Academia de Studii EconomiceFacultatea de Management- Administratie Publica

Politica de coeziune economica si sociala

Grupa 238, seria CAn III

- Bucuresti 2009-

Cuprins

Capitolul I :1. Scurt istoric al politicilor de coeziune economica si sociala a

Uniunii Europene 32. Concepte de baza privind politica de coeziune economica si

Sociala 52.1. Definirea si necesitatea politicii de coeziune economica si soaciala 52.2. Cadrul legislativ al politicii de coeziune economica si sociala 62.3. Caracteristici ale politicii de coeziune economica si sociala 7

3. Rolul instrumentelor structurale in implementarea politicii de coeziune a Uniunii Economice 9

4. Noua politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 11

5. Bibliografie 12

Capitolul II :1. Importanta politicii de coeziune economica si sociala pentru

Romania 132. Evolutia politicii de coeziune economica si sociala in Romania 16

2.1. Tendinte economico- sociale 162.2. Disparitati economico- sociale 18

3. Politica de coeziune a Romaniei pentru perioada 2007- 2013 193.1. Obiectivele politicii de coeziune economica si sociala 193.2. Fondurile structurale si de coeziune 223.3. Documentele structurale si de coeziune 22

4. Bibliografie 25 Capitolul III :

Concluzii 26

2

Capitolul I

1. Scurt istoric al politicii de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene

Cu exceptia unei referinte generale la necesitatea consolidarii unitatii economice dintre statele membre, tratatul fondator de la Roma (1957) nu ofera un mandat explicit pentru adoptarea unei politici CE de coeziune.

În anul 1957, tarile semnatare ale Tratatului de la Roma se refera în preambulul acestuia la necesitatea de „a consolida unitatea economiilor lor si de a asigura dezvoltarea lor armonioasa prin reducerea diferentelor existente între diversele regiuni si a decalajelor cu care se confrunta regiunile mai putin favorizate”.

În anul 1958 se constituie doua Fonduri sectoriale: Fondul Social European (FSE) si Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA).

A fost nevoie de 18 ani ca politica de coeziune economica si sociala sa avanseze pe agenda politica a CE, datorita primei extinderi care includea state membre (Marea Britanie si Irlanda) cu probleme considerabile de dezvoltare economica si sociala, cuplate cu o încetinire a dezvoltarii economice datorate crizei petroliere din anii '70.La început, politica de coeziune economica si sociala avea un explicit caracter redistributiv. În 1975 a fost înfiintat un Fond European de Dezvoltare Regionala (FEDR) care sa contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele nationale. S-a înteles repede ca acest concept minimalist avea deficiente serioase. Numeroase proiecte erau cofinantate de FEDR în baza unui sistem de cote nationale fara prioritati explicite de dezvoltare pe termen lung si fara efect de multiplicare.

Necesitatea unei reforme radicale a sistemului de distributie s-a cristalizat dupa extinderea sudica, prin includerea Greciei (1981), a Spaniei si a Portugaliei (1986), toate considerabil în urma fata de media PIB-ului CE de atunci.

Grecia a negociat cu Comisia introducerea unor instrumente economice specifice Sudului pentru a contrabalansa presiunile economice si concurentiale datorate aderarii Spaniei si Portugaliei, ambele cu o orientare economica similara a sectoarelor primare sisecundare ale economiei lor.

Introducerea Programelor Integrate Mediteraneene (PIM) pentru perioada 1986-1992 a oferit Comisiei prima oportunitate de a experimenta abordari inovatoare privind atât continutul politicilor, cât si metodele si cerintele atasate punerii lor în aplicare.

În 1986 Actul Unic European creeaza bazele unei politici reale de coeziune menite sa compenseze constrângerile pietei unice pe care le resimt tarile meridionale si alte regiuni mai putin favorizate.Adoptarea Programului Pietei Unice Europene în 1986 si semnarea Actului Unic European în 1986 au semnificat o noua era pentru politica de coeziune economica si sociala din CE. Eliminarea barierelor în calea comertului si libera circulatie a persoanelor, capitalului si serviciilor au fost însotite de preocupari privind capacitatea regiunilor defavorizate de a face fata presiunilor concurentiale ale pietei.

Consiliul European de la Bruxelles din februarie 1988 revizuieste modul de functionare a fondurilor de solidaritate (cunoscute acum sub denumirea de Fonduri Structurale) si le aloca 68 miliarde de ECU (la preturile din 1997).

3

Tratatul de la Maastricht, care a intrat în vigoare în 1993, desemneaza coeziunea ca fiind, împreuna cu uniunea economica si monetara si piata unica, unul dintre principalele obiective ale Uniunii.

De asemenea prevede crearea Fondului de Coeziune, pentru sprijinirea proiectelor în domeniul mediului si transporturilor în statele membre cel mai putin prospere.

Consiliul European de la Edinburgh (decembrie 1993) hotaraste alocarea a aproximativ 177 miliarde de ECU (la preturile din 1999), adica o treime din bugetul comunitar, pentru politica de coeziune. Pe lânga Fondurile Structurale se creeaza un nou Instrument Financiar de Orientare pentru Pescuit (IFOP).

Tratatul de la Amsterdam (1997) confirma importanta coeziunii si de asemenea include un Titlu privind Ocuparea Fortei de Munca care subliniaza necesitatea colaborarii în vederea reducerii somajului. Consiliul European de la Berlin (martie 1999) initiaza reforma Fondurilor Structurale si ajusteaza functionarea Fondului de Coeziune.

Aceste Fonduri vor primi peste 30 de miliarde de Euro pe an în perioada 2000 -2006, adica 213 miliarde de Euro în decurs de sapte ani.Instrumentul pentru Politici Structurale de Preaderare (ISPA) si Programul Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (SAPARD) completeaza programul PHARE în vederea promovarii dezvoltarii economice si sociale a tarilor candidate din Europa Centrala si de Est.

Politica de Coeziune economica si sociala a Uniunii Europene trebuie vazuta ca parte integranta a Strategiei de la Lisabona (2000), care îsi propunea sa transforme Europa pâna în anul 2010, ”în cea mai dinamica si mai competitiva economie bazata pe cunoastere”. Strategia de la Lisabona a fost completata în anul 2001, în cadrul ConsiliuluiEuropean de la Gotheburg cu noi obiective, printre care cel mai important este asigurarea dezvoltarii durabile.

De asemenea, în 2 februarie 2005, Comisia Europeana a prezentat Liniile Strategice Integrate pentru Crestere si Ocupare, în care se afirma ca UE trebuie sa creeze o economie bazata pe crestere durabila si pe ocupare. În conformitate cu Liniile Strategice Integrate pentru Crestere si Ocupare, se stabileau 3 prioritati pentru UE pentru perioada 2007-2013, prioritati cuprinse în Orientarile Strategice Comunitare 2007- 2013:

1. Europa - un loc mai atractiv pentru investitii si munca2. Îmbunatatirea cunoasterii si inovarii pentru crestere3. Locuri de munca mai multe si mai buneCu alte cuvinte, politica de coeziune trebuie sa încorporeze obiectivele de la

Lisabona si Gotheburg, sa raspunda strategiei de crestere si ocupare si sa devina un vector-cheie pentru realizarea lor prin intermediul programelor nationale si regionale de dezvoltare.Având în vedere noul context european, marcat de extinderea Uniunii Europene si de provocarile de la nivel global, începând cu anul 2007, a avut loc o noua reforma a politicii de coeziune. Reforma urmareste sa implementeze un nou cadru de programare a politicii de coeziune, sa simplifice procedurile si sa descentralizeze procesul de programare, implementare si de luare a deciziei. Astfel:A) s-a adoptat un Nou Cadru Legal al Politicii de Coeziune 2007- 2013,B) s-au stabilit noi obiective de interventie pentru principalele instrumente financiare prin care se realizeaza politica de coeziune.

