Predica de la ZürichDuminică, 27 noiembrie 2016, ora 1400

Fr. Frank

Cuvântul de introducere din Ap. 5:9-10: „Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: «Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!»”.

Rom. 5:1-5: „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”.

Îi suntem mulţumitori Domnului că astăzi putem fi din nou în acest loc ca să ascultăm scumpul şi preţiosul Său Cuvânt, să-l credem din inimă, să-l primim şi să ne fie descoperit.

Noi am aflat că fratele nostru Kurt Amann a fost chemat Acasă. Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru viaţa lui binecuvântată. Eu l-am cunoscut pe fratele Amann timp de aproape 50 de ani. El a fost de la început cu noi şi el a rămas în legătură în Domnul. Noi dorim binecuvântarea lui Dumnezeu soţiei lui scumpe, întregii familii, rudeniilor lui şi celor ce l-au cunoscut. Este frumos că fratele nostru n-a trebuit să sufere. Ei erau în drum spre gară, au coborât nişte trepte şi ceva s-a întâmplat în acel loc, ceva din trupul său a cedat. Apoi a fost dus la spital şi de acolo a mers imediat Acasă. Este frumos să pleci în felul acesta fără suferinţă, acest lucru este har.

1

Noi îi dorim binecuvântarea lui Dumnezeu sorei noastre Amann, întregii ei familii şi tuturor acelora care au fost în legătură cu fratele Amann. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze la ascultarea Cuvântului la înmormântarea de joi, aceasta este rugăciunea mea. Domnul Dumnezeu să-Şi confirme şi acolo Cuvântul Său. Noi toţi ştim că Domnul nu face nicio greşeală, El ştie toate lucrurile mai dinainte. Îi mulţumim frumos Domnului Dumnezeu pentru viaţa bogat binecuvântată a iubitului nostru frate. Timp de 30 de ani în ultima duminică a fiecărei luni am venit cu maşina de la Krefeld la Zürich. Plecam la 7 dimineaţa din Krefeld, ţineam serviciul divin aici, iar la ora 11 seara eram din nou acasă în Krefeld. Dar când am început să vin la Zürich cu avionul, fratele Kurt Amann mă lua de la aeroport în fiecare duminică şi mă aducea aici la Casa poporului. Doresc să amintesc că el a fost cel mai bun şofer pe care l-am cunoscut. Eu am circulat cu maşina pretutindeni, peste trei milioane de kilometri, în întreaga Americă, în toată Anglia, Roma, până în Varşovia. Fratele Amann a fost un şofer foarte bun, corect. Acum el se odihneşte în pace. Cuvântul Domnului din 2 Tim. 4:7-8 se potriveşte în viaţa lui: „Mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit revenirea Lui”.

Fraţi şi surori, scumpii mei, dacă ne gândim ce chemare înaltă ne-a fost dăruită din partea lui Dumnezeu! În ultima scrisoare din Ap. 3 este scris că noi vom şedea împreună cu Domnul nostru pe scaunul Lui de domnie şi vom domni împreună cu El. Citim în Ap. 3:21-22: „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Dumnezeu ne-a deschis urechea ca să auzim ceea ce are El de spus Bisericii prin Cuvânt. Şi toţi aceia care acum fac parte din Biserica Dumnezeului celui viu vor asculta ceea ce are Dumnezeu să ne spună acum prin Cuvântul Său.

Înainte să intrăm în cercetarea Cuvântului în amănunţime, doresc să vă transmit saluturi călduroase mai ales din Pakistan.

2

Dumnezeu a binecuvântat peste rugăciuni şi aşteptări. El a dăruit mult har. Stadionul cu o capacitate de trei mii de locuri s-a umplut într-o republică islamică în care doar 2,5 la sută sunt declaraţi creştini. Cu adevărat Dumnezeu a deschis uşi şi inimi. În anul 1972 am făcut prima mea călătorie în Pakistan, de la Islamabad şi Rawalpindi, la Abbottabad şi până imediat la graniţa cu Afganistanul. În toate cele opt localităţi în care am predicat în decursul anilor Dumnezeu a dăruit mult, mult har. Desigur, între timp unii au mers în diferite direcţii. Dar de data aceasta n-am avut doar puternica adunare de pe stadion. Cred că au fost aproximativ 16 poliţişti poziţionaţi pe întregul stadion care s-au îngrijit de menţinerea ordinii. Fratele nostru iubit de acolo care are două funcţii în conducere mi-a spus un bun venit în mod oficial şi tuturor celor ce au venit ca să asculte Cuvântul Domnului. A fost o biruinţă pentru Adevăr şi pentru Domnul. Spre încheierea adunării am întrebat câţi cred mesajul ceasului. Mâinile s-au ridicat. Eu am rămas uimit că mii de mâini s-au ridicat. Când am pus întrebarea câţi dintre ei sunt botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, aceleaşi mâini s-au ridicat. Vă puteţi da seama cum m-am simţit eu acolo? Cuvântul, ca sămânţă, a fost semănat şi Cuvântul, ca sămânţă, a răsărit, a adus rod şi va ieşi o recoltă bogată, prin har, când Domnul îi va chema pe ai Săi. La ieşire acei poliţişti în uniformă stăteau în poziţia de drepţi şi toţi mi-au dat mâna. Doi, trei dintre ei m-au îmbrăţişat. Cu adevărat a fost o adunare în care prezenţa lui Dumnezeu i-a cuprins pe toţi aceia care au fost prezenţi. După aceea am auzit că vestirea a fost transmisă în direct prin 56 de canale. Scumpi fraţi şi surori, Îi putem doar mulţumi şi da cinste Domnului că El a deschis inimile şi uşile în toate popoarele, limbile şi naţiunile, indiferent de ce religie aparţin ei. Aşa cum o ştim din făgăduinţa pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam: „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Gen. 12:3). Şi acest lucru se împlineşte în zilele noastre. Ultimul mesaj, ultima chemare răsună, şi cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu, crede Cuvântul lui Dumnezeu şi primeşte ceea ce Domnul ne are de spus în aceste zile.

