PORTOFOLIU LA DISCIPLINA SOCIOLOGIE

GALATANU VLAD

XI-a F

COLEGIUL NA. GH. ROCA CODREANU

PROFESOR: MOCANU MONAConinul portofoliului:-referat/referate

Structura referatului/referatelor:

-1. Poligamia i monogamia (definiie, articole)-2. Dinamica structurilor familiale (noiuni mult mai ample)MONOGAMIE SI POLIGAMIE

Forma de mariaj monogam n care pe un timp dat o persoan este cstorit cu o singur alt persoan este cea mai rspndit din lume. Totui n multe societi este permis i cstoria multipl, poligamia cu cele dou forme ale sale: poliginia un brbat este cstorit concomitrnt cu mai multe femei; i poliandria- o femeie are n acelai timp mai multi soti. Cazurile de poliandrie sunt rare- doar in cateva regiuni restranse din india, nepal, oceanul pacific si cateva populatii din africa centrala.

Poligamia este puternic corelata cu factori economici. Poligamia elitista este practicata de indivizi ce au resurse sa intretina mai multi parteneri conjugali, casatoria multipla fiind un lux. Poligamia populara reprezinta o uniune intre persoane pentru maximizarea beneficiului economic si eficientizarea alaptarii si ingrijirii copiilor, in conditiile poliginiei o femeie aloccand mai mult timp progeniturilor ei. date fiind anumite caracteristici geografice, demografice si economice, mariajul poligamic popular este mai degraba o necesitate decat un lux.

Casatoria este de a asigura, intre doua persoane, o legatura bazata pe responsabilitat si fidelitate, ce reprezinta si reactualizeaza legatura vesnica stabilita de Dumnezeu.

John breck, darul sacru al vietii, ed. Patmos, cluj napoca , 2001

Un studiu efectuat pe 6.800 de cupluri din Statele Unite a dezvluit o tendin de cretere a monogamiei n rndul adulilor, fie ei heterosexuali sau gay.

Publicat n jurnalulFamily Process, studiul indic o turnur hotrt spre monogamie. "Exist n mod vizibil mai puin activitate sexual extraconjugal n anii 2000 fa de aniii 1975," a declarat Robert-Jay Green, unul dintre cercettorii care au participat la studiu.

Se pare c un factor de influen pentru aceast schimbare l constituie contientizarea pericolului HIV/SIDA i al altor boli cu transmisiune sexual, care i-au convins pe oameni s fie mai rezervai dect cu 25 de ani n urm, fa de ideea sexului n afara relaiei.

Un alt factor este creterea ratei de acceptare n societate a relaiilor de tip homosexual. Emily Hech-McGowan, reprezentant al Consiliului Family Equality confirm pentru USA Today c astzi "cuplurile formate din parteneri de acelai sex se simt mai confortabil recunoscndu-i n societate orientarea i constrund familii.

Un soie, doi soie: estem bogat, bre! Aferim!

Poligamia poate s fie o convingere religioas, aa cum este i monogamia. Cretinii cred n cstoria de tip monogam pentru c prima familie creat de Dumnezeu a fost format dintr-un so i o soie. Susintorii relaiilor poligame i argumenteaz ns poziia tot pe baza crilor Bibliei. i s-ar prea c au dreptate...

Biblia prezint mai multe familii de poligami i, n unele dintre cazuri, este vorba despre brbai renumii pentru credina lor i pentru modul n care Dumnezeu a comunicat cu ei. Pot fi amintii patriarhul Avraam, care a fost gata s-i sacrifice fiul la porunca lui Dumnezeu, patriarhul Iacov, regele David, despre care Dumnezeu a zis c este om dup inima Lui" (1 Samuel 13:14), sau chiar regele Solomon, proverbial pentru nelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu (1 mprai 3:10-14).

Anularea legii anti-poligamie este dezbtut, n aceste zile, n Canada, care ar putea s devin prima ar din Occident unde cstoriile poligame s fie permise. Poligamie exist i n lumea musulman, ns diferena o face, n cazul rilor occidentale, faptul c poligamia este justificat de unii prin exemple clare i incontestabile din Biblie. Unii dintre eroii credinei au fost bigami sau poligami. Solomon rmne proverbial nu doar prin nermurita-i nelepciune, ci i prin haremul su fabulos, care includea 700 de neveste i 300 de concubine (1 mprai 11:1-3).

Biblia nu conine nici mcar o fraz n care poligamia s fie condamnat explicit de Dumnezeu. Aseriunea lui Pavel din 1 Timotei 3:2, precum c episcopul trebuie s fie brbatul unei singure neveste" nu era o porunc mpotriva poligamiei, ca i cnd membrii laici ai Bisericii ar fi avut aceast opiune (a se vedeastudiul profesorului Ekkehardt Mueller, paginile 2 i 3), ci un ndemn la fidelitate n cadrul cstoriei.

Cazurile de poligamie din Biblie ne permit ns cteva observaii utile.

