Suflet ratacit

Suflet ratacit

Ora 23:47

La intrare in clubul 'Diamond'! Aici se strangeau toti copiii de oameni bogati. Era clubul cel mai luxos din acea parte a New York-ului.-Haide Shane, doar stii ca nu ne tinem de prostii! Lasa-ne, te rog, sa intram! Implora un baiat caruia ii venise randul la intrare. Era insotit de un alt baiat, si ca sa fiu sincera, amandoi erau imbracati cam prea... obisnuit pentru o seara in acel club de fite. Lumea incepuse sa discute pe seama tanguirii lor cu bodyguardul de la intrare, cu care, din cate se parea, se cunoasteau.

-Imi pare rau, de data asta nu pot! E o petrecere privata. Clubul a fost inchiriat asta-seara.

-A mai fost inchiriat si alta data si ne-ai lasat sa ne strecuram!

-Alex! Facu Shane, aruncandu-i o privire amenintatoare. -Daca nu plecati in clipa asta, va escortez eu pana la cea mai apropiata statie de autobuz!

Imi asteptam si eu randul, nerabdatoare pentru ca mi se facuse frig deja. O fi peste zi cald, dar dupa ce se lasa intunericul, se racea destul de tare. Eram tot la intrare, doar ca pe partea cu VIP-urile. Mda, partea cu VIP-urile insemna ca ne alegeam un separeu si, impreuna cu vreo cativa amici, cam vreo 3-4, ne 'ascundeam' de ochii celorlalti care se distrau jos in club, si ne vedeam de ale noastre. Trebuia sa intru caci deja prietenii mei ma asteptau in separeu. Imi tot dadeau SMS-uri sa ma grabesc. Sincer, aveam cate-o seara cand ne intalneam pentru a ne impartasi tot felul de lucruri pe care nu puteam sa le dezbatem la scoala sau in alte locuri publice.

-Hai, Alex! N-are nici un sens sa te mai milogesti! Oricum n-o sa intram asta-seara. E plin de gringos pe-aici. Uita-te la ei cum ne privesc, de parca am vrea sa le furam... stiu si eu, hainele de pe ei, probabil?! Il trase de maneca celalalt baiat.

-Shane! Am zis. Acesta s-a uitat la mine. Ne cunosteam. Proprietarul clubului 'Diamond' era bun prieten cu Rafael, fratele meu mai mare. Prin urmare, il cunosteam si mi-a spus ca pot veni oricand in club. Voi avea mereu un loc la VIP-uri.

Pe Shane il cunosteam de mai demult, dintr-o experienta anterioara neplacuta. M-a ajutat, iar eu la randul meu l-am ajutat sa obtina o slujba bine platita ca bodyguard la cel mai de fite club.

-Oh! Arisa! Imi facu semn. Am atras mai multe priviri, bineinteles. M-am indreptat spre intrare.

-Ma mai tii mult aici? Mi-a inghetat deja nasul! Am zis, razand. El a zambit.

-Scuze! Intra! Doar stii, protocolul. Ridica el din umeri.

-Sigur! Am zis si totusi i-am aratat legitimatia de VIP. El a aprobat din cap si am trecut pe langa barele aurii, legate cu panglica rosie de catifea, de la intrare. Cand am ajuns in spatele lui Shane, i-am soptit:

-De ce vor baietii astia sa intre aici neaparat? El se intoarse spre mine, prefacandu-se ca-mi controleaza cartea de identitate si-mi raspunse:

-Castiga un ban! Vreau sa spun, ii conduc acasa pe cei care vin cu masinile si se imbata. Se stramba el.

-Ah! Am zis. -Lasa-i sa intre! Am zambit, m-am intors si am intrat.

-Intrati! L-am auzit pe Shane si baietii au intrat inauntru, vorbind tare ca sa acopere bubuitul muzicii.

-Cum de s-a razgandit asa, deodata? Intreba unul din ei.

-Habar nu am! Important e ca am intrat. Spuse baiatul care se numea Alex.