4

2. Concepte de baza privind politica decoeziune economica si sociala

2.1. Definirea si necesitatea politicii de coeziune economica si sociala

Uniunea Europeana este una dintre cele mai prospere si competitive zone din lume, atât din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare economica, cât si al potentialului de dezvoltare. Cu toate acestea, disparitatile privind prosperitatea si productivitatea dintre statele membre si regiunile acestora reprezinta o slabiciune structurala majora.

Coeziunea reprezinta procesul de reducere a disparitatilor de dezvoltare economica si sociala.

Coeziunea economica si sociala reprezinta unul din obiectivele prioritare ale Uniunii Europene, alaturi de la Piata Unica si Uniunea Economica si Monetara (tratatul de la Maastricht).

Politica de coeziune economica si sociala cuprinde toate actiunile Uniunii Europene care vizeaza realizarea dezvoltarii economice armonioase si echilibrate a acesteia, în special prin promovarea reducerii disparitatilor de dezvoltare între diferitele regiuni/state ale Uniunii Europene, a egalitatii sanselor si a dezvoltarii durabile.

Aceasta va conduce la cresterea competitivitatii Uniunii Europene si va genera cresterea veniturilor, aducând astfel beneficii pentru economia întregii Uniuni Europene.Politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene este o politica axata pe solidaritate. Scopul sau este sa creeze locuri de munca si sa creasca nivelul competitivitatii, oferind sprijin statelor din regiuni mai putin dezvoltate, precum si celor care se confrunta cu dificultati structurale.

Disparitatile de dezvoltare au crescut în mod semnificativ odata cu integrarea celor 10 noi state membre în mai 2004.

Extinderea Uniunii Europene la 27 de membrii, începând cu anul 2007, reprezinta o provocare fara precedent pentru competitivitatea si coeziunea interna a Uniunii Europene.

Extinderea a condus la cresterea diferentelor de dezvoltare economica între vechile si noile statele membre, al caror nivel de dezvoltare e mult mai scazut. Odata cu intrarea în Uniunea Europeana (UE) a noilor membrii, Produsul Intern Brut (PIB) mediu/locuitor al UE a scazut cu 12.5%. De asemenea, una din patru regiuni de nivel NUTS II ale Uniunii Europene are PIB/locuitor mai mic decât 75% din media comunitara.

PIB/ locuitor in anul 2004 (UE 27)

Cele mai bogate regiuni PIB/loc Cele mai sarace regiuni PIB/loc

1. Inner London (UK) 303 1. Nord- Est (Ro) 24

2. Luxembourg (LU) 251 2. Severozapaden (BG) 26

3. Bruxelles (BE) 248 3. Yuzhen tsentralen (BG) 26

5

4. Hamburg (DE) 195 4. Severen tsentralen (BG) 26

5. Wien (AT) 180 5. Sud- Muntenia (RO) 28

6. Ile de France (FR) 175 6. Sud- Vest Oltenia (RO) 29

7. Berkshire, Buckinghamshire & Oxfordshire (UK)

174 7. Severoiztochen (BG) 29

8. Oberbayern (DE) 169 8. Yugoiztochen (BG) 30

9. Stockholm (SE) 166 9. Sud- Est (RO) 31

10. Utrecht (NL) 158 10. Nord- Vest (RO) 33

11. Darmstadt (DE) 157 11. Lubelskie (PL) 35

12. Praha (CZ) 157 12. Podkarpackie (PL) 35

13. Southern & Eastern (IE) 157 13. Centru (RO) 35

14. Bremen (DE) 156 14. Podlaskie (PL) 38

15. North Eastern Scotland (UK)

154 15. Vest (RO) 39

Sursa: Eurostat, 19.02.2007

Dincolo de statisticile PIB, exista totusi inegalitati complexe între statele membre si celelalte regiuni, datorate diferentelor în ceea ce priveste:

_ Infrastructura_ Calitatea mediului înconjurator_ Somajul si abilitatile fortei de munca relevante pentru dezvoltare_ Marimea si diversitatea afacerilor_ Nivelurile de inovare si utilizarea tehnologiei în afaceriÎn acest context, pentru perioada de programare 2007-2013, politica de coeziune

este considerata principalul instrument prin care se va realiza modernizarea economiei Uniunii Europene.

2.2. Cadrul legislativ al politicii de coeziune economica si sociala

H.G. nr. 497/01.04.2004 privind stabilirea cadrului institutional pentru coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale, modificata si completata prin:

H.G. nr. 1179/29.07.2004 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 497/2004;

H.G. nr. 2001/16.11.2004 pentru modificarea art. 18 din H.G. nr. 497/2004; H.G. nr. 128/29.01.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 497/2004.

6

H.G. nr. 1200/29.07.2004 pentru constituirea, organizarea si functionarea Comitetului national de coordonare a procesului de pregatire pentru gestionarea instrumentelor structurale;

O.U.G. nr. 63/14.05.1999 privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate Romaniei, precum si a fondurilor de cofinantare aferente acestora, modificata si completata prin:

O.G. nr. 6/24.01.2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/1999;

O.G. nr. 94/26.08.2004 privind reglementarea unor masuri financiare, cu modificarile si completarile ulterioare (Sectiunea a 13-a);

O.U.G. nr. 56/23.06.2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 63/1999;

O.U.G. nr. 41/14.07.2005 privind reglementarea unor masuri financiare (Cap. II, Sectiunea 1);

Legea nr. 80/23.03.2006 privind respingerea O.U.G. 63/1999; O.G. nr. 47/30.08.2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta

a Guvernului nr. 63/1999. O.G. nr. 79/28.08.2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare,

precum si a fondurilor de cofinantare aferente, utilizate necorespunzator, modificata si completata prin:

Legea nr. 529/11.12.2003 pentru aprobarea O.G. nr. 79/2003; O.G. nr. 94/26.08.2004 privind reglementarea unor masuri financiare, cu

modificarile si completarile ulterioare (Sectiunea a 14-a); O.G. nr. 53/25.08.2005 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul

bugetar si al contabilitatii publice (Capitolul II, art. 1). Legea nr. 315/28.06.2004 privind dezvoltarea regionala in Romania, modificata si

completata prin: O.U.G. nr. 111/16.11.2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 315/2004.