Primul bigam menionat n Biblie este Lameh, care s-a cstorit cu Ada i cu ila (Geneza 4:19). Nu ni se spune nici dac e bine, nici dac e ru. tim ns c Lameh era un om rzbuntor i mai tim c provenea din linia genealogic a lui Cain. Cititorii Bibliei observ uorcontrastul dintre linia genealogic a lui Set- oameni credincioi lui Dumnezeu -i linia genealogic a lui Cain, cel care s-a rzvrtit mpotriva lui Dumnezeu. Dac pe linia lui Set, al aptelea patriarh este Enoh (luat la cer pe cnd era nc n via, datorit credinei sale deosebite n Dumnezeu), pe linia lui Cain, al aptelea descendent de la Adam este - surpriz! - poligamul Lameh. Contrastul ntre cei doi numru' 7" este evident. Lameh, descendent din linia genealogic a rzvrtirii, devine primul poligam, iar autorul biblic a considerat c acest detaliu merit s fie punctat n contextul neascultrii fa de Dumnezeu.

Avraam, prietenul lui Dumnezeu" (Iacov 2:23), era cstorit cu Sara. Soia lui nu avea ns copii. Un vechi obicei specific Orientului antic le permitea brbailor s i ia o a doua soie, pentru ca s poat obine un motenitor. Sftuit de soia lui, Avraam i-a luat o astfel de concubin, respectiv pe egipteanca Agar. Unii comentatori ai Bibliei noteazsimilitudinea surprinztoare dintre ndemnul Sareictre Avraam (intr te rog la roaba mea... Avram a ascultat cele spuse de Sarai. Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, i a dat-o de nevast brbatului su... El a intrat la Agar... - Geneza 16:2-4)i ndemnul pe care Eva i l-a dat lui Adam(Femeia a vzut... c pomul era de dorit... A luat deci din rodul lui i a mncat; a dat i brbatului ei, care era lng ea, i brbatul a mncat i el" - Geneza 3:6). Al doilea caz a fost o nclcare clar a poruncii lui Dumnezeu, iar autorul crii Geneza pare s sugereze prin paralelismul su c i gestul lui Avraam de a-i lua o concubin a fost o rzvrtire mpotriva ordinii stabilite de Dumnezeu prin actul creaiei. Lectura naraiunilor despre Avraam ne arat c Dumnezeu nu o numete niciodat pe Agar soia lui Avraam", ci doar sclava Sarei".

David i Solomon au avut soii numeroase, iar contextul biblic ne las s nelegem c aceste cstorii erau, de fapt, o form de a ncheia aliane politice cu triburile i naiunile vecine. Loialitatea multor lideri de clan sau a unor principi a fost cumprat prin astfel de cstorii. Haremul regal al lui Solomon includea femei moabite, amonite, edomite, sidoniene, hitite etc. Interesant este c acest apetit anormal al lui Solomon pentru cstoriile multiple este notat de Biblie n a doua parte a vieii sale, tiut fiind c aceasta a fost o perioad de decdere moral i spiritual a regelui evreu. Spre sfritul vieii, cuprins de regrete, Solomon i red lui Dumnezeu locul cuvenit n viaa sa i scrie cartea Eclesiastul, n care, ntre altele, amintete c a avut o mulime de femei" (2:8) i concluzioneaz c totul a fost deertciune i goan dup vnt" (2:11). Biblia noteaz c Solomon a strns mult aur i argint (1 mprai 10:14-27), a adus muli cai din Egipt (1 mprai 10:26.28-29) i a avut sute de neveste i concubine (1 mprai 11:1-3). Legea mpratului, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise, cu sute de ani nainte de naterea lui Solomon, preciza clar c mpratul nu trebuie s aib muli cai (semn al ncrederii n propriile fore militare, nu n Dumnezeu), nu trebuie s strng aur i argint i nu trebuie s aib un numr mare de neveste (Deuteronomul 17:16-17). Iar Biblia sugereaz c Solomon nu a inut cont de aceast lege a lui Dumnezeu.

Aceste exemple arat c lectura atent a Bibliei i studierea contextului n care este menionat n Biblie fiecare caz de poligamie l pot ajuta pe cititor s i formeze o opinie, n ciuda faptului c Biblie nu conine o interdicie clar.

Practicarea poligamiei de ctre unii dintre oamenii care au crezut n Dumnezeu nu este un argument n favoarea acestei practici.Dumnezeu a permis unele lucruri, dar nu le-a iniiat, nici nu le-a ncurajat. Oamenii care I s-au nchinat lui Dumnezeu sunt menionai, uneori, n contextul nclcrii standardelor stabilite de Dumnezeu - consum excesiv de alcool, poligamie, sclavie, divor. Tcerea lui Dumnezeu nu le justific. El S-a revelat unor oameni care triau n anumite contexte sociale i culturale i a inut cont de acest lucru. Eliminarea poligamiei, ca i a sclaviei, s-a fcut treptat. n crile Noului Testament nu mai ntlnim niciun caz de familie poligam, iar detaliul este relevant. n Biserica primar nu exist brbai cu mai multe soii, semn al unor convingeri clare n aceast privin. ncercarea unora de a obine legislaii favorabile acestei practici poate s fie justificat prin apelul la libertatea religioas, dar n nici un caz nu poate s fie argumentat pe baza Bibliei.

Familia primordial, atunci cnd toate erau foarte bune" (Geneza 1:31), a fost o familie monogam. Mai trziu, Iisus Christos a atras atenia, n contextul unei dezbateri despre divor, c la nceput nu a fost aa" (Matei 19:8).nceputul rmne standardul. Vorba unui htru: dac Dumnezeu i-ar fi fcut mai multe soii lui Adam, acesta ar fi rmas fr coaste!

