ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

COMERȚ

Serviciul public de apărare națională

Poliția română

Ivașcu Raluca,

Grupa 343, seria B, Comerț

București

2012

1

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................2

ISTORICUL POLIȚIEI ROMÂNE.................................................................................................3

POLIȚIA ROMÂNĂ ASTĂZI........................................................................................................4

STRUCTURA POLIȚIEI ROMÂNE..............................................................................................5

COMPARAȚIE ÎNTRE POLIȚIA ROMÂNĂ ȘI POLIȚIA FRANCEZĂ..................................10

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................12

2

INTRODUCERE

Asigurarea climatului de normalitate civică, de ordine și siguranţă publică a reprezentat

permanent o prioritate pentru societate, care prin structurile sale specializate a căutat să identifice

cele mai eficiente forme și modalități de realizare a acestui obiectiv. Modelele diferite de

organizare a autorităţilor însărcinate cu asigurarea ordinii publice au determinat și abordării

diferite în planul aplicării acestora, bazate pe realităţile specifice fiecărei ţări. Ministerul

Administraţiei și Internelor a experimentat succesiv mai multe modele instituţionale care să

răspundă nevoilor de ordine și siguranţă publică ale comunităţii, prin elaborarea și punerea în

practică inclusiv a unor programe și strategii adaptate la situaţia operativă existentă într-o

anumită fază de dezvoltare socială.

Necesitatea armonizării și compatibilizării sistemului românesc de ordine publică cu cele

din statele Uniunii Europene a generat căutări permanente pentru realizarea unui cadru juridic și

acţional eficient care să răspundă transformărilor și obiectivelor preconizate în plan structural și

funcţional, prin asigurarea resurselor umane și financiare necesare materializării acestora.

În acest scop, procesul de elaborare și adaptare a legilor de funcţionare a Ministerului

Administrației și Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competențelor și

atribuțiilor acestora, precum și alinierea la standardele Uniunii Europene.

Evoluția generală a societății românești, caracterizată prin perpetuarea faptelor

infracționale care pun în pericol viața și integritatea persoanei, drepturile și interesele legitime

ale cetățenilor, impun reevaluarea și aprofundarea reformei la nivelul structurilor și

componentelor abilitate în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional, prin prezervarea

prioritară a ordinii și siguranței publice stradale.În funcție de resursele alocate, strategia ordinii și

siguranței publice stabilește structura, misiunile forțelor componente de ordine și siguranță

publică în sistem dual, logistică, modul de conducere și cooperare a acestor forțe.

Siguranța publică exprimă sentimentul de liniște și încredere pe care îl conferă serviciul

polițienesc pentru aplicarea măsurilor de menținere a ordinii și liniștii publice, a gradului de

siguranță al persoanelor, colectivităților și bunurilor, precum și pentru realizarea parteneriatului

societate civilă-poliție, în scopul soluționării problemelor comunității, al apărării drepturilor,

libertatilor și intereselor legale ale cetățenilor.

Starea de ordine și siguranță publică se realizează prin măsuri generale, de natură

economică, socială și politică, precum și prin măsuri speciale, cu caracter preponderent

preventiv.

3

ISTORICUL POLIȚIEI ROMÂNE

Pentru epoca modernă în sensul actual al expresiei, poliția ca structură cu organizare

specifică apare odată cu reorganizarea administrativă din 1831 pe baza Regulamentelor

Organice, în cadrul Ministerului Trebilor Dinlăuntru.

Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a

lui Mihai Viteazul (crearea instituției agiei), continuă cu domnia lui Mihai Șutzu, iar din 1806,

organele de pază și ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIȚIE.

În 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină

ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice,

atribuțiile poliției sunt extinse. În timpul Revoluției de la 1848 are loc reorganizarea poliției, prin

apariția instituției șefului poliției Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală.

La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite “Cronica polițienească” prin care, în cele

158 de articole, erau reglementate sarcinile “înaltei poliții” și "obișnuitei poliții”, ceea ce a

constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuții în organizarea și coordonarea

activităților polițienești.

Începând cu Legea de organizare a poliției a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860),

urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) și de Legea pentru organizarea poliției

generale a statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar raporturile

cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.

Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înființează Miliția. Toi elevii de miliție erau

mai mici de 1,65 m, aleși ca să fugă repede, la comandă. Apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27

decembrie 1989 se reînființează Poliția Română ale cărei competențe vor fi reglementate,

ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și prin Legea 218 din 23 aprilie 2002.

Din 1990, Poliția Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure

siguranța persoanelor, a colectivităților, drepturilor legitime ale cetățenilor, precum și a altor

drepturi prevăzute în acte internaționale la care România este parte.