2.3. Caracteristici ale politicii de coeziune economica si sociala

Pentru perioada 2007 – 2013, prin politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene se finanteaza 3 mari obiective:

Convergenta – Obiectivul urmareste accelerarea dezvoltarii economice in regiunile mai putin dezvoltate prin investitii in: infrastructura, capital uman, inovare si dezvoltarea societatii bazate pe cunoastere, protejarea mediului. Finantat cu 81,54% (aproximativ 282,855 miliarde Euro) din bugetul UE destinat fondurilor structurale si de coeziune, acesta se adreseaza regiunilor din statele member ale Uniunii Europene care au un PIB/locuitor mai mic decat 75% din media comunitara;

Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca – obiectivul urmareste dezvoltarea regiunilor competitive, ocuparea fortei de munca prin anticiparea schimbarilor economice si sociale, prin cresterea si imbunatatirea calitatii

7

investitiilor in capitalul uman, inovare si promovarea societatii informationale. Finantat cu 15,95% (aproximativ 54,965 miliarde Euro) din bugetul UE destinat fonduilor strcturale si de coeziune, acest obiectiv se adreseaza regiunilor care nu sunt eligibile in cadrul obiectivului “convergenta”;

Cooperarea teritoriala europeana – Obiectivul urmareste cresterea cooperarii intre regiunile din UE pe trei niveluri:

1. cooperare interregionala – incurajarea schimbului de experienta intre zone din UE;

2. cooperare transfrontaliera – programe commune derulate de regiuni aflate la granita;

3. cooperare transnationala – programe intre state invecinate.Finantat cu 2,52% (aproximativ 8,723 miliarde Euro) din bugetul UE destinat

fondurilor structurale si de coeziune, acest obiectiv se adreseaza tuturor regiunilor din cadrul Uniunii Europene

8

3. Rolul instrumentelor structurale in implementarea politicii de coeziune a Uniunii Europene

Pentru perioada 2007-2013, Uniunea Europeană a alocat 336 mld. euro pentru politica de coeziune. Instrumentele Structurale sunt reprezentate de fondurile structurale şi fondul de coeziune şi sunt instrumentele financiare prin care UE acţionează pentru eliminarea dezechilibrelor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.

Instrumentele structurale sunt: Fondul Social European   (FSE): finanţează proiecte care să sprijine creşterea

adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor, scăderea ratei şomajului, promovarea incluziunii sociale, extinderea şi îmbunătăţirea investiţiilor în capitalul uman (educaţie şi formare profesională) şi întărirea capacităţii instituţionale şi a eficienţei administraţiilor publice şi serviciilor publice la nivel naţional, regional şi local;

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR): finanţează proiecte care sprijină investiţii în cercetare şi dezvoltare tehnologică, protecţia mediului, prevenirea riscurilor, turism, transport, energie, sănătate (infrastructură), proiecte de dezvoltare locală, inovare şi antreprenoriat, precum şi sprijin pentru investiţii pentru IMM-uri;

Fondul de Coeziune   (FC): finanţează proiecte care urmăresc dezvoltarea de reţele trans-europene de transport, proiecte majore de infrastructură de mediu şi domenii care pot asigura beneficii durabile în ceea ce priveşte protecţia mediului.Adiţional instrumentelor structurale, în vederea reducerii decalajelor între regiuni,

Uniunea Europeană pune la dispoziţia Statelor Membre alte două fonduri nerambursabile: Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) Fondul European pentru Pescuit (FEP)

În perioada 2007-2013, toate regiunile de dezvoltare ale României sunt eligibile pentru asistenţă financiară nerambursabilă acordată în cadrul obiectivelor Convergenţă şi Cooperare Teritorială Europeană.

Ce sunt fondurile structurale?Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC), sau Instrumentele Structurale, sunt

instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.

Regulile generale privind Fondurile Structurale şi de Coeziune sunt stabilite prin Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006, care defineşte regulile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune.

9

Orientări strategice pentru coeziune

Orientările Strategice pentru Coeziune economică, socială şi teritorială reprezintă un cadru general unitar pentru toate Statele Membre în vederea pregătirii documentelor programatice pentru FSC pentru perioada 2007-2013 (Cadrul Strategic Naţional de Referinţă şi Programele Operaţionale). Liniile directoare pentru Coeziune au în vedere rolul politicii de coeziune în implementarea politicilor Uniunii Europene, coerente cu Agenda Lisabona.

Principii de programare A. Complementaritate: Acţiunile comunitare trebuie să fie complementare sau să contribuie la operaţiunile naţionale corespondente. B. Parteneriat: Acţiunile Comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare între Comisie şi Statele Membre, împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele Membre, cum ar fi autorităţi regionale şi locale, parteneri economici şi sociali. Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea asistenţei financiare. Statele Membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanţi la diferite stadii ale programării. C. Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie. Principalele priorităţi ale programului de dezvoltare sunt definite de autorităţi naţionale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor şi managementul lor sunt sub responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale şi regionale. D. Adiţionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atât fonduri UE cât şi fonduri naţionale din surse publice sau private. E. Compatibilitate: Operaţiunile finanţate de Fonduri Structurale trebuie să fie în conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum şi cu politicile şi acţiunile UE, inclusiv regulile privind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei. F. Programare: Acţiunea comună a UE şi Statelor Membre trebuie să fie implementată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii şi finanţare bazat pe formularea de strategii integrate şi coerente multi-anuale şi definirea de obiective concrete. G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de fapt, o mare parte a acestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confruntă cu dificultăţi în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice speciale.

Instrumentele structurale ale Uniunii Europene au rolul de a stimula creşterea economică a statelor membre ale Uniunii şi de a conduce la reducerea disparităţilor

dintre regiuni. Ele nu acţionează însă singure, necesitând asigurarea unei contribuţii din partea statelor membre implicate. Ele sunt co-finanţate în principal din resursele publice

ale statului membru, însă în multe domenii este necesară şi contribuţia financiară privată, aceasta fiind încurajată în cele mai multe cazuri

1

4. Noua politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene pentru perioada 2007- 2013

La 10 februarie 2004, Comisia a publicat un comunicat către Consiliu şi PE privind perspectivele financiare ale UE pentru perioada 2007-2013, intitulat „Construind împreună viitorul: provocări politice şi modalităţi bugetare ale Uniunii extinse, 2007-2013”. Acest comunicat nu reprezintă decât prima etapă a procesului bugetar care ar trebui să se finalizeze, în cea mai favorabilă evoluţie, în 2006.

Comisia şi-a prezentat „propunerile bugetare” pornind de la patru priorităţi politice prioritare ale UE: 1. creşterea durabilă cu două sub-rubrici:

a. competitivitate în serviciul creşterii şi folosirii forţei de muncă (realizarea obiectivelor Lisabona). Printre altele se număra cheltuieli cu cercetarea şi dezvoltarea, intervenţii europene în vederea creşterii, educării, formării etc.; b. coeziune în vederea realizării creşterii economice şi utilizării forţei de muncă: în cadrul acestei rubrici se regăsesc cheltuielile cu FS şi FC, destinate actualelor şi viitoarelor state membre (cu o valoare anuală variind între 47,5 mld euro în 2007 şi 50,9 miliarde euro în 2013, la un buget UE anual de 133 miliarde în 2007 şi 158 miliarde în 2013).

