Anulu IV — Nr. 52. ICä e de tre i ori in sept umana: M r r o u r i - a , ' i n e IT i-a si Ii o in in ec'a, cmntn n crtla in-ii%a, oandu numai diuim-iate, h<!>'I'8 dupa

niometitulu impregiurariloru. Hrrliulu de prcr umi-ntlluii.-:

pentru Arist/úr: !.e anu intregu 8 fl. v. a.

. iliuniotatu -I»' Hi.i! - • . • 4 n „ n i j.i'.tiarin . . . • • ' _ » « „ »

jif.ittru itimutni'ti st siriiinrttitz: je u h ű iuti-'^u J(I fl, v. a. •

r, diumetate dc anu . ' . . 8 „ » » ' n patrariu » „ . . . 4 » » ,,

Viena. domineca 1 /13 iuiüu 1869. Prenumeratiunile se facu la toti dd. oorespuu-dinti a-i noştri, si d'adreptulu.la Kedaotiun« Josefstadt, l / a n g e g a s s e N r . 4 S , und« suntu ase adresa si corespondintiele, ce pri-vescuBedaotiunea, administratiuneaseu spe-ditur'-aţcate vorfl nefranóate, nu se vor prftnf

éra cele anonime nu se vor publica.

Pentru anuncie si alte comunioatiuni de in­teresu: privatu — se respunde cate 7.'or. dtţ linie repaţirile se facu cu pretiu seadiutu. Pretiulu timbrului cate30cr. pent. una data,

se anteoipa.

Telegramu Redactiunei „Albina" la Viena.

Pesta i o juniu.

La alegerea de ablegatu dietale in cerculu Sa' Nicolaului-Mare, contrarii se retraseră dupa ce vediura apriatu cumca partita natiunala romano-serbé-sca este in majoritate. Astu-felu Dr. Eu­geniu Mocioni fu alesu de ablegatu eu unanimitate, si proclamata,.

Mai mulţi domni au binevoitu a ne re -cercá se li dâmu respunsuri private despre 9(5rtea Albinei . Acesta interesare a loru, ni-a facutu o bucuria, pentru carea ii rogămu se primésca sincer'a ndstra multiamita. Fi indu că, ori cata silintia ni-am dá, n'am poté respunde privatu la tdte recercarile, deci ni permitemu a-i avisá la cele spuse in nr. trecutu, sperandu ca acelu numeru l'au acum a mana. Red.

, Viena 31 maiu/l2 iuniu 1869. Imperatulu Napóleoné, si dupa elu

politicii de curte ai M. Sale, bucina for' de'ncetare ca „imperiulu este pacea." — Parte mare a democraţiei si opusetiunei francesci respunde că: dieu elu este pa­cea, si anca o pace scumpa fiindu înar­mata, preste acést'a mai este anca si compromitietória demnitatei francesci căci inafóra scade valórea primatului francescu éra in lantru suprime libertă­ţile publice.

Acestu soiu de franci neimperialiti, si-radicara capulu la alegerile de depu­taţi, si scósera candidaţi mai mulţi de catu veri candu alta data sub acestu im­periu. Nesmintitu că guvernului i-e ase-curata majoritatea absoluta, căci pro-portiunea opositiunaliloru catra guver­namentali e cam 1 catra 12. In tiéra in-

FOI8IÓRA. Discursulu ce d. A. Vizanti l'a rostitu la inaugurarea cursului seu de litera­

tura romana la universitatea din Iasi: (Estrasu din prelegerea prima.)

Cine s i-propune se critice literatur 'a u-nei naţiuni, seu oper 'a vr 'unui autoru, t r ebue se aiba in vedere t re i lucruri : vorb'a, ide'a es­presa pr in ea, si oper'a care nu e de catu ar-monisarea celoru ddue dantaiu. In privirea puntului primu, criticulu caută se scie limb'a autorului p e care voesce se-lu studieze, in pri­virea celuia alu doilea se cundsca spiritulu timpului in care a traitu si a scrisu autorulu sî, in fine, pen t ru puntulu alu treilea, se nu-i fia străina teori 'a artei sub a căreia dominiu cade oper'a de care ar fi vorba. Puntulu pr imu e de terenulu Filologiei, alu doile aparţ ine Istoriei , éra celu din urma Filosofici. Ast-felu daca cineva si-ar p ropune se critice pe Omeru, pe Virgilu séu pe Cervantes, va t rebu i se cu­ndsca mai antaiu limb'a fia-caruia dintre ei, dupa ace'a starea de civilisatiune a popdraloru respect ive ce represinta si, in fine, Filosofi'a Ar t e i . Td te acestea fiindu unu adeveru ne­contestata, credu dar ca, nu fara scopu, potu incepe acestu cursu cu câteva consideratiuni genera le asupra literaturei cari, ne vor lumina fdrte multu si chiar ni vor usiorá mergerea p e calea ce avemu se intreprindemu.

Acést 'a făcuta, obiectulu convorbireloru ndstre va fi apoi vorb'a, voiu se dicu limb'a. In puntulu acest'a consideratiunile ce vom face,, vor avé proport iuni multu mai mari si mai in-

sje, proportiunea volantiloru opositiünali datra cei guvernamentali e cam 2 catra 5. Se intielege dara că reesirea li-a co-ştatu guvernamentaliloru multe sfortiari, úi că opositiunalii sunt mai tari de catu se póta fi trecuţi cu vederea, j Catra acésta dovéda învederată, o-positiunile mai adaugu demonstratiunilé

}oru de Ia alegeri, si turburarile ce se >etrecu l a Paris si in m u l t e orăsie pro­

vinciale incependu de l a 7 juniu pana î c u m . Cu tote acestea a mana, ei facu Jnare pressiune a supr'a Imperatului si guvernului. Erá vorba de schimbarea ţninisteriului si de o programa mai libe­r a l a . Acum inse Imperatulu si-apropusu á sustiené statulu quo pana dupa de­schiderea corpuriloru legitórie, candu apoi se póta cundsce opositiunea cu ca­rea sta fatia in fatia, ca basatu pe asta cunoscintia se se orienteze despre calea de inauguratu.

Corpurile se vor deschide la 28 jjuniu. Atenţiunea Europei e încordata in curiositatea d'a cunósce portarea ce va incepe opusetiunea. Daca argumin-tele guvernului vor fi mai tari de catu ale opusetiunei, atunci putiena schimbare séu neci de catu. Daca inse tari'a argu-minteloru va fi in partea opusetiunei, atunci Napóleoné pentru a incunjurá o sguduitura in tiéra, va trebui se conducă atenţiunea Franciéi spre altu puntu: spre o bătălia cu veri o potere vecina. Mediloculu acest'a s'a mai incercatu, si a succesu. Astu-felu pacea séu batali'a in Europ'a — dupa părerea comuna — aterna de la O D u s e t i u n e a francésca. Cu cme se v a bate Napóleoné.-' jNumai l i p s a fie de bătălia, si M. Sa va gasi pre cine­va, d. e. Prusi'a.

Că »imperiulu e pacea", nu-lu im-pedeca pre Napóleoné a se face de sila bucurosu si unu ginerariu curagidsu. Neci „Sioldanu Vitézulu" din comediele

lui Alessandri, nu s'a facutu vitézu de voia buna.

Cousciinti'a deacoromaniloru. Romanii au in diet'a ungurésca 22

dé ablegati. Dintre aceştia, 12 insi com-punu clubulu nationale, carele practica solidaritate, in tote cestiunile, privindu-le iŞte din puntulu.de vedere alu natiuna-litatei.

Cei lalti 10 insi, fiindu invitaţi a hitrá si densii in pomenitulu clubu na­tiunale, respinseră invitatiunea sub cu­ventu că (precum s'au pronunciatu veri trei insi) consciinti'a loru nu-i lasa a pri-ini solidaritate in tote si nu potu se-si sacrifice libertatea convingerii loru.

Se dicemu c'ar fi asié. Dar óre unu romanu póté se aiba alta „consciintia" si alta „convingere" de catu „cea roma-nésca"? Respundemu că nu; este unu respunsu cu multu mai invederatu, de catu se fie lipsa a-lu motiva. j Totuşi deacoromaniloru pre semne iii se impare că densii potu fi romani de­si n'ar avé consciintia si convingere ro-'manésca. Ce rătăcire! Cerce dumeloru pretotindenia pre fati'a pamentului, intre tatari, otentoti, séu asteci, cerce pre un­de li place si-i rogămu se ni arete o sin­gura naţiune fora de consciintia si con-

jvingere natiunala! N'o vor gasi, si caus'a este naturala,

căci neci chiar intre selbateci, cu atat'a mai putienu intre poporale culte nu pó­té esiste veri o naţiune fora d'a avé o consciintia desore. esistiiiţi'a sa natiunala. v Dar se ne rătăcirea catu ue m v e n e ­rata, deacoromanii nu se vor sfii a per­severa in trens'a, si a afirma neincetatu că asié e consciinti'a, că asié e convin­gerea loru. Merita dara se-i urmarimu cevasi mai departisioru cu critic'a nóstra, case li vedemu portarea.

Fiindu că sunt dumeloru la numeru 10 insi, — delocu ce-si spelara manile de partit'a natiunala, noi ne-am fi potutu ásceptá se-i vedemu formandu o partita propria, un'a séu mai multe, séu se-i ve­demu imprasciandu-se pintre cele lalte partite, cum sunt: stang'a,. estrem'a scl. -—adeca ne-am fi potutu asceptá se ve­demu pre fie-care lucrandu dupa con­sciinti'a si convingerea sa propria, căci pentru acestea diaera că se despartu de natiunali.