În ultimii 200 de ani uniformele poliţiştilor au trecut prin transformări drastice. Dacă în

secolul XIX îmbrăcămintea oamenilor legii era compusă din pantalon, tunică şi o elegantă

pelerină maro împodobită cu motive orientale, în zilele noastre uniformele au devenit mult mai

practice şi comode şi au culoarea albastră.

4

POLIȚIA ROMÂNĂ ASTĂZI

Poliția Româna face parte din Ministerul Administrației și Internelor și este instituția

specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea

infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii. 

Activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează în

interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și

în executarea legii.

Programul și politicile de reformă ale Ministerului Administrației și Internelor au în vedere

alinierea Poliției Române la standardele Uniunii Europene, consolidarea ca instituție civilă în

folosul persoanei și comunității locale.

Potrivit unei statistici a Poliţiei Române în 2009 în fiecare zi au fost furate în medie 13

automobile, rezultând un total anual de aproape 5.000 automobile. Explicaţia este că Dacia 1300

- în toate derivatele sale - este printre cele mai vulnerabile modele în calea hoţilor şi poate fi

valorificată foarte uşor sub formă de piese de schimb. Din acest motiv statistica este umflată

artificial de modele pe care Poliţia nu le va mai recupera niciodată.

MUZEUL POLIŢIEI ROMÂNE- la 7 iulie 2000, într-o atmosferă de mare sărbătoare şi-a

deschis porţile publicului larg Muzeul Naţional al Poliţiei Române – singurul muzeu cu acest

profil din ţara noastră și se află în Târgoviște. Cu ocazia zilei Poliţiei Române, în incinta

Muzeului de Istorie situat pe Calea Victoriei, puteţi admira standul care prezintă transformările

din poliţie ce au avut loc în ultimii 200 de ani.

Muzeul Agentului de Poliţie este locul unde se poate rememora evoluţia istorică a

poliţistului, care în decursul vremii, s-a ocupat de liniştea şi ordinea comunităţilor locale. Acesta

se află în Câmpina, judeţul Prahova.

Inspectoratul General al Poliţiei Române, a lansat în octombrie 2011 un blog deschis

publicului larg, în care fiecare român poate să îşi spună păsul şi să adreseze întrebări. Aplicaţia

vine în completarea celorlalte proiecte implementate până acum de Poliţia Română, pagina de

Facebook, pagina de Twitter, pagina de Flickr, canal TV.

Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23.04.2002 data de 25 martie a fost desemnată Ziua

Poliţiei Române. Alegerea acestei date este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri aflat pe

primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române.

5

STRUCTURA POLIȚIEI ROMÂNE

Structura organizatorică a Poliției Române este prevăzută cu 59.195 de funcții, care, la

sfârșitul anului 2008, avea un procent de încadrare de 90%, respectiv 228 de polițiști la 100.000

de locuitori, dintre care 10,5 % sunt încadrate cu femei și 1,1% cu polițiști de altă naționalitate

decât cea română, cu o medie de vârstă de 36 de ani la funcțiile de execuție și 43 de ani și 5 luni

la cele de conducere.

În conformitate cu Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul polițistului, Poliția

Română a fost structurată în două corpuri, a fost demilitarizată, iar gradele militare ale

polițiștilor au fost echivalate cu grade profesionale.

Corpul ofițerilor de poliție

(cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare)

Rang Însemn

Chestor-general de poliție

Chestor-șef de poliție

Chestor principal de poliție

Chestor de poliție

Comisar-șef de poliție

Comisar de poliție

Subcomisar de poliție

Inspector principal de poliție

Inspector de poliție

Subinspector de poliție

6

Corpul agenților de poliție

(cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă)

În Art. 73 al acestei legi se specifică faptul că: la data intrării în vigoare a prezentei legi

gradele militare ale polițiștilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii și

studiilor fiecăruia, cu menținerea drepturilor câștigate anterior, după cum urmează:

A. Ofițerii de poliție:

a) sublocotenent devine subinspector de poliție;

b) locotenent devine inspector de poliție;

c) căpitan devine inspector principal de poliție;

d) maior devine subcomisar de poliție;

e) locotenent-colonel devine comisar de poliție;

f) colonel devine comisar-șef de poliție;

g) general de brigadă devine chestor de poliție;

h) general-maior devine chestor principal de poliție;

i) general-locotenent devine chestor-șef adjunct de poliție;

j) general devine chestor-șef de poliție.

