POVESTEATUNETULUIRAI-TARO

Unii spun ca Rai-den, Tunetul, are 0'

fire rea ~i respingatoare ~i di este du~-manul omului. A~a gindesc cei care setern de furtuna ca de moarte ~i urascfulgerul ~i vijelia ~i, de aeeea, n-au de-eit vorbe urite pentru Rai-den ~i fiulsau, Rai-Taro. De fapt, n-au de locdreptate.

Rai-den Sarna locuia in Castelul No-rilor, inaltat pe culmile albastre ale ce-rului. Mare ~i puternic era acest stapinal stihiilor. ~i avea numai un singurfeci or, 0 mindrete de baiat, pe numeRai-Taro; ~i il iubea nespus de mult.

Tn raeoarea serii, tatal ~i fiul aveauobieeiul sa se plimbe pe meterezeleeasteIuIui ~i de aeoIo, de pe metereze,sa urmareasca ispravile oamenilor dinTara Tntinderilor de Trestii. Priveaufn eele patru vfnturi ~i rfdeau adesea;da, da, foarte adesea. Aiteori oftau.Cfteodata, Rai- Taro se apleca pesteziduri, ea sa vada mai bine cum jos,pe pamfnt, se zbenguiau copiii.

$i iata ca fntr-o asHei de seara Rai-den Sarna fi spuse Iui Rai-Taro :

- FatuI meu, de data aeeasta ui-ta-te eu Iuare-aminte Ia eele ee se pe-tree pe pamfnt.

- Da, tata, 0 sa fae a~a cum fmispui, raspunse Rai- Taro.

Se suira pe zidurile dinspre miaza-noapte ~i de-acolo zaridi cttiva ge-

nerali ~i 0 mu1time de o~tenigatin-du-se de razboi. Apoi se catarara pemeterezele dinspre miazazi, de un devazura preoti ~i calugari rugindu-seintr-un templu imbicsit cu fum de ta-miie ~i in care statuile de aur ~!debronz ale zeilor straluceau in luminaamurgului. Apoi zabovind ~i pe ziduldinspre soare-rasare, privirile Ii seoprira asupra iatacului unei domnitetinere ~i ~rumoase. ~edea inconjuratade fecioare imbracate in straie tran-dafirii, care li desfatau auzul cu un..dntec stravechi. Erau ~i copii acolo,~i se jucau cu un carut impodobit cuflori.

- Ah, dt de draguti sint copiiiceia, ofta Rai- Taro.

Se uitara ~i-nspre soare-apune $iIntr-acolo zarira un biet taran carerobotea pe palma lui de ogor. Eraaproape vlaguit. Nevasta-sa munceaIn rind eu el. Erau saraci lipiti pa-mlntului ~i hainele de pe ei, numaizdrente.

- N-au copii? tntreba Rai-Taro.Rai-den dadu din eap In semn ea nu.

fntr-un tlrziu, tntreba a~a, din senin :- Ei, Rai-Taro, te-ai uitat bine?

Ai luat aminte la ispravile oameni-lor?

- fntocmai, tata, raspunse Rai-Taro.

- Atunci alege, fatuI meu, alegeIncotro sa te tndrepti, pentru ca veicobort pe pamlnt.

- Trebuie sa ma due printre oa-meni? Intreba Rai-Taro.

- Da, fiuIe, trebuie.- Nu vreau printre o~teni, zise

Rai-Taro. Razboiul nu mi se potri-ve~i:e de fel.

- Oho, tu spui asta, fiuIe ? Atuncipo ate vrei sa te duci Ia curtea dom-nitei ?

- Nu, nici acoIo n-am ce cauta. ~inici ca sa-mi rad capuI ~i sa traiescprintre dHugari nu ma trage inima.

- Doar nu vrei sa te dud Ia tara-.nul eel sarac ?! Viata ° sa-ti fie grea~i rasp lata mica, Rai-Taro.

- N-au copii ~i poate ° sa ma tn-drageasca, raspunse Rai-Taro.

- Du-te, du-te lini~tit, zise Rai-den Sarna, pentru ca alegerea hi afost cum nu se poate mai tnteIeapta.. _. Cum sa ma due, tata ? tntrebaRai-Taro.

- A~a cum se cade unui print alcerurilor.

Taranul sarman, ca sa vorbim ~ide el, trudea din greu pe petecul saude pamlnt de la poalele muntelui Ha-kusan, In provincia Ichizen.

Zilele se scurgeau una dupa alta,tot a~a ~i saptamlnile, dar soarele numai contenea sa dogoreasca. Tarlnase scorojea ~i rasadurile de orez seuscau ~i ele.

- Vai ~-amar ! se tlnguia taranul.Ce-o sa ma fac daca seceta 0 sa stricetoata recolta ? De s-ar milostivi zeiicu noi cei amarlti ~i sarmani. $i sea~eza pe 0 piatra la marginea ogoru-lui ~i adormi Indata, de Qbosit~i ne-cajit ce era.

Clnd se trezi, cerul se Innegrise denori ~i, cu toate di nu era dedt amia-

za, se tntunecase ca noaptea. Frunzelecopacilor tncepusera sa tremure ~i pa-sarelele amutisera.

