BASMUL SE ADRESEAZĂ UNUI BĂIAT CU VÂRSTA CUPRINSĂ

ÎNTRE 8 – 10/11 ANI, CARE ARE UN COMPORTAMENT AGRESIV

TITLUL BASMULUI

PUIUL DE CORB ŞI OAMENII ZĂPEZII

REZUMAT:

În vârful munților trăia o familie de corbi. Cum părinții s-au apucat să construiască un nou cuib și nu au mai avut timp de el, puiul de corb s-a simțit părăsit, neiubit și a devenit din ce în ce mai agresiv cu toți, pierzându-și treptat prietenii.

Cum nici o măsură luată de părinți n-a avut efect asupra agresivității puiului, aceștia s-au hotărât să-l ducă la omul zăpezii, vraciul animalelor din vârful muntelui. Aici puiul de corb l-a ascultat și l-a ajutat pe acesta, ocazie cu care și-a făcut mai mulți prieteni noi.

Ajuns acasă, puiul de corb a pus în practică învățămintele omului zăpezii, a început să ajute animalele, a dobândit respectul lor și și-a făcut noi prieteni. Acum puiul de corb este fericit.

PUIUL DE CORB ŞI OAMENII ZĂPEZII

În împărăţia munţilor înalţi trăiesc mulţi corbi. Şi printre aceşti corbi trăieşte un corb mic, care se joacă fericit cu ceilalţi pui de corb. Dar într-o bună zi viaţa acestuia se schimbă. Părinţii lui încep să construiască un nou cuib şi acest lucru le răpeşte cea mai mare parte din timp. Deşi sunt ajutaţi în munca istovitoare şi grea de toate familia corbilor - bunici, unchi, mătuşi, timpul rămas pentru a se ocupa de corbul cel mic este aproape inexistent. Zi de zi, singur şi lipsit de afecţiunea şi îndrumarea părinţilor, puiul de corb devine din ce în ce mai trist, mai frustrat şi în final furios, furie pe care, în puţinul timp liber pe care părinţii i-l acordă, o îndreaptă împotriva lor. - Dar ce obraznic ai devenit! - dau din cap părinţii corbului mic. - De ce nu poţi fi aşa de drăguţ, ca şi ceilalţi pui de corb? Ia exemplu de la ei! Auzind aceste cuvinte micul corb crede că părinţii lui îi prefera şi iubesc mai mult pe ceilalţi pui, nu pe el. De aceea îşi îndreaptă furia şi asupra acestora, lovindu-i cu ciocul sau smulgându-le penele din codiţă, ca să-i făcă şi pe ei să sufere. Desigur, în scurt timp aceştia îl ocolesc şi nu mai sunt dispuşi să se joace cu el. Acum, desigur, micuţul corb crede că toată lumea este împotriva lui, că nu îl place şi nu îl iubeşte nimeni. - Nu am nevoie de nimeni! – gândeşte el sfidător. – Sunteţi proşti şi urâţi! Sunteţi odioşi, iar eu nu vă iubesc. Pe zi ce trece devine tot mai rău cu ceilalţi, este mai obraznic și mai încăpăţânat. Tatăl şi mama sa nu îi înţeleg motivaţia comportamentului şi, dacă la început încearcă cu vorbă bună să-l facă să se îndrepte, ajung în final chiar şi la pedepse drastice. Dar nimic nu ajută,

puiul lor comportându-se la fel de urât. Părinţii, neştiind ce să mai facă cu el, au hotarât să zboare în vârful munţilor acoperiţi

de zăpadă, unde sălăşuia omul zăpezii cel înţelept ca să-i ceară sfatul. Acesta le propune părinţilor să i-l încredinţeze lui pe corbul cel mic pentru o perioadă de timp. Pe omul zăpezii toate animalele îl cunoaşteau ca fiind un om bun, înţelept, care ajută pe ceilalţi la nevoie cu sfaturi, sau folosindu-şi abilităţile sale de vindecător. Aşadar, micuţul corb s-a mutat la omul zăpezii. Acesta l-a primit cu căldură, fără a da importanţă caracterului arţăgos al acestuia. - Mă bucur că ai venit. Ştiu că pot să am încredere în tine şi mă vei ajuta foarte mult. Am nevoie de o favoare mare de la tine. Uite aici se află ursul polar pe care îl doare burta teribil şi are nevoie de ajutorul nostru. Dar, pentru a-l ajuta, ne trebuie o iarbă specială vindecătoare şi m-aş bucura dacă m-ai ajuta aducându-mi de pe munte această iarbă. Nu este o sarcină uşoară, de aceea voi înţelege dacă nu doreşti să mergi. Dar am încredere în tine. Cred că eşti deştept şi harnic, deci vei fi un adevărat ajutor pentru mine. Vei face ce îţi cer? Puiul de corb nu prea ştia ce să răspundă. Nu era obişnuit să aibă lumea încredere în el, cu atât mai mult să i să dea o sarcină atât de importantă. După o lungă ezitare a răspuns îngâmfat: - Îmi este indiferent! Aici, printre aceşti munţi sterpi, este oricum cumplit de plictisitor. Omul zăpezii a continuat, fără a lua în seamă iritarea din vocea băiatului. - Mulţumesc, într-adevăr mă bucur. Mă ajuţi cu plăcere, şi, prin urmare, eşti indispensabil pentru noi. Este bine că pot să am aşa o mare încredere în tine. Puiul de corb, deşi nu lasă să se vadă, este foarte mişcat de încrederea acordată şi de faptul că cineva are nevoie de el, așa că îşi ia repede zborul pentru a găsi planta necesară pentru vindecarea ursului polar. Nu este atât de uşor de găsit planta vindecătoare printre mulţimea de alte plante dar, pentru prima dată după multă vreme, nu vrea să dezamăgească încrederea cuiva, de aceea nu se opreşte din zbor până când nu găseşte leacul, pentru a-l duce la omul zăpezii. Omul zăpezii este foarte mulţumit de puiul de corb şi nu se zgârceşte cu laudele. Datorită ajutorului dat de acesta, ursul polar se va vindeca în curând şi va fi iar puternic. Acum, din ce în ce mai multe animale se bazează pe ajutorul lor şi vin în număr din ce în ce mai mare la ei pentru a fi ajutate. Primului prieten al puiului de corb, ursul polar, i se vor alătura şi iepurele de munte, pinguinul, morsa, la finalul șederii la omul zăpezii puiul nostru ajungând să aibă o mulţime de prieteni buni.   Într-o zi părinţii vin după puiul lor şi sunt fericiţi pentru că regăsesc aici copilul pe care şi l-au dorit. - Ai învăţat mult - spune la despărţire omul zăpezii - ştii cum să-i ajuţi pe alţii, ai devenit un prieten adevărat şi de încredere. Ne vei lipsi prea mult, de aceea te aşteptăm în vizită. Înainte însă, aș vrea să reuşeşti să câştigi, de asemenea, şi încrederea corbilor, la fel cum ai reuşit să o câştigi pe a noastră. Ajuns la vechea locuinţă, micuţul corb a început să pună în practică tot ce a învăţat cât a stat la omul zăpezilor. Astfel, el a ajuns iubit şi apreciat de întrega comunitate a corbilor şi şi-a câştigat din nou simpatia în rândul celor de-o seamă cu el, fapt care i-a umplut inima de bucurie, iar grija şi dragostea arătată de părinţii săi l-a făcut să devină cel mai fericit copil corb din lume.