Am zambit si m-am indreptat spre scarile ce duceau sus, spre zona VIP. Cand am ajuns la separeul nostru, am batut de 3 ori in usa, in parti diferite; acela era semnul nostru. Imediat usa s-a deschis si am intrat. Lumina era stinsa.

-E asta o gluma cumva?! Am ridicat o spranceana. Cand am intins degetele sa caut intrerupatorul, am dat de ceva moale. Mi-am tras mana imediat. Am deschis usa si-am dat sa fug afara, speriata, dar cineva m-a prins de incheietura si m-a tras inapoi. Nici n-am apucat sa tip sau sa reactionez, caci brusc s-a facut lumina si am auzit un:

-'Surpriza!!!'. Am clipit nedumerita de cateva ori si atunci am vazut o gramada de fete uitandu-se la mine cu zambete largi, pe cap cu coifuri colorate si in maini cu tot felul de chestii pentru aniversari. Pe mijlocul mesei trona un tort cu lumanari aprinse. Mi s-au inmuiat picioarele.

-Sunteti incredibili! Le-am spus prietenilor mei, care au inceput sa rada.

-La multi ani! Au tabarat toti pe mine, tragandu-ma in toate directiile.

-Multumesc, multumesc! Spuneam in stanga si-n dreapta, unii din ei facandu-mi loc sa ajung la masa cu tortul.

-Pune-ti o dorinta! A spus Allison.

-Si sufla! M-a indemnat Will.

-Hai, mai repede! Vrem sa ne infruptam din minunatia asta! Selena nu-si mai lua ochii de la tort.

Am ras si am inchis ochii cateva secunde, mi-am pus dorinta si i-am deschis din nou. Am suflat. Toti au izbucnit in urale.

-Taie tortul!!! Imi puse Kris cutitul in mana. L-am taiat si am inceput sa impart felii din el. Toti se imfruptau.

-Dar v-ati pregatit, nu gluma! Am spus, zarind si un platou cu aperitive.

-Bineinteles! Doar o data implinesti 18 ani, Arisa! Imi facu Teo cu ochiul.

-Asa e! Am zis, luand o imbucatura din felia mea de tort.

-Si acum, sampania!!! Elsa veni zambind cu o sticla de sampanie.

-Las-o pe ea! Spuse Kris. Elsa imi puse sticla in maini.

-Oh! Am zis. -Ajuta-ma, Kris! Defapt, hai toti! I-am indemnat sa apuce toti de sticla de sampanie si impreuna am desfacut-o, in urale si strigate.

Am turnat in pahare si am sarbatorit.

-Ei, facu Kris, dupa ce m-am retras intr-un coltisor de unde puteam vedea cerul instelat prin fereastra deschisa, cum e la 18 ani?

Am ridicat din umeri, fara sa-mi iau ochii de la stelele sclipitoare.

-Nu stiu! La fel! Nimic nu s-a schimbat.

Kris era cel mai bun prieten al meu. Ne cunosteam de la gradinita; parintii nostri erau parteneri de afaceri. Ne vedeam foarte des. Daca nu ne vedeam, vorbeam la telefon. Nu exista zi in care sa nu ne vedem sau sa vorbim macar o data. Imi era foarte drag, tineam tare mult la el. Si el la mine, bineinteles.

El provenea dintr-o familie cu radacini asiatice; era foarte frumusel. Trageau fetele la el, ca furnicile la zahar.