Dar vorba se fie! Dumelorú toti 10 o luară pre picioru dreptu in clubulu deachistiloru. Ce feliu, domnii mei? dar unde vi-ati lasatu consciinti'a, cum de vi-ati sacrificatu convingerea? Au dóra consciintia si convingere vi-su trénca si flénca? Au dóra in clubulu lui Deák cercaţi voi consciintia romanésca? Au dóra acolo vi se dă vóa o libertate de convingere pre cont'a disciplinei de par­tita? Respundeti-ne, domniloru!

De ór'a ce consciinti'a dumeloru nu i-a dusu neci la partit'a estrema neci la cea stânga ci numai eschisivaminte la cea deachista, ne intrebămu că prin ce se desclinesce partit'a deachista de cele lal­te, pentru ce au preferit'o?

Noi romanii nu vedemu intre par­titele unguresci neci o desclinire mai mare de catu aceea că deachistii impartu diregatorii, pre candu stângele n'au de unde imparti.

Éca ce feliu este consciintia deaco­romaniloru noştri: ea se trage la parti­t'a carea împarte diregatorii, cu lefi grase precum se intielege. ;.,

De la diet'a Ungariei. Siedintia din 8 iuniu a casei represen-

tantiloru. In t re alte verificări, s'anuncia si alui Sigis-mundu P o p p din districtulu Naseudului.

tinse câci, in privirea l imbei romane, ori catu de intielepte si ingeniöse au fostu cercetările si studiele catoru-va dmeni activi si de spiritu, totuşi in acestu puntu ne aflâmu intogmai du­pa cum dicea Rousseau despre femeia: ori catu de multe se scriu despre ea, totu ni mai remane ceva de disu.

Acést'a e, pe scurtu, schiti'a materiei ce voiu se esplicu anulu acest'a. Si acum câ vi-am facutu cunoscutu programulu meu, incepu cum am promisu.

I . Ca spresiune pent ru sentimintele si ideile popdraloru séu ca istoria a vietiei loru spirituale, in epdce determinate, Literatu­r'a, in ori care din aceste ddue privint ie ori catu de mărginită si neperfecta ar fi, forméza léganulu tuturoru civilisatiüniloru, urmaresce necontenitu caile si fasele acestor'a si, séu se inaltia odată cu glori 'a si triumfu­rile loru, seu cade si ea dimpreună cu apune-rea si scăderile ce suferu acelea. Mai multu anca, de catu atat 'a: peru popdrale, dispăru si civilisatiunile; Literatur 'a inse, ca una ce tra esce cu sentimentulu si se nutresce numai din spiritulu nemoritoriu, remane in picidre pen­tru a perpetua unitatea genului umanu, care in tot-de-una se recundsee identicu cu sine insusi, pent ru a representá elementulu con­stanta alu tu turoru lucruriloru si a atesta e-ternitatea spiritului ce li-au datu viétia si va-riabilitatea materiei ce le-acopere cu sudariulu mdrtei .

Nimicu mai inspaimentatoriu pentru omu, de catu ide'a completei sale disparitiuni. In t ru adeveru, nu e metoda, nu e mediu ce se nu-lu intrebuintieze omulu numai ca ddra s'o pdta incunjurá si impedecá pana unde-i este datu. Pr incipe séu pastoriu, fia-care voesce se-si aiba istori'a sa: si-scrie numele p'unu arbore,

lu depune p'o pétra séu l'incredintiéza unui cantu; si cu tdte acestea ide'a disparitiunei lu persecuta si-lu amenintia asemenea unei săbii a lui Damocle. Iubesce si crede in viitoriu c'o pasiune si o arddre asiá de mare, in catu nemultiumindu-se cu celu ce-i este dejá pro­misu, mai caută anca si unu alu doilea p a-cestu pamentu, care se-i remana dupa mdrte. De aci aspiratiunea la o viétia infinita, de aci dorinti'a de a-si transmite numele posterităţii, daca nu pr in opere mari si importante, celu putinu prin intiparirea numelui seu in memo­r i a celor'a lalti; de aci, in fine, câ ridica sta­tu e, inaltia columne si cladesce monuminte numai ddra va ocupa unu locu dre-care intru imensitatea t impului si a spaţiului.

Dar monumintele dispăru, si atunci cei ce influentiéza asupra destinului natiuniloru sunt cei cari supra-vietiuescu, sunt operele colosale ce, pline de inteligintia si de senti-mentu, apăru din candu in candu pentru a face glori'a secleloru si a lumina cu splendd-rea meteoreloru strălucite lung'a procesiune a omenirei in şirurile căreia mergemu cu toţii. Ast-felu fia-care momentu alu vietiei presente conţine si resume in sine pe celea ale trecu­tului, si acést'a in asia modu, câ multe din ideile ce domnescu si agita astadi lumea mo­derna posiedu, atatu in energia catu s i i nes t en -siunea loru, o mulţime de reminiscentie si chiar radecine de a celor'a ce li-au premersu. Asiá, Greoi'a lui Pericle si Rom'a lui Augus tu nu mai sunt; ele inse traescu chiar si 'n mo-mentulu actualu, cum vor trai si in viitorime, nu numai ca nisce simple suveniri ci chiar ca parte a esistentiei ndstre, fiindu câ ele con-stituescu elemintele fundamentale ale limbei, usuriloru si chiar a multor'a dintre institutiu-nile ndstre actuale.

Éca asiá, se supra-vietiuesce trécutúlü si se preface intr 'unu perpetuu presentu l D e unde urméza dar, ca actual'a esistentia a omu­lui si-are originea si sancţiunea sa in ce'a cé trecu, in ce'a ce-a fostu, lucru ce ni spliea fdrte usioru respectulu ce avemu: pent ru be-tranetia, candu e vorb'a de etate; pent ru usu, candu suntemu pe terenulu legislatiunei; pen­tru traditiune in is toria; pentru faptele consu­mate in guvernare si pent ru sentintiele ese­cutate in cestiunile de jurisprudentia.

Pen t ru a ni îndeplini misiunea, ca mem­br i ai marei familii umane, e necesariu se cu­ndseemu cari sunt fruptele si resultatele acti-vitatei intelectuale a omului; fiindu câ, cum am mai disu, pe de o par te suntemu chiar in­sasi omenirea ce ni-a premersu, éra pe de alt'a avemu, cum sciţi, obligaţiunea de a con­tinua lucrările ei si a le conduce si mai de­parte de la loculu de unde le-a lasatu. E i bina, omulu aplica aptivitatea sa :

a) Séu la lumea estema C u intentiune de a conserva si desvoltá intregulu organismu prin mediulu industriei;

b) Séu la lumea ideiloru pure pentru a concepe esenti'a si relatiunile lucruri loru prin sciintia ;

c) Séu, in fine, la amendóue de-o-data, cu scopu de a reálisa (prin operi le sale) frumo-sulu, cea ce se face numai prin mediulu Artei.

Acesta din urma manifestatiune a activi-tatei umane conţine in sine si Literatur 'a , ca­re ni se presinta sub ddue aspecte : cel'a älu fondului, si cel'a alu/orwiei.

I I . Din pr imulu puntu de vedere si con­siderata numai subiectivatninte, Literatur 'a n i infacisiéza icdn'a unei facultăţi fdrte pret idse cu care a fostu dotata omenirea; acést'a e imaginatiimea. E a p e de-o parte, ni ofere isto

Dr. los. Ilödosüi í»e cuventulu a com­bate alegerea, si este ascultatu lungu timpu

s cu atenţiune de cas'a intréga. Candu inse ora-torele intra mai adancu in cestiune si aretâ in tdta goletatea procedur 'a acestei alegeri, a-tunci majoritatea ne potendu suferi adeverulu, esceptiunâ câ oratorulu nu e in cestiune. (Va se dica: dens'a afla pedeca, numai dupa ce nu-i mai place tratarea. Frumdsa manierat) In t re sgoraote si intrerumperi , HodosfijP K spune ce contiene actulu alegeri i : Alegatori i au dechiaratu cu toţii in scrisu câ nu vor a-lege, inse unu oficiru ministerialu si altulu ces. reg. au votatu unulu pentru Sigismundu P o p p cel'a laltü pentru P a p p Zsigmomü, éra comissiunea alegatdria a decbiaratu câ neci unulu n'are majoritate absoluta.

Presiedintele ameriintia cu detragerea cuventului. Hodosiu apeleza la camera, si con­tinua vorbirea, sprigînftu de stang'á éra dré­pt'a face sgomotu. Presiedintele l'amenintia de nou, Hodósiu cere votulu camerei. Stang'a si natiunalu sunt pentru continuarea vorbirii, inse déakianii si cu ei si Ghiczy sunt iii con­tra. Deci presiedintele i detrage cuventulu.

S e trecé la áesbáterea causeloru secun-darie.

Siedinti'a din 11 juniu, a casei repre sehtantiloru.

Obieptulu celu mai interesantu din sie-, dinti'a de astadi este câ ministrulu Andrássy a' respunsu la interpelatiunea ce făcuse Tisza: daca guvernulu crede câ are poterea d'a apli­ca legile pre" catu timpu diet'a^ nu este i n t ru -ni ta?

Andrássy respunde câ ministeriulu, sub respunsabilitate are se dee splicatiuni in caşu­rile controverse intre pficiolatele subalterne, câci elu este oare priveghiéza aplicatîunea legiloru.

Tisza promite câ in siedinti'a venitdria va .decűiará daca, este multiamîtu de acestu respunsu séu n u ?

i Cas'a inse, dupa lunga desbatere, decide câ respunsulu ministrului presiedinte, nú maî pdte fi; obreptu de discussiune.

