BEDAOŢIUNEA,ilMstraţiiiiiea fi TipografiiBraşov, p ia ţa m itr e n r . 30.

loriaori nefrancate na »m primesc.

Manuscripte nu se retrimit. INSERATE

M primesc la Admlnlstrsţlsne in Braşov şi la nrmătorele BIROURI de ANUNŢURI:

InVIsna: la M. Dnkes N&chf., Soz. Augenfeld & Emerie Lea- ner.. Heinrich Sohalek, A. Op- peiik Nacxf., Anton Oppeiik. In Budapesta la A. V. Qold- berger, Ekatein Bem at, Iulin Leopold (VII Erza^bet-korut).

PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se ­ne garmond pe o eoionă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese după tarifă fi Învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani

A N U L LXVIII.

„GAZ3TÁ“ ieseiifie-carMiA m â n a te pentru A nsnc-üngaritPe un an 24 eor.. pe şese luni

12 cor., pe trei luni 6 eor. R-ril de Dumlneoâ 4 eor. pe an.

P eatn România ţ i străinătate:Pe un an 40 franci, pe şâse

luni 20 fr., pe trei luni 10 ir.N-ril de Damlneoă 8 fr. pe an.

Se prenumeră la tóté ofi- ciele poştale din Intru şi din afară şi la d-nii colectori.

Abonamentul pentru BraşovÂdmmistraţm*tua, Piaţa mare,

TArgul Inului Nr. 30. etagiu I.: Pe un an 20 eor., pe şăse Inni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Ou dusul In c a să : Pe un an 24 cor., pe şăse luni 12 cor., pe trei Inni 0 cor. «• Un esem* plar 10 bani. — At&t abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti Înainte.

Nr. 279. Braşov, Luni-Marţî 20 Decemvrie. 1905.

te ne vestesce Francisc Kossuth.Când, îrf numérul premergător al

fóiei nóstre, am vorbit despre nouele pare politice române ce sunt în ajun sé ipară, am întrelăsat sé amintim, că a înmulţirea (fiarelor politice române eolaborézá adî şi factori stréin! de neamul nostru şi că şeiul coaliţiei în­suşi, Francisc Kossuth, unul dintre »i mai vestiţi politiciani maghiari, restit nu numai prin dreptul nasce- si sale, ci şi prin dreptul populari- tăţii ce a isbutit a şi-o cuceri în si­nul naţiunei maghiare, s’a hotărît sé iifîinţeze o ioie politică română, prin tare sé pótá grăi cătră poporul ró­nán.

Fóia română a lui Kossuth a a- pârut deja în ajunul anului nou gre­gorian. N’am fost împărtăşiţi pănă icuma de fericirea de a-o primi, dér redem într’o altă főié maghiară re- irodus în traducere apelul, ce-1 adre- ézá Francisc Kossuth poporului ró­nán în foia sa „Lumina“, cu care a sporit numérul foilor periodice ro- nâne.

Dăm loc mai jos, acum în tra- lucere liberă románéscá, cuprinsului cestui apel al fiului dictatorului de djgidră. L’am puté numi rit „salut“, fiind-că aşa începe vorba ji Francisc Kossuth, că trimite un salut poporului român.

Numele Kossuth, mai ales când b aduce în legătură cu poporul ró­nán, reamintesce aprópe în mod ele- nentar evenimentele dela 1848. ituncî Kossuth-tatăl nu se dedase ncă a scrie apeluri pline de dulcâţă i adresa Românilor, ci se mărginea ri ameninţa în tot chipul pănă şi cu urcile, décá nu vor asculta de noua stăpânire ungurescă. Numai mai târ- pu, după-ce treburile revoluţionarilor începură sé mérgá réu, şi-a schimbat ludovic Kossuth tactica, trimiţând pe Iragoş în tabéra luptătorilor români fi adresându-se Românilor cu cuvinte prietinóse şi dulci.

Despre fiu se spune, şi se vede cá este în tóté ecoul fidel al cuge­tărilor şi sentimentelor tatălui séu. O leosebire însemnată este inse între *poca#de adî şi cea de odinioră. Kos- wth-fiiul nu mai este résboinicui nă- praznic, care a fost tatăl séu. El luptă n fruntea coaliţiei, cum asigură me- eu, numai cu arme legale şi consti- nţionale şi se feresce de ori ce ar puté sune în bănuială, că ar vré sé facă evoluţie ca la 1848.

Cu tóté acestea ni-se impune fără ie voie o asémánare între atunci şi icum. Cântecul marelui revoluţionar [ossutli se începe cu cuvintele : „Lu­dovic Kossuth ni-a dat de seire“. Sor­tea a voit, ca urmaşul séu, legat de îl prin sânge şi principii, s0-şî înco­roneze acţiunea sa de revoltă near- nată pentru apărarea bastionului con­stituţiei strămoşesc! printr’o vestire le pace şi de împăciuire ce o face Românilor, adversarilor înverşunaţi de ödiniórá ai tatălui séu.

Decă între acei puţini tineri în­tăriţi din neamul nostru, cari găsesc ilăcere şi pasiune a-şî esercita talen­tul scriind versuri ungiuesci, s’ar afla

vr’unul, care impresionându-se de sa­lutul lui Francisc Kossuth, într’un moment de însufleţire pentru pacea şi împăciuirea apropiată, ar scrie un cântec anume pentru Românii aştep­taţi sé înmulţescă tabéra celor gru­paţi sub steagurile koşutiste, el ar puté s0-şî íncépá imnul cu cuvintele: „Kossuth Ferencs azt izem... Tróján utodajinak“....

Şi ce vestesce bunul, blândul şi manieratul Francisc Kossuth poporului român ?

Emoţionaţi in câtva şi prin mo­mentul ocasional al íntórcerei anului, am cetit nu numai c’un interes obici­nuit salutul fundatorului „Luminei“, ci, ca sé cjicem aşa, c’un óre-care avént al reminiscenţelor istorice. Cu­rând ínsé am trebuit sé ne récim în faţa prosei seci şi lipsită de orî-ce spirit mai înalt de dreptate şi de li­bertate a lui Francisc Kossuth, prin care acesta nu tălmăcesce decât ve­derile vulgare ale şovinismului brutal dominant într’un stil mai uşor şi la aparenţă mai prietinos.

Francisc Kossuth ne îmbie po­porul cu egalitate de drept, „fără deo­sebire de limbă şi de religiune“ ni-1 îmbie şi cu pane, decă o ajuta Dum- netţeu sé fie pace şi recoltă bună în ţ0ră. Nu-i vestesce poporului nostru, cum a vestit odiniórá tatăl séu Ma­ghiarilor, că i-s’au împuţinat ostile şi regimentele, dér îi dă sé cunóscá, că mult ar ajuta şi koşutiştilor, şi coaliţiei şi causei maghiare, pentru care ei luptă acum, décá poporul ro­mân şi-ar împreuna legiunile sale cu ale lor, luptând împreună pentru „dreptate şi binele public“. „Cu cât vom lupta mai mult în unire — dice Kossuth — cu atât mai curénd vom învinge.“ Unde-s doi puterea cresce.

Dér cu ce vrea fiul dictatorului dela Dobriţin sé atragă pe Românii şi sé-i însufleţâscă pentru victoria steagului armiei sale, o spuserăm. Dă de veste Românilor, că atunci le va surîde „egyenlőségéül şi póte că vor avé şi pane în loc de mămă­ligă, căci téra e roditóre, şi va avé în viitor destule cereale şi pen­tru ai séi, décá, ridicându-se vama la graniţă, nu Ie vor mai căra în aşa mare mésurá cu vagónele (Ji şi nópte în stréinátate; atunci Românii nu vor mai fi siliţi sé emigreze în America, ci se vor afla mai bine aici acasă la ei.

Ca sé se pótá ínsé întâmpla tóté acestea, ca Românul se se pótá simţi bine, sé potă ajunge şi el la orî-ce post în acéstá férá, Francisc Kossuth ne spune şi el, că are „lipsă ne­apărată“ de învăţarea limbei ungu­resc], căci fără de ea va fi şi va ré- máné strein în téra sa, cum sunt şi se simt astăzi cei-ce din sinul popo­rului român au trecut peste Ocean în America.