Tocmai ce mă întorsesem din Pakistan şi mă pregăteam pentru următoarea călătorie în Guadalupe. Ştiţi că Pakistanul este la o

3

diferenţă de fus orar de 5 ore înaintea noastră, iar Gudalupe la o diferenţă de 5 ore în urma noastră, astfel că a trebuit să suport o diferenţă de fus orar de 9, 10 ore; nici n-am dormit prea mult. Apoi joi de la Düsseldorf la Paris, am aterizat şi am mers direct la adunare. Vineri în Guadalupe, direct de la aeroport la adunare şi apoi în următoarea zi interviuri la televiziune şi adunări. Duminică din nou adunări. A fost cu adevărat minunat cum Dumnezeu a călăuzit totul. Oamenii se adună de aproape şi de departe. S-a mai întâmplat că în Guadalupe au fost aproximativ douăzeci de fraţi şi surori care m-au aşteptat la aeroport, mi-au urat bun venit şi au cântat o cântare, ne-am rugat împreună, iar când am ieşit din clădirea aeroportului un curcubeu se putea vedea de la un capăt al cerului la celălalt. Eu le-am spus fraţilor să vină încă o dată toţi înapoi şi am vorbit cu ei pe scurt că în Ap. 4 curcubeul a fost vizibil peste scaunul de domnie, iar în Ap. 10 curcubeul este arătat peste Domnul nostru ca Înger al legământului; şi noi am dedicat Domnului adunările. Cu adevărat totul a fost binecuvântat de Dumnezeu din prima până în ultima clipă. Dumnezeu este credincios, El este adevărat, El îşi ţine Cuvântul şi promisiunea dată că va veni o foamete după ascultarea cuvintelor Lui. El a făgăduit că noi vom fi aduşi înapoi la credinţa originală şi la fundamentul străvechi. Fratele Reisler mi-a spus că după ultimul sfârşit de săptămână de aici din Zürich a văzut peste Zürich două curcubeie şi încă un al treilea mai puţin vizibil.

Dumnezeu este adevărat şi credincios, El veghează asupra poporului Său. Dragii mei, noi nu credem ceea ce dorim noi, ci noi credem cum spune Scriptura, Îl credem pe Dumnezeu din toată inima şi putem avea parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent. Toate acestea noi le trăim personal.

Tocmai acum scriu o scrisoare circulară. Fratele Branham a spus odată că el este în legătură cu aproximativ 10-12 milioane de oameni care cred mesajul. Eu m-am gândit la ceea ce este scris în Mat. 25 în pilda celor zece fecioare. Dacă ar fi zece milioane care au auzit mesajul atunci doar cinci milioane din acestea vor fi pregătite şi vor intra în odaia de nuntă. Apoi mi-a venit gândul: atunci când Domnul Dumnezeu i-a dat făgăduinţa lui Avraam: „Uită-te spre cer şi

4

numără stelele dacă poţi să le numeri. Aşa va fi sămânţa ta” (Gen. 15:5). Noi nu trebuie să numărăm deloc, nici cinci, nici zece. Gloata cea mare nu se va putea număra. Răscumpărarea se va fi meritat, mesajul îşi va atinge scopul pentru care l-a trimis Dumnezeu. Aşa o vedem în toate popoarele, în toate limbile şi în toate naţiunile, că Domnul îi cheamă afară pe ai Săi. Şi acest gând: că El va domni ca Împărat. Noi nu vom fi doar în odaia de nuntă, ci vom şedea împreună cu El pe scaunul Său de domnie şi vom stăpâni în Împărăţia Lui.

Citim 1 Cor. 15:25-26: „Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea ”. Domnul nostru va împărăţi, şi noi vom împărăţi împreună cu El. El a biruit moartea, a înviat a treia zi şi a putut spune: „Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor” (Ap. 1:18). Şi aşa cum am citit în Ap. 3, biruitorii vor împărăţi pe pământ ca împăraţi, împreună cu El, El care a biruit pentru noi, a biruit moartea, iadul şi pe Satan, a biruit totul. Ce înaltă chemare ne-a dăruit Dumnezeu prin har!