2. dezvoltarea durabilă şi protejarea resurselor naturale. Aici se regăsesc în principal cheltuielile legate de PAC. Să ne reamintim că, în urma Consiliului European de la Bruxelles, din octombrie 2002, cheltuielile cu PAC nu trebuiau să crească cu mai mult de 1% pe an, cu alte cuvinte cu mai puţin decât nivelul previzionat al inflaţiei. Ca atare, aceste cheltuieli, în preturi constante, vor trebui să scadă de la 43.7 miliarde euro in 2006 – credite de angajament - la 42.2 miliarde euro în 2013 (preţuri constante 2004). 3. democraţia, libertatea, securitatea şi justiţia „pentru a oferi un sens cetăţeniei europene” prin care se acoperă cheltuielile legate de securitatea internă a uniunii, controlul frontierelor externe, imigraţia, menţinerea diversităţii culturale etc. 4. finanţarea politicii externe a UE, ajutor pentru dezvoltare, politica de vecinătate, politica comercială comună, ajutorul umanitar etc. Fondul European de Dezvoltare va fi integrat în bugetul UE şi va fi inclus în cadrul acestei rubrici.

Această nouă prezentare reprezintă o mutaţie în raport cu situaţia anterioară, punctele esenţiale fiind următoarele: • Creditele angajate anuale vor trece de la 120.6 miliarde în 2006 la 158.4 miliarde în 2013, respectiv o creştere de 31% (în comparaţie, bugetul francez în 2004 va fi de 280 miliarde euro). La finele perioadei, aceste credite se vor ridica la 1.27% din PIB al UE-27 (inclusiv Bulgaria şi România). • Creditele plătite anuale vor creşte de la 114.7 mld euro în 2006 la 143.1 mld în 2013, respectiv o creştere de 24.7%. Ca medie anuală, creditele plătite vor reprezenta 1.14% din PIB al UE. Să ne reamintim faptul că plafonul resurselor proprii ale UE a fost fixat la 1.24% din PIB şi că şase şefi de state şi guverne din principale ţări contribuitoare nete, printre care şi Franţa, au propus limitarea cheltuielilor comunitare la 1% din PIB.

1

Bibliografie :

www.adrvest.ro/attach_files/Scurt%20Istoric%20Pol%20Coez.pdf www.adrvest.ro/attach_files/Conceptul%20si%20necesitatea.pdf www.finanteiasi.ro/index.php?page=10&ct=0&idc=12 www.fonduripentrudezvoltare.ro/finantare/ www.fseromania.ro/index.php?

option=com_content&task=blogcategory&id=2&Itemid=6&lang=ro#a4 www.consultingreview.ro/articol/mai-2008/fondurile-structurale-si-de-

coeziune.html

1

Capitolul II

1. Importanta politicii de coeziune economica si sociala pentru Romania

Pentru recuperarea anilor pierduti intr-un sistem care a gandit altfel economia, libertatea si dezvoltarea, si pentru afirmarea in Uniunea Europeana a unei natiuni sanatoase, prospere, educate, libere si demne, integrarea europeana a Romaniei trebuie privita ca un proces care sa contribuie la dezvoltarea economica, pentru a participa performant si competitiv pe piata interna a Uniunii Europene.

In conditiile actuale, in care economia romaneasca se confrunta inca cu probleme structurale destul de serioase, avem nevoie de strategii coerente si unitare care sa aiba ca obiectiv programarea, prioritizarea si urmarirea politicilor de dezvoltare nationala.

In vederea asigurarii fondurilor necesare implementarii acestor strategii, Romania, ca stat membru al Uniunii Europene, beneficiaza in prezent de ajutor financiar din partea acesteia prin intermediul instrumentelor de pre-aderare – actualele programe PHARE, ISPA si SAPARD care nu au fost finalizate din perioada in care Romania era stat candidat.

Principalele obiective avute in vedere de Uniunea Europeana prin acordarea asistentei financiare nerambursabile prin programele de coeziune se concentreaza pe:

• dezvoltare institutionala • investitii pentru sprijinirea aplicarii legislatiei comunitare • investitii in coeziunea economica si sociala Astfel aceste obiective contribuie in permanenta la realizarea coeziunii economice

si sociale, la pregatirea implementarii aquis-ul comunitar, precum si la pregatirea mecanismului institutional pentru punerea in practica a politicilor Uniunii Europene.

Pentru realizarea obiectivelor sunt implementate masuri care se concentreaza pe functionarea economiei de piata si pe capacitatea de a face fata presiunilor competitive si a fortelor pietei din interiorul Uniunii Europene.

Prin fondurile europene sunt finantate proiecte care contribuie la dezvoltarea zonelor mai putin avansate, prin investitii pentru coeziune economica si sociala, in domenii cheie precum dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea infrastructurii locale si regionale, servicii sociale si servicii turistice. Scopul acestor investitii este crearea de locuri de munca, cresterea nivelului competetitivitatii si imbunatatirea calitatii vietii pentru locuitorii regiunilor vizate.

Mai mult, acolo unde este vorba de investitii de anvergura, programele europene pot juca un rol catalizator in mobilizarea co-finantarii impreuna cu statul roman si institutiile financiare internationale (BERD, BEI, BM).

Odata cu momentul aderarii la Uniunea Europeana, si implicit la principiile comunitare ale politicii de dezvoltare regionala, programele de pre-aderare au fost inlocuite de instrumente structurale: - Fondul European pentru Dezvoltare Regionalã (FEDR) - Fondul Social European (FSE) - Fondul de Coeziune

1

- Initiativele comunitare (ex: Interreg III); - Alocari speciale de fonduri pentru ajustarea structurilor piscicole si pentru sustinerea actiunilor inovative si de asistenta tehnica.

Scopurile urmarite prin finantarea proiectelor din aceste fonduri vizeaza in principal promovarea unei dezvoltari durabile, echilibrate si armonioase a ansamblului economic si social al Uniunii, pentru a se asigura imbunatatirea nivelului de trai al cetatenilor Uniunii Europene, din care Romania va face parte incepand cu 1 ianuarie 2007.

Un aspect important este acela ca aceste posibilitati de finantare din fonduri europene vor fi mult mai mari decat pana in prezent. Conform programarii financiare, in perioada 2007-2009, Romania va beneficia de fonduri nerambursabile, de aproximativ 4 ori mai mari decat cele din perioada de pre-aderare, in valoare de 5973 milioane Euro.

Avand in vedere acest lucru, este necesar ca experienta acumulata pana in prezent in privinta utilizarii programelor de pre-aderare sa fie folosita drept punct de plecare pentru dezvoltarea managementului viitoarelor instrumente structurale. Totodata, trebuie sa ne ghidam si dupa experientele tarilor est-europene care au aderat la Uniunea Europeana si care s-au confruntat cu probleme in managementul si implementarea programelor finantate prin fonduri structurale.

Romania are nevoie de programele structurale, atat pentru a recupera decalajul existent fata de tarile membre ale Uniunii Europene, cat si pentru o dezvoltare durabila. Fondurile structurale care vor finanta masuri de politica regionala trebuie astfel gestionate si directionate incat sa permita apropierea decalajelor intre regiuni si nu sa Ie adanceasca.