Tot ce aflăm în limbajul salutu­lui lui Francisc Kossuth mai deosebit de limbajul comun şovinist este, că o spune cu óre-carefirmitate că „noi, adevérata naţiune maghiară“ nici o- dată „nu ne vom atinge de limba po­porului român, ba bucuros vom jertfi pentru scopurile culturale şi religiöse

ale Românilor“, şi adauge curénd, cu mai mare cruţare decât e obiceiul şo­vinist, că de altă parte „bucuros ve­dem şi; vi ori m, ca Românii în propriul lor interes sé înveţe unguresce“ etc.

Asa-dér s’ar paré, cumpănind li­terele şi cuvintele, că „adevérata na­ţiune maghiară“, ce o va forma coa­liţia, „décá va veni la putere“, ar mai îndulci puţin raporturile de limbă stă­ruind în fond pentru acelaşi scop şi stând pe aceeaşi basă ca şi magliia- risatorii de pănă acuma.

Uşor îi este lui Francisc Kossuth së mai îmblândéscâ espresiunile în sa­lutul séu şi sé dică „vedem bucuros“, ca omenii din popor şi cei mulţi gură- cască, cari vor ceti „Lumina“, sé pótá dice: uite că Kossuth nu <jice că tre- bue neapérat sé înveţâm unguresce, numai că ei doresc s’o înv0ţăm în interesul nostru, că prin urmare Kos­suth cere chiar mai puţin în privinţa acesta, decât a primit de bunăvoie în dietă presidentul clubului nema­ghiar.

Numai cât së nu se uite, că orî cât de frumos ar vorbi Kossuth, sunt legile maghiarisătore, cari poruncesc şi cari nu vréu së scie numai de dorinţe, ci impun cu forţa înveţarea limbei unguresc!.

Este dér „jogegyenlöség“-ul (e- galitatea de drept) însuşi, care face lui Kossuth imposibil së fie drept şi sincer în expunerile sale, căci acéstá „egalitate de drept“, ce ni-o hără- zesce „adevérata naţiune maghiară“, însémnà la noi în viéţa practică, că drepturile cetăţenesc!, politice şi na­ţionale, sunt în acéstá ţ0ră pentru Maghiarii stăpânitori mumă, ér pen­tru Români ciumă.

Ar fi făcut mult mai bine Fran­cisc Kossuth, décâ în loc se le vor- béscà Românilor de jogegyenlőség, ar fi ostenit sé mérgá odată între ei şi së-i întrebe cum înţeleg şi cum resimt ei acest „ jogegyenlőség “. Atunci dieem şi noi, că s’ar fi lu­minat pentru „Lumina“ lui.

Décá vestitul eonducëtor al opo- siţiei maghiare n’are alte argumente de a convinge pe Români despre bu­nele intenţiuni şi sinceritatea celor, ce vor së ajungă la'cârmă şi së repré­sente „adevérata naţiune maghiară“, decât spuind în salutul séu, că Ro­mânii cari trec în America pentru a-şi câştiga pânea de tóté (filele, véd că e necesar së înveţe limba englesă ce se folosesce acolo, şi îndemnând cu esemplul acesta pe Români a Inv0ţa limba statului maghiar — atunci în- zadar sunt şi vor rëmâné tóté silin­ţele sale, de a-i capacita. Esemplul Americei se potrivesce pentru împre­jurările nóstre tocmai ca pumnul în ochi. Së întrebe numai Kossuth pe soţul şi ortacul séu Apponyi, ce viaţă naţională şi ce libertate a găsit el acolo la Slovacii emigraţi din Un­garia.

Adevërat că şi din asemënarea cu America Fr. Kossuth conchide pentru Românii de acasă, că bine fac décá învaţă „limba maghiară a sta­tului“ avênd ocasiune de a o învëta. Trece ínsé un lucru cu vederea. In America suflet de om nu este con-

strîns së înveţe englezesc©, deçà nu voesce, pe când ,,jogegyenlôség“-ul din Ungaria silesce cu forţa pe „cetă­ţenii de altă limbă şi religiune“ „sè-çï gaséscà ocasiunea de a inveţa lim­ba maghiară“ séu, cum <Jice Kossuth, „limba statului maghiar.“

Şi acésta este o deosebire mare, ba atât de grozavă, cum e deosebi­rea între libertate şi despotism.

Acésta trebuia s’o aibă în ve­dere fiul marelui revoluţionar de la 1848, când a adresat salutul séu Ro­mânilor, pe cari cei ce pretind a re­présenta „adeverata naţiune maghia­ră“, adecă cei din tabëra sa, i-au de- ochiat, că ar vré cu orî-ce chip sê facă revoluţia, pe care Kossuth, fiul cu ai sëi o încunjură cu atâta bă­gare de sémà şi temere.Acţiunea de împăcare iniţiată de fos-tul ministru Lukaes, n’are pănă acum de­cât un caracter hirte academic, ţîiarele, ce se pretind bine informate (Jic, că Lukaes n’a făcut încă şefului din oposiţie propo- siţiunî concrete, tot aşa nici aceşti şefi nu şî-au formulat pănă acum părerile lor, aşa încât adevăratele tratative pe o basă reală, nu s’au putut începe încă. Tot ce s‘a fă­cut, a fost numai un schimb de idei, cariîntî<5 n ' a u f o m i n t u b d sH Ut) ir e g U C lB r l fu F -

male. Nu pâte fi, deci, vorba nici despre condiţii primite seu respinse, nici despre aflarea unei base de tratative formale.

Lupta Românilor Bucovinenicontra pericolului rntean.

Acţiunea inaugurată din partea stu- denţimei române de la universitatea din Cernăuţi în contra intenţiunilor Rutenilor tineri de a împreuna Bucovina cu Galiţia de ost, află în Bucovina întregă răsunetul cel mai viu.

După cum s’a comunicat cetitorilor noştri, studenţimea română din Cernăuţi s’a adresat printr’o telegramă domnului ar- chimandrit şi egumen Teofîl Pătraş din Putna rugându-1 ca printr’un servicid divin săvîrşit la mormântul marelui voevod Şte­fan cei mare, să facă rugăciuni într’o reu­şită bună şi fericită a acestei întreprinderi pline de dreptate şi iubire faţă de neam şi biserică, cerând binecuvântarea şi ajuto­rul Tatălui ceresc şi a marelui erou.

Vrednicul archimandrit — după cum i-se scrie ^Cronicei« — n’a întârdiat de a satisface dorinţa acesta. Duminecă 11 Decemvrie a. c. bătrânul clopot »Buga< adună Românii din sat la mănăstire, pe când archimandritul încunjurat de călu­gării săi înălţa lângă altarul sfânt rugăciuni şi imploră binecuvântarea eroului asupra norodului seu.

La acestă liturghie solemnă a fost de faţă şi o deputaţiune a studenţilor din Cernăuţi compusă din domnii Alecu Pro- copovicî, Logigan şi Palievicî.

După serviciul divin urmă cuvântarea d-lui archimandrit Pătraş, care explicând însemnătatea mişcărei inaugurate şi vor­bind despre timpurile vitejesc! şi virtutea românâscă de odiniâră, arată pericolul ce ne ameninţă din partea Rutenilor tineri ce îşî varsă tot veninul pentru a stinge şi ultima suflare de român de pe acest petic de pământ adăpat cu sângele strămoşilor noştri.

Nu era posibil să-ţi stăpânesc! lacri­mile când vedeai plângând poporul adunat,, ce asculta cuvintele egumenului cu atenţi­unea cea mai mare.

