TEMA 1. ASPECTELE ORGANIZATORICE ALE CONTABILITĂŢII FINANCIARE

1.1 Esența, scopul și obiectivele contabilității financiare1.2 Reglementarea normativă a contabilităţii financiare 1.3 Sistemele de organizare a contabilităţii financiare 1.4 Politica contabilă în contextul S.N.C. 1 ”Politica de contabilitate”

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ1. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 2007, nr. 90-932. SNC 1 „Politica de contabilitate”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr. 88-913. Contabilitate financiară: Manual / Colectiv de autori: coordonator – Alexandru Nederiţa.

Chişinău: ACAP, 1999. 440 p. ISBN 9975-9547-3-14. Contabilitate financiară: Manual / Colectiv de autori: coordonator – Alexandru Nederiţa.

Chişinău: ACAP, 2003. 640 p. ISBN 9975-9702-1-44. Balan, I., Romanciuc, A. Dicţionar explicativ de contabilitate. Chişinău: UASM, 2007. 115 p.

ISBN 978-9975-64-094-7

Evidenţa contabilă este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile (active, capitalul propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate financiare) şi de raportare financiară prin reflectarea documentară, integrală şi neîntreruptă a tuturor faptelor economice ale întreprinderii.

Particularităţile evidenţei contabile sînt: perfectarea documentară a tuturor operaţiunilor economice; continuitatea evidenţei, adică informaţia se înregistrează permanent, fără întreruperi; caracterul complet al evidenţei care se asigură prin înregistrarea tuturor faptelor fără excepţie,

ce au loc în activitatea întreprinderii; aplicarea metodelor specifice de prelucrare a datelor (contul, dubla înregistrare, bilanţul etc.)Sistemul contabil prevede divizarea contabilităţii în: contabilitate financiară; contabilitate de gestiune (managerială).Contabilitatea financiară se ţine în conformitate cu prevederile S.N.C. şi Planului de conturi,

aprobate în modul stabilit de Guvern, fiind în aşa mod reglementată. Organizarea contabilităţii financiare conform principiilor şi regulilor stabilite în mod legislativ înseamnă că statul apară interesele creditorilor, investitorilor şi a altor utilizatori de informaţie în vederea respectării regulilor unice pentru toţi utilizatorii de informaţii în vederea întocmirii rapoartelor financiare.

Contabilitatea de gestiune este organizată în scopul obţinerii unei informaţii, necesare conducerii întreprinderii, indiferent de metodele şi regulile contabile utilizate la obţinerea acestei informaţii. Ea se referă la contabilitatea consumurilor, calcularea costurilor, calcularea rentabilităţii produselor ş.a.

Datele contabilităţii financiare se generează şi se reflectă în următoarele rapoarte financiare: Bilanţul contabil; Raportul de profit şi pierdere; Raportul privind fluxul capitalului propriu; Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti; Anexele la bilanţul contabil şi la raportul privind rezultatele financiare.Datele contabilităţii servesc drept bază pentru calcularea impozitelor şi taxelor stabilite de

legislaţie şi se reflectă în declaraţiile fiscale.

1

Obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie patrimoniul întreprinderile şi operaţiunile ce contribuie la modificarea lui.

Obiectul de studii cuprinde următoarele elemente: activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare.Activele, capitalul propriu şi datoriile reprezintă elementele de bază ale Bilanţului contabil.

Legătură reciprocă dinte aceste elemente se exprimă prin relaţia:A = Cp + Dfacă concluziile respective, referitoare la lichiditatea întreprinderii.Veniturile şi cheltuielile şi rezultatul activităţii economico-financiare (profit ori pierdere)

reprezintă elementele de bază a Raportul de profit şi pierdere.

1.2 REGLEMENTAREA NORMATIVĂ A CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Reglementarea normativă a contabilităţii financiare este bazată pe următoarele elemente:1. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 care a intrat în vigoare din 1 ianuarie

2008, conform căreia entităţile (persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiile necomerciale, instituţiile publice, notarii, avocaţii şi birourile înfiinţate de aceştia, reprezentanţele şi filiale ale întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) sînt obligate să ţină contabilitatea şi să întocmească rapoartele financiare în modul prevăzut de legea menţionată, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte normative în vigoare.

2. Documentele normative referitoare la sistem contabil din Republica Moldova, inclusiv:1. Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare,2. Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.) şi comentariile la acestea,3. Planul de conturi contabile ale activităţii economico-financiare a întreprinderilor,4. Instrucţiunile Ministerului de Finanţe.Legea contabilităţii stabileşte regulile generale, referitoare la: modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare,

inclusiv termenele de prezentare aplicarea standardelor de contabilitate, în funcţie de tipul entităţii; utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale; responsabilităţile şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară; sistemele de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a rapoartelor financiare; metodele de recunoaştere a elementelor (obiectelor) contabile; modul general de contabilizare a stocurilor; modul de întocmire şi de utilizare a documentelor primare; utilizarea conturilor contabile; nomenclatorul, structura şi modul de aplicare a registrelor contabile; componenţa, modul de întocmire şi de prezentare a rapoartelor financiare; alte aspecte ale contabilităţii (organizarea sistemului de control intern, exercitarea auditului

intern, corectarea erorilor contabile, păstrarea documentelor contabile etc.).

2

 “Bazele conceptuale” caracterizează noţiunile şi principiile generale referitoare la pregătirea şi prezentarea rapoartelor financiare.

În mod teoretic în ele se explică convenţiile fundamentale, caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare, definiţia elementelor rapoartelor financiare, modul de constatare a acestor elemente, noţiunile de menţinere a capitalului.

