POVESTEA LUI JODY · colo [i pe o scen` improvizat`, ni[te tipi cu p`r lung [i \mbr`c`minte...

$: POVESTEA LUI JODY · colo [i pe o scen` improvizat`, ni[te tipi cu p`r lung [i \mbr`c`minte neglijent` cântau o melodie cu versuri oribile. Jody fusese pe aici de multe ori cu ga[ca,$

ALICE HARRISON

Povestea lui Jody

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ANCA MOR~RESCU

ALCRIS

giannijollys

giannijollys

Capitolul 1

– De unde-l ai? \ntreb` Jody, cu team`.Rod se foi nervos.– Ce conteaz` de unde-l am? |]i place?– Bine\n]eles c`-mi place. |n vocea lui Jody nu se mai sim]ea

team`, ci doar dezinteres. A luat ceasul de pe pat, montat \ntr-opiatr` semipre]ioas`, de culoare lila [i a mângâiat cu degetulcadranul str`lucitor. L-ai furat, nu-i a[a?

– De ce trebuie s` te gânde[ti \ntotdeauna la asta? se \ncrunt`Rod.

– Pentru c` de când ie[im \mpreun`, nu te-am v`zut niciodat`cump`rând un lucru pe care-l po]i lua gratis. |[i ridic` mâneca de labluza de m`tase [i leg` ceasul la \ncheietur`. Dup` asta, \[i plimb`mâna \ncoace [i \ncolo pentru a vedea cum str`lucesc pietricelele \nlumina soarelui de dup`-amiaz`.

Rod oft`.– Bine, l-am furat. {i care-i problema?

giannijollys

– Problema e c` \mi promisese[i c` la urm`toarea spargere o s`

m` iei [i pe mine, izbucni Jody, [i-[i trase mâneca de la bluz`. |[i lu`

furioas` casca de motociclet` [i o puse pe cap, fixându-[i-o cu grij`

sub b`rbie.

– Restul b`ie]ilor au decis c` nu e bine s` lu`m [i fete cu noi. A

fost foarte riscant. Am atacat Sturtevant, de pe Broadway. Nu puteam

risca s` ne ]in` cineva \n urm`...

– S` v` ]in` \n urm`! i-o t`ie ea. Las`-m` s`-]i spun...

– Vine restul g`[tii, o \ntrerupse Rod cu blânde]e când alte opt

motoare se auzir` \n susul str`zii. El se urc` pe al lui [i se \ntoarse

spre fat`. Haide, Jody, urc` [i nu face crize de furie!

– Unde mergem?

– La hanul lui Larry. Unde altundeva?

Jody oft`. Da, unde altundeva puteau merge? Se urc` [i nu mai

zise nimic.

Sc`rile care duceau la local erau murdare, vopsite \n negru [i

neluminate. Interiorul era, oarecum, opusul lor. Pere]ii erau

zugr`vi]i \n culori stridente, iar becurile colorate luminau ca prin

cea]` \nc`perea sc`ldat` \n fum. Tablouri ciudate erau ag`]ate ici [i

colo [i pe o scen` improvizat`, ni[te tipi cu p`r lung [i \mbr`c`minte

neglijent` cântau o melodie cu versuri oribile.

Jody fusese pe aici de multe ori cu ga[ca, a[a c` apari]ia ei nu [oca

pe nimeni.

S-a a[ezat la o mas` [i l-a a[teptat pe Rod s`-i aduc` o cafea. {i-a

desf`cut casca [i a a[ezat-o pe sp`tarul unui scaun liber, de lâng` ea.

Apoi, cu b`rbia \n palme [i coatele pe mas`, ascult` plictisit` forma]ia

care se chinuia s` cânte.

6 ALICE HARRISON

Dintr-o dat`, sim]i o nevoie ciudat` s` izbucneasc` \n râs. I se

p`rea un gest atât de prostesc [i de neinspirat s` bat` atâta cale pân`

aici, ca s` vorbeasc`, \ntr-un loc \n care nu se putea auzi nimic de

zgomotul infernal care avea preten]ia s` se numeasc` muzic`. Brusc,

toate astea \i p`rur` o pierdere de timp [i de energie.

Privi \n jur. |n seara asta, culorile \n care erau zugr`vi]i pere]ii,

p`reau [i mai stridente, zgomotul era asurzitor, iar fumul era

\mpr`[tiat peste tot, ca o pâcl` deas`. Studie fe]ele tuturor celor din

jur. Fetele aveau machiaje stridente, care le f`ceau s` par` ni[te

fantome albe, cu ochi vine]i [i p`r lung [i negru. O, Doamne, [i eu

ar`t a[a! \[i zise fata.

Erau \mbr`cate cu aproape orice. Giace de piele, pantaloni

strâm]i, fuste scurte, [orturi. |ntoarse privirea spre b`rba]i, care, spre

deosebire de fete, erau cu to]ii \mbr`ca]i la fel, cu blugi [i jachete din

piele [i \[i ]ineau mâinile \n buzunare. |nf`]i[area lor putea fi descris`

cu u[urin]` drept una neglijent` [i oarecum murdar`.

Oftând, Jody se sprijini de perete [i sim]i cum \i vibreaz` corpul

de la muzic`. Era atât de tare, \ncât o sim]ea zvâcnind \n creier.

– E[ti t`cut` \n seara asta. Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` Rod, care se

\ndep`rt` pu]in de grup ca s` vorbeasc` cu ea. |nc` mai e[ti sup`rat`

pe mine pentru c` nu te-am luat cu noi?

– Nu, zise fata, cu sinceritate. Cu siguran]`, poli]i[tii vor da de voi

pân` la urm` [i n-am chef s` fiu b`gat` \n asta. Dac` mai fac vreo

prostie, e posibil s` ajung la Borstal. Deja sunt s`tul` de situa]ia asta.

T`cu. |ncepea s` se sature s` ]ipe ca s` fie auzit`.

– Vrei s` dansezi?

– Ce zici?

POVESTEA LUI JODY 7

– Te-am \ntrebat dac` vrei s` dansezi, repet` Rod, mai tare.

Jody râse.

– Unde? E mai mult loc pe mese decât pe ringul de dans.

– De obicei, nu-]i pas` de lucrul `sta.

– Ei bine, uite c` acum \mi pas`. Nu-mi mai place s` m` simt ca

pe un teren de fotbal când vreau s` dansez. Oh, m-am s`turat! A[ vrea

s` fac ceva, ceva diferit. Orice!

– Ce zici dac` am pleca cu to]ii cu ni[te l`zi de b`utur` la Raumai?

suger` Don, un alt membru al grupului, care se apropiase s` le

asculte conversa]ia.

Jody se \ntoarse brusc spre el.

– Raumai e un loc foarte frumos, dar eu n-am nici cea mai mic`

inten]ie s` merg cu voi acolo, pentru c` [tiu c` noaptea o voi petrece

de una singur`. De ce nu \ncerci s` vii cu ceva original? M-am s`turat

s` spui mereu lucruri pe care nu le gânde[ti.

Don d`du nep`s`tor din umeri.

– Ei bine, nu m` po]i \nvinov`]i pentru c-am \ncercat, zise el [i se

\ntoarse la grupul vesel de al`turi.

– Ideea lui e diferit` [i original`, atâta timp cât ne prive[te doar

pe noi doi, spuse Rod.

– Rod!

– Toate celelalte fete...

– Nu-mi pas` de alte fete! strig` Jody, s`rind \n picioare.

– Unde pleci?

– Nu [tiu, oriunde. M-am s`turat de locul ̀ sta. Muzica e prea tare.

– Bine, locul unde vrei s` te duci e diferit?

– Haide s` \ncerc`m la Flamenco.

8 ALICE HARRISON

{tii tu, cafeneaua aia nou` de pe Broadway.

Rod se \ntoarse spre b`ie]i.

– Ce zice]i, mergem la Flamenco?

– Ei, haide, pufni Len. Trebuie s` por]i costum [i cravat` acolo.

– Ba nu trebuie! replic` Jody. Ei bine, merge]i, sau nu? Dac` nu

vre]i, m` duc de una singur`.

– Bine, s` mergem. O s` le arat`m celor de acolo cum [tim noi s`

ne distr`m.

Motoarele celor opt motociclete tulburar` lini[tea nop]ii când

pornir` spre ora[.

Cafeneaua Flamenco era cu totul diferit` de cea din care tocmai

plecaser`. Au urcat cu to]ii sc`rile [i au intrat \ntr-o \nc`pere luminat`

discret, p`rând ridicoli [i nelalocul lor \n decorul tipic spaniol.

Geamurile mari aveau draperii ro[ii, cu margini aurii. Peste tot erau

m`su]e [i scaune din lemn negru, iar pere]ii aveau oglinzi mari cu

margini aurii [i motive spaniole.

Pentru c` era trecut de zece [i jum`tate, localul era plin [i lumea

de la mese privea curioas` trupa de ciuda]i care tocmai intrase pe

u[`. Grupul a ocupat câteva mese apropiate de ringul de dans [i a

comandat cafea. Mzica latino-american` se auzea din boxele montate

\n perete, dând \nc`perii un aer de intimitate.

Jody c`sc`.

– Ar fi bine s` dea muzica mai tare. Altfel, cred c` o s` adorm.

– Eu a[ dori s` te r`zgânde[ti, bomb`ni Rod. |nainte, spuneai c`

nu-]i place prea tare.

– Ei bine, asta era \nainte. Acum, ringul de dans e gol [i am chef

s` dansez. Len, du-te, te rog, [i spune-le s` dea muzica mai tare.

POVESTEA LUI JODY 9

Se ridic` \n picioare, \[i d`du jos giaca [i-i \ntinse o mân` lui Rod.

Vii?

– A[teapt` pân` muzica e dat` mai tare.

– Dansez eu cu tine. Larry se ridic`, dar prietena lui \l \mpinse din

nou pe scaun.

– E[ti beat. Stai jos [i bea-]i cafeaua, zise fata.

Jody \l privi, surprins`. Dac` era beat \ntr-adev`r, se ascundea

destul de bine.

– Ei, atunci voi dansa de una singur`, anun]` ea, \ncepând s` se

mi[te \n ritmul muzicii. Era \mbr`cat` cu un pulover alb, pe gât,

pantaloni strâm]i [i cizme \nalte.

Muzica se auzi mai tare, iar fata se mi[ca din ce \n ce mai repede.

Era o bun` dansatoare [i \ntotdeauna stârnea invidie când ap`rea pe

ring. La urm`toarea melodie, pu]in mai lent`, \l lu` [i pe Rod la dans.

– Ai fost grozav`, zise Rod, venind spre ea. Te sim]i mai bine

acum?

– Nu, zise ea repede. Tot mi-ar pl`cea s` fac ceva...

– Diferit?

– Mai mult ceva stupid, nebunesc, care s` ias` din tipare.

– De exemplu, ce?

– Nu [tiu. Oft`. Cred c` mi-ar pl`cea s` plec din ora[ul `sta.

Câteodat` e atât de plictisitor aici, \n Palmy, c`-mi vine s` ]ip.

– {i atunci, de ce nu pleci? La cum te [tiu, n-o s` ajungi prea

departe f`r` mine.

Jody se enerv`.

– Nu sunt proprietatea ta, Rod Bains, a[a c` scoate-]i asta din

minte. Pot pleca oriunde vreau f`r` s`-]i cer ]ie permisiunea.

10 ALICE HARRISON

{i a[ face-o, dac` a[ putea.

– Ce te opre[te?

– Sunt sub observaie, prostule. Ai uitat?

– Ah, da. pentru c-ai furat racheta aia.

– {i pentru c` am cauzat daune propriet`]ii municipale când am

condus sub influen]a alcolului. |nc` trei luni. Expresia de pe fa]a ei

era una de nemul]umire. Privea f`r` ]int` peste um`rul lui, când v`zu

doi b`rba]i care st`teau la o mas` [i care o priveau insistent.

– Eu mi-am isp`[it pedeapsa pentru furtul acela. Dar mi-a[ fi dorit

s` am rude bogate s`-mi achite cau]iunea, ca s` fi sc`pat mai repede.

– Rudele mele bogate nu mi-au mai pl`tit-o de data asta, zise ea,

luându-[i ochii de la cei doi. Am primit doar o amend`, pentru c` a

fost prima mea infrac]iune. {i oricum, dac` ai rude bogate, nu

\nseamn` c` vor pl`ti ce strici, termin` Jody sup`rat`. Dup` o pauz`,

ad`ug`: [tii, când te gânde[ti c` `sta e al [aptelea mare ora[ din Noua

Zeeland`, ai impresia c` po]i face [i alte lucruri \n afar` de mers la

film [i de frecventat cafenelele, zise ea, schimbând subiectul.

– Dansuri country.

– Prostii! pufni fata. Sunt atât de \nghesuite, c` nici n-ai loc s` te

mi[ti. Pentru popula]ia din Palmy, distrac]ia e v`zut` ca un lucru

bizar. Nu degeaba se spune c` sâmb`t` seara mai degrab` vezi un

taur pe str`zile ora[ului decât un om.

– Ei bine, poate c` cei care se ocup` cu organizarea

evenimentelor de acest fel, ]in mai mult la lini[tea ora[ului. Trebuie

s` recunoa[tem c` avem o localitate frumoas` [i lini[tit`.

Rod nu era genul de om c`ruia s`-i pese de lucrurile astea. El se

compl`cea \n orice situa]ie, atâta timp cât se putea bucura de

POVESTEA LUI JODY 11

plimb`rile cu motocicleta lui, de zgomotul pe care-l f`cea motorul ei,

de mersul la munc` , \n fiecare zi, la Freezing Works [i de \ntâlnirea

cu ga[ca \n fiecare sear`. Bine\n]eles, \i mai pl`cea [i s` apar`

neinvitat la petrecerile de sâmb`t` seara, unde obi[nuia s` bea toat`

bùtura [i s` fac` scandal, iar duminicile s` [i le petreac` \n pat,

\ntr-o stare de mahmureal` total`. |n general, lui Jody nu-i p`sa dac`

bìatul se \mbat` sau nu, dar existau momente când o \nfuria la

culme, iar `sta era unul din ele.

Se \ndep`rt` din bra]ele lui [i-i zise ap`sat:

– Frumos! pufni ea. Când ai avut tu timp s`-]i dai seama dac`

ora[ul nostru e frumos sau nu? Rareori. Mi-e grea]` de felul tù de a

accepta lucrurile a[a cum sunt, când pot fi \mbun`t`]ite. Plec` de pe

ring [i se a[ez` pe scaunul ei.

Rod o urm` [i se a[ez` lâng` ea. Vru s-o ia \n bra]e, dar ea se

opuse.

– Ia zi-mi, \l [tii pe tipul de acolo? o \ntreb` Sharon King pe Jody.

– Care tip?

– Cel de acolo, din spatele tù. Sharon \i ar`t` cu mâna. Sunt doi

b`rba]i care stau la câteva mese de noi. Cel tân`r nu [i-a luat ochii de

la tine de când am intrat. {tiu asta, pentru c` i-am urm`rit pân`

acum. Rod se \ntoarse [i privi [i el.

– Bine\n]eles c` nu-i [tie. {i dac` nu \nceteaz` s` se mai holbeze

la ea, s-ar putea s` ias` de aici cu ochii vine]i.

Jody se uit` [i ea [i-i spuse amuzat` lui Rod:

– Pe cine \ncerci s` p`c`le[ti? E de dou` ori cât tine.

– {i ce dac`? N-are nici o [ans` cu tine, a[a c` de ce s`-mi fac griji?

r`spunse el.

12 ALICE HARRISON

– Ce vrei s` spui cu asta?

– |n primul rând, tu e[ti a mea...

– Ba nu sunt!

– {i \n al doilea rând, pare un cet`]ean respectabil, ceea ce

\nseamn` c` n-are ce s`-l atrag` la tine. Probabil c` nici mort n-ar dori

s` fie v`zut \n compania ta.

– Mie mi se pare c` arat` mai mult a fermier, zise Sharon. De fapt,

amândoi par fermieri.

– Deci, nu e genul t`u. Rod mai \ncerc` o dat` s` pun` mâna pe

dup` gâtul ei, dar fata \l respinse din nou.

Se ridic` [i ]ip` la el:

– Bag` bine la cap, Rod Bains. Nu-]i apar]in [i vei vedea dac` tipul

acela respectabil va dori s` fie v`zut dansând cu o fat` ca mine.

Se \ntoarse [i se \ndrept` spre masa la care st`teau cei doi b`rba]i.

– Bun`, \l salut` ea pe cel tân`r, care de la distan]` p`rea mai \n

vârst`, dar din apropiere nu avea mai mult de dou`zeci [i unu de ani.

F`r` s` mai a[tepte s` fie invitat`, \n cazul \n care nu s-ar fi \ntâmplat

asta, \[i trase singur` un scaun [i se a[ez`. Numele meu e Jody

Linton. Tu cum te nume[ti?

Pu]in surprins, b`iatul r`spunse:

– Brent Slade, iar acesta e fratele meu, Adam.

Cu b`rbia sprijinit` \n mâini, fata \[i trecea privirea de la unul la

altul [i observ` c` Adam nu era deloc surprins de gestul ei, dar o

scruta cu ni[te ochi care parc` spuneau:

O abordare tipic` pentru o astfel de fat` care \ncearc` s` aib` o

leg`tur` cu fratele meu mai mic. Dar eu voi avea grij` ca lucrurile s`

nu stea a[a.


O privea cu ochi reci [i duri, iar când l-a privit [i ea, nu i-a ar`tat

prea mult` importan]`. Cu toate astea, l-a urm`rit cu privirea pre] de

o clip`, apoi i-a spus lui Brent:

– Vrei s` dans`m?

El era pe cale s` zic` da, cu ochii \nfl`c`ra]i de bucurie, când

interveni fratele lui:

– Mul]umim de \ntrebare, dar noi tocmai plecam.

– Dar, \n mod sigur, ave]i timp pentru un dans. Jody se ridic`

repede, luându-l de mân` pe Brent. {tia c` trebuie s` danseze pentru

a-i face \n ciud` lui Rod, [i Adam Slade nu avea cum s-o opreasc`.

Imediat, Brent se ridic` [i el, uitând parc` de existen]a fratelui s`u.

Lucrul `sta a f`cut-o pe Jody s` se simt` triumf`toare [i nu s-a putut

ab]ine s` nu-i zâmbeasc` cu sub\n]eles lui Adam.

– Vii des aici? \l \ntreb` ea pe Brent, \ncercând s`-l detensioneze.

Era clar c` nu avusese de-a face cu fete ca ea, sau, mai bine zis, cu

fete. Nu [tia nici s` danseze prea bine, [i, fiind con[tient de lucrul

`sta, [i mai [tiind [i c` Jody era o bun` dansatoare, \l f`cea s` se simt`

[i mai dezavantajat.

– Uneori. Nu venim \n ora[ prea des.

– E[ti fermier?

– Da. Fratele meu are o ferm` \n afara Pohanginei.

– Mmm. E vreo ocazie special` \n seara asta?

– Adam \mpline[te treizeci [i unu de ani.

Jody se uit` peste um`r, spre el.

– Nec`s`torit?

– Nu. {i probabil c` \[i va aniversa [i cei [aizeci de ani tot burlac.

– {i tu? Ai de gând s`-i calci pe urme?

14 ALICE HARRISON

– Nu [tiu. N-am de unde s` [tiu a[a ceva, nu?

– De ce m` priveai?

Dintr-o dat`, bìatul se \mbujor`.

– Dansezi foarte frumos.

– Oh, asta-i tot? \l provoc` ea.

– Cred c` e[ti con[tient` de farmecul tù. Chiar [i cu machiajul

`sta [i cu hainele pe care le por]i, e[ti o fat` frumoas` [i [tii c` n-ai

nevoie de mine s`-]i confirm lucrul `sta, zise Brent cu asprime.

Lui Jody \i pieri zâmbetul de pe buze.

– Ce vrei s` spui cu "hainele astea"?

– Ei bine, nu te ajut` deloc s`-]i pui farmecele \n eviden]`.

Fata \[i ]uguie buzele.

|ncerc` s` se elibereze din bra]ele lui, dar bìatul o strânse mai

tare [i n-avu ce face decât s` continue dansul.

– Oh, nu, nu face asta! zise el. M-ai invitat la dans, nu-]i aminte[ti?

De lâng` mine n-o s` pleci a[a cum ai plecat de lâng` tipul de acolo,

pe care l-ai f`cut s` par` un idiot.

– Tipul `la e, din \ntâmplare, prietenul meu.

– {i ce fel de a-]i trata prietenul! Dac` ai fi fost prietena mea, nu

te-a[ fi l`sat s` pleci de lâng` mine [i s` invi]i un alt bìat la dans.

– Nu-i apar]in nici lui, nici ]ie, nici altcuiva. Nu sunt proprietatea

nim`nui! Fac ceea ce-mi place! |ncerc` din nou s` se retrag` din

bra]ele lui, dar efortul fu \n zadar. Era mai mare [i mai puternic decât

Rod [i [i-a dat seama c` n-avea cum s`-l lase singur pe ring, a[a cum

f`cuse cu el.

– Mai bine mi-ai da drumul, \l avertiz` ea. Restul g`[tii mele nu te

prive[te cu ochi buni. Mai ales Rod. {i lucrul ̀ sta era adev`rat, pentru


c` a aruncat o privire \n direc]ia lor [i ace[tia au v`zut c` bìatul

nu-i d`dea drumul [i \ncepuser` s` se agite.

Dup` o clip`, l-a v`zut pe Rod ridicându-se [i venind spre ei,

urmat de Len, Don [i al]i câ]iva bìe]i.

– Haide, amice, s-a s`turat de atâta dans, zise Rod, venind

aproape de ei.

F`r` s` ia \n seam` ceea ce zisese, se \ntoarse \ncet spre el, apoi \i

zise lui Jody, f`r` s-o elibereze din bra]e:

– Cine zice c` s-a s`turat?

– Eu spun asta. Rod \ncerc` s`-i desfac` bra]ele din jurul fetei. Dar

Brent n-avea nici o inten]ie s`-i dea drumul, a[a c` se \ntoarse cu

spatele la tân`r. Brusc, Rod \i puse o mân` pe um`r [i-l \ntoarse cu

fa]a la el. Jody, acum eliberat`, se uita enervat` la ce se \ntâmpla.

Deci, Rod dorea s` se lupte pentru ea, nu-i a[a? S` se lupte cu

fermierul `sta mai \nalt [i mai puternic decât el? Cu siguran]` c` avea

s` mai cear` ajutorul altora, dar dorin]a lui era clar`.

|n toat` \nv`lm`[eala asta, uitase de Adam, dar \l v`zu, ap`rând

\ntre cei doi, mai \nalt [i mai puternic decât to]i cei de fa]`. Ce se va

\ntâmpla acum, oare? se \ntreb` ea. Adam putea s`-i transforme \n

carne tocat` pe fiecare \n parte.

|[i d`du seama c` el o privea [i se sim]i constrâns` s` se uite \n

ochii lui. Chiar [i \n lumina difuz` din local, \i putea citi \n ochi

dezgustul. |ncet, \[i ridic` b`rbia [i \[i puse mâinile \n [old.

– Nu va fi nici o b`taie. Nici aici, nici \n alt` parte. Vocea lui Adam

se auzea \ncet [i p`trunz`tor.

– Nu mi-e fric` de ei, Adam. I-a[ putea bate pe to]i cu o singur`

mân`, se \ntoarse Brent [i se uit` urât la fratele sù pentru c`

16 ALICE HARRISON

intervenise [i acum ap`rea ca un prost \n fa]a tinerilor rebeli, care

f`ceau glume r`ut`cioase la adresa lui.

– Sunt sigur de asta, Brent, zie Adam autoritar. {i continu`, dar

f`r` s`-l priveasc` pe b`iat, ci pe Jody. Dar n-am nici o inten]ie s` te

las s` te ba]i pentru o fat` cu asemenea purt`ri.

Jody \ncremeni. Se albi la fa]` [i doar ochii negri mai exprimau

ceva. Cu o mi[care u[oar`, se apropie de Adam [i ridic` mâna. Dar

b`rbatul i-o prinse exact \n momentul \n care mai avea câ]iva

centimetri pân` s`-i zgârie fa]a.

– O s` pl`te[ti pentru asta, \i zise ea.

Adam \i suci pu]in \ncheietura, dup` care o \ndep`rt` [i i-o

eliber`.

Ea \l privi furioas`, f`r` s`-[i frece mâna care o durea.

– Vei vedea. O s`-]i pl`tesc pentru asta, repet` ea.

– Haide, Brent.

Adam \i \ntoarse spatele.

Jody \i v`zu plecând, cu fa]a contorsionat` de furie. Directorul

localului \i rugase pe to]i s` p`r`seasc` repede cafeneaua.

– Nu-]i face griji, \i zise ea. Plec`m acum.

Apoi \[i lu` furioas` jacheta [i ie[i repede pe u[`.

***

– Pe unde ai umblat? o voce ascu]it` se auzi de la cap`tul sc`rilor.

Jody oft` [i nu zise nimic. |[i scoase casca, o puse pe m`su]a din


camera de zi, apoi \[i trecu degetele prin p`rul lung [i m`t`sos,

\ncercând s`-l aranjeze cu degetele.

– Ai auzit ce te-am \ntrebat? Se auzir` pa[i coborând pe scar`.

– Te-am auzit, Roseann. Mi-a[ dori din tot sufletul s` nu m` mai

\ntrebi asta.

– Dac` ai auzit, atunci r`spunde-mi. Unde-ai fost?

– Prin zon`, cu ga[ca.

– {tii c` n-ai voie s` fii \n ora[ pân` la ora asta. Dac` te prinde

poli]ia...

– Nu m-a prins.

– Dar o va face. {i vei ajunge imediat \n Borstal.

Jody \[i scoase jacheta de piele.

– {i de ce te tot plângi atâta? Ar fi perfect pentru tine dac` a[

pleca, nu? Haide, nu te mai p`c`li singur`. Abia a[tep]i ziua când voi

pleca din casa asta.

Roseann d`du din cap negativ. Avea \n jur de patruzeci de ani, dar

mai era \nc` o femeie destul de atr`g`toare, mereu aranjat` [i bine

\mbr`cat`, genul acela de femeie care nu era v`zut` niciodat` f`r`

machiaj [i f`r` onduleuri.

– Nu-i a[a, spuse ea. Nu e nici o f`râm` de afec]iune \ntre noi.

Perry a f`cut cea mai mare gre[eal` când a fost de acord s` vii aici. Ai

reu[it s` faci un circ din via]a ta [i s`-]i ba]i joc [i de mine [i de el.

– Asta \nseamn` c` mai bine i-ai fi l`sat s` m` ia, nu-i a[a? spuse

calm` Jody m`tu[ii sale, care st`tea pe lâng` ea.

– Nu-]i face griji, morm`i femeia. Dac` n-ar fi fost Perry s` te

scoat` din beleaua \n care intrase[i ultima oar`, atunci, chiar te-ar fi

luat. Eu, una, mi-a[ fi dorit asta.

18 ALICE HARRISON

– Oh, sunt sigur`, Roseann. {i atunci s-ar fi aflat totul despre tine

[i...

– Taci, Jody! Femeia se f`cu livid`.

Fata râse.

– Nu-]i mai face atâtea griji, zise ea cu dispre]. Secretul tù sordid

e \n siguran]` la mine.

– Dac` Perry... dac` Perry nu te-ar fi g`sit niciodat`..., Roseann

trase aer \n piept, \ncercând s` se calmeze. {tii ce-ar \nsemna asta

pentru el [i pentru cariera lui!

– {i pentru pozi]ia social`, Roseann. Nu uita de asta.

Imagineaz`-]i ce scandal ar fi. Jody pocni din degete.

– L-ar omor\. Chiar dac` pe mine m` ur`[ti, gânde[te-te la

unchiul tù, care are acela[i sânge cu tine.

– Nu mai dramatiza atât! izbucni fata. Eu sem`n cu tine, m`tu[ic`

drag`, nu-mi pas` de nimeni \n afar` de persoana mea. |[i lu` jacheta

pe um`r [i \ncepu s` urce sc`rile. Se opri [i se \ntoarse s`-[i priveasc`

m`tu[a. |ntreb` voioas`, cu un zâmbet luminos: apropo, unde e

unchiul Perry? Ca de obicei, \n bar, cu bùtura lâng` el, sau sub bar,

mort de beat? Femeia o privi cu mai mult` du[m`nie [i \ncerc` s` se

st`pâneasc` s` sar` la gâtul fetei care o privea cu dispre] de la cap`tul

sc`rilor, s-o bat` pân` nu mai putea, s-o strâng` de gât pân` când...

Dintr-o dat`, fu \ntrerupt`.

– Chiar ]i-ai dori s` m` omori, nu-i a[a? Jody d`du capul pe spate

[i izbucni \n râs. Atunci, familia Linton, ar ocupa prima pagin` a

ziarelor. Bum!

– De ce ne faci asta? Roseann \ncerca s` fac` pe nevinovata,

\ncercare la care apelase de prea multe ori \n fa]a lui Jody. Cu ce


te-am sup`rat noi? Perry e cel mai important consilier din

Palmerston. {i-a dedicat toat` via]a ora[ului `stuia [i a câ[tigat

respectul [i \ncrederea tuturor [i acum, din cauza ta, e posibil ca \n

curând s` r`mân` f`r` nimic din toate astea...

– Cu excep]ia b`uturii, o \ntrerupse Jody pe un ton plictisit, ceea

ce \nsemna c` mai auzise povestea asta de multe ori.

– Dar el se va \nc`p`]âna [i va da pentru tine pân` [i ultimul

b`nu].

Jody c`sc`.

– Ei bine, Roseann, asta e bine de [tiut. Acum, te rog s` m` scuzi,

dar a[ vrea s` merg \n camera mea.

– Jody! vocea ascu]it` [i hot`rât` [i o f`cu pe fat` s` se mai

\ntoarc` o dat` cu fa]a la ea. O v`zu c`-i prive[te \ncheietura mâinii,

\nc` ro[ie de la strânsoarea lui Adam. Cu to]ii primim ceea ce

merit`m, Jody. {i tu la fel, ascult`-m` pe mine. E[ti distrug`toare ca

o epidemie. Când st` \n puterea ta, distrugi tot ce po]i. Dar \ntr-o zi,

te vei distruge [i pe tine.

Jody zâmbi.

– Poate c` a[a se va \ntâmpla. Cine [tie? {i cui \i pas`? ad`ug` mai

mult pentru sine.

|n camera ei, se schimb` \n pijama [i \[i trecu repede cu peria prin

p`r, \n fa]a oglinzii. Uitase ce-i spusese m`tu[a ei. Asta era firea lui

Roseann. Apela la astfel de amenin]`ri când sim]ea c` n-o mai scoate

la cap`t cu ea. Credea c` pu]in` psihologie [i câteva amenin]`ri dure

puteau s-o fac` pe Jody s` fie mai uman`.

Puse peria pe m`su]` [i se studie \n oglind`. Parul lung [i ro[cat

\i c`dea drept [i m`t`sos pe umeri. Nu mai avea str`lucirea de

20 ALICE HARRISON

alt`dat`, pentru c` \ncetase de mult s` se mai ocupe de el. Tenul,acum demachiat, era proasp`t doar din cauza mânc`rii s`n`toase [i aclimatului \n care locuia. Dar nici el nu str`lucea [i nu avea aspectuls`n`tos ca cel al celorlalte fete de vârsta ei. {tia c` de vin` eraualcoolul, ]ig`rile [i nop]ile nedormite. Oricum, \n ciuda a toate astea,era o fat` foarte frumoas`, cu ochi mari, c`prui, cu buze delicate, pecare doar rareori se vedea un zâmbet. Adam Slade o f`cuse imoral`.

Când \[i aminti de el, se strâmb`. Chiar [i Roseann \i spunea asta,deseori. Dar Jody nu se obosise niciodat` s`-i atrag` aten]ia femeiiasupra lipsei sale de moral`. Nu merita. Dar, oricum, chiar dac` [tiacare-i sunt lipsurile, nimeni n-avea dreptul s-o fac` o fat` u[oar`,pentru c` niciodat` nu fusese a[a [i nici n-avea de gând s` fie.

De la Roseann accepta insultele astea f`r` s`-i pese. Dar venite dinpartea unui b`rbat pe care nu-l cuno[tea [i care n-o cuno[tea, \n fa]aprietenilor ei [i a unor str`ini, era de neconceput.

Se ridic` de pe scaun, \nchise lumina [i se a[ez` pe pat. Somnulo ocolea parc` dinadins, ca s` aib` timp s` se gândeasc` lar`zbunarea pentru fermierul \nalt, puternic [i cu ochi negri. |i zisesec` va pl`ti pentru ce a f`cut. Iar ea, când spunea un lucru, \l [i duceala bun sfâr[it.


Capitolul 2

{i a[a a \nceput totul. Ca o obsesie de r`zbunare. Dar Jody, \ntimp ce se chinuia s` pun` la cale un plan, nu avea cum s` prevad`\n ce fel se va sfâr[i totul.

La o zi dup` toate astea, Brent o sun` s` se scuze pentrucomportamentul nepotrivit al fratelui sù [i, drept compensa]ie, oinvit` \n ora[. Jody, uimit` de \ntors`tura pe care au luat-o lucrurile,a acceptat cu bucurie. Era o ocazie pe care nu trebuia s-o scape [i decare trebuia s` profite la maximum. {tiind c` Adam Slade nu vrea nici\n ruptul capului ca fratele sù s` aib` de-a face cu ea, cum se putear`zbuna mai bine pe el, decât s`-l fac` pe tân`r s` se \ndr`gosteasc`de ea? {i astfel, Brent ar fi considerat-o chiar mai important` decâtfratele sù [i ar fi fost de acord cu tot ceea ce spunea [i f`cea.

Dar va merge, oare? Brent Slade nu era un neghiob, ca Rod [i carestul prietenilor sì. Dar nu avea de ce s`-[i fac` griji. |n ciuda felului\n care se \mbr`ca [i a oamenilor cu care umbla, \ntotdeauna stârniseatrac]ie \n ochii bìe]ilor, mai ales c` atitudinea ei nu putea fi

\n]eleas` ca un \ndemn sau ca o respingere. {i cu cât se purta mai

urât [i mai rece cu ei, cu atât era mai mult pe placul lor. Cu siguran]`,

Brent nu f`cea excep]ie.

Calculele ei s-au dovedit perfecte, pentru c`, dou` luni mai târziu,

Brent o ceru de so]ie [i \i propuse s` plece din ora[ la sfâr[it de

s`pt`mân`, ca s` s`rb`toreasc` \mpreun`. Dar Jody insist` ca mai

\ntâi s`-i spun` lui Adam.

– Ei, domnule Slade, ce p`rere ai? zise ea râzând, când se aflau

to]i trei \n salonul casei lor din Riverview, de pe valea Pohangina.

Crezi c` m-a[ potrivi aici? Riverview e un loc retras, dar foarte frumos,

\i spuse ea lui Adam când r`maser` singuri câteva momente.

Adam primi ve[tile cu un calm surprinz`tor. Era o reac]ie pe care

Jody nu [i-o imaginase [i la care nici nu se a[teptase. Fata zâmbi [i,

f`r` s`-i cear` permisiunea, \[i puse votc` \ntr-un pahar.

