Portretul facut de Grigore Ureche lui Stefan cel Mare are rolul de a emotiona cititorul, pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor intr-un mod cat mai somptuos. Cu toate ca Ureche nu a fost contemporan cu voievodul, informatiile acestuia fiind culese din putinele izvoare scrise din acea perioada si din traditiile si legendele existente, cronicarul este in masura sa faca chiar o caracterizare fizica a acestuia ca fiind “om nu mare de statu”, trasatura care contrasteaza cu caracterizarea morala a personajului istoric. In aceasta a doua observatie se reflecta conceptia feudala fata de domnii autocrati. Este bine cunoscuta ignoranta pe care o avea Stefan cel Mare in fata marii boierimi; poate de aici porneste nemultumirea cronicarului, nemultumire care-l determine sa-l numeasca pe erou “om […] de grabu varsatoriu de sange nevinovat.”

Lui Stefan ii sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiset, intr-un joc de lumini si umbre, caci cronicarul

nu se sfieste sa-l judece uneori (de exemplu il considera mai curind un razboinic de dragul razboiului decit

un patriot). Celebru este finalul portretului, in care moartea voievodului este prezentata secvential:

a) imprejurarile mortii lui Stefan (anul, luna, ziua);

b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism (aom nu mare de stata) si cel moral, alcatuit dintr-o enumerare

de insusiri: impulsiv (aminois si degraba a varsa singe nevinovata), uneori nedrept cu boierii (adeseori la

ospete omoriia fara giudeta), dar bun gospodar (asi lucrul sau il stia A-l acoperia), neintrecut strateg (ala

lucruri de razboaie mestera), stiind sa-si transforme chiar infringerea in victorie (aaca stiindu-se cazut gios

se radica deasupra invingatorilora);

Stii de ce barbatii insurati sunt grasi,iar celibatarii sunt slabi? Un barbat celibatar spune:

Iar aceeasi mancare,mai bine ma duc la femei...

Iar cel insurat spune:iar aceeasi femeie,mai bine ma duc sa mananc..

c) sentimentele poporului la moartea lui Stefan (jalea, intrarea in legenda A domnitorului);

Cu toate ca a luat cunostinta de personalitatea lui Stefan numai din izvoare scrise, foarte putine pe atunci, sau din traditie, cronicarul procedeaza ca un artist, plecând în executarea portretului, de la un amanunt de ordin fizic: "om nu mare de stat" (a se observa constructia prin negatie, foarte potrivita în cazul de fata), pentru ca, prin contrast, sa însemneze trasaturile de ordin moral, începând cu aceea care i se pare dominanta: "mânios si de graba varsatorul de sânge nevinovat". In aceasta a doua observatie ca si în urmatoarea: "de multe ori la ospete omoria fara judetu", se reflecta, gandirea feudala fata de domnitorii autocrati, cu toate cronicarul avea admiratie pentru eroul sau.