DINAMICA STRUCTURILOR FAMILIALE

1. Promiscuitatea, poliginandria, poligamia si monogamia

Originea familiei nu poate fi pe deplin elucidata, deoarece nici o forma de organizare sociala nu apare cristalizata dintr-o data. Inceputul este imperceptibil, greu de stabilit in timp (M. Voinea, 1993).

Totusi, majoritatea cercetatorilor au emis pentru perioada timpurie a umanitatii ipoteza promiscuitatii (domina instinctul sexual) (L. Morgan, J. Bachofen etc.).

Promiscuitatea vizeaza interactiuni sexuale nediscriminatorii, neinfranate, in afara casatoriei (sex in afara regulilor).

In societatile promiscue, orice barbat poate fi eligibil pentru contactul sexual cu orice femeie, nefiind respectate barierele sau legaturile de sange (astfel de interactiuni sunt caracteristice celor mai multe dintre speciile animale; sexualitatea lor nu este guvernata de reguli culturale se bazeaza pe relatii de sange si de varsta si de prohibitii elaborate de clan de exemplu, tabuul incestului).

Actualmente, promiscuitatea este incompatibila cu anumite tipuri de organizare umana. Daca s-ar fi ingaduit libertinajul sexual nelimitat, problemele create de gelozie si conflicte ar fi fost insurmontabile.

Cea mai veche forma a familiei este reprezentata de casatoria in grup (poliginandria) (semnalata de primii antropologi: Frazer, Morgan, Westmarch, Briffault etc.), reprezentand casatoria intre cativa barbati si cateva femei.

Este putin probabil sa fi existat in orice societate o dominanta a acestui tip de uniune familiala. Este vorba mai degraba de un construct teoretic, decat de o forma matrimoniala institutionalizata. Desi existenta relatiilor sexuale in grup se practica, totusi, casatoria in grup este, in fapt, inexistenta.

In istoria formelor de viata familiala, variatia geografica a cutumelor, moralei, factorilor religiosi, socio-culturali explica existenta unor forme specifice de organizare a vietii familiale, dintre care poligamia si monogamia sunt fundamentale. Criteriul de baza care le desparte se refera la practicile sexuale si maritale dominante, la specificul relatiei barbat-femeie, relatie caracterizata prin 3 factori (Kephart si Jedlika, 1988): gradul de unitate al relatiei, numarul partenerilor in relatie si prezenta/absenta coitului.

Poligamia reprezinta un principiu acceptat de unele popoare, conform caruia casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri ai celuilalt sex. Ea are doua forme: poliandria si poliginia.

1. Poliandria este definita de Levinson si Malone drept forma de familie alcatuita din o femeie-mama, copiii ei si doi sau mai multi barbati. Dar, pentru ca o familie sa fie considerata poliandrica, fiecare dintre soti trebuie sa fie tatal a cel putin unuia dintre copiii femeii. Barbatii, cel mai adesea, sunt frati sau asociati in diferite afaceri.

Poliandria este destul de rara, fiind asociata cu conditiile grele ale existentei (barbatii sunt mai apti sa faca fata conditiilor vitrege de viata; este acceptat infanticidul fetitelor ex. populatia Todas). Determinarea paternitatii este o problema, iar sentimentul geloziei trebuie tinut sub control constant. Societati poliandrice cunoscute: Todas (India), Sherpa (Nepal), taranii din Tibet, Kandyan Sindhalese din Sri Lanka si Marquesans din Polinezia.

2. Poliginia casatorirea unui barbat cu una sau mai multe sotii. Este o forma foarte raspandita, chiar si in societati in care domina monogamia. Este larg practicata in Africa, dar este condamnata de Biserica in tarile de religie crestina. Pentru a putea supravietui, o familie poliginica trebuie sa functioneze dupa reguli foarte stricte si clare, in care afectiunea sa fie egal distribuita din partea sotului.

In anumite societati poliginice, echitatea poate fi intarita prin restrangerea casatoriei multiple la surorile primei sotii sororal polygyny un angajament prin care barbatul se obliga sa-si ia toate nevestele din acelasi grup familial. Astfel, cand o sotie decedeaza sau este sterila, ea este inlocuita de una din surorile sale.

In mod similar, exista si o practica prin care un barbat este obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui sau decedat levirate.

!!! Pentru mai multe informatii, a se vedea si P. Ilut, Sociopsihologia si antropologia familiei (2004, pp. 81-83).

Monogamia reprezinta forma de casatorie intre un singur barbat si o singura femeie (cea mai raspandita in lume).

Se discuta despre 2 tipuri de monogamie:

1. Monogamia seriala casatoria dintre un barbat si o femeie, permitand recasatorirea dupa divort sau disolutie;

2. Monogamia stricta casatoria unui singur barbat cu o singura femeie pana la vaduvie, sau chiar mai restrictiva, nepermitand recasatorirea dupa moartea unuia dintre soti.

Familiile monogame cele mai cunoscute si care au avut ponderea cea mai importanta de-a lungul timpului sunt familia extinsa (caractersitica societatii traditionale) si familia nucleara (specifica societatii moderne).