- Vine furtuna, vine furtuna, tnce-pu taranul sa strige. Rai-den Sarna aporn it calare pe armasarul sau cel ne-gru, batlnd toba cea mare. 0 sa fieploaie din bel~ug, slava lui!

$i, tntr-adevar, ploua din bel~ug.Apa se revarsa din ceruri cu fulgerece-ti luau vederea ~i tunete ce-ti spar-geau urechile.

- 0, Rai-den Sarna, spuse taranul,fii sanatos, dar e mai mult dedt netrebuie.

La aceste cuvinte, un fulger razbiprintre nori ~i, ca un ghem de foc; serostogoli pe pamint, iar cerul trosniasurzitor.

- Vai, vai, saracan de mine! stri-ga bietul taran. Trasnetul eela eu

Infati~are de balaur a pus ochii pemine! $i se arunca la pamlnt, ascun-zlndu-~i fata In tarlna.

Oar se Intlmpla ca trasnetul sa-lcrute ~i, cllflnd, tara nul se ridica Incapul oaselor ~i I~i freca ochii cupumnii. Ghemul de foc pierise, dar petarina uda ~edea un prunc, un baie-ta~ de toata frumusetea, cu stropi deploaie pe obraji ~i In par.

- 0, Kwannon 1, spuse taranul,mare e mila ta ~i mlnglierea pe caremi-o aduci !

Lua pruncul In brate ~i-l duse a-casa.

Ajunglnd In pragul cocioabei, ta-ranul striga :

- Nevasta, nevasta, ti-am adusceva.

I Kwannon - zeuI indurarii in mitoIogia japo-neza.

- Ce? Intreba nevasta-sa.~i barbatul raspunse:- Pe Rai-Taro, fiul Tunetului.Rai-Taro crescu mare ~i voinic, eel

mai Inalt ~i eel mai v~sel flac3u dintinut. Parintii Iui de suflet tineau lael ca la lumina ochilor ~i toti vecinii .ll1ndragira. La zece ani lucra pe dmpca un barbat In toata firea. ~i tot elera acela care prevestea vremea; ~iniciodata nu dadea gre~.

- Tata, spunea, hai sa facem a~a~i a~a, pentru ca 0 sa avem vremebuna.

Sau:- Tata, hai mai bine sa facem a~a

~i a~a, pentru c3 Ia noapte 0 sa vinafurtuna.

~i, cum spunea eI, a~a se ~i Intlm-pIa. Adusese norocul ~i beI~uguI Incasa bietului taran.

Clnd Rai-Taro Implini optsprezeeeani, toti veeinii fura ehemati sa-I sar-batoreasca. Erau din bel;;ug bueate;;i sake, vin de orez, foarte tare, ;;ioamenii se Incalzira ;;i se veselira,numai Rai- Taro statea posomorlt,fara sa seoata tin euvint.

- De ee e;;ti trist, Rai-Taro ? 11In-treba maiea-sa. Tu, eare ar trebui safii eel mai vesel, de ee stai mlhnit ?

- Pentru ea trebuie sa va para-sese, Ii raspunse Rai-Taro.

- Nu, Rai-Taro, fatui meu, nu sepoate una ea asta. De ee vrei sa neparase;;ti? 11 Intreba maica-sa.

-- Pentru ea trebuie, mama, spuseRai-Taro ;;i oehii i se umplura de la-erimi.

- Iu ai fost noroeul nostru ; ne-aidat totul. Eu ee ti-am dat ? Ce ti-amdat eu, Rai-Taro, fiule?

- M-ai invatat trei lucruri, dis-punse Rai-Taro : sa muncesc, sa in-dur greul ~i sa iubesc. M-ai invatatmai mult dedt ~tiu zeii.

Apoi, preschimbindu-se tntr-un noralb, Ii parasi. Se ridica spre cuImilecerului pina ce ajunse la castelul ta-talui sau. Rai-den Ii ura bun sosit ~iapoi, tmpreuna, se suira pe meterezuldinspre soare-apune ~i privira tn jos,pe pamtnt.

Femeia plingea amarnic, dar bar-batul ei 0 apuea inceti~or de mina :

- Draga mea, nu te mai neeajiatita, Rai-Taro 0 sa fie mereu cu noi.

A fost odata 0 vreme dnd meduzaarata tare chipe~a. Era rotunda caluna plina. $i nu-i puteai gasi nid uncusur tn tnfati~are. Pe trup Ii stralu-ceau solzii ~i aripioarele, ~i avea coa-da ca toti pe~tii; ba chiar ~i maimult: avea picioare, a~a ca putea ~i safnoate ~i sa umble. Era numai ztmbet,~f se bucura de mare tncredere dinpartea Craiului Marilor. Dar, chiar ~ia~a, bunica-sa ti tot spunea ca 0 saajunga rau, pentru ca mereu se duceala ~coala cu lectiile netnvatate. $i

avea biHrina dreptate, pentru ca pinala urma se petrecu aidoma spuselor ei.

Se intimpla sa cada bolnava lapat Craiasa MaritoL Zacu biata fe-meie ~i tot zacu, ~i inteleptii tarii in-cepura sa scuture din cap, spunindd i se apropia sfir~itul. Venira 0 mul-time de vraci din cele patru vinturi ~iIi dadura tot soiul de leacuri, Ii luara~i singe, dar fara nici un folos pentrusarmana Craiasa!