– Pe cine crezi c` va alege? \ntreb` ea. Pe tine sau pe mine? Ridic`

paharul [i-l duse la buze.

– Dup` cum am mai spus, e[ti o tic`loas` care se folose[te de

toate farmecele ei. Dar Riverview e o ferm` prosper` [i frumoas` [i

cred c` nu am ce s` risc.

Dar Brent a ales-o pe ea, [i fata [i-a \mplinit r`zbunarea. Victoria

era de partea ei, \ns` acum \[i d`dea seama c` nu o dore[te. {i c` nu

dore[te nici s` se c`s`toreasc` cu Brent. {i, \n afar` de asta, via]a la

ferm`, nu i se potrivea deloc. Ce s` fac` acolo? Doar gândindu-se la

asta, prindea puteri s`-i spun` lui Brent, chiar \n dup`-amiaza asta, c`

nu-l dorea ca so]. L-ar fi putut l`sa pe Adam s` se mai perpeleasc`

pu]in, dar pentru ce? Pentru ea, totul era un joc. Un joc prostesc de

care \ncepea s` se plictiseasc`.


Dar \[i d`du seama prea târziu c` era [i un joc periculos.

|n timp ce se \ndreptau spre Himatangi, una din cele cinci plaje

situate la nord de Palmerston, Jody se gândea cum s`-i spun` lui

Brent ce hot`râse. Din cauza asta, nu era deloc atent` la condus.

Doar când Brent ]ip` la ea pentru c` intraser` pe contrasens [i o

ma[in` se apropia cu vitez` din fa]`, \[i d`du seama de ce se petrecea

\n jurul ei. Brent v`zuse ma[ina [i tr`gea cu putere de volan ca s`

evite coliziunea, dar [i ei aveau vitez` [i impactul era iminent.

Jody auzi lovitura [i sticla spart` [i, peste toate, se auzi [i pe ea

]ipând. Un moment se sim]i una cu ma[ina pentru c` se tot

rostogolea, \nc` o dat` [i \nc` o dat`.

Când \[i reveni, era \ntins` pe iarb`. Auzi lume vorbind [i zgomot

de fier.

Se ridic` [i nu-i venea s` cread` c` nu p`]ise nimic. Poate avea o

coast` rupt` [i o glezn` fracturat`, dar asta era tot. Se sim]ea pu]in

ame]it`, dar avea s`-i treac` \n curând. Respir` u[urat`. Dac` ea era

bine, cu siguran]` era [i Brent.

Se uit` spre ma[ina avariat` [i v`zu o mul]ime de oameni \n jurul

ei. Se auzeau venind o ambulan]` [i câteva ma[ini de poli]ie. |ncerc`

s` mearg` spre locul accidentului, dar fu re]inut` de ni[te oameni

care i-au spus s` r`mân` pe loc.

– Brent...?

– Facem tot ce putem, domni[oar`. E prins sub ma[in`.

– E bine?

– Nu [tim \nc`. E \n via]`, dar e incon[tient. {oferul celeilalte

ma[ini nu are nici o ran` grav` [i a fost dus la spital. Acum, poate c`

v-a[ putea \ntreba câte ceva.

24 ALICE HARRISON

Dac` ne-a]i putea da numele [i adresa dumneavoastr`...

– Nu, mai f`cu un efort s` plece de lâng` ei. Trebuie s` fac ceva.

Trebuie s` ajut \n vreun fel! Oricum, cei doi b`rba]i au for]at-o s`

r`mân` pe loc.

– Nu ave]i cum s` ajuta]i dac` v` duce]i acolo. Nu e nimic de

f`cut. Mai mult o s`-i \ncurca]i pe ceilal]i.

– Trebuie s` v`d! insist` ea.

B`rba]ii f`cur` schimb de priviri.

– }ine-o aici, Larry. O s` aduc eu targa.

***

Doar când a ajuns la spital, Jody le-a spus numele [i adresa. Era

speriat`. {tia c` dac` ar fi spus asta poli]iei, ar fi recunoscut-o [i ar fi

obligat-o s` se lase testat` pentru a vedea dac` era sub influen]a

alcoolului. Ar fi descoperit c` b`use nu cu mult \nainte de accident.

Dar acum era prea târziu pentru asta. Mai era doar o persoan` de

care trebuia s` se team`. Cineva care putea dovedi c` b`use.

Fiind tensionat` [i agitat`, a refuzat s` se lase consultat` pentru a

i se descoperi posibile r`ni de pe urma accidentului. St`tu singur`,

pe un scaun, lâng` salonul \n care doctorii f`ceau tot ce le st`tea \n

putin]` pentru a-i salva via]a lui Brent Slade.

Mai era \nc` acolo, când u[ile mari ale coridorului se deschiser`

[i Adam Slade intr` gr`bit.

Se uit` furios la ea [i \ntreb`:


– Unde e? Unde e fratele meu? Se for]a s` r`mân` calm [i s`

vorbeasc` lini[tit. Avea fa]a crispat` [i p`rea \mb`trânit.

Jody nu zise nimic. R`mase rigid`, f`r` s` poat` vorbi [i f`r` s` se

poat` mi[ca. El veni la ea, o lu` de umeri [i o scutur`.

– Doamne, câte a[ vrea s`-]i fac! |ncerc` s` se elibereze, dar \n

zadar. Ea \l privi \n ochi [i \ncepu s` tremure.

– N-am vrut s` se \ntâmple asta! N-am vrut! spuse ea, dup` o

clip`.

– Domnule Slade!

|[i \nfipse degetele mai tare \n umerii ei, dar dup` un moment, se

\ntoarse [i o l`s` \n pace. Doctorul prefer` s` nu comenteze scena.

– Vre]i s` veni]i cu mine, v` rog?

Au trecut ore \ntregi de când plecase Adam. La un moment dat,

[i-a dat seama c` au venit [i unchii ei, care ocupau scaunele din fa]`,

dar ea continua s`-[i ]in` capul \n mâini [i s` refuze s` se uite la ei.

A a[teptat, \ncercând s` nu se gândeasc` la ce se va \ntâmpla dac`

fratele mai mic al lui Adam avea s` moar`. {i nici nu \ncerc` s` se

gândeasc` la faptul c` dac` va r`mâne \n via]`, va mai avea dreptul la

\nc` o [ans` s` se \ndrepte. Adânc \n sufletul ei, [tia c` nu mai merit`

\nc` una. Dar \nc` mai spera.

Când Adam se \ntoarse din salon, sim]i cum i se scurge tot

sângele din creier. |ncerc` s`-[i imagineze ce sim]ea. Oare era [oc,

oboseal`, poate ur`? Auzi ca prin vis vorbele lui reci:

– Brent e mort.

Atunci, fata le[in` [i \ncerc` s` se aga]e de \ntunericul care o

\nv`lia ca s` scape de povara care ap`sa acum pe umerii ei,

rugându-se cu disperare s` nu se mai trezeasc` niciodat`.

26 ALICE HARRISON

Oricum, zilele \n care \ncercase s` ob]in` ceea ce-[i dorea se

sfâr[iser` [i când se trezi se v`zu \ntr-un pat mare, de spital, acoperit`

cu un cearceaf, sp`lat` [i dezbr`cat`, probabil pentru c` fusese

examinat` \nainte.

Nu era singur` \n salon. Patul era \nconjurat de câ]iva b`rba]i,

printre care [i Adam Slade [i detectivul Morgan, un b`rbat care a

jucat un rol deloc pl`cut \n via]a ei.

– Iar`[i tu? \ntreb` ea involuntar.

– Da, \ntâlnirile noastre par s` devin` un obicei, nu-i a[a,

domni[oar` Linton? spuse el pe un ton rece.

Fata \[i lu` privirea de la el [i \[i v`zu unchii, care parc` nici nu

erau aten]i la zbuciumul ei.

– Domnul Morgan vrea s`-]i pun` câteva \ntreb`ri, zise doctorul.

Nu va dura mult. Când va termina, o s`-]i dau un calmant care te va

ajuta s` dormi. Ai avut doar câteva zgârieturi, a[a c` mâine vei putea

pleca acas`.

Cu coada ochiului, Jody \l v`zu pe Adam Slade cum strângea cu

mâna t`blia de la pat. Bine\n]eles c`-l durea realitatea. Ea era

s`n`toas`, nu avea nimic, iar fratele lui era mort.

{tia c` se ab]ine, ca s` se poarte cum trebuie. Era acel gen de om

care era \n stare s` ascund` ceea ce sim]ea doar pentru a avea o

purtare exemplar` fa]` de cei din jur.

– Acum, domni[oar` Linton, v` rog s` fi]i dr`gu]` [i s`-mi spune]i

ce s-a \ntâmplat mai exact, continu` detectivul, cu acela[i ton rece.

Jody \ncepu s` vorbeasc`, privindu-l pe b`rbatul de lâng` ea cum

lua noti]e [i \ntrebându-se cum avea s` dep`[easc` unchiul ei acest

moment. De celelalte probleme reu[ise s-o scape cu bani [i cu


influen]`. Dar era sigur` c` de data asta n-avea ce s` mai fac`. Zâmbi

pentru sine. Acum, Roseann avea de ce s`-[i fac` griji.

– Nu e nimic de râs, izbucni detectivul. Ascult`-m`, domni[oar`

Linton. Se aplec` spre ea. E a treia oar` când dai de bucluc. Ai furat

[i ai produs pagube ora[ului. Ai sc`pat pe bani frumo[i, dar acum nu

mai merge a[a. Chiar eu voi avea grij` s` pl`te[ti pentru ce-ai f`cut.

Jody \ncerc` s` nu-l priveasc`.

– M` amenin]i? Pentru c` dac` e a[a, nu-]i mai pierde timpul. A

fost un accident. N-am avut cum s`-l \mpiedic. Nu m` po]i \nvinui

pentru un accident.

– Tu conduceai?

– Nu.

– Min]i. Chiar Brant ne-a zis asta \nainte s` moar`. De asta tu ai

sc`pat [i ai fost aruncat` din ma[in`, pentru c` impactul a fost pe

partea lui. A fost un gest neinspirat din partea ta s` min]i.

– Bine, eu am fost [oferul.

– Acum, spune-mi ce s-a \ntâmplat. {i de data asta, vreau

adev`rul.

– Conduceam pe autostrada Pioneer.

– A cui era ma[ina?

– A lui Brent, bine\n]eles.

– I-ai cerut s` te lase s` conduci?

– Da, cum a[ fi putut altfel?

– Bine, te rog s`-mi r`spunzi doar la \ntreb`ri, f`r` s` mai faci

comentarii inutile. A vrut din prima s` te lase la volan sau a ezitat

pu]in?

– Ar fi f`cut orice l-a[ fi rugat.

28 ALICE HARRISON

– Nu mai ocoli r`spunsul. A ezitat sau nu?

– Nu!

Morgan oft` [i \[i netezi c`ma[a cu un gest nervos.

– Domni[oar` Linton, te voi \ntreba \nc` o dat` [i \nc` o dat` cum

s-au petrecut lucrurile, pân` te vei decide s`-mi spui adev`rul.

|nainte ca Brent Slade s` moar` a dat o declara]ie care e diferit` de

ceea ce spui tu. Nu avem de ce s` ne \ndoim de cuvântul lui, dar de

al t`u, [tii bine c` da. A[a c` mai d`-mi o dat` r`spunsul la \ntrebarea

aia!

– Bine, bine! \l \ntrerupse Jody. N-a vrut s` m` lase s` conduc. Dar

l-am convins. Face – f`cea – tot ce-i ceream. Ce leg`tur` are asta cu

ce s-a \ntâmplat?

– O s` vezi. Continu` povestea.

– Conduceam pe autostrada Pioneer, spre plaja Himatangi.

Soarele era prea puternic [i a trebuit s` \ncetinesc pentru c` nu mai

vedeam aproape nimic [i pentru c` deja conduceam pe mijlocul

str`zii.

– De la ce vitez` ai \ncetinit?

– Cam de la nou`zeci de kilometri pe or`. Nu-mi amintesc cum

s-a \ntâmplat totul. {tiu doar c` Brent a strigat la mine la un moment

dat, s` trag pe dreapta, pentru c` venea o ma[in` din fa]`. Am

\ncercat s` trag de volan, dar nu mai vedeam nimic, atunci Brent a

tras [i el de volan [i singurul lucru pe care mi-l amintesc e c` am

\nceput s` ne r`sturn`m cu ma[ina. Am crezut c` nu se mai opre[te!

Sim]ea cum o trec fiorii când povestea despre momentele acelea.

Oroarea de a nu putea face nimic \n timp ce Brent era incon[tient [i

prins sub ma[in`.


Strânse cear[aful de pe pat pân` sim]i c`-i amor]esc degetele. Cât

ar fi vrut s-o lase cu to]ii \n pace!

– Bùse[i, domni[oar` Linton? continu` detectivul Morgan cu

aceea[i voce calm`.

Jody sim]i c` nu mai poate s` respire. Oare ce s` spun`?

– Nu! zise \ntr-un târziu.

– Ai consumat alcool \nainte s` conduci ma[ina lui Brent Slade?

Sim]ea broboane de sudoare pe tot corpul. Dac` spunea

adev`rul, detectivul avea suficiente dovezi ca s-o fac` s` pl`teasc`. Se

uit` la Adam, dar acesta avea o expesie impenetrabil`. Min]i cu

disperare:

– Nu! {i \nc` \[i ]inea ochii a]inti]i spre Adam, dar acesta nu f`cea

nici cea mai mic` mi[care.

De ce nu spunea nimic? se \ntreba ea. De ce nu spune c` mint?

Doar [tie foarte bine c` am bùt. Se poate r`zbuna doar dac` spune

câteva cuvinte.

Dar Adam r`mase \n continuare t`cut. |n mod ciudat, chiar [i

detectivul r`mase t`cut. Oare \n ce direc]ie putea s` mai

investigheze? Dac` \i spunea c` bùse, se termina totul [i cazul era

rezolvat. Dar \n situa]ia asta? Ar fi putut s-o testeze, dar acum era prea

târziu, iar la momentul accidentului, nu se l`sase testat`. A[a c` acum

aveau nevoie de martori, poate chiar de Slade.

– |nc` un lucru, domni[oar` Linton...

– Nu! Refuz s` mai r`spund la vreo \ntrebare! Refuz, m` auzi?

Sim]i c` devine pu]in isteric`. Era plin` de nervi [i nu mai [tia cum

avea s` se termine totul. De ce Adam nu zisese nimic? Ce \nsemna

t`cerea lui? Era ceva ce nu putea \n]elege nici \n ruptul capului.

30 ALICE HARRISON

V` rog pe to]i s` ie[i]i [i s` m` l`sa]i singur`. Acum!

***

A doua zi, Jody fu externat` din spital. Doctorul a asigurat-o c` nu

avea de ce s`-[i fac` griji pentru c` era complet ref`cut`. Cu toate

astea \ns`, Jody nu se sim]ea bine. O durea fiecare oscior [i mu[chi

[i ame]ea.

Unchii ei au venit s-o ia acas`. Perry Linton n-a scos nici un cuvânt

pe drum, iar fata \i era recunosc`toare pentru asta. Fire[te c` aveau

s` vorbeasc`, dar cu cât mai târziu, cu atât mai bine.

Ofta [i se uita pe geamul ma[inii \n timp ce se apropiau de centrul

ora[ului. Niciodat` nu studiase ce era \n jurul ei. Pentru ea, ora[ul \n

care locuia era ca o pr`pastie din care dorea cu disperare s` ias`. Dar

acum, pentru c` se p`rea c` \n curând va fi for]at` s` fac` lucrul

acesta, privea locurile cu al]i ochi.

Palmerstonul de Nord, \nconjurat de cele mai frumoase lan]uri

muntoase – Rimutakas, Tararuas [i Ruahines – cu gr`dini de flori [i

arbori feluri]i, era considerat unul dintre cele mai frumoase ora[e din

Noua Zeeland`.

Ast`zi, era o zi superb`, cu cer senin [i nori pufo[i care p`reau

atât de apropia]i de p`mânt, \ncât puteai s`-i atingi. Pia]a, unde \n

cursul s`pt`mânii era o forfot` de lume, acum era lini[tit`. Se mai

auzeau doar zgomotul fântânilor arteziene [i cântecele p`s`relelor.

Str`zile erau str`juite de arbori de diverse feluri: cire[i \n floare,


mesteceni, palmieri [i, din loc \n loc, peluzele verzi [i netede \]i luau

ochii. Totul era atât de proasp`t [i emana atâta vitalitate!

Magazinele din jur erau goale [i pustii, a[a cum era [i sufletul

fetei. Era duminic`. Of, cât ura duminicile! Totul era lipsit de via]`.

Mort.

Restul zilei r`mase \n pat. Dori s` citeasc` ziarele de sear` [i fu

surprins` s` constate c` nu se scrisese nimic important despre

accident [i ce o surprinsese cel mai mult era c` singurele nume

pomenite erau al ei [i al lui Brant. Unchiul ei nu ap`rea nic`ieri. {i

nu era nici o \ndoial` c` fusese un simplu accident. Bine\n]eles, se

a[teptase ca unchiul Perry s` fie amestecat [i \n treaba asta, a[a cum

se \ntâmplase \n celelalte ocazii. Nici numele lui Adam Slade nu era

men]ionat \n articol. Oare de ce t`cuse? M`rturia lui ar fi f`cut cu

siguan]` prima pagin`. Totul era foarte ciudat!

Toat` s`pt`mâna urm`toare r`mase \n pat. Duminic` se d`du jos

[i sim]ea cum o doare fiecare parte din corp. Cobor\ \n curte [i se

a[ez` la o m`su]`, s` r`sfoiasc` ni[te reviste de-ale m`tu[ii sale. Din

când \n când, mai ridica privirea spre lacul din apropiere, unde se

jucau câteva ra]e s`lbatice [i câteva lebede.

Pe mal erau mai multe case de oameni \nst`ri]i, care ocupau

func]ii \nalte \n ora[. Erau frumos construite [i cu bun-gust. Dintr-o

dat`, fetei \i pieri cheful s` admire priveli[tea, pentru c` ap`ru m`tu[a

ei.

– Jody, vrei s` vii pu]in \n salon, te rog?

Se ridic` [i o urm` \n t`cere. Asta e, gândi ea. Am avut o

s`pt`mân` de pauz` [i acum era timpul pentru o [edin]` \n care se

va hot`r\ ce era de f`cut cu nepoata rebel`.

32 ALICE HARRISON

Când intr` \n salon, r`mase \ncremenit`. Adam Slade st`tea lâng`

unchiul ei. Da, chiar Adam Slade!

Când o v`zu intrând, se ridic`. Sim]i cum o m`soar` din cap

pân`-n picioare, cum \i cerceteaz` \mbr`c`mintea neglijent`, pielea

bronzat` [i p`rul r`v`[it care-i intra \n ochi.

Se \ntreba cu siguran]` ce naiba v`zuse fratele lui la ea de dorise

s-o ia de so]ie.

– A[az`-te, Jody, zise unchiul ei, calm.

F`cu ce i se ceru [i cu coada ochiului urm`rea fiecare mi[care a

lui Adam. |i era fric` de ce avea s` urmeze, mai ales pentru c` nu [tia

cum st`teau lucrurile.

– Jody, ceea ce vreau s`-]i spun eu [i m`tu[a ta, [i ceea ce avem

de f`cut, nu ne va face pl`cere nici unuia dintre noi. Dar vei vedea c`

nu avem de ales.

Jody r`mase t`cut` [i \ncerc` s` se preg`teasc` pentru ce va urma.

– Nu va fi nici un proces...

Slav` Domnului pentru asta! gândi Jody. Dar nici nu \ntreb` din

ce cauz`.

– Poli]ia are de gând s` te cread` c` a fost un accident, pentru c`

n-au nici o dovad` care s` sus]in` altceva.

– Dar a fost un accident! izbucni fata.

– Se poate, dar \ntr-un asemenea caz, \n care sunt implica]i doi

adolescen]i, exist` \ntotdeauna [ansa ca m`car unul din ei s` fi

consumat alcool \nainte de accident.

Imediat, Jody se uit` \n ochii lui Adam [i-i v`zu privirea rece [i

dur`.

– Ai b`ut \nainte de accident, nu-i a[a? \ntreb` unchiul Perry.


– Da, f`r` \ndoial` c` domnul Slade te-a informat c` am b`ut

dou` pahare de votc`. Dar jur c` nu m-au influen]at \n nici un fel.

S-a \ntâmplat din vina soarelui. Str`lucea atât de puternic \ncât,

pentru câteva secunde n-am mai v`zut nimic \n fa]a mea. {i tu [tii cât

de greu e s` conduci spre plaj`, când e soarele puternic.

Unchiul Perry d`du din cap cu dezaprobare.

– {tii bine c` oricine altcineva ar fi putut fi crezut, dar cu reputa]ia

ta...

– {i atunci, de ce el n-a... De ce nu le-ai spus asta poli]i[tilor?

strig` Jody la Adam, dar acesta nu zise nimic. Mai mult ca sigur c`

m-ar fi \nchis [i te-ai fi r`zbunat.

– Pentru c` domnul Slade a fost atât de dr`gu] s` se gândeasc`

printre altele la pozi]ia mea \n societate [i la cât de r`u ne va face

lucrul `sta mie [i lui Roseann.

– Ce dr`gu] din partea lui! murmur` Jody.

– Nu chiar, continu` Perry Linton. Dup` cum am spus, "printre

altele" ceea ce te include [i pe tine.

– Pe mine?

– Domnul Slade a ajuns la o \n]elegere cu mine [i cu Roseann. A

fost de acord s` nu se duc` la poli]ie cu dovada pe care o are, [i astfel

a oprit s` ajung` la ziare o poveste urât` a accidentului, care mi-ar fi

periclitat cariera.

Jody era ne\ncrez`toare. Oare ce urm`rea?

– E frumos din partea lui, recunoscu ea.

– M` \ndoiesc c` vei mai crede asta, Jody. |n schimb...

– Ah, da, trebuia s` m` a[tept la asta. Ce dore[te?

– Pe tine.

34 ALICE HARRISON

Jody t`cu pre] de câteva secunde. Nu [tia dac` auzise sau nu bine.

– Pe mine?

Unchiul Perry \ncuviin]`.

– Dar e ridicol! Nu m` poate avea! [i se ridic` repede de pe scaun.

– Oh, ba da, Jody, poate, zise Roseann. |n ochii femeii se citea o

mul]umire abia st`pânit`. {i eu \l consolez pentru asta.

– Roseann!

– Taci, Perry, te rog! De ani de zile, o tot la[i s` scape de

responsabilitatea delictelor ei. Ne-a pus de atâtea ori \n pericol

pozi]ia social` [i reputa]ia. I-am acceptat toate r`zvr`tirile de

adolescent` [i nici m`car nu e fiica noastr`! Nu mai trebuie s-o

ap`r`m. Nu ne este deloc recunosc`toare pentru tot ce-am f`cut

pentru ea. Se \ntoarse spre Slade. Eu, domnule Slade, sunt foarte

\ncântat` c` o vei lua de la noi. Nu [tiu dac` mai puteam s-o suport

mult.

Jody o privi consternat`, palid` ca o foaie de hârtie.

– N-ai \ndr`zni...!

– Serios? o provoc` femeia.

– Dar slujba mea...

M`tu[a ei râse.

– Ne-am ocupat [i de asta. Se pare c` nu mai au nevoie de tine la

fabric`.

Disperat`, Jody se \ntoarse spre unchiul ei. El \i f`cuse

\ntotdeauna toate poftele [i cu siguran]` c` avea s-o ajute [i acum.

– Unchiule Perry, te rog...

Dar Roseann, care abia a[tepta acest moment, i-o t`ie repede:

– Nu te mai agita atât, drag`! E inutil s`-]i mai ba]i la cap unchiul.


De data sta nu mai are cum s` te ajute.

Ignorând-o pe Roseann, Jody continu` s`-l implore. Dar el nu zise

nimic.

– Unchiule Perry, spune ceva, se tângui ea. Nu po]i s`-l la[i pe

Adam Slade s` m` ia a[a, pur [i simplu.

Unchiul Perry nu [tia ce s` zic`. Adùg` doar:

– Jody, [tii doar, slujba mea...

Fata se enerv` [i s`ri \n picioare.

– Slujba ta! pufni ea. Dar acum vorbim despre via]a mea! Perry nu

se uita la ea. De ce m` vrei? \l \ntreb` ea pe Adam.

– S` munce[ti la ferma mea.

– S` muncesc la ferma ta? Dar nu [tiu nici s` g`tesc, nici s` cos.

Nu [tiu s` fac nimic. Roseann poate s`-]i confirme asta. Nu m` pricep

la nimic!

– O s` \nve]i, i-o tìe el. {i oricum, nu m` gândeam la treburile

astea. Acum c` Brent nu mai e, vreau s` faci munca lui, pentru c`

n-am pe nimeni care s` m` ajute. Probabil c` la \nceput mai mult vei

\ncurca decât vei ajuta, dar lucrurile se vor schimba \n timp. O s` am

grij` s` munce[ti de diminea]a pân` seara, f`r` pauz`. Când voi

termina cu tine, vei \n]elege ce \nseamn` munca [i truda. N-o s` mai

ai timp s` te gânde[ti la tine sau la cum s` distrugi oameni [i lucruri.

Poate c` o s`-]i fac un bine cu asta, dar sunt sigur c` ]ie nu-]i va face

pl`cere.

– Asta e r`zbunarea ta? S` m` condamni la munc` pe via]`?

– Poate, zâmbi b`rbatul.

– Nu m` po]i obliga s` vin cu tine. Nu m` po]i for]a!

– N-a[ spune asta \n locul tù.

36 ALICE HARRISON

– {i dac` n-o s` mearg`? Ce-o s`-mi faci atunci?

– Sunt multe feluri \n care te-a[ putea face s` lucrezi, domni[oar`

Linton. Nu sunt un om tolerant. Nici m`car n-am o fire binevoitoare.

Sunt sigur c` vei coopera dup` ce-]i voi aplica zece curele pe spate [i

te voi ]ine la un regim de ap` cu pâine.

Jody râse.

– Da, pari genul de om care s` se poarte ca un barbar cu o femeie.

– Cu o femeie nu, domni[oar` Linton, dar cu un copil, da. {i tu

e[ti unul dintre cei care merit` b`taie ca s` se \ndrepte.

Roseann se ridic`, având un zâmbet perfid pe buze. Era mai mult

decât \[i putuse dori vreodat`. |i zise \ncet lui Adam:

– M` duc s`-i fac bagajul.

– Nu m` duc! strig` Jody.

Dar, pentru prima oar` \n via]a ei, Roaseann nu mai ezit`. Acum,

nu mai avea de ce s` se team`. Adam Slade avea s` se ocupe de ea,

iar treaba ei era s`-i \mpacheteze toate lucrurile, ca s` scape definitiv

de fat`.

– N-o s` te iert niciodat` pentru asta, unchiule Perry, niciodat`!

Pe nici unul din voi n-o s`-l iert!

– Nu cred c` problema e c` nu-i vei ierta tu, Jody, zise Adam. Cred

c` mai bine te-ai \ntreba dac` ei te vor ierta vreodat`. Te schimbi, sau

mergi a[a?

– Nu mai face astfel de glume!

Perry \ncerc` s` o mustre, dar Adam \i f`cu semn cu mâna.

– Las-o! Când va vedea c` nu glumesc, o s` m` bomb`ne [i mai

r`u. |n mai pu]in de dou` ore, toate lucrurile lui Jody fur` puse \n

dou` valize mari [i fata fu dus` cu for]a \n ma[in`, al`turi de Adam,


care le f`cea mul]umit cu mâna unchilor ei. Perry vru s`-[i ia la

revedere [i de la fat`, dar ea nu se uit` la el.

Adam nu i-a adresat nici un cuvânt pe drum. La un moment dat,

fata i-a strigat:

– O s` fug!

– Bine c` m-ai avertizat.

Fata nu mai zise nimic [i \[i sprijini descurajat` capul de geam.

Treceau pe un pod [i apa se vedea limpede ca un cristal. Cerul era

frumos [i senin, iar p`[uni verzi m`rgineau drumul.

Au mers mult printre dealuri [i pe multe scurt`turi. Totul era atât

de viu [i de colorat.

Jody venise de multe ori prin ]inuturile astea. Mai ales când se

organizau picnicuri cu [coala. F`cuse baie \n râu, alergase pe coline

[i adunase flori.

{i, a[a cum i se \ntâmpla de fiecare dat` când cobora o vale

adânc`, tres`ri când ma[ina urc` culmea unui deal.

– Opre[te, te rog! zise ea, sim]ind un gol \n stomac. Dar regret`

imediat.

– Nu-]i face griji! N-am de gând s` m` arunc \n gol doar ca s` te

omor pe tine.

– Nu-mi f`ceam griji. Nu e[ti genul care s` fac` o favoare lumii

pentru c` pur [i simplu nu-]i trec prin minte asemenea gesturi de

caritate.

El opri ma[ina. Ea ie[i furioas` [i se \ndep`rt` pu]in. Aerul era

proasp`t [i dulce.

Jos, se vedeau p`[unile verzi, t`iate de râul Raumai care [erpuia

sclipitor.

38 ALICE HARRISON

Dintr-o dat`, sim]i pa[i \n spatele ei [i-i trecu prin minte c`b`rbatul voia s-o omoare. Se uit` la el, terifiat` [i neputincioas`.

Adam r`mase t`cut lâng` ea pre] de câteva secunde, dup` careizbucni \n râs:

– Da, era [i asta o idee, nu? Dac` \]i f`ceam vânt,n-aveam nicimartori [i n-aveai nici pe nimeni c`ruia s`-i pese de tine. Ar fi fostprea u[or [i n-am de gând s` te las s` scapi doar cu asta.

– E[ti... e[ti nebun! reu[i Jody s` articuleze.– Doar obsedat. Obsedat s` m` r`zbun, a[a cum ai fost [i tu.


Capitolul 3

Pe cutia po[tal` de lâng` poarta alb` scria cu majusculeRIVERVIEW. Casa era situat` la o distan]` destul de mare de stradaprincipal`. Era mare [i alb` [i avea o teras` spa]ioas` de unde seputeau vedea p`[unile [i pomii de care se ocupa m`tu[a lui Adam,Bess Slade.

Jody r`mase \n fa]a sc`rilor de la intrare.O cunoscuse pe Bess \n dup`-amiaza accidentului, \nainte s`

plece cu Brent, când i-a spus cu pl`cere c` fratele lui Adam o ceruse\n c`s`torie. Chiar [i atunci, Bess nu \ncercase s` ascund` dezgustulpe care i-l provoca fata, lucru de care lui Jody nu-i p`sa câtu[i depu]in. Dar acum, lucrurile st`teau altfel. Trebuia s` convie]uiasc` aicicu ea.

Pân` [i unchii ei se lep`daser` de ea, f`r` cea mai mic` f`râm` deregret [i o d`duser` pe mâna ne\nduplecatului Adam Slade, care oura [i o \nvinuia pentru moartea fratelui s`u mai mic. Nu mai avea penimeni. Abia acum con[tientiza c` este o fire antisocial`. Nim`nui

nu-i p`sa dac` murea sau trìa. Existau oameni care credeau c` lumea

va fi un loc mai bun dac` ea n-ar exista. Chiar Adam \i spusese lucrul

`sta.

Adam veni lâng` ea, cu cele dou` valize \n mâini.

– Haide! \i zise el scurt. O s` mânc`m de prânz [i apoi \]i vei

aranja lucrurile. Mai bine ai profita cât po]i de dup`-amiaza asta,

pentru c` va fi singurul tù timp liber pentru mult` vreme de acum

\ncolo.

{i a[a a [i fost. |n diminea]a urm`toare a fost trezit` de Bess la ora

[ase fix, cu o pocnitur` de u[` [i cu lumina care intra pe geam dup`

ce aceasta tr`sese draperiile.

Fata se \ntoarse pe cealalt` parte [i c`sc`.

– Cât e ceasul? Nici m`car n-a r`s`rit bine soarele.

– Nu mai e mult pân` r`sare. E ora [ase, zise femeia scurt. Haide,

ridic`-te [i \mbrac`-te. Micul dejun o s` fie pe mas` \n cinci minute.

– {ase? \ntreb` Jody, nervoas`. Ura s` fie trezit` din somn, mai

ales diminea]a. {i, evident, nu putea fi [i \mbr`cat` \n cinci minute.

|[i trase p`tura pe cap, mormìnd: cred c` glume[ti! Niciodat` nu m`

trezesc la [ase diminea]a. Pentru nimeni!

– Te avertizez, dac` nu te dai jos exact \n minutul `sta, Adam va...

– Oh, dispari! {i po]i s`-i transmi]i lui Adam c` se poate duce

naibii cu munca lui cu tot.

Bess Slade se \ndrept` spre u[`, dar, pân` s` ias`, \i zise fetei:

– Dac` nu e[ti jos \n cinci secunde, Adam va urca [i va avea el grij`

s` faci ce trebuie.

Jody râse, lene[`.

– Serios?


Bess râse [i ea, dar zgomotul de pa[i de pe sc`ri o f`cu pe Jody s`

\nghe]e [i s`-[i dea seama c` nu era nici o glum`. S`ri ca ars` din pat,

d`du p`tura la o parte, trase \n grab` ni[te pantaloni [i un tricou [i

se duse spre sc`ri.

– Te-ai sp`lat? o \ntâmpin` Adam.

– Nu, eu nu m` sp`l niciodat`, zise ea dinadins, ca s`-l [ocheze.

Dar nu reu[i s` fac` asta.

– Am observat. |ns` dup` cum probabil [tii, vor fi multe schimb`ri

\n via]a lui Jody Linton, de-acum \ncolo. Primul lucru va fi trezirea la

ora [ase diminea]a [i micul dejun \n cinci minute, timp \n care

trebuie s` faci du[.

– {i dac` nu fac asta?

– Atunci, nu mai exist` mic dejun.

Fata pufni, dar nu vru s`-i dea satisfac]ia c` o doare gestul lui.

– Ei, oricum, nu prea \mi era foame...

– Nici prânz, nici cin`. {i dac` nu-]i faci du[ nici \nainte de cin`,

o s` fie vai [i amar de tine. |i lu` pachetul de ]ig`ri pe care fata \l

scosese din buzunar [i-l arunc` \n foc.

– Hei! protest` ea.

– |nc` o schimbare.

– Nu po]i s` faci asta!

– Chiar am f`cut-o.

– Ei, haide, \ntreci m`sura.

– Crede-m`, Jody, asta nu e o joac`, Adam o privi cu ochi

p`trunz`tori, [i pentru prima dat` sim]i c`-i este fric`. Unchiul [i

m`tu[a sa, detectivul Morgan, judec`torul, oamenii care au fost

nevoi]i s`-i suporte escapadele, niciodat` n-au avut o asemenea

42 ALICE HARRISON

putere asupra ei. Iar Adam Slade, o \nfiorase cu o singur` privirie.

Dar nu va recunoa[te lucrul `sta nici \n ruptul capului. Ferindu-se de

privirea lui, se duse resemnat` s` se spele.

Pe parcursul \ntregii zile, Adam i-a demonstrat c` nu era o glum`.

Nu mai c`l`rise niciodat` , mai ales un cal de ferm`, iar Adam \i

alesese o iap` n`r`va[`, pe nume Tina, care nu p`rea deloc mic` [i

blând`.

