Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIII, noiembrie 2017, nr. 128 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

E lucru ştiut şi acceptat de totnatul, dat fiindcă nu e loc de în-toarcere. Predestinare şi pedeapsă:omul se naşte sclav al burţii, trăieşteca servitor al gurii şi moare cu gândulneâmplinit al dorinţei de a fi sătul. Deacest adevăr crud al vieţii era sătulpână peste cap şi vecinul meu din ma-halaua pietreană, domnul Sărăcuţu.Nume predestinat să nu se eliberezenicicum şi nicicând de sărăcia lucie cucare fusese blagoslovit în viaţă. De,fiecare cu kharma lui şi nici nu se cu-vine să ne mâniem pentru asta: uniirâgâie de prea-plin, altora le chiorăiemaţele de prea-gol. Ceea ce face ca,pe medie, treaba să fie oablă: uniirabdă, alţii se satură. Pe lângă fuduliade a se putea lăuda cu calicia lui, maiavea omul nostru o altă avere de carenu ştiu dacă era prea mândru, dar cucare îşi împărţea fericirea de fiecarezi: patru ciocuri cu caş la buze pe caretrebuia să le mulţumească de celpuţin trei ori pe zi. Fiindcă altfel în bo-jdeuca lui cu două odăi de lut şiacoperiş de paiantă, vocile de protestşi de incantaţie riscau să se trans-forme în unde seismice cu mişcăritelurice capabile să pună la pământpereţii. Ciripitul lor strident şi impera-tiv avea un refren copleşitor pentruurechile celui ce-şi asumase rolul depater familia: ni-e foame, vrem mân-care, ni-e foame, vrem mâncare, ni-efoame, vrem mâncare!... Răspunsulvrăbioiului era, la rându-i, invariabil: n-are tata, că v-ar da, şi să nu vă maiaud gura!...

Astupă-le ciocurile şi potoleşte-lefoamea, dacă poţi, cu aşa ceva!?Erau timpurile grele şi rele, de dupărăzboi, cu secetă şi foamete mare, culefuri mici şi prăvălii goale. De unde sădai!? Doar să-ţi pui poftan-n cui! Darburta nu ştie carte, iar gura numestecă-n gol. Poate doar să-ţizgârie urechile cu stridenţele lor. Adusla exasperare, săracului Sărăcuţu –pălmaş de fabrică, i-a venit ideia sal-vatoare, şoptindu-şi fericit în barbă:

las’ că vă satur eu, nehaliţilor! În cemă priveşte, sunt aproape sigur că nuauzise de proverbul românesc caresună cam aşa: cum se culcă, iaradoarme, cum se scoală, iar i-efoame. Şi nici de dictonul latin, multprea departe de mahalaua omuluinostru şi de sărăntocii ei: somnullinişteşte foamea. Ideia genială eraaceea de a-şi trimite la culcare“teroriştii” flămânzi odată cu apusulsoarelui, înainte de a se face oramâncării de seară. Spunându-le, dupăce le servise fiecăruia câte oscatoalcă zdravănă după urechi pepost de somnifer: dormiţi mai bine cuburţile goale, şi să ştiţi că somnul teîngraşă mai dihai decât maţul drugă.Şi-apoi, dacă eşti gras, pentru ce sămai mănânci!? Se culcau cârlanii, n-aveau încotro, dar nopţile-i chinuiaucu vise pline de mâncăruri care decare mai îmbietoare şi care le sporeaurevolta burdihanelor sleite de nemân-care, pentru ca dimineaţa să facă ochiînainte de răsăritul soarelui şi să-şiunească glasurile subţirele şi anemicede post prea îndelungat: ni-e foame!...Las’ că vă satur eu, mama voastră denemâncaţi, îi servea tatăl, pregătit dintimp cu gustarea de dimineaţă:păturile-n geam. Dormiţi! Ia uite la ei,e-ntuneric beznă, nici nu s-a crăcănatde ziuă (afară soarele se ridicase detrei suliţe pe cer), şi ei vor să-şi umpleguşa! După care, la ora când se camapropia prânzul de mijloc, să leservească bucatele mult-aşteptate:foame, poftă şi sare - trei feluri demâncare. Garnisite cu câte-o canămare de apă. Specializat, de voie – denevoie, în meniuri de cruţare, aveapregătit în orice moment argumentulcu care îşi însoţea oferta destinatăgurilor hulpave, dar prea sătule deborşul cu ştir şi mămăliga răscoaptă:foamea dă gustul mâncării (după cumspunea cândva învăţatu l ant icCicero). Era preludiul unui viitor

aforism ce avea să facă o strălucităcarieră în epoca de aur: să creştimare şi voinic/ fără să mănânci nimic.Astfel că cei patru împieliţaţi cu gândulnumai la ce să-nghesuie în guşeaveau parte din plin de răsfăţul bu-catelor alese. Ca şi de folosul altorînvăţături, cum că foamea te învaţămulte. Dar mai ales, cum să rabzi.Întrebaţi-i şi pe flămânzii din zilelenoastre şi veţi constata că amdreptate.

Pofta-n cui!Pofta-n cui!

MENIURI DE CRUŢARE

Festin cultural la Cluj!(MIRCEA BOSTAN)

2

Ferdinand I – regele providenţial

al unui popor în pericol istoric

(evocare la Centenarul Marii Uniri)(GRIGORE CODRESCU)

5

Palatul Universitar de peCopou sau o poveste veche

de 120 de ani: „Făt Frumos cel studios

de la Iaşi”(MIHAI CABA)

6

PROZĂ*NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ

* ÎNTRE MAME(MIRELA BĂLAN)

12

Românii – pălmașii Europei

(prof. dr. VICU MERLAN)

13

VIOREL CĂPITANU VIOREL CĂPITANU LA 85 DE ANILA 85 DE ANI(MIHAELA BĂBUȘANU)

14

Mih

ai B

uzn

ea

Ilustrațiile reprezentând Bacăul de altădatăfac parte din colecția „Mihai Ceucă”

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 128

Începând cu 2014, la iniţiativaUniunii Scriitorilor din România, Clujulgăzduieşte Festivalul Naţional deLiteratură FestLit. Anul acesta mani-festarea s-a desfăşurat în perioada 8-10 octombrie.

Având un program diversificat şifoarte bine structurat, Festivalul adebutat duminică 8 octombrie având-o ca invitată de onoare la „FICT”- Fes-tivalul Internaţional de CarteTransilvania, pe doamna Irina Petraş,preşedintele Filialei din Cluj a UniuniiScriitorilor. Evenimentul a fost mo-derat cu aplomb şi umor de către„tatăl” Festivalului Internaţional deCarte Transilvania şi director al Edi-turii Eikon, poetul Vasile GeorgeDâncu, cel care este de părere că „Nune-am născut să facem curăţenie în

cameră, ci să cucerim lumea”.Doamna Irina Petraş, o

adevărată „instituţie culturală”, criticliterar, eseist, traducător şi editor, de-spre care Alex Ştefănescu spunea că:„este un critic literar complet...Con-duce Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor,nu ca un funcţionar, ci ca un creatorde viaţă literară - cu talent şi inspiraţie- conştiinţă critică cuprinzătoare şiatotpătrunzătoare”, a fost o gazdăperfectă, îngăduitoare şi generoasă,gest pentru care, cu reverenţă, îimulţumim! Pe fondul dialogului cu citi-torii a avut loc şi lansarea cărţii „Tran-silvania din cuvinte”. O antologiealcătuită de Irina Petraş, volum dedi-cat Centenarului Marii Uniri”.

După finalizarea acestui eveni-ment, doamna Irina Petraş a moderatlansarea romanului ,,Ploaia de treisute de zile”, al scriitorului GabrielChifu. Au vorbit despre roman în ter-meni laudativi: Răzvan Voncu, redac-torul şef de al revistei ,,RomâniaLiterară” şi criticii literari DanielCristea-Enache, Simona Vasilache şiSorin Lavric.

Concluzionar, se pare că toţi vor-bitorii au rezonat cu aprecierea luiRăzvan Voncu cum că: „Povesteacelor trei sute de zile de ploaie aleCaramiei este o parabolă ne-obişnuită, atât prin adâncimea viziunii,cât şi prin amplitudinea cuprinderiirealităţii pe care romanul lui GabrielChifu o transfigurează”

Duminică după-amiază, de la ora17.00 la Casa de Cultură aStudenţilor a avut loc „Rondul de galăal scriitorilor” avându-l ca moderatorpe criticul literar Daniel Cristea-Enache.