Când fratele Helmuth Miskys a dat scurta mărturie în acest loc, nici nu ne putem închipui ce răsunet este în toate aceste popoare, dacă odată pe an, sau o dată la cinci ani mergi undeva şi aduci Cuvântul Domnului în acel loc. Cu adevărat este puternic. Acum în ultima călătorie după nouă ani am fost din nou în această ţară. Mozambicul este o ţară bogată, roditoare, dar totuşi cu mijloace de existenţă sărăcăcioase. Oamenii din această ţară au venit de aproape şi de departe ca să asculte Cuvântul Domnului. Domnul să-l binecuvânteze pe fratele Miskys şi pe toţi fraţii care au parte de vestirea Cuvântului în toate popoarele, limbile şi naţiunile.

Doresc să fac încă o observaţie privitoare la călătoria din Guadalupe. Acum exact o săptămână, duminică dimineaţa, au fost 1220 de conexiuni din 43 de ţări prin care oamenii au putut asculta şi urmări vestirea în direct. Aceasta într-o republică în care principala sursă de existenţă este cultivarea bananelor, iar industria este foarte slab dezvoltată. Dar ei sunt dotaţi cu tehnică şi din acel loc s-a putut transmite şi au fost posibile 1220 de conexiuni din 43 de ţări. Vestirea în direct a fost preluată în mai multe ţări, iar fraţii au tradus în direct

5

în italiană, română, slovacă şi alte limbi. Ceea ce se predică în engleză în diferite ţări este recepţionat şi tradus în direct în alte limbi. Scumpi fraţi şi surori, spuneţi odată, am înţeles noi ceea ce a făcut Dumnezeu? El S-a îngrijit de tot. Acum 10 ani mă plimbam în sus şi-n jos prin curtea Centrului misionar şi mă gândeam ce frumos ar fi dacă am avea în acest loc un stâlp de transmisie ca să putem avea programele noastre pe care să le transmitem în toată lumea. Iar acum privim în urmă şi vedem cum totul a devenit posibil prin har. Cu siguranţă şi astăzi sunt mulţi conectaţi din diferite ţări. Împreună, Îi mulţumim Domnului că noi trăim acum. Prin har noi putem asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi putem crede din inimă ce şi cum spune Scriptura.

Noi am aflat şi acest lucru: unificarea bisericilor sub Roma. Toate ziarele, ştirile şi programele sunt pline cu aceasta: unificare, unificare, unificare. Noi vedem în faţa ochilor noştri cum rana se vindecă şi cum se vorbeşte deschis că rănile care au fost făcute trebuie să se vindece. Aşa este scris în articolele din ziare. La vizita papei în Suedia, el a citit Cuvântul din Ioan 15: „Cine rămâne în Mine, în acela rămân Eu”. El le-a arătat oamenilor întoarcerea înapoi la Roma; iar aceasta aşa se va întâmpla. Dar noi nu mergem la Roma. Noi ne întoarcem la Ierusalim, noi mergem la Cuvântul care a fost la început. Nu ne întoarcem la învăţăturile bisericii din Niceea care a fost fondată în 325, nu ne întoarcem la ceea ce au spus Atanasiu, Policarp sau vreunul din aşa zişii părinţi ai bisericii. Noi ne întoarcem la ceea ce au vestit bărbaţii lui Dumnezeu, prin însărcinarea lui Dumnezeu, la ceea ce au predicat Petru, Ioan, Iacov, Pavel, ne întoarcem înapoi la învăţăturile apostolilor. Încă mai este scris în Is. 2:3: „Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului”. Fondarea bisericii nou testamentare a avut loc în Ierusalim prin turnarea Duhului Sfânt, în Ierusalim a fost ţinută prima predică, a avut loc primul botez şi în prima zi s-au adăugat Bisericii primele trei mii de suflete. Noi am fost aduşi înapoi la început. Nu până la Reformă, nu până la mişcarea metodistă, baptistă sau trezirea penticostală, care toate au fost necesare. Dar fiecare trezire a pregătit terenul pentru următoarea trezire. Şi toţi aceia din fiecare trezire care au fost din Dumnezeu au ţinut pasul cu Dumnezeu. Unii au rămas pe loc, dar ceilalţi au mers

6

mai departe în trezirile care au urmat una după cealaltă. După aceea a venit al Doilea Război Mondial. La sfârşitul acestui război Domnul l-a trimis pe fratele Branham şi l-a înzestrat cu un dar de vindecare. Atunci s-au întâmplat vindecări miraculoase pe loc, iar noi suntem mulţumitori că atenţia noastră a fost direcţionată spre ceea ce a trebuit să fie spus în Numele Domnului. Acum noi vedem că în mişcarea carismatică – al cărei număr totalizează 550 de milioane de oameni – toţi cred în minuni şi sunt convinşi de ei înşişi, dar niciunul din ei nu se gândeşte să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu ce să mai vorbim ca să fie ascultători prin credinţă şi să se boteze. Toţi aleargă mai departe pe căile lor proprii şi şi-au zidit propriile lor împărăţii. Dar Domnul are o Biserică, Domnul a făcut o alegere.

Şi aşa cum în Rom. 11 este scris, aleşii au ajuns la ţintă. Şi acest gând mi-a venit când am citit astăzi în Is. cap. 38 şi 39 apoi şi locurile paralele din Împăraţi. Când împăratul Ezechia era bolnav pe patul de moarte s-a întors spre Dumnezeu şi L-a rugat să-i prelungească zilele, iar Dumnezeu i-a mai adăugat încă cincisprezece ani.