– Nu [tiu s` c`l`resc, protest` ea.

– O s` \nve]i. Vino s` vezi cum \i pun [aua [i s` bagi bine la cap,

pentru c` pe a ta ]i-o vei pune singur`, mâine. Iapa nu era obi[nuit`

s` fie c`l`rit`, a[a c` a fost agitat` tot timpul.

– N-ai alt cal? Nu prea-mi place privirea ei.

Adam se opri, se uit` la Tina [i zise simplu:

– Cred c` sentimentul e reciproc. Vino aici. Ast`zi te voi ajuta eu

s` urci. Pune piciorul pe sc`ri]` [i apoi \ncalec-o, dar s` te a[ezi mai

aproape de fa]a ei, altfel se va \ntoarce [i te va mu[ca de spate.

Ceea ce s-a [i \ntâmplat \n mai pu]in de o secund`. Mai mult de

fric` decât de durere, Jody scoase un ]ip`t ascu]it [i reu[i s` se ]in` s`

nu cad`. Se d`du jos imediat [i se \ndep`rt` pu]in de cal.

– Ei, haide, ce te ui]i a[a strâmb? Mai \ncearc` o dat`! strig` la ea

Adam.

Jody \i r`spunse furioas`:

– Ce te mai distrezi! Nu m-a[ mai urca nici s` m` pl`te[ti. {i-i

\ntoarse spatele, vrând s` se \ndrepte spre cas`. Dar o mân`

puternic` o prinse [i strângerea ei o duru mai tare decât mu[c`tura

Tinei.

Adam \i suci \ncheietura [i o apropie de iap`.


– {tii c` nu te voi pl`ti. Urc`!

– Nu vreau! {i lu` pozi]ia de lupt`, fiind mai preg`tit` pentru asta

decât pentru o nou` \ncercare pe cal.

Cu o mi[care simpl`, Adam o lu` de talie [i, f`r` nici un efort, o

a[ez` \n [a.

– Acum, stai cum trebuie!

Speriat`, lu` frâul [i r`mase \ncordat`. |[i scrâ[nea din]ii când \l

privea. Ar fi vrut s`-i arunce \n fa]` ce credea despre el, s`-i spun` cât

de mult \l ura, dar [tia c` dac` ar face asta, n-ar fi nici o diferen]`. Lui

nu i-ar p`sa deloc, iar ea n-ar avea de câ[tigat decât o durere \n gât [i

poate o r`gu[eal`. A[a c` au mers \mpreun` c`lare, f`r` ca vreunul

din ei s` mai spun` ceva.

Riverview era o ferm` frumoas` [i prosper`. Avea coline [i

cascade [i p`[uni verzi cu arbori diferi]i. La un moment dat, Jody \l

\ntreb` pe Adam dac` [i cel`lalt râu era pe teritoriul lui.

– Se alimenteaz` din Raumai, zise el, rece. E grani]a dintre ferma

lui Barrie [i a mea.

Din unele p`r]i se vedea tot bazinul râului Raumai. Era o ferm`

prosper` [i nu departe de civiliza]ie, pentru c` Palmerstonul de Nord

era doar la cincizeci de kilometri distan]`. Dar Jody nu c`uta s`

contemple frumuse]ea, ci se str`duia din r`sputeri s` g`seasc` un

mod de sc`pare.

Era sezonul \n care se tundeau oile... Anul acesta \ncepuse mai

devreme. Mieii alergau nestingheri]i pe dealuri, f`r` nici o grij`.

M` \ntreb oare cum o fi s` fii miel? se \ntreba Jody, privindu-l pe

Adam care, al`turi de Nig [i Lad, câinii care p`zeau turma, adunau

oile \ntr-o poieni]` \ngr`dit`.

44 ALICE HARRISON

Nu munciser` decât câteva ore [i Jody se sim]ea extenuat`. O

dureau spatele [i mâinile, iar picioarele \i tremurau. Trebuise s`

alerge fiecare oaie \n parte, s-o aduc` la Adam, s-o ]in` \n timp ce

acesta \i t`ia din coad` [i-i marca urechea [i s` o duc` spre ie[irea din

]arc.

A alergat mieii de zeci de ori [i nu i s-a p`rut nimic mai greu ca

prinderea unui animal speriat.

{i ca [i cum toate astea n-ar fi fost de-ajuns, Adam \i d`dea

instruc]iuni multe [i striga la ea de câte ori nu f`cea ce spunea el.

– Ce faci acolo? }ine dracului mielul `la [i nu-i mai da drumul! \i

zise el la un moment dat, când fetei \i sc`par` din mâini mieii

n`r`va[i de trei ori la rând.

– |ncerc!

– Atunci, \ncearc` mai mult!

|n clipa aceea, Jody se d`du b`tut`.

– Oh, du-te dracului! strig` ea. Dac` po]i s-o faci mai bine, atunci

f`-o! Se duse la gard [i-l s`ri.

Spre surprinderea ei, Adam o urm`, [i f`cu acela[i lucru.

– Bine, putem s` l`s`m restul pentru dup`-amiaz`.

|[i \mbr`c` tricoul l`sat pe un gard [i lu` o ]igar`. Dup` ce [i-o

aprinse, scoase dintr-un sac dou` pachete cu mâncare [i-i arunc`

unul. Se a[ez` mai departe de ea, sprijinit cu spatele de un bu[tean.

Nu zise nimic \n timpul mesei, iar Jody \[i termin` sandvi[urile

\nfometat`, privind cu dezgust la mieii care trebuia s` fie tun[i [i care

nu erau deloc pu]ini. P`reau atât de albi [i de cumin]i, dar [tia c` nu

erau deloc a[a! Bl`ni]a lor nu era pufoas`, nu erau nici pe departe

lini[ti]i [i miroseau \ngrozitor!


Dintr-o dat`, sim]i c` nu mai poate face fa]` \nc` unui astfel de

tur.

Pân` [i slujba pe care o avea la fabrica de hârtie era mai bun` ca

asta. Da, chiar dac` era plictisitoare, o prefera pe aceea. Voia s` fie

liber`! Trebuia s` fie!

– Vrei s` bei ceva? vocea lui Adam \i \ntrerupse gândurile.

Se uit` \n sus la el [i v`zu c` ]ine \n mân` o sticl` \n care

presupuse c` era cafea sau ceai. D`du din cap c` vrea, se ridic` [i lu`

sticla din mâna lui.

– Cât ai de gând s` m` ]ii aici? \ntreb` ea.

– Atâta timp cât voi avea nevoie de tine! zise el nep`s`tor.

– A[ vrea s` [tiu acum. N-a[ suporta s` stau aici mult` vreme. A[

\nnebuni.

El nu-i r`spunse.

– Uite ce e, am doar nou`sprezece ani. Nu-mi permit s`-mi

irosesc cei mai buni ani din via]`...

– Brent abia \mplinise dou`zeci [i unu, o \ntrerupse Adam cu o

voce tìoas`. Acum e mort. Nici m`car nu [i-a trìt cei mai buni ani

din via]`, [i s` fii sigur` c` ai lui valoreaz` mai mult decât ai tì! Se

ridic` \n picioare [i puse sticla goal` \n locul din care o luase.

– O s` fac orice \mi st` \n putere ca s` scap! se tângui ea, panicat`.

– Nici nu-mi bat capul cu asta. N-o s` ajungi departe!

– Nu m` po]i ]ine aici! Nu po]i!

Nici la asta nu-i r`spunse, dar o \ndrum` spre ]arcul cu miei.

– Trebuie s` termin`m pân` apune soarele.

Jody \l \njur` [i-l puse pe el s` termine treaba, dar b`rbatul era

nep`s`tor.

46 ALICE HARRISON

– Ei bine, de tine depinde dac` vom ajunge sau nu acas` \nainte

de \nserare. Din partea mea, pu]in \mi pas`.

Din nou, vru s` ]ipe la el, dar de data sta, se control`. Oricum, pe

el nu-l atingeau vorbele ei. Dar nu avu ce face, a[a c` \l urm` \n ]arc,

furioas`.

Au terminat cu pu]in \nainte ca soarele s` apun`. Pe drum, fata

sim]ea c` o doare tot corpul [i i s-a p`rut o ve[nicie pân` când au

ajuns acas`. |n fa]a por]ilor albe, Adam desc`lec` [i le deschise.

Dintr-o dat`, lui Jody \i veni o idee care i se p`rea prea bun` ca s` fie

adev`rat`. |n timp ce b`rbatul \[i ducea calul \n grajd, ea putea s` se

furi[eze [i s` plece. Ce idee minunat`! Dar parc` era prea frumos ca

s` fie adev`rat.

Se \ntoarse u[or [i se uit` \n jur.

Por]ile erau deschise, iar Adam era \n grajd. Nu mai era nimeni

altcineva \n curte. D`du pinteni calului [i porni \n galop, str`b`tând

mai \ntâi curtea, apoi p`[unea [i ajunse la [oseaua principal`.

– Haide, feti]o! Haide! \i strig` ea iepei, uitând pentru o clip` de

frica pe care i-o inspira.

Dar \n câteva secunde, Jody auzi [i galopul calului lui Adam. Se

uit` repede \n spate [i inima \ncepu s`-i zvâcneasc` de \ncordare. Nu

era prea departe de ea. Disperat`, o \ndemn` pe Tina s` alerge din

ce \n ce mai repede.

– Jody, opre[te! Jody, prostu]o! Ai grij`, o s`...

Dar Adam nu-[i termin` restul frazei c` se [i auzir` frânele unei

ma[ini, \n timp ce fata era pur [i simplu aruncat` din [a. Sim]ea

vibrând \n urechi zgomotul frânelor. Se \ntâmplase totul atât e

repede!


R`mase a[a, pe spate, privind cerul [i copacii. Se for]` s` mearg`

la Tina, care avea o privire dureroas` [i speriat`. Iapa \ncerca s` se

ridice , dar \n zadar. |n cele din urm`, se l`s` pe spate, con[tient` de

neputin]a ei.

– Oh, la naiba, Adam! |mi pare rù. Jody descoperi c` [oferul era

domnul Barrie. Privi iapa. Dar n-am avut timp s` frânez. Era inevitabil

s` n-o lovesc.

– N-a fost vina ta, Jim, zise Adam, apropiindu-se [i el. Apoi, c`tre

fat`: du-te \n cas`!

– |mi pare rù, zise ea. Nu mi-am dat seama c` eram deja pe

strad`. Erau prea mul]i copaci care-mi st`teau \n cale, apoi a ap`rut

ma[ina...

– Du-te \n cas`! repet` el.

Fata o mai privi o dat` pe Tina, apoi plec` \ncet spre cas`.

– Sper c` [tii ce faci cu fata asta, Adam, l-a auzit ea pe Jim Barrie.

– |n momentul `sta, e una din cele mai ne\nsemnate griji ale

mele. Dup` un timp, ap`ru [i Adam \n cas`.

– Cum se simte Tina?

– E moart`.

– Moart`? Jody p`li. Dar, de ce?

– |[i rupsese piciorul \n dou` p`r]i [i a trebuit s-o \mpu[c.

– |mi pare rù, Adam, Bess \i puse o mân` pe um`r. A fost un cal

bun, nu-i a[a?

– Cel mai bun [i cel mai tân`r, zise el trecându-[i o mân` prin p`r.

– A[az`-te [i m`nânc`. Cu siguran]`, e[ti \nfometat.

– {tiu doar c` sunt foarte obosit. |i zâmbi pu]in femeii, apoi

reveni imediat la gândurile lui.

48 ALICE HARRISON

|n timpul cinei, Jody nu mânc` nimic. Mai mult se juc` nervoas`

cu ce avea \n farfurie. |nc` nu-i venea s` cread` c` iapa atât de plin`

de via]` [i puternic`, pe care o c`l`rise toat` ziua, acum era moart`

[i \ngropat`.

Ca [i Brent, Tina \i apar]inea lui Adam, iar ea o ucisese. Nu

degeaba \i zisese Roseann c` tot ce venea \n contact cu ea nu avea un

sfâr[it bun. Pentru prima dat` de la accident, \n]elese c` e

responsabil` pentru moartea lui Brent. Din cauza ei, b`iatul murise.

|l omorâse cum o omorâse [i pe Tina. N-o f`cuse inten]ionat, dar o

f`cuse, [i acum doar asta conta.

***

|n nop]ile urm`toare, lui Jody \i fu imposibil s` adoarm`. Când

reu[ea uneori s` a]ipeasc`, avea co[maruri [i se trezea transpirat` [i

cu inima b`tându-i nebune[te.

|n zilele urm`toare, urm` instruc]iunile lui Adam f`r` nici o

\mpotrivire, gândindu-se c` muncind mai mult, va reu[i s` doarm`

mai profund noaptea.

|ntr-o duminic`, stând pe sc`rile terasei, odihnindu-se \n soarele

de dup`-amiaz`, auzi o ma[in` apropiindu-se. Se ridic` \n picioare [i

se uit` s` vad` cine venise. Adam ie[i din cas`, ca s`-[i primeasc`

oaspetele. Jody o recunoscu imediat. Brent i-o prezentase pe Shona

Barrie, una dintre cele mai apropiate prietene ale lui.

Shona ie[ise din ma[in` [i a[tepta ca Adam s` ajung` la ea.


Era o blond` \mbr`cat` \ntr-un costum ro[u. Nu avea o fa]`

frumoas`, dar faptul c` zâmbea tot timpul, te f`cea s` o \ndr`ge[ti.

Jody privi ironic cum fata \i \ntinse mâna b`rbatului [i cum \i

zâmbea provocator. |[i aminti de remarca lui Bess când Brent le

anun]ase logodna.

– Biata Shona, o s` fie distrus`. Ea [i Brent au crescut \mpreun`

[i au fost tot timpul nedesp`r]i]i. |l adora. |ntotdeauna ne-am spus c`

\ntr-o zi pe ea o va lua de so]ie. {i acum, asta! Nu pot s` \n]eleg.

Brent, cum ai putut s`...?

Shona \ndr`gostit` de Brent? Cu siguran]`, acum \i trecuse.

Oricine [i-ar fi putut da seama

c` ea pe Adam \l dorea, nu pe Brent. |l descoperise pe b`rbatul

mai \n vârst`, care c`l`torise peste tot, care cuno[tea o mul]ime de

lucruri. Era cu siguran]` mai atractiv un asemenea om pentru o fat`

f`r` personalitate, cum era Shona.

Jody sim]i durere \n inim` când v`zu c` ridurile de pe fa]a lui

Adam, care ap`ruser` de [ase s`pt`mâni de la moartea lui Brent, se

estompaser` dintr-o dat`. Era foarte bucuros s-o vad`.Poate c` [i el \i

r`spundea la sentimente.

Gândul acesta o surprinse nepl`cut pe Jody, dar nu-[i d`dea

seama de ce. Poate pentru c` nu se gândise niciodat` c` Adam s-ar

putea \ndr`gosti. Ieri ar fi râs dac` i-ar fi trecut gândul `sta prin cap,

dar azi se \ntreba de ce. Era un b`rbat tân`r, atr`g`tor, de treizeci [i

unu de ani.

Se trezi privindu-i insistent pe cei doi, care acum \[i zâmbeau,

probabil de bucurie c` se rev`d. Shona \[i trecu mâna pe sub bra]ul

lui Adam [i pornir` \mpreun` spre cas`.

50 ALICE HARRISON

Când se apropiar` de Jody, le p`li str`lucirea de pe fe]e. Adam se

uita la ea cu aceia[i ochi impenetrabili, iar fata se dovedea destul de

iritat` c` a trebuit s-o \ntâlneasc`, pentru c` prezen]a ei o distr`gea

de la conversa]iile cu b`rbatul la care visa.

– Haide, Adam, abia a[tept s` v`d noul ponei. Te-ai gândit cum o

s`-l cheme?

Plecar` mai departe, f`r` s`-i adreseze nici un cuvânt, iar Jody

d`du vina pe soare pentru ochii umezi [i pe c`ldura de afar` pentru

broboanele de sudoare care-i picurau pe ceaf`.

|n seara aceea, \[i preg`ti o pereche de blugi [i un tricou curat, cu

care s` se \mbrace pentru cin`. Se dezbr`c` de cele murdare [i ezit`

un moment. |[i scoase o rochie din sertar. De când venise la

Riverview nu purtase niciodat` o rochie, [i asta nu pentru c` n-ar fi

avut destule haine de bun` calitate de unde s` aleag`. Rochia pe care

o alesese avea o croial` simpl` [i era dintr-o m`tase verde. |[i scoase

dintr-o cutie [i o pereche de pantofi feminini, care nu sem`nau deloc

cu cizmele butuc`noase pe care se obi[nuise s` le poarte de ceva

timp. |nainte s` se \mbrace, f`cu un du[ [i \[i perie p`rul, care acum

\[i pierduse nuan]ele ro[cate [i revenise la culoarea natural`, de

[aten deschis.

Când fu gata [i se privi \n oglind`, fu \ncântat` de imaginea

reflectat`. Era sl`bu]` [i dr`gu]` [i p`rul \i str`lucea intens, mai mult

datorit` faptului c` nu mai fumase [i nu mai b`use de mult timp.

– Cina e gata!

Când o auzi pe Bess, Jody avu un moment de ezitare [i se \ntreb`

pentru ce erau toate astea. Se gândea c` mai bine s-ar schimba \n

hainele ei obi[nuite.


– Jody! Bess o strig` din nou.

– Oh, ce naiba! \[i zise ea [i se \ndrept` spre sc`ri.

Avea de gând s` se poarte ca [i cum era \mbr`cat` \n hainele ei

obi[nuite, s` se a[eze la mas` [i s` nu vorbeasc` decât dac` era

\ntrebat`. Dar dintr-un motiv pe care nu-l cuno[tea nici ea, privirea \i

fugi imediat spre Adam. St`tea exact lâng` barul unde punea ni[te

b`uturi [i \n momentul \n care m`tu[a lui scoase un ]ip`t de uimire,

\[i ridic` [i el ochii spre ea. Dar fata \[i d`du seama din ochii lui c`-i

era indiferent ce [i-ar fi pus pe ea.

Shona, pe de alt` parte, p`ru surprins`. Dar nu zise nimic, doar

\l privi \ntreb`tor pe Adam. De[i Jody fusese profund r`nit` de

primirea care i se f`cuse [i [tiind c` nu merita altceva, se hot`r\ s` nu

se dea b`tut` [i s` continue cu ce-[i pusese \n minte.

– Aperitiv? Minunat! Pot primi [i eu un lichior, Adam? {i \n caz c`

avea s` refuze, se \ntoarse repede spre Bess. Ce avem la cin`?

– Pui la cuptor, r`spunse femeia repede.

– Mmm, sun` grozav! E[ti o buc`t`reas` minunat`, m`tu[` Bess.

Trebuie s`-mi \mp`rt`[e[ti [i mie din secretele tale, o provoc` Jody.

– De ce trebuie s` \nve]i s` g`te[ti când doamna Slade [i Adam

sunt aici pentru tine? \ntreb` Shona.

– Fiecare femeie trebuie s` [tie s` g`teasc`. So]ului ei nu i-ar

pl`cea deloc dac` n-ar [ti.

– N-a[ fi crezut c` e[ti a[a gospodin`.

– Ai fi surprins` s` afli ce gen sunt, nu-i a[a, Adam? Jody se

\ndrept` spre b`rbat s`-i ia b`utura din mân`. |i str`luceau ochii când

\l privea. O s` te perpelesc la foc mic \n seara asta, [i Doamne cât de

mult o meri]i! \[i zise ea.

52 ALICE HARRISON

– Cred c` n-ar surprinde-o deloc. {tie de ce anume e[ti \n stare,

r`spunse el cu r`ceal`.

– Ce [tie? Ce i-ai spus despre mine? Cât de bine dansez? se

\ntoarse spre Shona. }i-a spus cât de bine dansez?

– Cina e gata. Mai bine am servi-o pân` nu se r`ce[te, adùg` Bess

repede, v`zând-o pe Shona, care-i privea pe to]i cu incertitudine [i

dispre].

– Bun` idee. Jody \[i termin` bùtura [i se a[ez` la mas`. |mi

place via]a de la ferm`, continu` ea. La \nceput, nu mi-a pl`cut, nu-i

a[a, Adam? Dar acum... Ei bine, cred c` va trebui s` m` m`rit cu un

fermier, râse ea. Shona, s` [tii c` e[ti norocoas` c` ai trìt la ferm`

toat` via]a. E atât de frumos aici, cu vìle astea [i dealurile, [i copacii!

Ave]i chiar [i un râu al vostru, tu [i Adam. Pun pariu c`-n lunile

c`lduroase de var` \no]i acolo. E un loc frumos, mai ales noaptea,

nu-i a[a, Adam? Cu luna care str`luce[te printre copaci [i care

transform` totul \ntr-un argintiu frumos. Vocea \i deveni vis`toare. A

fost feeric. Parc` eram vr`jit`. |]i aminte[ti? Râse \n direc]ia lui Adam

[i \ncepu s` tremure pu]in. El o privea cu ochii aceia care o \nfiorau.

{tia la fel de bine ca [i ea ce-i trecea prin minte Shonei \n momentele

acelea.

|[i amintise de noaptea \n care plecase s` se plimbe. Nu putea s`

doarm`, a[a c` luase un cal [i mersese pân` la râu. Adam o auzise

plecând [i a[teptase pân` se \ntorsese. |[i aminti c`-i zisese c` nu [tia

ce o \nspìmântase.

Atmosfera feeric` de la râu sau el ie[ind din tufi[urile de pe teras`

[i venind spre ea, \n miezul nop]ii.

Jody \i v`zu amenin]area din ochi, dar nu se mai putea opri.


– |]i place Jupiter? o \ntreb` ea pe Shona, când se duser` cu to]ii

\n salon ca s`-[i bea cafeaua. Mintea \i lucrase repede. Avea o b`nuial`

vag` c` Adam adusese poneiul special pentru fat`. Probabil c` deja

i-l d`ruise, dar nu [tia cu siguran]` cine \i pusese numele. El nu

fusese de acord cu numele acela, dar ce mai conta acum?

– Jupiter? \ntreb` Shona, \ncurcat`.

Jody ridic` din sprâncene.

– Mmmm, noul ponei. Credeam c` Adam ]i l-a ar`tat.

– Ah, da, mi l-a ar`tat, zise Shona, palid`.

– Nu-i a[a c` e o frumuse]e?

– Da, da, a[a e.

Dar nu cred c` a fost [i botezat.

Deci, Adam \i spusese c` poneiul \nc` n-avea nume! Poate chiar \i

sugerase s`-i g`seasc` ea un nume. Avea s` ias` mai bine de cum

sperase.

– Ah, da, lui Adam i-a pl`cut numele pe care i l-am pus eu. Poate

chiar o s` m` lase s`-l p`strez...

– V` rog s` m` scuza]i..., o \ntrerupse Shona, ridicându-se \n

picioare [i punând la repezeal` cea[ca pe mas`.

Ie[i \n fug`, iar Adam, spre durerea lui Jody, o urm` mediat.

– Ei bine, zise Bess \ntr-un sfâr[it, acum e[ti satisf`cut`?

– Satisf`cut`?

– Oh, nu face pe nevinovata cu mine! Dar nu \n]eleg de ce ai

f`cut-o? De ce?

– Pentru c` e o fat` stupid` [i proast`, o snoab`. E cochet` [i

l`ud`roas` [i m` \nfurie atitudinea ei! zise Jody repede, gesticulând

nervos [i evitând s-o priveasc` \n ochi pe Bess.

54 ALICE HARRISON

– Ei bine, s` [tii c` n-o s` ai nimic de câ[tigat \n via]` dac` o s`

continui s` r`ne[ti to]i oamenii care te enerveaz`. ~sta e singurul

motiv?

– Nu! Jody s`ri \n picioare. Vreau s` plec de aici [i el nu-mi d`

drumul. N-are nici un drept s` m` ]in` aici. {tiu c` din vina mea i-a

murit fratele, dar dac` o s` m` ]in` aici, asta n-o s`-l aduc` pe Brent

\napoi. Vreau s` plec. Dac` nu m` las`, o s`-l fac s` regrete c` m-a

adus aici. {i o s`-i fac via]a un co[mar!

– Deja ai f`cut asta! \i aminti Bess, calm.

Un moment, Jody ezit`, neputând g`si un r`spuns.

– E[ti o persoan` distrug`toare, continu` Bess. {i nu-i distrugi

doar pe ceilal]i, ci te distrugi [i pe tine. E[ti egoist` [i rea.

– {tiu, [tiu, râse ea. Mi s-au mai spus lucrurile astea. Fiica Satanei,

obi[nuia Roseann s` m` strige. {i poate c` are dreptate. P`rin]ii mei

n-au fost niciodat` buni. Iar când au murit, ea a refuzat s` m` ia cu

ea. Mereu spunea c`-i p`sa de reputa]ia unchiului Perry, dar eu [tiu

mai bine cum st`teau lucrurile. Nu voia s` se afle de aventurile pe

care le avusese. De asta dorea s` scape de mine. Pentru c` [tia ca dac`

voi deschide gura, s-a zis cu reputa]ia ei [i cu cariera unchiului.

Un moment, se a[ternu t`cerea. Jody cur`]a o portocal` pe care

o luase dintr-o t`vi]` cu fructe.

– Deci, asta e, zise Bess, \ntr-un sfâr[it. Te doare mândria. Nu

faptul c` trebuie s` stai aici. De fapt, cred c` ce i-ai spus mai devreme

Shonei era adev`rat. Chiar \]i place via]a de la ]ar`. {i pentru c` azi ai

v`zut cât de dr`gu]` era Shona, ]i-ai amintit c` [i tu e[ti fat`. {i ]i-ai

dorit s` fii admirat` [i complimentat`, a[a cum Adam o admirase [i o

complimentase pe Shona.


– Nu-i adev`rat! s`ri Jody. |l ur`sc pe Adam! Nu mi-a[ dori nici \n

ruptul capului s`-mi fac` vreun compliment.

– Niciodat` nu ]i s-a acordat mult` aten]ie, nu-i a[a, Jody? }i-ai

dorit dintotdeauna lucrul `sta [i pentru c` nu l-ai avut, te-ai

comportat mereu a[a cum ai f`cut-o \n seara asta.

Fata arunc` portocala pe mas` [i se gr`bi s` ias` pe u[a pe care

ie[ise mai devreme [i Shona, dar d`du nas \n nas cu Adam. El o

prinse de mân` [i mai mult o târ\ decât o \mpinse \n salon, unde o

a[ez` pe un fotoliu.

– D`-mi drumul! ]ip` ea furioas`.

– Ei bine, asta chiar a fost o demonstra]ie! \ncepu el, alb de furie.

Dar crede-m`, va fi ultima [i pân` ce o s` termin, o s`-]i dore[ti s` nu

fi f`cut-o nici pe prima. Din nefericire pentru tine, Shona a \n]eles ce

urm`reai.

Fata râse dispre]uitor.

– Da, sunt sigur` de asta. {i atunci, de ce nu are \ncredere \n tine?

– Pentru c` e \nc` prea tân`r` ca s`-[i dea seama c` nu po]i merge

prea departe.

– Asta \nseamn` c` va trebui s-o aduci cu picioarele pe p`mânt.

Dar dac` te-ar iubi mai mult, cu siguran]`, n-ar fi pus la inim` tot ce

i-am spus eu. Te-ar fi crezut pe tine [i nu ce i-am spus eu, fata care

]i-a ucis fratele. Privirea lui \ncepea s-o sperie, dar continu`: las`-m`

s` plec. Las`-m`! O s` fac mai mult decât am f`cut \n seara asta!

– Adam! vocea lui Bess era ascu]it`. Minte ca s` ascund`

adev`ratul motiv pentru care face toate astea.

– Ba nu mint, doamn` Slade! zise Jody cu vehemen]`.

– Trimite-o la culcare, Adam.

56 ALICE HARRISON

Adam \[i \ndrept` mâna spre u[`.O secund`, Jody r`mase nemi[cat`. Dar imediat, plec` furioas`

din camer`, trântind toate u[ile \n urma ei. Bess [tia c` era sup`rat`mai mult pe ea, pentru ceea ce avea s`-i spun` lui Adam.


Capitolul 4

Cu o zi \nainte de venirea echipei care tundea oile, Bess se\mboln`vi [i medicul \i recomand` câteva zile la pat.

Lui Jody \i p`rea rù c` femeia nu se sim]ea bine, dar se \nfurie laculme când Adam \i zise c` ea trebuia s` se ocupe de treburile dingospod`rie pân` ce aceasta se sim]ea mai bine.

– Cred c` ai \nnebunit! se plânse ea. Probabil c` voi sparge tot cevoi lua \n mân`.

– Probabil nu. Cu siguran]`, a[a va fi, o \ntrerupse Adam cur`ceal`.

– Nu [tiu nici s` sp`l [i nici s` calc. {i nici s` g`tesc! se tângui.– Atunci, vei avea multe lucruri de \nv`]at \ntr-un timp scurt.

Echipa va veni mâine [i a[ dori s` fie casa curat` [i ordonat`, rufelec`lcate, cele patru camere ale bìe]ilor aerisite [i cu paturile f`cute,gìnile hr`nite, grajdul cur`]at. Apropo, pe astea nu le-ai f`cut azi.

– N-am avut timp! strig` fata.– Atunci, va trebui s`-]i faci mâine timp!

Nu mai pot a[tepta \nc` o zi, iar mâine sear` trebuie s` preg`te[ti

cina pentru opt persoane. Ah, [i \n ziua urm`toare trebuie s` te

treze[ti la cinci diminea]a. Pentru micul dejun, bine\n]eles, explic` el,

v`zându-o nedumerit`.

– E[ti... e[ti nebun!

– Oare mâine trebuie s` stau toat` ziua dup` fundul t`u, s`-]i

verific fiecare mi[care? \ntreb` el.

– Dar...dar..., \ncerc` ea s` zic` ceva, dar nu se putea aduna,

pentru c` voia s` spun` prea multe deodat`.

– Du-te la culcare, \i ar`t` el cu mâna spre u[`, semn c` a terminat

discu]ia, evident plictisit de subiect. Lu` ziarul de sear` \n mân`.

– De ce acum? E abia nou` [i jum`tate.

– {tiu. Nu-i putea vedea fa]a din cauza ziarului. Trebuie s` fii

treaz` mâine diminea]`, la cinci jumate, ca s`-mi preg`te[ti micul

dejun. Doar pentru o persoan`. Po]i s-o \ncepi u[or.

Toate astea erau prea mult pentru ea.

– S` dea naiba dac` o s` fac ceea ce-mi spui tu!

Adam l`s` jos ziarul [i o privi calm.

– O s` am grij` c` a[a vei face, \i promise el [i fata \[i d`du seama

c` se va ]ine negre[it de cuvânt.

***

Era [ase [i jum`tate \n seara urm`toare când Jody termin` de

f`cut ultimul pat \n camera de oaspe]i. F`cuse tot ce i se ceruse [i nu


giannijollys

st`tuse un moment. Acum \[i \ndrept` spatele [i \[i [terse fruntea de

praf, \n timp ce privea dac` totul era \n regul` \n \nc`pere.

– Ia uite ce avem aici! o voce groas` o f`cu s` se \ntoarc`. Tu e[ti

bonusul pe care-l primim?

Un tân`r din echip` st`tea \n pragul u[ii, privind-o din cap

pân`-n picioare. Era robust [i frumu[el [i avea un ten frumos

bronzat.

– M` tem c` nu, zâmbi Jody. Eu doar am f`cut cur`]enie [i am

desf`cut paturile. Sper c` totul e a[a cum trebuie.

– Dac` nu e a[a, o s` te anun] personal.

Izbucni \n râs.

– Te rog s-o faci.

– Hei, dar unde pleci? \ntreb` b`rbatul, când vru s` ias`.

– |napoi \n cas`. Am multe de f`cut.

– Nu mai poate s` a[tepte?

– Oh, nu, d`du ea conving`tor din cap.

– Nici m`car un minut?

– Nici unul, zise ea [i plec`.

– Atunci, ne vedem la cin`? strig` dup` ea.

– Da, ne vedem atunci, \i zise peste um`r.

Dup` o secund`, auzi un zgomot de pa[i \n urma ei.

– Hei, \ntreb` el, cum te nume[ti?

– Jody.

– Jody, repet` el. |[i scoase p`l`ria [i-i lu` mâna. M` bucur s` te

cunosc, Jody. Ne vedem la cin`.

Jody râse.

– Ne vedem la cin`. Cina! Oh Doamne!

60 ALICE HARRISON

O \ncurc` dac` nu-i iese cum trebuie.

Se duse repede \n buc`t`ie, unde mirosul de arsur` \i spunea c`

nu se va mânca nici o friptur` \n seara aceea.

– Jody! Jody! se auzi vocea lui Bess din cel`lalt cap`t al casei.

– Da? Jody \[i ]inu respira]ia [i \[i feri ochii când deschise

cuptorul, ca s` scoat` ce mai r`m`sese din carne, cartofi [i dovleac,

dup` ce se chinuise atât de mult s` urmeze instruc]iunile lui Bess.

– Miroase a ars? o auzi pe Bess \ntrebând.

Jody se uita decep]ionat` la tava \n care nu mai r`m`sese nimic.

Oh, Doamne! Ce mai zi!

Prima n`zbâtie o f`cuse \n timpul micului dejun de diminea]`,

când sc`pase pe podea o can` cu gr`sime \ncins`. |i luase mai mult

de o or` s` cure]e totul. Se \ntâmplase pentru c` era pe jum`tate

adormit`. {i nici nu era de mirare, ]inând cont de or`. De ce trebuia

oare s` se trezeasc` atât de devreme?

Dar pe m`sur` ce ziua cre[tea, puterile ei sc`deau. Deja m`tu[a

Bess o certase pentru c` f`cuse f`râme bibeloul ei preferat. Dar

acum, lui Jody \i era gândul la reac]ia lui Adam când va afla c`

aproape toate hainele lui fuseser` arse când \ncercase s` le calce, iar

printre ele se num`ra [i c`ma[a lui favorit`. Se \ndoia c` va fi la fel de

calm ca m`tu[a lui.

{i mai era [i tarta cu fri[c`. Nici Bess nu [tia de asta. De unde s`

[tie ea c` trebuia s` aib` experien]` \nainte s` fac` a[a ceva? Le arsese

pe toate [i acum golea con]inutul t`vilor \n pungi de plastic. Ce

Dumnezeu o s` fac` pentru cin`? Oft`. {i acum, asta!

Chiar atunci, intr` Adam. O v`zu \n mijlocul buc`t`riei pline de

fum, \n blugi [i tricou, [i cu o coad` f`cut` la spate.


}inea \n mâini o tigaie [i o privea derutat`. Era gata s`

izbucneasc` \n plâns.

– Am ars cina, zise ea resemnat`, \ncepând s` deschid` geamurile

ca s` scoat` fumul.

– M-am gândit eu. Se apropie [i control` resturile de mâncare.

Oft`. Mai bine ai pune tigaia jos, \nainte s-o scapi.

T`cu pu]in, dup` care zise:

– Ei bine, ai putea s-o termini [i pe-aia. A mai r`mas ceva ce n-ai

sc`pat, stricat sau spart de când ai \mpr`[tiat pe jos uleiul \ncins

azi-diminea]`? Ea \i spuse tot, iar el se \nfurie la culme.

