Politicile comerciale ale Turciei

Republica Turcia este o ţară întină pe două contintente, 97% din suprafaţa sa aflându-se pe continentul asiatic. Populaţia ţării măsura la recensământul din 2014 aproape 78 de milioane de locuitori, dintre care 14,6 milioane locuind doar în Istanbul, cel mai mare oraş al ţării.

Din punct de vedere economic, Turcia a înregistrat în ultimii 40 de ani o creştere remarcabilă. Turcia este ca marime a 17a ţară după PIB nominal, estimat în 2015 la 799 miliarde de $, şi 10.30 $ pe cap de locuitor. Economia ţării a crescut în fiecare an începând din 2001, exceptând 2009. Criza geopolitică recentă din regiune, asociată cu afluxul de refugiaţi, reprezintă provocări serioase pentru creşterea economică susţinută a ţării.

Comerţul este o componentă importantă a economiei: comerţul total de bunuri şi servicii a crescut de la ponderea de 48% din PIB în anul 2010, la 60% in 2014, iar în termeni monetari, importurile au crescut cu 38%, atingând suma de 157,7 miliarde de $. Majoritatea bunurilor exportate de către Turcia, sunt bunuri manufacturate, în special textile şi îmbrăcaminte (11,1%), produse pentru industria auto (5,8%), produse chimice (5,8%), fier şi oţel (6,8%). De asemenea, produsele agricole au şi ele o pondere însemnată din total, acestea reprezentând aproximativ 11,7%. Importurile de mărfuri ale Turciei au ajuns la 242 miliarde de $ în 2014, o creştere cu 30% faţă de 2010. Majoritatea bunurilor importate reprezintă materii prime şi bunuri intermediare utilizate în producţia produselor finite, cu valoare adaugată mare, destinate la rândul lor exporturilor. Turcia continuă să fie un exportator important de servicii, mai ales datorită surplusului semnificativ în serviciile de turism.

Strategia de export a Turciei pentru 2023 a fost realizată de catre Ministerul Economiei în parteneriat cu Adunarea Exportatorilor Turci în 2012, obiectivul stabilit fiind acela ca exporturile să atingă suma de 500 miliarde $. Acest obiectiv ambiţios poate însemna faptul că exporturile trebuie să crească cu 12% pe an. Ca o strategie pe termen lung, ambele componente de producţie şi export trebuie să îşi îmbunătăţească performanţele.

Importurile relevă o serie de tarife preferenţiale aplicate pe baza acordurilor de comerţ încheiate şi a aranjamentelor. Cel mai important regim comercial în ceea ce priveşte valoarea schimburilor realizate, este cel de uniune vamală cu UE, ce însumează 36% din totalul exporturilor pe 2014. Mai mult decât atat, 50% din importuri au fost realizate în cadrul OMC. Importurile turceşti oferă acces preferenţial bunurilor venite din UE, majoritatea celor importate fiind produse industiale şi o pondere relativ scăzută a produselor agricole.

În ceea ce priveşte politicile comerciale adoptate, comerţul statului turc este puternic influenţat de către Uniunea Europeana şi prevederile privind uniunea vamala. Un aspect important este acela conform căruia numeroşi parteneri comerciali ai Turciei sunt state mici. O serie de noi acorduri au intrat în vigoare în ultima perioadă, acestea cuprinzând state precum Chile, Iordania, Malaezia şi Mauritius. Până în prezent, acordurile de liber schimb ale Turciei , notificate în cadrul OMC, acopera doar comerţul cu mărfuri, nu şi cel cu servicii sau de investiţii. Politicile comerciale ale Turciei au fost puternic modelate de multe instrumente timp de o perioadă lungă de timp, instrumente ce includ acorduri multilaterale ale OMC, bilaterale şi regionale, precum şi uniunea vamală cu Uniunea Europeana.

Referitor la protecţia tarifară, media generală a tarifelor aplicate de Turcia a crescut usor în ultima perioadă, până la 12,8%, ca o urmare a creşterilor tarifare cerute de producătorii interni.

În ceea ce priveşte măsurile antidumping, Turcia se clasează printre primele 10 ţări ce utilizează aceste măsuri, având o activitate intensă începând cu anul 2012, înregistrând 25 de anchete şi 14 măsuri impuse şi clasată pe locul 7 din acest punct de vedere. Cele mai multe dintre aceste măsuri au afectat produse din materiale plastice și cauciuc, materiale textile și articole din textile, metale comune și articole din acestea. Din septembrie 2015, Turcia a luat măsuri antidumping împotriva 23 de membri ai OMC. China a fost supusă la cele mai numeroase măsuri, urmate de Indonezia, Taipei din China, India, Malaezia, Tailanda și Vietnam. De-a lungul perioadei de reexaminare, o serie de măsuri antidumping existente au fost extinse. Diverse măsuri în vigoare includ măsuri anti-eludare. Turcia continuă să impună taxe compensatorii pe produse tip PET originare din India (impuse inițial la 22 martie 2009). Aceste drepturi variază de la 4,25% până la 21.61%. Recent, o anchetă compensatorie a fost inițiată la 15 mai 2015 în ceea ce privește tuburile fără sudură, țevi și profile tubulare din fier (altele decât cele din fontă) sau din oțel, produse originare din China.

