Poporul ales

Mareste imaginea.

Evreii, originari din Caldeea, au resusit sa-si pastreze intacta identitatea nationala, facand-o sa strabata, ca un fir

rosu, intreaga istorie a omanirii.

Istoria acestui popor cat si a religiei sale, poate fi impartita in trei mari etape, punctate de unele evenimente

majore: de la Avraam, pana la Moise; de la Moise, pana la daramarea Ierusalimului (70 d.Hr); de la daramarea

Ierusalimului si pana astazi.

Mai exista si o a doua impartire a istoriei acestora: de la Avraam, pana la Samuel (sau inceputul regalitatii); de la

ungerea ca rege a lui Saul, pana la daramarea Ierusalimului; de la daramarea Ierusalimului, pana la Moise

Maimonide (1131-1204); de la Moise Maimonide si pana astazi.

Cuvantul "eber" se pare ca inseamna "de dincolo", adica persoana care a trecut cursul unui rau si a sosit pe malul

celalalt. Ei au trecut peste ape venind din Caldeea in Palestina, putandu-se vorbi de un fel de emigratie, regasita

in termenul biblic "exod". Aceasta mutarea a lor a fost o porunca divina, primita de dreptul Avraam, care va

pleaca din Urul Caldeii, spre destinatia transmisa acestuia.

Din punct de vedere etnic, evreii sunt membrii poporului care isi gaseste stramosii in patriarhul biblic Avraam, fiul

sau Isaac si in special Iacob (fiul lui Isaac) cat si cei care i-au urmat, convertindu-se. Un evreu este prin definitie

cineva care, fie este copilul unei mame evreice, fie este o persoana care se converteste la iudaism conform legii

evreiesti.

Avraam, un om drept care a trait in Mesopotamia, era monoteist, in pofida majoritatii contemporanilor sai.

Iudaismul va adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care va conduce poporul

ales (evreii) prin profetii cu care Acesta va vorbi.

Avraam a primit porunca de la Dumnezeu sa-si paraseasca tara (care era o tara idolatra) si sa-si indrepte pasii

spre alta. Tot lui, Dumnezeu ii promite o descendenta numeroasa care va mosteni pentru totdeauna o tara

promisa. Aceasta promisiune va fi reconfirmata de Dumnezeu urmasilor lui Avraam. Iacov va primi mai tarziu de

la Dumnezeu numele de Israel pentru tara promisa, nume pe care el il va si transmite generatiilor urmatoare.

In anul 1010 i.Hr., regele David, al doilea rege al evreilor, a cucerit cetatea Salem si si-a stabilit capitala in acest

oras. Orasul, care si-a schimbat denumirea in Ierusalem, a devenit centrul religios, politic, economic si

administrativ al regatului evreiesc. Regele Solomon, fiul lui David, a construit in Ierusalim primul Templu evreiesc

si palatul regal.

In anul 586 i.Hr., Nabucodonosor al II-lea, regele Babilonului, a cucerit capitala evreiasca, a distrus Templul,

palatul regal si zidurile de aparare. Multi evrei, in special meseriasi si oameni de cultura, au fost deportati in

Babilon.

In anul 519 i de Hr, dupa ce a cazut Babilonul, cu permisiunea regelui persan Cyrus II care stapanea regiunea,

multi iudei din cei deportati s-au intors in Ierusalim. Evreii au reconstruit zidurile orasului si au construit al doilea

Templu. Ierusalimul si, in special, Templul, au redevenit centrul religiei si culturii evreiesti.

In anul 332 i.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit orasul fara lupta si a permis evreilor sa-si continuie cultul si ritualul

religios, insa in 167 i.Hr., cand Antiochos IV Epiphane a incercat sa distruga ritualul religios evreiesc, acestia s-au

revoltat si luptandu-se, i-au invins pe greci, recastigandu-si astfel independenta; independenta care nu a tinut

decat pana in 63 i.Hr., cand Ierusalimul a fost cucerit de romani.

Deosebirea care se face intre un iudeu si un strain are doar aspect religios. Din punct de vedere social si

economic, nu este nici o deosebire intre ei: "O singura lege si o singura porunca sa fie atat pentru voi cat si

pentru strainul care locuieste printre voi."

Cartea de capatai a poporului iudeu este Biblia, care contine Vechiul Testament al crestinismului. Biblia este

impartita in: Tora (cele cinci carti ale lui Moise), Proroci si Scrieri.

Iudaismul se imparte in trei mari grupari, care se deosebesc intre ele prin modul in care interpreteaza acele parti

din Tora, care trateaza activitatile personale, ale comunitatii, cele internationale si cele religioase: Comunitatea

ortodoxa - Tora provine direct de la Dumnezeu, deci e obligatorie; Miscarea reformata - Tora are ca baza etica (o

forma rationalizata a iudaismului); Iudeii conservatori - respecta ritualurile Torei, dar admit si schimbari. Mai exista

un al patrulea grup - Iudeii reconstructiei - care resping conceptul de popor ales al lui Dumnezeu, dar mentin

ritualurile ca parte a mostenirii culturale iudaice.

In prezent, Ierusalimul este un oras eterogen, in care sunt reprezentate grupuri dintr-o vasta diversitatea

religioasa, nationala si socio-economica. Asa-numita "cetate veche" este impartita de ziduri in patru zone: iudaica,

crestina, armeana si musulmana.

Legile iudaice nu se restrang doar la cult, ci inunda si legile civile. Ascultarea de Dumnezeu nu este valabila doar

pentru viata religioasa, ci ea domina toata viata cotidiana. Israelul isi va impropria tot mai mult ideea de "popor

ales", neconsiderandu-se un simplu neam, la voia intamplarii. Prin urmare, intreaga viata a omului in relatia cu

lumea, cu sine insusi si cu comunitatea este supusa regulilor divine.