9.1Politica de distribuţie (plasament).

Termenii principali şi noţiunile moderne.

Agent – intermediar dintre producător şi consumator, care n-are drept de

proprietar asupra mărfii, dar îndeplineşte funcţiile de schimb ale vânzătorului sau

cumpărătorului pe un termen de lungă durată.

Sistemul de distribuţie în marketing – reprezintă totalitatea tipurilor de

întreprinderi ale canalului de distribuţie, care prelucrează şi paralel desface (vinde)

un lot de mărfuri.

Sistemul de distribuţie verticală – totalitatea tipurilor de întreprinderi ale

canalului de distribuţie unde un membru al canalului poate lua decizie hotărâtoare

sau acordă privilegii celorlalţi membri.

Sistema de distribuţie orizontală – totalitatea tuturor întreprinderilor ale

canalului de distribuţie care se găsesc la aceeaşi etapă de distribuţie şi îşi reunesc

eforturile pentru a extinde scopurile sale.

Broker – intermediar dintre producător şi cumpărătorul potenţial, care le

ajută să se înţeleagă, dar nu are mărfuri stocate, nu ia parte la finanţarea

tranzacţiilor, nu-şi asumă nici un risc. El este plătit de cel, care s-a adresat, dar este

obligat să păstreze taina tranzacţiei.

Dealer – oferă servicii de intermediar pe un sortiment special de mărfuri cu

un adaos comercial.

Distribuitor – acordă servicii de achiziţii en – gros în partide de proporţii

voluminoase a producţiei finite de la producătorii importanţi.

Angrosist – obţine dreptul de proprietate asupra mărfurilor şi se ocupă cu

câteva grupuri de mărfuri pentru a satisface necesităţile vânzătorilor comerţului cu

amănuntul.

Comisvoiajor – se ocupă de un sortiment limitat de produse, care nu se

păstrează mult timp şi pe care le vinde cu plată în numerar magazinelor sau

propune mărfuri prin cataloage.

1

Merchandiser – specialist în comerţul cu amănuntul care cunoaşte bine piaţa,

dispune de informaţie completă, controlează sortimentul mărfurilor în magazine şi

în depozit.

18.1.Esenţa şi conţinutul distribuţiei. Sarcinile distribuţiei în mixul de marketing.

Distribuţia reprezintă traseul pe care îl parcurg mărfurile pe piaţă, până ajung

la consumatori. Conceptul de distribuţie se referă la participanţii intermediarilor în

deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul acestui traseu, care se numeşte „canal

de distribuţie”. Totodată conceptul de distribuţie se referă şi la ansamblul

operaţiunilor de vânzare-cumpărare prin care se realizează transferul drepturilor de

proprietate asupra mărfurilor de la un agent de piaţă la un alt, până la intrarea

definitivă în domeniul consumului. Distribuţia se referă la circuitul fizic şi

economic al mărfurilor, la sistemul de relaţii între agenţi pe piaţă.

Figura 18.1 Esenţa şi conexiunea etapelor politicii de distribuţie

scop funcţional

scopul instrumentelor marketingului

2

Etapele politicii de distribuţie

Etapa I - de pregătire

- se efectuează prognozarea, volumului distribuţiei, se deermină variantele mai raţionale de distribuire a mărfurilor la bazele en - gros

Etapa II – organizarea distribuţiei fizice de la producător până la punctul de distribuţie

Este o etapă concretă de activitate, începând cu distribuirea mărfii de la fabrica – producătoare până la depozitul bazei en – gros sau magazin,sau consumatorului final.

Etapa III – organizarea distribuţiei proprii a mărfurilor (mişcarea acestora într-un canal)

- lucrul cu consumatorii finali, care achiziţionează mărfuri şi se mişcă în limitele unui canal de distribuţie.

Scopul general corporativ (a obţine profit) Scopul

marketingului (a cuceri piaţa)

Scopul distribuţiei (accesibilitate)

3