,,Portul popular lăpuşean are caracteristici deosebit de interesante, unele atestând un substrat foarte vechi, altele o puternică notă de originalitate şi o vădită forţă creatoare. Armonia ornamentelor, bogata lui policromie, distincţia liniei şi eleganţa simplităţii, conferă un statut aparte portului popular lăpuşean şi o valoare etnografică şi artistică deosebită, atribuindu-i o inconfundabilă originalitate şi unicitate în ansamblul portului popular românesc. Portul popular femeiesc se încadrează tipului autohton al costumului cu două zadii şi o cămaşă tipic transilvană cu volum, făcută din pânză albă, ţesută din bumbac sau din cânepă. Pieptul cămăşii este încreţit, ornamentele în formă de romb sau ,,x” cusute cu arnici pe muchia creţurilor. Gulerul, cotul şi volumul mânecii numit bezer, are ornamente care formează o bentiţă policromă în care domină culorile roşu şi negru, realizată în tehnica ,,alesăturii printre fire”. Cotul are o cusătură lucrată pe creţuri, iar volumul mânecii ( bezerul )se termină primtr-o dantelă numită umbrejă. Acest tip de cămaşă, care se închide în spate se numeşte ,,cămaşă românească cu piept tras” sau ,,cămaşă cu piept pe creţele” şi este purtată mai mult în zilele de sărbătoare. În zilele lucrătoare se poartă ,,cămaşa românească cu pană pe piept”. Zona Lăpuş se evidenţiază prin conservarea până în ziua de azi, într-o mare bogăţie şi varietate a obiceiurilor şi tradiţiilor locale.

De-a lungul timpului cămaşa lăpuşeană a cunoscut mici modificări datorate influienţelor din zonele: Năsăud şi Codru. Iarna, peste cămaşă se poartă pieptar şi un terţic din pănură de lână. Pieptarul, făcut din piele de miel, fără mâneci, are ornamente cusute cu mătase colorată pe piept şi pe spate.Terţicul este ţesut din lână de culoare neagră, cu mâneci drepte, coborând până din jos de talie. Poalele sunt ţesute din bumbac sau cânepă cu cipcă în partea de jos, iar în partea de sus încreţite pe guler sau strânse cu şnur. Zadiile sunt tot ţesute din lână de culoare roşie. Zadia din faţă sau ,,şurţul” are motive florale numai de la jumătate în jos, iar cea din spate are de sus până jos. Ambele au în partea de jos ciucuri de diferite culori. Femeile mai în vârstă poartă zadii de culoare neagră tot cu motive florale, dar mai simple. Brâul cu care se încinge pe la mijloc este ţesut din trei culori: roşu, galben şi albastru. În picioare femeile se încălţau cu opinci şi obiele ţesute din lână albă în două iţe. Pe cap femeile tinere poartă năframă roşie, înflorată, iar cele mai în vârstă poartă năframă neagră cu flori puţine. Fetele tinere, nemăritate îşi împletesc părul în două cozi cu panglici, flori sau cunună de flori. La fel ca portul femeiesc şi cel bărbătesc prezintă diferenţieri în funcţie de vârstă. Feciorii poartă cămăşile încinse cu o curea lată, clop cu zgardă, iar bărbaţii mai în vârstă poartă cureaua îngustă, pe sub cămaşă, clopul simplu, fără podoabe. Manşetele de la cămaşă, gulerul şi umerii prezintă motive florale. Izmenele albe ajung până la jumătatea gambei având aspectul unor poale. Iarna se poartă cioareci din pănură de lână albă, opinci cu obiele şi un terţic (suman) ţesut din lână neagră. Pe cap poartă cuşmă din piele de miel. Portul popular în această zonă a ţării se păstrează şi se poartă cu mândrie dumineca, în sărbători, la biserică, festivaluri sau alte ocazii."