POLITICA COMERCIALĂ

Politica Comerciala este o parte componentă a politicii economice a unui stat, care vizează sfera relaţiilor economice externe ale acestuia.

Aceasta reprezintă totalitatea reglementărilor cu caracter administrativ, juridic, fiscal, bugetar, financiar, valutar etc., adoptate în scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe şi a protejării economiei naţionale de concurenţa străină.

Obiectivele politicii comerciale sunt diferite de la stat la stat, în funcţie de condiţiile interne şi internaţionale, însă în principal ele urmăresc:

• promovarea relaţiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor;

• protejarea economiei naţionale de concurenţa străină, ceea ce presupune reglementări şi controlul asupra importurilor;

• realizarea unui echilibru dinamic în balanţa comercială şi balanţa de plăţi, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

Principalele instrumente şi măsuri de politică comercială

• măsuri de natură tarifară (vamală);

• măsuri de natură netarifară, (exigenţe legate de normele sanitar-veterinare, standarde de calitate, cerinţe legate de protecţia mediului, ambalarea produselor, etc.). Prin aceste măsuri se pot bloca importurile. Se consideră că barierele netarifare reprezintă o formă mascată de protecţionism.

• contingente – limitări cantitative ;

• restricţii voluntare la export (aplicarea lor are aceleaşi efecte de bunăstare ca şi contingentele, dar rentele de contingent (veniturile obţinute de importatori ca urmare a aplicării contingentului) rămân la exportatorii din ţara care aplică restricţiile voluntare la export. O ţară îşi limitează voluntar exporturile dacă se teme că altă ţară ar putea să impună contingente, şi astfel, exportul ar fi mult mai mic.

• măsuri de natură promoţională (de promovare şi stimulare).

Legile comerţului „corect” – cuprind impunerea de:

• taxe antidumping. Dumpingul pp vânzarea unor produse în exterior la preţuri mai mici decât costul de producţie şi la preţuri mai mici decât cele de pe piaţa statului care exportă. Efect: bunăstare crescută pt consumatori. In cazul în care se descoperă un caz de

dumping, se percepe o taxă vamală egală cu diferenţa dintre costul de producţie şi preţ = taxă antidumping.

• subvenţionarea exportului – subvenţionarea de către guvern a producţiei interne a firmelor în vederea încurajării exporturilor.

• impunerea unor taxe suplimentare la import – at când producătorii (români) se confruntă cu o concurenţă neloială a importurilor – si cer guvernului taxe suplimentare la import.

POLITICA VAMALĂ

Politica vamala a unui stat consta in reglementarile adoptate de acesta, referitoare la intrarile sau iesirile marfurilor in/din tara, fapt care implica: contolul marfurilor si a mijloacelor de transport la trecerea frontierei de stat, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale (impunerea vamala).

     Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de state asupra marfurilor ce trec granita vamala a acestora. Asadar, taxele vamale sunt instrumente de politica comerciala de natura fiscala, ce constituie o sursa de venit pentru bugetul statului, avand o influenta directa asupra pretului marfurilor ce fac obiectul importului sau exportului respectiv.

     Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)

b) dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert exterior)

c) dupa modul de percepere

d) dupa modul de stabilire

a)Dupa scopul impunerii, taxele vamale se clasifica in:

- taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general un nivel mai redus, scopul acestora fiind obtinerea de venituri pentru buget,

-taxe vamale cu caracter protectionist, care au un nivel mai ridicat, intrucat ofera protectie pietei interne in fata concurentei straine a marfurilor importate.

b)     Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:

    -    taxe vamale de import, se percep asupra marfurilor importate, atunci cand acestea trec granita vamala a tarii importatoare. Ele protejeaza produsele nationale fata de marfurile straine, contribuind la cresterea preturilor acestora, diminuandu-le competitivitatea.

Taxele vamale de import au cea mai mare raspandire pe plan international, se aplica pe perioade lungi de timp si au un nivel mai ridica decat cele de export sau de tranzit.

-  taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si urmaresc doua obiective: 1) cresterea pretului produselor respective pe piata internationala, sau 2) limitarea unor exporturi (de regula a unor produse neprelucrate - materii prime sau produse agricole), urmarind dezvoltarea anumitor ramuri industriale nationale pentru care exista baza de materii prime.

-    taxele vamale de tranzit, se percep de catre stat asupra marfurilor straine care traverseaza teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o raspandire foarte larga, iar atunci cand se percep au un nivel scazut.