După introducerea muzicalăfăcută de trupa Jump Jazz Band, subconducrea muzicală a lui Ştefan Van-nai, au adresat cuvinte de bun venit,Emil Boc, primarul munipiului Cluj-Napoca, acesta denumind Clujul„oraşul celor trei <<T>>” (Talent,Tehnologie şi Toleranţă), academi-cianul Ioan-Aurel Pop, rectorulUniversităţii „Babeş-Bolyai” şi Vasile

George Dâncu.Au citit, spre deliciul publicului:

Gellu Dorian, utilizator al tehnicii deexorcizare lirică, ajungând laperformanţe memorabile atunci când„prin ţipăt te strecori/ ca într-o femeiecare te înmormântează şi te învie deo mie de ori”, doritor din toate baierelesufletului său „să moară toţi câinii dinoameni”, Adrian Popescu cu „carnealui toată o lumânare” având fermaconvingere că „odată a ştiut săzboare”, Nicolae Prelipceanu „unrisipitor care şi-a permis”, Ioan RaduVăcărescu, trist din nenumărate mo-tive, dar mai ales pentru că „zeii auîmbătrânit şi ei/ iar unii au dispărut demult /şi-odată cu ei nevinovăţia şifrumuseţea lumii acesteia”, GabrielChifu, care întors de la „Maratonulînvinşilor” s-a purificat în „Ploaia detrei sute de zile”, Eugen Suciu, celcare este mai mult ca sigur că ,,po-emul umblă prin ţeasta tăcută”,Gabriela Adameşteanu, care la ,,Întâl-nirea” cu litera scrisă a sosit maitârziu, având în acest sens parte deun „Une matinée perdu”, dar nu preatârziu pentru literatura română, Du-mitru Chioaru, venit ca „Noaptea dinzi” pentru a duce la bun sfârşit „Radi-ografiile timpului”, Diana Adamek,bântuită de „Melancolii portugheze”,gândind la „Transilvania şi verile cupolen”, în vreme ce „Vasco da Gamanavighează” după ce în perealabil s-a delectat cu „Eseuri creole”, MirceaStâncel, pătruns de întrebareacrucială „deasupra mea nu mai e ni-meni,/deasupra mea e cineva,totuşi?”, Ion Mureşan, plecat uneori„cu nebunii pe malurile râului la culesde/podbal”, după ce „toată viaţa aadunat cârpe să-şi facă o speri-etoare.”, Ioan Moldovan, maiconştient ca niciodată de faptul că„puterea înnebuneşte/şi pe cei tinerişi pe cei bătrâni”, Aurel Pantea, mâh-nit pentru că „amintirile sunt atât debătrâne”, Márton Evelin, decorându-şi identitatea în „Nopţile salaman-drelor”, şi Florina Ilis „Coborând de pecruce” la „Chemarea lui Matei”. Orga-nizatorii ne-au rezervat şi o plăcutăsurpriză prin prezenţa în gală a tinereipoete Iulia Iacob, elevă în clasa a XII-a la Liceul „Mihai Eminescu”.

O duminică culturală rotundă şifrumoasă ca un măr ionatan.

Se spune, în popor, că în luna lui„brumărel” toamna îşi intră în drepturi.Iată că de data aceasta, la Cluj, nu s-a respectat tradiţia.

Astfel că, între 8 şi 10 octombrie2017, cu excepţia dimineţii de luni, 9octombrie, când a plouat aproximativdouă ore, Clujul a fost scăldat însoarele unei veri revărsate în toamnă.

Alterată de bemolii unei ploiarţăgoase şi reci, dimineaţa zilei deluni a debutat la sediul Filialei din Cluja Uniunii Scriitorilor din România, unsediu superb, cu simpozionul „Criticaliterară şi viitorul literaturii”, simpozionmoderat de Irina Petraş.

Au avut intervenţii interesante şiargumentate Răzvan Voncu, DanielCristea-Enache, Simona Vasilache,

Sorin Lavric, Ovidiu Pecican, MihaiZamfir, Angelo Mitchievici, VasileSpiridon, Dan Cristea, Ion Pop şiRadu Voinescu. S-a desprins în finalideea că „viitorul sună bine” atât pen-tru critica literară, cât şi pentruliteratură, de vreme ce criticul esteambivalent, şi „scriitor” şi „cititor pro-fesionist”, iar scriitorul îşi va redactaopera utilizând cele mai potriviteslove.

S-au lansat Caietele ediţieiprecedente, „Literatura română-în-ceputuri” şi „Literatură şi feminitate”.

A doua parte a zilei a fostconsacrată festivităţii de premiere dincadrul FestLit 2017, premiereprefaţată de o paradă anominalizaţilor, moderată de RăzvanVoncu, paradă în care scriitoriipropuşi de Filiale pentru Marele Pre-miu FestLit 2017 s-au prezentat pescurt sau au citit un fragment dinopera lor.

În ordine alfabetică nominalizaţiişi operele lor au fost:

DIANA ADAMEK, Adio, Margot!,Editura Univers, Bucureşti,2017 (Fil-iala Cluj);

MIRCEA BOSTAN, Proprietarulde fericire, Editura PIM, Iaşi, 2016(Filiala Bacău);

GABRIEL CHIFU, Ploaia de treisute de zile, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 2017 (FilialaCraiova);

DUMITRU CHIOARU, Ars or-phica, Ed. Limes, Floreşti/Cluj, 2017(Filiala Sibiu);

ADI CRISTI, Cu patria în braţe,Editura 24 ORE, Iaşi, 2016 (FilialaIaşi);

IOAN VINTILĂ FINTIŞ, Radiaţiacubului, Tipo Moldova, Iaşi, 2017(Filiala Braşov);

NICULAE GHERAN, Rebreni-ana. Studii, articole, documente,Vol. I-II, Ed. Academiei Române,Bucureşti, 2017 (Filiala Bucureşti);

MARIN IONIŢĂ, Călare pe vânt,proză, Ed. Tiparg, Piteşti, 2017 (Fi-liala Piteşti);

MÁRTON EVELIN, Nopţile Sala-mandrelor, Editura Curtea Veche,Bucureşti, 2017 (Filiala Tg. Mureş);

MIRCEA MIHĂIEŞ, Ulysses732, Romanul romanului, EdituraPolirom, Iaşi, 2016 (FilialaTimişoara);

ANGELO MITCHIEVICI, IOANSTANOMIR, Comunism inc.: Istoriidespre o lume care a fost, EdituraHumanitas, Bucureşti, 2016 (FilialaConstanţa);

CRISTIAN PAVEL, Cotropitor,Editura Noema, Cluj-Napoca, 2017(Filiala Nord-Est);

VICTOR GH. STAN, Umbra lu-minii, Editura Destine, Bucureşti,2017 (Filiala Bucureşti);

EUGEN SUCIU, Frica, EdituraTracus Arte, Bucureşti, 2017 (FilialaBucureşti);

MIRCEA STÂNCEL, Carteasperanţelor disperate, Editura Dis-cobolul, Alba Iulia, 2017 (Filiala Alba-Hunedoara).

În urma votului secret, juriul for-mat din Irina Petraş-preşedinte,Gabriel Coşoveanu, Daniel Cristea-Enache, Dan Cristea, Vasile Spiridon,Ion Pop şi Mihai Zamfir l-a desemnatcâştigător pe Niculae Gheran pentru„Rebreniana”, dar şi pentru întreaga

sa operă de editor. Premiul a fost în-mânat de câştigătorul din anul 2016,poeta Ana Blandiana, criticului RaduVoinescu, cel care l-a reprezentat pepremiatul Niculae Gheran.

FestLit s-a încheiat marţi, 10 oc-

tombrie, cu un „Desant Scriitoricesc”la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi laliceele clujene.

Personal am avut onoarea de aparticipa la „Desantul scriitoricesc” dela Liceul Teoretic „Avram Iancu”,împreună cu scriitorii Maria Pal, Mi-haela Gligor şi Ion Cristofor.

În acest ,,templu” al învă-ţământului preuniversitar doamna di-rector Adina Claudia Turcu şi domnulprofesor Simion Răchişan, reprezen-tanţi ai corpului profesoral, au venit înîntâmpinarea noastră cu zâmbetul pebuze şi inimă bună. Elevii care au par-ticipat la acest „Desant” ne-au uimitprin dorinţa lor de a participa la întâl-nirea cu scriitorii şi prin capacitatea lorde a relaţiona, atitudine de altfelnormală a unor tineri de la un liceu destandard european care şi-a propusca obiectiv de forţă „educareaeficientă şi temeinică a elevilor înparalel cu deschiderea către cultură şio gândire creativă”.

Eu nu am mai văzut aşa ceva!Dumneavoastră, da? Să vină elevii laîntâlnirea cu scriitorii şi să stea pejos?

Şi după aproximativ două ore dedialog şi de lectură ne-am îmbrăţişatşi ne-am luat rămas bun, gândindspre întâlnirea viitoare.

De precizat că în afară de ceinominalizaţi şi cei de la Filiala Cluj aUSR, la FestLit 2017 au participatmulţi scriitori consacraţi, printre carenume arhicunoscute precum: AnaBlandiana, Aurel Maria Baros, IoanaDiaconescu, Cassian Maria Spiridonşi mulţi alţii.

O experienţă plăcută şibinefăcătoare pe parcursul celor treizile ale Festivalului, timp în care amfost martorul unui eveniment culturalde o înaltă ţinută culturală şiintelectuală.

Vivat Cluj! Mulţumesc Cluj! Să vă ţină Dumnezeu obiceiul!Cu deosebită consideraţie,Cel mic printre cei mari,

Mircea Bostan

Festin cultural la Cluj!