La dineul ce urmeză, d-1 Alecu Pro- copovic! ţinu un toast la adresa P. S. domnul archimandrit Teofil Patraş, mulţu-

Pagina 2. ^ ^ i ii i n n n o u i V Ar t l ú i .

mind în cuvinte eîogiâse pentru serviciul ce l-a adus causei comune cu ocasiunea aedsta şi îi ureză ani îndelungaţi acestui bărbat, care scie se păzescă cu atâta dem­nitate cel mai scump şi sfânt mormânt ce au Românii şi în caro totă studenţimea română are încrederea cea mai mare. Fu expediată din Putna următârea telegramă înalt Prea Sfinţiei Sale Mitropolitului de Repta în Cernăuţi:

»Studenţimea română implorând ca noi la mormântul marelui voevod Şte­fan ocrotirea poporului său de la tatăl ceresc, vă aduce şi cu ocasia acesta oma­giile sale întru apărarea bisericei şi po­porului românesc.« ss) Popovici, Logigan, Palievici.

Marţi la 13 Decemvrie a. c. părintele Brăileanu a chemat o adunare la Gura- Humorului, la care a fost de faţă şi dom­nul Dori Popovici, iniţiatorul mişcărei acesteia. Adunarea acesta Ia care au par­ticipat peste 350 Omeni, a fost cercetată şi de nemţii din acest loc, cari au venit şi ei, ca să-şi ridice glasul în contra poftelor obraznice esprimate de Rutenii tineri în adunările lor.

Deschidând părintele Brăileanu adu­narea, dă cuvântul d-lui Dori Popovici, care desfăşură cu multă măestrie istoricul miş­cărei presente, fiiud adesea întrerupt prin aclamaţiunî prelungite. Se adreseză apoi d-1 maestru silvic Vasile Halip nemţilor presenţi, arătând că acelaşi pericol ame­ninţă şi elementul german din Bucovina avisat în lupta sa cu poporul slav la aju­torul Românilor.

Se anunţă mai mulţi oratori şi la propunerea d-lui Haralampie Sârghie se hotărî a se ţine în tăte comunele mai mari ale districtului Humorului astfel de adunări.

Adunarea voteză apoi în unanimitate trei resoluţiuni, ce au fost expediate pe cale telegrafică la cunoscinţa guvernului ţârei, mitropolitului Dr. Repta şi mareşa­lului ţării.

Şedinţa se încheie mulţumind părin­tele Brăileanu în cuvinte pline de laudă şi reeunoscinţă din partea d-lui Dori Popo­vici, care nu a întârziat de a-se presenta şi Ia Gura-Humorului, după-ce a iniţiat îm­preună cu societatea academică »Junimea« mişcarea acăsta.

„Szozat“ -ul lui Kossuthcătră Români.

Intr’unul din numerele trecute am adus scirea, că Francisc Kossuth a luat iniţiativa înfiinţării unui diar săptămânal scris şi tipărit în limba română prin care vre să facă propagandă printre Români, pentru programul şi ideile politice repre- sentate de partidul seu.

Diarele, ce le-am primit adi din Buda­pesta spun, că năua fâie koşutistă a apă­rut deja în Budapesta purtând titlul „Lu­mina11. Cu acăstă »lumină« ţine se orbece Kossuth şi ai săi prin labirintul politicei lor de naţionalitate şi să prindă aderenţi printre Români. N’avem la îndemână pri­mul număr al »Luminei«, în care se pu­blică un »szozat« ce-1 adreseză Kossuth poporului român, de aceea suntem nevoiţi a da articolul în traducere română după

traducerea maghiară, ce s’a publicat în »Bud. Hirlap« dela 31 Decemvrie. Étá ce scrie Francisc Kossuth :

»Trimit poporului român un salut prin acăstă főié. Vréu să spun poporului român, că noi Maghiarii vrem si binele lui. A fost un neadevăr fără suflet cu ceea ce la 1848 s’a agitat în contra Maghia­rilor, pe când atunci Maghiarii s’au luptat tocmai pentru egalitatea de drept, au desfiinţat iobăgia, au şters robota, au voit să câştige pe séma tuturor locuitori­lor Ungariei libertate, dreptate şi bună­stare. ,

Românii au ajutat atunci pe inimicii patriei maghiare şi drept răsplată n’au ob­ţinut bunăstare şi libertate, ci asuprire. Maghiari şi Români, au fost de-opotrivă asupriţi. De atunci sórtea nâstră şi [a lor e mai bună, de când la 1867 s’a restabilit viaţa constituţională maghiară, deşi ştir­bită. Insă poporul maghiar tot aşa ca şi poporul român ar avă într’adever fericire şi bunăstare atunci, chică causa dréptá a naţiunei maghiare ar triumfa, căci acăstă causa este şi causa Românilor, deórece Maghiarul vră egală îndreptăţire pentru toţi fiii credincioşi şi buni ai patriei, ori care li-ar fi limba maternă şi religia.

Decă am ajunge noi la guvern, atunci mimai ar simţi poporul, Românul, Slovacul şi celelalte naţionalităţi, ca şi naţiunea ma­ghiară, că noi nu considerăm poporul nu­mai ca material pentru dare şi recrutare, ci de cetăţeni ai patriei, cu a căror sărte tre- bue să se ocupe guvernul. Trebue să-i tă­cem dreptate faţă cu tiranii şi despoitorii locali acolo, unde se află de aceştia; tre­bue să-l facem a ajunge la muncă în tot chipul posibil, se-1 ajutăm unde numai se póte. Să întroducem în administraţie eco­nomiile cele mai rigurâse, să nu se spo- rescă mereu dările ca pănă acum, ci să se reducă; şi trebue să facem, ca fiii poporu­lui să servescă la miliţie numai doi ani în loc de trei şi aşa mai departe.

Noi, adevărata naţiune maghiară (!J nicî-odată nu vrem să ne atingem de limba poporului român, ba bucuros jertfim spre scopurile culturale şi religiöse românesc!; dér bucuros dorim ca Românii, în pro­priul lor interes, se înveţe unguresce, căci atunci le este deschisă calea la orî-ee po- siţie, având cualificaţia pentru acésta, limba maghiară fiind limba oficială a statului. Dăcă Românii mergând în America ca să-şi câştige pânea, află că e bine a învăţa engle- zesce, adecă limba de stat de acolo, fac un lucru corect; să înveţe însă şi limba statu­lui maghiar, căci asta e patria lor, aici s’au născut, aici trăesc, şi dăcă Dumnedeu va ajuta luptei nóstre, tot aici îşi vor găsi lucru şi câştig, póte mai bine, decât în America unde trăesc depărtaţi de ai lor. Mult trebue să mai luptăm încă, ca să ajungem la ţintă, dér cu cât mai mulţi ne vom lupta pentru adevăr şi binele public, cu atât mai curând vom învinge«.

I)in streinătate.Noul cabinet italian a întrunit per­

sonalităţi despre cari cu drept cuvânt se presupune că nu vor pute colabora împre­ună. Tedesco a mai fost la lucrările publice şi a părăsit acest ministeriu în condiţiunî, cari făceau întorcerea iui neverosimilă. Atitudinea lui faţă cu rescumpărarea căi-

lor ferate, ostilitatea manifestată ţaţă cu tóté combinaţiunile adoptate de atunci, atacurile îndreptate de dânsul contra suc­cesorilor, cu deosebire contra lui Carcano, şi Fortis, tóté acestea nu permiteau a pre- vedé o raliare atât de promptă. Acăstă ra- liare este cu atât mai curiosă, cu cât Cor- ccmo, în divergenţă cu Tittoni, Rava, Fer­raris, şi ceilalţi demisionari, îşi păstrăză portofelul. Chiar şi diarele cari nu com­bat pe Fortis nu pot a nu remarca acest lucru. Afacerile externe le-a luat márciu­sul Scm-Giuliano care, indiferent de păre­rile sale anterióre, va urma în Consulta aceaşî politică, ca şi Tittoni.

Politica externă a Italiei este o politică de echilibru şi nu atârnă de ideile personale ale unui ministru. Sub influenţa regelui, San-Giuliano va trebui se concilieze Tripla alianţă cu amiciţiile engleze şi francese.