Pe de alta parte, Craiul Maritor i~iie~ise din minti de disperare.

- Iubita mea, ii spuse tinerei salesotii, mi-a~ da ~i viata pentru tine.

- La ce mi-ar folosi? Ii raspunseea. Poate, totu~i, m-a~ face bine dadmi-ai gasi un ficat de maimuta ca sa-lmaniric.

- Un fieat de maimuta?! repetauluit Craiul. Un fieat de maimuta!Cum poti grai aUt de nesoeotit, lumi-na oehilor mei? De un de sa gaseseeu fieat de maimuta? Nu ~tii, iubitamea, ca maimutele traiese in eopaeiipadurilor ~i nu ea noi, in adineurilemarilor?

Laerimi pornira sa eurga ~iroaie peobrajii Craiesei.

- Daca n-o sa manine fieat de mai-muta, am sa mor, spuse ea.

Atunei Craiul ehema meduza :- Craiasa are neaparata nevoie de

un fieat de maimuta, ea sa se vindeee,o lamuri el.

-- Ce sa faca eu el ? intreba me-duza.

- Ei, ee sa fad! 5a-1 maninee,raspunse Craiul.

Trebuie sa ne-aduci 0 maimutavie. ~tii doar ca sala;;1uiesc printreramurile copacilor celor falnici dinpadure. A~a ca fa bine ~i porne~te-odt mai repede cu putinta ~i intoar-ce-te cu maimuta.

- Cum sa fac s-o aduc cu mine?intreba meduza.

- Poveste~te-i de toate frumuse-tile ~i bucuriile ce poate afla pe ta-rimul nostru, al marilor. Spune-i cava fi fericita aici ~i ca se va puteajuca in voie cu sirenele dt e ziulicade lunga.

- Bine, spuse meduza, a~a 0 safac.

~ise a~ternu la drum ~i inota ~iiar inota pina ce, in sflr~it, ajunse la

mal, toemai aeolo unde ere~teau eo-pacii eei. inalti ai padurii. ~i, la mar-ginea marii, ee vazu, daea nu ehiar 0

rnaimuta, care ~edea pe rarnura unuiehiparos, rozind seminte?

"Toemai ee-mi trebuia, l~i spusemeduza. Am noroe".

- Preacinstita maimuta, zise, vreisa vii eu mine in imparatia marilor ?

- Cum ajung pina aeolo? 0 in-treba maimuta.

- Tedue eu, a~a ea n-o sa ai nici 0

bataie de cap. N-ai decit sa mi te suiin circa, 0 lamuri meduza.

- ~i de ee m-a~ duee, la urma ur-mii ? spuse maimuta. Mi-e foade bine~i aieL..

-Eh, ofta- meduza. Se vede can-ai habar de toate frumusetile ~i pla-

ceriIe pe care Ie poti afla Ia noi. 0 saagonise~ti bogatii ~i 0 sa fii respec-tata de toti. ~i unde mai pui ca 0 sate poti juca din zori ~i pina-n noapteCll sirenele ...

- Vin, se hotari maimuta.r~i dadu drumuI in jos, pe trunchiuI

copacuIui, ~i sari in spinarea medu-zei .• Cind ajunsera Ia jumatatea drumu-

Iui spre curtea craiasca, meduza in-cepu sa rida cu hoh0te.

- Ei, meduzo, ce te-a apucat ?- Rid de bucurie, Ii raspunse me-

duza, pentru ca de indata ce vom a-junge, stapinul meu iti va lua ficatuI~i-I va da stapinei sa-l manince, casa se lecuiasca de boala de care su-fedi,

- Ficatul melt? intreba maimutainmarmurita.

- Da, Intocmai, 0 lamuri meduza.- Vai ~-amar ! se tingui maimuta.

Apoi, venindu-~i in fire, adauga : Imipare foarte rau pentru ~a, dar dacaare nevoie de ficatul meu, trebuiesa-ti spun ca nu-l am la mine. Cin-stit vorbind, trage cam greu ~i deaceea mi I-am scos ~i I-am agatat tnpomul in care m-ai gasit. Repede, re-pede, sa ne intoarcem ~i sa-l luam.

Ajunsera inapoi de unde plecasera~i, dt ai clipi, maimuta se ~i catara incopac.

- Vai de mine! Nu-l zaresc nica-ieri, spuse. Unde I-oi fi pierdut? Num-ar mira sa-l fi furat cineva.

De, daca la ~coali:i meduza ~i-ar fivazut de carte, ~i-ar mai fi putut batejoc maimtita de ea ? Fire~te ca nu.Doar bunica-sa 1i tot spusese di a~an-o s-o sf1r~easca bine.

- 0 sa mai treaca timp p1na 0 sa-lgasesc, 1i spuse maimuta. Ai face binesa te 1ntorci acasa. Craiul 0 sa se su-pere daca nu ajungi 1nainte de cade-rea noptii. 0 sa vii sa ma iei 1ntr-altazi. La revedere!

Maimuta ~i meduza se despartiraprietene.