Ştiţi la ce a trebuit să mă gândesc? În ianuarie 1981 şi eu eram bolnav pe patul de moarte. Eu nu mi-am întors faţa spre Dumnezeu, nu-mi mai puteam mişca nici mâinile. Voi cunoaşteţi mărturia mea: eu am fost împins în camera morţii pe un pat cu o perdea în stânga şi-n dreapta pentru ultimele clipe. Eu nici nu L-am rugat să-mi prelungească zilele, doar am vrut să exprim aceste cuvinte: „Doamne, cum stau eu înaintea Ta?”. Apoi a venit clipa când am fost luat din acest trup. Dacă privesc în urmă, de atunci Dumnezeu mi-a dăruit 35 de ani ca să-I slujesc Lui, să port Cuvântul Său. Eu spun aceasta aici în Faţa lui Dumnezeu: când m-am uitat în dreapta mea, cu adevărat era o mulţime enormă care nu se putea număra, şi toţi erau tineri. Noi nu ne-am dus în sus ca o rachetă, ci am fost ridicaţi în slavă în mod maiestuos ca să fim la Domnul. Voi toţi ştiţi cât de dezamăgit am fost eu când mi-am deschis ochii şi m-am văzut din nou în acest trup. Şi doar am mai strigat: scoateţi-mă de aici! M-am ridicat din pat şi am împins patul din camera de morgă. Cu adevărat harul lui Dumnezeu pe care niciun om nu şi-l poate închipui. Dar timpul harului încă nu se

7

încheiase, mesajul încă nu ajunsese la toate neamurile. Dumnezeu a călăuzit aşa şi în felul acesta trebuia să se întâmple şi doar Lui I se cuvine toată cinstea. Eu nu L-am rugat s-o facă.

În scrisoarea către romani avem descrisă întreaga învăţătură despre Lege, despre har, despre credinţă, aici este spus totul. Am putea citi capitol după capitol. Accentul principal este pus pe credinţă şi de fiecare dată a fost mustrată necredinţa. În mod deosebit în Rom. 11:7: „Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi”. De ce este scrisă avertizarea: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”? Astăzi, astăzi dacă auziţi Cuvântul lui Dumnezeu credeţi-l, primiţi-l, acceptaţi-l, nu vă împietriţi inimile.

Citim în Rom. 10:21 unde este scris: „Pe când, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă»”. Se împotriveşte cu vorba. Cine este neascultător se împotriveşte lui Dumnezeu, se împotriveşte Cuvântului, nu se poate pleca sub ceea ce Dumnezeu a spus, în el este împotrivirea, răzvrătirea. De aceea acordul interior faţă de fiecare Cuvânt, pe care Dumnezeu trebuie să ni-l dăruiască, este un semn al alegerii, este un semn neschimbător al predestinării, care este din veşnicie şi va rămâne în vecii vecilor.

Apoi mai departe în Rom. 11:20 este scris: „Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! („veghează!” – în lb. germană)”. Credinţa este un cadou din partea lui Dumnezeu. Domnul nostru spunea: „dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre” (Ioan 8:24). Necredinţa ne duce în moarte. Credinţa ne călăuzeşte în viaţă. De aceea Dumnezeu ne-a dăruit harul acesta ca să credem fiecare făgăduinţă, să credem fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi să avem un acord pentru acesta. Să n-avem nicio împotrivire interioară. Fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu este ancorată în noi.

Citim şi Rom. 11:23: „Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi”.

8

Credinţa este în opoziţie cu necredinţa; ascultarea este în opoziţie cu neascultarea. De aceea noi, ca nişte copii ascultători ai lui Dumnezeu, să ne dedicăm vieţile Domnului şi să ne încredem că El care a început lucrarea în vieţile noastre o va şi desăvârşi.

Eu cred că toţi am auzit ce a fost exprimat în cele două cântări. Scumpi fraţi şi surori, şi înaintea noastră au existat oameni care au recunoscut ziua mântuirii lor, ei au crezut ceea ce le-a fost predicat lor. Cu adevărat pentru toţi ceilalţi este ceva de neînţeles, dar noi prin har putem crede aşa cum zice Scriptura. Pentru noi care avem parte de lucrarea prezentă a Domnului este doar mulţumire. Mulţumire că noi putem veni la Domnul.

Dragilor, avem câteva versete biblice pe inimă, îndeosebi din Faptele apostolilor. Eu v-am spus, peste tot unde în aceste ţări am fost întâmpinaţi, primirile au fost puternice. Dar pentru mine aceasta nu este suficient. Eu doresc să se împlinească totul aşa cum a fost la început. În Fapte 11 Petru a predicat şi apoi Duhul Sfânt S-a coborât în timpul predicii.

Fapte 11:15-16: „Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început”. Aceasta-i dorinţa mea.

Fraţi şi surori, de la începutul predicii să permitem Duhului Sfânt să poată veni peste întreaga adunare aşa cum a fost la început. Accentul este „ca la început”. Cu adevărat şi aici trebuie accentuat: „Şi, cum am început să vorbesc”. Inimile lor erau pregătite, erau într-o mare aşteptare, şi Dumnezeu a astâmpărat aşteptarea şi a confirmat Cuvântul în mod direct în vieţile ascultătorilor. „Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început”. Avem şi noi toţi aceeaşi dorinţă? Ne adunăm doar să auzim Cuvântul sau în interiorul nostru avem o dorinţă arzătoare ca Duhul lui Dumnezeu să se coboare, noi să fim umpluţi de Duhul Sfânt, să-L lăudăm şi cinstim pe Domnul în alte limbi până la pecetluirea cu Duhul Sfânt. Eu cred că Dumnezeu o va dărui.