Kris era inalt si zvelt. Facea parte din echipa de baschet a scolii. Era capitanul echipei si un foarte bun jucator. A adus cateva trofee scolii impreuna cu echipa de baschet. Ii placea si muzica si moda. Era mereu in trend. Indiferent ce punea pe el, arata mereu impecabil si grozav. Parca era vreo celebritate, caci, in orice local intram, toti intorceau capul sa-l priveasca. Uneori ma simteam ciudat in preajma lui. Mereu cool si calm, pe dinafara parea un tip rece, calculat, iar cand il priveai, din punctul de vedere al unui necunoscut, parea dificil de abordat. Expresia lui faciala spunea, parca, mereu: 'Stai deoparte! Nu te apropia!". Dar avea o personalitate simpla, prietenoasa si funny. Avea un suflet pur si era si foarte sensibil. Kris avea pielea alba, parul, de data asta, era de o nuanta de blond care lui ii venea foarte bine. Buzele rozalii, usor pline, in forma de inima, captusite cu un zambet grozav. Nasul lui era perfect, obrajii usor plini si catifelati, (asta insemna ca nu era tras la fata, nu i se vedeau pometii scosi in afara), fata lui era usor rotunda iar ochii...avea niste ochi superbi, caprui inchis spre negru. Privirea lui era intensa, unele fete ar spune 'sexy'. In afara de faptul ca arata grozav, vocea lui profunda era a naibii de sexy.

Iar eu, aveam parul de culoarea caramelului, lung si drept, iar ochii de un albastru inchis, captusiti cu gene extra-lungi. Buzele imi erau pline, mereu rosii, fara sa mai trebuiasca sa le rujez. Aveam pielea alba. Fata imi era ovala. Eram destul de inalta, dar putin cam slaba. Picioarele le aveam ca doua bete lungi, ca uneori, imi era groaza sa port fuste si rochii; iar bratele lungi, terminate in degete de pianist.

Kris ma trage dupa el la sala sa-mi fac niste muschi, iar in ultima vreme chiar se vede ca m-am inzdravenit putin. De ceva vreme, am inceput sa port iar rochii si fuste cu mai multa incredere. Ceea ce ma avantaja, in ciuda faptului ca eram mai slabuta, era pieptul; il aveam destul de generos.

Kris continua sa-mi spuna ca am radacini asiatice dar eu nu vedeam la mine decat radacinile americane, desi stiam ca tata era mexican original. Mi-ar fi placut sa am pielea doar putin mai bronzata, ca mexicanii, si corpul frumos conturat cu niste forme atragatoare. Dar n-a fost sa fie! Probabil mostenisem trasaturile mamei, care era americanca.

-N-ar trebui sa fi trista! Tocmai azi! Kris imi lua o suvita de par si-o rasuci pe degetele-i lungi.

-Nu sunt! Am zambit si l-am privit drept in ochi.

-Te-ai intalnit cu Rafa azi? Intreba el, curios.

-Da. Sigur. Am mers la el sa-i duc de mancare, am stat cu el ceva vreme si apoi am luat cina impreuna la restaurant. A fost placut. Am zambit, amintindu-mi de timpul petrecut cu fratele meu mai mare.

-Tatal tau? Ridica o spranceana.

-Ca intotdeauna! Nu s-a implicat. Mi-a trimis doar un SMS in care scria sec 'La multi ani!'. Am scos telefonul si i l-am aratat. Kris clatina din cap.

-Nu e drept! Absolut deloc!

-Nu e nimic nou! Sunt obisnuita! Doar stii asta! Mi-am trecut bratul pe dupa al lui si mi-am lasat capul pe umarul lui. El ma cuprinse in brate.

-Arisa? Teo ma batu usor pe umar. M-am intors.

-Da? I-am zambit.

-Noi coboram jos, in club, la un dans. Veniti si voi?

M-am uitat la Kris. El ridica din umeri.

-Daca vrei... Spuse.

-Ok. Sa mergem sa ne miscam putin. Am facut semn spre usa. Teo, Allison, Selena si Elsa se indreptau spre usa. Kris i-a urmat, luandu-ma de mana. Am iesit din separeu, lasand lumina aprinsa. Cand am ajuns in hol, m-am oprit. Kris s-a intors spre mine.

-Ce s-a intamplat? Si ceilalti s-au intors spre mine. Ma priveau intrebator.

-Ah, nimic! Luati-o inainte! Merg doar pana la toaleta. Am zambit si le-am facut semn cu mana sa o i-a inainte. Teo aproba din cap si impreuna cu ceilalti o luara inainte. Kris, ca intotdeauna, ramase in urma.