Prin Planul National de Dezvoltare, instrumentul de recuperare a disparitatilor de dezvoltare social-economica a Romaniei fata de Uniunea Europeana, sunt orientate prioritatile cu obiectivele instrumentelor structurale.

Obiectivele Planului National de Dezvoltare referitoare la cresterea competitivitatii, dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere, dezvoltarea si modemizarea infrastructurii de transport, dezvoltarea economiei rurale si diminuarea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii, realizate cu ajutorul instrumentelor structurale si corelate cu obiectivele Agendei Lisabona, pot ajuta la dezvoltarea economico-sociala locala si regionala.

Consideram ca in contextul actual, al integrarii in Uniunea Europeana si al regionalizarii pe criterii economice, in abordarea conceptuala a Strategiei Lisabona trebuie sa se tina cont de situatia economica si sociala a Romaniei, precum si de particularitatile regionale.

In urma analizarii situatiei economice actuale, precum si a perspectivelor pe termen scurt si mediu, consideram ca printre principalele directii de actiune in domeniul dezvoltarii regionale si locale, pentru perioada urmatoare, sunt: 1. asigurarea stabilitatii macroeconomice, prin respectarea criteriilor de convergenta, din procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana; 2. asigurarea coerentei si complementaritatii politicilor economice, in special a politicii de dezvoltare regionala, prin formarea palilor de competitivitate, dezvoltarea clusterelar; 3. cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene, in scopul realizarii obiectivelor de coeziune economica si sociala si pentru reducerea decalajelor inter si intra-

1

regionale, precum si a decalajului ce desparte tara noastra de tarile dezvoltate, membre ale UE; 4. dezvoltarea si modernizarea infrastructurii nationale si transnationale, de transport, de mediu, de energie si pentru cercetare-dezvoltare; 5. incurajarea reconversiei profesionale a categoriilor dezavantajate sau afectate de restructurari si sustinerea perfectionarii continue in munca.

Fondurile europene pot fi folosite si la crearea de poli de competitivitate, prin sustinerea incubatoarelor de afaceri, pentru dezvoltarea IMM-urilor (acces pe piata, cresterea competitivitatii) si atragerea investitorilor. Avand in vedere ca diversitatea regionala privind distributia industriilor este mare, abordarea acestor poIi de competitivitate trebuie facuta distinct de la o regiune la alta.

Alocarea fondurilor structurale catre regiuni (in special Fondul European pentru Dezvoltare Regionala) va tine cont de specificul regiunii respective, avantajul competitiv al industriilor existente si va incuraja dezvoltarea polilor de competitivitate.

Se impune astfel asigurarea acestei abordari unitare, prin toate parghiile pe care statui Ie are la dispozitie, prin alocarea eficienta a resurselor, dar si prin stabilirea prioritatilor.

Printre principalele provocari ale guvernarii, este aceea de a asigura, prin minima interventie a statului in economie, maxima eficienta in corelarea politicilor, tinand cont in special de specificitatile regionale si nationale.

Una din oportunitatile politicilor economice este aceea de a identifica din analizele socio-economice regionale si nationale, avantajele competitive si comparative, astfel incat, orice instrument va fi utilizat, sa conduca la valorificarea, cat mai rentabila, a acestor avantaje.

In perspectiva fondurilor structurale si de coeziune, care au fost acordate Romaniei de catre UE, este necesara o viziune de ansamblu, unitara, asupra intregului tablou al dezvoltarii social-economice a tarii si, totodata, o imbunatatire a managementului acestor fonduri, printr-o ajustare structurala potentiala sau o reprioritizare a alocarii acestora, atunci cand este cazul.

Printre prioritatile guvenarii in perioada urmatoare, trebuie sa se regaseasca dezvoltarea si modemizarea infrastructurii (transport, mediu, energie, C&D). Este necesara alocarea resurselor bugetare cu prioritate pentru a asigura cofinantarea pentru proiecte ample de infrastructura, de interes regional si european, coridoarele pan-europene (autostrazi, cai ferate, oleoducte si conducte de gaze naturale), proiecte ce pot fi finantate din viitoarele instrumente structurale.

1

2. Evolutia politicii de coeziune economica si sociala in Romania

2.1. Tendinte economico- sociale

Politica de Coeziune este unul dintre exemplele tangibile despre cum ar trebui să fie o politică europeană: modernă, flexibilă, anticipativă, rapid adaptabilă la un mediueconomic şi social în continuă schimbare şi având o contribuţie substanţială la atingereaobiectivelor politice cheie ale Uniunii, cum ar fi Agenda Lisabona. Mai mult decât atât, sub umbrela unei strategii generale coerente, această politică permite tuturor regiunilor şicomunităţilor să-şi urmeze propriile căi de dezvoltare, în contextul situaţiilor si provocărilor specifice cu care se confruntă.

În contextul dezbaterii actuale asupra viitorului Politicii de Coeziune, un proces de reflecţie pe marginea acestui subiect a fost iniţiat de către autorităţile române, cu implicarea celor mai relevante instituţii responsabile pentru implementarea Politicii de Coeziune în România şi pentru managementul instrumentelor structurale. Comentariile prezentate în continuare reflectă primele rezultate ale procesului de consultare şi reflecţie.

Aspecte cheie:

- România sprijină puternic menţinerea unei ponderi importante a Politicii de Coeziune în cadrul bugetului comunitar. Am dori să accentuăm contribuţia directă şi substanţială pe care această politică se aşteaptă să o aducă la modernizarea şi dezvoltarea rapidă a României, precum şi la atingerea convergenţei reale cu restul Uniunii, după cum s-a întâmplat deja în Noile State Membre care au aderat la UE în 2004.

- În vederea creşterii eficienţei în ceea ce priveşte reducerea disparităţilor de dezvoltare,ţările şi regiunile cel mai puţin dezvoltate ar trebui să fie principalele beneficiare alePoliticii de Coeziune, şi prin urmare acestea ar trebui să primească alocări crescute în ceea ce priveşte sprijinul acordat pe cap de locuitor.

- Susţinem menţinerea principiului alocărilor naţionale şi regionale, care permiteregiunilor de dezvoltare să beneficieze cu adevărat de beneficiile politicii de coeziune.

- Politica de Coeziune ar trebui să continue să furnizeze sprijinul său valoros faţă deatingerea ţintelor Strategiei Lisabona revizuite. Această politică are suficientăflexibilitate pentru a finanţa acţiuni inovatoare care să conducă la noi modele de dezvoltare în Europa. Totuşi, Statele Membre ar trebui să-şi păstreze dreptul de a aplica propria „reţetă” în ceea ce priveşte abordarea măsurilor Lisabona, în concordanţă cu condiţiile lor specifice.

1

- Politica de Coeziune ar trebui să ajute regiunile să aibă succes în cadrul competiţieiglobale prin dezvoltarea capacităţii acestora de a-şi defini şi întări propria poziţiestrategică de succes care să le asigure un avantaj competitiv, atât la nivelul UE, cât şi pepiaţa globală. Din acest punct de vedere o atenţie specială este necesar a fi acordată buneiguvernanţe (ex. utilizarea eficientă a fondurilor publice şi a resurselor publice), dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere şi îmbunătăţirii continue a capitalului uman.