Mir

cea

Bo

stan

(F

ilial

a B

acău

)

An

a B

lan

dia

na

și M

irce

a B

ost

an

APARIȚIE EDITORIALĂ Adriana Ambrosie, Călător pe Arca lui Noe

… O carte cu care pătrundem în cele maiîndepărtate colţuri ale lumii, dar nu oricum, cipe aripile unui umor fin, amestec românesc şi

englezesc, care încântă, binedispune, tescoate din banal şi te aruncă direct pe

meridianul descris într-un mod care te face finalmente să te întrebi:

„Oare nu am fost şi eu acolo?”...(Mihaela Chiribău-Albu)

PLUMB 128

pagina 3revistă de atitudine

Referitor laimaginarul artisticbacovian, un criticclujean îl vedea in-tegral subsumatmotivului centralal căder i i caree sinonim cu

sfârșitul continuu (Ion Caraion) saumurind neîncetat (Svetlana Matta).„Imaginarul bacovian – consideră V.Fanache – se subsumează unui ab-solut paradigmatic: lumea estecădere. De oriunde i-am decupa osecvență și indiferent dacă obiectul eiar fi materia cosmică, spectacoluluman sau ființa poetică, dincolo descenariul textual prezidează, aseme-nea unui fatum, căderea. Alunecarea,dispariția, curgerea, declinul, îngăl-benirea, degradarea, pierderea desine în alienare mută ori în nebunierăcnită, scufundarea în hăul care„toate adună”, ca o groapă insațiabilă,sânt fețele (metaforice) ale aceleiașicăderi, active pretutindeni, ca și cumar fi vorba de un numitor simbolizantcomun al limbajului: tot ce se poateînchipui în rostire se desfășoară ca oratare”. Într-adevăr, poezia lui Ba-covia este monocordă, în sensul căpoetul trăiește numai stări depresive,dezolări cumplite, care îl amenințămereu cu moartea, cu mareaprăbușire ce stă să se producă dintr-o clipă în alta. Cele două capodoperebacoviene – Plumb și Lacustră –realizează deopotrivă o atmosferă dedepresiune sufletească totală, valori-ficând motivul singurătății, caredevine sentiment fundamental. Anal-izând imaginarul artistic al liricii ba-coviene, V. Fanache scria: „Schemaoricărei imagini urmează un traiectcoborâtor, de la plânsul materiei laplânsul omului, de la galbenul devital-izant al frunzei la paloarea chipului,de la transcendența goală la eșeculrelației cu celălalt. Ploaia figurează odiagramă în cădere, la fel ninsoarea,dar și delirul, efect al logosuluidezechilibrat, precum înghețul,închiderea culorilor în amurg ori învânătul cadaveric”. La Bacovia,căderea aceasta identificată de uniicritici drept motiv central,degradează, descompune, îngheață,mineralizează, într-un vertij alschimbărilor negative fără oprire.Căderea transformă condiția inițială aunui obiect sau al unui aspect în re-versul lor dezolant, universul în cimitir,pământul în mormânt, iubita în „amorde plumb” ș.a.m.d.

O componentă importantă a uni-versului poetic al lui Bacovia o consti-tuie temele și motivele liricii sale.Pentru a înțelege mai nuanțat sim-bolismul bacovian, în raport pe de oparte cu simbolismul autohton și eu-ropean, iar pe de altă parte cu poețiipostbacovieni și moderniști, vom ex-amina câteva motive lirice vehiculate.Bacovia s-a autodefinit ca poet altoamnei, poet al nervilor, poet aldeznădejdii provinciale, poet verlain-ian. Dar temele și motivele liricii ba-coviene sînt mult mai numeroase.„Bacovia – consideră Adriana Mitescu– este poate singurul simbolist mod-ern la care sensibilitatea fuzioneazăcu tema lirică, astfel încât actul liricdevine un act existențial. Așa seexplică și originalitatea bacoviană aselectării exclusive a unui numărredus de motive lirice și cromatice re-luate cu o monotonie exasperantă.Această monotonie, pe care oricine opoate observa la nivelul imaginilor șial lexicului, nu este nici pe departe odovadă a „sărăciei” meșteșugului ba-covian. Alegerea cu precădere a unormotive și îngroșarea tuturor

atributelor determinante compun o re-alitate poetică unică, halucinantă prinsemnificațiile ei existențiale”.10 Într-adevăr, Bacovia este, înainte detoate, poetul toamnelor dezolante, aliernilor ce dau sentimentul de sfârșitde lume, al căldurilor toride, în carecadavrele intră în descompunere, alprimăverilor iritante și nevrotice, ca înpoeziile Lacustră, Cuptor, Decembre,Nervi de primăvară. Cadrul fizic alpoeziilor lui Bacovia este orașul deprovincie, cu parcuri pustii, cu fanfaremilitare, cu cafenele sărace, cuprinseîntr-o realitate demoralizantă,amenințând să se prăbușească. Deaici și tema generală a liricii ba-coviene și anume cântarea unui des-tin tragic, al unui inadaptat, încontextul dezolant al unei mahalalede târg provincial, cu un interminabilvagabondaj prin bodegi sordide,printre cimitire și abatoare, însoțit dețârâitul ploii necontenite și desonoritățile stridente ale fanfarei mil-itare care intonează un marș funebru.În contextul acesta, specific bacovian,al târgului de provincie nu puteau sălipsească motivele sociale. Ele sîntprezente sub forma cuvintelor caldepe care autorul le adresează prole-tarului, căruia îi prevede un „măreț vi-itor” (Serenada muncitorului, Sîntfinală, Spre primăvară). În Cogito, Ba-covia anunță chiar că e „fericit”, în-trucât și-a realizat „toate profețiilepolitice”.

Tema orașului rămâne funda-mentală la Bacovia, fie el și târgprovincial, prin care poetul re-orientează poezia spre o sursă maipuțin banalizată prin utilizare. Orașulca spațiu închis, limitat, surprins într-o stare de lâncezeală, de agonie, decele mai multe ori un decor pustiu,devastat, alcătuiește cadrul tipic ba-covian. Interesantă pentru psihologiapoetului este absența oricăreiîncercări de evadare din acest spațiu.Ca substitute ale orașului, avândaceeași conotație negativă, apar: par-cul „solitar”, salonul, spitalul, crâșma,liceul, camera poetului, cimitirul,cavoul, cazarma, catedrala, abatorul.Aceste spații apar ca un substitut altrupului poetului însuși, golit de spirit,de sentiment, dominat de senzațianeantului. În opoziție cu liricatradiționalistă, odaia poetului, depildă, are la Bacovia o altăsimbolistică. Viziunea tradițională a luiAlecsandri, de exemplu, impuneaodaia ca pe un spațiu al confortuluinecesar creației, în timp ce la Emi-nescu fereastra odăii era spațiul detrecere spre universul cosmic și legilelui. Pentru Bacovia odaia e un veri-tabil cavou, cu brâie negre zugrăvită”,îndepărtându-se întru totul de ideeaspațiului intim: „Aici n-ar sta nici oiubită”.

O altă temă majoră a liricii ba-coviene este meteorologia. Indiferentde semnele exterioare ale unui an-otimp sau altul, aceeași stare deneîmpăcare cu sine și lumea, de dez-gust de viață transpare din text. Ob-sesia toamnei este evidentă învolumele lui Bacovia. Multe dintrepoezii poartă titlul Nervi de toamnă.Ploile interminabile și reci, cerulplumburiu și pustietatea străzilorexprimă cum nu se poate mai binelâncezeala izvorâtă din monotonie.Poetul trăiește o dereglare senzorială,sub imperiul căreia prezentul paremai sinistru decât trecutul: „În toamnaasta udă, mai putredă ca cele ce s-audus”. Fără îndoială, Bacoviarealizează cea mai autentică poezie atoamnei ca anotimp sufletesc:nevroză, oboseală, agonie, plicti-seală, nebunie într-un amestec greu

de definit. Nici primăvara nu-i produce poe-

tului o altă stare. În chip surprinzător,din poezia primăverii transpare ostare destul de apropiată celei ante-rioare. E drept că aici notele detristețe sînt mai puțin accentuate, dis-imulate de tonuri deschise, de nuanțepastelate: „Primăvară / O picturăparfumată cu vibrări de violet!”. Existăversuri-semnal care contravin impre-siei de suprafață: „O, punctează cu-altău foc, / Soare, soare / Corpul ce în-treg mă doare”.

Tema morții rămâne, fărăîndoială, tema centrală a liricii ba-coviene. În chip paradoxal însă, înunele poeme iubirea coexistă cumoartea. La nici unul dintre poețiiromâni imaginea iubitei nu se leagăatât de intens de tema morții. Senti-mentul de iubire nu-l poate proteja pepoet de apropierea devastatoare asfârșitului. Există un singur text încare asocierea celor două motive(odaia și iubita) dă sentimentulsecurității și ele alcătuiesc un spațiu-refugiu, o insulă într-un univers încare totul se scufundă sub ninsoarealentă, dar continuă, poezia intitulatăDecembre: „Și ningă, zăpada ne-ngroape”, „Potop e-napoi și-nainte”.Odaia iubitei apare aici ca un sanc-tuar: „Ce cald e aicea la tine / Și toatedin casă-mi sînt sfinte”. Dimpotrivă, înpoezia Cuptor odaia iubitei devine unveritabil cavou. Ideea legăturii întreeros și thanatos, între iubire șimoarte, este sugerată printr-un ritualde „îmbălsămare” a iubitei, ea însășisupusă degradării: „Și azi chiar sânultău e mai lăsat”. Pare că universul în-treg e sufocat de mirosul descom-punerii, pe care căldura verii îl faceirespirabil: „E miros de cadavre, iu-bito”. Iarăși în opoziție cu poeziatradițională, la Bacovia iubita însăși edesacralizată, fiind decăzută dinipostaza de model. Ea e fie bolnavă,fie nebună, adică un element menit săcompleteze decorul aflat în preajmasfârşitului. În cuplu, comunicarea e în-totdeauna blocată, poetul fiind pradăunui univers agresiv: „Iubito, sînt eu laușa-nghețată”.