AntraoMi'» bisericii t m m c gr. cat. ep iscop i i romani" gr . cât. Invita p e CT5-

dinciosi la partejcjn,area io congresulu romano-catolici|or.u. U n u regulamentu electoralu pen­tru acestu congresu, s'a statoritu de íniiltu din. par tea conferintiei episcopiloru catolici. Cu-prinsulu acestui regulamentu este, p re scurtu:

ri'a.cea maj viua a. minunatei lega tur i cé esiste iptre flpiritu? corpu si natura; éra pe 'de alt'a n i descopere un'a din fortiele cele maî gigan­tice a}e pmenirei, a căreia ünportantiá"ár apáté mu|Ju mai mica in facifa ndstra, daca la dmé-nii de idei si de*'act îune n'am 'adauge'" s i ' p r é cei de sentimehtu: numai asiá Plátoné, Alé'sdn-dru eeţu Mfire si Ömeru, forma' înipredna omulu in ţo"ta integritatea sa. '' "' '

tia varietăţile gustului, '"éra acestea ni ajuta' '1 mnlţu la:.8tatoriréa légisíatiunei l i terare si a baselqru fundamentale a l e^ rmce . i : ambele ni dau cbei'a si ne inarméza cu aptitudin'éa ne-cessaria pent ru a póté cerceta éseniila si a-

i , Till • * i . * .» 'i- ""̂ p1""»"" *f f*-—r\ * Jim'* .productiuniloru l i te rane si a lé eoni pará apoi cu tipuxele ' loru corespundietdre. M*i S p a r t e , acésta invéstigatiune e âţaţu de pecesaaria câ, fara densa, in ori cé ramiţ a sciintiei, n'am poté face nici unu pasu ; lucru ^ e e,,c»,totulu altmintrelea candu cundseemu ftauseje miscamentului loru respectivu in de-cursulu civilisătiuniloru si candu, asemenea ca 'n_,pîsce oceane, descoperimu in profunüi-tatea loru pana si poteri le cele mai misteridse cari îe mişca si le agita cu Jforti'a si impul-i sulu leru.

^Dobândiudu asemene arme, mai avemu in £ivdrea ndstra s i avanbtgiuTu de a' póté dú; esactitate judecatei nostre, finétia şi suavitate! alegerxi nds t re si, pr in urmaré,'gustu in scriere,,

.jprudsntia. si securanţia in critecele ce 'am' face; éra gustulu celu bunu , _(Júpa. dîeer'jţia unu i autpru emininte, e ca tactulu ratiünéi ndstre, câci asiá precum prin pipaitulu corpu-, r i loru şiţjunu figura si asprimea loru, suavita-: tea .şou blândeţi '» ce posiedu; totu asiá sî inj scr iere , . daca le esaminâmu si le' observâmuj,

"oonformu criteriului gustului, aflamu si frürii-í

din fie-care diecesa se infatisiéza episcopulu si unu preotu alesu de cleru, împreuna cu trei séu patru (dupa estensiunea diecesei) depu­taţi mrrefti, aleşi de mirenii diecesei.

Parintele Metropolitu Vancia este <ai mai multa precautiune, câci nu provdca .p* credincioşi de a dreptulu la alegere, ci selaj lé|fa numai in casulu „de cumva veti gasí-'ni* numai de consultu dar tocm'a si recerutu, ca

noi s'e nu absentâmu de acolo, undo poţi" se ni subverseze mari interese . ."

Problem'a acestui congresu ar fi se faca o lege electorala, de dupa carea apoi se se compună unu nou congresu, si acest'a ar fi carele se desbata tdte afacerile bisericei in virtutea autonomiei. Modulu, cum se compune congresulu constituantu de acum'a, nu place neci chiar ungurîloru, cari manifesta despla-cerea loru in feliurite moduri, asié d. e. Po -sionulu vre se protes teze ; deputaţii catolici de la dieta vreu se faca pasi comuni scl.

Catu e pentru romani, precautiunea Pă­rintelui Metropolitu este motivata, ma potea se fie si mai mare, daca tindea la unu acorda cu opiniunea publica a romaniloru. Romanii nu potu voi contopirea bisericei romanesci u-nite cu biseric'a unguriloru. Cele patru punte subscrise la Alba-Juli 'a in caus'a uniunei, n'au sacrificatu catu e negrulu sub unghia din drepturi le de autonomia ale bisericei romane. Romanii gr . cat. vor respecta cele patru punte subscrise, dar numai atat'a, éra mai multu ne­mica. VorVa câ prin partecipare vor dobândi földbe materiali, — este numai vorba. Chiar si in asta privintia este mai practica calea, d'a impiníená zelulu deputatiloru naţiunali de la diéta, ca se medilocéáca efeptuirea egalei în­dreptăţ ir i si pr in urmare favoruri egale tutu­roru bisericeloru.

P r in urmare, romanii ori vor alege de­putaţi ori nu, in congresulu catoliciloru totü nu vor ihtrá. Daca vo r alege in cutare locu, acést'a se va intemplá numai pent ru ca aleşii se protesteze contra tfendintiei episcopatului róiuano-cátolicu d'a-si supune sieşi si statutu­lui seu p e credincioşii bisericei romane. Pen­tru cuventulu acest'a, cu bucuria luâmu cuno­scintia de urmatoriulu telegramu, publicatu in „Gaz. Trnie i" : „Lugosiu, 3 1 maiu. Adunarea greco-catol. din Lugosiu a decisu unanimu rté'áleqerea pen t ru congresulu romano-eafro-l icu dm Pesta, si recercarea ordinariatului pentru conchiamarea s i nddeb ru diecesane si metropoli tane. lóvá Popoviciu." To tu ca lügo-sîeniî au decisu si Clusiulu, Naseudülu si Fa-gaVasiuiu. ' P r e candu salutâmu cu bucuria paşii

Lugosieniloru, ni mai remane se facemu o observatiunc carea asisdere pledéza pentru nepar tecipare:

In câteva comune (mai vertosu orasie-nesci, pre mahilu Tisei) sunt si romani gr. cat. si unguri rom. cat. Acum romanii t rebue se susticna scdlele loru confessiunale, câci la din contra guvernulu li face scoli comunale, cari au se fie unu feliu de scdle pent ru ma-giarisarea romaniloru. Adecă numai sub firm'a confessiunei ni potemu salva natiunalitatea.

Daca ar partecipá romanii la congresulu rom. cat., ar dá pretes tu a se dice câ sunt de aceea-si confesiune cu rom. cat., prin urmare se aiba aceea-si scdla confessiunala. In aseme­ne scdla comuna conf., unguri i si prin ei ma-giarisarea ar porta rol'a.

Este dara invederatu cumca congresulu vom. cat., sémena unei curse, ca romanii po ­meniţi se nu mai gasésca garanţia natiunalita-iei loru neci in scoli confesiunale, precum nu potu găsi in cele comunale. Par ' câ si-au disu átepanitorii: „Se li punemu romaniloru alter­na t iva : ori cu pétr 'a de capu, ori cu capulu de petra."

Din acesta alternativa nu vom poté scai pá, de catu sustienendu câ confesiunea si bi­seric'a romana gr . cat. este autondma si nede-pendinte de la biseric'a rom. cat. Numai sub Bcutulu autonomiei ndstre propr ie vom poté sustiené scdlele . ndstre cu limb'a ndstra pro­pria natiunala. Apo i scimu câ fara de limb 'a natiunala, tendinti 'a spre cultura generala este utopia.

In acesta convingere asceptâmu ca in congresulu rom. cat., ce se va deschide la 20 juniu n., se nu vedemu neci unu deputatu romanu. •. • • r ; >

v Cum se' iacepe invetiameotnln in sculele

nóstre? Cetindu mulţimea de tânguiri , cumca

scdlele ndstre nu producu acelu resultatu ce l'am poté aseeptá de la ele, m'am intrebatu câ dre ce pdte fi caus'a?

Ca se-mi potu dá o deslucire dresi-care la intrebarea mea, 1 mi-am propusu a cerceta mai multe scdle populare, si a fessamind por­tarea invetiatoriloru si inchinatiunea copiiloru.

Nefiindu inse pedagogii, pana a nu in­tra în essaminarea scdleloru trebui se-mi facu însumi unu planu despre feliuritele punte de vedere din cari t rebue se mânece invetia­mentului

Astu-felu d. e. despre copiii începători. Cu aceştia, in a mea părere , invetiatorii au se

setîeîe"~sí défécTéleáéu imperfectinnitBUe^HiOn* tinu, fiindu-ne astfelu posibilu a pondera totu meritulu si valdrea de care sunt capabile. A-cést'a în t ru catu privesce subietivitatea Li-teraturei . " y [•'<>•

Considerand'o acum'a obiectiv aminte, ea imbratisiezâ istori'a tuturoru pásiuniloru, tu tutoru úsúriloru sî pecateloru atatu ale indi vidului, in par te , catu si alfe societatei in co lnunu; aceste pasiuni, usuri si pecate sunt vi-vificate de imdginatiune si espuse stíb* forme cándu" lirice cálnídu epice, candu dramatice si candu romantice «"eu1 hovelesci. In sensulu a-cést'a, ea ni presînta btíiulu ca ganditoriu (me-'altáfíva), 'airittttök* si ca uetivu, si acést'a in ori care din fasele ' si etăţile vietiei si 'n tdte stările sufletului1 seu, fia élu ca invtetiatu séu ignorantu, fia ca ihdiferentu séu pasionatu, fia ca ihodentu séu cfiminalu etc. Operele1 lite-rarie ce merita calificafîune de cîa&lce, ni-lu represinta cu tdtö-ücéste calităţi,si candu Boi. leau dîcea 'câ: „Nimicu efrvMosu afara deade verúpéra Arintoteîe câ: ,|t» poesia e ttim multa realitate de catu in istoria", nu mai remane indoiéla câ ei contau pe o esacta si' fidela re prddutítiune a ideei, a sentimentului si á actiu-nei omului.