Institutul pentru familie Vanier (1994) a descris urmatoarele tipuri de familie:

a) familii nucleare compuse din 2 parinti si unul sau mai multi copii biologici sau adoptati, care locuiesc impreuna;

b) familii extinse compuse din parinti, copii, unchi, bunici si alte rude de sange care locuiesc impreuna sau nu;

c) familii amestecate/recombinate/reconstituite compuse din parinti care au divortat, s-au recasatorit si au format o noua familie, care include copiii din prima casatorie a unuia sau a ambilor parteneri si/sau din aceasta casatorie;

d) familii fara copii, reprezentate de un cuplu;

e) familii cu un singur parinte, compuse dintr-un singur parinte (adesea mama), cu un copil sau mai multi;

f) cupluri care coabiteaza si casatorii conventionale aranjamente familiale, care nu legalizeaza mariajul.

Din 1972 acest Institut recunoaste cuplurile cu parteneri de acelasi sex, ca familii (cf. A. Baran-Pescaru, 2004).

2. Familia extins si familia nucleara

a) Familia extins (largita/compusa) se pierde ca debut i existen n memoria timpului i are n unele locuri i ri diferite variante. Familia extinsa reunete mai multe generaii (doua-trei) fiecare cu roluri precis atribuite i organizate ierarhic; subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, din cel putin doua familii nucleare bunici, parinti si copii si dispunand de un sistem de reguli si norme de convietuire care se perpetueaza de la o generatie la alta (ex: bunicii locuiesc cu un fiu/fiica cu familia este un tip de familie extinsa familia tulpina, P. Ilut).

Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant. Alegerea partenerului este fcut de prini, se bazeaz pe respectarea unor norme privind proveniena, poziia social si economica a acestuia.

Familia extins promoveaz un coeficient de integrare, siguran i de apartenen destul de ridicat. Sistemul valorilor etico-religioase, culturale are un grad mai mare de transmisibilitate. Patternurile educationale sunt mai rigide, iar asteptarile intregii familii fata de fiecare membru al sau mai uniforme, mai previzibile. Sunt afectate insa, relaiile familiale intime, ntruct evoluia lor se subordoneaz modelului, filonului parental, autocratic i autoritar.

Funcia esenial a acestui tip de familie este reproducerea grupului social i nu dezvoltarea personalitii partenerilor. Desi se produc nemeroase conflicte intra si intergenerationale, familia extinsa ridica bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).

Pe parcursul secolului XX, familia extinsa a scazut ca preponderenta. Aceasta schimbare este asociata cu cresterea mobilitatii, cu diminuarea responsabilitatilor financiare a copiilor fata de parintii care imbatranesc.

b) Familia nucleara (conjugala, simpla)

Revoluia industrial, cu efectele sale sociale, economice a condus treptat la nlocuirea familiei tradiionale extinse cu familia conjugal sau nuclear alctuit din cei doi soi i copiii lor necstorii, proprii sau adoptai, care locuiesc si gospodaresc impreuna, impart responsabilitatile emotionale, economice si sociale. Familia nucleara este considerata familia intacta familia nu a trecut prin divort, separare, moartea unui partener.

Familia nuclear este familia reprezentativ pentru societatea prezent, fr a fi i cea mai des ntlnit (dup studiile lui O. Pocs, n multe ri, doar una din 3 familii este de acest fel, n unele societi ea nu reprezint dect 7-10% din totalul grupurilor familiale). In familia nucleara se asigura: cooperarea economic intre soi, relaiile sexuale ntr-un cadru legitim i responsabil, reproducerea si socializarea copiilor, care reprezinta, de altfel, insesi functiile familiei in general.

Spre deosebire de familia extinsa, conservatoare, autocratica, motivata de interese economice de cele mai multe ori, familia nucleara, in variantele ei sanatoase, armonioase, este o structura democratica, bazata pe: afectivitate, consens, egalitate si complementaritate a rolurilor de sot-sotie, precum si pe o participare crescanda a copiilor. Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului emotional, de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si aparteneta ale fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare personala.

Separarea cuplului conjugal de prini i de alte rude, frai, cumnate, a diminuat volumul familiei moderne si a indus creterea fenomenului de intimitate. De aici se contureaz o alt dimensiune specific familiei nucleare, creativitatea interpersonal, impus de necesitatea armonizrii rolurilor, de nevoia depirii situaiilor de stres intern i extern.

Alegerea partenerului este motivata de afectiune mutuala si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor.

Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cand sentimentul iubirii dispare, cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se explica, arata I. Mitrofan, de ce cuplul modern este mai expus instabilitatii, divortul emotional fiind mult mai frecvent decat divortul legal, dar ambele survenind cu o frecventa mereu in crestere in lumea contemporana. Exist nc destule persoane care se angajeaz n viaa de familie dar nu contientizeaz dac sunt pregtite sau dac sunt apte pentru a fi so, soie, printe. De aici apar dezamgirile, conflictele i chiar fracturile ntre vis, proiecie i realitate.