- În contextul schimbărilor climatice, mai multe eforturi ar trebui orientate cătreprevenirea şi diminuarea efectelor negative determinate de aceste schimbări. Oabordare care să acorde mai multă atenţie mediului reprezintă o necesitate. Cercetarea,dezvoltarea şi inovarea sunt elemente cheie legate de această problematică, iar sprijinul pe care aceste domenii îl vor primi sub umbrela Coeziunii ar trebui să fie mai orientat către acţiunile legate de mediu.

- În ceea ce priveşte sinergia Politicii de Coeziune cu celelalte politici naţionale şicomunitare, considerăm că Politica de Coeziune poate produce efectele aşteptate numai în combinaţie cu politici naţionale şi regionale coerente şi cuprinzătoare. Politica de coeziune nu poate avea succes printr-o implementare izolată de restul politicilor. În acest sens, integrarea politicilor relevante naţionale şi comunitare într-un concept strategic coerent şi bine fundamentat, care să poată pune cel mai bine în valoare potenţialul de dezvoltare al unei ţări, regiuni sau zone, ar trebui să fie esenţial. În particular, o atenţie specială ar trebui acordată complementarităţii între Politica de Coeziune şi Politica de Dezvoltare Rurală, care are obiective şi instrumente similare.

- Simplificarea mecanismului de implementare a politicii a fost unul dintre obiectiveledeclarate pentru perioada 2007-2013. Adeseori, încercarea de simplificare a condus larezultate opuse, dând naştere la complicaţii sau la simpla înlocuire a unor reguli existente cualte reguli, chiar mai complicate decât precedentele. În acelaşi timp, atât aquis-ulcomunitar, cât şi legislaţiile naţionale au devenit din ce în ce mai complexe. Aspecteprecum ajutorul de stat, achiziţiile publice, impactul asupra mediului, procedurile complexeşi standardele tehnice etc. ridică mari dificultăţi la nivelul proiectelor şi adesea genereazăîntârzieri majore în implementare (în contextul regulii „dezangajării automate”). Pentruurmătoarea perioadă de programare, Comisia Europeană şi Statele Membre trebuiesă găsească soluţii reale de simplificare, astfel încât implementarea politicii să devină cât mai eficientă.

- Politica de Coeziune este benefică nu numai pentru cele mai puţin dezvoltate ţări şi regiuni, ci pentru întreaga Uniune. Putem identifica cu uşurinţă multe rezultate ale politicii fără de care cele mai dezvoltate regiuni şi State Membre nu ar fi putut să-şi desăvârşească interesele pe Piaţa Unică Europeană, cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii de transport paneuropene şi în consecinţă îmbunătăţirea mobilităţii spaţiale, a circulaţiei bunurilor şi forţei de muncă, a transferului de cunoaştere şi noi tehnologii. În acest context, este necesar să se accentueze şi să sporească conştientizarea rolului Politicii de Coeziune ca o „politică pentru Europa”.

1

Merită subliniat de asemenea faptul că, dincolo de impactul său pozitiv evident asupradezvoltării Statelor Membre ale UE, a regiunilor şi oraşelor, Politica de Coeziune oferă unele dintre cele mai vizibile beneficii pentru cetăţenii UE. Acest lucru ar trebui să îl avem în vedere cu toţii în contextul dezbaterii curente asupra viitorului UE şi al nevoii de creştere a legitimităţii Uniunii.

2.2. Disparitati economico- sociale

In Romania , dezvoltarea regionala este un concept nou, introdus in anii 1998, si care vizeaza, ca si in Uniunea Europeana, reducerea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii, astfel imbunatatindu-se calitatea vietii, in ansamblul ei, prin stimularea si diversificarea activitatilor economice, a investitiilor in sectorul privat sau prin reducerea somajului. Pentru implementarea politicii de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei.

Situatia Romaniei in ceea ce priveste disparitatile intre regiuni este comparabila cu cea a majoritatii statelor membre ale Uniunii Europene, si anume cea mai dezvoltata regiune include capitala, iar cele mai slab dezvoltate regiuni sunt zonele de granita, acestea fiind concentrate in nord- est, la granita cu Moldova si sud, de-a lungul Dunarii. Subdezvoltarea apare ca fiind corelata in mare masura cu somajul si cu preponderenta activitatilor rurale, precum si cu incapacitatea de atragere a investitiilor straine directe

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană în anul 2007 şi a accesului la Fondurile Structurale şi de Coeziune ale UE, România a elaborat Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, pe baza strategiilor sectoriale de dezvoltare şi a strategiei naţionale de dezvoltare regională, realizându-se astfel o programare a dezvoltării economice şi sociale a ţării, similară celei realizate de statele membre ale UE.

Planul Naţional de Dezvoltare reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, în conformitate cu principiile Politicii de Coeziune, având ca obiectiv strategic global „reducerea cât mai rapidă a disparităţilor de dezvoltare socio-economică faţă de statele membre ale UE”.Cadrul Strategic Naţional de Referinţă realizează programarea strategică a FSC, având la bază priorităţile strategice stabilite în PND. Obiectivele strategice ale CSNR sunt: reducerea disparităţilor sociale şi de dezvoltare economică dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene şi reducerea disparităţilor faţă de UE prin generarea unei creşteri suplimentare de 10% a PIB până în anul 2015. Strategia CSNR are la bază patru priorităţi tematice, şi anume:Dezvoltarea infrastructurii la standarde europene; Îmbunătăţirea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti; Dezvoltarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman şi Construirea unei capacităţi administrative eficiente. De asemenea, s-a stabilit o prioritate teritorială „Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate”.

1

3. Politica de coeziune a Romaniei pentru perioada 2007- 2013

Politica de dezvoltare regionala a Romaniei reprezinta o politica nationala, care are ca scop diminuarea disparitatilor de dezvoltare dintre regiunile si diferitele zone ale tarii si preintampinarea aparitiei de noi dezechilibre iar, prin aceasta, diminuarea diferentelor de dezvoltare dintre Romania, in ansamblu, si celelalate state membre ale Uniunii Europene.

Politica regionala a Romaniei este reflectata in Strategia Nationala de Dezvoltare Regionala, transpusa ca prioritate in Planul National de Dezvoltare 2007- 2013. Aceasta strategie s-a elaborat pe principii europene, respectiv luand in considerare strategiile de dezvoltare ale regiunilor, trasate la nivel regional de largi grupuri de lucru parteneriale. Obiectivul general il reprezinta cresterea economica mai ccelerata a regiunilor slab dezvoltate. Acest obiectiv se va realiza, printre altele, printr-o alocare a fondurilor diferentiata pe regiuni, in functie de gradul de dezvoltare si anume, invers proportional cu PIB/locuitor, dand astfel prioritate regiunilor ramase in urma. Axele prin care se va realiza strategia regionala a Romaniei sunt urmatoarele :

Axa 1 : Imbunatatirea infrastructurii publice regionale si locale ( construirea sau reabilitarea a peste 4000km de drumuri, 1500 unitati scolare, 150 spitale, pana in 2015) ;

Axa 2 : Consolidarea mediului de afaceri regional si local ( dezvoltarea peste 200 unitati de sprijinire a mediului de afaceri, sprijinirea directa a peste 1500 microintreprinderi) ;

Axa 3 : Dezvoltarea turismului regional si local (reabilitarea, pana in 2015, a 200 situri turistice si culturale si cresterea contributiei turismului la formarea PIB cu 1,25%)

Axa 4 : Dezvoltarea urbana durabila ( construirea/ reabilitarea a 400ha/km spatii publice si implementarea a 20 proiecte integrate de dezvoltarea urbana pana in 2015) ;

Axa 5 : Promovarea cooperarii teritoriale europene.