B. Agenții de poliție:

a) maistru militar clasa a IV-a și sergent-major devine agent de poliție;

b) maistru militar clasa a III-a și plutonier - agent principal de poliție;

c) maistru militar clasa a II-a și plutonier-major devine agent șef adjunct de poliție;

7

Rang Însemn

Agent-șef principal de poliție

Agent-șef de poliție

Agent-șef adjunct de poliție

Agent principal de poliție

Agent de poliție

d) maistru militar clasa I și plutonier adjutant devine agent șef de poliție;

e) maistru militar principal și plutonier adjutant-șef devine agent-șef principal de poliție.

Inspectoratul General al Poliţiei Române are în subordine nemijlocită urmatoarele:

- Direcţia Cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă

- Institutul de Criminalistică

- Oficiul Național pentru Protecția Martorilor

- Revista Poliția Româna

- Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității

- Serviciul Administrativ

- Serviciul Independent pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale

ACTIVITĂŢIILE DESFĂŞURATE DE POLIŢIA ROMÂNĂ ÎN ANUL 2011:

În anul 2011, Poliţia Română şi-a îndeplinit misiunile stabilite prin legea de organizare şi

funcţionare, aceea de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a

proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi

liniştii publice, în condiţiile legii.

Au fost elaborate 461 analize, studii, cercetări şi 51 sondaje de opinie pentru identificarea

riscului de victimizare şi a incidenţei percepute a anumitor tipuri de infracţiuni. În cursul anului

2011 au fost iniţiate şi dezvoltate 244 de proiecte şi 193 de campanii de prevenire în cadrul

cărora s-au abordat, secvenţial, diferite genuri de infracţiuni circumscrise domeniilor prioritare.

Formaţiunile de combatere a criminalităţii organizate ale Poliţiei Române au identificat 728

grupuri de crimă organizată: 212 – trafic de persoane, 174 – finanţarea terorismului şi spălarea

banilor, 97 – criminalitate informatică, 245 – trafic şi consum de droguri.

Aportul poliţiştilor pentru stoparea infracţionalităţii de maximă periculozitate, s-a

concretizat prin destructurarea a 287 (+0,35%) grupuri organizate şi coordonate, în scopul

comiterii de infracţiuni grave, în înţelesul Legii nr. 39/2003, formate din 2.405 persoane

(+13,23%) care au fost trimise în judecată; 47% dintre membri acestora au fost arestaţi.

În acest moment, Poliţia Română, prin structurile sale specializate, documentează

activitatea infracţională a altor grupări ale căror preocupări din zona criminalităţii organizate se

desfăşoară pe teritoriul ţării, unele cu conexiuni externe.

8

În urma acţiunilor desfăşurate în anul 2011, sub coordonarea D.I.I.C.O.T., ori în acţiunile

proprii de urmărire penală, poliţiştii au ridicat în vederea confiscării: 933.137 euro, 1.074.186

dolari SUA, 14,25 kg. aur, 781.000.000 lei – sume şi cantităţi provenite din operaţiuni ilicite, 612

cărţi de credit false, 496,52 kg. droguri (dintre care 204,09 kg. droguri de mare risc, 292,42 kg.

droguri de risc) şi 21.084 comprimate. De asemenea, au fost instituite sechestre asiguratorii

pentru 158 imobile, fiind ridicate în vederea confiscării 257 autoturisme.

Infracţiunile stradale sesizate se menţin aproximativ la nivelul anului trecut. Astfel, în anul

2011 au fost sesizate 47.438 infracţiuni stradale (+ 0,3%). Infracţiunile stradale sesizate

reprezintă 6,5% din totalul infracţiunilor sesizate la nivel naţional, 92,5% fiind comise în mediul

urban. De remarcat este faptul că, a crescut cu 5% numărul infracţiunilor constatate în flagrant.

Din totalul infracţiunilor stradale sesizate, doar 7,7% au fost comise cu violenţă,

înregistrându-se o creştere cu 4% faţă de anul 2010. Cele mai grave infracţiuni sesizate, comise

în stradă, s-au diminuat (omorul cu 17%, violul cu 17%, tentativa de viol cu 12%, loviturile

cauzatoare de moarte cu 25% şi ultrajul cu 19%).

Infracţiunile de furt, au scăzut cu 2%, în general, prin prisma reducerii furturilor din

societăţi comerciale (-19%), de auto (-23%), din auto (-6%) şi a celor de componente din

exteriorul maşinii (-8%). Opus acestui trend, s-au înregistrat creşteri la furturile din buzunare,

poşete, genţi (+16%) şi de plăcuţe de înmatriculare (+8%).