De 1ndata ce dadu ochii cu meduza,Craiul 0 1ntreba :

. - Unde-i maimuta ?- Trebuie sa ma duc 1ntr-alta zi

dupa ea, 11lamuri meduza ~i-i povestiapoi tot ce i se 1ntlmplase.

Craiul ineepu sa spumege de furie.Trimise dupa calai s-o biciuiasca.

- Rupeti-i oasele ! urla el. Bieiui-ti-o pina se face piftie.

Vai ~i amar de biata meduza ! pif-tie a ramas pina in ziua de astazi. JarCraiasa, dnd auzi povestea, mai-maisa le~ine de ds :

- Daca nu-i, 0 sa pot ~i fara fieat.Adueeti-mi ehimonoul eel mai frumos,eel din broeart. Vreau sa ma dau josdin pat, pentru ca ma simt mult maibine.

Daca ma credeti, a fost odata 0

vreme cInd zinele nu erau nici pe de~parte aUt de sfioase ca In ziua de as-tazi. Era pe timpuI'dnd toate vieta-tile vorbeau ~i oamenii credeau Infarmece ~i vraji, comorile a~teptau safie dezgropate ~i aventurile, InUmpla-rile cele mai ciudate, se iveau pretu-tindeni pentru cei dornici ~e ele.

~i tot In vrernurile acelea tdiiausinguri-singurei un mo~ ~i 0 haba.Erau buni la suflet, dar tare saraci, ~inici copii n-aveau ca sa Ie mlnglie ba-trinetele.

Intr-o buna zi, baba 11intreba pemo~neag :

- Ce-ai de gind sa faei in dimi-neata asta?

- Ma due in padure s-adun un bratde vreaseuri pentru foe. Oar tu, draganevestica ?

- Eu ma due la piriu sa spal rufe.A~a ca mo~neagul se duse in padu-

re, iar baba la piriu.Oar, pe dnd limpezea albiturile,

ce-i vazura ochii ? 0 piersica mare ~irumen a plutea in josul piriului.

"Am noroe in dimineata asta", i~ispuse baba, ~i, eu un bat de bambus,trase piersiea la mal.

Mai tlrziu, dnd sosi mo~ul aeasa,Ii puse piersiea dinainte, pe masa :

~ Manine-o, omule, II Imbie ea. Eeu noroe, am gasit-o in piriu.

Oar mo~neagul n-apuca sa gustedin piersica. ~i va intrebati de ce?Pentru ca nu termina bine baba, ca.piersica se ~i despica in doua. In loculsimburelui zarira un prunc de toatafrumusetea.

- Cerule! striga baba, uluita.- Zeilor ! striga mo~i..I1,plin de ui-

mire.Pruncul minca mai intii 0 jumatate

din piersica, apoi cealalta jumatate,~i indata ce ispravi de mincat, crescu~i se inzdraveni, de-ti era maio maredragul sa-l prive~ti.

- Momotaro! Momotaro! strigamo~neagul. Fiul cel mare al piersicii.

- Oa, asta a~a e, spuse baba, cads-a nascut dintr-o piersica.

IIingrijidi cit putura mai bine ~i inseurta vreme Momotaro deveni eelmai voinic ~i mai eumpatat flac8u dinimprejurimi.$i puteti fi siguri c8 Iefaeea cinste batrinilor. Toti vecinii ti-neau la el ~i nu mai eonteneau sazic8 :

~ Momotaro e un flac8u cum nu sepoate mai ehipe~ ;;i mai de isprava.

Oar, intr-o buna zi, Momotaro iispuse batrinei :

- Mama, fii te rog atit de buna ~ieoaee-mi ;;i mie un euptor de turte demei.

- Oar ee vrei sa faci eu ele? ilintreba .ea.

- Ma due in lume sa-mi ineere no-roetil ;;i 0 sa am nevoie pe drumsa-mi astimpar foamea.

- Un de te duci, Momotaro ? il In-treba ea.

- Ma due pe Insula Capcaunilor,~i 0 sa-tl fiu tare reeunoseator dae-osa poti eoaee turtele dt mai degraba,spuse Momotaro.

Maica-sa li pregati turtele, Momo-taro Ie puse lntr-o desaga ~i, dupaee-~i lega desaga la brlu, pureese ladrum.

- Noroe, ~i sa ne vedem eu bine,Momotaro, Ii urara din prag batrlnii.

- La revedere, la revedere, Ie ras-punse Momotaro.

Nu merse mult, ca se ~i lntllni ello maimuta.

- Ineotro, Momotaro ? striga mai-muta.

- Spre Insula Capdiunilor, sa-miIneere noroeul.

- Dar In de.saga ee ai ?- A~a Intrebare mai zic ~i eu, ras-

punse Momotaro. Am dteva tude demei, cele mai bune din toata Japonia.

- Da-mi ~i mie una, 11ruga mai-muta, ~i-o sa merg eu tine.

Zis ;;i fkut. Momotaro Ii dadu 0

turta ~i amIndoi pornira mai departe.Nu mersera mult, ca se InUlnira euun fazan.

- Ineotro, Momotaro ? Intreba fa-zanul.

- Spre Insula Capcaunilor. Madue sa-mi Ineere noroeul, raspunseMomotaro.

- Dar In desaga ee ai ?- Am dteva tude de mei, eele mai

bune din toata J aponia.