În lirica bacoviană, întreagaexistență e văzută ca drum spre

moarte. („sfârșitul continuu”). Motivulsingurătății, sentimentul inadaptării,senzația perpetuă de disconfort(ploaie, umezeală, căldură toridă,nevroze etc.) – toate pot conducespre moarte. Trei sînt, în poezia luiBacovia, elementele care duc ladezagregarea și la dezordinea lumii:focul, care mocnește și agonizează,apa, care descompune și vântul, alecărui sunete sinistre reprezintă sim-bolic dezechilibrul lumii.

Cert este că, prin poezia sa, Ba-covia a frânt tradiția liricii rurale,tradiția poetului-demiurg, aceea apoeziei-refugiu. Eugen Ionescu,autorul celebrului volum de eseuri Nu(1936), spunea despre Bacovia: „Eleste poetul negațiilor de feluritenuanțe, autorul în literatura noastră alîntâiului «nu» ideistic și structural”.

Ecouri şi influenţe expresioniste

Lecţia de poetică oferită de Ba-covia constă tocmai în aceastăemanaţie originală, autohtonă ivită caurmare a asimilării tuturor orientărilorpoetice postromantice. Aceasta esteşi concluzia pe care o formulează un-deva, referitor la Bacovia, regretatulcritic şi istoric Ion Apetroaie: „Poet altragicului cotidian al alienării, Bacoviaîşi asumă un destin propriu uneitipologii de creatori postromantici cafăpturi chinuite, inadaptate, trecândprin lume cu toate rănile deschise. (...)Expresionismul nu se constituie, laBacovia, numai din ecouri ale realuluistrict deformat, ca la un Georg Heim,Ernst Stadler sau chiar Rilke. Este unexpresionism ad-hoc, o sintezăoriginală (s.n.) de figurativ şi nonfigu-rativ cu predominarea acestuia dinurmă”.11 În România, cel dintâi careia în dezbatere „noul stil” expresionisteste Lucian Blaga, în primul săuvolum de eseuri intitulat Fețele unuiveac, unde afirmă: „De câte ori ooperă de artă redă astfel un lucruîncât puterea, tensiunea interioară,transcende lucrul, trădând relațiuni cucosmicul, cu absolutul, cuiluminatul”.12 avem de-a face cu unprodus expresionist. În 1971, Ov. S.Crohmălniceanu, în volumul Liter-atura română și expresionismul, ede părere că elemente de viziuneexpresionistă sînt de găsit nu doar înlirica și dramaturgia lui Blaga – con-siderat ca principalul expresionist dinliteratura română – ci și în opera altorcolaboratori ai revistei „Gândirea”, dela Tudor Arghezi și George Bacoviapână la Vasile Voiculescu, AronCotruș, B. Fundoianu și Ion Vinea.

În ceea ce privește expresionis-mul liricii lui Bacovia, părerile sîntîmpărțite. În vreme ce unii critici vădîn opera lui Bacovia produsul sincerși naiv al unei sensibilități excesive,alții, dimpotrivă, văd la autorulPlumbului o poză rafinată, creată „larece”, ba chiar o anumită doză demanierism, discutat cu subtilitate deMihai Petroveanu în finalul capitoluluiîn care face un istoric exhaustiv alproblemei.13 Încercând să explice ex-

presionismul liricii ba-coviene, criticul băcăuanIoan Neacșu recurge laurmătorul exemplu: „Poetulexpresionist care vrea săcomunice obsesia morții, săzicem, inventează un poemsau creează o lumeartificială, o suprarealitatecare să comunice obsesiamorții. Bacovia însăcomunică această obsesiea propos de fapte mărunteîn aparență, dar semnifica-tive pentru sensibilitatea po-etului, prin impresii care se

plusează spre starea sadominantă”.14 Într-adevăr, universulbacovian nu e o proiecție a unei stărisufletești, dar pare așa datorită mo-notoniei tematice, care dă impresiaexteriorizării unei obsesii. De aici șiexistența unor confuzii semnalate deIoan Neacșu în exegeza bacoviană.„Iată de ce – spune el – e paradoxalsă se vorbească despre Bacovia cadespre un „expresionist involuntar” (L.Ulici, Ștefan Aug. Doinaș), e ocontradicție în termeni, după cum,paradoxal este să se și susțină sin-ceritatea poeziei bacoviene și înacelași timp caracterul ei expresio-nist” (M. Petroveanu).15 Dincolo deorice catalogări, poezia bacoviană sesituează deasupra tuturor curentelorliterare.

(Va urma)

BACOVIA - 60

BACOVIANISMUL – SINTEZĂ INGENIOASĂ A PRINCIPALELOR CURENTE MODERNISTE (3)

Liv

iu C

his

cop

PLUMB 128

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARUDORU KALMUSKI

VIOREL SAVINGHEORGHE NEAGU

C-TIN ANTONIUGRIGORE CODRESCU ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

După cum și-a obișnuit cititoriiprin numărul deja însemnat decărți publicate până acum, CodruțRadi scrie o poezie a cărei lecturănu poate fi la îndemâna oricui,fiindcă începând cu majoritatea ti-tlurilor și, firește, continuând cu unconținut de extracție mai alescerebrală, scrisul lui îi impune lec-torului o participare la receptarepe măsură. Dacă avem în vederefie și doar o seamă de titluri depoezii, între care Inițial hăit,Atașerii, Curs detriment,Dezgrădire, Felurimi decâte,Egoul dezlocui, Preinduceri,Firește-ne, Himernicii, Reflux capi-lar, Raid cusur, Concentricie,Emers concav, Strict compas,Faptoriat, Aleluiele, Decumperindă, Sic factorial, Părelniciietc. acestea pot constitui argu-mente suficiente și relevante pen-tru afirmațiile de mai sus.

O asemenea aplecare spre oanume chintesență a lucrurilor,într-o rostire sui-generis, pusăînsă la un loc, într-un mod cât sepoate de natural, așa cum estelesne de observat, cu o prozodie– în cea mai mare parte a cărții –de factură clasică, realizează untot, cel puțin în aparență, oxi-moronic. Este, ca și în volumeleprecedente, o formă particulară, apoetului de a îmbina contrariilespre a scoate la iveală inefabilulvieții, cel ce nu se revelează decâtprin inițiere.

Abordarea de acest fel a lumiiconcrete, imediate sau cunoscutenumai prin tradiție culturală orilivrescă exprimă o posibilătentativă a artistului de dezgrădire,de a o redenumi și poate chiar dea o resemantiza, dintr-operspectivă insolită, a sa, desigur:Urzeală de nuanțe / se-mpresoară/ hârbar / la pândă / pustnicul ochi/ rătăcește / mai repede nopții /hotar, // Zvon de rugină / abia-ngăduită / gropar / șederii / toatălumina / s-a închis / clocind /printre roiuri / de jar. Iar gestul po-etului se naște din disconfortul pecare-l resimte venind dintr-unanormal lumesc, a căruiconsecință îi sporește intensitateaprin întâlnirea cu nepăsarea vieții.

Deseori meditativ sau con-fesându-se potențialului lector, re-ceptând resemnat străvechiul fugitirreparabile tempus (Curg deparcă n-aș fi eu / cel topindu-se peviață / zorit mării mai mereu / prun-dului el însuși gheață), în volumulde față, cu titlu sinestezic – Ecouldintre umbre, Editura Detectiv li-terar, București, 2016 – poetuldevine uneori ludic (scriind, spreexemplu, ca trenele modale),manifestare încadrabilă în aceeașiparadigmă de care vorbeam, a

cuceririi lumii prin cuvânt remode-lat ori printr-o topică neașteptată,ducând la crearea, în consecință,a felurimi decâte, la granița dintreoniric și real (spațiu pe care însă îlalege benevol Între vise mă închid/ să nu trec nopții mai sus), cândM-am trezit prin răsputeri / dintr-unvis ce-l bănuiam / interzis pânămai ieri / celor mie de alt neam șiCodrii-mpuținați în steri / viduluipână la dram / cât nu-i pacoste săceri / amintirea de sub geam //Înnoptată între seri / ocolișului cem-am / învoit pe câțiva peri / fărăfrunze vreunui ram.

Privind spre lume, în pofidaatracției irepresibile către vis, într-o stare de veghe (Nespartededesubturi de lumină / mi-ațin peurme somnul a trezie / maiînapoiei nopții să-i revină / princraii lunii fala străvezie), care-iacutizează luciditatea (S-a dezlipitsomnul de pleoape / nimic aievean-am visat /doar vulgul nopții-i maiaproape / pe dedesubt ecou pliat// ce-aține ploaia să-l îngroape…),într-o continuă acțiune de transfig-urare a sinelui, propria Itacă, pecare o slujește implicit, prin toatecăutările desfășurate în universulinterior sau în afara acestuia:Mările mă trag la mal / câtului ce-aș fi sau al / celui neajuns real /lumii prin contrast aval, cu toate căastfel de întreprinderi (auto)con-structive le percepe atunci cândmocnesc a erezie.