Referitor la rezultatele obţinute în cursul anului 2011 de Poliţia Română în domeniul

prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, datele statistice relevă faptul că, în această perioadă, au

fost constate un număr de 16.342 infracţiuni (14,49%). Din totalul infracţiunilor, un număr de

13.409 ( + 9,69%) au fost constatate de poliţia de investigare a fraudelor ( respectiv 82%).

Pentru săvârşirea acestor infracţiuni au fost cercetate 10.864 persoane, cu 850 mai multe

faţă de 2010 (creştere cu 8,49%). Ca urmare a infracţiunilor de natură economico – financiară,

prejudiciul cauzat este de 24.871.660.500 lei (+133,4%), din care a fost recuperat 1.867.231.600

lei (+305,7%). În cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, prejudiciu cauzat este de 3.784.172.900

lei, (+269,6%), din care a fost recuperat 815.182.110 lei (+549,8%).

Au fost înaintate la Parchet, cu propunere de declinare a competenţei, 1.049 dosare penale,

ce au ca obiect 4.692 fapte penale, fiind deferite parchetelor 3.329 persoane, iar 911 la D.N.A.

Au fost implicate în fapte de corupţie 1.332 persoane cu funcţii de conducere (393 deferite la

D.N.A.). Evoluţia înregistrată în cursul anului 2011 a principalilor indicatori privind dinamica

accidentelor grave de circulaţie, confirmă pentru al treilea an consecutiv, menţinerea trendului

descendent al victimizării participanţilor la traficul rutier înregistrat la nivel naţional.

9

Reducerile faţă de anul 2008, an de vârf în ceea ce priveşte numărul şi consecinţele

evenimentelor de acest gen, fiind de 13% la total accidente grave, 34,2% la persoane decedate,

7,15% la răniţi grav şi 4,4% la răniţii uşor rezultaţi din accidente grave.

De altfel, această diminuare substanţială a riscului rutier a fost reliefată şi în cadrul

ultimului Raport PIN al Consiliului european pentru siguranţa transporturilor rutiere (E.T.S.C.),

care menţionează progresul României în planul siguranţei rutiere, de la 142 de persoane decedate

la milionul de locuitori în anul 2008, la 96 persoane decedate la milionul de locuitori la finele

anului 2011. Este pentru prima dată de la începutul anilor ’90, când numărul persoanelor

decedate în accidente de circulaţie a scăzut în jurul valorii de 2.000, în condiţiile unui context

rutier total diferit, caracterizat de creşterea exponenţială a parcului auto şi a numărului

posesorilor de permis de conducere şi o infrastructură subdimensionată şi insuficient

modernizată, la care se adaugă un nivel scăzut de educaţie rutieră.

Pentru perioada următoare, activitatea Poliţiei Române va fi focalizată pe îndeplinirea

celor 6 priorităţi identificate de conducerea I.G.P.R.:

1. Destructurarea grupărilor infracţionale de crimă organizată şi judiciare;

2. Intensificarea acţiunilor şi măsurilor de combatere a fenomenului infracţional ce prejudiciază

bugetul consolidat al statului (evaziune fiscală, contrabandă, spălarea banilor, criminalitatea

specifică achiziţiilor publice);

3. Optimizarea capacităţii de acţiune a structurilor de siguranţă publică pentru creşterea

gradului de securitate a cetăţeanului;

4. Orientarea pregătirii profesionale continue în concordanţă cu noile concepte implementate şi

pentru îndeplinirea obiectivelor asumate;

5. Gestionare corespunzătoare a resurselor umane, financiare şi logistice;

6. Creşterea gradului de vizibilitate al Poliţiei Române pe plan intern, european şi internaţional.

Poliţia Română va continua să îşi dezvolte şi modernizeze metodele de aplicare a legii şi să

îşi perfecţioneze lucrătorii.

Mașina de poliție originală este Dacia Logan. Poliția Română a primit dea lungul timpului

un Seat Leon Cupra de 240 CP pentru patrularea pe Autostrada Soarelui, cel mai puternic model

de la Rutieră, un modelul oferit de Porsche Romania a fost dotat cu toate sistemele specifice

mașinilor care patrulează pe drumurile publice, accelerează de la 0 la 100 km/h în doar 6,4

secunde și atinge o viteză maximă de 247 km/h. Modelul are sistem de avertizare optică acustică

Federal Signal.