 

 c) Dupa modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:

- taxe vamale ad-valorem

-taxe vamale specifice

-taxe vamale mixte

 

     Taxele vamale ad-valorem se percep de catre stat asupra valorii vamale a marfurilor importate (sau exportate) sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a marfurilor respective.

  Taxele vamale specifice sunt percepute de stat pe unitatea de masura fizica a marfurilor importate sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute exprimate in moneda tarii respective. Practicarea acestui procedeu este mai greoi decat aplicarea taxelor ad-valorem, deoarece implica existenta unui tarif vamal foarte detaliat, in permanenta revizuibil si supus completarilor.

 

     Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele ad-valorem nu sunt destul de protectioniste, astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala specifica (cand preturile inregistreaza importante scaderi).

 

d) Dupa modul de stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele vamale se impart in patru categorii:

-autonome (sau generale)

-conventionale (sau contractuale)

-preferentiale (sau de favoare)

-de retorsiune (sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv: taxe anti-dumping si taxe compensatorii.

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod independent, percepandu-se, de regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul respectiv nu are incheiate acorduri comerciale si nu aplica clauza natiunii celei mai favorizate. 

     Taxele vamale conventionale se stabilesc de catre stat prin intelegeri cu alte state, conform clauzelor din acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate. De regula se aplica intre statele care isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Ca atare, acestea sunt mult mai reduse decat taxele autonome si, in general, au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia Mondiala a Comertului). Clauza natiunii celei mai favorizate reprezinta acea prevedere inscrisa in acordurile comerciale si de plati prin care partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda tarilor terte in domeniul relatiilor economice, in general, si comerciale, in special.

     Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori sunt nule) si se aplica anumitor marfuri importate din anumite tari, fara a putea fi extinse. Acestea exprima un regim de favoare, fiind o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate.

 

     Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre stat ca raspuns la politica comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau politica de suventionare a exporturilor). Ca urmare, aceste taxe pot fi: taxe anti-dumping sau taxe compensatorii, si se percep ca taxe vamale suplimentare, peste cele in vigoare. Ele au un nivel prestabilit pe care nu-l pot depasi, respectiv taxele anti-dumping nu pot depasi marja de dumping (diferenta dintre pretul international si pretul de dumping - mai redus -), iar taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiei de export (sau primei de export).

 

     Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupe de produse. Tariful vamal cuprinde si produsele scutite de impunere vamala la importul lor pe teritoriul vamal al tarii respective. Teritoriul vamal este spatiul geografic in interiorul caruia se aplica un anumit regim vamal si o anumita legislatie vamala.

     Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor, avand la baza originea acestora (animala, vegetala, minerala) si gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite), sau o combinatie a acestor doua criterii.  

     Tarifele vamale sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT (cu conditia de a nu fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata interna de concurenta straina si pe baza carora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui masuri discriminatorii inrelatiile cu anumite state.

Instrumente de politică vamală:

• legile, codurile şi regulamentele vamale

• tarifele vamale

• taxele vamale.

 

Obiectivele sistemului vamal:

• protejarea intereselor economice ale statului

• elaborarea de statistici relevante despre activitatea de comert exterior

• infaptuirea politicii fiscale a statului

• incurajarea activitatilor de export prin diverse forme si mijloace.

Funcţiile impunerii fiscale:

• funcţia fiscală – taxele vamale sunt o importantă sursă de venit la buget

• funcţia protecţionistă – taxele vamale de import, ridicând preţul mărfurilor importate, protejează astfel produsele autohtone

• funcţia de negociere – statele pot negocia, în cadru bilateral sau multilateral, diferite concesii vamale, reciproce sau nereciproce.

Protecţia vamală nominală:

• vizează ansamblul întregului produs supus impunerii vamale

• nivelul protectiei vamale nominale este dat de nivelul taxelor vamale inscrise in tariful vamal oficial

• este direct proportionala cu gradul de prelucrare al marfurilor importate.

Protecţia vamală efectivă:

• vizează nivelul impunerii vamale asupra valorii nou create şi încorporate în produsul importat

• măsoară sporul de valoare nou creată pe unitate de produs în condiţiile impunerii vamale faţă de sporul de valoare nou creată pe unitate de produs în absenţa impunerii vamale.