O tristețe creaturală caută,prin toate mijloacele exploatate înpoezii, Codruț Radi să o es-camoteze, însă, când și când, serecunoaște înfrânt: N-am simțuri /îndeajuns / s-ascund moartea /într-o rană / deschisă / din când încând / așteptării / fără karmă. Înastfel de cazuri, renunță la versulclasic, iar gestul e simptomaticpentru tristețea pe care o exprimă.Asemenea trăiri pregătesc orianticipează atitudini psalmice, încare psalmistul pendulează întrevenerație și reproș: Ești peste totsunt nicăieri / în universul stors destele /… / Ești singurul deochinepieri / … / Ești lumina dintretăceri…

În creația sa – atât cât amavut posibilitatea s-o parcurg –,Codruț Radi rămâne credinciosformulei pe care a abordat-o de laînceput, drept care scrisul lui esteunitar atât la nivelul construcției,cât și la cel al expresiei, autorulcăutând să-și demonstrezeconvingerile cu privire la poezie in-clusiv prin aserțiuni eseistice, cumsunt cele ce se constituie într-unfel de „predoslovie” a volumului defață (anunțate ca „Fragment dinvolumul în pregătire De… cripte-n voie (pretexte în favoareapoeziei).

Ca o concluzie la rândurile demai sus, citez una dintre amintiteleaserțiuni ale autorului, puse înfruntea cărții, care poate fi citită caipoteza întregului: Constantafatalității noastre artistice rămânenevoia de eliberare din constrân-gerile limbajului, pentru a găsi ex-presiile cele mai nimerite creației.

Spre chintesența lucrurilorCodruț Radi: EECOULCOUL DINTREDINTRE UMBREUMBRE

Mio

ara

Bah

na

„Clipă rămâi, eşti atâtde frumoasă!”

(Faust)

Sfârşit blând de august şi început deseptembrie între cer şi ape, între Dunăre şiMarea Neagră. Trei zile într-un spaţiu ge-ografic unic, într-un spaţiu dobrogeanneasemuit de frumos.

Traversând cu bacul Dunărea de laBrăila spre Tulcea, pelerinajul pe lamănăstiri din această zonă, locuriîncărcate de istorie adâncă şi credinţă, ne-au oferit momente de aleasă smerenie, deînălţare şi mulţumire sufletească ce vorrămâne multă vreme în sufletele noastre.Odată cu apariţia primelor raze de soaream străbătut ţinutul acela de la Măcin laMurighiol şi am admirat mai întâi bătrâniimunţi ai Dobrogei, înşiraţi unul după altulca nişte soldaţi de pază în atâta imensitate.

Pe parcursul programului stabilit pe zile,ne-am închinat, ne-am rugat, am aprinslumânări, am participat la slujbe şi am ad-mirat interioarele şi exterioarelemănăstirilor Cocoş, Saon, Celic-Dere,Sfânta Maria Techirghiol, unde odihneştearhimandritul Arsenie Papacioc, părinteduhovnic timp de 35 de ani la acest sfântlocaş, care spunea că: „Pacea este depatru ori mai bună decât dreptatea”, apoila mănăstirile Sfântul Apostol Andrei şiPeştera acestuia şi la Dervent.

Contactul cu Delta s-a petrecut laMurighiol. Îmbarcaţi în cinci şalupe am eva-dat în acel spaţiu viril, în lumeametaforelor...Un vântişor iscat din senin nemângâia curios şi umfla obraznic pânza deprotecţie din faţa conducătoruluiambarcaţiunii. La un moment dat s-a plic-tisit şi ne-a părăsit. Din loc în loc, de o parteşi alta se iveau în cale eflorescenţe roşii,albastre, galbene, verzi-corturile turiştilor,dar şi terase modern amenajate. Sălciibătrâne şi pletoase îşi plecau crengile pânăpeste apa trezită din somn, fie de glasurilenoastre, fie de ţipătul unor păsări ivite încale.

Pe măsură ce înaintam spre necunoscutemoţiile ne încercau tot mai mult. Prin toţiporii simţeai bucuria şi mulţumirea oferitecu generozitate de natura specifică Deltei.Păsări de tot felul parcă ne dădeau bineţeşi apoi, în zbor lin, se depărtau pentru a nesaluta în altă parte. Soarele încerca pe-alocuri să se lase peste stufărişurilebrumării, coborând în trepte calme peoglinda apei. Lişiţile şi lebedele, grijulii şigrăbite, îşi chemau puii cu ţipete mărunte,iar pescăruşii roiau în urma noastră, apoise repezeau în picaj vertical după peştişoriice săreau grăbiţi pe deasupra apei.

Ne-am oprit la marginea unui teritoriustăpânit de luminiţe albe şi galbene,aşezate pe frunze rotunde, în legănareadomoală a apei. Nuferii ne-au cucerit pedată. Aş fi vrut să-i număr petalele, unacâte una, unui nufăr galben cu care am statde vorbă. L-aş fi luat cu mine. Mi-a zâmbitşi apoi mi-a şoptit: „Nu se poate. Suntocrotit de lege. Altfel...”

În liniştea aceea, aproape elementară înlargul dintre canale, cormoranii, egreţii,stârcii, lişiţele, pelicanii, lebedele,pescăruşii încercau să iasă din limitelefirescului prin zborul lor variat, un adevăratspectacol acvatic, sub comanda unui regi-zor nevăzut. Am trăit clipe în care pierzi cudesăvârşire conturul real al lucrurilor şi m-am întrebat dacă există oare loc pe lumeaasta unde liniştea să fie atotstăpânitoare...Câteva vite înşirate de-a lungul malurilor şi-au arătat capetele a mirare, apoi audispărut în tufişuri. Nimic nu-i putea scăpaochiului avid de a surprinde orice mişcare,orice zgomot.

În Dobrogea peisajul trebuie privit atent

şi cu inima. Frumuseţi surprinzătoare seivesc peste tot şi merită să le aşezi cu grijăîn suflet. Cu firească emoţie şi curiozitatecrescândă am străbătut apoi drumul pânăla Balcic (Bulgaria). Încă de la intrarea ceduce mai întâi spre Grădina Botanică vocide diverse naţionalităţi se întretăiau pestetot, un adevărat furnicar grăbit ca înaintede sosirea unei ploi iminente. Consecvenţisfatului destoinicului nostru conducător degrup, domnul Gabriel Buciac, am reuşit săpătrundem într-un spaţiu poleit cu tot felulde culori, o adevărată minune. Cred că arfi necesare câteva zile ca să poţi pătrundecu sufletul în acea profunzime florală, cumrar, cred, se mai poate vedea. Mii de speciide plante şi arbuşti te fac să vibrezi şi săvisezi totodată. Interesantă amenajare întrepte, cu căderi de apă, un fel de oglindăîn care să priveşti la nesfârşit, un adevăratcolţ de rai.

Paşii ne-au purtat apoi încet-încet spreCastelul reginei Maria, într-un splendidcadru natural, pe malul Mării Negre. Poatefi socotit o operă de artă care stă mărturiela porţile timpului, o adevărată oază delinişte sufletească pentru regină, atuncicând poposea aici. Vuietul sacadat al mării,izvorât din imense turme de valuri, mângâi-ate de razele soarelui, schimba apa uneoriîn tonuri ameţitoare. Grupuri-grupuri seperindau spre castel, în gând cu mulţumiriadresate reginei pentru ideea de a-l fi con-struit aici. Păcat însă pentru noi, românii,că timpul istoriei a luat apoi o altăîntorsătură...

Marele nostru fluviu ce face legăturaîntre el şi Rin este o adevărată stradălargă, care străbate Europa de la MareaNordului la Marea Neagră, iar canalul nav-igabil, pe care l-am admirat parţial din au-tocar, a adus Constanţa în poziţia de capde bulevard la Mare şi stabileşte portulnostru maritim în directă legătură fluvialăcu Rotterdam, desăvârşind astfel caleacomercială a Europei centrale şi apusene.Canalul-o imensă coloană de apă deschisăîn mijlocul Deltei-este al treilea ca mărimedupă cele două a căror celebritate estemondială: Canalul Panama şi CanalulSuez.

La ceas de seară, când căldura de pestezi vălurea bine aerul, ne-am plimbat pefaleza de la Constanţa, unde turiştii foiauîn toate părţile, dornici să guste cât maimult din începutul noului anotimp. Ne-amoprit şi în faţa statuii poetului latin PubliusOvidius Naso, exilat la Tomis, care scria:„Vara cu trupul ei gol ce poartă împletituride spice/Toamna de asemenea, stămânjită de mustul de struguri/Iarna în vasîngheaţă vinul/De-l scoţi în bolovani,păstrând figura oalei/Şi-n loc de-a sarbespuma, mănânci bucăţi de vin.”

La Eforie Nord am luat contactul cu va-lurile mării, ademenitoare şi primitoare,mereu grăbite să tot sărute plaja. Amrămas parcă uitaţi acolo. Mirajul ei necucerise de-a binelea. În zare începea săningă încet cu stele...