I I I . Sub alu doile aspectu, adecă alü formei\ L i t e r a tu ra ni daídtfe manierele despf»- | siuhe literara, cerute de diferitele conceptinteij umáne. Tdte sünt d'o necesitate asia de marej cu n'é' credemu dispensaţi a vorbi de impöN tantj'a'lorú. In adeverii , " c ine nu intielege ste^ rilttâtea muneci cé rií-am dá péntru adiinareaj sí' cäpetarea a Unei mulţimi- de fcunoscîntie^ dacW'b'am sei cum sémiié tíormlnteaíinr si al^ tor 'a? Si carű e acel fa tíare äfenü pficépa za-S datóieia si neefiettchatba priticipielöru si a re-'i kuitateloru Adeverúlui; daca tíiar l ipsí medi-< ldcele necesarie pentru a lé emite, sfi a le i>iv-

"iBtttt1? —Spuneţi, 4 a - e e ni-ar- -servi- unu mare entusiasmu pent ru Bim, daca n'am sei se pre-dicâmu si se introdutsemu virtutea s î ' n ani-mele celorlalţi > esplicandu-le séu aretandu-te e^éelentiele si avantagele ei? . . . Am poté ftífté cevai*cUi>dspufflsiiinea violenta a seatiminr teloru ndst re si cu foculu ce produce in ima-ginatiunea ndstra aspectulu frumosului, creatu de mintea ndstra, vedutu in natura séti ehiar in sFer'a morala, aia po té face ceVa, intrebu, 4aca ni-ar l ipsi pincelulu séu pén'a eu care se le consemnâmu si-o forma care se le primésca, se le ooiatîna'si s e l e dé »unú léganu demnu d e ele?i Die siguru câ >nu, si Li teratur 'a , in sen­sulu acest'a, e unica la care t rebue se aler-gâmtt ce rmduaju tor iu lu necasariu: E a dâ vóee, adeverului, imaginatiunei forma, dâ lacreme darerei si risului o gura pentru a sb desmier-dá: ea, in fine, direge si' 'organiséza lucrările mintei asiá felu, ir» cataf fade ca idei'a se Vorbésca inteligintioi, imaginea fantasiei, éra pasiunea'Sufletului.

Mai departe, cu formele literarie, cele bune si cele rele, se in templa mai totu acé'ai ce se intempla si eu poestW ! B Í pros'a din ju -nétf'a tímeüiloru si a natiuniloru: copi i i si po pdra le tinere, soiţi câ conbervu (in memor i a loru) maximele morale si preceptele legisla­tive mul tu 'mai b ine si mai usioru candu lo-au invetîatu in versuri, de catu candu le-au ce-tHu 'séú lo-au auditu ín prósa; totu astfelu e si eü formele 1 bane si cele rele: omulu invétia si se intaresce in ideile si sentimintele d e mora-j litate mul tu 'mai lesne atunci candu i se pre-j sinta ca ! nisce incarnatiuni seu individualităţi viie ce le croéza Literatur 'a , de catu atunci candu i so prescriu ca nisce detorintie înşirate o u r u d é t i a si ariditate si espuse in nisce simple tratate ce nu mai sunt in stare se ni zu-«raVesca virtutea eu tdte atractiunile si escelen-

procéda asiá ca p re catu se pdte se nu li in-greuia memori 'a pentru ca se nu se desguste, sî totuşi se producă celu mai mare resultatu possibilu, câci resultatulu ce-lu vedu si copiii, i i incuragiéza la invetiatura, éra pe părinţi aşişderea numai acestu resultatu ii pdte în ­demna cu destula eficacitate ca se-si dee co­piii la scdla.

în t rebarea ce se nasce d 'aci es te : cum începu copiii, si candu vedu resultatulu? în­cepu cu literele, éra resultatulu lu vedu candu sciu ceti.

Liter 'a un'a cate un'a cum sta mdrta, nu pdte inspira copilului multa plăcere, de aceea invetiatoriulu t rebue se cerce d'a ajunge catu mai curundu la cetire, acést'a s t i rnesce plă­cere si apoi tdte cele lalte decurgu usioru.

Candu mi-am datu socdta despre aceste oerintie, am intratu prin scoli se vedu apli-aarea loru.

Inse aici am vediutu cu totulu altmintre. Des i avemu in alfabetulu nost ru numai 21 de Utere, desi invetiandu copilulu numai cate 2 Utere pe di, ar potc se ajungă in a ddua-spre-diecea di la silabisare, adecă la ceea ce-lu in­curagiéza spre invetiatura, — totuşi invetia­torii nu trecu la silabisare ci punu p re copii se invetie mai nainte si slovele cari sunt cam 32 la numeru, se mai invetie si cele magiare cari sunt la 42, ici colé se mai invetie si cele nemtiesci la 29 , astu-feliu invétia copiii la 124 de semene fora ca se scie anca ceti.

124 de semne totü mdrte sunt p ré multe, chiar pentru mintea unui betx'anu ne­cum pentru a unui copilu. Astu-feliu copilulu t rebue se se desguste, ori se i se timpésca preceperea, nu rare ori capeta idei'a ficsa cumca invetiarea cetirii este unu lueru gigan-ticu pana la impossibilitate. Intr 'adeveru a-cestu metodu este mediloculu celu mai tare pentru a frânge spiritulu copiiloru, a-i maltrata si a-i spariá de la scdla. Numai inimici de mdrte ni potu recomendá si sustiené acestu metodu. — Eca pent ru ce raarturisescu câ nu m'a suprinsu candu odată sub absolutismu mi s'a intemplatu se audu pe unu tieranu romanu dicendu invetiatoriului: „Invetiatoriule! au ddra io nu-ti, platesou b i ru lu?" — „Ba mi-lu pla­toşei", respune, . invetiatoriulu. „Ce dar — a-dauga tieranulu — nu-mi lasi copilulu in pace do me totu pâresci se-lu trimitu la scdla?!-Romanulu adecă cu mintea lui practica si se­ridsa, vediendu câ copilulu n u face progresu fie din caus'a invetiatoriului fie din caus'a me-tddei, a conchisu câ scdl'a nu e in seriositate pentru copii, ci numai pentru ca invetîsţo-riulu se capete biru.

tiele sale, nici se n i p r e s i u t e crim'a cu tdte ord" rele, josor i rea si desastrele de cari e înconjurata, la ta pen t ru ce lea t ru lu a^fostu si este consi-deratu ca un'a din şcolile cele ma i eficace pentru educatiune: iata pentru ce mii de pro-verbie si sentintie morale au strabatutu atate secle si au remasu in picidre pana in dilele ndstre ; iata pentru ce Solone dedea AtenÎe-niloru unu corpu de legi scrise in versuri, ér ' Oratiu esplicá Pisoniloru precepte le Este­ticei in admirabili exametrii bine taiati si fdrte armonio8i. Nu indaru dicea si Voltaire c â d d u e versuri b ine făcute, si chiar o frasa bine scrisa in prosa „est comme un verre de bon vin qui ra-jeunit le, sang.1'

Aceia ce nu se mai increctu de catu in vediuiu ochjloru si 'n audiulu urechiloru, nu mai cunoscu altu miscamen^u.de catu- alu cor­puriloru, nici alta acţiune:de caţu a fortieloru ;fisice, cum de aseminea nu mai gaseseu altu interesu de catu alu utilităţii, nici vr'o alta valdre in lucruri de catu ace'a ce provine de la greutate , de la mesura, séu de la numeru. Ei dospretiuescu ştudiulu li toreloru si : lu con­sidera, ca superfluu si frivolu, casi cum artile n'ar avo nici o insemnetate, n 'ar fi de nici unu folosu pentru individi ca si pent ru naţiuni. Uita câ omulu nu traesoe numai din aeru si cu pane si câ sulletulu si-are si elu vieţi'a si esi-gontiele sale éra anim'a necesitate d e n u t r i -mentulu luminei si alu educatbanei. N u sciu, séu nu vor se scie, câ spiritulu e chiamatu, prin activitatea sa, se imbogatiésca şciinti'a actuala pent ru ca se producă la rondulu ei grăunţiulu trebuitoriu generatiuniloru viitdre, nici vor se iee in socotintia câ nutrimentulu spiritului, ca si alu corpului, se capeta numai dupa multe trude, cu pretiulu multoru sudori si, ostanele costisitdrie si luptandu cu o mulţi- / me de contrarietati si piedece cu care ne iu-

Totusî se gascscu copii de genialitate si perseverantia cari stau de invétia cele 124 de semne. S p r e acést'a li t rebuesce inse cam 62 dc dile, va se dica mai câ unu anu scolasticu intregu, precum se tiene p re la noi. S'a finitu anulu cu invetiarea acestoru semne, alta nc-mica, resultatulu pent ru părinţi nu e invede-ratu câci copilulu nu scie ceti nemica. De a-ceea si-dicu părinţii in anulu urmatoriu: „Ce se mai dâmu copilulu la scdla, a umblatu anu totu anulu si nu scie nemica!" Dc-lu mai dau, iu dau siliţi, copilulu umbla cate o di si siede cate siese a casa ca se uite ce-a invetiatu in cea un'a.

