin minune, Iatd ce vreau anume

sd mi fac vrednic voinicel, frumos $i tras ca prin inel... . .$i se ficu Emelea atit de frumos, cum nu poli nici in poveste si povesrertl, nici cu pana sA zugr;vetti. Cam pe vremea aceea larul pleci la vindtoare gi cind colo, ce sd vadi? Pe un loc inainte vreme pustiu, acuma se indlla un palat. Cine-o fi nesibuitul care, liri sd_mi ceare incuviinla.ea, fi_a construit palatul pe p;minturile mele? $i trimise indati oameni sd vadd gi si afle ,,cine sint cei din palar?,, . _ Trimiqii tarului alergari in goana mare, ajunseri sub geamul casteiului $i intrebard. 89

Iar Emelea le rdspunse: Poftili-l pe tar la mine in ospelie li am si_i dau rispunsul eu insurflr. Si larul ven-i in ospelie. Emelea il inrimpind. il cond