Lista completă a cabinetului italian este: Fortis, preşedinte: Sortis, agricultu­ră; San-Giuliano, externe; Finocchiardo, justiţie; Vacchelli, finanţe; Carcano, vistie­rie; generalul Mainoni d’intignano, résboiü: admiralul Mirabello, marină; de Marinis, instrucţia publică; Tedesco, lucrări publice; Marsengo-Bastia, poşte şi telegraf.

Alegerea de preşedinte în Franţa. La 16 Ianuarie 1906 va avă loc alegerea preşedintelui republicei în Franţa. Loubet a declarat de repeţite ori ca vré să se retragă în viăţa privată. Candidaţii cei mai serioşi la acest post de onóre sunt: Paul Doumer, preşedintele camerei şi Armând Fallieres, preşedintele senatului. — Adolf Brisson din Paris schiţăză în »N. Fr. Pr.« din Viena viăţa şi activitatea celui dintâi. Dou­mer este în etate de 48 ani şi a făcut o carieră fenomenală. Tatăl său a fost lucră­tor la căile ferate în Oantai (Auvergne). Paul Doumer a intrat întâi ca ucenic în- tr’un atelier de turnătorie artistică şi cise- lărie în Paris. In órele libere s’a cultivat ca autodidact şi a depus rînd pe rînd tó­té examenele luând în cele din urmă licenţa în matematici şi sciinţele naturale. După o prea scurtă activitate ca profesor a intrat în politică şi la 1888 fu ales de­putat, La 1895 sub Leon Bourgeois a fost scurt timp ministru de finanţe, ér după căderea cabinetului Bourgeois, Mélinel’a nu­mit guvernor general al coloniilor franceze în extremul orient, unde a stat pănă la 1902. — Este om energic şi se bucură de simpatii şi la naţionalişti.

Cartea albă. După cartea galbenă a Franţei, asupra cestiunei Marocului, cartea verde a României în cestiunea conflictului greco român, şi încă câteva cărţi de dife­rite colori, la Roma a apărut filele acestea cartea albă publicată de papa asupra ces­tiunei separaţiunei statului de biserică în Franţa. Din acăstă carte reiese, că tótá responsabilitatea acestei separaţiuni cade în sarcina guvernului republican.

Deschiderea parlamentului japones Parlamentul japones fii deschis Vineri prin tr ’un discurs al tronului.Împăratul, în discur sul său, mulţumesceîntâiu poporului pentru sforţările depuse şi cari au permis duce­rea la bun sfîrşit a unui resboiîî glorios relevă apoi ca relaţiunile amicale cu Rusia au fost restabilite, că atitudinea Puterilor faţă de Japonia se presenta din ce în ce mai amicală. împăratul menţioneza apoi alianţa anglo-japonesă, care stabilesce c basă solidă a relaţiunilor dintre cele doui naţiuni. Mikadul relevă necesitatea ca Co- rea să fio condusă de Japonia şi sfatuesce în sfârşit pe membrii parlamentului să dea dovadă de acord cu ocasiunea discuţiunei măsurilor privitâre la cheltuielile devenite necesare prin posiţiunea Japoniei. Camera pe lângă răspunsul uzual la mesagiu! tro­nului, a votat şi o adresă .particulară de mulţumire cătră împărat pentru înaltele sale virtuţi, cari s’au manifestat cu oca­siunea încheierei tratatului anglo-japones şi stabilirea suzeranităţii Japoniei în Co rea, precum şi cu ocasiunea marelor vie torii din ultimul răsboiu. Camera s’a amâ­nat apoi pe dina de 20 Ianuarie 1906.

Congregaţia comitatului AUra-inferiorăO interpelare şi un răspuns în aface­rea pretinsei „rescole“ a Românilor..

Pe tliua de 29 Decemvrie congrega ţia comitatului Alba-inferiâră a fost con [ vocată în şedinţă extraordinară. Obiecte puţine. Câte-va numai, cari intraseră deli ultima adunare. In consideraţia aces tora şi membrii s’au presentat în numei mic.

La începutul şedinţei viceşpanul - anunţă demisiunea fişpanului Daniel Ze§ apoi distinsul advocat din BJaşiu Dr. Iuln Maniu adreseză viceşpanul ui următăre interpelare5 pe care ţin forte mult se i aduc în publicitate pentru marea ei im portanţă. Interpelarea a fost acesta:

1. »Are cunoscinţă d-1 viceşpan despti svonurile tendenţios lăţite ale unei pretins resoâle a Românilor din acest comitat i despre faima măcelurilor, ce afirmaţi aceştia ar pregăti ?

»Dăcă da, ce măsuri a luat d-1 viei şpan pentru a erua isvorul acestor faime,i ce demersuri a îndeplinit seu voesce i îndeplini în viitor, pentru liniştirea celi intimidaţi şi pentru informarea corectă i cercurilor competente asupra acestor neîn temeiate şi temerare scornituri anume ii ventate cu scopul de a stârni nelncredei şi ură faţă de Români şi de a câştiga pri text pentru confiscarea drepturilor cetate nescî şi de altfel forte restrinse ?

»II. Are cunoscinţa d-1 viceşpa despre faptul, că autorităţile administrat ve interiore împedecă exercitarea libera dreptului de întrunire, punând neînvins petlecî manifestării strict legale a voinţe I popor ului român ?

Decă da, ce măsuri intenţioneză a Iii pentru delăturarea acestui abuz al pi terii publice şi aplicat este a dispune, t

FOILETONUL »GAZ. TRANS.«

In temniţă turcescă.»Buk. Tagbl.« de a<JÎ, probabil după

»Universul« seu alt diar românesc istori- sesce următorele:

Călugărul Ieroftei Crăznaru din mă­năstirea Cernica, tost în tinereţele sale sergent-major, de mult avea dorinţa fer- binte de a face o călătorie la Ierusalim. Din economiile sale şi-a adunat prin Martie a. c. vr’o două lire turcescî şi a mers la Galaţi, er de acolo cu vaporul la Costanţa şi Constantinopol. Aici însă, neavând paşa­port, călugărul a fost ’arestat şi după 2 <jile petrecute în arestul din Constantinopol a fost escortat de 2 jandarmi din locali­tate in localitate, cu scop de a fi înapoiat în patria sa. In Adrianopol a fost ţinut o nâpte într’o temniţă suterană, unde a găsit 70 de Români arestaţi încă de pe limpid resboiului dela 1877. Aceşti neno­rociţi, de 18 ani de când petrec în tem­niţa suterană n’au vedut sărele, şi când l’au audit pe călugărul Ieroftei vorbind românesce, erau ca nebuni de bucurie. Ne­norociţii ascultau cu obrazii scăldaţi in hieremî pe călugărul Ieroftei, care le po- ve.'tia tot ce s’a întâmplat în România dela

răsboiu încoce.' Bucuria lor a fost mare, când au audit că principele Carol trăiesce şi că acuma e rege, ér ţerci e regat inde­pendent. Din Adrianopol, călugărul a fost escortat la Mustafa-Paşa, ér de acolo la Burgas. Aici fii predat autorităţilor bulgă­resc!, cari l’au pus în libertate şi călu­gărul şi-a urmat drumul pe jos Ia Vidin, unde a trecut Dunărea venind la Calafat şi de acolo la mănăstirea Cernica. In urma strapaţelor îndelungate Ieroftei s’a îmbol­năvit şi după ce s’a însănătoşat, s’a dus la Bucurescî, unde presentându-se la şeful siguranţei Romulus Voinescu, i-a istorisit cele de mai sus. In temniţa suterană din Adrianopol — spuneau Românii — se mai află şi vre-o 100 Bulgari tot de pe timpul răsboiului.

*Pănă aci scirea aprópe incredibilă a

lóiéi nemţesc! din Bucurescî. in legătură cu acésta credem potrivit a reproduce aici în traducere din limba italienescă descrierea unei temniţe suterane turcescî — temniţa din lanina — publicata de »11 conte Otta­vio« în numărul dela 10 Decemvrie a. c. al revistei »L’Illustrazione Italiana« din Milano. Éta ce scrie revista italiană:

S Decemvrie 190Ö.Arestanţii temniţei din lanina (Epir)

s’au revoltat. Unul a fugit în partea din­spre lac ’) prin o spărtură făcută în zid în timp de cine scie câte luni, seu câţi ani. Ceilalţi s’au împotrivit păzitorilor timp de 2 4Jie şi numai prin tome au putut fi constrînşî a se supune.