- Da-mi ~i mie una, il ruga faza-nul, ~i-o sa merg eu tine.

Zis ~i facut. Momotaro Ii dadu 0

turta ~i pornira tustrei mai departe.Nu mersera mult ca se Ynttlnira ellun dine.

- Ineotro, Momotaro ? intreba di-nele.

Spre Insula Capcaunilor.Dar in desaga ee ai ?Citeva turte de mei, eele mai

bune din toata Japonia.Da-mi ~i mie una, tl ruga di-

nele, ~i-0 sa merg eu tine.Zis ~i faeut. Momotaro dadu 0 turta

dinelui ~i tuspatru pornira mai de-parte.

Mersera ee mersera ~i ajunsera laInsula Capeaunilor.

~~

~

~o«!~';!!!Jfr

~ol'"...E£'

~.

- Ei, acum, fratilor, spuse Momo-taro, iata ce-am ehibzuit eu ca trebuiesa facern : fazanul sa zboare pestepoarta cetatii capcaunilor ~i sa-i cio-caneasca In cap; maimuta sa se ca-tere pe unul din ziduri, sa sara Incurte ~i sa Inceapa sa-i ciupeasca. Cli-nele ~i cu mine 0 sa spargem lacMele~i zavoarele portii; apoi el 0 sa serepeada sa-i mu~te, In timp ee eu 0 sama iau la trlnta cu ei.

Dupa care se pusera la treaba. Fa-zanul zbura peste poarta cetatii. Mal-muta facu dupa cum se Intelesesera.Momotaro sparse lacatele ~i zavoa-rele portii. Cline Ie se napusti latdndIn eurte. Tuspatru vitejii se luptaraplna la apusul soarelui ~i Ii rapuserape capcauni. Pe cei care scapasera cu

viata Ii luad prizonieri ~i Ii legarafedele~.

- Acum, fratilor, spuse Momotaro,aduceti comoara capcaunilor.

~i a~a ~i facura.Comoara nu era de lepadat, nici nu

mai Incape Indoiala. Multime de nes-tern ate vrajite, tichii ~i haine pe caredaca Ie Imbracai te faceau nevazut, ~io gramada de galbeni, arginti, jad ~irnargean, chihlimbar ~i filde~, baga~i sidef.

- Sj'nt destule bogatii p·entru toti,spuse Momotaro. Alegeti -va, fratilor !Luati dupa pofta inimii!

- Multumesc, Momotaro! spusemaimuta.

- Mu1tumesc, Momotaro! spusefazanul.

- Multumesc, Momotaro! spusedinele.

Traiau odata doi frati care munceaudin greu pe dmp dt era ziua de Iunga.Tndoindu-se din ~aIe de-o mie de oripe ceas, stateau In apa plna la ge-nunchi, ca sa rasadeasca firele pIapin de de orez. Apoi, dnd ar~ita soa-relui dogorea mai tare, puneau mlnape secera ~i porneau la strinsul re-coltei. Clnd turna cu galeata Ii maigaseai saplnd sau trebaluind In fel~i chip. T~ipuneau pelerinele de paie,

1 Mai - unealtii de biitut cinepa, pinza etc., unfel de ciocan de lemn.

ca sa se fereasca de urgia cerului ~iIi dadeau tnainte, pentru ca pIinea~i-o agoniseau cu sudoarea fruntii.

Cel mai mare dintre frati se numeaCio ~i vecinii n socoteau om bogat.De mic copil fusese mai muIt dedtcumpatat ~i adunase 0 avere -frumu-~ica. Avea 0 gospodarie tntinsa ~i tnfieeare an strtngea 0 reeolta tmbel~u-gata de orez ~i 0 multime. de gogo~ide matase. Dar nu se vedea nimie dintoate astea, pentru ea era un zgtrie-brtnza ~i un ursuz. Celor eare treeeauprin preajma pragului sau nu Ie da-dea niei macar binete, darmite 0 eea~-ca de eeai sau 0 tmbuditura de orezreee vreunui eer~etor. Copiii Iui sdn-ceau ~i tremurau de friea dnd seapropia de ei, ~i nevesti-si puteai sa-ipllngi de mila.

CelalaIt frate se numea Cane. $i,de~i trudea din greu, era sarae Iipitpamtntului. II pa~tea nenoroeul:viermii de matase ti mureau ~i ore-zul nu voia sa lege spic. Dar ehiar~i a~a, era un om vesel, un holteicare nu se dadea tn laturi de la undntee nastru~nie sau de la 0 eea~cade sake. Adapostul, tutunul ~i dna,dt erau ele de saraee, Ie tmparteabueuros eu primul venit. Era glumetfoe ~i avea inima eea mai buna dinlume. Dar din paeate omul nu poatetrai numai rlztnd ~i fadnd bine. A~ase tnttmpla ~i eu eel mai mie dintrefrati.

"N-am aIteeva de Uicut, t~i spuse,dedt sa-mi las mtndria acasa ~i sama due la frate-meu, Cio, sa-i eer sa

ma ajute, de~i tare ma indoiesc c-osa faca ceva pentru mine."