Pentru cstorie este nevoie de o pregtire premarital: informaii tiinifice, psihologice, sociale, igienice, educaionale, precum i atitudini facilitatoare: ataamentul fa de cellalt, ataamentul fa de copii i unitatea cuvnt-fapt.

ncepnd cu anii 1970, familia nuclear cunoate un regres accentuat. Din numeroasele explicaii posibile ale acestui fenomen se impun dou:

1. Schimbrile din mediul social: creterea independenei economice a femeilor, extinderea metodelor contraceptive, creterea nivelului de educaie, mobilitatea social i demografic; acest factor a produs o slbire a dependenei tinerilor de presiunea conveniilor familiei i a comunitii de provenien.

2. Aceste schimbari au avut ca urmare un adevrat avnt al idealurilor individualiste.

Pe acest fond (vezi miscarea feminista a anilor 60-70), n majoritatea societilor vest-europene, s-a extins ideea c familia nuclear ar avea un caracter opresiv, ca nu dezvolta personalitatea si ngrdeste evoluia sinelui.

RESTRUCTURARI IN FAMILIA CONTEMPORANA

Societatea contemporan cunoaste o serie de modificri de structur a familiei care reprezint noi tipuri de convieuire sau forme derivate ale acesteia. Aceste forme sunt reunite sub denumirea de familie restructurat, data de o mulime de configuraii familiale, tot mai des intalnite astazi: concubinaje, cstorii deschise, cupluri fr descendeni, familii reconstituite, celibatul, familii monoparentale etc. La baza lor se afl opiunea individual i capacitatea de modelare a rolurilor n funcie de context i structura de personalitate a individului.

Aceste configuratii desi foarte diferite au un punct comun: nici una nu indeplineste toate functiile atribuite in mod clasic institutiei familiale. Mai mult, fiecare configuratie tinde sa accentueze unele functii (celibatul functie economica, casatoria deschisa functie sexuala etc.) si sa minimalizeze altele sau chiar sa le ignore (cuplurile fara descendenti functia de socializare, familia monoparentala functia sexuala etc.) (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 48).

Tranzitia catre Noua Era (New Age/Epoca Varsatorului/Era Solara sau Halonomica) aduce cu sine proliferarea fara precedent a stilurilor de viata nenucleare, a neo-formatiilor familiare, substitute maritale sau simulacre, anticipand un viitor din ce in ce mai incert, o perspectiva din ce in ce mai haotica. Putem fi casatoriti, divortati, vaduvi, celibatari, putem trai impreuna cu cineva, pe langa cineva sau printre relatiile cuiva (Idem, pp. 47-48).

1. Alternative nonmaritale

Concubinajul (coabitarea consensuala, uniunea libera) este o form de cuplu familial alctuit din persoane de sex opus ntre care nu exist relaii de cstorie (autonomia personala reprezinta cea mai importanata valoare pentru cuplu).

Cuplul consensual realizeaz majoritatea funciilor ntlnite la familia nuclear i traverseaz aceleai probleme ca i familia cstorit (Mihailescu, 1993).

Coabitarea consensual are semnificaii diferite:

- poate fi doar o coabitare premarital, care precede cstoria neleas ca o variant de a spori ansele de alegere a partenerului cel mai indicat;

- poate fi un stil de via bazat pe o opiune reciproc adoptat pe termen lung sau chiar pentru ntreaga via.

Deceniul 8 (sec. XX) a marcat proliferarea uniunilor libere.

Cauze:

- este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna;

- dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal;

- satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior;

- se opteaza pentru calitatea relatiei, in defavoarea durabilitatii sale cu orice pret;

- este expresia unui protest subtil, refuzul mascat al unei societati constrangatoare, incerte, deceptionate (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 57);

- propaga regula fidelitatii liber consimtite.

Avantaje (J. Coleman, M., Rotrin):

- satisfactie sexuala crescuta;

- o mai mare posibilitate de se intelege pe ei insisi;

- posibilitate crescuta de realizare a compatibilitati;

- dezvoltarea deprinderilor interpersonale;

- un nivel economic ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice.

Dezavantaje (Coleman, 1988):

- limitarea prematura a experientei intalnirilor;

- perpetuarea rolului traditional al femeii (asigurarea sarcinilor domestice);

- investire emotionala inegala;

- reducerea numarului de prieteni;

- complicatii legale;

- dezinteres fata de functia reproductiva;

- partenerul nu are aceleasi responsabilitati fata de copiii ce nu sunt ai lui.

In spiritul celor aratate mai sus, P. Ilut (2005, p. 2005) arata: coabitarea apare oarecum ca o forma oficializata social a sexualitatii nonmaritale, dar ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insemnand o serie de avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constrangerilor maritale. Exista insa si dezavantaje: coabitarea este stigmatizata daca exista copii; nerecunoasterea de catre diferite institutii a drepturilor de cuplu oficial (asigurari medicale, imprumuturi bancare, mosteniri, impartirea bunurilor la despartire etc.).

In SUA, Danemarca, Suedia, Islanda, cobitarea dovedita (parteneriat domestic) a primit o recunoastere juridica (au unele drepturi ale mariajului propriu-zis).

Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate. Se opteaza pentru o cariera profesionala in locul vietii de familie, cariera procurand un stil de viata mai independent (timp liber, calatorii, cheltuieli personale etc.).

Celibatul atinge cote alarmante astazi, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc. (in 1978, in S.U.A., numarul persoanelor in varsta de 14-35 ani care traiau singure era de 4,3 milioane).