Temniţa din lanina, în suteranele lor- tăreţei ridicate de Ali-paşa2) pe o stâncă, după planurile unui neapolitan, del Car- retto, este spectacolul cel mai oribil şi in­fernal pe care l’am vădut vr’odată. Când l’am visitat înainte cu vr’o 4 ani, erau acolo 4—500 ömeni de töte limbile şi cos­tumele, din töte regiunii» şi de töte reli- giunile Epirului, îngrămădiţi în beciuri boltite, luminate numai prin mici găuri forte înalte şi cu zăbrele duple, acoperite de pânză de paiangonî şi muşchi de pă­rete. Umedela picura de pe păreţii lucii pe stânca ce alcătuesce padimentul.

Putörea excrementelor şi sudorilor l

l) Oraşul lanina este situat la partea ^es- tică a lacului de lanina, care are o suprafaţă de 19 chilometri pătraţi. — Trad.

-) Ali-paşa, seu paşa de lanina n. la 1741 în Albania, num it Tepedelenii. Om cult şi energie, primul amic al reformelor în Turcia. A întreţinut legături cu Potemkin, Napoleon I şi Englezii. Acu- sa t de tradare, iu prins în fortăreţa dela lanina şi decapitat de Sultanul Mahmud II la o Februarie

1 1852. — Trad.

— era prin Iulie — mă sufoca, îndată c intrai în besna alunecosâ a primului co ridor. Alăturea de mine erau doi soldat

| ér înaintea mea câţiva cavasi.:|:) Cum îm j intam aşa, dibuind prin acésta peşteră, sin ţiam uneori sub picióre trupul vr’unui care durmea pe pământ înfăşurat în sdren şi se ridica blăstămând, ca să fie apoi în brâncit de soldaţi. De ici şi de colo, prinţi laţurile soióse ale despărţămintelor de lem în penumbra sepulcrală, se îngrămădea ciorchine de capete omenescî, palide, asi date, galbene, bugede de umedéla, întii dându-se spre a vedé ce este.

Intrai în suteranul cel mai vast. I câteva mese erau trei-patru arestanţi li Tăiaţi pe nisce cuverturi roşii, căci acéti cavernă este totodată şi carcer judici unde póte se stea cineva nevinovat 10— ani, aşteptând sentinţa. Se ridicară intri cot, mă fixară încruntându-şî sprîncene tot timpul cât am stat în lăuntru. Dér a Ialţi, desculţi şi semi-nudî, se îmbuiziau jurul meu. Le distingeam feţele după cu se întorceau spre lumina, ce întră pe g ura din sus. Care era chel şi fără sprâi cene, care orb, care pe faţa-i umflată i *)

*) C h a w a s e un fel de gardă de cn« turcescă pe lângă representanţii diplomatici sirii şi funcţionarii superiori turcescî. Cawasii au ati buţiunl de sex-genţl poliţienesc!. — Trad.

Pagina 3.

drepturile cetăţenesci, se se respecte din [partea autorităţilor administrative ?

La acestă interpelare, pe care, se în- Iţelege de sine, d-I advocat a spus’o în ro- jmdnesce, făcându-i o introducere fdrte po- [trivită, viceşpanul a răspuns imediat de­clarând, că şi d-sa are scire de svonurile amintite, cărora însă, de la început nule-a dat creijemânt, Şi-a câştigat informaţiunile necesare şi pe basa acestora păte consta­ta, că scirile alarmante despre o rescălă a Românilor sunt lipsite de ori ce temeiu, şi uit simple scornituri, al căror isvor şi

[tendinţă nu o cunăsce. Poporul român a observat chiar şi cu prilejul ultimelor adu­nări poporale o ţinută esemplar^, seri­că şi demna, şi nici decât n’a dat motiv prin purtarea sa la astfel de faime. Tot în acest sens a informat deja şi cercurile competente, şi în consecenţă nici nu sau luat în acest comitat măsuri escep- ţionale.

Ce privesce îhtrebarea referitdro la adunările poporale, protesteză în contra invinuirii, că autorităţile interiore ar îm- [pedeca eserciarea drepturilor de întrunire. [Nici densul, nici subalternii săi, n’au vă­tămat drepturile cetăţenesci şi nil o vor [tace acesta nici în viitor, decât, când vor webiii se observe ordinaţiunile ministrului Ide interne, publicate în ultimul timp.

Răspunsul viceşpanului a fost luat [la cunoscinţă, atât de adv. Dr. Maniu, cât [şi de întrega congregaţie.

Exposiţia naţională din Bucurescl.Dela camera comercială din Braşov

iprimim spre publicare următorul comu­nicat:

Statul nostru vecin, România, aranja- za în luna Iunie anul viitor în Bucurescî

Io exposiţie în stil mai mare pe tere­nul agriculturei, industriei şi al culturei [genorale.

Prin acestă exposiţie România vre $6 serbeze aniversarea a 1800 de ani de- |la transplantarea culturei romane în Dacia prin împăratul Traian, mai departe aniver­sarea a 40-a de la suirea pe terdfR a rogo­

jini Carol şi în fine aniversarea a 25-a, de- jcând România a devenit regat. Exposiţia va ave prin urmare un caracter mai mult [naţional.

Totuşi în cadrele acestei exposiţii se [aranjeză şi o exposiţie internaţională, în care se pot expune următărele obiecte:

maşine şi unelte pentru proprietari de mo­şii, silvicultură, grădinărit, sericicultură şi lăptării, mai departe pentru industria de casă, ţesătorie etc.; aparate pentru în- căldire şi luminare cu producte de petrol şi spirt, aparate pentru destilarea spirtu­lui, pentru fabrici de rachiu, mijldce pentru

[stârpirea animalelor şi insectelor stricăciă- se; soiuri de lemne, viţe de vie, leguminose [flori, săminţe de calitate mai bună decât

cele ce se află acum în România. Mai de-/ parte pot fi expuse soiuri alese de vite cai, porci, câni de casă şi venat şi îndeo sebi pasări de casă.

In cadrele exposiţiunoi internaţionale ale exposiţiunei din Bucurescî va fi repre- sentată şi o secţie ungară. Cu aranjamen­tul acestei secţii ungare a încredinţat mi­nistrul reg. ung. de comerciu reuniunea industriaşilor ungari de fabrici. In comisi- unea pentru exposiţie, constituită do aces­tă reuniune, e representată şi camera co­mercială din Braşov.

Acestă cameră atrage deja de pe acum atenţiunea celor interesaţi asupra acestei exposiţii şi le recomandă, să parti­cipe în număr cât mai mare. Amănunte se vor publica la timp.

T

SCIRILE D1LEI.— 19 Decerarrio v.Mişcarea naţională a Românilor Ba- sarabenl. Din Chişineu se anunţă că în

Chişineu, Reni, Ismail, Ilotin, Bolgrad, Bălţi şi Bender s’a format câte un comitet na­ţional român pentru începerea unei mari acţiuni în vederea acordării de drepturi naţionale Românilor din Basarabia.Împăratul Wihelm şi crisa ungară.Şeful partidului poporal.unguresc, contele Ioan Zichy, cu ocasia călătoriei sale la Berlin a fost primit de împăratul VVilhelm care i-a dat o misiune pe lângă împăratul Francisc Iosif dicându-i: Spune monar- chului d-tale că nu trebuo să cedeze, ci să ţină cu neclintire la punctul său de ve­dere. In privinţa comandei în armată, nu trebue să între nici într’o discuţie.