Imprumuta ni~te haine de la unprieten ~i imbracat ca un domn, flu-ierind ca sa-~i dea curaj, purcesespre casa lui Cio.

n zari in ograda, dar mai intii cre-zu caera vreun cer~etor, a~a de rupteerau hainele de pe el. Pe urma insa,fara sa se mai codeasca, ii striga :

- Ai pornit devreme 1a treaba,Cio!

- Dar nici cu tine nu mi-e ru~ine,Cane, ii raspunse Cio.

- Pot sa intru ? Vreau sa-ti spunceva, zise Cane.

- Bine, intra. Dar sa ~tii ca laora asta n-ai sa gase~ti nimic demin-care in casa mea ~i nici de baut. Emai bine s-o afJi de la bun inceput.

- Nu-i nlmlC, 11 lini~ti Cane. Defapt, nici n-am venit ca sa-mi dai de-mincare.

Dupa ce intrara in casa ~i se a~e-zara jos pe rogojina, Cio spuse :

- Frumoase haine mai ai, Cane.Trebuie c-o duci bine. Mie, unul,nu-mi da mina sa umblu in praf ~inoroi imbracat ca un print. Timpurigrele, amarnic de grele.

Totu~i, Cane i~i lua inima in dinti~i, rizind, i~i spuse pasul :

- lata ce e, frate. Astea-s haine deimprumut; ale me Ie sint numaizdrente. Praful s-a ales de toata re-colta mea, mi-aumurit ~i toti viermiide matase, iar pe deasupra, n-amnici macar 0 letcaie ca sa cumparorez de saminta ~i alti viermi de ma-

tase. Sint la mare ananghie ~i de a-ceea am venit la tine, asta-i tot. Dedragul mamei care ne-a facut pe a-mindoi, da-mi 0 mina de orez ~i pu-tina saminta de viermi de matase.

Auzind cuvintele fratelui, lui Ciomai-mai sa-i vina rau.

- Vai ! Vai ! se tingui el. Sint omsarac, amarnic de sarac. Cum, ma si-le~ti sa iau de la gura nevestei ~i anenorocitilor de copii? ~i tot se jeluia~a mai bine de juma' de ora.

Dar, ca sa nu mai lungesc yorba,pina la urma Cio ii spuse ca, din dra-goste frateasca ~i de sufletul mameilor, trebuie sa se strimtoreze ~i sa-idea orezul ~i saminta ceruta. A~a case duse ~i lua saminta de viermi dematase moarta ~i un pumn de orezmucegait.

"Astea nu-s bune la nimic", I~ispuse In sine vulpea batrlna ~l rIsepe Infundate. Dar fratelui" sau Iizise:

- lata, Cane, Iti dau cea mai bunasaminta de viermi de matase ~i eelmai bun orez pe care-I am In hamba-rul meu aproape gol, dar tare nu-mivine sa ma despad de el. Sa ma iertezeii ca-mi jefuiesc nevasta ~i copiii.

Cane Ii multumi din toata inimapentru darnicia sa ~i-~i pleca frunteapina la pamint de trei ori. Apoi facur.ale-ntoarsa, dudnd In mlneca haineisamil1ta deviermi de matase ~i boa-bele de orez, sarind ~i topaind debueurie la gindul ea, ill sflr~it, 110ro-cuI Ii ie~ise ~i lui in eale. Dar dt defericit se simti, nu uita totu~i sa-~i

fereasca haina de colbul drumului;doar era luata cuimprumut.

Cind ajunse acasa, aduna un mal-dar de frunze de dud pentru viermiide matase care aveau sa iasa din sa-minta. Apoi se a~eza jos ~i a~tepta.~i, lucru ciudat, nu a~tepta de poma-na, macar ca saminta era moarta de-adevaratelea. Curind rasarira ~i vier-rnii, care, seto~i de viata, mincara citai clipi to ate frunzele ~i fara sa maipiarqa timpul incepura sa-~i faca go-goa~e. Cane era in cuimea fericirii.Oar, prostul, ie~i din casa ~i se pornisa povesteasca tuturor vecinilor des-pre norocul care dad use peste el. Bachiaro alerga dupa un marchidan carecolinda imprejurimile ~i it ruga sa-ispuna fratelui Cio ca-i multumea din

tat sufletul ~i ca viermii de matasea duceau nespus de bine. A~a facua gre~eala ~i mai mare. Mare pacatca nu-~i tin use pentru el bucuria !

Clnd Cia afla de narocul Iui frate-sau, nu se .bucura de feI, ba dimpa-triva. Scud timp dupa aceea l~i pusesandalele de paie ~i a pami spre casalui Cane. Ajuns acala, nu gasi penimeni,dar putin Ii pasa. Se duse sase uite Ia viermii de matase. Clndvazu gaga~ile de taata frumu~etea,scaase un cutit ascutit ~i taie fiecarevierme In daua. Dupa aceea pled.Intr-un tlrziu, Cane se lntaarse acasa~i se duse sa-~i priveasca mlndreteade viermi de matase. Dar cum daducu achii de ei, i se paru ca aratau pu-tin altfel. Se scarpina In cap ~i l~i

~_?:w.'~p-"'"

spuse : "Pardi i-ar fi taiat cineva Indoua. Ai ziee ca sint morti". Dupaaceea, se duse In ograda ~i culese unbrat de frunze de dud. $i, ce sa vezi ?Toate acele jumatati de viermi de ma-tase se pusera pe mincat ~i gatarafrunzele dt ai bate din palme. Acumerau dedoua ori mai multi, ~i se apu-cadi de zor sa-~i teasa gogo~i1e. Mareciudatenie, pentru ca viermii de ma-tase fusesera sflrtecati cu adevarat !