-Te-astept! Du-te!

-Ok! Am plecat spre culoarul cu toaletele dar cand am ajuns la cea a femeilor, era un afis pus pe usa inchisa. Scria 'Toaleta defecta! Nu intrati! Folositi toaleta de la parter!'

'-Grozav!' mi-am zis in gand. M-am intors inapoi la Kris.

-Ei? Atat de repede?

-Nici macar n-am apucat sa intru! E defecta toaleta. Hai sa coboram sa-i gasim pe ceilalti! L-am luat de brat si am coborat in club. Ne-am incurcat prin multimea care dansa, tinandu-ma strans de bratul lui Kris ca sa nu-l pierd. Am ajuns la ceilalti, care ocupasera deja o canapea mai mare, sa incapem toti la aceeasi masa. Bauturile erau deja comandate dar cum eu nu beam alcool, m-am aplecat spre Kris si i-am strigat in ureche:

-Merg sa-mi iau un suc! El doar a aprobat din cap. Si m-a urmarit cu privirea disparand in multime. Am observat usile negre ce dadeau spre toalete. M-am ridicat pe varfuri pana l-am zarit pe Kris. Am ridicat o mana iar el s-a ridicat in picioare. I-am facut semn cu degetul spre toalete. El a privit inspre locul indicat de mine si a dat din cap.

Am pornit prin multimea dezlantuita si am intrat pe usile duble, negre. Inauntru era un coridor destul de intunecat. M-au trecut fiori pe sira spinarii. Toate senzatiile imi erau in alerta. Tipau sa ma intorc inapoi la ceilalti. Am tras aer adanc in piept, uitandu-ma incruntata in sus, spre neoane, dintre care doar unul era aprins. Mi-am frecat bratele. Am cautat cu privirea un semn care sa indice separeul pentru femei. Si iata-l! M-am indreptat inspre usa si cand sa imping usa sa intru, o voce in spatele meu m-a facut sa tresar si sa intepenesc locului.

-I-a te uita ce-avem noi aici! Spuse o voce masculina.

-Vocea aceea... mi-am spus. Dar nu, nu se poate! Nu se poate sa fie aceeasi persoana! Voiam sa-mi ascult creierul si s-o iau la fuga, dar corpul nu ma asculta. M-am intors spre tipul care vorbise. Voisem sa-mi confirm ca nu poate fi vorba de aceeasi persoana. Ca nu pot avea acelasi ghinion de 2 ori. Dar cand m-am intors... m-a apucat ameteala instantaneu.

-Marcos! Am murmurat. M-am dat un pas inapoi.

-Oh! Tu esti! Fata aceea... TU! Din cauza ta eu... M-a prins de brate si m-a trantit de perete. Ma lovisem dar doar mi-am intors capul intr-o parte si am inchis ochii pentru o secunda ca sa treaca durerea.

-Din cauza mea? Mi-am pus mainile peste incheieturile lui care ma tineau strans, incercand sa-l fac sa slabeasca stransoarea. -Da-mi drumul!

-Am pierdut timp pretios din cauza ta! M-ai bagat in aceeasi oala cu ceilalti! Acum era furios de-a dreptul.

-Ai fost complice! Am strigat la el, cu lacrimi in ochi, amintindu-mi. -Cum ai putut?! Sora ta imi era prietena! Ai fost partas si ai vazut tot ce mi-au facut! Nici macar n-ai privit intr-o parte! Si ai sperat sa am mila? Nici tu n-ai avut! O mai poti privi pe sora ta in ochi?

-Taci! M-a impins el mai tare in perete. Eu m-am impins inapoi in el in speranta ca voi reusi oarecum sa-l imping si sa fug.

-Da-mi drumul daca nu vrei ca maine sa te intorci inapoi de unde-ai venit!

-Ma ameninti? Ma prinse de par, apropiindu-se periculos de fata mea.

-Cei ca tine n-ar trebui lasati sa umble nestingheriti pe strada!