Popasul la Muzeul Trophaeum Traianide la Adamclisi, în prag de dimineaţă,părea scăldat într-o lumină albă, dominândîmprejurimile. O construcţie cu adâncirădăcini în vremuri de demult, despre careGrigore Tocilescu spunea că: „este unadevărat certificat de naştere a poporuluinostru.” Trecând Dunărea pe la Ostrov cuferibotul, ne-am îndreptat spre casă.Simţeam cum ceva mă chema să-mi întorcpaşii spre acele locuri! Mereu m-au încer-cat exclamaţii la întâlnirea cu atâteafrumuseţi, încât pot spune că am trăit sub-limul unei scurte treceri peste Dobrogea, otrecere dictată de legile nescrise ale naturii.Mai mult, îmi venea să rostesc precumFaust: „Clipă rămâi, eşti atât de frumoasă!”

EMIL SIMION

PLUMB 128

pagina 5revistă de atitudine

Cuprinderile şi eleganţacronicarului

Cornel GalbenCunoscutul şi generosul cronicar de

carte literar-culturală Cornel Galben îşicontinuă „jurnalul de lectură”, început acumcâţiva ani cu Lecturi aleatorii II (EdituraStudion, Bacău, 2013), radiografiind vreocincizeci de cărţi semnate, în majoritate, deautori băcăuani, extinzându-se pe o vari-etate tematică şi stilistică impresionantă. Elîncepea acum douăzeci şi patru de ani (în1993) cu o carte despre George Enescu şia continuat până a ajuns acum la vreoşaptesprezece-optsprezece cărţi în for-mule diferite: dicţionare, evocări, eseuri,critică de întâmpinare, medalioane ş.a.m.d.Informat, riguros şi echilibrat, G.C. e atentmai ales la cărţile care au un sunet nou,atât în plan tematic, dar şi care împingînainte un domeniu, sau un capitol decultură şi spiritualitate. A rămas şi cu de-schiderile jurnalistului, dar a captat şi pro-funzimi noi. Ce e drept, colegul nostru depublicaţii lasă cititorului plăcerea evaluăriiintegrale a unei cărţi, oferindu-i acestuia, înprealabil, repere tematice şi de viziune.Face asta într-atât, încât, după ce a citatmottoul din G. Călinescu despre „criticadefavorabilă”, îi descrie cu largheţe carteaunui reporter ieşean despre „omul nou” şi„literatura şi spiritul revoluţionar”, scrisăîntr-un „splendid” limbaj de lemn de di-nainte de 1989. Dar să vezi „ghinion”: pepagina de vizavi (p. 142) poţi citi că OlegVoronin are o avere cât datoria externă aMoldovei. Să fie lapsus calami. Nici cop-erta – o floare ce s-a desfăcut, parcă nu sepotriveşte la tematică.

Cărţile pe care le prezintă C.G. sunt,cum am spus, de o varietate tematică şistilistică aproape deconcertantă, ceea ce eun avantaj pentru cititor: interviuri (Convor-birile Maestrului George Enescu), dezba-teri etice (Printre picături despre criza deideal... de Ştefan Munteanu); enciclopedii(Enciclopedia bibliologiei româneşti de Gh.Buluţă, Victor Petrescu, Emil Vasilescu);dicţionare literare (Dicţionarul scriitorilor şipubliciştilor vrânceni de Florin Muscalu);filocalie (Darurile Filocaliei de IgnatieMonahue); muzicologie (Interpreţi dinRomânia de Viorel Cosma); critică şi istorieliterară (Profundul Bacovia de DinuFlămând); memorialistică literară (Rotondaplopilor aprinşi de Valeriu Anania); mono-grafii (Certificatul de nobleţe de Victor Mi-tocaru); eseuri (Agonia unei lumi absurdede Ion Fercu) şi altele. Cărţile cele mai viişi mai temeinice, unele cu circulaţie largă,sunt ale lui Valeriu Anania, Valeriu Bârgău,Dinu Flămând, Svetlana Paleologu-Mattaşi Adrian Simeon.

Un sociolog şi un istoric al literaturii artrage concluzii realiste despre viaţa cărţilorîn lumea de azi: distrugerea reţelelor de di-fuzare, tirajele aproape invizibile, dezin-teresul multor editori pentru promovareacărţilor. Diversificarea categoriilor de cititorieste, de asemenea, un subiect fascinant,deşi mulţi comentatori apreciază că seciteşte tot mai puţin. Dinamica diferitelorcategorii de autori, de la un gen la altul şide la un domeniu la altul, constituie iar otemă interesantă; ponderea diverselorgenuri literare spune, de asemenea, ceva,în tabloul literaturii contemporane. Este şiceea ce observă Valeriu Bârgău în carteasa despre generaţia optzecistă.

Un fenomen editorial mai vechi seperpetuează şi în epoca internetului. Aparîn provincie cărţi temeinice pe teme cardi-nale, fără ca presa culturală să dea sem-nale, ca Bicentenar Costache Negri(1812-2012) de Corneliu Stoica, trăitor înTg. Ocna.

Altădată, pe băcăuanul nostru GeorgeBacovia, unul din marii poeţi ai limbiiromâne, se pare că îl analizează mai inspi-rat, în concertul european al Poeziei,eseişti precum Svetlana Paleologu-Matta,ori Dinu Flămând, români trăitori pe altemeleaguri. Unii eseişti recurg la efectestilistice rare: Petre Isachi are o singură„amantă”, care e „de proximitate”. Arhiman-dritul Ilie Cleopa e un „izvor nesecat” al luiDumnezeu...

GRIGORE CODRESCU

Profilul universitarului Mihai Drăgan

- dispărut în tranziţie -

Ar fi împlinit, în prima decadă a lui decembriea.c., opt decenii de viaţă. La începutul anilor ’60 eraasistent la Universitatea „Al. I. Cuza”, adică apropiatde vârsta noastră, studenţi la Facultatea de Filolo-gie. Se fixase la cursul prof. Gheorghe Agavriloaiei,al marilor clasici. Pentru noi, învăţăceii veniţi dintoate părţile să respirăm aerul ieşean al Junimii cuTitu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă şicelelalte repere ale culturii naţionale, atât cursul câtşi seminarul erau momente de puternică jubilaţie.Cei doi bărbaţi – Gh. Agavriloaiei şi Mihai Drăgan –erau total diferiţi, dar nu le-a putut contesta nimenierudiţia cultural-literară, pasiunea pentru catedră şiînălţimea academică a activităţilor didactice.

Ecourile urâte şi triste ale cabalei care a dus lasfârşitul dureros al lui Mihai Drăgan s-au mai risipit,deşi în sufletul celor apropiaţi şi al multor foştistudenţi au rămas încă sechele ale dispariţiei unuicărturar distins, critic şi istoric literar cuprinzător şidascăl generos. Ultima dată, când l-am întâlnit, mărugase să aflu undeva muzică înregistrată dincreaţia lui Fr. Chopin. Venea des în Bacău, participala simpozioane literare şi lansări de cărţi.Intervenţiile sale publice, în instituţiile culturale şi di-dactice, erau receptate cu mare interes, discutatemulte zile după aceea, pentru că profesorul şi pub-licistul punea în circulaţie adesea idei şi teze ce in-trau în coliziune uneori cu cele oficiale, care circulauîn anii ’70 şi ’80 şi trebuiau detectate din contextemai discrete, ori se cristalizau în enunţuri metaforic-aluzive.

Nouă, studenţilor săi, profesori secundari maitârziu, care îl întâlneam la examenele pentrugradele didactice, la parcurgerea cursurilor deperfecţionare, ori la întâlniri academice, ne plăceaulimbajul, gesticulaţia şi stările sale de spirit delec-tante. Toate acestea profilau, stilistic şi indirect, ra-finamentul aristocratic al universitarului ieşit dinlumea veche a satului, în care alunecaseră, în tim-pul istoric, şi români transilvăneni. NeamulDrăganilor din Viişoara –Tg. Ocna* arată aseme-nea sorginte, după cum o spun şi arhivele, precumşi tradiţia orală, care se reflectă bogat şi expresiv încartea lui Gheorghe Drăgan, fratele său, scriitor şieditor de prestigiu ce a publicat cartea în anul trecutla Editura PIM din Iaşi.

Sfârşitul năprasnic, nedrept şi maculat demeschinărie, ori de murdărie umană aduse lasuprafaţă de evenimentele istorice tulburi dinanii1990 (unele neelucidate nici acum) a generatcărţi epice, pamflete şi atacuri în justiţie, dar durerileau rămas. Mihai Drăgan, bărbatul elegant, discret,rafinat şi împătimit de carte, de studiu, s-a stins înpragul vârstei de 56 de ani. Acuzaţiile nedrepte con-tra lui ar putea fi citite – probabil – în dosareleCNSAS. Era mare zarvă în anii aceia, şi lumea n-avea timp de cazuri particulare. Mai ales că părinţiisăi din Viişoara fuseseră pe o listă de „chiaburi”, iarelevul Mihai însuşi, la Liceul din Tg. Ocna nu intraseprea lesne.