Cind afla, Cio se duse ~i I~i cio-pirti .propriii sa i viermi de matase.Dar nu se alese cu nimie din ispravaaceasta, pentru ca viermii lui nu semai clintira: ramasera tepeni camortii ! A doua zi de dimineata, ne-vasta-sa trebui sa-i arunce.

Apoi Cane semana orezul pe carei-I daduse frate-sau, ~i, dnd orezul

Ineolti verde_J de-ti era mai mare dra-gul sa -I prive~ti, 1l rasadi eu grij a.Oadu spic ~i eurlnd dupa aeeea lega.

Intr-o buna zi, un stol de vd'ibii senapusti asupra lanului lui Cane.

- U~i! U~i ! tip a Cane. Batu dinpaIme, apoi puse mlna pe un bat debambus ~i se apuea sa-I roteasea Injurul eapului. Speriate, vrabiile I~iluara zborul. Dar peste doua minutefura Inapoi.

Dupa ee Ie goni pentru a nouaoara, Cane se opri ~i I~i ~terse su-doarea de pe fata : "Ei, dracie, s"auInvatat eu narav !" I~i zise In sinealui. In doua eIipe vrabiile se Intur-nara pentru a zeeea oara: "U~i!U~i !" tipa Cane, ~i se puse sa Ie fu-gareasea peste ~anturi, peste garduri,peste dealuri ~i peste vai, peste Ia-

nurile de orez ~i ptleurile de duzi pinaee, in sflr~it, se faeura nevazute. Pri-vind imprejur, i~i dadu seama caajunsese intr-o vilcea umbrita depini. Obosit de atlta alergatura, seintinse jos, pe pamintul aeoperit eumu~ehi, ~i adormi pe data, ba seporni ehiar sa ~i sforaie.

Dormind a~a, ineepu sa viseze. Sefaeea ea un grup de eopii se iviserain vi1ceaua plina de mu~ehi (in vistinea foarte bine minte un de se afla).Copiii se zbintuiau printre pini. Eraufrumo~i ea florile ~i ea fluturii. Totierau deseulti ~i parul negru ~i lungIe eurgea riuri-riuri pe umeri, iar pie-lea Ie era alba ea petalele prunilorInfloriti.

"Semn bun sau rau, i~i spuse Canein vis, fie ee-o fi. Eu, unul, am vazutodraslele zinelor."

Copiii se potolidi ~i se a~ezadi incere pe pamint.

- Badie! Badie! strigara ei.Adu-ne maiul !

Se scula atunci dintre ei un flaca-iandru chipe~ de vreo paisprezece-cincisprezece ani, eel mai in virsta ~ieel mai inalt dintre toti. Ridica 0 pia-tra acoperita cu mu~chi, care se aflafoarte aproape de capul lui Cane. Subpiatra gasi un mai mic, obi~nuit, delemn alb. Saiatul il lua ~i pa~i in mij-locul cercului. Ridea ~i striga :

- Acum ce-ati vrea sa capatati ?- Un zmeu, un zmeu ! striga unul

dintre copii.Flacaiandrul scutura maiul ~i, ce

sa vezi ? Din mai ie~i un zmeu mare,eu eoada, ~i un ghem de ata.

- Ce mai doriti alteeva? Ii Intrebael din nou.

- Un bat ~i 0 turea, spuse 0 fetita.~i se ~i pomeni eu un bat ~i vreo

douazeci de turci eu pene.- Mai vrea cineva eeva ? intreba

flacaul.- Clt mai multe bomboane !- Hamesitilor! 1i dojeni el seutu-

rind maiul ~i facind sa ploua eu bom-boane.

- 0 roehie de matase ~i un briude broeart ! .

-;- U~uratico! 0 mustra flacaian-drul, dar IUlnd 0 mutra serioasa, seu-tura eu grija tot ee-~i dorisefata.

-- Carti, carti eu pove~ti !- A;;a mai zie ~i eu, spuse, ~i car-

tile Ineepura sa eada eu zecile, toate

desehise, ea sa se vada pozele fru-moase dinauntru.

De indata ee eopiii i~i vazura im-plinite toate dorintele, maimarele lorpuse maiul Inapoi sub piatra aeope-rita eu mu~ehi. Se mai jueara 0 vre-me, dar obosira. Ineetul eu Ineetul setopira in bezna padurii ~i voeile lormelodioase ~i limpezi se auzira dinee In ee mai slab, ea sa amuteascaplna la urma eu totul. In vilcea sea~ternu lini~tea.

Cane, bunul, se trezi ~i vazu casoarele apusese Iasind intunericul saeuprinda totuI Imprejur. Piatra aeo-perita eu mu~ehi se afla ehiar subbratuI lui. 0 ridica ~i gasi maiul.

- Ei, ~i-aeum, spuse el, sa ma.ierte odraslele zinelor di indraznesesa Ie iau maiuI eu imprumut.