10

COMPARAȚIE ÎNTRE POLIȚIA ROMÂNĂ ȘI POLIȚIA

FRANCEZĂ

În Franţa, Poliţia Naţională este componentă a poliţiei civile. Este ca și poliția română o

instituţie a statului ce aparţine de Ministerul de Interne şi de colectivităţile teritoriale. Poliţiştii

francezi sunt funcţionari ai statului. Numărul de telefon pentru cazuri de urgenţă este 17 sau ca și

în cazul nostrum 112. Apelul este gratuit şi tot timpul la dispoziţia cetăţenilor.

Înfiinţarea acestei instituţii este fondată cu ajutorul declaraţiei drepturilor cetăţenilor din

1789, ce are valoare constituţională.

Pentru că România pe plan administrativ deși este împărțită în „județe”, (exact ca și Franța

în „departamente”), ea ramane totuși o țară predominant rurală, pe când Franța, este urbanizată

într-un procent de peste 95%. În consecință, pe de o parte, dacă termenul de „Poliție Națională”

în Romania poate să corespundă „oarecum” termenului de „Poliție Națională” francez, cel de

„Poliție Municipală” în Romania ar fi neadecvat.

Poliția Națională aparținând Ministerului de Interne, în cadrul căruia constituie una din

direcții principale, DGPN (Directia Generala a Poliției Naționale) ea este formată din:

•DCSP (Direcția Centrală a Securității Publice, 78.000 de funcționari)

•DCCRS (Direcția Centrală ale Companiilor Republicane de Securitate

•DCPAF (Direcția Centrală a Polițiilor Aerului și ale Frontierelor)

•DCPJ (Direcția Centrală a Poliției Judiciare)

•DCRI (Direcția Centrală de Informații Interne, 4.000 de funcționari)

•DAPN (Direcția Administrației PN)

•DFPN (Direcția de Pregătire – Formare a PN, 3.200 de funcționari)

•SCTIP (Serviciul de Cooperare Tehnică Internațională a Poliției, 243 de funcționari de poliție)

•SPHP (Serviciul de Protecție ai Înalților Funcționari și Personalități Publice, 600 de persoane),

•IGPN (Inspecția Generală a Poliției Naționale), numită si „Police de Police” („Poliția Poliției”)

Conform legii din 21 ianuarie 1995 de orientare și de programare relativă la securitate,

apare în Franța noțiunea de „coproducție a securității”. În 1999, Statul înfințează un CSI

(Consiliu de Securitate Internă) în vederea dezvoltării unui alt tip de Poliție, numită ulterior PP

(„Poliție de Proximitate”). PP se caracterizează prin faptul că ea nu este o Poliție de tip OP

(Ordine Publică) care apară instituțiile statului, ceea ce în trecut era asigurat de catre PN. Ea nu

este nicio PI (Poliție de Intervenție) și nici una de investigație, ci o Poliție care asigură protecția

11

persoanelor și a bunurilor private (ale cetățeanului). Ea este implantată în Franța din ce în ce mai

mult în zonele urbane, în cartiere „sensibile” sub o nouă formă de UTeQ (Unités Territoriales de

Quartier/Unitati Teritoriale de Cartier) al DCSP (Direcției Centrale de Securitate Publică) al PN.

În Romania, creșterea și diversificarea formelor de manifestare ale criminalității

demonstrează necesitatea unei noi abordări conceptuale a locului și rolului poliției în

comunitate. Tendințele actuale ale infracționalității, crima organizată, violența la nivel

individual, intrafamilial și de grup, amploarea faptelor penale de natură economică și a celor care

determină accentuarea sentimentului de insecuritate personală, impun o orientare flexibilă a

strategiilor de acțiune necesare activității poliției la schimbările din societate, care influențează la

rândul lor criminalitatea. 

Ca o consecință a acestor fenomene este mai mult decat utilă o extindere a interesului în

relațiile poliție-comunitate, urmărindu-se elaborarea unor metodologii de acțiune care să aibă la

bază principiile descentralizării și al strânsei interacțiuni între cetățeni și polițiști, în calitate de

coautori ai siguranței publice. 

Această filosofie se bazează pe convingerea că identificarea și diminuarea factorilor care

favorizează criminalitatea depinde de instituirea unor forme noi de relații între poliție și

persoanele din comunitate, care să permită acestora din urmă participarea activă la stabilirea

priorităților activității poliției și implicarea ei în eforturile de ameliorare a calității vieții.

12

BIBLIOGRAFIE

1. www.insse.ro

2. www.observator.ro/evaluarea-activitatii-desfasurate-politia-romana-anul-2011-133643.html

3. www.politiaromana.ro

4. http://www.presaonline.com/stiri/de-la-cititori/reforma-politiei-romane-politia-romana-incotro-682217.html

5. ro.wikipedia.org

13