Apoi vers. 16: „Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt»”.

9

Cu adevărat aici sunt două lucruri care trebuie scoase în relief şi accentuate. „Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi”. Primul lucru: „Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început”. Al doilea lucru: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”. Acest lucru îl avem scris în Fapte 1:5 unde Domnul nostru a repetat aceasta. Şi noi cu adevărat putem conta că acum se va întâmpla şi trebuie să se întâmple cum a fost la început. Timpul este foarte înaintat.

Scumpi fraţi şi surori, eu personal cred că Domnul Se va reîntoarce în timpul nostru. Nimeni nu ştie ziua sau ora, dar noi ştim că semnele timpului vorbesc o limbă foarte clară pe care noi cu toţii o înţelegem. Dacă este vorba despre Israel, atunci chiar şi privitor la tratatul care trebuie încheiat mai este vorba doar despre unele lucruri mărunte care sunt în legătură cu Muntele Sionului. Apoi tratatul este gata pentru a fi semnat. Totul este atât de înaintat şi împlinit încât ne putem ridica capetele şi ştim că izbăvirea trupurilor noastre este aproape, prin har.

În Fapte 1:5 este scris: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt”. Aici Domnul nostru repetă ceea ce a spus Ioan Botezătorul: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3:11). În Fapte 1:5 Domnul nostru repetă cuvintele solului Său, Ioan, cel care I-a premers la prima venire. Ce a fost cu fratele Branham în timpul nostru? El venea din biserica baptistă, apoi a ajuns într-o adunare penticostală unde a fost botezat cu Duhul Sfânt. El a ţinut prima sa campanie de evanghelizare într-un cort, iar apoi a urmat 11 iunie 1933.

Dragi fraţi şi surori, Domnul rămâne acelaşi. Şi dacă noi propovăduim acelaşi Cuvânt, aceeaşi mântuire, atunci aşa cum a fost la început exact aşa se va întâmpla şi la sfârşit: Duhul Sfânt va cădea în adunări în timp ce Cuvântul va fi predicat şi atunci Sângele, Cuvântul şi Duhul vor fi în lucrare în gloata răscumpărată prin Sânge. Cuvântul este lucrător şi Duhul Sfânt îl confirmă.

10

În Fapte 15 de la vers. 6 bărbatul lui Dumnezeu a dat încă o dată mărturie: „Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: «Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă...»” (vers. 6-7). Atunci era vorba ca mântuirea să ajungă la neamuri şi anume să nu se pună niciun fel de jug pe grumazul ucenicilor care se întorc dintre neamuri.

Apoi vers. 8-9: „Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă”. Cu adevărat este foarte puternic Cuvântul de aici.

Domnul a murit pentru toţi, fie iudei, fie dintre naţiuni. Aceeaşi Evanghelie este valabilă pentru toţi. Şi toţi aceia care cred, pot trăi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le-a dăruit în Isus Hristos, prin har. Putem citi verset după verset şi-I putem mulţumi lui Dumnezeu din inimă că noi putem trăi în acest timp în care totul ajunge la încheiere. Aşa cum am spus, niciodată înainte Cuvântul Domnului n-a fost vestit într-un mod atât de clar ca cristalul. Nu demult într-o conversaţie cu fraţii am spus: dacă Dumnezeu n-ar fi trimis un proroc, noi n-am fi avut o învăţătură şi o slujbă de învăţător. Mai întâi Cuvântul vine la proroc pentru că prorocul este gura directă a lui Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit prin prorocii Săi în toate timpurile. Eu vă spun sincer, eu n-aş fi avut niciun mesaj, nici n-aş fi putut încadra totul biblic, pe bază de învăţătură, dacă Dumnezeu n-ar fi pus toate aceste învăţături pe sfeşnic prin slujba fratelui Branham. Ele nu ne-ar fi fost descoperite, n-ar fi fost puse la dispoziţia noastră şi noi n-am fi avut niciun mesaj şi nici n-am fi putut purta nimic pe acest pământ. Dacă există pe pământ vreun om care este mulţumitor pentru slujba fratelui Branham, atunci eu sunt acela. Şi aceasta o spunem înaintea Feţei lui Dumnezeu, lui nu i-a fost dat să încadreze lucrurile, dar el a amintit în vestire tot ceea ce a trebuit să fie spus. În acest timp, tot ceea ce Domnul a descoperit este încadrat biblic. Ultima dată am spus-o deja în acest loc, fratele Branham a folosit unu, două, trei sau patru versete într-o predică. Într-o scrisoare circulară de

11

patruzeci de pagini am folosit 153 de versete biblice. Am mers de la un verset la altul, am încadrat şi am fondat totul biblic, din Vechiul şi Noul Testament. Suntem mulţumitori din toată inima pentru introducerea adevărată în întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru.