-Daca tot n-am profitat cand a fost momentul, si totusi m-ai acuzat ca pe ceilalti, atunci o sa profit acum! A inceput sa-si treaca mainile pe corpul meu, atingandu-ma.

M-a apucat greata, panica. O durere mi-a strabatut capul, ca si cand cineva m-ar fi lovit cu ceva direct in moalele capului sau ca si cand m-as fi ridicat de jos si m-as fi lovit cu capul de vreo usa de dulap uitata deschisa.

-NU! Am strigat. -Lasa-ma! M-am zbatut astfel incat sa nu reuseasca sa ma atinga. Am simtit cum ma ia incet ameteala si ceva fierbinte imi curgea pe buza in jos. Mi-am dat cu limba peste buze si am simtit sange. -Da-mi drumul! L-am impins, dar apoi, ceva cu o forta uimitoare, il trase de pe mine. M-am prelins pe perete in jos, cu capul explodand de durere si sangele siroind din nas. Am simtit doar raceala gresiei cand am atins-o cu obrazul. Inainte sa inchid ochii, am vazut doar doua perechi de picioare care-l tineau pe Marcos.

Cand am deschis ochii, primul lucru care l-am vazut a fost tavanul alb. Mi-am intors capul intr-o parte si-am vazut un stativ cu o perfuzie. Am urmarit firul si am vazut ca era bagat in vena mea. Gorzav! Ajunsesem pe patul de spital. Cineva se apropie de pat.

-Te-ai trezit? Intreba. Era o voce cunoscuta, o voce de baiat. Am intrat in panica. Am dat sa ma ridic dar m-a impins de umeri inapoi pe spate. -Nu te ridica! Esti inca slabita! Daca nu vrei sa ramai cu o durere de cap ingrozitoare, ramai culcata!

Stiam cum era sa ramai cu o astfel de durere de cap. Si i-am ascultat sfatul.

-Unde sunt? Am intrebat.

-La spital. Ma duc sa-l chem pe fratele tau. A spus sa-l chem cand te trezesti.

-Oh! Fratele meu... Am zis. Baiatul a iesit din salon inainte sa pot sa-l opresc.

-S-a trezit? Pot sa intru sa o vad? Intreba cineva panicat de-afara, din hol. I-as fi recunoscut vocea si dintr-o mie. Kris era ingrijorat, panicat.

-Asteapta putin sa o vada Rafael. Spuse baiatul care tocmai iesise si usa se inchise dupa el.

Si am asteptat.

-Stai putin! Am gandit, incruntandu-ma. M-am uitat spre usa inchisa. -Rafael? Serios? Rafael? Suna de parca s-ar fi cunoscut cu fratele meu de, stiu si eu, o viata?!

Mi-am dus mana la frunte si am inchis ochii. Mi-a revenit in minte intamplarea de... habar nu am, cat era ceasul oricum?! Marcos... am gandit eu. Doar pronuntandu-i numele in gand mi-a starnit multe amintiri. Oare Marissa... ???

Usa s-a deschis si un tip inalt, in halat de un alb imaculat se indrepta spre mine. Rafael.

-Dormi? M-a intrebat, probabil pentru ca inchisesem ochii inainte sa ma poata vedea.

Vocea lui clara, de copil, m-a tulburat din nou, ca de fiecare data cand nu-mi vorbea o perioada, iar apoi cand imi vorbea era ca si cand parca atunci ii auzeam vocea pentru prima data. Era ciudat. Vocea lui. De fiecare data cand vorbea, era ca si cand ai vedea si ai auzi vocea unui copil prins intr-un corp de adult.

Sa nu va ganditi ca avea voce chiar de copil! Era ca si cand ar fi vocea unui tanar in corp de adult. Mai bine spus, la varsta lui, arata de parca ar avea 18 ani de foarte multa vreme, fara sa imbatraneasca nici macar o zi. Iar el avea 29 de ani.