– Oh, Doamne! Chiar nu [tii s` faci nimic? izbucni el, \n cele din

urm`. Distrugi orice atingi. {i nu doar lucruri, ci [i animale [i oameni.

Ce se \ntâmpl` cu tine?

Dintr-o dat`, lui Jody \i s`ri ]and`ra.

– O spui de parc` o fac inten]ionat! Vorbele lui o r`neau mai mult

decât voia s` recunoasc`. Oricum, fusese o vreme când nu i-a p`sat

deloc de p`rerea lui.

– Serios? Ei bine, doar tu [tii dac` o faci inten]ionat sau nu. Eu

pot doar s`-mi dau cu p`rerea, zise el.

– Atunci, \]i pot spune c` nu presupui cum trebuie. {i c` toate

astea se \ntâmpl` doar din vina ta!

– Din vina mea?

– Da! Dac` nu mi-ai fi dat atâtea de f`cut, poate c` m-a[ fi putut

descurca f`r` s` stric nimic.

– E un foarte mare "poate", zise el cu r`ceal`. {i prea multe de

f`cut? Shona ar fi f`cut tot ce ai f`cut tu azi [i poate [i mai mult de

atât, f`r` s` se plâng` [i f`r` s` strice nimic.

62 ALICE HARRISON

– Ei bine, eu nu sunt Shona! strig` Jody. {i dac` tot o

supraestimezi atât, mai bine ai chema-o s` v` g`teasc` cina \n seara

asta [i s` stea pân` Bess se \ns`n`to[e[te. Sunt sigur` c` i-ar pl`cea la

nebunie ideea. {i nu doar din punctul `sta de vedere. Ie[i din

buc`t`rie, ignorându-i strig`tele cu care o chema \napoi.

Ajunse \n dormitorul ei [i trânti u[a, dup` care se arunc` pe pat.

Strânse cearceaful \n pumni. Nu va plânge! N-o va face! Se ridic`

dintr-o dat`, pentru c` Adam deschise u[a [i r`mase \n prag.

– Pleac` din camera mea! strig` ea.

– Nu sunt \n ea, zise el, dar o s` fiu dac` n-o s` cobori imediat \n

buc`t`rie.

Ea d`du \nd`r`tnic` din cap [i el se apropie de pat.

– Dac` pui mâna pe mine, o s` te acuz de h`r]uire, \l amenin]` ea

cu mai mult curaj decât sim]ea.

– O mân`? repet` el. Ba o s`-]i dau o b`taie de n-o s-o ui]i a[a

repede. Dup` ce o s` termin cu tine, n-o s` te mai po]i a[eza o

s`pt`mân`.

– N-ai \ndr`zni!

– Oh, serios? Adam izbucni \n râs [i când \[i roti privirea prin

camer`, se opri brusc. Fata \i urm`ri privirea [i v`zu c` se uita la poza

lui Brent, pe care o ]inea lâng` oglind`.

– De unde ai asta? \ntreb` el furios.

– Mi-a dat-o Brent.

– {i dac` ]ii poza lui Brent lâng` pat te ajut` s` dormi mai u[or?

zise el, \n batjocur`.

Ea ezit` s` spun` ceva un moment, apoi ad`ug` \ncet:

– Te ur`sc! Te ur`sc cum n-am urât niciodat` pe nimeni.


Dup` p`rerea mea, fratelui tù \i e mai bine mort decât \n via]`,

avându-te pe tine ca frate. Nu cred c` ]i-a p`sat prea mult de el. Aveai

nevoie doar de cineva care s` te ajute s` conduci ferma asta veche.

Acum c` \ncepuse, nu mai putea da \napoi. Voia s`-l r`neasc` [i `sta

era cel mai bun moment. Cred c` Brent se temea pu]in de tine [i cred

c` aveai mereu grij` s` simt` asta, ca s`-l controlezi [i ca s` te

respecte. Cred c` ceea ce te-a deranjat cel mai mult a fost c` pe mine

m-a iubit [i pe tine niciodat` nu te-a considerat apropiat... Se opri.

– Continu`, zise Adam cu o voce ca de o]el.

– Cred c` \nainte s` moar`, pentru c` m` iubea [i pentru c` [tia

c` dac` se va c`s`tori cu mine avea s` plece de la Riverview, zilele pe

care le-am petrecut \mpreun` au fost cele mai frumoase din via]a lui.

Adam nu zise nimic. P`lise, dar nu f`cea nici o mi[care. Doar

st`tea \n picioare. {i pentru c` nu reac]ionase a[a cum prev`zuse ea,

o speriase. Nu [tia ce s` mai fac`. Dac` nu era adev`rat, de ce nu

râdea de presupunerile ei?

– O s` fac o salat` pentru cin`, zise ea repede, ie[ind din camer`

[i zicându-[i c` ceea ce sim]ea acum nu era nici mil`, nici regret. |l

r`nise profund [i cu toate astea, nu sim]ea c` e \n stare s` sar` \n sus

de bucurie, dar nici n-ar fi regretat ceea ce f`cuse. |i spusese doar

adev`rul. Nu f`cuse nici un alt rù, \[i zise ea \n timp ce tìa varza

pentru salat`.

Uitase cu totul de bìatul c`ruia \i promisese c` avea s-o vad` la

cin`. Dar dac` [i-ar fi amintit acest detaliu, cu siguran]` ar fi r`mas

singur` \n buc`t`rie, s` m`nânce. Nu avea deloc chef s` fac`

conversa]ie, spre deosebire de b`rbat. Se numea Roger Davis [i se

a[ezase de partea opus` a mesei, zâmbindu-i [i f`cându-i cu ochiul

64 ALICE HARRISON

de fiecare dat` când se \ntâmpla s`-l priveasc`. Se \ncrunt` la el de

câteva ori, dar pân` la urm` \i zâmbi [i ea.

Când ceilal]i intrar` \n salon pentru a servi cafeaua, Jody r`mase

s` strâng` vasele.

– |]i dau o mân` de ajutor [i mai târziu poate mergem s` ne

plimb`m pu]in.

Fata oft` [i era pe punctul de a refuza, când Adam intr` \n

sufragerie [i-i v`zu pe cei doi stând \mpreun`.

– Ce faci aici, Davis? Cafeaua e \n salon.

– Roger s-a oferit s` m` ajute cu vasele, zise fata. {i mai târziu,

ad`ug` ea, vom face o plimbare.

Ochii lui Adam c`p`tar` o str`lucire ciudat`. Dar, spre

surprinderea fetei, d`du aprobator din cap [i ie[i pe u[`.

– Ce aranjament exist` \ntre tine [i familia Slade? o \ntreb` Roger

\n timp ce se plimbau.

– Eu... lucrez pentru ei.

– Cred c` nu te distrezi deloc, f`când asta. {i tipul `la, oh,

Doamne, cred c` dac` zâmbe[te i se crap` fa]a. De ce nu renun]i?

|ncet, un plan lua contur \n mintea lui Jody. De ce nu se gândise

la asta \nainte? Dac` n-ar fi avut atâtea de f`cut mai devreme, cu

siguran]` i-ar fi trecut prin cap. Dar se \ncrunt`. Poate c` nu era prea

frumos s` fac` a[a ceva.

– De fapt, m` gândesc s` fac asta, dar e un soi de aranjament \ntre

el [i ai mei. Sunt mai mult sau mai pu]in for]at` s` r`mân aici.

– Dar tu nu vrei, nu?

– Nu.

– Nu po]i pleca \n vreun fel?


– Crede-m`, am \ncercat, dar n-am prea avut sor]i de izbând`. E

destul de greu, pentru c` am fost sub observa]ia poli]iei \n ultimele

[ase s`pt`mâni [i orice lucru pe care-l fac trebuie raportat. Dar acum

am sc`pat de perioada asta [i m` gândesc cu disperare cum s` plec.

– Poate... te-a[ putea ajuta...

– Oh, oare... ai vrea? se \ntoarse Jody spre el, extrem de

entuziasmat`.

– Ei bine, n-am ma[in`, dar dac` reu[esc s` pun mâna pe camion,

o s` te duc pân` \n ora[.

– Oh, ar fi grozav! {tii când ai putea s`-l folose[ti?

– Va trebui s` vorbesc cu Bob, cel care de]ine camionul. Uite ce

e, hai s` mai vorbim poimâine. Cred c` pân` atunci se va aranja totul.

– Asta \nseamn` vineri. La ce or`?

– Cred c` asta depinde de tine. Când crezi c` ai putea ie[i f`r` s`

fii v`zut`?

– Se gândi pu]in.

– Mai bine dup` cin`.

– La miezul nop]ii? râse Roger.

– De ce nu? Cred c` e singurul moment din zi când nu sunt

urm`rit`. Pentru tine e bine?

– Sigur, \ncuviin]` Roger.

– Acum, te rog s` ai grij` cu Adam, pentru c` el e foarte viclean.

Nu-i da de \n]eles c` am fi mai mult decât simple cuno[tin]e.

– Bine. Pân` vineri noaptea o s` fim simple cuno[tin]e care-[i

zâmbesc \n timpul mesei.

Jody râse.

– Mul]umesc, Roger.

66 ALICE HARRISON

Nu i-ar fi trecut prin minte c` o asemenea zi \ngrozitoare s-ar

putea termina \n felul `sta.

***

Când veni ziua de vineri, fata nu-[i mai \nc`pea \n piele de emo]ie

[i bucurie. Liber`! |n curând va fi liber`! Nu-i p`sa unde va pleca sau

ce va face, atâta timp cât va fi departe de locul `sta, foarte departe!

Toat` ziua s-a gândit la ce avea s` fac` \n momentul când va fi

liber`. Pl`nuise [i visase la asta, de când vorbise cu Roger. Avea de

gând s` mearg` \n sud, s` \nceap` o nou` via]`, departe de to]i [i de

toate. S` uite, dac` va putea, c` Adam Slade a existat vreodat` \n via]a

ei.

La cin`, a fost pu]in tulburat` de faptul c` Roger era absent. Dar

nici nu \ndr`zni s` \ntrebe unde era. Probabil c` se preg`te[te pentru

noaptea asta, \[i zise. Nimic nu poate s` mearg` prost. Nu trebuie s`

mearg` prost. Nu acum, când a g`sit o cale de sc`pare.

Nelini[tit` [i ner`bd`toare, a[tepta \n camera ei, \mbr`cat` de

plecare, lâng` o valiz` \n care-[i luase câteva haine, bani, bijuterii [i

pu]in` mâncare.

La dou`sprezece [i cinci minute, deschise fereastra [i ie[i pe

geam, dup` care s`ri pe teras`. Inima \i b`tea nebune[te [i spera ca

to]i ai casei s` fie \n pat, inclusiv Adam, care avea obiceiul s` stea

afar`, pe \ntuneric, s` mai fumeze.

Oh, Doamne, f` ca Roger s` nu \ntârzie mult! \[i zise ea.


Se duse lâng` camioneta muncitorilor [i a[tept` acolo.

Dup` câteva minute, care i s-au p`rut c` nu se mai sfâr[esc, v`zu

o umbr`. Un b`rbat se apropia de ea.

– Roger! [opti ea tensionat`. Roger, tu e[ti?

Dar vocea care-i r`spunse, cu siguran]` nu era a lui.

– Ah, nu, scuze, dar Roger n-a putut s` vin`. M-a trimis pe mine,

\n schimb.

O secund`, a crezut c` va le[ina de fric`. Harry Lawson! Singurul

membru din echip` pe care nu-l pl`cea, [i \n care nici nu avea

\ncredere. Iar el [tia treaba asta. De multe ori \l observase privind-o

cu nesa], lucru care, venit din partea unui om ca el, o dezgusta.

– Unde... unde e Roger? \ntreb` ea, \ncercând s` ascund`

tremurul nervos care-i str`pungea corpul.

– }i-am mai zis, n-a putut s` vin`. M-a rugat pe mine s` te duc \n

ora[, a[a c`, iat`-m`. |ntotdeauna sunt bucuros s` fac favoruri

doamnelor recunosc`toare.

Brusc, se apropie de ea, dar fata \[i ab]inu un ]ip`t.

– Nu te apropia de mine, Harry Lawson. Altfel o s` ]ip [i-o s`

trezesc toat` casa, zise ea dându-se \napoi un pas.

El râse pu]in, apoi o prinse de umeri [i o \mpinse cu spatele de

ma[in`.

– Ba n-o s` faci asta, dulcea]`. Nu-i st` bine unei fete ca tine. {i \n

plus, m` vor crede pe mine. {tiu totul despre tine [i despre tân`rul

Slade. Am citit \n ziare. {tiu de câte e[ti \n stare. |n plus, sunt sigur

c-ai face orice ca s` pleci de aici.

– A[a e. O s`-]i dau ce vrei. Am mul]i bani...

– Nu e[ti deloc naiv`, a[a c` nu te mai preface.

68 ALICE HARRISON

{tii c` nu vreau bani. Te urm`resc de ceva timp. E[ti o bucat`

bun`.

|i sim]i respira]ia fierbinte pe obraz [i \ncepu s` se zbat`.

– Nu, nu! Brut`! D`-mi drumul! Pot pleca de aici [i f`r` ajutorul

tù!

Harry Lawson râse cu poft`.

– Ai \n]eles gre[it, dulcea]o! Singurul loc unde vei merge dac` nu

te supui, e la Adam Slade, de mân` cu mine.

– E[ti un porc! Un netrebnic...

– Dac` te zba]i atât n-o s` ajungi nicìeri, a[a c` nu-]i mai pierde

timpul, \i zise el.

|[i sim]i capul presat de capota ma[inii, iar gura lui peste a ei o

f`cea s` nu se mai poat` mi[ca. Disperat`, \l lovi cu picioarele [i

\ncerc` s` se elibereze, dar era prea puternic [i prea mare pentru ea.

|n cele din urm` obosi s` se mai zbat` [i era gata s` cedeze. Apoi,

dintr-o dat`, nu o mai presa nimeni [i putea s` respire din nou.

– F`-]i bagajul [i [terge-o! Acum!

Adam! Bucurie [i u[urare. N-ar fi crezut vreodat` c` va exista un

moment când se va bucura c`-i aude vocea.

– Nu e drept ce faci, protest` Harry. Ce rù am f`cut dac` am

s`rutat o fat` doritoare?

– Nu-mi spune mie c` o fat` iese aici s` te \ntâlneasc` pentru un

s`rut! zbier` Adam.

– Ei, cred c` nu, dar nu po]i s` m` \nvinuie[ti c`...

– Pleci, sau ai nevoie de un [ut?

– Bine, bine, dac` a[a vrei, o s` plec. Lawson se \ntoarse spre

Jody. La revedere, p`pu[`. Poate ne mai vedem, nu?


P`cat de seara asta, dar asta e.

Fata se sim]i luat` de bra] [i dus` cu for]a \n cas`. Pe drum,

\ncerc` s` se apere \n fa]a lui Adam:

– De ce spunea asta?De ce a zis c` am aranjat eu s` ne vedem

acolo? Nu e adev`rat, Adam, \]i jur c` nu e a[a!

Dar Adam nu-i r`spunse. O b`g` \n cas`, apoi \i spuse:

– O s` discut`m asta \n biroul meu, ca s` n-o deranj`m pe Bess.

– Jur c` n-am aranjat s` m` \ntâlnesc cu Harry Lawson acolo. |l

ur`sc. M` dezgust`. Trebuie s` m` crezi, se plânse ea.

– Atunci, ce f`ceai lâng` ma[in`?

– |l a[teptam pe Roger.

– {i asta nu e la fel de r`u?

– Nu, nu, nu \n]elegi. Eu... l-am rugat pe Roger s` m` duc` \n

ora[. I-am spus c` vreau s` plec de aici. El a fost de acord s` m` ajute,

a[a c` am stabilit s` ne \ntâlnim la ma[in`, azi, la miezul nop]ii. Doar

c` \n locul lui Roger a ap`rut Harry Lawson, care a zis c` Roger nu

poate veni [i c` l-a trimis pe el.

– N-a f`cut a[a. L-am prins pe Davis [i l-am gonit joi, dup` cin`.

– Dar, de ce? se plânse ea.

– Am sim]it c` pune]i ceva la cale [i mi-am dat seama c` trebuie

s` opresc de la \nceput totul. Nu puteam s` te urm`resc \n fiecare

secund` ca s` v`d ce vrei s` faci, a[a c` l-am pl`tit [i i-am dat liber

restul s`pt`mânii.

– Deci, crezi c` Roger i-a dat lui Harry Lawson un mesaj pentru

mine? Adam nu zise nimic. Dup` ce o privi o secund`, fata \ntreb`:

– Nu m` crezi, nu-i a[a? Crezi c` am aranjat \ntâlnirea asta [i c`

Harry trebuia s` m` duc` \n ora[ [i nu Roger.

70 ALICE HARRISON

– N-am v`zut nici o \mpotivire din partea ta.

– Asta pentru c` ai ajuns prea târziu. Era prea mare [i prea

puternic pentru mine. Mi-a zis c` dac` nu m` supun, m` va duce la

tine [i va scorni o poveste care s` m` pun` \ntr-o lumin` proast` \n

fa]a ta, iar pe el s`-l fac` un fel de erou. Brusc, izbucni \n plâns. Nu

puteam s`-l suport! Nu puteam s` m` mi[c [i nu puteam s` respir.

Parc` m` sufocam. A fost oribil! |[i acoperi fa]a cu mâinile [i plânse

\n hohote. Când se opri, \ntr-un final, sim]i c` i se pune un pahar \n

mân`.

– Dup` ce bei asta, du-te direct \n pat.

– Mul]umesc, [opti ea. Dup` ce lu` câteva \nghi]ituri, privi

lichidul auriu. Mi-a zis c` [tie fete ca mine. To]i cred c` sunt u[oar`.

Roseann, unchiul Perry, magistratul, doamna Slade, tu, toat` lumea.

Dar nu e adev`rat! Nu e adev`rat! |l privi cu sinceritate.

O privi [i el, uimit de confesiunile pe care le auzea.

– {tiu c` obi[nuiam \nainte s` m` port ca una de teap` joas`, dar

acum, de ce se \ntâmpl` asta? P`rul a revenit la culoarea natural`, nu

m` machiez [i sunt mereu \mbr`cat` cu haine curate [i decente. De

ce b`rba]ii nu m` respect` niciodat`? Din cauza reputa]iei mele?

Adam o studie t`cut pre] de câteva clipe. Era o fat` dragu]`. Poate

c` asta v`zuse Brent dincolo de fard [i haine vulgare. Cu p`r lung [i

str`lucitor, ochi mari c`prui [i gur` frumos conturat`, care ascundea

din]i albi ca ni[te perle.

– E[ti o fat` atr`g`toare, zise el \n cele din urm`. Asta [i poate c`

[i reputa]ia pe care o ai l-ar face pe un b`rbat s` \ncerce, lucru care

nu s-ar \ntâmpla niciodat` unei fete ca...

– Shona? ad`ug` fata.


– Da, ca Shona, dac` vrei.

|[i termin` bùtura [i-i d`du \napoi paharul. Se ridic` [i zise:

– |n cazul `sta, nu te acuz c` nu m` crezi. Nu sem`n deloc cu

Shona, nu-i a[a? Nici m`car nu m` apropii pu]in de una ca ea.

El nu-i r`spunse la \ntrebare, doar zise:

– |n mod surprinz`tor, chiar te cred.

– Mul]umesc, zise, zâmbind. Asta \[i dorea, nu? S` o cread`?

Atunci, de ce sim]ea c` avea ceva pe inim`? Se \ntoarse s` plece, dar

ezit`. Nu cred c` asta \nseamn` ceva pentru tine, dar \mi pare rù

pentru ce ]i-am spus alaltìeri sear`, despre Brent. Nu era adev`rat.

Nici un cuvânt din ce-am zis atunci nu era adev`rat. De câte ori eram

\mpreun` cu el, vorbea mereu doar despre tine, fratele minunat care

nu f`cea niciodat` nimic gre[it. Cred c` `sta era \nc` un motiv pentru

care te-am displ`cut atât de mult. Din cauza geloziei.

– Cum ai fi putut fi geloas`? Nici m`car nu erai \ndr`gostit` de el,

zise Adam.

– E adev`rat, dar uneori vreau s` atrag aten]ia tuturor [i a[ face

orice ca s` ob]in asta. Nici Brent nu m` iubea. Era doar mândru c` a

cucerit o fat` cu reputa]ia mea, iar eu [tiam lucrul `sta dar nu l-a[ fi

recunoscut niciodat`. |mi zicea c` m` iube[te [i alungam din minte

gândul c` a[ putea \mp`r]i cu tine iubirea lui. Dar eu voiam totul.

Voiam s` primesc tot [i s` nu dau nimic \n schimb, nimic valoros.

Chiar dac` mi-a spus c` va renun]a la Riverview pentru mine, când

avea s` vin` vremea s` fac` asta, n-ar fi fost \n stare. Eu voiam doar s`

m` r`zbun pe tine pentru ce-mi spusese[i \n noaptea aceea la

Flamenco [i aveam de gând s`-l folosesc pe Brent ca s` te r`nesc.

– Ce ]i-am zis atunci? \ntreb` Adam, \ncruntându-se.

72 ALICE HARRISON

– C` sunt o fat` u[oar` care nu [tie cum s` se poarte \n societate.Dar s` [tii c` nu e a[a, zise cu privirea \n jos.

– |mi pare r`u, Jody, zise b`rbatul \n cele din urm`. Se pare c` [ieu am o parte mare din vin` pentru moartea lui Brent.

– Nu, d`du ea vehement din cap. Eu trebuia s` fiu pedepsit`, dar\mi pare r`u c` au avut de suferit [i al]ii.

– Crezi c` exist` pedeaps` mai mare ca aceea de a te ]ine aici?Poate c` a[a ai crezut la \nceput, dar acum , nu crezi c` ]i-am f`cut [iun bine?

– |ncerci s`-mi spui c` pentru ca s` devin un om mai bun, Brenta trebuit s` pl`teasc` cu via]a?

– Jody, Brent... Oh, nu conteaz`, du-te la culcare.– Ce aveai de gând s` spui?– Alt` dat`. Se uit` la ceas. E unu [i jum`tate [i mâine trebuie s`

te treze[ti devreme, ca s-o aju]i pe Bess \n buc`t`rie. |nc` nu ecomplet ref`cut`.

Jody \ncuvin]` din cap [i \[i lu` bagajul \ntr-o mân`.– Noapte bun`, Adam.– Noapte bun`. Ah, [i pe viitor ai grij` pe cine mai rogi s` te duc`

\n ora[.


Capitolul 5

Deci, asta fusese tot. Planurile [i visele de care era atât de sigur`se risipiser` ca un fum. Acum se g`sea \n acela[i loc ca la \nceput,poate doar \n]elegând mai bine rela]ia dintre ea [i Adam. Dar cât aveas` dureze asta? Pân` la urm`toarea lor ceart`?

Oricum, n-avea timp s`-[i fac` griji. Adam avea control asuprasitua]iei. O ]inea ocupat` din clipa \n care se trezea diminea]a [i pân`seara când urca \n camera ei, la culcare. Devenise ocupa]ia eipermanent` s` aib` grij` de cai [i de grajduri. |[i dep`[ise frica pentruastfel de animale [i acum chiar \ncerca s` g`seasc` un moment liberca s` plece s` c`l`reasc`.

Mai erau [i gr`dinile, de care Bess nu se putea ocupa singur`, a[ac` avea nevoie de ajutor \n permanen]`. Dar Jody nu [tia \nc` dac` [imunca asta \i pl`cea la fel de mult ca cea care ]inea de cai.

|ntr-o dup`-amiaz`, când termin` munca din gr`din`, fata lu` uncal [i d`du o fug` la râu, ca s` fac` o baie. Când ajunse acas`, se\nserase [i cina era preg`tit`, dar Adam nu ajunsese.

– Sunt \ngrijorat`, zise Bess, nervoas`.

– De ce? De obicei se \ntoarce a[a târziu.

– Da, [tiu, dar niciodat` nu face asta când ia tractorul. {tie c`

\ntotdeauna \mi fac griji dac`-l [tiu pe drumurile alea periculoase, a[a

c` mereu \mi spune la ce or` revine [i o respect` \ntotdeauna. Azi

mi-a spus c` o s` se \ntoarc` pe la [ase, iar acum e trecut de [apte [i

jum`tate.

– Poate c` s-a luat cu treaba [i nu s-a uitat la ceas, suger` fata.

Bess d`du din cap negativ.

– Pe unde s-a dus? \ntreb` Jody.

– S-a dus pe dealuri s` caute o pies` de ma[in` care i-a c`zut

\ntr-o vale. {i tu [tii cât de periculoase sunt drumurile pe acolo!

– Te gânde[ti la toate accidentele de tractor despre care ai citit

prin ziare, nu? Uite ce e, dac` te face s` te sim]i mai bine, o s` merg

dup` el, s` v`d cum st` treaba. Dar sunt sigur` c`-]i faci griji degeaba.

Fata se rug` s` nu se \nnopteze a[a de repede. Nu credea c` Adam

se accidentase, dar nu-i surâdea deloc ideea de a se \ntoarce acas` pe

\ntuneric. Urm`ri dârele de tractor imprimate \n noroi. Când ajunse

\n sfâr[it pe dealuri, v`zu locul unde se pierdeau urmele [i crezu c`

tractorul coborâse \ntr-una din v`i. Desc`lec` [i cobor\ dealul.

|ncremeni când v`zu ma[ina r`sturnat` [i nici urm` de Adam. |ncerc`

s` scruteze \mprejurimile, dar nimic. La un moment dat, v`zu ceva.

Adam era pe jum`tate prins sub tractor. Alerg` spre el [i \[i d`du

seama c` era \n via]` [i con[tient.

– Cine e? Jody?

– Da, Adam, eu sunt. Bess se \ngrijorase când a v`zut c` n-ai ajuns

la timp, spuse fata, \ncercând s` r`mân` calm`. Te doare ceva?


– Nu, nu simt nimic. Doar rece.

|[i scoase puloverul, ne]inând seama de faptul c` pe dedesubt nu

avea altceva \n afar` de un sutien. Tot ce dorea era s` g`seasc` ajutor,

cât de repede posibil. |ntre timp \ns` trebuia s`-l ajute cu ce avea la

\ndemân`. |mp`turi bluza [i i-o a[ez` sub cap.

– M` duc dup` ajutor. Dar nu reu[i s` plece, pentru c` el \i prinse

mâna.

– De ce s`-]i ba]i capul? Nu te poate opri nimeni dac` fugi acum.

Nu-]i pas` deloc de mine. De fapt, am fost sigur c` te vei bucura s`

m` vezi \ntr-o astfel de pozi]ie. De ce s` nu profi]i de [ansa asta ca s`

scapi?

Jody se uit` la el, un om puternic [i impun`tor, complet

neajutorat. Depindea de ea [i era un sentiment nou s` [tie c` e \n

mâinile ei [ansa lui de supravie]uire. Zâmbi.

– Pune-mi mai târziu \ntrebarea asta, [i poate c` atunci o s`-]i

spun [i de ce.

***

Parc` a trecut o ve[nicie pân` ce un fermier din vecin`tate a venit

[i l-a ajutat pe Adam s` scape de sub ma[in` [i s`-l duc` acas`. Jody

\ncerca din r`sputeri s-o conving` pe Bess c` totul va fi bine, dar nu [tia

dac` nu cumva \ncerca s` se conving` pe ea de lucrul `sta. Din fericire,

doctorul fusese chemat [i era deja acas` când l-au adus pe Adam. Dup`

ce l-a examinat [i i-a bandajat r`nile, se \ntoarse spre Jody.

76 ALICE HARRISON

– Tu e[ti Jody? \ntreb` el [i dup` ce fata d`du afirmativ din cap,

zise: crezi c` te po]i duce \n ora[ \n seara asta, ca s` iei

medicamentele? [i-i \ntinse o re]et`.

– Da, sigur.

– Mi s-a spus c` mai bine merge un vecin dup` ele, dar domnul

Slade a insistat s-o faci tu. A zis c` o s` g`se[ti cheile de la ma[in` \n

biroul lui.

– Nu e nimic serios, nu, doctore? \ntreb` Bess nelini[tit`.

– Nu. E doar [ocul. A stat sub greutatea aia destul de mult timp.

O s` simt` pu]in disconfort \n seara asta, dar i-am prescris un sedativ

care-l va ajuta s` adoarm`. I-am mai dat ni[te unguente cu care s`-[i

masese por]iunile r`nite, iar dup` câteva zile de odihn`, va fi ca nou.

Cred c`-i trebuie mai mult decât un tractor ca s`-l doboare.

Jody conduse cu grij` spre ora[. Se uita din când \n când la bordul

ma[inii. V`zu c` are rezervorul plin [i un motor puternic. |n mod

involuntar, \ncepu s` gândeasc`. Putea s` ajung` departe. Ce ocazie

minunat`, chiar sub nasul ei! Adam nu \nsemna nimic pentru ea [i,

\n plus, doctorul spusese c` se va face bine. Dar \n acel moment, mai

mult ca sigur c` avea dureri [i se chinuia s` adoarm`. Dac` nu se

\ntorcea cu medicamentele, [tia c` Bess n-avea s-o ierte niciodat`.

{i ce-i p`sa ei? Le-ar fi pl`tit cu vârf [i \ndesat pentru c` au

for]at-o s` lucreze trei luni la ferm`. Nu trebuia s` procedeze a[a. Nu

trebuia s` se poarte ca [i cum el ar fi fost judec`torul [i s-o condamne

la munc` silnic` pentru Dumnezeu [tie cât timp de acum \ncolo!

Putea s` ajung` la Hawkes Bay pân` diminea]a. |[i putea g`si acolo

ceva de lucru [i dup` ce strângea bani, putea merge \n sud, ca s`

\nceap` o nou` via]`.


{i atunci, ce mai a[tep]i? se trezi \ntrebându-se. Du-te acum, cât

mai ai ocazia!

Dar n-o f`cu. Se duse la farmacie, lu` medicamentele [i conduse

spre ferm`. |[i d`du imediat seama c` Adam [tia, trebuia s` [tie c` era

posibil s` nu se mai \ntoarc` [i atunci special \i spusese doctorului

s-o trimit` pe ea \n ora[, [i nu pe unul din vecini. Dar de ce? Ca s-o

testeze? Dac` a[a era, riscase s` piard` o ma[in` bun` [i s` petreac`

o noapte f`r` calmante. Sau poate credea c` nu era nici un risc? Oare

era atât de sigur pe ea? {tia c` avea s` se \ntoarc`? Jody f`cu o

grimas`. Dac` era a[a, [tia mai multe decât ea.

Evident, Bess nu fusese sigur`. Jody putea jura c` femeia n-a stat

o clip` lini[tit` de la plecarea ei, de team` c` nu se va \ntoarce.

Salutul ei era unul de u[urare:

– Te-ai \ntors!

– Da, a[a c` acum te po]i relaxa.

– O s` am grij` de asta. Mul]umesc, Jody.

– Pentru nimic, replic` fata, cu senin`tate. Am mers cât de repede

am putut. Dar [tia c` nu pentru asta \i mul]umea femeia. O s` i le duc

eu. Lu` pastilele [i paharul cu ap` din mâna lui Bess. |mi dai voie?

Bess ezit`.

– Bine, du-te, dar s` [tii c` Shona e cu el.

– Da? Trebuia s`-mi \nchipui. Dar nu pentru mult, \[i zise ea.

Deschizând u[a de la dormitorul lui Adam, o v`zu pe Shona stând

lâng` el, aproape de pat. Mâinile le erau \mpreunate [i capetele

apropiate.

Dintr-un motiv pe care Jody nu [i-l putea explica, sim]i un junghi

\n inim`.

78 ALICE HARRISON

– |mi cer scuze de \ntrerupere, dar vizitatorul tù trebuie s`

plece, zise ea, uitându-se la Adam.

Shona se ridic` [i o privi cu rùtate.

– Cu ce drept spui tu când vizitatorii trebuie s` vin` [i s` plece?

\ntreb` ea, ridicând din sprâncene.

– Cu dreptul `sta! zise fata ridicând paharul cu ap` [i

medicamentele.

– Oh! Shona d`du uimit` din cap. Se uit` la Adam. Ce norocos

e[ti, Adam, c` ai o asistent` care s` aib` grij` de tine! zise ea cu ironie.

– Da, a[a e, adùg` Jody. {i acum, c` ai luat la cuno[tin]` faptul

`sta, po]i ]ine seama de ce a zis asistenta [i s` pleci?

Shona se \mbujor`, pentru c` nu se a[teptase la un asemenea

tratament.

– Adam..., strig` ea apoi adùg` repede: ei bine, poate chiar ar fi

indicat s` plec, acum. Probabil c` e[ti extenuat. O s` vin mâine s` te

v`d.

Se aplec` s`-l s`rute, dar Jody o preveni:

– S` nu faci asta! Nu pot permite ca pacientul s` contacteze un

virus \n starea \n care se g`se[te.

Shona se ridic`, enervat` [i iritat`. |i mai arunc` lui Jody o privire

acr`, \i spuse lui Adam noapte bun`, apoi \[i lu` geanta [i plec`.

Dup` scena asta, Jody nu putea s`-l priveasc` pe Adam \n ochi.

Când o f`cu \ns`, r`mase surprins` de zâmbetul lui.

– Shona n-ar trebui s` te lase s-o \mpungi atât, zise el.

– O merit`, dac` nu [tie s` se apere!

– Oh, va \nv`]a s` fac` asta, nu-]i face griji! Doar c` nu e obi[nuit`

cu felul `sta de tratament.


A avut o via]` foarte protejat`. Acord`-i pu]in timp [i probabil

c`-]i va da exact ceea ce meri]i.

– M` \ndoiesc. E genul de fat` care n-a avut de-a face \n via]` decât

cu lucruri frumoase. Niciodat` nu va fi nevoit` s` se amestece \n

treburi nepl`cute.

– A[a cum a trebuit s` faci tu?

– Eu n-am ie[it niciodat` din ele. M-am n`scut sub auspicii

sumbre [i a[a mi-am continuat toat` via]a. N-am cunoscut niciodat`

partea frumoas` a lucrurilor, zise ea cu am`r`ciune.

– Dar când Brent a murit? Nu crezi c` asta a pus o umbr` \n via]a

Shonei?

Jody r`spunse f`r` s` ezite:

– Ea a pierdut un prieten. Bine\n]eles c` moartea lui o afecteaz`,

dar nu simte ceea ce sim]i tu.

– A fost \ndr`gostit` de Brent, de când erau copii.

– Nu fi bleg, de tine e \ndr`gostit`.

– De mine?

– E tipul de fat` care tr`ie[te pentru a se c`s`tori [i cu siguran]`

o va face cu primul care-i va ie[i \n cale. A tr`it atât de mult

\nconjuart` de oameni care s-o r`sfe]e, \ncât nu poate face fa]`

realit`]ii de una singur`. Are nevoie de siguran]` [i devotament, de

cineva pe care s` se poat` baza oricând [i care s` fie mereu gata s` o

protejeze. Asta e ceea ce crede ea despre dragoste. E genul

neajutoratei care are nevoie de cineva de care s` depind`.

– Iar tu e[ti exact opusul?