Contele Zichy s’a achitat de acestă însărcinare acum dece tlile într’o audienţă pe care a avut’o la M. Sa.Un român, care omără doi lupi. DinReghinul săsesc i-se depeşeză diarului »Budapest«, că Românul Vasile Cioban din comuna Hodac în năptea de 27 Decemvrie mergând singur din Reghin spre casă, când a ajuns la Muntele Mare, i-au eşit în drum doi lupi. Ciobanul însă nu şi-a pierdut presenţa şi când unul din lupi, cel mai mare, a vrut să sară asupra-i, el îşi scóse cuţitul din şerpar şi cu o lovitură bine nimerită a străpuns pe lup drept în inimăx ţ^sându-1 răsturnat în drum. Pe al doilea lup, care a sărit de asemenea să-l sfăşie, Românul i’a încleştat cu manile de gât şi I’a tîrît cu sine pănă în sat. Aici la stri­gătele lui Vasile, au sărit omenii cu se­curile şi au omorît lupul. — Acest Român ar merita o medalie de vitejie.Italienii si exposiţia naţională din1906. Prinţul de Torîonia, preşedintele co­mitetului italian al exposiţiunilor, publică în diarul »Tribuna« din Roma o serisöre în care recomandă fórtemult exposiţiunea latină ce se va face anul viitor la Bucu- rescî. El invită guvernul italian se acorde mari înlesniri pentru acesta exposiţiune. Comitetul exposiţiunilor — fiice prinţul — va procura şi va favorisa concursul Italienilor. ' (

^ Capela românăscă din Salonicya fost

«xcoriaţiunî sanguinolente. Câte unul mai [îndrăzneţ îşi întindea mâna printre păzi­torii ce mă împrejmuiau, cerând o pară de pomană. Apoi recunoscând după costum pe cavasii unui consulat european, câte unul

[începu a mă ruga cu gesturi mari de umi­linţă şi evlavie, să intervin pentru graţia- rea lui. Vorba se propagă. Veniră şi alţii. Jntr’un moment aveam împrejur 50 de vo­ciferanţi, care blăjin şi desperat, care fre­netic şi căpiat, care răguşit şi tânguios, şi îşi întindeau braţele şi manile implorând 1n limbi necunoscute libertatea. Dér păzi­torii îi respingeau, pănă eşiam din despăr­ţământ.

Încă şi după ce am eşit, acel surd tumult se tot mai auijia vîjăind ca un svon de prin labirintele íntuneeóse. In trecerea mea, alte sute de mâni se ridicau, alte glasuri se rugau şi ameninţau. Vedeam ră­sărind din tóté colţurile, de după laţuri şi zăbrele, buze sgâite, şi ochi negri schin- teioşi. Şi în jurul meu se înmulţiau sol­daţii...

Când am eşit la söre, scăpat de in- cub, sub azurul sublim, în cresta stâncei, şi simţind totă respiraţia amplă şi frescă a lacului opalin, — acea speluncă adâncă, acel întuneric, acea pufcóre de mormânt, conti­nua a mă apăsa la căfă, ameţindu-mă. Doi din poliţişti se apropiară cu mici gesturi delicate să-rai scótá din haine insectele al-l

be şi brune ce se legaseră de inine tre­când prin acel infern.

Aici, pe explanada fortareţei zace cor­pul decapitat al lui Aii paşa, rebelul ve­nerat al lui Byron. Capul îi Iu trimis la Constantinopol, într’un sac plin de sare. De-asupra mormântului este un chioşc din fer bătut, cil o cupoletă, având în vârf un glob, aşa că chioşcul are forma unei co­livii enorme a unui vultur...

Cele două stele, numite mezartasci, cari limităză Ja cap şi la piciére orî-ce mormânt musulman, erau de lemn putre­găit. Flori de mac şi holbură au năpădit locul sacru. Un smochin care îşi insinuase trunchiul şi crengile printre barele grila­jului, dedea umbră întregei împrejmuiri, ér o cloşcă eşită din grădiniţa vecină a moscheei ciugulia acolo înlăuntru, încon­jurată de puii săi, grăunţe de ovăs săl­batic.

Dér sub acăstă pace, sub aceste flori şi acéstá lumină, era o temniţă, un mor­mânt pentru ómeni vii. .Şi me gândiam, că Aii paşa şi mort putea urma a-se făli, că este »o făclie anjătore pentru a con­suma Omeni.« (»Una torcia ardente per consumare uomini«).

Braşov, 30 Decemvrie n. 1905.

deschisă dreptcredincioşilor. Inaugurarea acestui sanctuar românesc a avut loc Du­minecă 3 Decemvrie v. Un mare număr de Români au asistat la acéstá ceremonie;

i printre aceştia se aflau férte multe femei. ^La acéstá capelă slujesc doi preoţi români.Pórta otomană şi patriarchatul ecu­menic. O depeşă din Constantinopol anunţă, că într’o notă ministerială cătră patriar- chatul ecumenic se fac mustrări patriar- chului pentru faptul că bandiţii greci au găsit ^ajutor şi îngrijire în spitalul grecesc din Bitolia. Ministrul turc întrebă, déca mitropolitul grec din Bitolia cunésce fap­tele petrecute în spitalul comunităţei gre- ceseîde acolo? Mitropoliţii greci Ioachim din Bitolia, Phoropulos din Castoria şi Ger- manos din Corvangelis, au răspuns patriar- chatului referindu-se la nota ministerială, prin care sunt acusaţî indirect de compii- citato cu bandele grecesci. Ei declară că nu au avut nici odată relaţiunî cu aceste bande. Declaraţiunile acestor mitropoliţî au fost transmise guvernului ca răspuns ia nota ministerială.i Ideia nouei biserici din Ciuşiu, carede câţi-va ani íncéce ocupă viu opinia pu­blică din acel oraş a făcut un pas mare cătră realisare. După cum ni-se comunică, curatorul, conform însărcinării primite de la adunarea generală, a cumpărat 2 curţi cu case în preţ de aprope 80,000 cor. care are să fie locul bisericei celei nouă. Ca­sele cumpărate sunt situate în centrul oraşului, piaţa numită Széchenyi. Contrac­tul încheiat cu fostul proprietar Ioachim Totoianu, preot în Chişfalău, a fost apro­bat şi de autoritatea superióra bisericéscá din Blaşiii.Avansamentul de anul nou ai ofiţe­rilor în reservă. Intre ofiţerii de reservă aparţinători armatei comune şi numiţi de Maj. Sa Monarchul nostru cu l Ianua- riel906, am găsit şi pe următorii Români. La infanterie: Dr. Remus Cliicin reg. 101, Ioan Vescan reg. 51, Virgil Pop reg. 64, Isidor cav. de Manescul reg. 64. Iul iu Vas reg. 64, Ruliu Ciugudean reg. 31, Teodor Pop reg. 63, Pavel Secăşan reg. 43, Nestor Porumb şi Dr. Julin Pop la batalionul de vânători nr. 28, Aurel Bozacti Ja reg. 63 şi Victor Elekeş la reg. 31. La cavalerie: Caius Popp reg. 1 de husari; la artilerie Ioan Hosu şi la tren Sever de Orbonaş. La'honvéd!: Liviu Ghilezan, P. Liuba şi Victor Gael, subl. de inf.; Cornel.Mesaroşiu, V. Crişan şi Aurel Cirlea subl de cava­lerie ; Aurel Breban, cadet aspirant de ofiţer şi M. Sp&riostt c a J e t , am bii la in­fanterie,Nou protopop la Reghin. Preotul ro­mân gr. cat. din Bucium-şasa d-1 Anton Popa din Bucium-Şasa (distr. Roşia) a fost numit paroch şi protopop în Reghinul- sasesc.0 dramă sângerdsă în palatul prinţuluiŞtirbei. Vineri la 4 p. m. s’a întâmplat o dramă sângerosă în palatul prinţului Ştir­bei din Buftea. Servitorul prinţului, Ale­xandru Irod a împuşcat pe soţia sa Elena şi pe bucătarul Jean Just, apoi s’a îm­puşcat po sine. Mórtea bucătarului şi a servitorului a fost instantanee. Femeia Elena Irod e greu rănită şi sunt puţine speranţe de scăpare. Prinţul Stirbey audind detunăturile, a alergat în odaia servitorului, era însă prea târdiu căci catastrofa se în­tâmplase deja. Motivul faptei lui Irod este că el a presupus că bucătarul întreţine legă­turi de amor cu nevasta sa. |§[Inteligenţa română din Mediaş şi împreju-rimearanjâză o producţiune teatrală împreu­nată cu joc, Marţi în 9 Ian. st. n. (a treia di de Crăciun) 1906 în sala cea mare dela hotel »Strugur« (Traube) în Mediaş. Ve­nitul curat e destinat în favorul bibliotecei din loc.