Politica comercială a României = Politica comercială comună a U.E

31%

16%13%15%

6%9%

6% 5%

Principalele destinați de Export SUA

China RusiaElvețiaNorvegiaTurciaJaponiaIndia

18%

29%20%

9%

9%

5%

7% 4%

Principalele des-tinații de Import SUA

China RusiaElvețiaNorvegiaTurciaJaponiaIndia

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România aplică politica comercială comună a U.E., respectiv:

• tariful vamal comun;

• schema de preferinţe generalizate (SGP) a UE;

• măsurile de apărare comercială;

• acordurile preferenţiale comerciale şi de cooperare încheiate cu ţările terţe.

La baza politicii comerciale comune se află tratatul de la Roma (1957).

Cadrul actual stabilit prin tratatul de la Maastricht (1992), modificat prin Tratatul de la Amsterdam (1997).

Obiectivele urmarite de politca comerciala comuna sunt :

Pe temen lung : - promovarea relatiilor comerciale externe

-Protejarea economiilor comunitare

Pe termen scurt : - Perfectionarea structurii schimburilor comerciale

-Protectia accentuate pentru unele sectoare ale economiei

-Mentinerea echilibrului general al balantel comerciale

Tariful vamal comun

Tariful vamal comun

Este comun tuturor statelor membre UE. nivelul acestuia, fiind diferit numai de la un produs la altul.

Se aplică uniform pe întreg teritoriul UE, avand rolul de:

– a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale,

– a evita orientarea schimburilor in functie de nivelul mai scazut al taxelor vamale în anumite tari

– a mentine controlul la frontiera externa a Uniunii Europene.

Are două componente:

– taxele vamale si

– nomenclatorul tarifar.

Schema de preferinţe generalizate

• este un sistem de preferinte tarifare acordat unilateral de către UE unor produse originare din ţările in curs de dezvoltare. În cadrul acestui sistem respectivele produse beneficiază de taxe vamale reduse sau zero iar produsele originare din ţările cel mai puţin avansate au acces liber la exportul pe piaşa UE.

 

• SGP a UE acoperă 6.900 de produse, printre ţările beneficiare de SGP a UE numărându-se China, India, alte tari din fosta CSI (Federatia Rusa, Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaijan).

Măsuri de apărare comercială

• UE foloseste activ instrumentele de apărare comercială ca mijloc de protecţie împotriva importurilor neloiale din state terte.

• Aplicarea măsurilor de apărare comercială aflate în vigoare în cadrul UE faţă de unele importuri din ţări terţe a fost extinsă, dupa 1 ianuarie 2007, la ansamblul celor 27 de state membre.

8%

31%

61%

Ponderea în totalul importurilor

Produse agricole

Combustibili

Produse manufac-turate

7%8%

84%

Ponderea în totalul exporturilor

Produse agricole

Politica concurenţei în U.E.

Obiective:

• să garanteze stabilitatea pieţei interne

• să evite realizarea de înţelegeri între firme, care să afecteze manifestarea concurenţei libere (aceste acorduri = acorduri restrictive – se referă la acorduri cu privire al fixarea preţului, fixarea unor cote de producţie, împărţirea pieţei, a surselor de aprovizionare, achiziţiile exclusive, etc.)

• să împiedice una sau mai multe firme să exploateze abuziv o anumită piaţa,

• să blocheze intervenţiile statului care îngrădesc jocul liber al pieţei.

Instrumente de politica comerciala netarifara

 

     Barierele netarifare reprezinta un complex sistem de masuri de politica comerciala care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxul international de bunuri si servicii in scopul protejarii pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati.

     GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari grupe:

a)     bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii cantitative la import)

b)    bariere care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor

c)     bariere care decurg din formalitatile vamale si adminstrative la import

d)    bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

e)     bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice)

a) Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa directa a importurilor.

-         Interdictiile la import interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau nelimitata, importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati producatorii interni, fiind scutiti de concurenta straina.

-         Contingentele de import   reprezinta plafoane maxime cantitative sau valorice admise la importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o perioada limitata de timp ( de regula un an). Acestea pot fi globale, fara a se specifica tara de provenienta, sau bilaterale, aplicabile pentru o anumita tara.

-         Licentele de import sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare pentru un anumit produs sau grupa de produse, valabile pe o anumita perioada de timp. Acestea pot fi automate, cand cererea de import este acceptata automat si vizeaza produse liberalizate la import, sau neautomate (de administrare a restrictiilor cantitative), cand se acorda selectiv, in functie de produs sau tara de origine, vizand produse neliberalizate la import.