Acest lucru nu l-am spus. În Pakistan am avut o adunare cu întrebări şi răspunsuri unde au fost prezenţi doar credincioşi ai mesajului din diferite direcţii, cu tunetele şi toate celelalte de pe teren. Eu le-am spus: fraţilor, simţiţi-vă liberi şi puneţi fiecare întrebare care o aveţi pe inimă. Întrebările veneau una după cealaltă, despre Ap. 10, Ap. 7 ş.a.m.d. Dar ştiţi voi ce s-a întâmplat la sfârşit? Indiferent cu ce învăţături au venit ei în adunare, la încheiere toţi m-au strâns în braţe, I-au mulţumit lui Dumnezeu şi toţi s-au întors acasă cu orientarea şi învăţătura biblică. Cu adevărat Dumnezeu S-a îngrijit ca totul să fie încadrat şi fondat biblic şi nimic să nu mai fie scuturat şi purtat încoace şi încolo. Ci aşa cum Pavel şi Petru au scris, noi avem Cuvântul profetic care străluceşte ca o lumină într-un loc întunecos şi care nu permite nici o răstălmăcire după placul cuiva. Aceasta este lozinca noastră: Cuvântul profetic trebuie să fie încadrat şi văzut în împlinire. Să nu fie răstălmăcit. În felul acesta fraţii s-au dus în oraşele şi la casele lor şi credem că şi acolo Dumnezeu a făcut un început şi a dăruit o schimbare.

Scumpi fraţi şi surori, când Cuvântul lui Dumnezeu este propovăduit clar şi sunt folosite versetele biblice potrivite, atunci nimeni nu mai poate trece în stânga şi-n dreapta pe lângă Cuvânt. Toţi fraţii care predică Cuvântul trebuie să stea de partea Cuvântului şi în acea clipă trebuie să ia decizia lor.

Să facem un cuprins a ceea ce am vrut să spunem astăzi. Pe de o parte avem vestea că iubitul nostru frate Amann este acum la Domnul. Şi aşa cum este scris, ceea ce niciun om n-a văzut, ceea ce nicio ureche n-a auzit, ceea ce nu s-a suit la inima niciunui om, aceasta a pregătit Dumnezeu acelora care Îl iubesc. Toţi aceia care ne-au mers înainte se află în Paradis şi aşteaptă până când va intra numărul deplin. În timpul vieţii sale, când fratele Branham a fost transpus în Paradis el l-a întrebat pe îngerul care era lângă el dacă L-

12

ar putea vedea pe Isus. El i-a putut vedea pe toţi cei tineri de acolo care au ajuns la credinţă. El a vrut să-L vadă pe Isus, iar răspunsul dat lui a fost: „Noi toţi aşteptăm până când va avea loc desăvârşirea. Când răpirea va avea loc noi toţi împreună Îl vom vedea pe Isus”. Ei toţi aşteaptă acolo în Paradis. Apoi când Domnul Se va reîntoarce ca să-i ia pe ultimii în slavă atunci noi toţi împreună Îl vom vedea pe Domnul şi Răscumpărătorul nostru. Cu adevărat suntem mulţumitori că Dumnezeu a călăuzit aşa că putem crede şi noi vom vedea ceea ce am crezut. Toţi aceia care şi-au dedicat viaţa Domnului şi au devenit credincioşi s-au lăsat botezaţi biblic în Numele Domnului Isus Hristos, cred mesajul divin din toată inima lor şi-l primesc.

Fraţi şi surori, haideţi să v-o mai spun o dată. Necredinţa ne desparte de Dumnezeu. Credinţa ne dăruieşte o relaţie/o legătură cu Dumnezeu. Credinţa este un cadou din partea lui Dumnezeu. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i-a fost socotit ca neprihănire. Tu şi eu Îl credem pe Dumnezeu pe Cuvânt, iar aceasta ne este socotit ca neprihănire. Aşa cum am citit, biruitorii au făgăduinţa că vor sta împreună cu Domnul nostru pe scaunul Său de domnie, vor domni şi conduce împreună cu El. Mai întâi vom fi în odaia de nuntă a Mielului unde vom şedea la masă la cina Domnului împreună cu Avraam, Isaac, Iacov şi cu toţi răscumpăraţii din Vechiul şi Noul Testament. Dar după ospăţul de nuntă ne vom întoarce şi împreună cu Domnul nostru vom împărăţi o mie de ani. După aceea va urma judecata de la scaunul alb şi apoi vom intra în veşnicia fără început şi sfârşit. Suntem mulţumitori şi din nou mulţumitori pentru introducerea, prin har, în întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru.

Scumpi fraţi şi surori, vă rog frumos ca începând de azi să venim la fiecare adunare în duh de rugăciune şi într-o poziţie de aşteptare în credinţă. Să-i spunem Domnului: „acum la sfârşit am fost aduşi înapoi la ceea ce a fost la început. Te rugăm confirmă-Ţi Cuvântul Tău acum în vieţile noastre şi cu noi aşa cum ai făcut-o la început şi ai confirmat. Te rugăm descoperă-Te că eşti în mijlocul nostru, descoperă-ne Tu că Duhul Tău este în mijlocul nostru şi este prezent. Descoperă Tu că noi suntem gloata răscumpărată prin Sânge, cu toate făgăduinţele pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, care sunt «Da»

13

şi «Amin». Un verset de cântare spune: „Făgăduinţele lui Dumnezeu rămân, ele veşnic nu se clatină. Cu Sângele Său Isus a pecetluit ce a promis în Cuvântul Său”.