Evenimentele din llnsia.Desarmarea revoluţionarilor.

Conform soirilor mai nouă sosite din Moscva situaţiunea s’a îmbunătăţit acolo în mare măsură. Revoluţionarii au ţinut în nóptea de 28 Dec. o conferenţă, la care au participat tóté comitetele revoluţionare. S’a desfăşurat o discuţie înfocată după care au hotărî t se înceteze lupta de óre-ce nu mai dispun de muniţie şi bani.

Cu ocasiunea interogatorului, ce li- s’a luat revoluţionarilor deţinuţi la bari­cade, poliţia a constatat între altele, că forte mulţi dintre revoluţionari nu sein rusesce şi s’a mai dovedit, că aceşti omeni sunt toţi streini pe cari comitetul revoluţi­onat i-a adus din străinătate, ca se facă baricadele. Poliţia a invitat consulatele

I străine, să constate identitatea acestor ’ persöne.

Din Moscva se mai anunţă, că la 28 ! Dec. mai mulţi membrii ai comitetului re­voluţionar s’au dus la primarul oraşului rugându-1 să tracteze în numele lor cu guvernatorul general. Primarul a promis se intervină. Revoluţionarii sunt gata a de­pune armele şi a preda muniţiunile, decă li-se va garanta libertatea personală.

Guvernatorul general a pus în serviciu alte 5 bataliöne nouă. Revoluţionarii con­tinuă încă lupta de-alungul liniei ferate şi în trei districte, deşi di de di ei îşi pierd ţCuragiul. In alte districte comer­cianţii şi omenii de afaceri şi-au des­chis prăvăliile. In câteva fabrici s’a reîn­ceput munca. Se pare, că şefii încep a-şî pierde stăpânirea asupra masselor.

Situaţia în Petersburg.La oficiul postai din Petersburg au

sosit dilele aceste trei pachete pe adresele Witte, Durnovo şi Trepow. Un iuncţionar făcându-şî de lucru cu aceste pachete, töte trei au explodat de-odată, £făra să se fi întâmplat însă morte de om.

Situaţia în Petersburg începe se de­vină mai puţin ameninţătăre. Mulţi dintre grevişti au reluat munca şi s’au redes­chis numărose fabrici. Terorismul nu mai dispune de forţele de mai înainte. Dintre vr’o 30,000 muncitori, numai 800 mai dis­pun de arme. Guvernul a trimis numărose trupe la Moscva, reţinându-se în Peters­burg numai trupele absolut necesare pen­tru menţinerea linişte! şi ordinei.ULTIME SC1RI.

Galaţi, i Ianuarie. Vaporele ru­sesc!, aşteptate aici, n’au sosit, pro­babil din eausa evenimentelor din Rusia. .Poliţia postului a fost infor­mată de sosirea apropiată a unui şlep încărcat cu refugiaţi ruşi.

Riga, 1 Ianuarie. Primarul ora­şului Ado’f Groldingen şi vice-guver- novul do Tantova au fost atacaţi de revoluţionari şi ucişi cu focuri de revolver.

D i v e r s e .

Sforăitul în consiliul comunal. In-tr’un diar din vestul Germaniei cetim ur- mătărea istoriăra autentică: Intr’un sătu­leţ din Odenwaid s’a făcut de curând o alegere pentru eomplectarea consiliului comunal. Fostul consilier comunal, şatenul N., a fost şters de pe lista candidaţilor. Uimit, un amic întrebă pe lin consilier co­munal mai vechiu, decă N. nu s’a do­vedit a fi un bun consilier comunal.

— Nici de cum, fu răspunsul imediat, el avea obiceiul de a sforăi la şedinţele con­siliului în aşa chip, încât deştepta pe primar.

Şi N. a căijut.

L i t e r a t u r ă .A apărut din Manualul de agricultu­

ră raţională, de Dr. George Maior, voi. V Ippologia seu Zootechnia specială a cai­lor, 18l/<> căle de tipar cu 60 figuri întext. Costă 5 lei.

Voi. VI: Crescerea şi prăsirea porci­lor, 10 câle cu 35 figuri, costă 3 lei. Se află de vândare la tipografia şi librăria A. Mureşianu, Braşov.

Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu. Redactor responsabil: Traian H. Pop.

Mircea Maioradvocat

BucurescîStrada Fm niósá Nr. 12.

• Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 279—1905.

„Călindarul Plugarului“.In editura Tipografiei A. Mure-

şianu, Braşov, a apărut Călindarul Plugarului pe anul comun 1906.

„Călindarul Plugarului* este de rîn- dul acesta mai bogat atât ca estensiune, cât şi ca conţinut. Primirea bună ce a avut’o şi pănâ acum acest calendar în tóté păturile poporului nostru, este o do­vadă, că împlinesce un scop frumos şi fo­lositor prin nisuinţa de a da, în afară de partea strict calendaristică, multe şi fru- móse cunoscinţe din sfera economiei cas­nice şi de câmp, din sfera culturii anima­lelor, şi plantelor diferite, şi poveţe instruc­tive. An de an „Călindarul Plugarului“ a urmat acest sistem, îngrijind, firesce, şi de partea literară şi distractivă.

Anul acesta „Călindarul Plugaruluiu cuprinde, cum am (jis, în afară de partea calendaristică (cele 12 luni ale anului), di­ferite îndrumări şi însemnări privitdre la taxele poştale pentru telegrame şi epis­tole, taxele pentru pachete şi pentru port- tarif după greutate; regulele ce sunt de observat; despre timbru, compotinţe şi taxe pe documente etc. eto. Publică apoi călindarul lista térgurilor din Ardeal, Bă­nat, Ţâra ungurescă şi Bucovina, după da­tele oficiale din nou îndreptate şi publi­cate de ministeriul ung. de comerciű. Nu­mele localităţilor sunt aranjate atât după alfabet, cât şi după lunile din an.

Partea economică bine îngrijită, are următdrele articole: Cultura grâului; Im­portanţa şi folosul pomăritului ; Apărarea animalelor şi pomilor; îngrijirea şi gunoi- rea fânaţelor; Oţetul; Bdlele porcului; Pă* şunatul vitelor; Crescerea şi cultura cai­lor; Ouele şi întrebuinţarea lor; Vin de vişine.

In partea literară: „Plugarii“ şi „Ol­tul“, poesii de mult apreciatul nostru poet tîner Octavian Goga; o prea frumosă „Po­veste a suferinţei“, de Röder, trad. de A. Paul; o drăgălaşe, poesie „Ghiocelul“ de $caterina Pitiş; „Omeniisteţi“, o haz- ^ie pQyşştire, din colecţia de poveşti popo­rale a regretatului I. P, Reteganul.

Urmdză 4 ilustraţiuuî, represeotând pe Togo, Rosdestwen.sii, Linevicl şi Oku, comandanţi pe uscat şi pe mare în răs- boiul ruso-japones, cu o scurtă însemnare asupra activităţii lor în acel résboiű.

Se publică apoi Poveţe instructive, Glume şi Diverse.

Cei-ce doresc a ave acest calendar în casa şi pe m a sa lo r, se grăboseă » şi-l procura dela tipografia şi librăria A. Mu- reşianu, Braşov. Un esemplar costă nu­mai 40 banî (filerî) plus porto postai de 10 barn. La comande să se indice esact localitatea şi posta ultimă.

Abonaţilor clarului nostru, cari voeso se aibă acest Călindar, li-se va t r i m i t e cu p r e ţ u l de 40 banî f ranco.

Amicul poporului, călindar ilustrat. Cuprins variat, cu litereturâ bogată. 60 fii.