-         Limitarile voluntare la export (sau autolimitarile la export) reprezinta limitari la export acceptate de tarile exportatoare. In caz contrar, ar exista posibilitatea ca tarile importatoare sa aplice contingente la import mai restrictive si mai dezavantajoase, pe o perioada mai lunga de timp.

-         Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta restrictii cantitative stabilite pe baza de negocieri oficiale bilaterale sau multilaterale, si care implica, pe langa restrictiile voluntare la export, si alte prevederi privind preturile, clauze de salvgardare, etc. In acst caz, participarea guvernelor este deschisa si oficiala.

b) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor:

-         Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica in cadrul politicii agricole comunitare a UE, vizand importurile de produse agricole din terte tari. Acestea sunt un fel de taxe vamale suplimentare, care se calculeaza ca diferenta intre pretul de import si pretul comunitar al produselor respective, pret care, de regula, este mai ridicat decat pretul international. In masura in care preturile internationale scad fata de preturile comunitare, taxele de prelevare cresc, si invers, prin aceasta ele avand un rol protectionist mai eficient decat taxele vamale obisnuite.

-    Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import se folosesc in cazul in care produsele indigene au costuri de productie mai ridicate decat cele ale concurentei,

sau daca preturile pe piata internationala scad, produsele externe devenind mai competitive. In acest caz tarile importatoare stabilesc preturi minime de import, care sunt foarte apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele indigene, urcand astfel preturile de import ale produselor respective. Se urmareste protejarea ramurii industriale sau agricole vizate. Preturile maxime la import se folosesc in cazul in care unele tari incearca o ridicare artificiala a preturilor anumitor produse pe care le exporta.. Ca raspuns, tarile importatoare stabilesc preturi maxime de import, limitand nivelul acestora, astfel incat sa nu depaseasca preturile produselor indigene similare.

- Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la frontiera) denumite si bariere paratarifare. Acestea pot imbraca mai multe forme, printre care: taxa asupra valorii adaugate (TVA este un impozit general de consum care se percepe la fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, aplicandu-se de fiecare data numai la valoarea nou adaugata a fiecarui stadiu), taxa in cascada (se percepe pentru fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, dar se aplica la intreaga valoare a marfii, avand un caracter cumulativ), taxa de acciza (impozit perceput la produsele ce constituie proprietatea statului - bauturi, tutun, petrol, etc.), taxe oculte (percepute asupra bunurilor de consum productiv - echipamnete, mijloace de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra documentelor de transport), taxe sanitare, taxe consulare, etc.

-    Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de retorsiune)    se aplica ca masuri de raspuns  fata de o politica comerciala neloiala (de dumping sau de subventionare a exporturilor).

-    Depunerile prealabile in valuta la import, prevad obligatia importatorilor de a depune in contul organelor vamale o anumita cota in valuta din valoarea probabila a viitorului import.Sumele depuse nu sunt purtatoare de dobanda, astfel ca importatorul va cauta sa compenseze acest lucru, fie prin ridicarea preturlui la produsul importat, fie prin negocierea unui pret mai scazut cu exportatorul. Aceasta masura descurajeaza de regula importurile.

 

c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile. Acestea cuprind:

-    evaluarea marfurilor in vama (evaluarea vamala), caz in care organele vamale utilizeaza drept baza de impunere, cel mai ridicat pret din cele practicate la produsul importat (conform GATT exista cinci metodologii de evaluare vamala)

-    utilizarea documentelor numeroase si complicate, precum si a formalitatilor greoaie la import, care impiedica schimburile comerciale internationale.

 

d) Bariere netarifare care implica participarea statului la activitatile comerciale. In cazul acestora se disting:

-    achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii cumparate de stat, ce devin bariere netarifare daca dau prioritate firmelor nationale comparativ cu cele straine,

-    comertul de stat, prin care unitatile economice de stat beneficiaza de avantaje privind impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele particulare,

-    monopolul statului asupra importurilor unor produse de prima importanta economica(cereale, titei, medicamente, etc.), fapt ce permite limitarea importurilor respective.

 

e) Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice). Din aceasta grupa fac parte:

-    normele sanitare si fitosanitare, care prevad conditii obligatorii si extrem de severe pentru marfurile importate,

-    normele de securitate, ce cuprind conditii de calitate, prescriptii tehnice, de igiena, de securitate,

-    normele de ambalare, marcare,etichetare, care ocazioneaza cheltuieli suplimentare si adesea intarzieri in derularea contractelor