Turcia continuă sa aplice o serie de taxe asupra produselor importate sau de producţie internă, care afectează consumul. Aceste taxe sunt reprezentate de TVA, taxa de timbru şi o taxă specială pentru consum. Produsele din tutun şi băuturile alcoolice sunt în mod special afectate, fiind supuse taxei speciale de consum. Alte produse afectate de taxele aplicate includ produsele petroliere, autovehicule, aeronave, vase şi bunuri de folosinţă îndelungată. Împreună, taxa pe valoare adaugată şi taxa specială pe consum, oferă mai mult de jumatate din veniturile guvernului.

Turcia solicită taxe de export pentru mărfuri brute (la o rată de 0,5$/kg), alune decojite (0,04$/kg) și alune (în coajă) (0,08$/kg). În plus, TVA-ul nu se plătește la export. Exporturile sunt scutite de taxa taxa de timbru, care se aplică documentelor. Nu există alte drepturi sau taxe aplicate exporturilor.

Atat importurile, cat şi exporturile, sunt supuse unui număr mare de măsuri restrictive aplicate, incluzînd interdicţiile de comercializare sau licenţiere, controale numeroase şi greoaie. 11 categorii de mărfuri sunt supuse unor licenţe de import, şi 26 au nevoie de licenţa pentru export. Referitor la exporturi, Turcia a adoptat la rândul său acordurile internaţionale pentru interzicerea sau controlul bunurilor strategice şi dispune de dispozitiile privind controalele de monitorizare a calităţii exporturilor anumitor produse agricole.

Taxele aplicate mărfurilor constau în primul rând în rate ad valorem, aplicate pentru 98,3% din liniile tarifare. Txele specifice sunt percepute în special pentru băuturile alcoolice, sare, şi bilete de cinema. Taxele compuse vizează în special produse agricole procesate, precum iaurt, pâine, produse de patiserie şi paste, iar taxele variabile se aplică produselor zaharoase şi ciocolatei.

În calitate de a şaptea cea mai mare producătoare agrigolă a lumii, Turcia şi-a promovat sectorul agricol și continuă să joace un rol important în economie; sectorul a contribuit la aproximativ 9% din PIB-ul Turciei și 21% pentru ocuparea forței de muncă în comerț 2014. Comerţul este foarte important pentru acest sector, deoarece atât importurile, cât și exporturile au crescut cu 48% față de perioada 2010-14, contribuind la un excedent

comercial în creștere în produse agricole. Turcia produce o gamă largă de produse agricole, dar este un producător şi exportator mondial de fructe, nuci, fructe uscate, și unele legume proaspete. Turcia are un excedent de produse agricole, cu ajutorul cărora exporturile se ridică la 17,6 miliarde $ şi importurile la 14,6 miliarde $ în 2014. Schimburile comerciale cu produse agricole au crescut mai repede decât comerțul cu alte produse și, în 2014, reprezentau peste 11% din totalul exporturilor și aproximativ 6% din totalul importurilor, de la 8% și 4%, respectiv, în 2008.

Punerea în aplicare de către Turcia a deciziei uniunii vamale, și, prin urmare a tarifului comun extern privind produsele industriale, produce o diferență clară între protecția tarifară acordată sectorului agricol şi față de industriile producătoare. Pentru produsele agricole, rata medie simplă aplicata a fost de 49,1% în 2014, în comparație cu produsele neagricole (5,5%). Mai mult decât atât, abaterea standard ridicata pentru produsele agricole prezintă o variabilitate mai mare între ratele tarifare, precum și o protecție mai mare. Cele mai ridicate rate tarifare, de 225% se aplică la 76 de linii tarifare, și anume pentru produse în stare proaspătă, refrigerată, congelată sau carne și organe comestibile de animale din special bovine; porcine; oaie; capre; cai; măgari; și catâri.

În conformitate cu angajamentele sale în temeiul deciziei uniunii vamale, Turcia și-a aliniat preferințele sale către țări terțe, cu regimul comercial al UE (inclusiv sistemul său SPG). Acest lucru a condus la o liberalizare progresivă a tuturor sau aproape toate tarifele pentru produsele industriale și liberalizarea selectivă a anumitor produse agricole și produse agricole procesate. Singurul partener comercial care beneficiază de un acces semnificativ mai liberalizat în agricultură este Bosnia-Herțegovina.