Daca preste genialitatea straordinaria a copilului mai vine anca si altu momentu stra-ordinariu: propusulu constantu alu parintiloru d'a-lu tiené la scdla, — atunci apoi ajunge copilulu se invetie si cetirea si cele lalte obi-epte. Trebuescu dara ddue caşuri straordina-rie pentru ca unu fiiu din poporulu de rondu se pdta ajunge a sei ceva carte.

As ié nu se respandesce cultura si invc-tiatura in poporu!

Co se mai dicemu despre cărţile scola­stice? ducemu lipsa mare. Neci măcar cele a-parute la Sibiiu nu-su cunoscute pretot indenia in diecesele vecine. Consistdrîele neci nu spunu câ ce feliu de cârti si de unde sc le cumperâmu pentru introducerea in scdle.

Daca consistdrîele tacu, n'avemu de unde asceptii asemene instrucţiuni câci altu oficio-latu nu esiste; congresulu nu s'a ingrigitu in asta privintia.

Me adresezu acum invetiatoriloru: Neci chiar legea ast'a ndua de instrucţiune ce au facut'o magiarii in dieta, nu pre t inde ca inve-tiamentulu in scdlele ndtre populare se fie si de alta l imba de catu a ndstra propria. P r é na­turalu: incepatoriloru li e greu câ-su începă­tori, deci caută a li usiorá greutatea: neci in scdlele populare ung. séu nemt. nu se invetîa de catu jalfabetulu natiunalu. Deci t rebue se sedtemu din scdlelé ndsfre alfabötulu ungu­rescu si celu nemtiescu.

Ni remanu numai ale ndstre ddue alfa­be te : literile sî slovele. Ca se usiorâmu sar-cin'a incepatoriului se i dâmu numai literile, ca se pdta ajunge curundu la cetire. Candu o-data scie ceti, copilulu capeta indemnu mare spre invetiatura, si atunci apoi se potu pro­pune si slovele maî tardiu celor'a ce le dore-scu si au lipsa de ele.

Astu-felu pr in resultate se inspira si co-piiloru amdre catra invetiatura si parintiloru indemnu a-i dá la scdla.

Părinţii vediendu asemene resultate, e-

talnimu facia in facia. Sciá ce dice Oratiu candu esclamá câ:

Qui sfudet optatam cursu contingere metam. Multa tulit fecitque puer, sudavit et alsit.

Si apoi, pe catu studiulu acestoru ce­stiuni c trudiţoriu si molcstu, pe atat'a si sa-tisfactiunea sufletésca e mare si consolatdria. Dicu apést'a pentru câ, a cultiva literele si fru-mdsele arte, a critica si dá judecat 'a ndstra a-supra cestiuqiloru ce, pr in natur 'a loru, sunt de doriiiniulu ar te loiu si a l i teraturei; a con­sacra jsi dedica talentulu, acestoru cestiuni mari >\ sublime, insémna a esi din sfer'a umi­lita a vietiei prosaice, a dá viétia sentimentu­lui nostru si sboru fantasiei, lucru fdrte nece-sariu pent ru ' întreţinerea vietîei totale umane; insémna, in fine, a ne inaltiá cujspiritulu ca­tra acele idei archetipe, de cari ni vorbesce di­vinului Plato ne in operele sale nemuritdrie, a ne apropia de aceea visiune beatifica, a pro­fundului Malebranche, intr 'unu cuventu, a abandona té tu ce e mutabile si periloriu si a hiiliratisiá numai ctsa.cGcnecessariu,eternusine-peritoviu. — la ta pentru ce bărbaţi ca Cice­rone căutau liniscea si recreatiunea sufletului, aniutiţu de luptele si miseriele lumei, in stu­diulu Litereloru si a Filosofiei; iata pentru ce ei făceau orati ini celebra, nenioritdre ca cea pronunciata de Cicerone in jfavdrea drepturi­loru de cetatianu romanu ale poetului Archia, di care ocasiune facil si acelu memorabi lu si f n i m o s u panegîricu studieloru filosofice si li orare:

'- \Haec studia adolescentiam alunt, senectu-tem obleetant, secundai res ornant, adversis per-

fugiwn ac solatium praebent, delectant domi, non •iv:pediunt foris, pernoctant nobiscum, peregrinan-tur, rusticantuv.

Vedeţi dar, catu e de imperidsa detorin-ti'a ce avemu de a cultiva si desvoltá inteligin-

ste naturalu ca se nu lipsésca de la detorin­tiele lórii de a solvi invetiatoriului salariu re-gulatu. Asfu-felu vor înceta si tânguirile in­vetiatoriloru, câci ast'a e singur'a cale natura­la: la tdte popdrale renumerat iunea invetiato­riloru purcede pasu de pasu cu progresulu in-vetiamentului.

Crisiana, juniu. m.

Conciliu ecumenicii la Coastantinopoie.

A m pomeniţii mai de multe ori despre conflictulu intre bulgarii si grecii din Turci'a, din caus'a ierarchiei.

Guvernulu turcescu se vede silitu a sus­tiené neîntrerupţii garnisdne tari prin orasiele bulgare pentru a impcdr.t'á luptele sangerdsc ce s'ar poté nasec intre aceste ddue naţiuni.

Ierarchi'a grecésca, spriginita mai pre­totindenia de oficialii t intcsci , ii tratéza pre bulgari in modu de totu despotieu, si-incassé-za salarîe cu forti'a, éra, prin biserice (unde surit) nu mimai câ nu respBCtéza limb'a bul­gara, dar^neci măcar grecesce nu tiene litur­gia de catu numai fdrte a rare ori, pretin-diendu ca credincioşii se se multiamésca daca, pentru lefile ce li respundu, se vor face roga-tiuni (cine mai scie cum?) p re la locurile sân­te dc prin Palestin'a si aiuria.

Bulgarii, satui de atate apesari si ne-dreptatiri , cera restituirea ierarchiei loru bul­gare, basandu-si cererea pre dovedi învedera­te din sântele candne, dovedi ce lc repetiescu a dese si in publicitate, mai vertosu prin or-ganulu francescu „Curieriulu Orientului."

Guvernulu turcescu, conformu traditîu-nei sale, se feresce d'a se amesteca in cestiuni bisericesci de ale creştiniloru, dar vediendu câ pentru elü este unu periclu in acésta cau­sa gréca-bulgara, cerca se scape de necadiu demandandu compunerea unei comissiuni mi­ste, carea se decidă procesulu.

Comissiunea se compuse, decise ca co­munele bulgare se tréca la ierarchi'a bulgara, cele grecesci se remana la ierarchi'a grecésca, éra comunele amestecate anca se remana deo­camdată totu la ierarchi'a grecésca. Bulgarii din comissiune se invoira la acésta decisiune, inse grecii o primiră numai ad referendum la scaunulu patriarcale, adeca: noi vom vedé ce va dice patriarculu, daca primesce au ba? '

Patriarculu din a sa parte, n'ar dá bucu-rosu bucatic'a de la güra, dar nesciindu cum se se opună pretensiunei drepte a bulgariloru, densulu luâ calea catra Pet rupole ca se între­be despre părerea sinodului rusescu.

ti'a si a-i l a rg i catu se pdte mai multu sfer'a activitate!. Cu acést'a nu numai câ lucrâmu conformu misiunei fie-caruia, nu numai câ ni

iprocurâmu unu asilu de linisce si mangacre, dar anca satisfacemu si acestu nobilu instinctu

ialu curiositatei, acésta dorintia nefinita de a sei, si a cresco, catu sc pdte mai multu, nu-

imerulu cunoscintîeloru ndstre. S e indreptamu deci, vointi'a ndstra spre

perfecţionarea facultatiloru sufletului, s'o diri-gemu spre educatiune in dosulu căreia, dupre

\ espresiunea lui Kan t , este ascunsu misterulu ' perfecţiunii si a ferieirei umane. Asiá lucra d-meniî liberi, asiá pastréza neantinsu maretiulu si nepretiuitulu daru alu libertăţii, si numai a-siá facu ca ea se fia respectata si practicata do fie-care in par te si de toti in genere. Voltaire dîcea câ: CM catu omenii vor fi mai luminaţi, cu atat'a vor fi mai liberi; éra marele ndstru Ci-chindélu, adresandu-sc la Romani, esclamâ: TI Mintea.f mărita naţia . . . mintea •, • • candu te vei lumina cu invetiaturile . . . mai alé.ia naţia nu va fi pe pamentu înaintea ta".

IV . Sousati digresiunea câci, iata revinu p e terenulu nostru facendu acum o întrebare cc necesariaminte urméza dupa cele disc: dre nu ni-ar mustra consciinti'a, n'am lucra noi in contr'a naturei ndstre, daca am ingrigi numai de inteligintia si am lasá la o par te sentimen-tulu care, si elu, e totu atatu de împortantu, daca nu mai multu, ca sî cele lalte facultăţi a-le sufletului? Omulu, cum sciţi, nu c numai fiintia inteligenta si cu aptitudine de a cund­see Adeverulu, ci elu e aptu si de a-lu s imţiş i , pr in urmare, cu capacitate de a aspira la mo- ' mentulu atatu de doritu, dar nici o data tan­gibilii, alu Perfectiunei. Sentimentulu si Acti­vitatea sunt facultăţi paralele,cu acel'a-si rangu si egala importantia. Nu potemu dar, se sacri-ficâmu un'a in favdrea celeia lalte, din contra,

Sinodulu rusescu, acum casi pururea sub pressîunea guvernului, se pronunciá in favd­rea patriarcului, din motive ce a buna séma guvernulu rusescu le va fi sciindu mai bine de catu sinodulu.