Si in Romania este vizibila aceasta tendinta. Explicatii: ponderea vaduviei, marirea varstei medii la casatorie etc. (in 2002, barbatii celibatari erau in proportie de 18%; femei, 10,6% - o parte di ei coabiteaza, dar sunt putine sanse sa se casatoreasca).

Dupa 35 de ani, arata specialistii in domeniu, sansele statistice de a deveni celibatar sunt mai mari, desi trebuie analizate diferentiat: mai scazute pentru barbatii cu studii superioare decat pentru muncitori, mai mari pentru femeile cu studii decat pentru cele fara studii.

F. Sigly considera ca barbatii evita femeile prea instruite deoarece se tem de pierderea unei parti din puterea lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale evita casatoria deoarece le ingreuiaza continuarea carierei profesionale) (apud. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 52).

L. Roussel (1989) considera ca barbatii divortati sunt mai dispusi sa-si transforme celibatul intr-o casatorie, dar recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor.

I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998) arata ca, in general, cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva .

Cauze obiective:

de ordin sexual (impotenta sexuala, vaginism, infantilism genital etc.);

cauze de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de inferioritate, sociofobie etc.);

cauze de ordin material (constrangeri economice, lipsa locuintei etc.).

Cauze subiective:

existenta unor imagini deformate asupra familiei si sarcinilor ei;

lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale si parentale;

psihotraume, datorate conflictelor conjugale grave din familia de origine etc.

Aceasta nu inseamna ca celibatul inseamna frustatie, neimplinire, cel putin pentru persoanele care il accepta deliberat si care nu au trait experienta mariajului. O serie de avantaje fac preferabil celibatul:

independenta economica si libertatea personala;

varietatea si schimbarea;

realizarea profesionala.

In acelasi timp, celibatul se confrunta cu o serie de probleme de ordin psihologic si social, cum ar fi:

sentiment de frustrare in raport cu rude, cunoscuti, prieteni, colegi care isi au familiile lor;

sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate;

sentimentul izolarii si abandonului;

sentimentul egoismului si individualismului;

sentimentul de insecurizare sociala, cu cat se inainteaza in varsta.

Consecintele celibatului:

se diminueaza nuptialitatea si natalitatea, antrenand dezechilibre demografice pe termen lung;

sunt maximalizate functiile economica si sexuala;

functia de socializare lipseste (acest model de menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor).

In 1982 s-a realizat un studiu care sa arate cat este realitate si cat este mit in judecatile populare despre persoanele singure (Cargan, Melko, apud Ilut, 2005, pp. 195-196). S-au dovedit a fi false reprezentari (mituri) urmatoarele:

persoanele singure sunt mai legate afectiv de parinti si de rude nu s-au constatat diferente semnificative;

persoanele singure sunt mai egocentrice dimpotriva, valorizeaza mai mult prieteniile si sunt mai implicati in treburile obstesti;

cei singuri au mai multi bani decat cei casatoriti;

persoanele singure sunt mai fericite - barbatii singuri sunt mai nefericiti.

Perceptii apropiate de realitate:

persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea celor casatoriti;

cei singuri au mai mult timp, oportunitati de loisir;

sunt insingurati (resimt mai intens singuratatea psihosociala)

De fapt, numarul celibatarilor inraiti este mic, marea majoritate tanjind dupa o legatura afectiva sigura si de durata.

Cuplul fara descendenti reprezinta o forma a restructurarii familiei, un model spre care se orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere (in tarile dezvoltate, intre 10/20% din populatia adulta casatorita); ponderea cea mai mare este intalnita la cuplurile urbane si la cele in care sotia urmeaza o cariera profesionala (Mihailescu, 1993).

In societatile traditionale, cuplurile fara copii erau putin frecvente si chiar dezaprobate, mai ales cand nu doreau copii. In societatea moderna, copiii nu mai reprezinta, din pacate, axul central al vietii de familie (cuplul sot-sotie este mai mult valorizat).

Se marcheaza astfel, mutatia de la familia axata pe copii la familia axata pe adulti (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 55).

Motive invocate de parteneri:

restrangerea sferei activitatii profesionale si de loisir;

responsabilitati parentale;

emanciparea femeii (libertatea de a fi mama a fost inteleasa ca o datorie fata de ceilalti);

dificultati economice;

lipsa unei politici sociale de incurajare si sprijin a tinerilor casatoriti.

Familia fara copii este o alternativa dorita, dar si impusa, in aceeasi masura!!!

Particularitati (M. Voinea, 1996):

nu asigura reproducerea biologica (functia principala a cuplurilor) si, ca urmare, nu realizeaza functia de socializare;

se maximizeaza functia economica si cea sexuala (mai tarziu, lipsa copiilor va fi regretata).

Familia monoparental este o structur familial asimetric, alctuit dintr-un singur printe i copiii si n urma unui deces, divor, abandon, adopiune, convingere celibatar, fie prin naterea copiilor n afara cstoriei. Este un tip frecvent mai ales n SUA - domin simitor numrul femeilor care ofer o asemenea experien de prini singuri.

n cadrul acestui tip de familie are loc o dilatare a rolului parental, dar mai ales la mamele cu posibiliti modeste se asociaz cu dificulti, nempliniri privind: supravegeherea permanent a copilului, ngrijirea n caz de boal, organizarea vacanelor, etc. Dilatarea se resimte i n preluarea unor patternuri autoritare , care pot declana nenelegeri, conflicte, impas sau devian de rol.