II duse cu sine acasa In mlnecahainei ~i petrecu 0 seara cum nu sepoate mai placuta, scuturlnd din el 0

multime de galbeni, sake, haine noi,unelte, tot felul de instrument€' muzi-cale ~i cite ~i mai dte !

$i nu e greu sa-ti lnchipui ca Inscu'rta vreme ajunse omul cel maibogat ~i mai vesel din tot tinutul. Selngra~a ~i fata lncepu sa-i luceasca,iar bunatatea lui nu mai cunoscumargini.

Ce se lntlmpla lnsa cu Cio dndafla toate astea? Ei, asta-i intrebarea.De ciuda, Cio se facu verde ca iarba.,,0 sa pun ~i eu mina pe un mai vra-jit ! l~i spuse. ° sa ma imbogatesc ~ieu pe degeaba. De ce prostul de Cane,mina-sparta, sa aiba tot norocul ?"

A~a ca se duse sa cer~easca orezde la Cane ~i acesta, bucuros, Ii daduun sac plin. Intoretndu-se cu el acasa,Cio il semana ~i apoi a~tepta sa ro-deasca. ~i tocmai etnd spicele de orezdadura In plrg, un stol de vrabii senapusti asupra lanului.

- U~i! U~i! striga Cio, ~i batudin palme chicotind de bucurie. Vra-biile se speriara ~i Cio porni dupa ele.Le goni peste ~anturi, peste Karduri,peste dealuri ~i peste vai, peste lanu-rile de orez ~i pilcurile de duzi, plnace se facura nevazute, iar el nimeriIntr-o vllcea acoperita cu mu~chi ~iumbrita de pini. Cio privi Imprejur.

"Asta trebuie sa fie locul", l~i spu-se el. A~a ca se Intinse pe pamlnt ~ia~tepta traglnd cu ochiul.

Oeodata, cine se ivi in vilcea, dadnu odraslele zinelor ? Tare dragala~eerau a~a cum se fugareau printre co-paci !

- Badie! Badie! Adu-ne maiul!strigara. Se scula Widiandrul ~i ri-did piatra acoperita cu mu~chi. Oarce sa vezi ? Maiul lipsea.

Copiii se minima foarte. Baturadin picioru~e, plinsera ~i alergara in-coace ~i incolo ca ni~te sco~i dinminti, ~i toate astea pentru ca maiuldisparuse.

- Uitati-va ! striga intr-un tirziufladiandrul. Priviti-l pe taranul celabatdn ~i urit. EI trebuie sa ne fi luatmaiul! Hai sa-l tragem de nas dreptpedeapsa.

Cuun racnet asurzitor, copiii senapustira asupra lui Cio. II ciupira,

II smucira, II inghiontira ~i II mu~-eara eu dintii lor marunti, dar aseu-titi, pinaee bietul Cio incepu" sa urlede durere. Dar raul eel mai mare fucind II apueara de nas ~i i-I traseracit putura de tare. ~i nasul i se lun-gea, ;;i i se lungea de-i ajunse la briu;;i mai apoi pina la talpi.

Doamne, cum mai rideau odraslele. zinelor! Dupa aeeea se impra;;tiara

ca frunzele duse de vint.Cio ofta ~igemu, apoi blestema ~iin-

jura, dar degeaba: nasul nu i se seurtaniei maear eu un eentimetru. A;;aamarit ;;i abatut cum era, ~i-l strinsein pumni ;;i se duse drept la Cane.

- Cane, zise, sint tare bolnav.- Da, asta a;;a e, vad ;;i eu, spuse

Cane· ingrijorat. Amarnica boala,frate! De unde ai luat-o?

~i aUt de bun la suflet era, tncH nurise nici macar 0 data de nasul luiCio. Nici macar nu zfmbi ci, dimpo-triva, ochii i se umplura de lacrimivaztnd ce napasta daduse peste fra-tele sau. Purtarea lui Cane tnmuieinima lui Cio. Cuprins de remu;;cariti povesti totul, fara sa-i ascunda ni-micnicia sa, atunci dnd Ii daduse sa-mtnta moarta de viermi de matase ;;ialtele. Ispravind, 11ruga pe. Cane sa-lierte ~i sa-l ajute.

-- Ai rabdare ° c1ipa, spuse Cane.Se duse ~i scoase dintr-un dulap

maiu!' Apoi freca u~or cu el nasul luiCio, ~i, cum era de a~teptat, nasultncepu sa se scurteze. In dteva clipet;;i recapata marimea fireasca. Ciotncepu sa dantuiasca de bucurie.

Cane 11 privi ~i Ii spuse :

- Oac-a::;; fi in locul tau, m-a::;;duceacum drept acasa ~i a~.Incerca sa maschimb.

Oupa ee pled Cio, Cane ramasemult timp pe gInduri. CInd rasariluna In seara aeeea, pureese de-aeasalUInd eu sine maiul. Se duse In vIl-eeaua aeoperita eu mu::;;ehi ::;;iumbrita,de pini ~i Il a::;;eza la loeul lui, sub pia-tra, ea sa Impaee odraslele zinelor.

POVESTEA TUNETULUI RAI-TARO 3PATANIA MEDUZEI . 16MOMOTARO 27MAIUL . . . . . . 38