Patriarculu acum, avendu preste autori­tatea sa anca si autoritatea sinodului rusescu, in asta dupla calitate se opune din respoteri pretensiunei bulgariloru. Cu tdte acestea, bul­garii continua procesulu.

Diplomatí 'a rusésca, carea vre se aiba si amicéti'a patriarcului sub pretestu de „coreli-giunariu," si aderinti 'a bulgari loru sub pre­testu de „conatiunalu slavu," — cerca acum mo­dulu prin care ar poté sploatá anca si mai bine acestu procesu. Tocm'a spune diurnalulu „Po­litik" cumca la Petrupolc , cercurile cele nalte se frementa multu cu planuri si suaturi, ce vor se le trimită patriarcului de la Constanti-nopole, pentra ca acest'a se conchiame, la Constantinopole, unu conciliu ecumenicu, la caro sc invite p re toti episcopii bisericei ori­entali si' p re cei grecocatolici, apoi conciliului se-i asterna caus'a cu bulgarii .

In Turci'a, ambasadorulu rusescu, p re ­cum sc scie, se pdrta casi protectorulu tutu­roru credinciosiloru bisericei- orientale. De aci lumea nepreceputa, si cea mai mare parte este nepreceputa, crede câ toti orientalii sunt multu-puticnu amici si aderinti ai Rusioi. Credinti 'a acést'a c provocata de temerea din partea ten-dînticloru seculare rusesci : d'a pune man'a pre Constantinopole. Prin urmare, unu con­ciliu ecumenicu, o adunantia atatu de splen­dida si numerdsa, ce s'ar t iené tocm'a in Con­stantinopole, ar poté dá ansa diplomaţiei ru­sesci a se fali (de nu cu vorb'a, apoi cu fapta) in fati'a turcului: „Vedi catu de mare este po­terea si influinti'a mea, chiar si aici in tiér'a ta!" Turculu, desi n'ar crede, totu n'ar poté remané neimpressiunatu, ci ar deveni mai ple-catu la graiulu comandei de la Pet rupole . A-cest'a este scopulu politicu, cc pare a urmări Rusi'a, unu scopu realu si securu.

Credu unii cumca Rusi'a vre numai o demonstratiune contra- Romei, care, precum scimu, asisdere va tiené conciliu. Inse aseme­ne demonstratiune n'ar avé neci unu intielesu si valdre, ori câ o valdre cu multu mai inferi-dra de catu se meri te silintiele seridsei si di-bacei diplomaţii rusesci. Remanemu dara pen­tru părerea ndstra ce-o msiraramu mai susu.

Daca in adeveru Rusi'a vre numai bine­le bisericei si nu urmaresce in asta causa neci unu scopu politicu, — atunci nu precepemu pentru cc nu doresce ca conciliulu se se tie­na la Aten'a séu la Ierusalimu, unde influinti'a

suntemu detori ae le educâmu si se le desvol-tâmu de o potriva ca asiá in esercitiulu aetivi­tatei totale a omului se esiste eciHbrîulu si ar-moni'a cea mai drépta si mai perfecta.

Din acestu puntu de vedere, Literatur 'a, pe langa câ ni da criteriulu bunului gus tu si ni aréta direcţiunea ce t rebue se dâmu aetivi­tatei ndtre, ea mai provoca inca inteliginti'a la contemplarea Frumosului care, in sfer'a Sciin­tiei, se traduce in Adeveru , ér' in a Moralei in Vi r tu te ; îndemna sentimentulu se iubesca frumosulu in tdte manifestatîunile lui si 'nclina vointia spre a si-lu propune ca scopu princi-palu alu tuturoru actiuniloru. Ast-felu, cu catu omulu iubesce mai tare frumosulu, cu atat'a si anim'a lui se infrumsetiéza mai multu, éra elu se face, o data cu acést'a, mai accesîbilu per-fcctiuniloru esteridre ce le caută cu arddre si le reproduce, la rondulu seu, cu indoita amdrc si solicitudine. Dc aci câ cultur'a artiloru fru-mdse, in fondu, e resultant'a si companidn'a dcsvoltarii scntimintcloru estetice si morale ale popdraloru; altmintrelea nu s'ar fi disu câ Literatur'a e spresiunea societăţii nici câ stilulu este omulu. Modesta dar c'o influintia fdrte ma­gica, misiunea artei se marginesce in a intro­duce paoea si a rmonia in spiritulu umana, a interesa sentimentulu nostru la totu cc c fru­mosu si a inspira amoru si entusiasmu pentru acestu frumosu chiar prin ace'a câ operele sale sunt bune si frumdse.

Totu asiá am poté dice si despre Lite­ratura, câci si ca c pentru anima si fantasia c e a ce matematicele sunt pentru inteligintia, adeca: logic'a cea mai nimerita, esercitiulu celu mai bunu, scdl'a cea mai eficace. Si in a-deveru, unde potu aflá sentimintele ndstre o espansiune si energia mai marc daca nu in o-purile istoriciloru celoru mari, unde dâmu pe­ste atâtea si atate modele de eroismu si abnc-

rusésca nu este atatu de precumpenîtdr ia? pentru ce se nu se tiena la Bucuresci, unde influintia rusésca nu este defeliu, si prin ur­mare n'ar poté dá lumei ansa la neci o sus-pit iune vatematdria pentru biserica? pen­tru ce ?

Astu-felu dara candu rusii p ropunu Con­stantinopole de locu alu conciliului, li se vedu ghiarele politice. Propunerea nu s'ar poté a-doptá defeliu, in casulu celu mai favorabilu s'ar adopta numai cu reserva si multa pre­cautiune.

Dar se trecemu la partea canonica a ce-stiunei. Ce este caus'a bulgara? O causa dré­pta, chiara, motivata cu candnele pana la evi-dintia. Neci nu ni s'a intemplatu veri odată se vedemu cumca cutare cărturarul grecescu ar fi potutu se respingă, basandu-se pre candne, protcnsiunile bulgariloru. Ce lipsa este dara dc conciliu, candu caus'a c atatu dc chiara? Neci o lipsa! Se pdte inse cumca in mani'a chiaritatei. S. Sa patriarculu n'o vede câci este interesatu, apoi interesulu cam întuneca preceperea omului. Pentru acestu casu, con­ciliulu nesmintiţii i-ar dcsluci-o. Ne indoimu. inse cumca necesitatea de asemene desluciri. ar po té face ondre patriarcului.

Mai vine in consideratiune si alta cercu­stantia: P r e candu delegaţii Papei invitară pe patriarculu de la Const. a partecipá la conci­liulu ecumenica cc se va tiené in Rom'a, pa­triarculu respunse p réb inc câpentru unu conciliu ecumenicu ar fi trebuitu ca Pap'a se se puna in contielegere cu ceia lalti patriarchi, si nu­mai dupa ce s'ar fi contielesu cu toţii in pri­vinti'a locului de întrunire scl., avea se urme invitarea si ar fi partecipatu. Corolariulu e câ netienendu-se anele formalităţi pentru conci­liulu de Rom'a, si prin urmare neinfatisiandu-se ceia lalt^ patriarchi, conciliulu nu este ecu­menicu. Intrebamu acum'a daca unu asemene conciliu ce s'ar tiené la Constantinopole fora a partecipá biseric'a romanocatolica, ar fi dre unu conciliu ecumenicu?

Incheiâmu asecurandu-i pc diplomaţii de la Newa si pe reveritii părinţi din Fanaru, câ acele biserice provinciale adeveratu de ale ortodossici, cari s'au sciutu feri de nefabiliţa-tea de la Roma, vor sei sc se ferésca si de curs 'a cesaropapismului de la Petrupole .

Caletori'a viceregelui din Egipetu. Dumineca trecuta, viceregele a porniţii

din Viena, luandu calea catra Bcrolinu. D e aici va pleca la Pet rupole , daca curtea rusé­sca si-va respica dorinti'a de a-lu primi. Inca

gat iune? Cine ni pdte inspira atatu intusiasmu si admiratiuno daca nu lectur'a analeloru vir-tutei? Gasiniu altu undeva de nu in teatru si in novele (romantic) o varietate mai mare de afecţiuni, dc impresiuni si de pasiuni ce se intereseze asiá de multu animele nds t re? De .siguru câ nu, pentru câ nici mai ca l tu campu, afara dc acest'a, unde sentimintele se afle unu resunetu mai cifrespundietoriu; dorintielc o satisfacere mai completa; durerea maî multa mangaere si alinare, éra plăcerea bucuria si zimbete mai dulci.

Dau mare valdre productiunîloru litera­re, câcî ele ne inaltia, ne facu se intrevidemu tint'a spre care t rebue sc indreptamu tdta ac­tivitatea ndstra. . . Unii numescu acést'a o ilu-siune, fara sc iee séma câ prin aventunit 'a loru afirmatiune probeza-câ n'au meditatu dc-ajunsu spre a vedé câ, in decursulu vietiei întregi, omenirea n'a facutu alta, nici n'a ur-maritu altu ceva de catu aceste ilusiuni ce conţinu in sine o valdre reala multu mai mare de catu chiar ace'a a realitatiloru din natura insasi: câci nu predomnesec niatcri'a asupra spiritului, ci acest'a asupra aceleia.

In fine, si pentru a suspinde aci aceste puţine reflesiuni asupra importantiei creatiun'i-loru frumosului, dati-mi voia sc vi reproducă o întrebare fdrte fericita a unui celebru revo-lutionariu francescu: „Cu libertatea dreptu cumpena (dîcea elu) éra raţiunea dreptu puntu dc radiemu, n'am poté dre ridica lumea intré­g a ? Si noi o am formula in modulu urma­toriu: Cu frumosulu dreptu cumpena, éra anima C a puntu dc sprijinu, n'am polc dre naltiá sufletele ndstre catra divinulu scopu alu nemărginitelor'.! ndstre aspiratiuni?