– A[a ar trebui. N-am avut p`rin]i de care s` depind, pe care s`

m` bazez sau care s` m` ajute.

80 ALICE HARRISON

Niciodat` n-am avut siguran]`, a[a c` n-are cum s`-mi fie dor de

ceva ce n-am avut niciodat`.

– Dar unchiul [i m`tu[a ta?

– M`tu[a m` ur`[te.

– Cu siguran]` din cauza ta, nu?

Jody d`du vehement din cap.

– Nu m-a dorit niciodat`, dar unchiul Perry e fratele tat`lui meu

[i a considerat c` trebuie s` m` ia la el dup` moartea p`rin]ilor. Poate

c` ]inea pu]in la mine, dar n-am cum s` [tiu sigur asta. Roseann era

o femeie dominatoare [i f`cea tot ce-i st`tea \n putin]` ca s`-l \ntoarc`

\mpotriva mea, dar asta n-a putut s-o fac` niciodat`, numai

Dumnezeu [tie de ce. Eu am f`cut tot ce mi-a stat \n putin]` s-o ajut.

– Trebuie s` fi existat vreun motiv din cauza c`ruia s` se poarte

a[a cu tine.

– Nu-mi spune c` Bess nu ]i-a povestit!

– Bess nu mi-a spus nimic despre familia ta.

– Nu-mi vine s` cred.

– ~sta e adev`rul, o asigur` el.

Jody \l crezu \n cele din urm`, [i-i explic`:

– Roseann este o femeie imoral` [i eu am descoperit lucrul `sta.

De aceea, \ncerca s`-l instige pe unchiul Perry \mpotriva mea, pentru

c` dac` doream, puteam s`-i dovedesc asta. {tia c` doar trebuia s`

spun unchiului un cuvânt din tot ce [tiam [i Dumnezeu [tie ce s-ar fi

putut \ntâmpla. Dar n-am f`cut-o niciodat`. Bietul meu unchi avea

deja destule de tras de pe urma mea. Dar pentru c` [tia c` oricând

puteam s` vorbesc, Roseann intrase \n panic`. Trebuia s` scape

\ntr-un fel de mine, [i acum a reu[it. Nu mai sunt un pericol pentru


giannijollys

nici unul din ei [i nici pentru pozi]iile lor sociale... Brusc, se opri. |mi

pare r`u, vorbesc prea mult. Mai bine ai lua pastilele astea [i apoi voi

pleca s` te las s` dormi, altfel voi avea de-a face cu doamna Slade.

Când se \ntoarse s`-i dea medicamentele, el o prinse de

\ncheietura mâinii.

– De ce te-ai \ntors? Ai avut de dou` ori [ansa s` pleci. De ce n-ai

profitat?

– Erai foarte sigur de mine, nu-i a[a?

– Ba nu eram deloc. De obicei nu pun pre] pe noroc, dar \n seara

asta am f`cut-o.

– M` testai.

– Cred c` da.

– Eram pe punctul de a nu m` \ntoarce. A[a c` aproape \]i

pierdeai [ansa. Aveam de gând s` m` duc la Hawkes Bay [i s`-mi

g`sesc ceva de munc` acolo.

– {i de ce n-ai f`cut-o?

– Pentru c` aveai nevoie de mine, \i r`spunse ea, cu simplitate.

De aceea n-am plecat l`sându-te prins sub tractor. Aveai nevoie de

mine, nu-i a[a?

– Da. Cu siguran]`, aveam nevoie de cineva.

– Nimeni n-a mai avut nevoie de mine \nainte. Nimeni. Pân` [i

doamna Slade a trebuit s` se bazeze pe mine, pentru c` avea nevoie

de ajutorul meu.

Adam \i eliber` \ncheietura [i fata stinse lumina.

– E atât de important pentru tine ca cineva s` aib` nevoie de

ajutorul t`u? o \ntreb` el pân` s` ias`.

Jody t`cu o clip`.

82 ALICE HARRISON

– Da, cred c` da. Toat` via]a am cùtat ceva. Nu [tiu ce, doar ceva.

|n seara asta, am g`sit ceea ce cùtam. Am nevoie s` fiu de folos.

Vreau ca oamenii s` aib` nevoie de ajutorul meu.

– Cu to]ii avem nevoie de cineva, Jody.

– Da, dac` n-ar fi a[a, de ce-am mai trì?

– M` bucur c` tu ]i-ai g`sit un scop.

– A[a e. Noapte bun`, Adam, zise ea cu blânde]e.

***

|n zilele urm`toare, Jody se sim]i din ce \n ce mai bine. De-acum,

via]a avea pentru ea un nou sens [i era foarte \ncântat` c` l-a

descoperit. Era fericit` [i vesel` [i chiar sim]ea pu]in` simpatie din

partea lui Adam [i Bess. Chiar spera ca \ntr-o zi s-o poat` ierta pentru

rùl pe care li-l pricinuise.

Vineri, când Adam avu voie s` se ridice din pat, o rug` pe Jody

s`-l duc` pân` \n ora[.

– Trebuie s` fac provizii, \i spuse el.

– Sigur, mi-ar face pl`cere. Jody se \nveseli, pentru c` \i pl`cea s`

mearg` cu ma[ina. Era perioada s`rb`torilor de iarn`, iar ora[ul avea

s` fie plin cu decora]ii [i podoabe.

|mbr`c` un costuma[ verde pal [i o geant` asortat`. P`rul [i-l

prinse \ntr-o coad` simpl` [i nu se machie deloc, pentru c` era foarte

cald. Pe tot parcursul drumului, Adam o privi cum conducea cu

foarte mare aten]ie.


– Nu-mi vine s` cred c` tu e[ti fata care a venit a Riverview cu

câteva luni \n urm`. E[ti complet schimbat`!

– E un compliment? râse Jody, f`r` s` ascund` pl`cerea pe care

i-o f`ceau vorbele lui.

– Cred c` da. Schimb` imediat subiectul. Peste o s`pt`mân` e

ziua m`tu[ii Bess, a[a c` vom organiza o petrecere pentru ea.

– Vom?

– Da, Shona s-a oferit s` m` ajute s` trimit` invita]iile [i s` mai

aranjeze câte ceva.

Jody fu dezam`git`.

– Dar nu puteam eu s` te ajut?

– Ba da, o vei face [i tu. Sunt multe lucruri care trebuie aranjate.

{i \n plus, hambarul trebuie cur`]at.

– Da, sun` grozav, zise ea f`r` s` zâmbeasc`.

– Speram c` vei alege tu decora]iunile [i cadoul pentru Bess, \n

timp ce eu m` ocup de afaceri. {i po]i s`-]i mai cumperi [i o rochie

pe care s-o por]i la petrecere.

Imediat, Jody se \nveseli.

– Da, sigur c` mi-ar pl`cea!

– Bun, o s` stabilim un loc unde s` ne \ntâlnim disear`, s` lu`m

cina.

A fost l`sat` singur` toat` dup`-amiaza, dar nici nu i-a trecut prin

minte c` ar putea sc`pa. I-a f`cut pl`cere s` aleag` decora]iile pentru

petrecere, cadoul pentru Bess [i o rochie pentru ea. Mai târziu, când

s-au \ntâlnit [i s-au dus s` m`nânce la un restaurant chinezesc, i-a

ar`tat tot ce luase.

– E ideal, zise Adam când v`zu cadoul pentru Bess.

84 ALICE HARRISON

{i tu, ce ]i-ai luat?

– E \n ma[in`, dar nu ]i-o ar`t. O s-o vezi atunci. Mai bine le-a[

duce [i pe astea la ma[in`, ca s` nu le murd`resc. Ie[i din resturant

[i se \ndrept` spre ma[in`.

– Bun`, Jody! se auzi o voce cunoscut`.

Când privi \n jurul ei, \ncremeni. Lâng` ma[in`, erau to]i b`ie]ii

din fosta ei ga[c`, pe motociclete, inclusiv Rod Bains.

– Bun`, Rod, zise ea.

– Nu ne-am v`zut de mult timp, nu? \ntreb` el, jucându-se cu un

lan].

– Da, a[a e, r`spunse ea, \ncercând s` g`seasc` un pretext ca s`

intre mai repede \n local.

– Te-am v`zut intrând \n restaurantul `sta. Nu mi-a venit s` cred

c` erai tu. Se d`du jos de pe motociclet` [i se apropie de ea.

Fata se \ndep`rt` de el, pân` sim]i c` se lipe[te de ma[ina lui

Adam. V`zându-i reac]ia, Rod le arunc` o privire celor din ga[c`,

\nainte s` se apropie de ea.

– Care-i problema, iubito? Doar nu te temi de mine, nu? Tu,

c`reia nu i-a fost niciodat` fric` de nimeni [i de nimic! O lu` de

\ncheieturi. Ea \ncerc` s` se elibereze, dar b`iatul i le suci pân`

aproape \i d`dur` lacrimile de durere. Râse. Hei, nu te mai preface

atât! Sunt eu, Rod Bains, nu-]i mai aminte[ti?

– D`-mi drumul, Rod. Te rog, \i zise ea, calm.

– Vreau un s`rut, doar de dragul vremurilor bune. Tot mai e[ti

fata mea.

– Nu sunt fata ta, Rod. Niciodat` n-am fost. Acum, te rog s`-mi dai

drumul.


– Oh, acum chiar m-ai r`nit! râse el dispre]uitor. |nc` vreau s` mai

fii fata mea. Nu m-am sup`rat pe tine pentru c` m-ai aruncat ca s` te

cuplezi cu fermierul acela manierat [i stilat. Dar acum, el e mort, nu?

|mi pare rù de ce s-a \ntâmplat. Dar tu e[ti tot a mea, iar mie nu-mi

pas` dac` acum e[ti curat` [i \mbr`cat` frumos. Apoi \ncepu s-o

s`rute.

|i sim]i mirosul de bere [i hainele murdare [i sim]i cum i se face

rù. Se zb`tu s` se elibereze, \n timp ce lacrimi de furie \i curgeau pe

obraji. La fel sim]ise [i cu Harry Lawson! Oh, Doamne, dac` Adam ar

fi fost aici, dac` ar fi venit dup` ea!

Dintr-o dat`, Rod nu mai era pe ea, ci la picioarele ei.

– Duce]i-l acas`! le zise Adam restului de bìe]i. {i \nc` un lucru.

Dac` se mai atinge cineva de Jody, va c`p`ta cu siguran]` mai mult

de atât. A]i \n]eles? Acum, valea!

Dup` ce plecar`, Adam se apropie de fata sprijinit` de ma[in`,

care-[i [tergea obrajii de lacrimi.

– Oh, dac` n-ai fi venit, nu [tiu ce s-ar fi \ntâmplat! spuse ea,

alergând spre el, iar lui i se p`ru firesc s-o prind` \n bra]e.

Râse de reac]ia ei.

– Credeam c` e[ti genul care n-are nevoie de protec]ie. Haide, o

s` te duc acas`.

– Nu, e \n regul`, pot conduce [i singur`.

– Ba nu-i a[a. Acum, hai \n ma[in`. O s` mânc`m acas` ceva.

– Da, când vom ajunge acas`, zise ea oftând [i a[ezându-se pe

scaunul din fa]`. Se sim]ea \n siguran]` al`turi de Adam, [i-i pl`cea

sentimentul `sta.

– |i [tiai pe tipii ìa?

86 ALICE HARRISON

– Da, erau ni[te b`ie]i din fosta mea ga[c`.– {i cel care nu te l`sa \n pace nu era cel cu care dansai la

Flamenco?– Ba da. Nu [tiu cum de-l puteam l`sa atunci s` m` s`rute. Acum

mi s-a p`rut resping`tor.– Atunci, probabil c` nu te gândeai la asta.– {tiu. Cât mi-ar fi pl`cut ca atunci s` [tiu câte [tiu acum! Nimeni

n-ar fi r`nit [i Brent poate c` n-ar fi mort.– Brent tot ar fi mort, iar tu ai fi \ncurcat`, deprimat` [i nelini[tit`

din cauz` c` nu ]i-ai g`sit ]inta \n via]`. {i n-ai fi avut nimic din ce aicâ[tigat acum.

– Oh, ba da, Brent ar mai fi fost \n via]`.– Jody...– Da?– Las`.– E a dou` oar` când faci asta.– Ce fac?– |ncerci s`-mi spui ceva, apoi te r`zgânde[ti.Adam nu-i r`spunse, iar fata, dezam`git` [i \ncurcat`, nu mai

scoase nici un cuvânt.


Capitolul 6

Veni [i marea zi. Gr`dina ar`ta minunat. Felinare colorate d`deauaspect de basm aranjamentului din hârtie creponat` care fusesea[ezat pe mese, printre bolurile cu punci [i platourile cu aperitivereci [i friptur`. Tot ce mai lipsea, erau invita]ii, care nu \ntârziar` s`apar`.

Jody muncise mult pentru preg`tirile din ziua aceea [i acum eramândr` de ceea ce f`cuse. Totul mersese ca pe roate. Nu [tia de ce,dar \[i dorea s` fie un mare prilej de bucurie pentru Bess. Doar dup`ce toat` lumea mâncase, Jody s-a sim]it u[urat` [i s-a dus s` seschimbe de hainele pe care [i le pusese pentru a ajuta la servit. Dar,\ntre timp, cei optzeci sau chiar o sut` de oameni se distrau deminune [i Jody v`zu c` Bess, \mbujorat` [i zâmbitoare, era \ncântat`peste m`sur` de aten]ia care i se acorda.

Tân`ra, acum \mbr`cat` cu noua rochie [i cu un machiaj aplicatdiscret pe tr`s`turile ei delicate, cobor\ s` se al`ture celorlal]i. Dar,ajuns` \n sufragerie, se opri. Adam o a[tepta.

– Ei bine, \n]eleg c` asta e noua ta rochie! |]i vine de minune!

– |]i place? \ntreb` ea, f`când o piruet`. Era o rochi]` din bumbac

alb, cu dou` vol`na[e [i cu bretelu]e.

– Sigur c` da. E perfect`!

– Mul]umesc. Dar ce e cu tine aici? Am crezut c` e[ti deja pe ring.

Apoi ad`ug`: doar nu m` verificai?

Adam zâmbi [i d`du din cap \n semn c` nu.

– M` asiguram c` te-ai dus s` te schimbi. M`tu[a Bess era

\ngrijorat` c` \nc` mai lucrezi, a[a c` i-am promis c` voi avea grij` s`

te bucuri de petrecere.

– |n]eleg.

– ~sta e adev`rul! zise el. Vrei s` bei ceva \nainte s` ie[im? A[ vrea

s` fac un toast.

Jody \l privi, surprins`.

– Bine, beau \n cinstea a ce vrei tu.

B`rbatul turn` \n dou` pahare [i \i d`du [i ei unul.

– Vreau s` bem \n cinstea ta, Jody, s` reu[e[ti \n tot ce \]i propui

dup` ce vei pleca de la ferm`, s` g`se[ti pe cineva care s`-]i fie pe

plac, care s` te iubeasc` [i s` aib` nevoie de tine [i al`turi de care s`

ai parte de fericirea dup` care tânje[ti. Lu` o \nghi]itur` din pahar,

f`r` s-o sl`beasc` din ochi.

– Eu... nu \n]eleg, spuse ea \n cele din urm`. Vrei s` spui c`...

– E[ti liber` s` pleci, Jody, oricând dore[ti.

Dar Jody \nc` se mai holba la el, nedumerit`.

– Dar nu \n]eleg, repeta ea, mai mult pentru sine decât pentru

b`rbatul din fa]a ei. |i spusese c` putea pleca oricând dore[te. Era

liber` – asta o \n]elegea. Ce nu \n]elegea, era de ce se sim]ea dintr-o


dat` atât de trist`. De ce nu sim]ea nevoia c` trebuie s` ]opìe de

bucurie?

– Jody, de ce ai f`cut fa]a asta?

– Ce fa]`?

– Ca [i cum te-a[ fi condamnat la moarte.

Spre groaza ei, ochii i se umplur` de lacrimi [i puse repede

paharul pe mas`, gr`bindu-se s` ias` din camer`.

– Jody, ce s-a \ntâmplat? strig` Adam dup` ea, urmând-o pân` \n

curtea din spate. Se \ntoarse [i \[i puse [i el paharul lâng` al ei,

mormìnd: femeile!

Furioas` pe ea, Jody \[i [terse repede lacrimile care riscau s`-i

strice machiajul.

Ajunse aproape de invita]i [i v`zu c` nimeni nu mai dansa. |n

schimb, Jim Barrie le atr`gea tuturor aten]ia c` avea ceva important

de spus. Jody \[i d`du imediat seama c` era ame]it de bùtur` dup`

felul \n care gesticula [i vorbea. Dar chiar [i a[a, se trezi [i ea c`-l

prive[te atent`.

– A[a c` toat` lumea e invitat` s`-[i umple paharele, pentru c` a[

vrea s` bem \n cinstea logodnei fiicei mele cu vecinul [i prietenul

meu cel mai bun, Adam Slade. Ast`zi, vreau s` bem \n cinstea lor!

Dar... unde e Adam?

Lumea scoase chiote de bucurie [i ciocni paharele. Forma]ia

\ncepu s` cânte [i invita]ii fur` pofti]i la dans, \n timp ce Jody,

\nm`rmurit`, privea totul f`r` s` vad` de fapt nimic.

Deci, `sta era motivul pentru care Adam o l`sa s` plece. N-ar mai

fi fost loc [i pentru ea, dup` ce avea s` se \nsoare cu Shona. Dar de

ce n-a venit s`-i spun` asta de la \nceput? {tia prea bine de ce nu era

90 ALICE HARRISON

dorit`. |nchise ochii [i se \ntoarse s` plece, dar se trezi c` se izbe[te

de Adam, care cu siguran]` st`tea de ceva timp \n spatele ei.

Repede, se d`du \napoi [i-l privi. Apoi, venindu-[i \n fire, zise cu

dispre]:

– Ia te uit`, chiar e o noapte a toasturilor. Mai bine ai intra [i ]i-ai

face datoria. Ah, [i nu uita s` bei [i \n cinstea m`tu[ii tale. Pân` la

urm`, asta e noaptea ei, nu? Merse pe lâng` el, [i \nainte s`-l

dep`[easc`, se opri. Ah, aproape uitasem. Felicit`ri pentru logodn`,

zise ea, luându-i mâna. {i asta este de la Brent, mai ad`ug`,

scuturând-o. Iar asta e de la mine. |i puse o mân` dup` gât [i-l trase

pu]in spre ea, dup` care \l s`rut` pe buze cu pasiune [i delicate]e,

\ncet, ca s` simt` tot ceea ce dorea ea s` simt` [i ca to]i curio[ii care

\i priveau s` aib` parte de un spectacol pe cinste.

Vechea Jody, pe care o crezuse disp`rut` pentru totdeauna, se

\ntorsese [i era gata de atac.

Dup` ce-l eliber`, fugi pân` \n cas`.

Acum, n-are decât s` explice cum o [ti mai bine, se gândi fata.

N-are decât s` se \nsoare cu pre]ioasa lui Shona. O s`-i ar`t c` nu-mi

pas`! Of, dar pentru el nu \nsemn nimc!

Lu` un cal din grajd [i fugi cu el pe câmp. Nu se opri decât dup`

câteva ore, când se gândi s` se \ntoarc`. Era aproape diminea]`, toat`

lumea plecase [i nici o lumin` nu mai era aprins`. Lui Jody \i p`rea

bine c` nu era nimeni care s-o vad`. Desc`lec` [i duse \n grajd calul

care abia mai putea merge.

– |mi pare r`u, Mecca!

– Chiar ar trebui!

Jody se \ntoarse [i-l v`zu pe Adam cum se apropia furios de ea.


– Ar trebui s` fii biciuit` pentru c` ai c`l`rit iapa asta pân` la

extenuare! Ce voiai s` faci? S-o omori? zise el smulgându-i frâul din

mân`.

– |mi... pare rù. Am crezut... Pur [i simplu, nu m-am gândit.

– Niciodat` n-o faci, nu-i a[a, Jody? zise el, cu rùtate. Mai \ntâi

ac]ionezi, [i apoi regre]i. Am crezut c` ai mai \nv`]at [i tu ceva, dar

e[ti la fel de aiurit` ca la \nceput. Am eu grij` de Mecca. Du-te \n cas`

[i a[teapt`-m`. Vreau s` vorbesc cu tine.

Când Adam se \ntoarse, o jum`tate de or` mai târziu, o g`si pe

fat` \n fa]a barului, punându-[i o bùtur`.

– Câte pahare ai bùt pân` acum? \ntreb` el.

Se \ntoarse spre el, ridicându-l pe cel din mân`.

– Trei, zise ea cu blânde]e. Ai ceva de obiectat c`-mi s`rb`toresc

plecarea? Ridic` paharul [i-l lipi de buze, dar \nainte s` poat` lua o

\nghi]itur`, Adam \i d`du peste mân` [i-l arunc` pe podea.

– Nu, n-am nimic de obiectat, strig` el, dac` ar fi fost un motiv

mai bun pentru care s` bei trei! Dar cred c` \ntr-un fel \ncercai s`

ameliorezi vina pe care o sim]eai pentru ce i-ai f`cut calului.

– {i ce i-am f`cut calului? Pot s` fac fa]` la orice.

– M` \ndoiesc c` mai po]i gândi dup` trei pahare. Ce s-a

\ntâmplat de e atât de speriat?

– Speriat? repet` ea.

– Da, mi-a luat o gr`mad` de timp ca s`-l lini[tesc. Trebuie s`-l fi

speriat ceva.

– Nu l-a speriat nimic! zise ea scurt. Doar c` devenise agitat, [i

voia s` se \ntoarc` la grajd.

Adam ]ip` la ea:

92 ALICE HARRISON

– Chiar n-ai \nv`]at nimic? N-ai \nv`]at nimic de când ai venit aici?

Când vei pleca de aici, o s` fii persoana bun` \n care doreai s` te

transformi, a[a cum mi-ai spus \ntr-una din nop]ile trecute, sau o s`

fii vechea Jody?

– Da, probabil. Sunt ceea ce sunt [i nimeni nu poate schimba

asta! |n noaptea \n care am vorbit cu tine, am crezut c` am reu[it s`

m` schimb, dar acum \mi dau seama c` nu e deloc a[a. Nimeni nu se

poate schimba a[a, dintr-o dat`. {i \n plus, cred c` nici nu mai vreau.

Dac` oamenii nu m` accept` a[a cum sunt, atunci, ghinionul lor.

– Ba nu, e ghinionul t`u! o corect` Adam.

– Ei, atunci asta e grija mea, nu crezi?

– Nu trebuie s` ]ipi!

– Nu ]ip! Tu ]ipi la mine!

Adam oft` [i-i \ntoarse spatele.

– Du-te la culcare!

– Asta e tot ce doreai s` vorbe[ti cu mine?

– Putem discuta mâine detaliile plec`rii tale.

Fata f`cu ceea ce i se spusese [i se duse \n camera ei.

Dar nu adormi imediat, ci mai st`tu un timp, privind \n \ntuneric

[i gândindu-se la noaptea ciudat` care tocmai se sfâr[ise. Se foi \n

a[ternuturi [i, \ntr-un târziu, reu[i s` adoarm`.

Apoi, fu trezit` de ceasul de[tept`tor. Se uit` somnoroas` la or`:

patru jum`tate! De ce Dumnezeu uitase s` anuleze alarma?

Dar dup` câteva secunde auzi din nou zgomotul care o trezise.

Nu era ceasul. Parc` era un tunet \ndep`rtat, dar chiar [i somnoroas`,

\[i d`dea seama c` nu era tunet. Parc` venea din p`mânt, dar nu era

sigur`. |nc` o dat` se mai auzi zgomotul [i b`nuiala \i fu confirmat`.


Cutremur! strig` ea, s`rind din pat.

La \nceput au fost trepida]ii scurte care au f`cut pere]ii casei s`

vibreze pu]in. Apoi, toate lucrurile mici din camer` \ncepur` s` se

deplaseze care \ncotro.

– Oh, Doamne, nu e de mirare c` Mecca era atât de speriat`!

Fata ie[i repede din camera ei [i se gr`bi spre grajduri. Dar d`du

nas \n nas cu Adam, care mergea [i el tot \ntr-acolo.

– Jody!

– Nu m` po]i opri. Trebuie s-o lini[tesc pe Mecca. Sigur e foarte

speriat`!

– Jody! Nu te duce \n grajd!

Dar Jody fu mai sprinten` [i reu[i s` ias` afar`. |ns` nu f`cu mul]i

pa[i, pentru c` o pal` de vânt o izbi de zid [ sim]i cum o mân` o

prinde [i o trage \n cas`.

– Acum, \i zise el, ]inând-o strâns de umeri, nu te mi[ti de aici,

m-ai auzit? M`car o dat` f` ce ]i se spune [i nu mai comenta.

– Dar Mecca...

– Voiam s` m` duc eu s` v`d ce face. Chiar nu gânde[ti c` nu po]i

face nimic? Nici n-ai lini[ti-o pe ea, [i ai risca s`-]i pice [i o bucat` de

acoperi[ \n cap. Nu gânde[ti chiar deloc?

Dup` ce plec` Adam, Jody se a[ez` pe podea, cu picioarele

\ncruci[ate. Dup` cutremur, \ncepur` vânturile care f`ceau ravagii

prin zonele astea. |n Palmerstone nu se manifestau atât de violent,

dar pe câmp deschis erau \ntotdeauna mai puternice.

Oare unde se dusese Adam? se \ntreb` ea pentru a dou`zecea

oar`, \ncercând s` nu se mai gândeasc` la copacii care se curbau

pân` aproape de sol [i la vântul care vuia prin ferestre.

94 ALICE HARRISON

Biata Mecca! Poate c` dac` n-ar fi obosit-o atâta noaptea trecut`,

nu i-ar fi trebuit a[a mult timp s-o calmeze acum! Dar de ce o f`cuse?

A! Acum \[i amintea. Din cauz` c` era sup`rat` pentru c` aflase de

logodna dintre el [i Shona. |[i aminti [i de ce-i spusese când ajunsese

acas`. O s` se bucure când o s` scape de mine! gândi ea. N-am fost

decât o... Ei bine, era oricum doar vina lui, \[i spuse ea,

\ncruntându-se.

Dar unde era acum? |[i \ngust` ochii s` vad` dac` poate z`ri ceva

\n praful care juca \n aerul de afar`, dar nimic. Dintr-o dat`, sim]i un

junghi \n inim`. Poate c` Mecca era prea nervoas` pân` [i pentru el.

Poate l-a lovit [i... acum z`cea pe podea. Cu gândurile astea, ie[i din

cas` [i fugi spre grajd, f`r` s`-i pese de nimic. {i se opri doar când se

izbi de ceva cald [i tare – piepul dezgolit al lui Adam. Nu mai avusese

timp s`-[i trag` tricoul pe el.

– Oh Adam, zise ea, u[urat` c`-l vede.

– Parc` ]i-am spus s` r`mâi unde te-am l`sat! |i \ndep`rt` mâinile

pe care i le pusese \n jurul gâtului.

– Da, dar ai stat atât de mult. Eram sigur` c` s-a \ntâmplat ceva cu

tine, c` Mecca a...

– Mecca e bine acum, \i zise el, cu voce blând`.

– M-am gândit c` poate te-a r`nit. {i spre groaza ei, \ncepu s`

tremure.

Adam, confundându-i reac]ia cu frica, \ncerc` s` o potoleasc`

cum [tia mai bine:

– Cutremurul a fost unul mare, dar vântul n-a prea f`cut ravagii.

Deja s-a mai potolit.

– Nu mi-e fric`! protest` Jody.


– Haide, o s` te duc eu \n cas`, [i vru s-o ia \n bra]e.

– Pot s` merg! zise ea, \mpingându-l.

– E[ti obosit`, spuse el.

Dar [i el era, \[i d`du ea seama. Era obosit, plictisit [i totu[i atât

de indulgent.

– Oh, nu-mi mai spune cum sunt, strig` ea. {i nu mai \mi vorbi

ca [i cum a[ fi Mecca, pe care \ncerci s` o calmezi. Sim]ea c` era pe

cale s` izbucneasc` \n plâns, a[a c` se gr`bi s` se duc` \n cas`.

– Jody!

– Oh, du-te naibii! strig` ea, \n timp ce alerga.

Adam oft` [i d`du din umeri, dorind cu disperare s`-[i fi luat [i

]ig`rile cu el. Apoi, veni ceva la care se a[teptase – replica violent` a

cutremurului.

P`mântul se mi[c` pu]in, iar Jody, care se \ndrepta furioas` spre

cas`, se sperie [i c`zu \ntr-o b`ltoac`. Dup` ce totul se lini[ti, \l v`zu

pe Adam râzând cu poft` de fata plin` de noroi care \ncerca s` se

ridice. Ea \[i d`du cu demnitate p`rul de pe fa]` [i, de[i [tia c` situa]ia

ar fi fost amuzant` pentru oricine, sim]ea c` explodeaz` de furie. Cu

siguran]`, ar`ta ca o creatur` care nu apar]ine lumii `steia, [i sigur c`

\n alt` ocazie ar fi râs [i ea, dar nu acum, când Adam se amuza atât

pe seama ei.

– Ei, n-ai putut evita balta, nu-i a[a? Trebuia s` se \ntâmple [i una

ca asta.

Dar fata era atât de furioas` c`, \ncercând s` ias` din n`mol, c`zu

din nou, iar Adam izbucni din nou \n râs.

– E[ti un insensibil. De ce nu mi-ai spus c` ai s`pat aici?

– De ce a[ fi f`cut-o? zise el, printre hohote.

96 ALICE HARRISON

Nu [tiam c` aveai de gând s` faci o baie.

– Puteai m`car s` m` avertizezi.

– S` te avertizez? De când rebela Jody Linton ia seama la

avertismente? De când te [tiu, ai f`cut exact pe dos ce ]i-am spus. {i

dac` nici trei luni sub \ngrijirea mea nu te-au schimbat, atunci nu [tiu

dac` mai ai vreo [ans`.

– Oh, am luat-o de la cap`t cu povestea bietei Jody care nu-[i

g`se[te locul nic`ieri pe lumea asta. Sunt un caz pierdut, nu-i a[a?

– Ba o s` fii bine. Tot ce-]i trebuie, e o mân` ferm`.

– O mân` iubitoare care s` m` \ndrume, zise ea, dispre]uitoare.

– Nu, o mân` ferm`. Mi-e mil` de bietul b`iat care o s` aib`

ghinionul s` se \ndr`gosteasc` de tine. Nu cred c` va reu[i s` ]in`

pasul cu tine sau s` te ]in` sub control foarte mult timp.

– Deci, zise Jody, vrând s` profite de situa]ie, spui c`-mi trebuie

un b`rbat care s` m` ]in` din scurt [i s`-mi arate ce trebuie s` fac [i

s` spun ca totul s` fie bine.

– A[a e.

– Ei bine, tu ai reu[it s` faci asta cu brio pân` acum.

El se gândi pu]in, apoi d`du afirmativ din cap.

– A[a e. {i din doi pa[i o ajunse [i o ridic` din ap`. Dar n-o

eliber`, ci o lu` \n bra]e [i o strânse la piept.

Luat` prin surprindere [i speriindu-se pu]in, \ncepu s` tremure.

– Adam, zise ea, ia mâna de pe...

Dar protestul ei r`mase nespus, iar b`rbatul \i prinse capul \n

mâini [i o s`rut` pe buze. La \nceput sim]i c` nu mai are control

asupra corpului, dar \ncepu, pu]in câte pu]in, s` simt` pl`cerea

s`rutului [i fiorul dulce care-i str`b`tea [ira spin`rii.


{i, ca de obicei, ac]ion` f`r` s` gândeasc`. |l \nconjur` [i ea cubra]ele [i-i r`spunse la s`rut, \ntrebând \n [oapt`:

– De ce?– |mi e[ti datoare.– |]i sunt datoare cu asta? repet` ea, uimit`.Apoi \n]elese totul [i \ncremeni. |l \ndep`rt` de lâng` ea. Era \nc`

\ntuneric, a[a c` nu reu[ea s`-i vad` bine tr`s`turile fe]ei. Dar unlucru era sigur. Avea de gând s-o umileasc`, a[a cum f`cuse [i ea cuo sear` \n urm` \n fa]a logodnicei [i a prietenilor s`i. Ei bine, reu[ise,gândi ea, \ntorcându-i spatele. Dac` nici acum nu-[i d`dea seama cesim]ea pentru el, atunci, n-o va face niciodat`. Oare cum putuse s`uite de Shona Barrie? Dac`-[i amintea de ea, nu s-ar fi \ntâmplatnimic din toate astea.

– Schimb`-te de hainele astea ude [i nu te mai trezi devremediminea]`. Po]i dormi cât dore[ti.. A[a voi face [i eu.

– Da, mâine diminea]`, gândi Jody, ultima petrecut` la Riverview!

98 ALICE HARRISON

Capitolul 7

– Nu trebuie s` pleci imediat, zise Adam. De fapt, po]i r`mâne câtvrei.

– {tii prea bine c` nu-mi doresc s` r`mân. Vreau s` plec acum,spuse fata, cu hot`râre.

Era dou` [i jum`tate dup`-amiaz`, [i de[i fata se chinuise s` nudoarm` pân` târziu, nu reu[ise s` se trezeasc` \nainte de oraunsprezece. Nimic din ceea ce se \ntâmplase \n acea diminea]` nu oajuta s` ia decizia corect`. Bess \i spusese c` Adam a fost plecat laferma lui Barrie [i c` a stat acolo pentru prânz, iar acum era relaxat[i calm. Femea \i tot f`cea cu ochiul [i-i zâmbea, cu toate c` fata nu\n]elegea de ce. |n plus, mai avea [i o durere de cap pe care nu maireu[ea s-o calmeze.

Jody abia de-[i mai putea controla ner`bdarea. A f`cut zeci de turepe teras`, \nainte ca Adam s` apar`. Iar acum, era \n fa]a ei, spunându-i calm c` putea r`mâne la ferm` cât dorea. Pân` la urm`,dup` tot ce se \ntâmplase \ntre ei, acum \i venea greu s` mai dea \napoi.

Cu mâinile \n buzunare [i ne[tiind cum s` reac]ioneze, lovea u[or

cu piciorul una din u[ile terasei. Nu reu[ea s`-lpriveasc` \n ochi [i nu

\n]elegea de ce se purta astfel. Oft`.

– Ei, poate c` o s` pleci mâine, sau poimâine, dup` ce reu[esc s`

aflu dac` exist` cumva \n Palmerstone vreo locuin]` de \nchiriat [i

vreun post vacant.

– Nu! strig` fata. Asear` ai spus c` pot pleca oricând. Mi-am f`cut

bagajul [i vreau s` plec acum, azi. {i nu te deranja s`-mi cau]i de

lucru. Am eu grij` de asta. Iar \n ceea ce prive[te cazarea, voi locui la

c`minul de fete, pân` \mi voi putea permite un apartament.

Adam o privi \ncruntat [i se bucur` oarecum pentru c` reu[i s`-i

sus]in` privirea.

– Foarte bine, zise el, \ntr-un sfâr[it. Dar [tii c` e cam greu s`-]i

g`se[i de lucru \n perioada asta a anului, când to]ii elevii au vacan]`,

nu? Când o v`zu c` nu spune nimic, ad`ug`: ei bine, dac` asta vrei...