3.1. Obiectivele politicii de coeziune economica si sociala

Politica de Coeziune Economică şi Socială a Uniunii Europene are ca scop, pe de o parte,reducerea disparităţilor de dezvoltare între diversele regiuni, iar pe de altă parte, stopareadeclinului economic al regiunilor foarte defavorizate, inclusiv al zonelor rurale. În acest sens, pentru perioada de programare 2007-2013, la nivel european au fost stabilite trei obiective: obiectivul "Convergenţă", obiectivul "Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă" şi obiectivul "Cooperare teritorială".

In cadrul Obiectivului de Convergenta, rata maxima a interventiei UE va in general de 75% din costul total al fiecarei investitii pentru FEDER, FSE, FAEDR, FEP. In ceea ce priveste Fondul de Coeziune, rata maxima de interventie va fi de 85% din costul total.Aceste rate sunt reduse in mod substantial in cazul investitiilor care genereaza venituri si al investitiilor in companiile private.

1

Obiectivul Convergenta are in vedere statele membre si regiunile mai putin dezvoltate care, conform tratatului, sunt prioritatile principale ale politicii de coeziune a Comunitatii si vizeaza accelerarea convergentei celor mai putin dezvoltate state membre si regiuni prin imbunatatirea conditiilor de dezvoltare si ocupare a fortei de munca, bazata pe imbunatatirea calitatii investitiilor in capitalul fizic si uman, dezvoltarea inovatiei si a societatii informationale, adaptabilitatea la modificarile sociale si economice, protectia si imbunatatirea mediului, precum si eficienta administrativa.

Acest obiectiv priveste, in principal, acele regiuni al caror PIB pe cap de locuitor este mai mic decat 75% din media Comunitatii. In acest context, obiectivul cheie al politicii de coeziune este promovarea conditiilor care favorizeaza cresterea si o convergenta reala.Programele vor fi sprijinite de resursele financiare ale Fondului European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social European si Fondul de Coeziune.In cadrul obiectivului de convergenta, FEDR sustine dezvoltarea economica integrata si durabila la nivelul regional si local, prin mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea structurilor economice, in special in domeniile: cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si antreprenoriat, societatea informationala, protectia mediului, prevenirea riscurilor, turismul, transport, energie, investitii in sanatate, sprijin pentru investitii pentru IMM-uri.In cadrul obiectivului de convergenta, FSE sustine urmatoarele domenii de interventie: sporirea adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor; cresterea accesului pe piata fortei de munca a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca si a persoanelor inactive, prevenirea somajului, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate si combaterea discriminarii, reforma in domeniile ocuparii si incluziunii sociale, extinderea si imbunatatirea investitiilor in capitalul uman, intarirea capacitatii institutionale si a eficientei administratiilor publice si serviciilor publice la nivel national, regional si local, pentru a putea implementa reforme, in special in domeniul economic, social, al ocuparii fortei de munca, protectiei mediului si judiciar.Obiectivul Convergenta este finantat si prin Fondul de Coeziune, destinat statelor membre cu un PNB sub 90% din media Comunitatii.Urmand prioritatile stabilite din perspectiva financiara, Fondul de Coeziune isi va intaricontributia pentru a realiza o dezvoltare durabila. De aceea, retelele de transport, in special cel trans-european, proiectele de interes european si infrastructura de mediu vor ramane prioritati centrale.In scopul de a ajunge la un echilibru corespunzator pentru a reflecta nevoile speciale ale noilor state membre, se are in vedere si sprijinirea proiectelor, cum ar fi: programele de transport feroviar, maritim, pe cai navigabile interioare, si prin alte modalitati in afara TEN-T, cele de transport urban durabil si investitii importante de mediu in domenii cheie ale eficientei energiei sau a energiilor alternative.

Obiectivul Cooperare teritoriala europeana vizeaza cresterea cooperarii transfrontaliere prin initiative locale comune, la nivel transnational prin actiuni ce determina dezvoltarea teritoriala legata de prioritatile comunitare si prin schimb de experienta.Pornind de la experienta actualei Initiative INTERREG, Comisia propune crearea unui nou obiectiv destinat continuarii integrarii armonioase si echilibrate a teritoriului Uniunii,

2

prin sprijinirea cooperarii intre diferitele ei componente in probleme de importanta comunitara la nivel transfrontalier, transnational si interregional.

Actiunea va fi finantata de FEDR si va avea urmatoarele domenii de interventie:• dezvoltarea activitatilor economice si sociale transfrontaliere, prin strategii comune pentru dezvoltarea teritoriala durabila (ex: dezvoltarea IMM, turismului, culturii, infrastructurii pentru sanatate, protectia mediului),• stabilirea si dezvoltarea cooperarii transnationale, inclusiv cooperarea bilaterala intre regiuni maritime, prin finantarea retelelor si a activitatilor ce conduc la dezvoltarea teritoriala integrate (managementul apelor, accesibilitate, prevenirea riscurilor, retele de cooperare stiintifica si tehnologica),• promovarea lucrului in retea (networking) si a schimbului de experienta intre autoritatile locale si regionale, inclusiv programele de cooperare si actiuni ce implica studii, culegere de date, monitorizarea si analiza tendintelor de dezvoltare in comunitate.Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia Europeana a alocat 308,041 miliarde euro pentru finantarea Polticii de Coeziune la nivelul UE. Repartizarea acestei sume pe cele trei obiective ale politicii reformate este urmatoarea:

• 81,7% pentru obiectivul Convergenta, din care 24.5% sunt destinate Fondului de Coeziune• 15,8% pentru obiectivul "competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca".• 2,4% pentru obiectivul "cooperare teritoriala europeana".

Finantarea Politicii Agricole Comune in perioada 2007-2013 Instrumentele actuale legate de politica de dezvoltare rurala vor fi grupate intr-un singur instrument din cadrul Politicii Agricole Comune, care are ca scop:

• Cresterea competitivitatii sectorului agricol prin sprijinirea acordata pentru restructurare;• Imbunatatirea calitatii mediului si a zonelor rurale prin sprijinul acordat gestionarii terenului;• Imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si promovarea diversificarii activitatiloreconomice.Actuala Initiativa comunitara, LEADER+, va fi integrata in programarea generala.In mod asemanator, actiunile in favoarea restructurarii sectorului de pescuit vor fi grupate intr-un singur instrument, care se va concentra pe actiuni care sa insoteasca nevoile de restructurare ale sectorului de pescuit si sa imbunatateasca conditiile de munca si de viata in zonele unde sectorul de pescuit, incluzand piscicultura, joaca un rol important.Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia a alocat 69.75 miliarde pentru finantarea Politicii Agricole Comune la nivelul UE.Întregul teritoriu al României este eligibil sub obiectivul „Convergenţă”, îndeplinind, conform regulamentelor UE, criteriile de finanţare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE) şi Fondul de Coeziune (FC). Pentru a reflecta nevoile semnificative ale noilor State Membre cu privire la infrastructura de transport şi de mediu, ponderea finanţării din FC reprezintă aproximativ o treime din alocarea financiară totală pentru noile State Membre în perioada 2007-2013.