Încă acest gând al revenirii Domnului nostru. Şi această temă a fost amintită în fiecare adunare: revenirea lui Isus Hristos de care aparţine chemarea afară, restituirea, pregătirea Bisericii Mireasă a lui Isus Hristos. Permiteţi ca să fim o inimă şi un suflet unii cu alţii şi să nu mai fie nimic între noi în afară de dragostea lui Dumnezeu. Pavel a scris despre toate temele, mai ales în 1 Cor. 12 şi 1 Cor. 14, dar în 1 Cor. 13 a scris: „Chiar dacă aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragostea lui Dumnezeu nu sunt nimic, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor”. Aşa cum am auzit în Cuvântul de introducere, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt. Unde încă n-a avut loc o revărsare cu Duhul Sfânt acolo trebuie să ne forţăm ca să stăpânească dragostea. Dar acolo unde cu adevărat a avut loc trăirea umplerii cu Duhul Sfânt acolo dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Aşa o avem în Cuvântul din introducere vorbit din Rom. 5:5: „Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”.

N-a spus Dumnezeu prin prorocul Ioel în Vechiul Testament, că „În ultimele zile voi turna Duhul Meu, din plinătate, peste orice făptură” (Ioel 2:28)? N-a confirmat-o Petru în ziua Cincizecimii şi n-a repetat el această făgăduinţă prorocită de Ioel? El a confirmat: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă, AŞA VORBEŞTE DUMNEZEU, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură»” (Fapte 2:16-17). Fie ca în inimile noastre să fie sădit un dor chinuitor după acesta, să spunem: „«Iubite Domn, noi Te-am acceptat şi primit. Credem în lucrarea de răscumpărare isprăvită. Credem că Tu Ţi-ai vărsat Sângele pentru noi şi ne-ai dăruit iertarea prin har». Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi. «Ca oameni împăcaţi nouă ni s-a făgăduit dreptul să primim această plinătate a Duhului Sfânt»”. Aşa cum deseori am spus, dacă noi ne botezăm în apă noi confirmăm că am primit răscumpărarea şi iertarea. „(fiecare

14

din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos,) spre iertarea păcatelor voastre” (Fapte 2:38). Iertarea are loc prin Sânge, dar botezul este confirmarea că iertarea a fost primită şi acceptată. După aceea, desigur, în legătură cu aceasta este şi făgăduinţa: „apoi veţi primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2:38b).

Fraţi şi surori, nu vă lăsaţi bătuţi şi trântiţi la pământ. Fiţi mulţumitori lui Dumnezeu că această vestire ajunge la noi, fiţi mulţumitori lui Dumnezeu că El doreşte să-Şi desăvârşească lucrarea Lui în vieţile noastre.

Citim încă o dată Rom. 5:5: „Însă nădejdea aceasta (pe care o avem) nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”. Niciunul din cei ce şi-a pus încrederea în Domnul nu va fi înşelat.

Aşadar prin botezul în apă noi confirmăm că L-am primit pe Isus Hristos, am acceptat şi primit răscumpărarea isprăvită. Prin botezul cu Duhul Sfânt Dumnezeu confirmă că El ne-a acceptat şi primit pe noi. Apoi El ne pecetluieşte ca să avem siguranţa credinţei că atunci când Domnul Se va reîntoarce noi vom fi răpiţi în slavă. Şi acolo este scris cuvântul făgăduinţă, că noi am fost: „pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit pentru ziua răscumpărării trupurilor noastre” (Ef. 1:13; Ef. 4:30).

Încă o dată vă spun: nu fiţi fără nădejde. Mulţumiţi-I Domnului care până astăzi ne-a ajutat, este alături de noi, ne păzeşte, ne ocroteşte pentru ca Cuvântul Lui descoperit, ultimul mesaj să ajungă în toată lumea. Şi ţineţi-vă bine, acum sunt exact 160 de ţări pe care le-am vizitat în mod personal. Cei mai renumiţi evanghelişti, chiar şi din timpul nostru, poate au vizitat zece, douăzeci de ţări. Cu adevărat Dumnezeu a dăruit har ca ultimul mesaj (Mat. 24:14) să fie propovăduit tuturor popoarelor, neamurilor şi limbilor. Le mai pot spune ascultătorilor că eu sunt un martor care a auzit şi a văzut cu proprii ochi ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Nu vă puteţi da seama ce mulţumire este în mijlocul oamenilor. Şi eu pot spune aşa cum au spus Petru şi Ioan: „ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii aceasta

15

v-o propovăduim vouă” (1 Ioan 1:1). Domnului Dumnezeului nostru Îi mulţumim frumos că până în ziua de azi ne-a ajutat şi noi ne încredem în El că va face totul bine pentru ziua glorioasă a revenirii Lui, a arătării Lui.

Fie ca toţi aceia care astăzi ne urmăresc să fie binecuvântaţi în toate popoarele, limbile, în mod deosebit în America de Sud. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe fraţii Jean Lambert, Etiene Genton şi pe toţi fraţii care traduc în alte limbi pentru ca toţi să aibă parte de ceea ce Dumnezeu face în prezent şi să se bucure împreună cu noi. Atotputernicului Dumnezeu I se cuvine toată cinstea în vecii vecilor. Amin.