– E exact ceea ce vreau. {i se duse gr`bit` \n camera ei ca s`-[i ia

cele dou` valize pe care le a[ezase lâng` pat. Arunc` o privire camerei

pe care o ocupase temporar [i i se p`ru c` f`r` lucrurile ei e goal` [i

f`r` via]`. Dar nu \ng`dui emo]iilor s` o subjuge [i se gr`bi s`

coboare bagajul pe terasa unde o a[tepta Adam.

– Deci, pleci? Bess o privi cu ochi umezi, coco]at` pe o scar` de

unde d`dea jos ornamentele de la petrecere.

– Da, plec. Nu m` \ndoiesc c` e[ti bucuroas` c` \n sfâr[it scapi de

mine.

– Ba cred c` te va surprinde dac`-]i voi spune c`-mi va lipsi

compania ta, spuse femeia \ngândurat`. Ne-ar pl`cea s` mai stai, s`

[tii. De ce nu pleci dup` Anul Nou?

100 ALICE HARRISON

– Mul]umesc, dar i-am spus deja lui Adam c` vreau s` plec.

– {i chiar a[a e? Chiar vrei s` pleci?

– Am vrut s` plec de când am ajuns aici, sau poate c` nu ]i-ai dat

seama. Dar, oricum, unde e Adam? Jody se uit` \n jur, \ncercând s`

dea de b`rbat.

– Chiar aici, spuse el, venind pe la spatele ei [i luând valizele \n

mân`. Bess, vrei s` vii [i tu?

– Nu, mai bine m` ocup de ornamentele astea [i apoi trebuie s`

ud florile.

– Bine. N-o s` stau mult. {i se duse spre ma[ina parcat` \n fa]a

cur]ii.

– Ei bine, la revedere, Bess. Mul]umesc pentru tot, \i \ntinse Jody

o mân`.

Bess i-o lu` [i i-o strânse cu putere.

– La revedere, Jody. Dac` sim]i vreodat` nevoia s` te \ntorci, s`

[tii c` aici vei fi \ntotdeauna binevenit` – de data asta ca oaspete. Dar

chiar dac` nu se va \ntâmpla asta, mi-ar pl`cea s` ne dai un telefon

sau s` ne scrii câteva rânduri ca s` ne spui cum \]i merge.

– Nu promit nimic, dar dac` voi putea s` fac asta, o voi face. {i

mul]umesc \nc` o dat`. Se duse spre Adam clipind des ca s` alunge

lacrimile, pentru c` nici \n ruptul capului n-avea de gând s` le arate

cât de r`u \i p`rea c` pleac`.

Când urc` \n ma[in`, Adam \i \ntinse o batist`.

– Ce e asta? N-am nevoie de ea!

– Ba cred c` ai nasul pu]in \nfundat. O fi de la baia de

azi-diminea]`.

Cum?


Acum \ndr`znea s` mai [i râd` de ea? Lu` enervat` batista, sufl`

nasul [i se \ntoarse cu fa]a la geam [i a[a r`mase tot restul drumului.

Camera mare pe care o primise la c`minul de fete era dr`gu]`, dar

nici pe departe la fel ca cea pe care o p`r`sise. {i mai afl` c` trebuia

s` o \mpart` cu \nc` trei fete. Dar se gândi c` era mai bine decât

nimic. Se \ntoarse la Adam, care o a[tepta \n hol.

– |]i place? \ntreb` el.

– Da, replic` ea, f`r` s` ezite.

El d`du din cap a aprobare, apoi scoase din buzunar un plic mare

[i alb pe care i-l d`du.

– Ce e asta? \ntreb` ea suspicioas`.

– Sunt câ]iva bani de care sunt sigur c` vei avea nevoie.

– Ceva ce-mi datorezi tu, de data asta? \ntreb` ea sarcastic.

– Consider`-i o recompens`, dac` vrei. Eu cred c` o meri]i.

– {tii ceva? Nu vreau banii t`i [i n-am nevoie de ei! Nu sunt pe

deplin neajutorat`!

– Ia-i! spuse el pe o voce cu care nu te puteai certa. Nu [tii cât o

s` stai f`r` slujb`.

Ea râse.

– Ei bine, asta sigur trebuie s` o iau \n considera]ie!

Dar el nu mai spuse nimic, doar \i lu` mâna, \i a[ez` plicul \n

palm` [i-i strânse degetele.

– La revedere, Jody.

Cu triste]e, \l privi când se \ndep`rta de ea.

***

102 ALICE HARRISON

|n zilele urm`toare, Jody a c`utat prin ziare o slujb` care s` i se

potriveasc` din punct de vedere financiar [i care s` corespund` [i

calific`rilor ei, dar totul fu \n zadar. Pentru unele n-avea experien]a

necesar`, pe altele nu le dorea.

Cr`ciunul veni [i plec`. Majoritatea fetelor de la c`min s-au dus

acas`, s`-l petreac` al`turi de familiile lor, [i astfel Jody r`mase

aproape singur`, f`r` nimic de f`cut [i f`r` nimeni \n apropiere cu

care s` mai schimbe o vorb`. |[i aminti de felul \n care petrecea cu

unchiul [i m`tu[a sa s`rb`torile de iarn`. Petrecerile se ]ineau lan] [i

printre invita]i se num`rau doar persoane din elita societ`]ii. Jody

ajunse s` se \ntrebe chiar dac` nu cumva atunci când tr`ia cu unchii

ei, se sim]ea mai singur` decât \n c`minul de fete.

Pe la jum`tatea lunii ianuarie, Jody ob]inu, \n cele din urm`, o

slujb` la unul dintre cele mai luxoase localuri de servit ceai.

Un timp, i-a pl`cut s` fie chelneri]`. Personalul se purta dr`gu] cu

ea [i localul era destul de frumos, cu ferestre mari, prin care se

vedeau pia]a, trec`torii [i mun]ii din apropiere.

Pe m`sura trecerii timpului, evolua [i rela]ia ei cu Lee Hodges,

una din cele trei colege de camer`. Cheryl [i Anne erau t`cute, dar

Lee s-a dovedit mai apropiat` de firea ei, [i de[i nu planificase s`-[i

fac` o prieten`, pur [i simplu se \ntâmplase.

Lee era incredibil`. Sem`na cu vechea Jody. {tia \ntotdeauna

unde au loc cele mai tari petreceri [i rareori se urca \n pat \nainte de

ora unu.

Por]ile c`minului se \nchideau \n fiecare sear` la ora unsprezece,

dar Lee [tia pe de rost scara de serviciu, a[a c` nu era deloc o

problem` pentru ea.


– Dac` m` prinde, `sta mi-ar fi sfâr[itul, \i spuse ea \ntr-o zi lui

Jody. Dar cât timp o s` mearg` a[a, o s` dau ce e mai bun din mine.

E distractiv. Ar trebui s` \ncerci [i tu o dat`. De ce nu vii sâmb`t` cu

mine? O s` fie o petrecere beton la Awahuri.

– Awahuri? repet` Jody. Dar asta e la ceva distan]` de ora[. Cum

ajungi pân` acolo?

– Cu ma[ina. Eric are una veche [i \nc`pem cu to]ii \n ea. Dar ce

conteaz`, atâta timp cât ne duce unde vrem? Ei, ce zici? Vrei s` vii?

– Cred c` da. A cui e petrecerea?

Lee d`du din umeri. St`tea cu picioarele \ncruci[ate [i mu[ca

dintr-un m`r.

– Nu [tiu. Parc` e o petrecere de logodn`. Ce conteaz` dac` sunt

mul]i tipi dr`gu]i acolo?

Jody nu se putu ab]ine s` nu râd`. Când se uita la Lee, parc` se

privea pe ea cu un an \n urm`. I se p`rea c` trecuse atât de mult de

atunci.

N-avea nici un chef s` mearg` la petrecere, dar nici s` r`mân`

singur` \n c`min, unde putea gândi [i unde depresia o acapara de

fiecare dat`. Nu-i f`cea deloc pl`cere s` lucreze la restaurant. Nu-i

pl`cea s` serveasc` lumea, pentru c` nim`nui nu-i p`sa de ea.

|ncepea s` fie nemul]umit` [i s` se gândeasc` din nou la Adam. A[a

c`, poate c` o petrecere nu era un lucru atât de r`u.

A[a cum prev`zuse Lee, era una unde se dansa [i se mânca bine.

Jody veni preg`tit` s` se distreze, dar era sigur` c` ceva se va

\ntâmpla [i avea s`-i strice cheful. {i a[a se [i petrecu, pentru c` pe

ring nu era loc de dans [i cum intr` acolo, se [i sim]i purtat` din bra]e

\n bra]e, \ncercând s` danseze.

104 ALICE HARRISON

Oare ce i se p`rea atât de distractiv pe vremuri?

Dup` o or`, se s`tur` de \nghesuial` [i \ncerc` s` scape de pe

ring. G`si drumul spre ie[ire [i se duse \n curtea localului, ca s`

respire aer curat. Ce bine era când nu respira fumul dinùntru!

Pacea [i lini[tea de afar` \i aminteau de Riverview. Cât de mult \i

lipseau locurile acelea! Dar nu mai trebuia s` se gândeasc` la

trecut.Se trezi alergând gr`bit` \nùntru.

– Jody! Te-am cùtat peste tot! auzi ca prin vis vocea lui Lee.

Se \ntoarse [i o v`zu pe fat` ]inând de bra] un tân`r pe care Jody

nu-l cuno[tea [i pe care nici nu dorea s`-l cunoasc`.

– Lee, [tii cumva cât e ceasul? \ntreb` ea.

– Ce?

– Ceasul! repet` Jody, mai tare.

– Oh, nu-]i bate capul cu asta! zise fata cu nep`sare. Te distrezi?

– Da, sigur, o lini[ti Jody.

– Oh! Super! Noi mergem s` dans`m. Nu-i a[a Warren?

– Wayne, o corect` tân`rul.

– M` rog, nu conteaz`, atâta timp cât [tii s` te mi[ti pe ring. Pe

mai târziu, Jody.

– Dar... Lee... zise fata, \ns` nu mai reu[i s` adauge [i altceva

pentru c` tân`ra se pierdu \n mul]imea de pe ring. Se uit` la ceas [i

v`zu c` e dou` [i jum`tate [i ceva \i spunea c` nu vor reu[i s` plece

de acolo mai devreme de cinci. Dac` n-ar fi fost atât de departe de

ora[, ar fi plecat pe jos, dar cum distan]a era considerabil`, n-avea

ceva mai bun de f`cut decât s` a[tepte \n ma[in`.

La cinci [i un sfert, fetele au ajuns la c`min. Lee a urcat prima pe

scara de serviciu, urmat` de Jody.


giannijollys

– Te descurci? o \ntreb` Lee, când se apropiau de ultimele trepte.

– Da, pân` acum, zise fata, ridicând capul. Apoi scoase un ]ip`t

scurt pentru c` \i alunec` piciorul pe o treapt` [i se dezechilibr`. Se

prinse \n cele din urm` de o fereastr` deschis` [i, cu picioarele \n aer,

\ncerc` s` ajung` din nou la scar`. Dar era mai greu decât \[i putea

imagina [i sim]ea c` pierde toat` puterea din mâini.

– Jody, repede, d`-mi mâna! Pentru numele lui Dumnezeu, d`-mi

o dat` mâna! Lee se aplecase cât putuse, \ncercând s` prind` \n

\ntuneric mâna fetei.

– Nu pot... s` te prind... {i apoi, dintr-o dat`, mâna \i ced` [i sim]i

cum cade \n gol, senza]ia aceea oribil` pe care o sim]i când visezi.

Dar când se trezi, \[i d`du seama c` nu era un vis.

Dup` câteva momente, timp \n care nu reu[i s`-[i mi[te corpul,

realiz` c` era realitate ceea ce i se \ntâmplase. {i nu visa nici b`rba]ii

\mbr`ca]i \n alb care se mi[cau repede pe lâng` ea [i nici fetele

adunate pe sc`rile c`minului, care o priveau \ngrozite. Spera ca

cineva s`-i spun` [i lui Adam ce i se \ntâmplase. Dar [tia c` dac`

nimeni nu o va face, raportul din ziare nu-l va ]ine departe de spital.

Dar nu dorea s`-i vad` pe Roseann [i pe unchiul Perry. Deloc.

Sim]i, dintr-o dat`, cum mâna \i e strâns` cu putere. Era Lee.

Ultimul lucru pe care-l v`zu fu privirea ei \ndurerat` care \i ap`rea \n

minte din nou [i din nou, pân` când totul deveni o cea]` deas`...

***

106 ALICE HARRISON

O mân` rupt` [i fractur` de bazin! Ei bine, asta \nseamn` c`-mi

iau adio de la slujba mea, \[i zise fata \n \ntunericul camerei de spital

pe care o mai \mp`r]ea cu \nc` trei pacien]i. Dar cred c` ar trebui s`

fiu mul]umit` c` sunt \n via]`, se gândi ea.

Gândul \i fugi la ce-i spusese Lee când o vizitase cu câteva ore \n

urm`. I se ceruse s` plece din c`min. {i lui Lee. Acum, nu avea nici

serviciu, [i nici unde s` locuiasc`. Ce avea s` fac` oare?

– Pleac` [i Cheryl, o inform` Lee. Dar asta când reue[te s`

g`seasc` un apartament aproape de ora[. Ce o s` faci când o s` pleci

de aici?

Jody d`du din umeri.

– Când o s` te externeze? Ai vreo idee?

– Cred c` atunci când voi putea merge, b`nuiesc. Mi-am sucit

glezna când am c`zut [i se pare c` mi s-a rupt [i un cartilagiu [i nu

prea pot mi[ca piciorul.

Lee oft`.

– Nici nu [tii cât m-am speriat când ai alunecat. Iar când ai c`zut,

]ip`tul t`u mi-a \nghe]at sângele \n vene. M` bucur foarte mult c` e[ti

bine.

– Bine? M` simt de parc` a trecut un buldozer peste mine [i [tiu

c` m` voi sim]i cu mult mai r`u când o s` v`d raportul \n ziar.

– Oh, nu va scrie nimeni nimic, o asigur` Lee.

– Serios?

– Nu. Nu-]i aminte[ti? Când am ajuns la tine, cu câteva minute

\nainte s` vin` ambulan]a, mi-ai spus s` am grij` s` nu afle nimeni,

mai ales un tip pe nume Adam. Apoi ai le[inat.

– Oh, slav` Domnului! zise Jody.


– N-ai fost prea coerent`, dar i-am spus directoarei c`minului [i

ea a fost de acord s` se p`stree t`cerea asupra accidentului. Mai ales

c` n-ar fi adus nimic bun.

– Dar ce [tii despre... Adam? Jody \[i ]inu respira]ia.

– Cine? Ah, el. Ei bine, directoarea a ezitat pu]in dac` s`-l anun]e

sau nu, dar v`zând c` nu ]i-e rud` [i c` medicii spun c` o s` te faci

bine, a ajuns la concluzia c` e mai bine s` nu-i spun` [i s` r`mân` la

alegerea ta dac` vrei s`-l informezi sau nu. Lee mai zise ceva, dar Jody

era cu gândurile aiurea. Jody!

– Ce e?

– Te-am \ntrebat cine e tipul `sta – Adam?

– Oh, e... doar un prieten – ei bine, mai mult sau mai pu]in o

cuno[tin]`, s` zicem.

Lee o privi suspicioas`:

– Cred c` e un iubit, nu? Apoi, continu`: apropo, Cheryl a zis c`

o s` vin` s` te viziteze mâine, \n pauza ei de mas`.

– Pauza ei de mas`? Dar orele de vizit` nu sunt decât pân` la

dou`.

– Da, dar a zis ceva cum c` [i-ar schimba ora de mas`. A[a e când

e[ti privilegiat.

– Da, bravo ei! Ce-ai de gând s` faci acum, \n privin]a caz`rii?

– Ei bine, am pl`tit pân` lunea viitoare. Dup` asta, s-ar putea s`

m` mut cu sora mea [i so]ul ei, pân` g`sesc un apartament unde s`

locuiesc. Ce zici, \nchiriem \mpreun` o locuin]`?

– M` tem c` n-ar fi cea mai inspirat` idee, zise Jody, \ncepând s`

râd`. Dar o s` m` mai gândesc. |ns` nu-i trebuia mult s`-[i dea seama

c` r`spunsul ei trebuia s` fie nu. Pur [i simplu n-avea cum s` mearg`.

108 ALICE HARRISON

Orele continuau s` curg` [i camera de spital \i amintea de

s`pt`mâna pe care o petrecuse la pat dup` accidentul \n care murise

Brent. Astfel c` starea ei psihic` se \nr`ut`]i. Vina mor]ii b`iatului o

ap`sa din ce \n ce mai tare [i se gândea cu groaz` la ce va face \n

continuare.

A[a cum o anun]ase Lee, fata primi o vizit` mar]i, de la Cheryl.

– Bun`! Cum te mai sim]i? o \ntreb` fata.

– S`tul` pân` peste cap de persoana mea.

– Atunci, sper c` \]i place s` cite[ti. }i-am cump`rat câteva reviste.

Cheryl le puse pe etajera de lâng` pat.

– Mul]umesc, m` plictisesc de moarte aici. Mi-a spus Lee c` o s`

vii azi. A fost dr`gu] din partea ta c` ]i-ai schimbat pentru mine pauza

de mas`. A[az`-te pe pat.

– N-a fost nici o problem`. {eful este foarte indulgent cu noi [i ne

las` s` ne schimb`m ora de mas` dac` vrem s` mergem la coafor, la

cump`r`turi sau oriunde avem nevoie. Ei bine, ia spune-mi,

petrecerea a meritat toate astea?

– Asta e povestea vie]ii mele. O aventur` urmat` de alta [i de

fiecare dat` un final dezastruos. Doar c` \n alte circumstan]e, rareori

s-a \ntâmplat s` m` r`nesc. Acum, se pare c` a venit [i rândul meu.

A[a \mi trebuie.

– {i ce-o s` faci acum? |n leg`tur` cu slujba [i locuin]a?

– Lee m-a \ntrebat acele[i lucru [i nu pot spune decât c` habar

n-am ce-o s` fac. Nici m`car nu vreau s` m` gândesc.

– Ei bine, eu \mi caut un apartament [i cred c` pân` te vor

externa din spital o s`-l g`sesc deja, a[a c` te invit s` stai la mine pân`

reu[e[ti s` \nchiriezi ceva, se oferi fata.


– Mul]umesc, Cheryl. Doar gândul c` n-aveam unde s` locuiesc

m` punea la p`mânt. Dar principala mea problem` e ce vreau s` fac

cu via]a mea. Ce vreau de la via]`? Dar se opri când v`zu prin u[a

transparent` c` cineva \mbr`cat \n negru se apropia de camera ei.

Oh, nu! Exact asta \mi trebuia. O c`lug`ri]` care s`-mi ]in` moral`.

– A mai venit \nainte s` te viziteze? \ntreb` Cheryl când aceasta se

opri s` vorbeasc` [i cu celelalte trei paciente.

– Da, ieri dup`-amiaz`, oft` Jody. M-am pref`cut c` dorm. Sper c`

a \n]eles aluzia [i o s` m` lase \n pace.

– Am sentimentul c` nu se va \ntâmpla a[a, zise Cheryl râzând.

{i a[a s-a [i \ntâmplat. Cheryl se d`du jos din pat [i o salut`:

– Bun` ziua, sor`!

– Cheryl, draga mea, a trecut mult timp de când nu te-am mai

v`zut! Te-ai f`cut o adev`rat` doamn`. Abia te-am recunoscut! Cum

te descurci?

– Bine, sor`, mul]umesc, \i r`spunse fata zâmbind, dup` care se

\ntoarse la Jody. Sor`, mi-ar pl`cea s` cuno[ti o prieten` de-a mea,

Jody Linton. Jody, ea e sora Clare, care mi-a fost profesoar` la

colegiu. Era una dintre cele mai severe de acolo [i nu se putea glumi

cu ea, nu-i a[a, sor`?

– Da, dar nu eram atât de sever` cât trebuia. Bun`, Jody. Am

trecut [i ieri pe aici, dar \mi amintesc c` dormeai.

Jody \ncerc` s` silabiseasc` ceva, dar nu reu[i. Cheryl \n]elese [i

spuse repede.

– Poate \i po]i spune ceva ca s-o aju]i, sor`.

– O s-o ajut cu siguran]`, dac`-mi st` \n putere. C`lug`ri]a se

a[ez` pe scaunul pe care Cheryl i-l aduse [i fata \[i relu` locul pe pat.

110 ALICE HARRISON

|i explic` repede situa]ia fetei [i insist` mai ales pe faptul c` nu putea

s` g`seasc` o slujb` din cauza lipsei de calific`ri. Sora Clare ascult`

cu aten]ie, dup` care suger` câteva posturi, dar nici unul nu era pe

placul lui Jody.

– Nu, mi-ar pl`cea o slujb` unde a[ dori s` fiu de folos cuiva. O

slujb` grea [i solicitant`, care s`-mi capteze \ntreaga aten]ie. Vreau s`

simt c` tr`iesc pentru un scop [i nu pur [i simplu ca s` consum

oxigen... {i se opri când v`zu privirea ne\ncrez`toare a femeii. Oare

ce gândea? C` e [i ea una din adolescentele f`r` c`p`tâi cu care are

de-a face zilnic? Sau \[i d`duse oare seama c` cerea o astfel de slujb`

pentru a nu se mai gândi la cineva? La... un b`rbat? Ei bine, zise fata,

cred c` nu ave]i nimic de genul `sta pentru mine.

– Din contr`, veni repede replica sorei. Avem nevoie la m`n`stire

de o femeie care s` se ocupe de copii, pentru c` nu exist` suficiente

m`icu]e. Dac` te sim]i \n stare s` iube[ti copiii mici, atunci, cred c`

ar trebui s` \ncerci cu asta. Ce zici?

Jody nu putu face altceva decât s` fac` ochii mari. Copii! |ncerc`

s` se ab]in` s` nu râd`. Ce naiba [tia ea despre copii?

– Ei, ce zici? \ntreb` Cheryl, voioas`. Cred c` e o idee grozav`.

– Da, poate c` ]ie ]i se pare a[a, [i fata o [i v`zu pe Cheryl cu un

cârd de copii ag`]at de fust`. Dar eu n-am experien]` \n domeniul

`sta.

– Ai putea \nv`]a, spuse fata. Nu-i a[a, sor`?

– Cu siguran]`. Nu e chiar o gr`dini]`, ci mai degrab` un loc unde

sunt adu[i copiii ai c`ror mame lucreaz` cu jum`tate de norm`. Sunt

sigur` c` te-ai descurca. |n plus, fata c`reia \i vei lua locul va mai lucra

o perioad` la noi [i te va putea \nv`]a ce trebuie s` faci. Ah, [i ]i se d`


[i o locuin]`, care e \n apropierea gr`dini]ei. E destul de \nc`p`toare,

dac` vrei s` o \mpar]i cu o prieten`.

Jody se lumin` la fa]`.

– Oh, Cheryl, ce zici? E destul de aproape de ora[, nu-i a[a?

– A[a e, zise Cheryl râzând. Dar n-ai zis dac` accep]i sau nu slujba.

Jody ezit` o secund`.

– Mi-ar pl`cea s` \ncerc, sor`, zise ea, \ntorcându-se spre

c`lug`ri]`. V` promit c` o s` \ncerc din r`sputeri s` ias` bine [i c` o

s`-mi concentrez toat` aten]ia asupra a ceea ce voi avea de f`cut.

– Nici nu m` \ndoiesc c` va fi altfel. O s` discut asta [i cu sora

Gabrielle [i o s`-]i fac o nou` vizit` mâine.

– Crezi c`...? \ncepu Jody nelini[tit`.

– Sunt sigur` c` sora Gabrielle va fi \ncântat`. Când te pui pe

picioare, poate o s` te aduc` Cheryl \ntr-o vizit`.

– A[a o s` fac, fu Cheryl de acord. O s-o placi, o asigur` ea pe

Jody. E o dulcea]` de femeie.

***

Cheryl avusese dreptate. Jody chiar o pl`cu pe sora Gabrielle [i-i

pl`cu [i m`n`stirea pe lâng` care \[i d`du seama c` trecuse de

nenum`rate ori, dar \n care nu intrase niciodat`.

Gr`dina m`n`strii era plin` de flori [i d`dea un aer de lini[te [i

pace.

Iar interiorul te surprindea \n mod pl`cut.

112 ALICE HARRISON

Totul str`lucea de cur`]enie [i era ordonat \n a[a fel \ncât s`creeze spa]iu [i s` nu \ncurce pe nimeni.

{i atmosfera de acolo o impresion` \n mod pl`cut. M`icu]ele carele vedeau pe ea [i pe Cheryl le salutau binevoitoare [i le zâmbeau cublânde]e. {i de[i \[i d`dea seama c` o astfel de societate o va face s`se \ndep`rteze de la pl`cerile vie]ii, Jody se sim]i relaxat` [i \mp`cat`cu sine.

– Cred c` o s`-mi plac` aici, \i [opti ea lui Cheryl [i pentru c` eraatât de r`v`[it` suflete[te [i mental, m`n`stirea \i acord` un timp derelaxare [i de cugetare de care avea mare nevoie.


Capitolul 8

Cu ajutorul lui Natalie Herb, Jody c`p`t` repede \ncredere \nfor]ele proprii \n ceea ce prive[te \ngrijirea copiilor. N-avuseseniciodat` probleme de comunicare cu adul]ii, dar cu micu]ii nu prea[tia ce s` vorbeasc`. |ns` a fost suficient de atent` \ncât s` memorezece f`cea Natalie, [tiind cu siguran]` c` mai târziu avea s`-i fie de folos.

{i nu i-a trebuit mult timp s` \n]eleag` c` micu]ii sunt maide[tep]i decât se a[teptase ea. Deseori, \n cursul dup`-amiezii, cândmamele veneau [i-i luau acas` pe copila[i, se ducea la [coalam`n`stirii, ca s-o ajute pe sora Maria la clasa de \ncep`tori. Ace[tiaaveau vârste cuprinse \ntre cinci [i [apte ani [i \n special b`ie]ii, eraufoare g`l`gio[i.

Primele s`pt`mâni au trecut repede [i Jody g`si c` muncaextenuant` [i extrem de solicitant` era mai mult decât sperase c` vaprimi.

A fost extrem de fericit` când Cheryl s-a mutat cu ea \napartamentul oferit de m`n`stire.

– Cred c-a[ \nnebuni dac` n-a[ avea cu cine s` schimb o vorb`, \i

zise ea lui Cheryl \ntr-o noapte.

– Vrei s` spui c` micu]ii te \nnebunesc? Deci, zise ea dup` ce se

mai gândi pu]in, pân` la urm` nu e exact ceea ce-]i doreai?

Jody ezit` pu]in.

– De fapt, nu prea e ceea ce m` gândeam dar... M` extenueaz`

din punct de vedere psihic. Trebuie s` vorbesc mereu, ca s` reu[esc

s` m` fac \n]eleas`. Trebuie s` m` gândesc mereu cum s` le spun

unele lucruri ca s`-i amuz [i s`-i distrez cu jocuri [i cântecele. Nu m`

\n]elege gre[it, sunt ni[te copii foarte dr`gu]i, dar pân` la un punct.

Doar ideea de a avea [i eu copii m` scoate din min]i.

– Ei, haide, nu se poate s` fie to]i atât de r`i! spuse Cheryl.

– Poate c` ai dreptate dar eu n-o s` am niciodat` copiii mei, [i

cred c` e mai bine a[a. Cred c` a[ ajunge s`-i \nec. Nu sunt genul care

s` se sacrifice.

Adormind, se gândi la Adam [i la Shona [i se \ntreb` dac` s-au

logodit oficial sau dac` nu cumva erau deja c`s`tori]i.

Cu siguran]`, ei vor avea copii. Adam era genul care adora copiii

[i dac` erau deja c`s`tori]i, poate chiar a[teptau unul.

Apoi \ncerc` s`-[i imagineze cum vor ar`ta copiii lor. B`ie]ii vor fi

brune]i [i cu pielea \nchis` la culoare, ca el, iar feti]ele vor avea p`rul

blond al Shonei [i chipul ei angelic.

Dar ai ei, cum vor ar`ta oare? Cu siguran]`, nu vor avea chip de

\ngeri [i nu vor fi cura]i. Ba mai degrab`, vor fi ni[te dr`cu[ori care \i

vor da mereu b`taie de cap. Zâmbi. Din cauza copiilor `lora, trebuie

s` m` gândesc la toate prostiile astea. Ce va urma oare? Halucina]ii?

Oft`.


– {tii, Cheryl? Dup` cum se anun]` acum lucrurile, se pare c` \n

curând voi intra la m`n`stire. A fost un gând spus cu voce tare, care

le-a surprins pe amândou`, \ntr-una din dup`-amieze.

Cheryl izbucni \n râs. I se p`rea amuzant, dar când v`zu privirea

serioas` a fetei, se opri brusc:

– Doar nu vorbe[ti serios!

– Ba sigur c` sunt serioas`! spuse fata, hot`rât`. Mi se pare o idee

minunat`, chiar dac` vine din partea mea.

Cheryl era \nc` uimit`.

– Cred c` nu [tii ce spui. Nu se poate s` intri \ntr-o m`n`stire

doar pentru c` ]i se pare o idee bun`!

– {tiu asta!

– Atunci, nu mai spune prostii.

– Dar nu glumesc! Vorbesc serios!

Cheryl o privi câteva clipe, apoi vorbi cu calmul ei specific:

– Jody, crede-m`, nu [tii ce spui! Poate c` te por]i a[a pentru c`

e[ti plictisit` [i n-ai g`sit \nc` o activitate care s`-]i fac` pl`cere. De ce

nu \ncerci s` faci ceea ce-]i place? F` ceva \n timpul serii, ceva care s`

te relaxeze [i s` te fac` s` nu te mai gânde[ti la munca de peste zi.

{tii s` cro[etezi? Au trecut câteva secunde pân` s`-[i dea seama dac`

Cheryl vorbea sau nu serios.

– S` cro[etez? izbucni ea, \n cele din urm`. Oh, Doamne, d`-mi

putere! spuse ea, f`când un gest disperat spre cer.

|nchise televizorul [i se duse spre prietena sa, \ncercând s`-i

explice cu mult calm cum stau lucrurile.

– Dac` doar privindu-te cum \]i \ncurci a]ele alea cu andrelele m`

face s`-mi pierd min]ile, gânde[te-te cum ar fi s` fac eu lucrul `sta!

116 ALICE HARRISON

Cheryl o privi nedumerit`, apoi izbucni \n râs [i râse pân` \i

d`dur` lacrimile.

– Ei bine, am crezut c` toat` energia mi-am consumat-o cu micu]ii

`ia, zise Jody. M` bucur c` m-am \n[elat. Dar ce am spus de ]i se pare

atât de amuzant?

|n cele din urm`, Cheryl fu \n stare s` vorbeasc`.

– {tii c` atunci când fetele intr` la m`n`stire, trebuie s` fac` tot

felul de jur`minte [i promisiuni pentru o via]` lini[tit`. Doar gândul

c` vei reac]iona astfel de fiecare dat` când ]i se va da ceva de genul

`sta de f`cut, e amuzant. Nu te-ai sim]i deloc bine la m`n`stire [i mai

mult ai avea de suferit. {i tu, [i m`icu]ele.

Jody se mai gândi pu]in cu seriozitate la ceea ce i se spusese, apoi

izbucni [i ea \n râs.

– Cred c` a fost o idee deplasat`, zise ea, a[ezându-se pe un

fotoliu. Dar \ntotdeauna mi-au pl`cut ideile tr`snite. Chiar crezi c` a[

deveni un caz pierdut?

– Nu sunt \n m`sur` s` spun c` ideea asta este deplasat` sau

ridicol`, spuse Cheryl. Dar sunt mai multe lucruri implicate când

vorbe[ti despre a[a ceva. Trebuie s` [tii multe despre religie, s` fii

botezat`, s` fii testat`, [i, mai important decât toate, trebuie s` fii

acceptat` de c`tre toate membrele m`n`stirii. {i, crede-m`, lucrurile

astea dureaz` foarte mult. {i \n plus, chiar dac` te accept`, nu po]i

deveni c`lug`ri]` peste noapte. Va trebui s` petreci câ]iva ani ca

novice \ntr-o m`n`stire din Wellington. Iar când ]i se va sfâr[i timpul

pe care-l vei petrece acolo, abia atunci vei [ti cu siguran]` dac` vrei

sau nu s` devii c`lug`ri]`.

Jody se \nveseli imediat.


– Ei, dar toate astea se compenseaz`.

– Cum a[a?

– Pân` când voi ajunge c`lug`ri]`, voi fi atât de b`trân`, \ncât abia

de voi mai avea putere s` mai aprind un chibrit, a[a c` nu va mai fi

nici un pericol \n ceea ce prive[te comportamentul meu.

– Uite ce e, de ce nu vorbe[ti cu sora Gabrielle? Va fi \ncântat` s`

te sf`tuiasc`.

– Dup` cum am mai zis, a fost o idee deplasat`, spuse fata,

convins`. Pur [i simplu, nu sunt f`cut` s` m` sacrific pentru al]ii. Nu

[tiu cum de mi-a trecut prin cap a[a ceva. Copiii `ia \mi fac mai mult

r`u decât cred eu. Oft`. {i \n plus, sora Gabrielle n-ar face altceva

decât s`-mi repete ce mi-ai spus [i tu. Nu-i a[a?

– Nu, ea va fi mult mai re]inut`.

– Cum adic`?

– Probabil c` va ghici imediat motivul care te face s` te gânde[ti

la un asemenea lucru [i ]i-ar spune direct: m`n`stirea este doar

pentru cei care sunt ferm convin[i c` au voca]ie [i nu pentru fete care

au suferit din dragoste [i cred c` `sta e un fel de a sc`pa de lumea de

afar`.

Jody tres`ri. Cu ochii str`lucind de emo]ie, \ntreb`:

– Ce crezi tu c` [tii?

– Nu e `sta adev`ratul motiv?

– Nu!

– Atunci \mi cer scuze, spuse Cheryl. A fost doar un gând de-al

meu. A[a mi s-a p`rut.

Jody nu mai zise nimic, doar se gândi, privind aiurea, cât`

dreptate avea colega ei. Nu dorea s` se c`s`toreasc` niciodat` [i, dac`

118 ALICE HARRISON

intra la m`n`stire, lucrul `sta \i oferea [i ceva permanent de f`cut.

Dar, cu toate astea, \[i d`dea bine seama c` n-avea s` ajung` nic`ieri

cu ideea asta, dar se hot`r\ s` se gândeasc` bine la ea, \nainte s-o

abandoneze cu totul.

– Dac` nu-]i place s` cro[etezi, ar trebui s` ie[i mai mult \n ora[.

La film, sau la plimbare, spuse Cheryl.

Fata nu spuse nimic, iar Cheryl continu`:

– Eu [i colegii mei de serviciu mergem la o petrecere, sâmb`ta

asta. }i-ar pl`cea s` vii [i tu?

– Sunt s`tul` de petreceri.

– Vor fi mai mul]i b`rba]i invita]i. }i-a[ putea aranja o \ntâlnire.