Sancţiuni impuse Rusiei

În timpul tulburărilor civile pro-ruse din Ucraina din 2014, guvernele mai multor țări

au inițiat sancțiuni împotriva unor companii și a unor persoane fizice

din Rusia și Ucraina considerate ca fiind implicate direct în destabilizarea situației din

Ucraina. Au fost aprobate sancțiuni de către Japonia, Statele Unite ale Americii, Uniunea

Europeană, Canada,Norvegia, Australia, Elveția și de către alte țări și organizații

internaționale.

Sancțiuni internaționale împotriva Rusiei au avut loc în mai multe etape (valuri).

Sancțiunile au fost aplicate la scurt timp după intervenția armată rusă în criza din Crimeea din

februarie-martie 2014 și ca urmare a sprijinului Rusiei privind declarația unilaterală de

independență a Republicii Crimeea și ulterior a intrării Republicii Crimeea în Federația Rusă-

și după escaladare ulterioară a situației din estul Ucrainei, văzută de către cei care au inițiat

sancțiuni ca o încălcare a integrității teritoriale a Ucrainei de către Rusia. Următoarea rundă

de sancțiuni a fost asociată cu prăbușirea unui Boeing 777 în regiunea separatistă Donețk la

17 iulie 2014.

Măsurile includ înghețarea activelor și introducerea regimului de vize pentru

persoanele incluse în listele speciale (lista UE și lista Statelor Unite ale Americii), precum și

interdicția asupra unor companii și impunerea de sancțiuni pentru stoparea relaților de afaceri

cu persoane fizice și organizații care sunt incluse în liste. Europenii au impus Rusiei dupa

anexarea Crimeei, o lista cu 72 de persoane vizate de interdictia de a patrunde pe teritoriul

european.

Din punct de vedere al comerţului, în primă fază s-a resticţionat în special comerţul cu

mărfurile alimentare şi băuturile alcoolice provenite din Rusia, apoi, în cadrul celui de-al

doilea val de sancţini, s-a restricţionat exportul de produse high tech.

În urma unui studiu statistic, sancţiunile impuse de către Occident Rusiei au generat

efecte foarte puternice asupra populaţiei. Astfel, cel putin 16 milioane de rusi trăiau sub

pragul sărăciei în 2014 (11% din populaţie), însă analiştii economici consideră că numărul lor

este mult mai mare, undeva la 30% din populaţie. Situaţia este alarmantă, în condiţiile în care

numărul săracilor din Rusia era într-o continuă scădere de ani buni. Un rol important l-au

avut sancţiunile aplicate de Occident, ce s-au răsfrânt şi asupra populaţiei. Preţul mâncării a

crescut în medie cu 20 de procente, iar salariile în multe domenii au scăzut.

Mari restricţii sau impus şi la nivelul industriei petroliere, ce reprezintă 70% din

exporturile Rusiei. Sectorul energetic a fost afectat de interzicerea vânzării de tehnologie şi a

echipamentelor necesare exploatărilor. Mai mult, companiile nu au mai putut obţine

finanţare de la instituţiile internaţionale, iar occidentalii s-au retras din proiectele desfăşurate

împreună cu statul rus. Restricţiile impuse au fost gândite în aşa fel încât să afecteze sectorul

energetic pe termen lung.

Sancţiunile radicale impuse Moscovei pentru produsele alimentare, au determinat

restaurantele, lanţurile de retail şi companii din industria alimentară să caute surse de

aprovizionare alternative, pentru a nu se confrunta cu penuria din epoca sovietica. Aceste

măsuri au afectat cetăţenii rusi, gradul de izolare al economiei ruse fata de comerţul mondial

a fost nemaivazut de mai bine de 20 de ani. Brânza franţuzească, friptura australiană Ribey şi

fructele de mare au fost scoase de pe meniurile restaurantelor după interzicerea relatiilor

economice cu Rusia. Şi pe piaţa financiară, efectele au fost puternic resimtite. Dupa a doua

rundă de sancţiuni impusă Rusiei, Bursa de la Moscova şi rubla rusească au încasat două

lovituri importante, imediat după anunţul celui de-al doilea val de restricţii, rubla rusească s-a

depreciat faţă de dolarul american cu 1,1%.

În prezent, aceste sancţiuni au împins Rusia către prăpastia recesiunii, PIB-ul ţării

scăzând în 2014 şi 2015 cu 10%. Autorităţile ruse au evaluat iniţial pierderile la 140 de

miliarde de $ pe an, cauzate doar de sancţiunile venite din parte UE şi SUA. La circa 90-100

de miliarde de $ au fost iniţial evaluate pierderile cauzate de preţul petrolului, ce a scăzut cu

30%. Dependenţa Rusiei în mare parte de exporturile de materie primă au cauzat pierderi cu

mult mai mari faţă de cele estimate iniţial.