S.N.C. şi comentariile la acestea poartă un caracter de acte normative. În Republica Moldova la momentul de faţa sînt elaborate şi implementate 30 de S.N.C. şi 14 comentarii la acestea.

În componenţa S.N.C. sînt incluse standardele care nu au analog în sistemul contabil internaţional: S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor”, S.N.C. 4 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”, S.N.C. 6 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole”. Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. detaliază prevederile acestora.

Planul de conturi contabile este elaborat în baza cerinţelor internaţionale de întocmire a rapoartelor financiare. Cuprinde 9 clase de conturi. Conturile de clasa întîi sînt obligatorii pentru toţi agenţii economici, iar conturile de clasa II (subconturile) se deschid reieşind din necesităţile întreprinderilor.

Instrucţiunile Ministerului finanţelor au scopul de a concretiza prevederile unor acte legislative şi se referă, ca de obicei la probleme concrete a contabilităţii şi impozitării.

1.3 SISTEMELE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Agenţii economici, în dependenţă de numărul persoanelor angajate şi volumul vînzărilor pot opta pentru unul din cele trei sisteme de contabilitate:

1. sistemul partidei simple (S.N.C. 62 „Contabilitate în partidă simplă”). Sistemul contabil în partidă simplă se bazează pe reflectarea unilaterală a operaţiei economice conform metodei “intrare-ieşire” şi nu prevede utilizarea conturilor contabile. Acest sistem poate fi aplicat de către entităţile care nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă: totalul veniturilor din vînzări – cel mult 3 milioane de lei; valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung – cel mult 1 milion de lei; numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – cel mult 9 persoane;

2. sistemul simplificat , care poate fi aplicat de către entităţile care nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă: totalul veniturilor din vînzări – cel mult 15 milioane de lei; totalul bilanţului contabil – cel mult 6 milioane de lei; numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – cel mult 49 de persoane. Sistemul contabil simplificat prevede ţinerea contabilităţii cu aplicarea uneia din cele două variante prevăzute de S.N.C. 4 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business”: în baza Registrului – jurnal de evidenţă a operaţiilor economice, sau cu utilizarea Borderourilor de evidenţă a operaţiilor economice pe conturi (grupe de conturi) contabile.

3. sistemul complet (celelalte S.N.C.) – ceilalţi agenţi economici care nu corespund condiţiilor specificate la pct. 1 şi 2. Sistemul contabil complet prevede ţinerea contabilităţii în baza principiului contabilității de angajamente şi dublei înregistrări, cu utilizarea borderourilor, jurnalelor şi altor registre analitice şi sintetice, datele cărora servesc pentru întocmirea Cărţii mari, iar ulterior pentru completarea rapoartelor financiare.

Entitatea nou-creată aplică unul din sistemele de ţinere a contabilităţii în conformitate cu datele din planul de afaceri şi cu politica de contabilitate aprobată.

Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul contabil în partidă simplă poate aplica sistemul simplificat sau complet în partidă dublă, iar entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul simplificat în partidă dublă - sistemul complet în partidă dublă.

3

1.4 POLITICA CONTABILĂ ÎN CONTEXTUL S.N.C. 1 ”POLITICA DE CONTABILITATE”

Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedurilor, adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu S.N.C. 1 “Politica de contabilitate”.Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenţii

(principii) ale contabilităţii: Continuitatea activităţii. Permanenţa metodelor. Contabilitatea de angajamente. Prudenţa. Prioritatea conţinutului asupra formei. Importanţa relativă.Politica de contabilitate se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de gestiune de către un grup

de specialişti (contabili, economişti, conducători de subdiviziuni) şi se aprobă de către consiliul de directori sau de adunarea generală.

În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative şi normative ce se referă la contabilitate.

Procedura la elaborare a politicii de contabilitate constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.

De exemplu, S.N.C. 18 “Venitul” prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare tranzacţie şi pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea variantă care permite a determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune.

S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” recomandă următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:

metoda casării liniare, metoda proporţional volumului producţiei fabricate (lucrărilor executate), metoda soldului degresiv, metoda degresivă cu rată descrescătoare.La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii, care

corespunde politicii de renovare a mijloacelor fixe şi de formare a cheltuielilor şi veniturilor.De exemplu, uzura automobilului trebuie să fie calculată prin metoda soldului degresiv, fiindcă

acesta pierde un procent mai mare din valoare în primii ani de exploatare. Uzura clădirilor se calculează prin metoda liniară, întrucît ele pierd valoarea unitară, în decursul întregii durate de exploatare etc.

Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esenţial la diverse întreprinderi, luînd în considerare condiţiile concrete ale fiecăreia.

Politica de contabilitate pentru anul curent trebuie să fie aprobată de conducătorul întreprinderii la finele anului precedent şi intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Întreprinderea nou-creată îşi elaborează politica de contabilitate pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la înregistrarea întreprinderii. Procedurile şi metodele contabile alese pînă la aprobarea politicii de contabilitate se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.

Politica de contabilitate aprobată de către organul de conducere a întreprinderii trebuie să fie aplicată consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, nefiind modificată.

4

Însă, modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele cazuri prevăzute de paragraful 12 al S.N.C. 1:

a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);b) schimbării proprietarilor;c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;d) elaborării noilor procedee de contabilitate.Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de

dispoziţie (ordin, dispoziţie etc.), indicînd data intrării în vigoare.Conform prevederilor S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, politica de contabilitate

trebuie să fie inclusă în calitate de compartiment separat în nota explicativă a raportului financiar.Modificările în politica de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi luării

de decizii de către utilizatorii rapoartelor financiare, urmează a fi examinate şi publicate în anexele la rapoartele financiare.

5