– Sunt s`tul` [i de b`rba]i. {i nu te mai purta cu mine de parc` a[

fi un copil, izbucni ea când v`zu c` Cheryl se strâmba la tot ce spunea

ea.

– Cine e? Tipul `sta pentru care te macini atât?

– V`d c` \nc` mai aiurezi.

– Nu prea cred. Ce s-a \ntâmplat, Jody? N-a fost a[a cum te

a[teptai? De obicei, a[a se \ntâmpl`. Dar s` [tii c` b`rba]ii \n general

nu merit`...

– N-a fost a[a cum m` a[teptam! i-o t`ie Jody. Eu sunt cea care se

poart` cum nu trebuie [i n-am nevoie de un b`rbat ca el s`-mi spun`

unde gre[esc.

– Poveste[te-mi, zise Cheryl, concentrându-[i \ntreaga aten]ie

asupra ei. O s` te sim]i mai bine dac` o s` spui ce te doare. {i mâine

nu ]i se va mai p`rea atât de dureros.

Fata ezit` pu]in, dar pân` la urm` ced` [i-i povesti prietenei sale

\ntreaga poveste. {i, surprinz`tor, chiar \ncepea s` se simt` mai bine.


– Sunt aproape trei luni de când am plecat de la Riverview [i nu

l-am mai v`zut pe Adam, [i mi se pare c` a trecut o ve[nicie de atunci.

Ce va fi \n urm`torii ani? Iadul pe p`mânt?

– Jody, zise Cheryl, luând-o de mân`. Va mai fi altcineva.

|ntotdeauna este.

– Nu \n]elegi? E singurul b`rbat pentru care am sim]it ceva [i cu

ajutorul lui am \nv`]at o mul]ime de lucruri. Poate, cine [tie, va mai

fi [i altcineva \ntr-o zi. Dar [tiu sigur c` n-am s` simt pentru el ce simt

pentru Adam. D`du din nou drumul la televizor. M` duc s` fac ni[te

cafea, zise \n cele din urm`, [i plec` \n buc`t`rie.

Povestea lui Jody o l`s` f`r` cuvinte pe Cheryl. Nu [tia c` era o

fat` atât de sensibil`, care suf`r` atât de mult din dragoste. N-avea

cum s`-i dea sfaturi, pentru c` era lipsit` de experien]`. Bine\n]eles,

putea s`-[i dea cu p`rerea. Dar [i asta era destul de dificil, pentru c`

nu voia s` irite o persoan` atât de dificil` precum Jody.

***

Pân` sâmb`ta urm`toare, Cheryl reu[i s-o conving` pe fat` s`

mearg` cu ea la petrecerea dat` de câteva dintre colegele ei de

serviciu.

– Va fi distractiv! {i nu e una dintre petrecerile alea zgomotoase

la care vin doar alcoolici. Se va dansa, vom juca c`r]i [i vom discuta

lucruri serioase. |]i garantez c` te vei sim]i excelent.

Ca s`-i fac` pe plac colegei sale, Jody ced`.

120 ALICE HARRISON

De ce nu? \[i zise ea. S` dansezi pe muzic` veche, s` joci jocuri

proste[ti [i s` vorbe[ti tâmpenii nu poate fi mai rù decât s` stau

singur` aici [i s` vorbesc cu pere]ii.

Cei doi bìe]i care au venit s` le ia erau cu mult deasupra celor

care veniser` pentru petrecerea unde o luase Lee. {i ma[ina era mai

bun`. Cheryl i-i prezent` ca pe Corey [i Alec, iar Jody se trezi mai

târziu cuplat` cu Alec, lucru care nu o deranja deloc. Amândoi bìe]ii

erau amuzan]i [i fermec`tori.

|mbr`ca]i cu gust, discutau doar lucruri care meritau s` fie luate

\n seam` [i, din când \n când mai f`ceau câte o remarc` amuzant`.

Iar Jody se sim]ea u[urat` c` petrecerea nu avea s` fie chiar a[a cum

crezuse ea [i era de p`rere c`-i va fi u[or s` se distreze.

Se bucura acum c`-[i rezervase timp s` se aranjeze. Nu f`cuse

nimic special, doar o rochi]` dr`gu]` [i un machiaj discret.

Când petrecerea era aproape pe sfâr[ite, lui Jody nu-i p`rea rù

c` venise. Nu se mai sim]ise de mult atât de bine. Cheryl avusese

dreptate. Colegii ei de serviciu erau o companie pl`cut`, iar ea o

invidia pe fat`.

Totul decurgea firesc. Jocul de c`r]i nu plictisea pe nimeni, nici

m`car pe Jody, muzica era destul de antrenant` [i bìe]ii dansau

destul de bine, iar gust`rie erau excelente.

– Te distrezi? o \ntreb` Cheryl pe Jody, \n timp ce lua o \nghi]itur`

de pr`jitur`.

– |n mod surprin`tor, da, zise Jody, cu ochii la Alec care discuta

ceva cu un alt bìat.

– M` bucur, r`spunse Cheryl [i v`zând unde privea, zise: s` [tii c`

n-a vrut \n ruptul capului s` te cunoasc`. |i era team` ca nu cumva s`


faci o pasiune pentru el, a[a cum se \ntâmpl` de obicei cu fetele care

\i ies \n cale [i s` ai apoi de suferit. A[a e firea lui. Se plictise[te repede

[i nu iese mai mult de o lun` cu aceea[i fat`. Am \ncercat cu to]ii

s`-l facem s`-[i schimbe atitudinea, dar a fost \n zadar. Vrea doar s`

se distreze [i nu-i plac fetele serioase.

– Oh, ce flatant! fu remarca dispre]uitoare a lui Jody. {i ce-a

trebuit s` faci ca s`-l convingi s`-mi fie partener? L-ai mituit? L-ai

amenin]at? S-au l-a]i torturat cu to]ii pân` a cedat?

– Nu fi prostu]`! zise Cheryl repede, mustrându-se \n gând c`

uitase cât de orgolioas` e Jody [i de talentul ei \nn`scut de a trage

repede concluzii gre[ite. Recunosc c` mi-a luat ceva timp ca s`-l

conving, dar \]i spun asta pentru c` acum câteva minute mi-a spus c`

dac` toate prietenele mele sunt ca tine, ar trebui s` fac o list` [i s`

i-o dau imediat. Cred c` l-ai l`sat s` te conduc` acas`, nu? \ntreb` fata

urm`rind reac]ia lui Jody.

Jody t`cu un moment. Apoi ad`ug`:

– Nu cred ce mi-ai spus, dar l-am l`sat s` m` conduc` acas`

pentru c` m-am gândit c` tu [i Corey a]i vrea s` r`mâne]i singuri.

– Da? Ei bine, oricum nu mai conteaz` acum, nu-i a[a?

Jody o privi nedumerit`.

– Plou`. N-ai auzit? A plouat cu g`leata \n ultima jum`tate de or`.

– Oh, nu! zise fata uitându-se cu aten]ie pe fereastr`. Dar n-a fost

nici un nor pe cer toat` ziua!

– Cu siguran]`, nu tebuie s`-]i reamintesc c` aici suntem \n

Palmerstone, unde putem \nghe]a vara [i ne putem bronza iarna.

Deci s-a zis cu plimbarea ta sub clar de lun` din seara asta. Dar

\nvesele[te-te. Dac` te crezi norocoas` [i eu, personal, cred c` a[a e,

122 ALICE HARRISON

Alec s-ar putea s` fac` ce n-a mai f`cut de mult timp, adic` s` te invite

\n ora[. I-ai f`cut o impresie destul de bun`. {i ce-a[ mai râde dac`

l-ai refuza, a[a cum face el cu celelalte fete!

– Oh, las`-m`-n pace! spuse Jody, s`tul` de ironia ei. Se ridic` \n

picioare [i Alec \ntoarse instantaneu capul spre ea.

– Hei, unde pleci? protest` el, cu mâna pe talia ei.

Dintr-o dat`, sim]i c` ia foc când v`zu cât de lejer o atinge.

– M` duc \n centrul pie]ei s` stau \n cap pentru c` mi se pare c`

mi s-a scurs creierul \n t`lpi! [i spunând asta, \i smulse mâna de pe

ea.

– Ce-ai spus?

– M-ai auzit! Noapte bun`!

– Jody, o auzi ea pe Cheryl [i \[i d`du seama c` to]i cei din

\nc`pere [tiau ce se \ntâmpl`. De obicei \i pl`cea s` atrag` aten]ia \n

felul `sta, dar nu [i de data asta. |ns` acum era prea târziu.

M-au acceptat, m-au f`cut s` m` simt bine, [i acum le \ntorc

spatele. Nu m` pot schimba [i m` ur`sc pentru lucrul `sta. Roseann

avea dreptate. O s` ajung s` m` distrug singur`, \[i spunea ea.

– Jody! se mai auzi \nc` o dat` strigat` când era pe cale s` ias` din

cas`. Alec o prinse de umeri [i o \ntoarse spre el. Unde crezi c` pleci?

Ea st`tu ]eap`n` [i t`cut`.

– }i-am spus, zise ea \ntr-un târziu, \ndep`rtând de pe fa]` o

[uvi]` rebel`. Acum, d`-mi drumul!

– Dar afar` toarn`!

– {i? N-a murit nimeni din cauza unei ploi.

– Ei, haide, fii serioas` [i spune-mi ce te-a deranjat.

– Tu m-ai deranjat, dac` ]ii neap`rat s` [tii!


– Eu? Dar ce ]i-am f`cut? f`cu Alec ochii mari de uimire.

– Niciodat` \n via]a mea n-am mai fost \n pozi]ia umilitoare \n

care un b`iat trebuie convins [i for]at s` ias` cu mine!

Alec \n]elese [i se \mbujor`.

– Sper c` seara asta n-a fost chiar un chin pentru tine! Probabil te

vei bucura s` afli c` nu te for]eaz` nimeni s` m` duci acas`. O

plimbare prin ploaie e exact ce-mi trebuie ca s`-mi revin!

Alec reac]ion` cu delicate]e [i \nchise u[a din fa]a ei.

– Oh, nu, n-o s` faci asta! Mai \ntâi o s` ascul]i ce am de zis. {i-i

repet` exact ceea ce-i spusese [i Cheryl, dar ea abia de-l auzi.

Chiar \l credea [i cu siguran]` c` [i ea ar fi procedat la fel, dar

simplul fapt c` toat` situa]ia asta \i amintea de Adam o irita la culme.

Nu mai st`tu s` asculte [i restul explica]iilor, pur [i simplu trecu

pe lâng` Alec [i ie[i afar` din cas`, \n ploaie.

Dup` un moment de ezitare, se duse [i Alec dup` ea.

– Nu e nevoie s` ne ud`m amândoi. Pot s` merg [i singur` spre

cas`. Cunosc drumul.

– Eu nu mai \n]eleg nimic, s` [tii. Cheryl m-a avertizat c` e[ti cam

nebun`, dar nebun` de legat era descrierea perfect`. O urma cu

mâinile \n buzunare. {i s` [tii c` nici nu-mi pas` dac` ajungi bine

acas`, sau dac` o s` ajungi acas`, ce mijloc de transport alegi sau

ce-]i mai trece prin cap s` faci pe drum. Singurul lucru pe care vreau

s`-l aud de la tine e c` m` \n]elegi [i c` e[ti de acord cu tot ce ]i-am

povestit [i c` nu te-ai enervat din cauza mea, zise el, pe ner`suflate.

– Te \n]eleg [i te cred. {i nu prea am fost enervat` de atitudinea

ta, recit` Jody ca un robot.

– Te rog s` fii serios`!

124 ALICE HARRISON

– Sunt!

– Cred c` glume[ti! exclam` Alec, exasperat.

– Nu glumesc.

– Atunci, ce naiba facem mergând prin ploaie? se opri el blocat.

– |mi place ploaia! se opri [i Jody.

{i pre] de câteva clipe, r`maser` amândoi privindu-se.

– Atunci, de ce te-ai purtat a[a cu mine?

– Nu [tiu, d`du ea nep`s`toare din umeri. Cum s`-i spun` c`-i

amintea de Adam?

– Oh, \n]eleg. |]i place s` te iei de bìe]i, s`-i acuzi de tot felul de

lucruri ca s` ie[i \n eviden]`!

– Nu mai ]ipa la mine! strig` Jody acoperindu-[i urechile. Mereu

]ipi! E[ti la fel ca el!

– Ca cine?

– Nu conteaz`! Oh, Alec, \mi pare rù, zise ea, aproape umil`. Ia

uite, suntem uzi pân` la piele!

– {i la ce te a[teptai? S` fim ar[i de soare?

– M` ier]i? \l \ntreb` Jody, rug`toare.

– E-n regul`, stai lini[tit`, zise el, oftând. Doar c` \n fiecare zi sunt

obi[nuit s` am de-a face cu oameni ra]ionali, ca mine. Cred c`

persoanele care se comport` ca tine nu trebuie trase la r`spundere

pentru ac]iunile lor. P`cat, pentru c` a[ vrea s` te strâng de gât.

Jody nu g`si nimic bun de zis, a[a c` adùg`:

– Da, cred c` a[a ar reac]iona oricine! Cu siguran]`, [i colegii tì.

Alec se apropie de ea.

– Bine\n]eles c` n-ar reac]iona a[a. De ce s-o fac`?

– Pentru c` am plecat a[a de la petrecere. De-asta.


– Habar n-au ce se petrecea. Erau prea ocupa]i cu ceea ce f`ceau,

spuse el luând-o \n bra]e. Credeau c` ne jucam. {i cunoscându-m`

pe mine, nici nu e de mirare c` ai plecat.

– Deci, tu nu crezi c` sunt o brut`, o fat` insensibil`, o scorpie?

Ceea ce [i sunt?

– Cei de acolo te plac [i trebuie s` recunosc c` [i eu simt la fel.

Jody se uit` la el, cu ochi str`lucitori.

– Chiar... crezi asta? Chiar m` placi?

El se aplec` [i o s`rut`.

– Convins`?

Ea d`du din cap, afirmativ.

– E[ti mul]umit`, acum?

Mul]umire? Oare asta era când \]i amor]ea corpul de pl`cere?

– Da. {i ca s`-]i demonstrez, o s` m` duc s` stau \n cap \n mijlocul

pie]ei, zise fugind de lâng` el.

– Oh, nu, strig` Alec.

– Oh, haide, nu ne putem uda mai mult de atât. Haide, e o idee

bun`.

– Oh, nu! strig` el exasperat, dar fugi imediat dup` ea. O prinse

de mân` [i alergar` \mpreun` spre pia]`.

– Oamenii vor crede c` suntem nebuni! \i spuse ea \n [oapt`,

când a[teptau s` treac` un autobuz.

Ploaia era deas` [i cald` [i era pl`cut` s-o sim]i cum cade [iroaie

pe piele.

– Nu sunt prea departe de adev`r, zise Alec cu ironie.

– Oh, nu [tiu. Mie \mi place la nebunie. }ie nu?

– Oh, bine\n]eles!

126 ALICE HARRISON

– Ei bine, cred c` noi ne distr`m mai mult decât cei care sunt

acum \n ma[ini [i care \ncearc` \n zadar s` nu se ude. Hai s-o scurt`m

pe aici, zise ea strecurându-se printre ma[inile care a[teptau la

semafor. Ajunser` \n pia]a central`, aproape de cele [ase fântâni

arteziene.

– Dac` sari, o s` am grij` s` nu mai ie[i de acolo! o avertiz` Alec.

– E[ti nebun? Crezi c` o s`-mi ud una dintre cele mai bune rochii?

\ntreb` fata râzând.

– Dup` noaptea asta, nimic din ce vei face nu m` va mai

surprinde.

– A[a e. S` mergem. Urm`toarea oprire este ceasul din turn.

– De ce? \ntreb` Alec urmând-o.

– O s` vezi.

{i au traversat imediat drumul ca s` treac` printr-o gr`din`

public`.

– Acum, o s`-]i ar`t. Trebuie s` fac asta pe iarb`, pentru c` nu e

atât de tare ca betonul.

– Doar n-o s`...

– Chiar nu credeai c` o s-o fac, nu-i a[a? Jody puse capul pe

p`mânt, se sprijini \n mâini [i \[i ridic` picioarele, \n pozi]ie dreapt`.

Cum e? \ntreb` ea.

– Remarcabil, veni replica.

Un moment, i se p`ru c` are halucina]ii [i nu pentru c` tot

sângele \i venea \n cap. Nu era vocea lui Alec. Clipi de câteva ori, ca

s` vad` mai bine. Pantofii [i pantalonii, nu erau nici ei ai lui Alec.

|ncerc` s` se concentreze s` r`mân` dreapt`, dar c`zu, lovindu-se la

spate. |ncerc` s`-[i recapete suflul, se rostogoli [i se ridic`.


Auzi pa[ii pe ciment care se oprir` brusc. Nu i se p`ruse. Chiar

auzise vocea lui Adam, iar pa[ii aceia erau ai lui Alec. |ncercase s-o

ajute, dar fusese oprit. Cu siguran]`, de c`tre Adam.

{i \n acel moment sim]i nevoia s` fug`, s` se ascund` de privirea

tolerant` [i surprinz`tor de calm`.

– Ha! Ha! \l salut` ea. Oh, Dumnezeule, te rog, crap` p`mântul [i

\nghite-m`! gândi. Privirea lui \i cerceta am`nun]it \mbr`c`mintea,

coafura [i bijuteriile. Nu-i f`cea nici o pl`cere s` fie adulmecat` astfel.

– Mi-am dat seama c` tu c` e[ti nebuna care alerga printre ma[ini,

s`rind gardurile gr`dinii publice, doar ca s` stea \n cap \n centrul

pie]ei. Cine altcineva ar mai fi f`cut una ca asta?

Jody deschise gura s` spun` ceva, dar privirea \i fugi la Alec, care

privea surprins scena \n care se \ntreba dac` s` intervin` sau nu.

– B`nuiesc c` tu e[ti escorta lui Jody, nu? \ntreb` Adam senin.

– Da, domnule.

– Nu-l amesteca pe Alec \n asta! interveni Jody.

– Taci din gur`, Jody. Apoi i se adres` din nou` b`iatului: [tiu c`

Jody e incapabil` s` gândeasc` sau s` fac` ceva cu via]a ei, dar dac`

ai fost de acord s-o sco]i \n ora[, trebuie s` fi [tiut c` e[ti responsabil

[i pentru via]a ei, nu?

– Alec nu trebuie s`-]i dea ]ie socoteal`, izbucni fata. {i nici eu. {i

pentru curiozitatea ta, a fost ideea mea.

– Fire[te! Nici o clip` n-am afirmat altceva. Ce fiin]` \ntreag` la

minte ar coace un asemenea plan, nu mai spun s`-l mai [i pun` \n

aplicare! Tu e[ti singura expert` care s-ar putea ocupa de a[a ceva.

– N-a fost un plan pus la cale, iar eu nu sunt nebun`! \l contrazise

ea.

128 ALICE HARRISON

Doar ne distram, dar unii g`sesc distrac]ia ca pe un prilej de a-]i

exterioriza nebunia.

Adam d`du nep`s`tor din umeri.

– N-ai de gând s` ne faci cuno[tin]`? \ntreb` el.

– Acesta e Alec. {i \ncerc` s` ascund` faptul c` habar n-avea

care-i era numele de familie, dar Adam \[i d`du imediat seama cum

st`teau lucrurile.

– Numele meu e Alec Johnson, complet` repede b`iatul. Avem o

ma[in` cu care s` ajungem acas`. Dar se pare c` am avut ghinionul

de a fi prin[i de ploaie. {i pentru c` era imposibil s` ne ud`m mai

mult, am decis c` ar fi mai bine s` ne plimb`m.

– Dup` felul \n care ar`]i [i dup` ora la care e[ti afar`, b`nuiesc

c` nu mai stai la c`min, nu-i a[a? Din nou, Adam i se adres` lui Jody.

– B`nuie[ti bine. Sunt flatat`.

– Am crezut c` o s` iei leg`tura cu mine sau cu Bess, ca s` ne spui

cum \]i mai merge, unde lucrezi.

Unde lucra! Nici moart` nu voia s`-i spun` lucrul `sta [i s`-i

provoace un râs isteric!

– Hai s` nu ne mai min]im singuri! Nici unul dintre noi n-a

inten]ionat s` intre \n via]a celuilalt, dar fiindc` lucrurile s-au

petrecut a[a cum s-au petrecut, hai s` uit`m toate astea. Vorbea

conving`toare, dar \[i ferea privirea, ca Adam s` nu-[i dea seama de

ceea ce sim]ea cu adev`rat.

– Asta e ceea ce crezi sau ceea ce vrei s` crezi?

Cu un efort, care parc` i-a smuls ceva din inim`, r`spunse:

– Da, `sta e adev`rul. Noapte bun`, Adam. {i la revedere. Hai s`

mergem, Alec.


Spre iritarea ei, Alec n-o urm` imediat [i când se uit` dup` el,

v`zu c` r`m`sese s` mai schimbe câteva cuvinte cu Adam.

– Ce ]i-a spus? \l \ntreb` ea pe b`iat când acesta i se al`tur`, \n cele

din urm`.

– Mi-a spus s` am mai mare grij` de tine pe viitor, r`spunse el

zâmbind.

{i a sugerat c`-]i trebuie cineva ferm care s` te struneasc`.

– Ce s` spun, [tie dictatorul cine trebuie s` aib` grij` de mine!

Cine se crede?

– Tu s`-mi spui! \i suger` Alec.

– Ce i-ai spus? Te-ai luat de el, sper.

– Nu, i-am dat dreptate.

– I-ai dat dreptate?

– |ntru totul!

– Tr`d`torule!

– |n seara asta m-ai luat pe nepreg`tite, dar pe viitor o s` am grij`

s` te ]in din scurt!

– O s` ai grij` s`... Nu crezi c` mergi cam departe? \ntreb` Jody,

calmându-se. Nimeni nu-mi spune ce s` fac [i c` trebuie s` m` ]in`

din scurt!

– Poate doar Adam [i cum \l mai cheam`?

– Nu, nici m`car el! {i se nume[te Adam Slade.

– Adam Slade! repet` el gânditor. El e tipul cu care m` confundai?

– Te confundam cu el? Ce tot spui acolo?

– Acum câteva ore, \mi spuneai s` nu mai strig la tine pentru c`

sem`n cu "el". Despre Adam Slade era vorba?

Jody nu zise nimic.

130 ALICE HARRISON

– Ei bine, poate uneori \mi trebuie cineva care s` m` struneasc`

[i care s`-mi spun` unde ar fi bine s` m` opresc. Dar nu mereu,

continu` ea, \ncercând s` evite subiectul.

El nu mai spuse nimic [i merser` \n t`cere pân` la apartamentul

ei.

– |l placi mult pe tipul `sta, nu? \ntreb` el când \i spuse noapte

bun`.

Fata trase aer \n piept.

– Uneori, da. De cele mai multe ori da, mai bine zis.

– Mmm, a fost tot ce a mai zis despre asta. Crezi c` te-a[ mai putea

vedea?

– Da, dac` vrei s`-]i asumi riscul de a ie[i cu o smintit`. Curând

dup` ce lumea m` cunoa[te, \[i dore[te s` nu-mi fi ie[it vreodat` \n

cale.

– Vrei s` te distrezi, nu-i a[a? Ei bine, [i eu. Acum [tiu c` e[ti

blocat` pe tipul `sta, Adam Slade. Ei bine, \n timpul cât stai s` te

gânde[ti la el, eu voi fi \n siguran]` [i poate c` uneori chiar te voi face

s` ui]i de el.

Ea se gr`bi s` intre.

– Stai pu]in, n-am vrut s` sune chiar a[a.

– Dar cum ai vrut s` sune? Ce te face s` crezi c` dac` nu m` voi

mai gândi la Adam \mi voi concentra aten]ia asupra ta? Nu mi se pare

c` e[ti un tip ie[it din comun.

– Bine, recunosc, uneori sunt cam \ngâmfat [i vorbe[te gura f`ra

mine. Dar, ia spune-mi, n-ai vrea s`-mi poveste[ti ce s-a \nâmplat?

– Nu s-a \ntâmplat nimic. E logodit cu o alt` fat`. Asta e tot.

– Dar e cam \n vârst` pentru tine, nu crezi? suger` el.


– {i logodnica asta a lui are mai multe calit`]i ca mine. E u[or dedominat, e blând` [i e frumoas` ca un \nger. {i mai ales, cred c` e\nnebunit` dup` copii.

– Ce mai descriere! exclam` Alec.– Da, nu-i a[a?– Dar nu oric`rui b`rbat..., [i se opri pentru c` se auzi o ma[in`

care oprea \n fa]a blocului. Ei, se pare c` Cheryl [i Corey s-au \ntorsla ]anc s` m` ia [i pe mine acas`. Ascult`, când ne putem vedea dinnou? Vineri e bine? Vin s` te iau \n jur de opt.

– Unde mergem?– Vedem noi.– Bine. {i se ridic` pe vârfuri s`-l s`rute pe obraz.– Mul]umesc pentru seara asta. |mi pare r`u c` ne-am udat.– Dar te-ai distrat?– Da, pentru prima oar` de mult timp.– Râse. {i eu la fel, zise el. Dar ai un mod ciudat de a te distra.

Somn u[or, Jody.

132 ALICE HARRISON

Capitolul 9

Pân` la sfâr[itul s`pt`mânii urm`toare, r`bdarea lui Jody atinseapogeul. Se pare c` micu]ii \n]elegeau când adultul care se ocup` deei are probleme [i \ncercau s` fac` situa]ia [i mai insuportabil`.

A \ncercat s` fac` exact ce o \nv`]ase Natalie, s` vorbeasc` mult,s`-i ]in` ocupa]i cu tot felul de jocuri. Dar nimic n-a mers, ba lucrurilechiar se \nr`ut`]eau \n prezen]a ei. Nu [tia cum s` se mai descurce,dar [tia cu siguran]` c` dac` va continua astfel, va ceda nervos.

Joi, a reu[it s` termine programul cu o or` mai devreme, mai alespentru c` sora Maria n-a mai solicitat-o la clasa de \ncep`tori. Erafericit` c` va avea o or` doar pentru ea, a[a c` s-a dus acas` unde s-aschimbat \ntr-o rochi]` de var` [i a plecat \n ora[ s` se plimbe.

A intrat din magazin \n magazin, acordându-[i destul timp s` vad`tot ce-i atr`gea aten]ia. Dup` o jum`tate de or`, deja se sim]earelaxat`. {i pe când se plimba a[a lini[tit`, neluând prea bine amintela ce se uit` [i pe unde merge, se izbi de o femeie cu nenum`ratesaco[e \n mân`.

– Oh, \mi cer mii de scuze, zise ea, adunând de pe jos câteva

fructe.

– Jody! Tu e[ti, Jody?

{ocat` s` aud` vocea Roseannei, fata abia se ab]inu s` nu scape

portocalele din mân`. S-a zis cu buna ei dispozi]ie!

Se ridic` [i puse portocalele \napoi \n plasa femeii.

– E[ti tu, Jody! Oh, Dumnezeule! Nu te-a[ fi recunoscut nici

\ntr-o mie de ani! exclam` ea.

{i nici Jody n-ar fi cunoscut-o pe ea. Era prea fericit` c` o vede.

Machiajul, piept`n`tura [i \mbr`c`mintea erau la fel de impecabile ca

odinioar`, dar asta nu era tot. Tr`s`turile ei nu mai erau la fel de

rigide [i se mai \ngr`[ase pu]in. Dar o prindea bine. Poate pentru c`

a sc`pat de mine, \[i spuse fata.

– Bun`, Roseann, zise ea cu voce tare.

– Ei, cu siguran]` te-ai schimbat! Dar nu doar uimirea i se putea

citi \n glas, ci [i bucuria de a o revedea pe fat`. Uite ce e, ajut`-m` s`

duc pachetele astea la ma[in` [i apoi putem bea o cafea pe undeva,

[i mai putem vorbi.

Poate un chestionar, se gândi Jody, când Roseann \i puse câteva

pachete \n bra]e, \nainte ca ea s` accepte. O urm` resemnat` spre

parcare, luându-[i adio de la dup`-amiaza lini[tit`.

Când pungile au fost puse \n ma[in`, femeia suger` o cafenea

cochet` unde puteau vorbi \n lini[te.

– Ei bine? \ncepu Roseann curioas`, când se a[ezar` la una dintre

mese.

Jody nu zise nimic. Trecuse mult timp de când ea [i unchiul Perry

o d`duser` pe mâna lui Adam Slade. Iar ceea ce sim]ise atunci se mai

134 ALICE HARRISON

diminuase. Dar atitudinea de azi a femeii o enerva la culme. De parc`

ar fi fost dou` vechi prietene care aveau \n sfâr[it norocul s` se

\ntâlneasc` [i s` mai schimbe o vorb`.

– B`nuiesc c` vrei s` afli cum de umblu aiurea prin ora[ [i nu mai

sunt \n ghearele lui Adam Slade, care aproape m-a omorât la ferma

aia blestemat` a lui? \ncepu Jody, enervat`.

– Da, a[ vrea s` [tiu [i asta, dar b`nuiesc c` domnul Slade te-a

l`sat s` pleci, zise Roseann cu blânde]e.

– Cum? Vrei s` spui c` nu crezi c` am fugit de acolo?

– Am crezut c` te-ai schimbat, a[a c` nu m-am gândit la asta.

– Oh, sunt aproape aceea[i. Adam a fost bucuros c` m-a l`sat s`

plec, \ntr-un sfâr[it.

– Cunoscându-te pe tine, cred c` a[a a fost, dar cunoscându-l [i

pe el, nu cred c` ]i-ar fi dat drumul atât de repede. {i sunt sigur` c`

]i-a dat drumul doar fiindc` a[a a vrut el.

– E[ti foarte istea]` [i surprinz`tor de sigur` pe tine. Oh, dar ce

conteaz`? Important e c` acum sunt liber`. Vorbind de schimb`ri, [i

tu te-ai schimbat mult, din câte v`d. }i-a priit via]a f`r` Jody. Ce mai

face unchiul Perry? E s`n`tos [i la fel de nep`s`tor ca \ntotdeauna?

Roseann se \mbujor`.

– Dac` ai de gând s` m` insul]i [i s` fii sarcastic`, atunci nu cred

c` mai avem de ce s` mai continu`m discu]ia asta!

– Dar nu tu ai \nceput toate astea? Sunt simple \ntreb`ri. Ce ai

vrea s` ne spunem dup` tot ce s-a petrecut \ntre noi? Ia spune-mi, ce

mai face unchiul Perry?

– E bine. I-a luat un timp s`-[i revin` din vina de a te fi predat lui

Adam Slade, dar a dep`[it momentul [i acum e mai s`n`tos ca niciodat`.


– Mai bea?

– Nu prea. Câte un pahar, la diferite ocazii.

Jody d`du din cap. Se pare c` Roseann nu era singura c`reia \i

priise plecarea ei.

– I-ar face foarte bine dac` ai veni s`-l vezi. Nu doar c` l-ai ajuta

s` uite ce ]i-a f`cut, dar chiar i-ar pl`cea s` te vad`.

Fata \ngust` ochii:

– Glume[ti, nu?

– N-a[ glumi cu un asemenea lucru!

– Vrei s` spui c` i-ar pl`cea... Nu, nu pot s` cred a[a ceva. {i, \n

plus, de ce ai fi atât de preocupat` de fericirea sau nefericirea

unchiului? {i de ce [i-ar dori atât de mult s`-l vizitez? Nu ]i-e team` c`

voi...?

– Nu. Nu m` tem de tine, Jody, i-o t`ie femeia. Nici de tine, nici

de altcineva. {i \n ceea ce ne prive[te pe mine [i pe unchiul t`u, tu

nu mai e[ti sub r`spunderea noastr`, pentru c` nu mai locuie[ti la

noi. Dar sunt sigur` c` o vizit` de-a ta i-ar face mult bine lui Perry. {i

\n ciuda a ceea ce crezi, m` intereseaz` foarte mult fericirea [i

nefericirea lui, termin` ea cu calm.

– O! Asta da schimbare! spuse fata, sceptic`.

– Ceea ce cere s` schimb`m subiectul. Trebuie s`-]i spun c`-]i st`

mult mai bine cu p`rul natural [i cu rochi]a asta vesel` decât cu

hainele pe care le purtai \nainte. {i cu toate astea, mi se pare c` e[ti

cam trist`. S-a ntâmplat ceva?

– Dac` s-a \ntâmplat ceva? repet` fata. {i \ncepu s` râd`,

\ntrebând-se dac` era ceva mai ciudat decât situa]ia de fa]`.

– Poate din cauza vreunui iubit? insist` Roseann.

136 ALICE HARRISON

– {i tu ai fi a[a dac` ar trebui s` ai grij` de dou`zeci de copii \n

fiecare zi, r`spunse fata, devenind serioas`.

– Copii?

– Da, am grij` de copii. {i-i povesti câte ceva despre munca pe

care o f`cea.

– Tu! Ai grij` de copii! {i râsul ei umplu toat` cafeneaua. E

incredibil. {i toate astea \ntr-o m`n`stire! Abia a[tept s` v`d reac]ia lui

Perry când o s` afle. O s` râd` cel pu]in o or`.

Dar pe m`sur` ce Roseann se amuza la culme, fata se sim]ea din

ce \n ce mai enervat`.

– {tii, ca s` ne amuz`m mai mult, chiar o s`-i spun c` vrei s` te [i

c`lug`re[ti, ad`ug` Roaseann, care abia mai putea s` respire de râs.

Cu un impuls necontrolat, Jody se ridic` [i \[i \mpinse scaunul.

Lu` po[eta [i \[i privi m`tu[a cu demnitate.

– De ce ca s` ne amuz`m? Po]i s`-i spui c` ̀ sta e adev`rul. Da, asta

te-a [ocat, nu-i a[a?

{i nu m` \ndoiesc c` dup` ce \]i va trece [ocul, \i vei putea povesti

unchiului [i v` ve]i amuza \mpreun`.

Când ie[i din cafenea, Jody avea imaginea m`tu[ii \n minte. Nu

[tia ce o lovise. Cel pu]in, acum avea cu ce s`-[i ocupe via]a.

***

Ceea ce-i d`dea putere s` fac` fa]` zilei urm`toare era faptul c` e

ultima din s`pt`mân` [i c` la ora opt seara avea s` ia cina cu Alec.


Totul a decurs bine, spre surprinderea ei, dar copiii din grupa

preg`titoare a sorei Maria i-au dat b`t`i de cap.

A \ncercat s`-i \nve]e un joc cu mingea, [i aproape c`-i potolise

[i-i f`cuse s` urmeze instruc]iunile, când unul dintre ei a sc`pat

obiectul din mân` [i to]i ceilal]i i-au urmat exemplul. Mingile s-au

\mpr`[tiat peste tot prin curte, iar Jody se trezi cu sora Maria care o

b`tea u[or pe um`r.

– Draga mea, adun` juc`riile [i vino la mine s` vorbim pu]in. O

s` le dau eu drumul copiilor.

Dup` ce micu]ii fur` trimi[i acas`, Jody \ncepu s` adune mingile.