Posteritatea profesorului şi omului de litere afost, într-o măsură, onorată, căci caracterul său,alături de forţa intelectuală, l-au ridicat. Cărţile sale(Ibrăileanu – 1971; B. P. Hasdeu – 1972;Aproximaţii critice – 1970; Reacţii critice – 1974),deşi tratate de Marian Popa cam superficial, în fugăşi de sus, impuseseră figura unui critic şi istoricliterar prestigios prin acurateţe, rigoare şi stringenţaideilor. Este de notorietate că aceia care îlatacaseră ori îl ponegriseră în anul fatal 1993 nurealizaseră nici pe departe ceva comparabil. Să maiadăugăm şi faptul, generos şi dificil în plan editorial,că eminescologul Mihai Drăgan a proiectat, îngrijitşi dat publicului un set apreciabil de scrieri desprepoetul naţional, semnate de predecesori. Două şcoliîi poartă numele: cea din Viişoara, din anul 2002,precum şi Şcoala nr. 11 din Bacău, din anul 1995.Este mult, este puţin? Maiorescu ne-a lăsat un sfat:Păzeşte-te a doua zi după un succes! Sigur, crit-icii sunt capricioşi şi mofturoşi, dar preocupările em-inescologice ale lui Mihai Drăgan sunt, pe nedrept,uneori, marginalizate. Poate va apărea cineva, din-tre tineri, mai atent să le pună în valoare dedragul lui Eminescu însuşi.

Ferdinand I – regele providenţial al unui popor în pericol istoric

(evocare la Centenarul Marii Uniri)

Sintagma lui Gheorghe Brătianu referitoare la miracolulromânesc include şi destinul acestui monarh, şef al statuluiromân, supranumit după Marea Unire, Lealul, ori Întregitorul.S-a spus demult că a fost „sincer dedicat românilor”. Cânda păşit pe pământ românesc, contemporanii îl descriu ca peun nobil german cu profilul unui dandy. Era fiul PrincipeluiLeopold de Hohenzollern-Sigmaringen, frate mai mare al luiCarol I al României şi reprezentant al unei vechi familii prin-ciare germane.

După studiile liceale, Universitatea din Leipzig şi ŞcoalaSuperioară de Studii Politice şi Economice din Tubingen, aintrat în atenţia cercurilor conducătoare ale României, căciregele Carol I n-avea succesor, o fiică a lui şi a Elisabeteimurise la vârsta copilăriei.

Tânărul principe va deveni, la 10 octombrie 1914, la 49de ani, al doilea rege al României. Sigur, nu trebuie ignorateinteresele marilor puteri de atunci, însă, uneori, Istoria a ţinutşi cu românii: inteligentul şi cinicul P. Carp a spus odată căpoporul român nici n-are nevoie de o clasă politică. Contex-tul în care ajunge Ferdinand la Bucureşti nu era deloc fa-vorabil: la contextul internaţional instabil se mai adăuga –mai apoi – şi faptul că tânărul se va îndrăgosti de poetaElena Văcărescu, domnişoară de onoare a reginei Elisa-beta, or Constituţia prevedea că soţia trebuie să fie tot desânge regal. Va fi aşa cu asupra de măsură, căci Maria deEdinburgh cu care se va căsători în ianuarie 1893, eranepoata reginei Victoria a Marii Britanii și vară primară ațarului Nicolae al II-lea al Rusiei. La toate dificultățile, seadaugă existența unui tratat secret, încheiat de Carol I cuPuterile Centrale, ceea ce va arunca și clasa politică șimonarhul în situații grele. Au învins însă, se pare, nu doardestinul istoric românesc, dar și caracterul înalt și sentimen-tul datoriei ce-l avea Ferdinand. El renunță și la cultul catolic(ce-l aveau părinții săi), trece la cultul ortodox majoritar laromâni, ignoră pactul încheiat de unchiul său cu Germaniași Austrio-Ungaria, lăsând totodată mână liberă Consiliuluide Coroană dominat de Brătieni.

Cum se știe însă, mișcările pe fronturile românești nuerau favorabile românilor. La nord și nord-vest, mareșalulMackensen obțiunea victorii; la sud și sud-vest ne hărțuiaubulgarii, iar la răsărit proiecta Lenin o revoluţie, ajutat, ciudatiată, și de familia imperială din Berlin, pentru a lovi, din plinAntanta. În partea de vest a Transilvaniei, de fapt aRomâniei, se agita, ostil, și punea bazele unui stat bolșevic,Bella Kohn. În aceste condiții, toate ajutoarele, mai ales celefranceze, nu opresc insuccesele militare românești decâttemporar, la Mărășești-Mărăști-Oituz, încât, la un momentdat, teritoriul românesc se redusese doar la câteva județedin nord-est unde se retrăseseră autoritățile românești înfrunte cu Casa Regală. Aceasta, în frunte cu energica, fru-

moasa şi devotata reginăMaria, care a avut multeinițiative, pe front, interne șiexterne, pentru existențastatului român, care era purși simplu în pericol, putândfi șters de pe harta Europei.Cu Valahia, Dobrogea, Bu-covina de Nord și Basara-bia pierdute, Transilvaniafiind pe muchie de cuțit,România putea trăi mo-mente similare ca Poloniacândva; se întinseseră însatele, orașele și câmpiileromânești foamea, mizeria,epidemiile de tifos și altele,disperarea și haosul.

În pragul dezintegrăriimarilor imperii, Ferdinand I

al României se întâlnește cu un Ministru al Habsburgilor dela Viena. Dar cererile acestora sunt atât de umilitoare, încâtun contemporan-martor notează că regelui nostru i-auscăpat două lacrimi; găsește însă puterea să respingă pro-punerile imperiale centrale și ceva a ţâşnit din adâncuri, iarRomânia cea adevărată s-a întrupat la Alba Iulia, unde s-aderulat unul din evenimentele cardinale ale Istoriei noas-tre. El a fost generat de energia națională purtată pecoroana și umerii lui Ferdinand I - regele providențial. Els-a dedicat apoi ştiinței și cunoașterii, fiind și protector alAcademiei Române. Ca monarh, a trăit 13 ani tumultuoşi șia fost, cu adevărat, un bun român, cum și jurase.

Noi, băcăuanii, avem și motive speciale să-l prețuim:când era principe-moștenitor venea în oraș de Ziua Regalăși asista la o ceremonie în fața bisericii „Sfântul Nicolae”.

S-a stins la 20 iulie 1927 și a fost depus la Curtea deArgeș. Au scris despre majestatea sa I. G. Duca, ConstantinArgetoianu, Nicolae Iorga, Ioan Scurtu, Eugen Wolbe și alții.Dacă îi vom citi pe aceștia, vom elimina poate, toxinele pecare le-a lăsat, în anii ’50, în manualele școlare un anumeMihai Roller. E vorba de generațiile de atunci, căci azi e, înprima linie Ion Aurel Pop - academicianul istoric patriot.Cărțile sale ar trebui citite în toate școlile, căci și așa,săptămânal, mai e doar o singură oră de istorie în orarulșcolar.

3

PLUMB 128

pagina 6 revistă de cultură

Povestea, ca orice poveste, în-cepe cu... a fost odată ca niciodată(21 octombrie 1897) şi se continuă şiîn ziua de acum, când la 21 octombrie2017 se împlinesc (s-au împlinit!) 120de ani de la inaugurarea noului Palatal Universităţii din dealul Copoului,considerat pe drept cuvânt un...FătFrumos ieşean! Acesta a fost con-struit în perioada 1893 – 97, dintr-onecesitate stringentă a satisfaceriiafluxului necontenit de tineri studioşicare se îndreptau cu multă vrere pecalea cunoaşterii, deschisă de primaUniversitate a României, înfiinţată laIaşi, la 26 octombrie 1860, din vre-mea şi vrerea lui Cuza Vodă. Era ceade a treia clădire impozantă şimonumentală ce s-a ridicat la Iaşi înscurtul interval al ultimilor 3 ani, fiindprecedată de cea somptuoasă aLiceului Internat „C.Negruzzi” (3 oct.1895) şi de cea a noii clădiri – bijuterie- a Teatrului Naţional (1 dec. 1896);toate acestea beneficiind de în-râurirea Regelui Carol I, care doreasă-şi atragă recunoştinţa Cetăţiiieşene, aşa cum aceasta fusese viuexprimată faţă de Marele VoievodŞtefan la grandioasa festivitate ainaugurării statuii ecvestre, de la 5iunie 1883.

Nu e de mirare că în ataricircumstanţe, la 23 mai 1893, „piatrafundamentală” a viitorului Palat Uni-versitar de pe Copou a fost pusă înprezenţa Principelui Moştenitor Ferdi-nand, dându-se frâu liber lucrărilor deconstrucţii ale noii clădiri, situată pelocul unde funcţionase, între 1846 –1888, Teatrul cel Mare de la Copou,care avea să ardă în întregime înurma izbucnirii incendiului devastatordin noaptea de 17/18 feb. 1888, aşacum se menţionează în presa vremii.

Planurile de ansamblu şiexecuţie au fost elaborate de arhitec-tul elveţian Louis Pierre Blanc, de-venit celebru pentru proiectele salede mare anvergură de la sfârşitul sec-olului al XIX –lea. Acesta avea să ţinăseama şi de schiţele şi recomandărilesavantului Petru Poni, făcute în urmaunei recente documentări la cele maide seamă universităţi europene, cepriveau organizarea şi funcţiona-litatea acestora. De altfel arhitectul LeBlanc avea să primească pentruacest grandios proiect ieşean şimedalia de aur a Expoziţiei Univer-sale de la Paris, din 1896.