Societatea tradiional, dominat de familia extins a dezaprobat monoparentalitatea i a stimulat comportamentele sociale care ntr-o form sau alta i se opuneau. n schimb, n societatea modern, centrat pe familia nuclear, constituit din cei doi prini i copiii lor, mentalitatea asupra acestui tip de convieuire s-a modificat.

Cercetri recente psihosociologice subliniaz c este mai indicat pentru copil o familie monoparental dect una bntuit de certuri i probleme. (C. Ciuperc). Mai mult chiar, suport unele modificri i ipoteza conform creia copiii provenii din familii dezorganizate sunt mult mai expui riscului de a fi poteniali delincveni.

Cercetrile lui James Wilson i Richard Hernstein privind relaia dintre criminalitate i copiii provenii din familii destrmate au subliniat c majoritatea brbailor din nchisori proveneau din asemenea familii, dar aveau i prini care comiseser diferite infraciuni, i acetia provenind din medii vulnerabile. Pentru copiii provenii din acest tip de familie, efectele psihologice sunt mai puternice, mai dureroase asupra bieilor, asupra fetelor inciden mai mare avand-o efectele materiale. n aceste cazuri, cstoriile fetelor sunt mai puin stabile dect ale bieilor.

Concluzii:

parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe care societatea le atribuie institutiei familiale;

functia sexuala si cea reproductiva sunt minimizate;

menajele monoparentale se confrunta cu dificultati economice si socializatoare mai mari (mai ales pentru femei);

exista diferentieri si in functie de sexul copiilor proveniti din familii monoparentale baietii prezinta o rata mai mare la comportamente deviante decat fetele; casatoria fetelor are o stabilitate mai redusa (Mihailescu, 1993).

Problematica monoparentalitatii este foarte complexa, greutatile fiind cu atat mai mari cu cat varsta parintilor este mai mica. O categorie aparte este constituita de parintii-adolescenti (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).

Consecinte ale parentalitatii la adolescenti:

a) abandon scolar cu cat varsta este mai mica la nasterea copilului, cu atat sansa de a relua studiile scade; de aici, slujbe cu prestigiu social scazut, venituri mici, satisfactie scazuta in munca;

b) casatorie instabila datorita imaturitatii psihosociale;

c) relatia parinte-copil deficitara nerabdare, insensibilitate, inclinatia de a folosi pedeapsa fizica drept mijloc de educatie (lipsa maturitatii psihice a parintelui este un factor de risc important in dezvoltarea personalitatii copilului);

d) copilul parintilor adolescenti este expus unor riscuri biologice si psihologice foarte mari rata mortalitatii la copiii nascuti de adolescente o depaseste pe cea a copiilor mamelor de peste 20 de ani; cu cat varsta este mai mica (sub 15 ani) si se asociaza cu provenienta din medii sarace, cu atat riscul de a avea un copil subponderal, cu retard intelectual, diabet, handicapuri fizice, malformatii congenitale asociate este mai mare

Familia mixt ( reconstituita, reorganizata) reprezint o structur creat prin cstoria a doi prini singuri sau divorai fiecare cu sau fr copii i, eventual, cu copii comuni.

Familia mixt prezint urmtoarele caracteristici specifice:

-coabitarea comun a soilor n acelai spaiu,

-relaii ntre copii i prini vitregi sau relaii de alian,

-relaii afective de tip mixt (oferte i cereri), recompense i sanciuni.

Aceasta poate fi o soluie preferat dar necesit i depirea unui numr mare de dificulti ca: adaptarea printelui la un copil care nu-l accept, diferenele de opinii, conduite ntre noul so (soie) ca tatl (mama) vitreg privind ofertele i cererile propuse copiilor; condiiile materiale precare, la limit pun n pericol ateptrile soilor i mai ales ale copiilor, care vor rmne cu dorine nemplinite.

2. Simulacrele familiei actuale

Semi-casnicia, pseudo-casnicia, uniunile homosexuale, grupul comunitar sexual, swingers sun considerate experiente neofamiliale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 80-94).

I. Mitrofan (1989) discuta despre o patologie interactionala maritala, forme simptomatice ale crizei familiei nucleare.

A. Toffler (Al treilea val, 1983, p. 289) descrie familia in care tatal si mama locuiesc si lucreza in doua orase diferite, casatoriile in serie, casatoriile pe baza de contract, casatoriile homosexuale, comune, grupuri de persoane mai in varsta care se intalnesc pentru a imparti cheltuielile etc.

Semi-casnicia este o falsa casnicie, avand ca scop prelunigirea casatoriei din punct de vedere legal, in ciuda modificarilor si alterarilor de esenta, a degradarii relatiilor maritale. Se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii tensionale, conflictuale cronice si consta in adoptarea si exercitarea incompleta a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti (Ex.: unul din soti poate fi doar partial implicat in viata de familie, atat ca sot, cat si ca parinte, si simultan intr-o relatie adulterina - pentru aceasta, evita/abuzeaza de partenerul conjugal; isi exercita partial functiile parentale asigura suport financiar, dar nu si emotional etc.).