Era clar ce avea de gând s`-i spun`. C` nu era preg`tit` pentru o

asemenea slujb`. Dar ea spusese \nc` de la \nceput lucrul ̀ sta. Adun`

toate juc`riile [i când le puse \n cutie, v`zu c` mai lipsea una. Se uit`

mai bine \n jur [i o v`zu \ntr-un copac. Bine c` nu era atât de \nalt [i

era destul de rezistent. |[i d`du jos sandalele [i se c`]`r` ca o felin`

pân` la minge. O \mpinse cu degetul [i când o urm`ri cu privirea s`

vad` dac` nu cumva se opre[te pe alt` ramur`, sim]i c` o ia cu

ame]eal`. Dar cu siguran]` c` nu avea halucina]ii când vedea c` un

b`rbat o prinsese.

Sup`rat` foc, abia a reu[it s` coboare din copac. S-a \nc`l]at cu

sandalele [i cu degete tremur`toare a luat mingea din mâna lui Adam

[i a pus-o \napoi \n cutie. |l privi \n ochi.

– Cum naiba m-ai g`sit aici?

– Instinct. Pur instinct, veni replica lui.

Ea \i arunc` o privire ne\ncrez`toare.

– {tii prea bine la ce m` refer! Cine ]i-a spus? {i de ce ai venit? Am

crezut c` ]i-a fost clar c` nu mai vreau s` am nimic de-a face cu tine!

138 ALICE HARRISON

Se d`du \napoi când ridic` mâna spre p`rul ei ca s`-i culeag` o

frunzuli]` dintre ni[te fire rebele.

O servi cu o ]igar`, dar ea refuz`, a[a c` \[i aprinse doar el una.

– Cum e s` munce[ti aici? Trebuie s` recunosc c` am fost [ocat

când am aflat una ca asta. |]i place?

– La nebunie!

– Te-am privit de la poart` un timp [i am v`zut cât de

neastâmp`ra]i sunt copiii.

– Fire[te, sunt momente când \mi vine s`-i strâng de gât, zise ea.

Dar asta nu explic` felul \n care ai aflat unde s` m` g`se[ti.

– M-a sunat m`tu[a ta asear`. S-a gândit c` dac` \nc` nu [tiu,

poate c` m` intereseaz` unde lucrezi [i pentru c` aveam drum \n

ora[ azi, m-am gândit s` trec s` te v`d. M`tu[a ta mi-a mai spus c` te

gânde[ti s` te c`lug`re[ti, sfâr[i el.

– Trebuia s`-mi dau seama c` ea [i-a vârât coada aici! spuse fata

scrâ[nind din din]i.

– E destul de surprinz`tor s` aflu cu ce te ocupi, ad`ug` el, dar

când a venit vorba de inten]ia ta de a intra \ntr-o m`n`stire... Mi se

pare cam imposibil`.

– Imposibil`? De ce? strig` ea, enervat` de reac]ia lui. Era de-ajuns

c` fusese tr`dat` de propria m`tu[` [i c` Adam o c`utase [i, mai mult,

o privise [i probabil c` se amuzase când v`zuse c` nu poate s`-i

struneasc` pe copii. Roseann g`se[te treaba asta amuzant`, tu

imposibil`. Ce leg`tur` are cu voi? Eu trebuie s`-mi dau cu p`rerea

asupra unui asemenea lucru [i mie mi se pare o idee destul de

interesant`.

Adam o privi uimit, a[a cum f`cuse [i Roseann.


– Vrei s` spui c` tu chiar...

– Da, m-am gândit destul de serios la treaba asta [i e destul s` [tii

atât. F`r` s` mai adauge ceva, lu` cutia cu mingi [i se \ndrept` spre

[coal`.

– Jody! Adam veni lâng` ea [i o prinse de bra]. {tiu c` e[ti \n stare

s` faci o mul]ime de n`zbâtii. Mi-am dat seama de asta \n pu]inul

timp cât ai stat cu mine. {i [tii c` asta e doar una din ideile tale

nebune[ti, a[a c` eu te sf`tuiesc s`...

– }i-am mai spus. M-am gândit serios la situa]ia asta [i decizia va

fi a mea, \n totalitate.

El o scutur` pu]in de umeri.

– Mai bine spune-mi exact ce ai de gând s` faci, pentru c` vorbele

astea nu sunt deloc concrete.

– Ia mai las`-m` \n pace! Cine te crezi?

– {tii ceva? Las` pentru altul atitudinea asta pe care vrei s-o

afi[ezi, pentru c` nu-]i merge cu mine. Chiar nu-]i dai seama c` e o

decizie serioas`? Nu trebuie s` glume[ti cu lucrurile astea.

Jody refuz` s` r`spund`.

– Jody, trebuie s` fii foarte sigur` pe tine când accep]i s` ai o

asemenea via]`. Te crezi oare preg`tit` s`-]i sacrifici restul vie]ii

pentru o cauz`...

– Jody, aici erai! Draga mea, \mi pare r`u, dar va trebui s`

amân`m discu]ia noastr` pentru alt` zi, spuse sora Maria. {i când

privi mai atent, nu-i sc`p` nici un detaliu din \nf`]i[area fetei. P`rul

ciufulit, hainele [ifonate, mâinile lui Adam pe umerii ei, [i mai ales

nervozitatea din ochi. Ei, dar poate c` nu va mai fi nevoie de o alt`

discu]ie.

140 ALICE HARRISON

Acum \n]eleg c` el e cel care e r`spunz`tor de comportamentul

t`u schimb`tor.

Chiar [i fa]a lui Adam suferi o schimbare de expresie. |[i retrase

mâinile de pe umerii fetei, dar acum era prea târziu. Ce \ncurc`tur`

groaznic`! La cererea sorei, Jody \l prezent` pe Adam, dup` care cele

dou` se \ndep`rtar` pu]in, dar Adam tot le auzi.

– Sper c` v-a]i rezolvat problemele [i c` luni vei veni cu for]e

proaspete. Dumnezeu s` v` binecuvânteze pe amândoi.

– Spune-mi dac` gre[esc, dar nu mi se pare un lucru potrivit, pe

care o m`icu]` s`-l spun` unei viitoare novice, \i zise Adam fetei,

dup` ce sora Maria plec`. De ce ai min]it? \ntreb` el curios.

– N-am min]it! I-am spus [i lui Roseann [i ]i-am spus [i ]ie c`

m-am gândit serios la lucrul `sta. Dar am ajuns la concluzia c` nu mi

se potrive[te. Ce vin` am eu c` voi v-a]i f`cut atâtea probleme, f`r` s`

fie necesar?

– Pentru mine, s` sus]ii o minciun` e la fel ca a spune una. {i

te-am mai \ntrebat [i dac` \]i place slujba. Dac` sora a zis c` ai toane

[i c` nu e[ti mereu pe aceea[i lungime de und` cu elevii, nu se poate

s-o "adori". Care e tipul din spatele pove[tii `steia? Nu cred c` e

tinerelul `la, pentru c` v` cunoa[te]i de pu]in timp. Cel pu]in, a[a

mi-a spus el.

– Nu l-am mai v`zut pe Alec de sâmb`ta trecut`, de când l-am

cunoscut. Iar sora \[i imagineaz` tot felul de lucruri. Copiii sunt

destul de g`l`gio[i \ncât s` oboseasc` pe oricine, mai ales dac` nu

e[ti obi[nuit s` ai de-a face cu ei.

Dar cred c` o s`-i dau pe brazd`. |[i dorea s` n-o mai priveasc`

a[a scrut`tor.


– M`tu[a ta mi-a spus c` ar`tai de parc` ai face prea multe lucruri

[i c` ]i-ar prinde bine o vacan]`.

– Oh, o s` supravie]uiesc. A[a sunt eu, \]i aminte[ti? {i, \n plus,

copiii nu se pot purta mai urât decât te-ai purtat tu cu mine [i am

supravie]uit. Nu-i a[a? sfâr[i ea.

La un moment dat, Adam plec` [i dup` ce-l conduse, Jody sim]i

c` poate respira din nou. Era atât de furioas` pe Roseann. Dac` ar fi

avut-o \n fa]a ochilor, ar fi strâns-o de gât. |ncerc` s` uite tot ce se

\ntâmplase \n decursul zilei [i s` se \nveseleasc` atunci când soneria

anun]` venirea lui Alec.

Jody fu surprins` luni seara, când sun` telefonul, iar Cheryl \i

spuse c` e pentru ea. De obicei, colega ei primea sau d`dea

telefoane, dar crezând c` e Alec, se gr`bi s` r`spund`.

– E o femeie, \i zise Cheryl, t`indu-i elanul.

Putea fi doar Roseann!

– Bun`, zise fata, f`r` s`-[i ascund` lipsa de entuziasm.

– Bun`. Jody?

Aproape c` sc`p` receptorul din mân`. Era Bess. Probabil c`

aflase num`rul ei de la m`n`stire. Dar de ce o suna?

– Da, eu sunt, spuse, \ncercând s` se calmeze.

– |n sfâr[it, dau de tine! Ce bine c` ne-a sunat m`tu[a ta ca s` ne

spun` unde e[ti!

– Nu \n]eleg de ce toat` lumea e atât de interesat` s` afle unde

sunt [i ce fac.

– Ei bine, Shona n-are cum s`-]i trimit` invita]ia pentru logodn`

dac` nu-]i [tie adresa, nu-i a[a?

– Logodn`? Jody sim]i cum \i zvâcne[te sângele \n tâmple.

142 ALICE HARRISON

Dar am crezut c` a avut loc cu multe luni \n urm`. Doar a fost

anun]at` oficial la petrecerea din decembrie, dat` de ziua ta.

– A[a e, dar Shona a vrut s` a[tepte s` treac` s`rb`torile de iarn`

ca s` se logodeasc` oficial, pentru c` nu vor o logodn` lung`. Au de

gând s` se c`s`toreasc` de Pa[te.

– Mi-e groaz` s` m` gândesc c` toat` lumea s-a deranjat atât ca s`

primesc invita]ia asta. Nu [tiam c` sunt atât de dorit` la acest eveniment.

– Bine\n]eles c` doream s`-]i [tim adresa [i din alte motive. Am

sunat la c`minul de fete [i am aflat de accidentul pe care l-ai suferit.

Adam a fost furios pentru c` n-am fost anun]a]i \n momentul \n care

s-a \ntâmplat. A pierdut mult timp \n ora[, \ncercând s` dea de tine.

{i când \n sfâr[it te-a g`sit, st`teai \n cap \n mijlocul pie]ei, \ntr-o

ploaie toren]ial`.

Jody \ncerc` s` se ab]in` s` nu trânteasc` receptorul \n furc`.

– Ce fac eu, m` prive[te doar pe mine! {i dac` am nevoie de

cineva care s` "dea de mine" o s` v` anun].

– |ncearc` s` \n]elegi, Jody, c` e firesc s` ne \ngrijor`m pentru

tine, mai ales dup` ce am aflat c` ai suferit un accident, \i explic`

Bess, calm`. Dar haide s` nu ne cert`m din cauza asta. Eu te-am sunat

pentru petrecere. }i-ar pl`cea s` vii? Se ]ine la Barrie, sâmb`ta asta.

– Nu, \mi pare r`u, dar nu pot s` ajung. I-a ajuns s` aud` o dat`

despre logodna dintre Adam [i Shona. N-avea nici o inten]ie s`-i [i

vad` \mpreun`.

– {tiu c` e poate cam târziu s`-]i spun asta, dar adev`rul e c`

Barrie nu are destui oameni pentru preg`tiri. Eu le dau o mân` de

ajutor [i pentru c` tu te-ai descurcat de minune la petrecerea mea

din decembrie, m-am gândit s` te chem.


– |mi pare r`u, dar r`spunsul e nu.– Ai alte planuri pentru sâmb`t`?– Nu...– Atunci, las`-m` s`-]i spun cum o s` facem. Gânde[te-te la ce

]i-am spus [i sâmb`t` o s`-i spun lui Adam s` trimit` pe cineva dup`tine. Dac` te r`zgânde[ti [i vrei s` r`mâi la petrecere, ia-]i câtevaschimburi [i o rochie. Oh, [i ia-]i [i costumul de baie. Sper c` o s` vii.La revedere, spuse \n cele din urm`, [i \nchise.

– |]i vine s` crezi? Ce fac acum? \ntreb` fata când Cheryl intr` dinnou \n camer` [i afl` ce se discutase la telefon.

– Mmm, dac` a[ fi fost \n locul t`u, i-a[ fi spus c` merg la munte,s` schiez.

– La munte? Dar nu e z`pad`! Nu-mi e[ti deloc de ajutor! izbucnifata.

– Scorne[te [i tu o poveste fantastic` [i a[a vor \n]elege c` ai altemotive pentru care nu vrei s` vii [i nu te vor mai bate la cap.

Jody se gândi pu]in, apoi spuse:– E cam târziu pentru asta acum... Dar nu [tiu ce s` fac. – Uite ce e. Ori vrei s` mergi, ori nu. Ce alegi?– Câte pu]in din fiecare. Asta e problema.Impacientat`, Cheryl \[i lu` prietena de mân` [i o privi \n ochi.– |l vrei pe tipul `sta? Atunci du-te [i pune mâna pe el! Nu-]i st`

\n fire s` la[i ceva s`-]i scape!– Dar n-a fost niciodat` al meu, ca s`-l las s` scape!– ~sta e un detaliu [i nu-mi amintesc s`-]i fi stat vreodat` detaliile

\n cale. Acum, haide, adun`-te! Dac`-l vrei, lupt` pentru el! Ce ai depierdut?

144 ALICE HARRISON

Capitolul 10

A[a c`, sâmb`t` dup`-amiaz`, Jody se pomeni c` lucreaz` cot lacot cu Bess [i cu alte câteva femei care flec`reau \ncontinuu, dar carenu-i prea d`deau aten]ie.

Abia a[tepta momentul când \l va vedea. |[i storcea creierul s`g`seasc` ceva inspirat s`-i spun`, dar, cu cât se gândea mai mult laasta, cu atât elimina mai multe variante. Era u[or pentru Cheryl s`spun` c` trebuie s` lupte ca s`-l aib`. Dar ce [tia ea? Fusese a vreodat`\ntr-o astfel de situa]ie? Oricum, \ntâmplarea a f`cut ca, pân` lapetrecere, Jody s` nu-l vad` deloc pe Adam.

Mai târziu, \n cursul dup`-amiezii, se duse s` fac` un du[ \n baialuxoas` a lui Barrie [i apoi \n camera Shonei, ca s` se \mbrace. Seprivea \n oglind` s` vad` cum \i st` rochia, când Shona intr` \ncamer`.

– Oh, bun`, se opri ea, v`zând-o pe Jody. |mi cer scuze, n-am [tiutc` nu e[ti gata.

– Acum sunt. Tocmai ie[eam.

– Nu e nici o grab`, serios. Veneam s`-mi iau costumul de baie.

{tiu c` atunci când \mi va trebui nu-l voi g`si, a[a c` mai bine \ncep

s`-l caut de pe acum. Ar`]i foarte bine, adùg` ea.

– Mul]umesc. {i tu la fel. Shona purta auriu [i alb [i hainele \i

veneau ca turnate.

– Crezi? fata \[i aranj` cu degete tremur`toare rochia.

– Sigur c` da. Altfel n-a[ fi zis nimic.

– Atunci, m` bucur, zise ea \ncet. {tii, mi-ar fi pl`cut s` fim

prietene.

– Prietene! Jody izbucni \ntr-un râs zgomotos.

– Da, dar dac` nu vrei... dac` nu crezi c`...

– Dup` tot ce ]i-am spus [i tot ce ]i-am f`cut?

– Tot ce ai f`cut m-a ajutat s` nu fac cea mai mare gre[eal` a vie]ii

mele.

– {i ce fel de dezastru am prevenit?

– C`s`toria mea cu Adam, desigur. Dac` n-ai fi fost tu, amândoi

am fi f`cut cea mai mare gre[eal` a vie]ii noastre. Ne-am fi c`s`torit

pentru sentimentul de prietenie care ne lega [i nicidecum din

dragoste. |n momentul \n care \n]elese ce spunea Shona, sim]i c` \i

ia foc ceafa. Parc` o mân` invizibil` \i aplicase o lovitur` fatal`.

– Jody, s-a \ntâmplat ceva? Te-ai albit dintr-o dat` la fa]`. Vocea

Shonei venea de foarte departe.

– Cine... cine este... cine e logodnicul tù? \ntreb` Jody,

\ncercând s` se adune.

– Mâna dreapt` a tatei, Ross Birchell.

– Dar \n noaptea \n care am dat petrecerea pentru Bess, tat`l

tù...

146 ALICE HARRISON

– Oh, [tiu, izbucni Shona \n râs. Bùse prea mult. Mereu a sperat

c` \ntr-o zi eu [i Adam ne vom c`s`tori. {i to]i din p`r]ile astea

credeau c` m` voi c`s`tori cu unul din fra]ii Slade. Dar de[i sunt

foarte ata[at` de Adam [i am ]inut mult la Brent, eu \l iubesc pe Ross.

N-am vrut s` fie a[a. M-am luptat cu sentimentele mele. Am vrut s`

cred c` ceea ce sim]eam pentru Adam era dragoste.

– Dar de ce?

– Pentru c` nemaifiind \ndr`gostit` \nainte, sentimentul `sta m`

speria [i voiam s` m` ag`] de ceea ce \n]elegeam. Oh, [tiu c` m`

consideri prostu]`, la[` [i slab`, [i cred c` ai dreptate.

– Dar ce au spus p`rin]ii tì despre asta? Mai ales tat`l tù, care

probabil sufer` pentru c` n-o s` te c`s`tore[ti cu Adam?

– Oh, a acceptat situa]ia. De fapt, chiar \l place pe Ross.

|ntotdeauna l-a admirat [i l-a respectat [i e chiar mul]umit c` l-am

ales pe el. Singurul lucru care-l sup`r` e c` Ross a cump`rat o ferm`

\n Eketahunt [i nu va pierde doar o fiic`, ci [i un excelent

administrator. Dar, \n timp, se va obi[nui cu ideea.

– M` bucur, [i te felicit din suflet. Sper s` fi]i amândoi ferici]i.

– Mul]umesc, Jody, [tiu c` o spui din suflet.

– Shona, despre Brent...

Chiar atunci, vocea doamnei Barrie o \ntrerupse:

– Shona! }i-au venit invita]ii!

– Oh, Dumnezeule! Deja? Trebuie s`-mi caut mai târziu

costumul.

Dup` ce Shona ie[i din camer`, Jody se a[ez` pe pat [i \ncerc`

s`-[i pun` ordine \n gânduri. Deci din noaptea aia, Adam o l`sase s`

fac` ce-i trecea prin minte ca s` afle ce vrea de fapt de la el.


Obrajii erau ro[ii [i sângele \i clocotea de furie. Cât` umilin]`! Tot

timpul... tot timpul o l`sase s` cread` c` Shona... |ncepu, \ncet, s` se

calmeze.

Ie[i din dormitor [i se al`tur` celorlal]i invita]i. |l c`uta cu ochii

pe Adam, dar nu reu[i s` vad` nimic. O ochi pe Bess [i se duse lâng`

ea.

– Nu l-am v`zut pe Adam de când am venit. Unde e?

– S-a dus s` caute un lac unde s` \noate cu to]ii, mai târziu. Ar fi

trebuit s` se \ntoarc` pân` acum. Te superi dac` te rog s` te duci s`

vezi ce e cu el?

– Deloc.

– Adu-l repede aici. Petrecerea e \n toi.

Lacul Totara nu era departe de ferma lui Barrie. Era \nconjurat de

verdea]` [i de locuri special amenajate pentru picnic.

Se opri când \l v`zu pe Adam \n fa]a ei, cu mâinile \n buzunare.

Era aplecat [i gânditor.

Jody se apropie \ncet pe la spatele lui [i-l \mpinse \n ap`.

– Hei! ]ip`tul lui se auzi tare. La fel [i plesnetul apei.

– Ei, ce zici de asta? Te crezi mai tare ca mine dac` ai c`zut

\ntr-un lac [i nu \ntr-o b`ltoac` plin` de noroi? {i mai e [i lumin`

afar`. Of, trebuia s` te ui]i pe unde mergi... zise ea râzând.

– Jody, s` vezi ce-]i sting eu luminile când o s` te prind! strig` el.

– Haide, mai repede, Shona mai are nevoie de o domni[oar` de

onoare. De una ud`!

A fost un moment de t`cere, dup` care Adam izbucni, \n timp ce

se ducea la fund:

– Jody, nu [tiu s` \not!

148 ALICE HARRISON

– Atunci, \neac`-te, ca s` scap de tine! \i strig` ea. Dar el nu era

de v`zut. Nici nu-l putea z`ri \n apa limpede. Oh, se preface atât de

bine! se gândi ea [i a[tept`.

Trecur` câteva minute [i Adam tot nu ie[ea afar`. |ncepea s` se

\ngrijoreze. Dup` alte câteva minute, \ncepu s`-l strige:

– Adam! Adam!

Nici un r`spuns!

– Adam, la naiba, r`spunde-mi! Adam! {tiu c` te proste[ti [i dac`

nu te-ai \necat pân` acum, o s` te \nec eu!

Tot nici un r`spuns!

Disperat`, Jody se desc`l]` de pantofii argintii [i s`ri \n ap`. |not`

pe la fundul lacului, de-a lungul [i de-a latul lui, dar nu d`du de

Adam. Nemaiputând r`mâne sub ap`, ie[i la suprafa]` s` respire [i s`

se odihneasc`.

Scotea ap` pe gur` [i respira cu greu, când sim]i cum o cuprind

dou` mâini de talie. Se zb`tu cât putu, dar f`r` folos.

– Nu te mai zbate [i nu m` mai zgâria, \i [opti la ureche o voce.

Parc` ai gheare de pisic`.

Adam! r`sufl` ea u[urat`. Nu se \necase. Tr`ia! Dar bucuria de

a-l vedea \n via]` se risipi repede, pentru c`-[i d`du seama c` \nc` o

dat` fusese p`c`lit`.

Se \ntoarse spre el [i \ncepu s`-l loveasc`.

– Te ur`sc! Te ur`sc! Te ur`sc! Mai bine te-ai fi \necat!

F`r` s` mai spun` un cuvânt, \not` cu ea \n bra]e, o scoase din

ap` [i o \ntinse pe iarb`, sub un copac, timp \n care ea tot se mai

lupta s` scape [i s`-l loveasc`.

O l`s` s` se zbat` \n continuare, iar când obosi, \i spuse:


– O s`... o s` plec! {i o s` te las aici! {i sper... s` nu te mai v`d

niciodat`!

El râse din nou.

– |n pozi]ia asta, nu e[ti \n stare s` te deplasezi.

– Tu... !

– Ah! Ah! Asta ai meritat [i nu e cazul s` dai vina pe mine! N-o s`

te schimbi niciodat`!

– Parc` stabilisem lucrul `sta cu câteva luni \n urm`! izbucni fata,

respirând greoi. Am ajuns la concluzia c` sunt un caz pierdut. |]i

aminte[ti?

– Da, [i c` ai nevoie de o mân` ferm` care s` te struneasc`. Mâna

mea!

– Pe naiba!

– {i primul lucru pe care o s`-l \nve]i e c` domni[oarele nu \njur`.

– Domni[oar` pe naiba!

– Acum po]i s-o mai spui, dar cu timpul, o s` te \nv`] eu cum st`

treaba.

– Am mai fost la mâna ta timp de trei luni [i unde am ajuns?

Nic`ieri!

– Dar viitorul va fi diferit.

– Ce va fi diferit? Ai \ncercat cu mine tot ce s-a putut [i degeaba.

– Vrei s` spui c` tu, cu imagina]ia ta care dep`[e[te toate limitele,

nu te-ai gândit [i la asta?

O s`rut` delicat pe buze.

– Nu! s`ri ea ca ars`.

– Nu? repet` el. Dar ce zici de asta? [i o mai s`rut` o dat`. Dar de

asta? [i \nc` o dat`. Ei bine?

150 ALICE HARRISON

– Nu!

– Cât timp \mi trebuie ca s` te fac s` te r`zgânde[ti? \ntreb` el,

oftând. Dac` o s` ne cert`m aici toat` noaptea, tot o s` ajungi s` fii

de acord s` te c`s`tore[ti cu mine, dar vei r`ci [i nu vreau o mireas`

cu guturai.

Deschise gura [i Adam \n]elese c` voia s` \njure din nou. De data

asta, s`rutul lui n-a mai fost deloc unul blând, dar lui Jody i-a pl`cut

la nebunie.

– Ei, acum ce zici?

– Va trebui s` te descurci mai bine de atât! {i de data asta, ea fu

cea care \l s`rut`. |ncet, pe \ndelete.

– Te iubesc, iubito, [opti el, dup` o vreme. C`s`tore[te-te cu

mine [i nu te schimba niciodat`!

– N-ar trebui s` spui asemenea lucruri. S-ar putea s` blestemi ziua

\n care le-ai rostit.

– Nu exist` nici un "s-ar putea", spuse el cu hot`râre.

***

Dup` un timp, Adam spuse:

– Haide, trebuie s` ne \ntoarcem. Nu putem sta cu hainele astea

ude toat` noaptea.

– Oh, chiar trebuie? protest` Jody.

– Da, iubito, trebuie. Nu mai e mult [i ceilal]i vor veni s` \noate.

|n drum spre ferm`, Jody \l \ntreb` dintr-o dat`:


giannijollys

– Adam, oare ce va spune m`tu[a ta când o s` afle?

– Cred c` m`tu[a Bess a b`nuit tot timpul c` a[a se vor sfâr[i

lucrurile.

– Foarte perspicace, trebuie s` recunosc. Nu are nimic \mpotriv`?

Când am venit aici prima oar` cu Brent, am avut impresia c` m` place

pu]in, dar dup` ce i-am cauzat moartea, lucrurile s-au schimbat \ntre

noi. Aducând vorba de Brent, fata sim]i c` se a[terne o r`ceal` \ntre

ei.

– Jody... \ncepu Adam.

– Da?

– Trebuie s`-]i spun ceva. Ceva ce am vrut s`-]i spun de mult

timp.

– Da, ce e? Instinctul \i spunea c` era ceva care avea leg`tur` cu

Brent.

– Nu te \ntrista. N-ai f`cut nimic r`u. De data sta eu sunt cel care

a ge[it fa]` de tine. Hai s` intr`m [i s` ne schimb`m mai \ntâi. Când

e[ti gata, a[teapt`-m` pe teras`.

Dar Adam fu cel care a[tept`.

– E despre Brent, nu-i a[a? \ntreb` ea, imediat ce-l z`ri.

– Ai dreptul s` [tii asta [i aveai dreptul s-o [tii cu mult mai

devreme. Nu ]i-am spus-o pentru c` am vrut s` suferi din cauza

mor]ii lui.

Jody nu zise nimic. Era prea speriat`.

– |n noaptea când ne-am cunoscut, eu [i Brent s`rb`toream ziua

mea de na[tere...

– Da, [tiu, Brent mi-a spus asta.

– {i nu ]i-a mai spus c` la scurt timp dup` asta am mers la spital?

152 ALICE HARRISON

Jody d`du din cap \n semn c` nu.

– Ei bine, am fost. Cu câteva s`pt`mâni \n urm`, Brent s-a sim]it

rù [i am fost la spital s` fac` ni[te analize. Nu [tia pentru ce sunt.

Doar eu [tiam. Mi s-a spus c` Brent avea leucemie.

– Leucemie! [opti Jody, \ngrozit`. Dar... dar nu pot s` cred! P`rea

atât de s`n`tos!

– {i \n tot timpul `sta, el murea. Chiar dac` nu murea \n accident,

m` \ndoiesc c` azi ar mai fi trìt.

– {i cu toate astea...

– {i cu toate astea te-am l`sat s` suferi c` ai omorât un bìat tân`r

[i s`n`tos. |mi pare rù.

– |]i pare rù! |nchise ochii [i \[i aminti nenum`ratele nop]i

nedormite pentru c` o chinuiau amintirile accidentului. Dac` ai [ti

prin ce am trecut gândindu-m` cu disperare la cât` suferin]` am

provocat pe când eu v-am sc`pat de un chin, de o moarte mizerabil`

[i chinuitoare.

– A[a e, dar dac` te-a[ fi l`sat atunci s` pleci, acum n-ai mai fi

gândit a[a.

– Dar de ce? De ce nu mi-ai spus mai devreme?

– Poate c` gelozia era unul din motive.

– Gelozia?

– Da, din cauz` c` n-am contribuit prea mult la fericirea lui [i tu

mi-ai spus foarte clar lucrurile astea \n noaptea aia.

– Da, atunci am fost crud` , dar ]i-am explicat deja c` vorbeam

prostii. Trebuia s` te mint.

– Da, dar \n unele privin]e, ai avut dreptate. {tiam c` e[ti un copil

dificil, dar m-am gândit c` dac` asta \l face fericit, s`-l las s` ias` cu


tine. Pe de alt` parte, m` temeam ca nu cumva s`-l faci nefericit.

Aveam de gând s` fac ceva ca s` opresc toate astea, dar când s`

ac]ionez, era mort.

Se a[ternu t`cerea. Jody travers` terasa [i \[i puse mâinile pe

balustrad`.

– Cred c` m-ai urât de moarte.

– Atunci, cred c` da.

– {tii c` a[a e, [i a[a a fost [i cu Bess.

– Nu, lui Bess i-am spus despre boala lui Brent la scurt timp dup`

ce ai venit aici. Din momentul acela, cred c`-]i mul]umea \n secret

pentru c` [tia cât de fericit a fost Brent dup` ce te-a cunoscut pe tine.

– Dar de ce n-a f`cut tratament? \ntreb` ea \nc` nevenindu-i s`

cread`.

– Nici un tratament nu l-ar fi ajutat la nesfâr[it. A[a c` am crezut

c` e mai bine s` nu [tie. {i el ar fi preferat asta.

Dintr-o dat`, Jody sim]i c` i se ia o piatr` de pe inim`.

– Asta \nseamn` c` m` ier]i cu adev`rat pentru ce am f`cut? F`cu

o pauz`. |ntr-un fel, cred c` Brent m-a iertat. Dar tu?

– Trebuie s` existe iertare reciproc`. Te iubesc, Jody, [i pentru

mine, asta e suficient.

– {i pentru mine, [opti ea, privindu-l.

– E[ti sigur`, Jody?

– Da, de[i ar trebui s` nu te plac. Dar am suferit mult \n lunile

când n-ai fost lâng` mine.

– Da, dar ai [i tr`it ni[te experien]e inedite.

– Da, unele care \mi erau necesare.

– Cum ar fi cunoa[terea vie]ii religioase?

154 ALICE HARRISON

– Nu glumi cu lucrurile astea! Chiar a fost o perioad` când m-am

gândit serios la situa]ia asta.

– Dar nu glumesc, spuse el, cu seriozitate. |ns` voca]ia este a

celor care se nasc cu ea.

– Oh, [tiu c` n-am a[a ceva. {i [tiu c` nu sunt \n stare s` m` dedic

nici unui lucru care s` dureze.

– Nici m`car c`s`toriei? Când o s` devii so]ia mea, [tii ce se va

\ntâmpla, nu? E[ti preg`tit` s`-mi dedici mie via]a ta [i s` renun]i la

libertate?

– Libertate! Ce libertate? \ntreb` ea, râzând u[or. Se duse spre el

[i-i \nconjur` gâtul cu mâinile. Dac` defini]ia ta de libertate \nseamn`

s` trìesc via]a pe care am trìt-o dup` ce am plecat de la Riverview,

atunci n-o vreau.

– {i ai prefera s` trìe[ti la ]ar` pentru tot restul vie]ii tale? N-o s`

te mai po]i duce \n ora[ oricând ai chef.

– N-are nici un efect, s` [tii. Degeaba te chinui s` m` faci s` m`

r`zgândesc. Mai bine ]i-ai accepta soarta, pentru c` de mine nu vei

mai sc`pa.

– Sunt serios, Jody.

– {i eu la fel, \[i [opti ea. Oh, Adam, de ce? De ce m-ai l`sat s` cred

c` erai \ndr`gostit de Shona? Nici nu suportam gândul c` voi doi a]i

fi putut s` v` c`s`tori]i. Din cauza asta am \ncercat s`-mi iau o slujb`

unde s`-mi consum toat` energia. Dar de fiecare dat` când priveam

copiii aceia, parc` mi-i imaginam c` sunt ai vo[tri.

– Mmm, cu toate astea, nu reu[esc s`-mi imaginez o c`lug`ri]`

stând \n cap \n mijlocul pie]ei din Palmerstone. Nu cred c` ar fi un

lucru v`zut cu ochi buni, zise el amuzat.


|ncruntându-se, Jody fu cea care \ncerc` s` se retrag` din bra]ele

lui, dar mai mult ca el s` nu-i dea drumul.

– Parc` tu trebuia s` fii cel serios!

– Dar sunt. Crezi c` mie mi-au pl`cut lunile \n care ai fost plecat`?

Mai ales când am aflat c` nu mai locuie[ti la c`min [i habar n-veam

unde s` te g`sesc? Crezi c` mi-a f`cut pl`cere s`-mi fac griji pentru

tine?

– Atunci, de ce m-ai l`sat s` plec? \i cùt` ea privirea. Cred c` e[ti

la fel ca Roseann. Credeai c` dac` m` la[i s` plec, voi redeveni vechea

Jody, cu vechile obiceiuri [i prieteni.

– |ntr-o zi, o s` dai de bucluc cu imagina]ia asta a ta. Trebuia

s`-]i dau drumul. Avem \ncredere c` pân` la urm` \]i vei da seama de

sentimentele pe care ]i le port.

– Vrei s` spui c` ...

– Da, din prima noapte când ai venit aici, am [tiut c` te voi iubi,

dar trebuia s` fiu sigur c` [i tu \mi vei r`spunde la sentimente.

Ea \l lu` \n bra]e.

– Te iubesc, Adam! N-am mai iubit pe nimeni, niciodat`! Dar

mi-ai spus cândva c` ]i-e mil` de cel care se va \ndr`gosti de mine.

– Pì s` [tii c` la vremea aia chiar \mi p`rea rù de prostul care te

va iubi. F`ceai cele mai aiurite lucruri [i de[i ele m-au f`cut s` m`

\ndr`gostesc de tine, m` enervau la culme.

– Ia spune-mi, sincer, crezi c` mai e vreo [ans` pentru mine?

Adam v`zu c` era serioas`, a[a c` [i r`spunsul lui fu pe m`sur`:

– Cu o mân` ferm` care s` te struneasc`, s-ar putea s` r`zbe[ti \n

via]`.

|[i lipi obrazul de al lui, [i-l strânse mai tare \n bra]e.

156 ALICE HARRISON

Era mai fericit` decât crezuse vreodat` c` ar putea fi. Se priveau\n ochi, ferici]i [i \mplini]i. S`-l iubeasc` pe Adam [i s` fie iubit` deacesta, era tot ce-i trebuia ca s` se simt` \mplinit`. Dar chiar [i a[a,Jody, r`mânea tot Jody.

– Of, tu [i obsesia ta de a m` comanda. Dup` câte v`d, n-o s` neprea \n]elegem!

Sfâr[it


giannijollys

POVESTEA LUI JODY · colo [i pe o scen` improvizat`, ni[te tipi cu p`r lung [i \mbr`c`minte...

Documents

Transcript of POVESTEA LUI JODY · colo [i pe o scen` improvizat`, ni[te tipi cu p`r lung [i \mbr`c`minte...