Calendarul Săteanului, cu o parte literară pentru învăţătură şi petrecere. 25 fii.

„Posnaşnl“. călendsr umoristio, ou un variat conţinut hazliu. Preţul 50 fii.

Calendar pe anul oomun 1906- Anul CXIV (cu litere oiriie), Preţul 40 fii.

Tóté aceste calendare se pot procura dela tipografia şi librăria A. Mureşianu din Braşov, adaugându-se câte â 10 fii. porto

x X X X X X X X X X X X X X X xIn atenţiunea Onor. public!

Cine doreşte se aibă bune, curate şi gustdse

ARTICOLE de COFETĂRIEla subscrisul le p 6 t e p r o c u r a ; precum: To r t e dela 2 corone în sus, cel mai mare asortiment de pră­jituri pentru ci ai, p ră jitu r i şi za h a r ica le» p o t r i v i t e pentru pomul de Crăciun etc. T o r te pen­tru nunţi, C râm e, în g h eţa tă în forme, fabricate fin şi delicat; fabricaţie proprie şi b o m b o iie franţuzeşti.

In fie-care 4i mare asortiment de p r ă j i t u r i prtispete. # O a f c

Apelând la sprijinul Onor. pu­blic, sunt

cu totă stima

Friedrich Flagner,5—6.iy95. Cafetier, Tergul cailor nr. 32.Î S X X X X X X X X X X Î O O O C S

ITh J d s e m ă n â n c ă b in e UllUI# şi se bén VINURI curate de Mediaş BERE de P i l s e n „Urquell“ próspéta dela cep în fie-care di? ? La = = = = =

Bestaurantul Schwarsburgîn Braşov, Str. Spitalului nr. 20.De o cercetare numerósa se rogă

0. R. 6LIG0RE CRISTEA,153—0 condneétom l restau ra tu lu i.

■ — BB— — IMIIIIIB ! ■ I U I » II

Banca Naţională a României.S i t n a ţ i u n e s u m a r ă .

IS O -â : " _ * * * * _ 1 3 0 511 Decembrie. c t ^ ^ 3 Decembre. 110 Decembre

156840697 Reser. metal, aur 788916011 128865000 „ Trate aur 32360000(Argint şi diverse monede . . . .Portofoliu Român şi străin. . . .*Impr. pe efecte publice . 4592200|

80.705,6973.137,379

52.984,26911.738,00711.999.630 13 641,970 1.713,546 5.582,437

589,120 716 224

78.591,577 5.067,946

18.894,496285 362,316

12.000,000 18 739,974 2 855,098

170.691,950 1.461,065 1.022,652

78.591,577

285.362 316

în cont-corent 19673266JFonduri p u b l i c e .............................Efectele fondului de re3ervă . . .Efect. fond. de amort. imob. şi mater.I m o b i l e ............................................Mobilier şi Maşini de imprimerie . Cheltueli de administraţie . . . .Depozite libere...................................Conturî-corente...................................Conturi de valori . .........................

DF St S i N f

C a p i t a l ............................................Foud de r e z e r v ă ..............................Fondul amortis. imob. şi materialului Bilete de bancă în circulaţie . . .Profituri şi P e r d e r î .........................Dobânzi şi beneficii diverse . . .Depozite de retrasConturi c o r e n t e .............................

* Scont 5%Dobânzi 6%

111.635,2361.418,772

69.901,32823.578,08611.999,776 15 075,400 2.920,477 5.763,898

597,656 739,947

82.981,885 8.586,508

27.180,870362.379,839

12.000,000 20.110,084

3 039,628 241.472,430

1.560,783 1.215,029

82.981,885

362.379.839

111.251,6011.413,326

69.977,145124.265,46611.999,77615.075,4002.920,4775.763,918

599,236744,021

81.513.76510.032.765 27.658,521

363.215,417

12.000,00020.110,084

3.039,628243.721,350

1.560,7831.269,807

81.513,765

363.215,417

Univ. Med. Dr. ARTHUR KENYERES de Baz6d, medic........................ -................... .... ..........................................■■■■■■«........ ...... ............................... .

Spirt vindecător (Heil-Franzbrantwein)d in fa b r ic a de C ognac-« Rum - şi L iqueur

= a D-lui I K e i n ^ e r e s , B r a ş o v (Scheiu).In tre multele arestate din partea autorită­

ţilor medicale, a căror originale se pot vede or! şi când în birou fabricei, din partea unui dintre cei mai mar! învăţaţi din patria nostră a D-lui Dr. Anton Genersich de Szepes-Szombat, consilier c. r. şi prof. public ord. la U niversi­ta tea din Budapesta, are urm&terul cuprins ;

B u d a p a s t a ; în Iunie 1905.Spirtul vindecător al D -vostră l’am folosit

cu cel mai bun succes la caşuri de paralisie difterică şi Reumatism, inam convins că se po- te tolosi cu bun sccces la tote caşurile, unde pnnă acuma s’au folosit franzbrantwein a lui Brâzai.

Se capătă în tote prăvăliile, farmacii. Deposite precum şi în fabrică cu preţurile de concurenţă cunoscute, în sticle mici şi mari. In interesul propriu, P. t. cnnsumenţi s<5 se ferescă de imitaţie a acestui „Heil-Franzbrantwein“.

Eticheta şi sticla sunt legal apărate, fie-care sticlă este provădută cu instrucţie medicală.9 -101974.

POPOFFcel mai Viim

CIÂI din lume.Se atrage atenţiunea asupra făşiei vămei ru s e s t i pe pachetele origi­nale şi marca de contravenţie K. & C.

n—10.1941.

&NUNCIURÎ(mserţmni şi recb

s u n t a s e a d r e s a s u b sc risa ) a iify iin îstr a iiu n l. In c a s u i - islicârii unui a n u n ciu m ai muU

o d a tă s e f a c e scădem âsaL s a p b c r e s o e cu c â t p u b lic a re a

f a c e m ai de m u lte -c r * .

Admisistr. «Gazetei Traas.u[n

g e r - N

magazin de haine gata piatra biAap fi t e » P. G O L D M A N N B r a ş o v

Coniecjiuiii de bărbaţiTergul Inului 31—33 in palatul lui Czell.

| Fondată, la 1892. §d ® e © e © ® o e o o 6

Confecţiunl de DameTârgul Inului Nr. 28.

în sesonul de primăvară am dovedit On. public, că în piaţa locală am lost cel mai ieftin şi am fost superior ori cărei concurenţe! 1 \ ^ Pentru că de când există prăvălia mea, mi-Alll procurat d e p o s i t u l meu de haine tot-dâuna CU bani gata.

|]A PA (haine bune, durabile pentru iarnă, i n\J \J I (>u garanţie de un an, veritabile, originale indigene de Zsolna şi Gâcs n u m a i la m in e s e p o t a f la .

Haine gata după modă, pentru bărbaţi şi copii, precum şi Paltone de tdmnă şi iarnă, miocuesc cu desăver-şire hainele de comandă, de-6re-ee se confecţioneză sub privighierea mea persbnală, după croiala cea mai modernă, din stofe curate de

lână, cu accesorii de cele mai durabile.în depositul meu se află pentru agronomi, neguţători S u r tu c e veritabile din piele de capră Danesă cu eăptuşală de blană şi ştofă,

Raglane, Derbi, de venat, Paltdne preoţeşti. — Ou deosebire m a re d e p o s it In B la n e de călătorie şi pentru oraş. C o stu m e de patinat şi deosebit S u r tu c e de patinat cu căptuşeli din ştofă şi blană.

Cel mai mare deposit în haine pentru Dame şi Domnişore.A l e g e r e c o l o s a l ă d i n f i e - c a r e s p e c i e ş i p r e ţ u r i i e f t i n r e s u r p r i n d ă t o r c .

Rogându-mă de sprijinul Onor. public, sunt cu totă stima

N. P . G O L D M A N N , Braşov, Târgul Inului 28 (palatul Czell).8 5 -4 0

H i

VJî}

Tipografia A. Mureşiânu. Braşov