-Permite-mi! A spus el si s-a aplecat usor peste mine, mi-a cautat pupilele cu lanterna lui speciala, apoi mi-am deschis ochii. L-am privit dar i-am vazut doar ceafa. Ma tinea de incheietura mainii, cautandu-mi pulsul probabil, monitorizandu-l pe un aparat. Apoi mi-a scos perfuzia.

Am deschis gura sa-l intreb ceva dar s-a intors spre mine. M-a privit fix in ochi si-a zambit larg.

-Nu mai ai nevoie de asta!

-Oh, ce bine! Am spus usor bulversata. Am tinut apasat tamponul de vata pe vena din care tocmai imi scosese perfuzia.

Si-a tras un scaun langa patul meu si s-a asezat. Ne-am privit lung.

-Ce s-a intamplat acolo? Cand te-a adus Alex, delirai, spuneai intr-una 'Marcos'.

-Alex? Cine-i Alex? Am intrebat eu.

-Arisa... A inceput el. I-am luat chipul in mainile mele.

-Esti atat de palid! Precis nu te-ai odihnit deloc! El a ridicat din umeri, punandu-si palmele peste mainile mele.

-O sa am weekend prelungit. A zambit. Mi s-a latit un zambet pe fata.

-Serios?! Grozav! L-am imbratisat iar el mi-a raspuns la imbratisare, strangandu-ma mai tare decat deobicei.

-Arisa... Alex a spus ca ai fost atacata de un tip in holul toaletei.

Mi-am dat seama cine era Alex. Baiatul care ma salvase si totodata, cel care fusese aici, langa mine cand m-am trezit. L-am strans mai tare pe Rafael in brate.

-Marcos... A fost Marcos. E liber.

Rafael a tresarit. M-a cuprins cu ambele maini de umeri si m-a privit in ochi.

-Esti sigura? Absolut sigura? Poti sa dai o declaratie? Putem suna chiar acum la politie... A spus el, scotandu-si imediat telefonul din buzunar. I l-am luat din mana.

-Rafa! Am inceput eu.

-Putem lua legatura cu...

-Rafa, asculta-ma! Nu vreau sa dau nicio declaratie! Am spus eu.

-Cum adica? A intrebat el, vizibil socat. -Arisa, tipul ala a incercat...

Am clatinat din cap.

-Daca dau o declaratie impotriva lui si ajunge pe mana politiei din nou, am sentimentul ca va fi mai rau decat a fost si este deja. Am sa las asta sa treaca de la sine. El a fost beat, eu am fost panicata si socata. Precis nu-si mai aminteste nimic si vreau sa cred ca nu a vrut sa-mi faca vreun rau care-i sa-i asigure inapoi un bilet doar dus spre 'mititica'.

-Nu pot sa cred ce aud! A clatinat Rafael din cap. Inainte sa apuce sa mai spuna ceva, i-a sunat telefonul. S-a uitat lung la el.

-Vreo admiratoare insistenta? Am zambit iar el a ras. Dupa care a raspuns. Nici n-a apucat sa spuna macar 'Alo?' caci cineva, o voce masculina a inceput interogatoriul.

'-E totul in regula?' -Da! S-a trezit deja! I-am scos perfuzia.

'-Bun! Sa o trimiti acasa in siguranta!'

-Am inteles! A raspuns Rafa, muscandu-si buza, privindu-ma. Mi-am mutat privirea spre fereastra. Incepea sa se crape de ziua. Puteam deduce asta si fara ceas, pentru ca fereastra avea o nuanta mai deschisa de albastru.

'-O sa discutam cand ajung acasa!'

N-a mai apucat Rafa sa raspunda caci n-a mai avut cui. Ii inchise in nas. Mi-am intors privirea spre el. Stiam ca vorbise cu tata. Am dat din mana spre el, zambind.

-E ocupat omul! Nu-ti face griji! I-am facut cu ochiul.

Fara sa spuna nimic, s-a aplecat si m-a sarutat pe frunte.

-Ma duc sa ma ocup de toate cele necesare ca sa poti pleca acasa. Eu mai raman pana la pranz sa-mi inchei tura si ne vedem acasa, mai tarziu.