(Va unná.)

din Viena, viceregele a trimisu întrebare la Pé t rupole în asta privintia.

Astu-felu a rondulu p re la tdte curţile mari europene, viceregele va invita pre rao-narchi a partecipá la festivităţile deschiderii canalului de Suez, ce se va in templa la tdmna. Daca nionarchii vor primi invitatiunile, avemu se no i!-eeptiunu la unu congresu de suverani, %UUA úiM cum fuse celu din Viena dupa de-Vingerea lui Napóleoné I, cu desclinire numai eh astadi unu asemene congresu n'ar poté o-tar i mai nemica de ceva eficacitate, caci astadi popdrale sunt totulu in viéti'a politica.

P re langa aceste invitatiuni, viceregele va fi avendu si planurile sale proprie , secrete, a căror'u incuvîintiare cérca a o mediloci de la poterile Europei . Tocm'a aceste planuri, nelinisee.-.cu pre stepanulu viceregelui, adecă p r e Sultanulu turcescu din Constantinopole. Sambeta, fdî'a oficiala turcésca „Turquie" pu­blică unu articlu in care se dice: „Viceregele •e porta casi unu monarcu absoluta si nede-pendinte, in catu desconsidera in modulu celu mai despretiuitoriu drepturi le legitime ale Sultanului. Nici s trăpungerea strimtorii de la Suez nu s a potutu intemplá altmintre de catu in urmarea unui firmanu (edictu) a Sultanului, ale căruia drepturi s'au rectinoscutu pururea, dar acum vasalulu le trage la indoîela. Cale-t o r i a mai are si scopulu d'a rogá pre un'a dintre poterile mari ca consulatulu generale din Egipetu se-lu rădice la demnitatea de „re-presentantia," si totodată dens'a se medilocé SCÍ) ia cele lalte poteri, subscrise în tratatulu de-Paris , a dobândi neutralisarca canalului de Suez, pentru ca astu-felu se-lu tragă de sub autoritatea Sultanului. Nu vremu se credemu faimei acesteia, carea contiene unu actu de trădare, si a căruia urmare ar fi: ş tergerea tu turoru privilegieloru ce Sultanii le-au datu — mai vertosu din marinimitatc — Egipetului si guvernatori loru lui. Do cumintele ce vom pu­blica, vor mărturisi ca viceregelui i lipsescu cele mai simple concepte despre respectu. Sultanulu se tocmésca smint'a vasalului, prin o invitatiune autografa adresata amiciloru si aliatiloru sei."

Va se dica turculu, precum se vede din acesta fdia oficiala, este de totu maniosu pre vasalulu vicerege, si in mani'a sa pdrta unu limbagiu atatu de aspru, precum nu s'a mai pomenitu. Acestu limbagiu, delocu ce fu cu­noscutu la Viena, dede ansa la respandîrea faimei câ M. Sa Imperatulu nu va par tecipá la deschiderea canalului de Suez, de catu nu­mai sub conditiunea: daca se va infatisiá si Sultanulu. La din contra, Austri 'a va fi repre -sentata prin unu archiduce, buna dra precum Prusi 'a vre se trimită pre unu principe de a casei sale. Ce vor dice cele lalti curţi la invi-tatiunea viceregelui si la limbagiulu Sultanu lui? Mai tdte dicu dejá casi Austr i 'a : Daca nu merge Sultanulu, cei lalti monarcbi anca nu potu merge in persdna.

România. Legelatiunea se ocupa de proieptulu de

lege in caus'a ierarchici asternutu de guvernu, si primitu de base desbateriloru. — Drumulu de feru de la Giurgiu, statulu lu va dá in a-ronda prin licitatiune.

Serbin. Scupcin'a (adunanti 'a natiunala) trecuta

a lasutu in urm'a sa unu comitetu, cu însărci­narea se lucre proieptele necesarie pentru a introduce si in Serbi 'a acele reforme cari s'o naltie la gradulu de statu constitutiunalu dupa éonceptulu modernu.

Intru intiele8ulu însărcinării, comitetulu é gatitu proiepte pentru respunsabilitatep mi-nistriloru, pentru compunerea legelatiunei, pentru libertatea presei scl.

Fiindu proieptele gafa, acum este lipsa de întrunirea scupcinei, ca se-si spună părerea si respective se-si dee incuviintiarea.

Deci s'a conchiamatu scupcin'a. Alege­rile *e începură dominec'a trecuta si se s far­aira marti in ordinea cea mai buna.

Francia. Turburarile sunt la ordinea dilei, de

oandu s'au inceputu alegerile pentru eorpulu legiuitorii*.

ifiditorur Vasllie GrUrorovitia.

In Paris, marti 8 1. c. sér'a, intruindu-se o mulţime de dmeni, cântau „marseilésc'a" si strigau se traésca Rochefort, redactorulu dia-riului „Lanterne" . Es te renumitu acestu re­dactoru pentru manier'a lui de opositiunalu, adecă densulu îndrepta tdte atacurile oblu in contr'a tronului si a nume in contr'a Impera­tului Napóleoné. Se pdrta si vorbesce casi unu inimicii personalii alu Imperatului. Pen­tru acesta maniera judetiele francesci l'au osenditu la pedépsa aspra, dar densulu a sca-patu cu fug'a in Belgiu.

Mulţimea turburatdrîa deveniá din ce in ce mai amenintiatdria. Totuşi politiei succese a resti tui ordinea pro la mediu de ndpte, anca pana a nu capetá ajutori u de la gard'a din Paris .

Totu p r e acelu timpu, alta mulţime pe bulevardulu „Temple" purcedea cu scomotu mare, spargendu ferestre si boite, imburdandu stelpii laterneloru. P r e acést'a anca o impra sciâ poterea armata, dupa ce aresta 13 per­sdne. P re la 2 dre ndptea, erá linisce preto tindenia.'

In aceea-si marti séra, in Nantes se for mara tumulte si mai periculdse. Gefuira boi­tele cu arme. Garnisdn'a n'ajungea a rest i tui liniscea, ci i se trimise pe drumulu de feru ajutoriu din Tours . Tréb 'a veni la bătaia si se intemplara mai multe răniri. —

Turburar i le se repetira in 9 si 10 1. c, la Paris, Nantes,, Bordeaux si câteva orasie mai mici. S'au intemplatu multe răniri. Nume­rulu celoru închişi trece preste 500. Prefectulu politiei in capitala dogenesce pre turburători éra cetatieniloru pacici suatuesce a nu se in fatisiá pe strate in asemene tumulte pentru ca se nu li se intemple veri o vatemare, câci po-Htí'a este resoluta a snstîene ordinea si a sparge asemene tumulte ce impedeca comu-nicatiunea.

Corpurile legiuitórie sunt conchia-mate pe 28. juniu.

Spania. Curţile legitdrie adoptandu form'a mo

narchica, cugeta acum a infiintiá o regintia pana se capete ceva monarcu. Majoritatea este pentru a-lu face pe Serrano de reginte, cu titlulu: „Inaltia."

: í C«îtO tiltit. Produptele romanesci si negotiatori'a

romanésca. Strainulu care si-ar dá truda a se infor­

ma despre miscamintele acele notabile din portulu Giurgiului, Galatiloru, apoi ar mai socoti produptele ce se infatisicza la tergulu Vienei, Pestei etc, si vediendu câ prin tdte aceste terguri precumpenescu produptele ro­manesci, precum lan'a bucatele, vitele, canep'a, porcii, trentîele, unsdrea, peile scl. ar conchide, câ suntemu unu poporu fdrte naintatu in cul­tura si celu mai bogatu, câci noi predomnimu tdte piatîele.

In adeveru, produptele romanesci pro-domnescu tdte tergurîle, ele sunt asie-dicendu cele ce stepanescu tergurile mai câ eschisivu, de drace produptele altoru naţiuni sunt, atatu in calitate catu si in cantitate, de o valdre cu totulu inferidra negdtialoru ndstre.

Cu tdte acestea, nu naţiunea romanésca este r e g i n a comerciului dunareanu.Éra in catu pentru cultur'a ndstra, t rebue ca cineva se véda d. e. pre nobilii din Uniaddra, in a loru stare umilita si cu o mimica d'a vietiuitdrie-loru smerite, pentru a se convinge câ dieu teori'a aceea a celebrului naturalistu Darwin a re multa raţiune candu afirma câ dmenii si simiele (moimele) au aceea-si origine comuna. Sunt smeriţi din josu de preceperea si demnitatea omenésca, par'câ din limb'a romana n'au inve-tiatu de catu proverbiulu: Capulu plecatu nu-lu taia sabi'a.

In catu pentru bogă ţ i a romaniloru, mar-turisescu erasî acele colibe, numite case, in cari fumulu ésa mai usioru si mai îndemâna pe feróstra (asié se numesec o gaura astupata cu sticla) de catu pre hornu, si acést'a din acea causa naturala câ hornulu nu esîste de-feliu, au câ s'au infundatu de funingine.

Cum se pdte dara acesta anomalia: ca produptele romanesci se predomnésca tdte tergurile a lungulit Dunărei, si totuşi romanii se nu fie poporulu celu mai cultu si mai bo­gatu? Se piite asie câ r.ii.ianii mai neci odată

nu invetîa ca ei insisi se-si duca produptele loru la tergn mare unde au pretiu bunu, ci le vendu a casa cu unu pretiu b a g a t e l u cuta-riu ovreu séu altui strainu carele apoi medi locesce transportarea loru la tergu.