2

Totodată, România va primi finanţare din FEDR şi în cadrul obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană”, pentru acţiuni de cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională.

3.2. Fondurile structurae si de coeziune Fondul European de Dezvoltare Regională – FEDR Fondul Social European – FSE Fondul de Coeziune

- Politica de coeziune – Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – FEADR (precursor:

SAPARD) Fondul European pentru Pescuit - FPE (precursor: SAPARD)

vor fi incluse în cadrulPoliticii Agricole Comune

Planul financiarAlocare totală Fonduri Structurale şi de Coeziune pentru România în perioada

2007 – 2013 : 17,3 miliarde Euro- pentru Obiectivul Convergenţă în România: 16,9 miliarde Euro (FEDR, FSE, FC)- pentru Obiectivul Cooperare Teritorială în România: 400 mil. Euro (FEDR)

Alocare România Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR): 7,1 mld Euro

Alocare România Fondul European pentru Pescuit (FEP): 0,2 mld Euro

3.3.Documentele structurale si de coeziune

Pentru a primi ajutor din partea Uniunii Europene, fiecare stat trebuie să elaboreze o serie de documente cu caracter strategic:

- Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013,- Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, - Programe Operaţionale.

Programele operaţionale sunt documente aprobate de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale şi / sau regionale din Planul Naţional de Dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (HG 497 aprilie 2001)

Pentru perioada de programare 2007-2013, România elaborează 7 Programe Operaţionale în cadrul Obiectivului „Convergenţă” (Creşterea competitivităţii economice, Mediu, Transport, Dezvoltare regională, Dezvoltarea resurselor umane, Dezvoltarea capacităţii administrative şi Asistenţă tehnică) şi colaborează cu ţările vecine şi alte state membre UE la elaborarea altor 7 Programe Operaţionale sub Obiectivul „Cooperare teritorială europeană”.

2

Programele Operaţionale 2007-2013

ProgramOperaţional

(PO)

Autoritate deManagement

(AM)

Organisme Intermediare (OI)

FinanţareUE

PO SectorialCreştereacompetitivităţiieconomice

Ministerul Economiei şiComerţului

- Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie- Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Departamentul de Cercetare- Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei- Ministerul Economiei şiComerţului – Departamentul Energie- Autoritatea Naţională de Turism

FEDR

PO SectorialTransport

MinisterulTransporturilor,Construcţiilor şiTurismului

-

FEDR + FC

PO Sectorial Mediu

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

Agenţiile Regionale de Protecţie a Mediului

FEDR + FC

PO Regional Ministerul IntegrăriiEuropene

Agenţiile de Dezvoltare Regională

FEDR

PO SectorialDezvoltarearesurselor umane

Ministerul Muncii,Solidarităţii Sociale şiFamiliei

- Agenţia Naţională deOcupare a Forţei de Muncă- Ministerul Educaţiei şiCercetării – Departamentul de Educaţie

FSE

PO Dezvoltarea Ministerul - FSE

2

capacităţiiadministrative

Administraţieişi Internelor

PO Asistenţa tehnică

Ministerul Finanţelor Publice

- FEDR

Cooperareatransfrontalieră²

Coordonarea politică la nivel naţional a sistemului instituţional al FSC este îndeplinită de către un organism cu rol de decizie, constituit prin HG nr. 1200/2004, denumit „Comitetul Naţional de Coordonare a procesului de pregătire pentru gestionarea Instrumentelor Structurale” (CNC). Preşedinţia şi secretariatul CNC sunt asigurate de către MFP, iar membri sunt reprezentanţi la nivel de decizie ai ministerelor cu rol de Autorităţi de Management şi Autoritate de Plată

Finanţarea POR 2007 – 2013:Pentru finanţarea POR 2007 – 2013 au fost alocate 4.030,77 milioane EURO :

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR): 3.275 milioane EURO, reprezentând 19,4% din totalul Fondurilor Structurale şi de Coeziune alocate pentru finanţarea Programelor Operaţionale în România

Fonduri publice naţionale: 513,92 milioane EURO Fonduri private: 241,85 milioane EURO

Contribuţia financiară a UE poate ajunge până la 85% din totalul cheltuielilor publice.

2

2

4. Bibliografie

www.aor.ro/documente/Prezentare%20Cristian%20David.pdf www.politici.ro http://www.prefecturabotosani.ro/integrare/fonduri_structurale.pdf http://www.aor.ro/documente/Prezentare%20Cristian%20David.pdf

2

Capitolul III

Concluzii

Corelat cu nivelul de dezvoltare nationala si cu gradul de evolutie al parametrilor comunitari ai politicii de coeziune economica si sociala, in Romania, paitruspreprezece domenii beneficiaza de finantare prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune :

- cercetare si dezvoltare tehnologica ;- informatizarea societatii ;- transport ;- energie ;- protectia mediului si prevenirea riscului ;- turism ;- cultura ;- regenerarea urbana si rurala ;- support pentru companii si antreprenori ;- acces la locuri de munca stabile ;- incluziune sociala pentru persoane defavorizate ;- dezvoltarea capitalului uman ;- investitii in infrastructura sociala, inclusiv cea de sanatate si educatie ;- promovarea dezvoltarii parteneriatului.

Procesul de finantare are ca suportde legitimare si monitorizare a actiunilor derulate, programele operationale care detaliaza domeniile de finantare ce corespund prioritatilor nationale si comunicare. Concomitent cu respectarea criteriilor de eligibilitate impuse de cele trei domenii de actiune la nivel comunitar, este necesara orientarea programelor nationale de dezvoltare pe doua axe, astfel :

1. Prioritati tematice : dezvoltarea infrastructurii de baza la standarde europene, imbunatatirea competitivitatii pe termen lung a economiei romanesti, dezvoltarea si utilizarea eficienta a capitalului uman ;

2. Prioritati teritoriale : promovarea unei Dezvoltari Teritoriale Echilibrate.

In vederea adaptarii la conditiile de eligibilitate si pentru a monitoriza eficient domeniile de finantare, autoritatile manageriale au pus in discutie sapte programme operationale pentru cadrul financiar 2007- 2013. Fiecare dintre acestea vor fi subordonate si monitorizate de catre Autoritatile de Management ( ministerele de linie responsabile), precum si de Autoritatea pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, in cadrul grupurilor de lucru inter-institutionale si parteneriale.

2

Toate aceste demersuri si actiuni pe care trebuie sa le puna in practica Romania, impun conturarea unei strategii nationale de crestere si dezvoltare, care sa raspunda eficient cerintelor comunitare ale politicii de coeziune economica si sociala. Pe de alta parte strategia nationala va urmari valorificarea atributiilor Autoritatilor de Management responsabile si armonizarea principiilor de functionare a acestora cu principiile corespondente la nivel comunitar.

2