Un studiu realizat de I. Mitrofan in 1989 descrie, pe baza datelor obtinute, cateva variante ale semi-casniciei:

formula casa si copiii impreuna, sexul separat;

formula sexul impreuna, casa si copiii mai mult tu, distractiile separat;

formula sexul, partial impreuna, casa numai tu, distractiile partial impreuna, copii, mai ales tu, banii, mai ales eu.

Se constata in aceste formule maritale numeroase conflicte, rivalitati, violente cu impact negativ in socializarea copiilor; acestea sunt asociate frecvent cu alcoolismul, gelozia in contextul infidelitatii, lipsurile financiare, dezordinea in programul de viata.

Pseudo-casnicia (vietile paralele) reprezinta forma cea mai grava a psihosociopatologiei maritale; consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a rolului conjugal-parental; sunt aranjamente ale parintilor, pe criterii materiale.

Asadar, nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce, de obicei, economice si sociale (ex., casatoria de convenienta, in scopul rezolvarii unei situatii sociale specifice facilitati economice). De obicei, partenerii sunt implicati socio-afectiv si sexual in relatii extraconjugale, dar isi mentin statutul oficial datorita bunurilor materiale, copiilor etc.

Pentru copii, efectele sunt extrem de nocive: ofera modele comportamentale pseudomaritale, cu consecinte in constituirea atitudinilor antifamiliale.

Uniunile homosexuale

Legatura directa dintre nivelul hormonal si comportamentul homosexual nu s-a evidentiat. Atat la barbati, cat si la femei, homosexualitatea rezulta din complexe inconstiente (Adler vorbeste despre sentimentul de inferioritate, teama de esec); Sillamy (1996) arata ca la barbati, homosexualitatea este adesea o consecinta a unei educatii deficitare, iar la femei, rezultat al unei deceptii din copilarie, legate de descoperirea sexuala.

Functia sexuala reprezinta motivatia existentei uniunilor homosexuale relatiile sexuale: nota definitorie a convietuirii dintre doua persoane de acelasi sex.

Spre deosebire de lesbiene, barbatii homosexuali sunt mai putin orientati spre cuplu.

Apar probleme atunci cand exista copii proveniti din mariaje heterosexuale probleme privind maturizarea psihologica a copilului ca adult. Coleman (1988) arata riscul crecut de adoptare a unor atitudini rejective fata de sexul opus, datorita modelului socio-educational si cultural.

Ce comportament afectiv este potrivit pentru acest copil???

Grupul comunitar sexual (dupa anii 60-70) replica si o formula de protest la adresa restrictiilor impuse de familia strict monogama (fidelitatea, spre ex.). Acestea nlesnesc depirea egalitii, fidelitii, propun expectane amoroase multiple, consider infidelitile ca remedii ale monotoniei vieii casnice. Se pronun pentru legtura de tip alian care s depeasc fixaia strict de partener i care s aib caracterul unui angajament supus rennoirii.

Forme derivate ale acestora sunt: familile comunitare, familiile hippy. Nu au un numitor comun, dar arbornd deviza iubirii, solidaritii cu toi, practic viaa sexual sub forma mariajului n grup. n colectivitile respective, fiecare brbat este soul tuturor femeilor i fiecare femeie soia tuturor brbailor. Cei ce se remarc prin abiliti amoroase ocup poziii de frunte n structura colectivitii. Triesc o competiie devoratoare, susinut i de libertatea consumului de droguri, participri la acte de violen etc.

La San Francisco exista un mic grup de tineri (Kerista Village) (P. Hauck, 1991), format din 5 femei si 3 barbati; au relatii libere, nu sunt gelosi (sunt impreuna de 9 ani); pentru ca un strain sa intre in grup se cere consimtamantul tuturor membrilor; acesta trebuie sa fie apreciat pozitiv.

Swingers (swinging = leganat, oscilant, ritmat) este un schimb voluntar si temporar intre perechi, in scop sexual; in mod ocazional, poate fi inclusa si o persoana fara partener (femeie); combinatiile au loc cu acordul tuturor partilor implicate. Cuplurile din aceasta categorie se considera o avangarda a sexualitatii.

Swingers devin treptat un grup secret; sunt discreti, prudenti, nu-si publica activitatea (exista foarte putine studii).

De fapt, cine sunt acesti oameni???

Studiile arata ca swingers provin din clase sociale medii si inalte ale societatii americane, cu un nivel de educatie in general mediu; sunt predominant de rasa alba, au diferite varste, dar mai ales intre 35-45 de ani (R. Jenks, 1985). De regula, cei care initiaza aceste experiente sunt barbatii. S-a constatat ca au legaturi slabe cu parintii (familia de provenienta), cu religia, cu comunitatea.

Studiile lui Duckworth si Levitt (1985) arata ca majoritatea sunt neadaptati, tulburati emotional in diferite grade, au probleme sexuale, sunt toxicomani, bantuiti frecvent de sentimentul culpabilitatii, de pierderea increderii in sine, teama de a fi respinsi de alte cupluri, uzura emotionala in cautarile nesfarsite de noi parteneri etc.

www.referat.ro

2