Romanulu, cu acelu pretiu bagatelu, nu se pdte neci cultiva neci imbogati. Ovreulu si strainulu inse, capeta sume mari de bani dupa transportulu aceloru produpte romanesc sume mari d e s i facu stare si avuţii in catu tieranii noştri stau uimiţi si încremeniţi ne sciindu-si splicá caus'a.

Este dara de lipsa ca romanii se invetie a transporta insisi produptele loru la acele terguri, unde au pretiulu celu mai bunu. P r e cum sciu munci, t rebue se scie a si castigá pretiulu muncei loru.

Prevedemu cumca mulţi ni vor replica câ muncitorii romani, fiindu de comunu in lipsa mare, n'au de unde se antecipeze neci chiar pretiulu transportului.

Acesta replica este întemeiata, da t nu este o pedeca nedelaturabila. Ceea ce nu pdte face unu singuru omu, se pdte face atunci candu duoi, trei séu mai mulţi insi punu umeru la umeru si se ajuta imprumutatu, — adecă se pdte face prin societăţi. Intrunésca se catu mai mulţi in societate, ajute-se unulu pre altulu, si si-vor poté transporta pro duptelo.

Ni t rebuescu dara societăţi de acestea pentru negotiatoria, séu mai apriatu dîcendu pentru transportu. Usioru se potu infiintiá, câci ajungu nisce capitale mici, de drace pre­tiulu transportării este micu pretotindenea, Deci se le infiintiâmu catu mai curundu. Alt mintre remanemu nu numai de batjocura, dar de risulu lumei: câ noi muncimu si produ-cemu mai multu, si totuşi noi suntemu mai seraci.

Tergulu de Viena. Pretiurile negótleloru sunt:

centenariulu Bumbaculu Eglptianu

„ Nordamer, raiddl. j, Greoesou „ Levantinii 1. „ Persianu „ Oştind. Obol fair „ n midd. falr

Canep'a de Apatin „ „ Itali'a, curăţita fina „ „ „ mediloofa „ „ Polonia naturala » . » curăţita

Inulu natural de Polonia „ „ Moravi» naturalii

Mierea naturala de Ungari'a „ „ Banatu alba „ „ Ungari'a galbena

SementVa de trifoiu din Stiria de cent. cea roşia curăţita

„ „ lucerna italiana „ n u francésca „ „ „ ungurésoa

curăţita Tatp'a lucrata (Pfundleder prim.)

» » ( » Corametti) Pelea de bou, uda cu corne, cea din Po­

lonia de „ din Ungari'a de 8f „ „ , uscata cent. „ vaca „ „ „ vitielu „ fora cap.

ou capetine „ din Poloni'a cu capetine

Cleiulu pentru templari celu negru „ „ „ celu brunetu * » » celu galben.

Oleulu de inu „ „ rapitia (rafinaţii) „ „ terpentinu ga Titian u „ „ „ rusesou » n ff austriacu

Colofoniu Smól'a négra Unsórea de cenuşia din Iliri'a

» ff Ungaria (alba) o X X * (albastra)

RajritVa din Banatu, metiulu austriacu Perulu de capra din Romani'a Lan'a de 6ie, cea de ierna

f> ff ff ff » „ „ niielu (fina) „ „ rtie din Transilvani'a „ n „ „ Brail'a, Jalimiilia „ „ „ „ Koiuani'a mm-e TI J> » ff n mica „ tabaci (GUrber) din Romani'a „ «Vie din Banatu, cea comuna, gróaa „ „ •!iii Banatu tigaia „ Vi'iH din ßesarabl'a

Unsórea rle porcii

(marge, mage)

8 1 . -67.— 63.— 6 8 . -71.— 67.— 19.— 66.— 63.— 18.60 27.75

19.75 27.50 18 19.— 18.—

83.50 68.— 64.— 59.— 71.60 68.— 22.75 81.— 63.— 20.50 33.75

22.50 38.— 19.— 20.— 18.75

24.— 25.— 30. 46. .— 30. .— 33. .— 94.— 98.— 89.— 94.—

26—27 28—29

6 3 . - 66.— 64.— 67.—

133 142 119 124 89 95

16.60 1 7 . -26.— 28.— 23.25 24.50 26.— 27.60 22.50 22.75 16.— 17.— 16.— 17.50 25.— 26.—

6.50 7.— 6.75 7.—

19.25 19.75 17.50 18..'.> 16.— 16.75

6.25 .— 38.— 40,—

79 90 65 75

160 17.'. fl. 93 95

71 73 67 70 61 C4 56 62 50 — 57 Cl

38.50 39.50

Slănina afumata (loco) Óéra din Banatu si din Ungaria, cea galb.

« cea nălbite Prunele uscate, din (cont.) Zaharulu Raffinade

„ Meli« „ Lompen

Seulu de óie din România Ooltiani (Knoppern) I. din 1867

II. „ 1867 Dir die (Trentie) unguresci, albe

„ — diumetete albe „ — • obele

40.— 41.50 118 121 160 160

10.— 11.— 36.— 36.50 34.— 35.50 34.— 35.50

16.25 16.50 14.50 15.— 10.25 10 75

9,25 9.75 7.50 7.75

VARIETĂŢI. — Alipire la usu. Funtiunari i jude-

catoresci de rangulu supremu, intre cari de-sclinitu Mailatu si Melczer, mai tienu la usulu de dupa care ei au se puna juramentu numai ia manile monarcului, nu in ale ministrului de justiţia. Se dice câ ministrulu ar fi fostu gafa a face usului acesta concesiune, dar a-cum nu pdte câci partit 'a stânga primindu de scire, vre se-lu interpeleze in dieta. E semnu câ conservativii de panur 'a lui Mailatu, anca nu s'au impretenitu cu esistinti'a unui mini­steriu ungurescu.

— Miscamintele natiunali in Boe-mia. De candu a incetatu starea de assediu, cehii au inceputu érasi se tîena meetlnge du pa meetinge. Nu trece septemana, in carea se uu se tiena cate unu asemene meetingu. Mai la fie-care, numerulu partecipatoriloru este cate de 12,000—20,000 de bărbaţi. Otarirîle sunt s tereót ipe: Intregitatea cordnei cehice a-deca boeme, pusetiune egala cu cordn'a Un­gariei, respectarea drepturiloru natiunalitatei cehice scl.

= „Horia-Imperatu " Opulu ungu­rescu „Hora világ" (ce se traduce „Horia-Impera tu") scrisu de literatulu ungurescu d. Franciscu Szilágyi, curundu va apare — pre­cum ni spunu foile unguresci — sî in limb'a romana, tradusu de Alesandru Odobescu, fostu ministru, carele a si cerutu permissiunea au­torului spre acestu scopu. Literatur 'a ungu­résca va avé curundu a ddua editiune a ace­stei cârti. Daca Odobesculu scie unguresce si vre se-lu traducă, ar face bine se cerce a dá splicari despre „puntulu de manecare" a onor. autoru ungurescu la scrierea acestui opu.

= Agitaţiunile natiunali intre slo­veni si nemţi n'au incetatu cu mdrtea tieranu-lui slovénu de care am pomenitu. Inmormen-tarea a datu ansa la demonstra t iuni ; s'au trasu clopotele mai la tdte bisericcle din Laibach. Acum decurgu investigatiunile criminali pen­tru a-i scirici pe urditorii acelui confiictu sân­geros u.

Cursurile din 4 janin 1869 a. sér'a

(dupa arătare oficiale.)

Imprumutele de statu s iri' a statului 6% unlf. interese in note

argintu > it contrlbutlnnali • » II none in argint

Efepte de loteria: Sortlle de stat din 1864

• n „ * i / f separat» • » » 4 % din 1864 » o din 1839, V» * banoei do eredet i sooiet. vapor, dunărene cu 4 % i imprum.prbiolp. Salm a40fl. i * oont. Palffy a » i prino. Clary i n , „ oont. St. Genois a » , „ prino.Wtndisohgratz a 20 i >, cont. Waldsteln a » i „ „ Kegleviuh ä li »legatiuni deauareiuatore da

pamentu: Cele din Ungaria

n Banatul tem. • • I, Bucovina II Transilvania «•

Aetiniiii A IiKriuei natiunali

ff de oredet „ n scont „ auglo-aastriaoe

A societate! vapor, dunar. „ II Lloydulul

A drumului ferat de nord. II » » aUt ff II n apus (Rlisabetli) • n ff » sud , « i i langa Tiaua

Transilvania •

Waolt Galbeniiluperatesul. •• -Napuleoiid'ori li'riedrlcbsd'ori • Suveranii engl. Imperialii ruaesc.i A ijintulu

bani mari.

62 62 •15 70 10 70 •20 98 .26 98 • 50 62 — 62 •15

123 10 123 30 101 •70 101 90 103 26 104 .— 93 60 94 60 — 246 —

296-70 296-90 99 50 100 —

42 60 43 — 34 — 34 60 37 60 38 — 33 — 33 »0 22-60 23 — 24- 50 26 14 60 15

81 30 81 80 79 — 79 60 72 '— 72 76 76 75 11 76

739 740 70 296 90

828 - 832 331 332 — 574 576 322 324 226 — 226 60 !68 — 369 — t90 — 191 60 246 25 246 75 •205 50 206 — 189 — 190 — 167 60 168 —

5 88 5 89 09 96 09 96 10 30 10 40 19 45 12- 50

22 25 22 w,

líl l.jj.iii.;f-.\ti'!» Mc-'llitbl lieductoru r-f.spundialoriii G i o r g i u J»; | . ifi pj»>.