În timp ce ne ţinem capetele plecate şi stăm în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, permiteţi-mi să vă întreb dacă sunt cereri de rugăciune în mijlocul nostru. În văd pe fratele nostru Zinc. Dumnezeu să te binecuvânteze în mod deosebit. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei ce sunt în vârstă. Toţi tinerii să fie binecuvântaţi de Dumnezeu, la fel şi toţi cei ce trec prin necazuri. Dumnezeu să ne asculte rugăciunile noastre. Acum să intrăm în rugăciune înaintea Lui şi să-I aducem mulţumire.

Doamne, atotputernicule Dumnezeu, Tu eşti vrednic, Tu eşti vrednic să primeşti lauda, cinstea şi închinarea. Iubite Domn, Tu ni Te-ai descoperit, Dumnezeule, Tu Miel al lui Dumnezeu, Tu ai fost vrednic să iei Cartea în mână şi să-i deschizi peceţile. Tu ne-ai învrednicit şi pe noi să ascultăm ceea ce Tu ne ai de spus prin deschiderea peceţilor. Iubite Domn, Îţi mulţumim că trăim în acest timp şi avem un dor chinuitor ca încheierea să fie asemenea începutului ca Duhul Tău să cadă peste orice făptură care aude Cuvântul Tău, ultimul mesaj. Şi atât de sigur cum Cuvântul Tău cade în inimile noastre şi este crezut, atât de sigur Duhul Tău va cădea şi va face viu Cuvântul şi-l va descoperi.

Iubite Domn, Îţi mulţumim şi pentru acest serviciu divin. Tu cunoşti starea mea trupească şi nopţile nedormite. Doamne, dar Cuvântul Tău este un Cuvânt viu, un Cuvânt sfânt. Îţi mulţumim pentru uşile deschise, Îţi mulţumim, o, Doamne, pentru Pakistan şi

16

toate ţările învecinate, Îţi mulţumim pentru toate limbile. Ne rugăm pentru toţi cei ce traduc şi dau mai departe Cuvântul Tău. Doamne, desăvârşeşte-Ţi lucrarea Ta în zilele noastre. Binecuvântează Israelul, poporul Tău ales. O, Doamne, schimbă întreaga situaţie, descoperă-Te cu mare putere şi slavă. Toţi care sunt în mijlocul nostru, în mod deosebit toţi tinerii, să-şi dedice viaţa pe deplin şi să creadă în Tine. Acum Ţi-i aducem pe toţi cei ce sunt în necazuri, pe toţi cei ce au nevoie de îngrijire, pe toţi, fie tineri, fie în vârstă, mici şi mari, pe toţi Ţi-i aducem înaintea scaunului Tău de har. Dumnezeule dăruieşte har şi confirmă Cuvântul Tău, prin salvare, eliberare, vindecare şi botez cu Duhul Sfânt şi cu foc. Ţie atotputernicului Dumnezeu Îţi mulţumim că încheierea trebuie să fie asemenea începutului, pentru că Tu eşti Alfa şi Omega, Primul şi Ultimul. Ţie Îţi mulţumim că ai trimis pe prorocul Tău făgăduit, că ai descoperit Cuvântul Tău cu toate făgăduinţele pentru acest timp şi-Ţi mulţumim că putem purta acest Cuvânt pe întregul pământ. Te rugăm ca Tu să ajungi la ultimii pentru ca numărul să fie deplin şi Tu să Te poţi reîntoarce cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu. Apoi noi vom fi ridicaţi la Tine în slavă.

Iubite Domn, fie ca şi această zi să fie o zi plină de binecuvântări, toţi să fie întăriţi în credinţă. Te rugăm să fii cu noi toţi, cu toţi din toate popoarele, limbile şi în mod deosebit în America de Sud şi să-Ţi descoperi binecuvântarea Ta. Ţie atotputernicului Dumnezeu Îţi mulţumim pentru tot în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin.

Vă rog să mă amintiţi în rugăciunile voastre. Dacă Dumnezeu doreşte, în luna decembrie voi fi la o mare adunare internaţională în Bangkok unde se adună toţi din Cambodgia, Vietnam şi de peste tot. Fraţii se vor aduna ca să asculte Cuvântul Domnului. În curând zilele acestui an vor fi istorie. Dacă Dumnezeu doreşte în ultima duminică din decembrie aici în Zürich vom serba Cina şi va fi o masă de dragoste, vom avea părtăşie unii cu alţii şi-I vom mulţumi Domnului din inimă.

Încă o dată îi urăm binecuvântarea lui Dumnezeu scumpei noastre sore Amann, saluturi călduroase şi mângâierea lui Dumnezeu.

17

Voi ştiţi, fratele nostru Amann este la Domnul şi el sigur nu doreşte să se întoarcă. El doreşte doar un singur lucru, ca în curând noi să fim cu toţii acolo. Ce frumos! Timpul este foarte scurt până noi toţi vom intra prin poarta de mărgăritar şi vom fi cu Domnul pentru totdeauna.

Rămâneţi cu Domnul şi în harul Său până ne vom revedea. Daţi-vă mâinile unii altora în dragostea lui Dumnezeu. Amin.

18