Prevăzute a se termina în doar2 ani, lucrările au fost terminate,totuşi, în 4 ani, astfel că la 21 oc-tombrie 1897, în timpul ministeriatuluilui Spiru Haret, s-a putut desfăşurafastuoasa festivitate a inaugurăriinoului Palat Universitar de pe Copou,sub înaltul patronaj al Regelui Carol Işi al Reginei Elisabeta, cunoscută şisub pseudonimul literar, CarmenSylva, cu participarea unor înaltepersonalităţi, între care, D.A.Sturdza– prim ministru, N.Culianu – rector,Petru Poni – savant şi om politic, pre-cum şi în prezenţa unei numeroaseasistenţe.

Chiar de la inaugurare noul Palatal Universităţii de pe Copou s-a impus

în viaţa Cetăţii de pe 7 coline, atât prinarhitectura sa monumentală realizatăîn stilul eclectic francez al vremii, ceîmbina armonios clasicul cu barocul,cât şi prin valoarea sa de simbol cul-tural şi spiritual românesc, cedepăşeşte cu mult funcţiile strict uni-versitare.

Consultând arhivele vremii sepoate desprinde înfăţişarea noii zidiriieşene: „Noua clãdire avea o faţadãde 130 de m, decoratã, de o parte şide alta a frontonului şi la extremitãţilecornişei cu sculpturi alegorice execu-tate de artiştii plastici Valbudea,Georgescu şi Hegel. O aulã de treisute de locuri a fost clãditã în centrulconstrucţiei; o salã mare pentru bib-liotecã a fost prevãzutã la primulnivel, aceasta fiind cea mai frumosîmpodobitã încãpere din clãdire. Frizadecorativã, de o excepþionalãfrumuseţe este opera unor inspiraţipictori: Mureşanu, Alpar şiVoinescu.(...) Edificiul cel nou era pre-vãzut cu toate instalaţiile necesarepentru buna desfãşurare a activitãţiiîn cele cca 260 de încãperi care lecuprindea.”

Alte informaţii preţioase ale tim-pului despre noul Palat universitar leaflăm din monografia istoricului N.A.Bogdan, intitulată „Oraşul Iaşi”, acărei primă ediţie a apărut în 1904,din care spicuim: „Palatul ce i s-a ziditde stat la strada Carol, şi în care s-austrămutat Facultăţile de Drept, Litereşi Ştiinţi în anul 1897, este foartemare şi impunător, numărând peste260 de odăi, toate instalate cu lux şicu cele mai nouă aparate de ilu-minare, încălzire, apă, aerisire etc,cum şi biblioteca universitară.”

Într-adevăr, noul corp de peCopou al Universităţii a fost dotatpentru iluminat şi încălzit cu UzinăElectrică proprie, iar pentru alimenta-rea cu apă s-a ridicat un Turn de Apă,ceea ce reprezentau la timpul lorsoluţii tehnice avansate. Şi pentru ilu-minatul electric exterior al clădirii s-aconstruit un candelabru special.

De la momentul inaugurării şipână în prezent Palatul Universităţiidin dealul Copoului şi-a scris, zi de zişi an de an, povestea istoriei sale de,iată, 120 de ani. Parcurgând-o, vomputea descifra, cu tăria înscrisurilor,momentele faste şi mai puţin faste alevremurilor parcurse de peste un veac.Mai întâi să ne oprim asupra succe-siunii denumirilor căpătate de Univer-sitatea Iaşi de-a lungul timpului.Astfel, de la 1 noiembrie 1933, dupăterminarea scărilor şi frontonului cen-tral şi a adăugirii aripii din stânga,aceasta s-a intitulat UniversitateaMihăileană, amintindu-se cumva defosta Academie Mihăileană, înfiinţatăîn 1835 prin stăruinţa lui GheorgheAsachi pe lângă domnitorul MihailSturdza. Din 1942 primeşte denu-

mirea de Universitatea „Cuza - Vodă”,iar 10 ani mai târziu, în 1952, capătăo nouă denumire: Universitatea„Alexandru Ioan Cuza”, pe care opăstrează şi în prezent.

Alte file ale istoriei saleconsemnează:

- 1 noiembrie 1910 – înfiinţareade către Dragomir Hurmuzescu încadrul Fac. de Ştiinţe, în premierănaţională, a Şcolii superioare de Elec-tricitate Industrială, transformată unan mai târziu în Institut Electrotehnic.

- 5 mai 1911 – inaugurarea statuiilui Mihail Kogălniceanu (sculptor, Raf-faello Romanelli) în faţa intrării înaripa din dreapta, drept recunoştinţăpentru susținerea înfiinţării în 1860 aprimei Universităţi româneşti;

- în perioada 1916 – 1918 aPrimului Război Mondial, când oraşul

Iaşi a devenit Capitala RezistenţeiRomâneşti, în clădirea Universităţii aufuncţionat Ministerul de Război şiMinisterul Învăţământului, cuconsecinţe perturbatoare asupradesfăşurării normale a procesului deînvăţământ universitar;

– iunie 1929 – inaugurarea sta-tuii lui Mihai Eminescu (sculptor, IonSchmidt Faur) în faţa intrării în aripadin stânga aflată în construcţie.Această statuie avea să fiereamplasată în 1957 la Fundaţie, înapropierea Bibliotecii Centrale Uni-versitare „M. Eminescu”, iar în loculacesteia a fost mutată statuia luiA.D.Xenopol (sculptor, RichardHette), ridicată în stânga clădirii, în1934, în memoria strălucitului istoric,magistrat, academician, junimist şiprofesor al Universităţii ieşene;

– martie 1937 – scoaterea desub egida Universităţii aînvăţământului superior tehnic şiînfiinţarea Şcolii Politehnicii ”Gh.Asachi” Iaşi, care avea să devină din1948 Institutul Politehnic „Gh.Asachi”, având la bază facultăţile deElectrotehnică şi Chimie industrială,desprinse dintre secţiile fosteiFacultăți de Ştiinţe a Universităţii.Această scindare avea să creeze se-rioase disensiuni între cele douăinstituţii universitare privind împărţireaspaţiilor şi a patrimoniului din PalatulUniversităţii; Institutului Politehnicrevenindu-i aripa din dreapta Palatu-lui, cu Aula şi Biblioteca tehnică.Acalmia acestora s-a menţinut pânăîn 1993, când între cele două entităţi,devenite prin noua reformă aînvăţământului superior Universităţide stat, a reizbucnit conflictul patrimo-nial încă nerezolvat juridic (!), fapt ceprelungeşte sine die începerea nece-sarelor lucrări de reparaţii şi moder-nizare a Aulei şi a spaţiiloraparţinătoare Univ. Tehnice.

- 10 noiembrie 1940 – puterniculcutremur de pământ produs avea săafecteze foarte serios Palatul univer-sitar de pe Copou, necesitând fondurimari de reparaţii care nu puteau fiasigurate momentan.

- 1942 – 1945 - cel de al 2-lea

Război Mondial avea să aducă se-rioase distrugeri clădirii, labora-toarelor şi sălilor de învăţământ, fiindnecesară refugierea facultăţilor înrestul neafectat al ţării.

La revenirea în Iaşi, refacereaPalatului, a laboratoarelor şi spaţiilorafectate a necesitat îndelungi lucrăride reparaţii, care s-au tot amânat dinlipsa fondurilor până înspre anii 1953– 1954;

- 1968 – 1978 - la solicitareadezinteresată a renumitului maestrual picturii murale, Sabin Balaşa, înaceastă perioadă nişele Sălii PaşilorPierduţi, în fapt culoarul de intrare alaripei din dreapta, au fost decorate cu19 minunate fresce, însumând peste300 m.p., realizate în tehnica a secco,cu o cromatică predominantă a albas-trului voroneţian, în care pictorulabordează teme de mare sensibilitateale istoriei şi spiritului românesc: mi-turi, legende, universul eminescian,cum şi teme ale contemporaneităţii:menirea şcolii şi a creaţiei, cucerireaspaţiului cosmic, prevenirea pericolu-lui nuclear. Nu e de mirare că, ulterior,Sala Paşilor Pierduţi a fost apreciatăde criticii de artă ca fiind CapelaSixtină a Neamului Românesc;

- 5 dec. 2002, de această dată lasolicitarea Universităţii, Sabin Bălaşaavea să-şi dovedească încă odatămăestrita sa artă în pictarea uriaşeifresce, de peste 50 m.p., „Galaxia iu-birii”, cea mai mare din ţară,concepută în stilul 3D şi care se con-stituie într-un strălucit omagiu adusLuceafărului Poeziei, ce domină ui-mitor de atunci Aula Magna „MihaiEminescu” a Universităţii;

- în 2013, în Aula de Onoare aUniv. Tehnice, care mai păstreazăpatina vremii trecute prin elementelestilului baroc: îngerii păzitori, stuculaurit, tapetul decorativ, bufniţaînţelepciunii, fără a se efectua încălucrări de restaurare, au fost ream-plaste cele două tablouri de mari di-mensiuni, care reproduc pe celeoriginale, reprezentând pe RegeleCarol I şi pe Regina Elisabeta,consideraţi ctitorii acestui Palat Uni-versitar, iar tablourile lui GheorgheAsachi şi Petru Poni au fost mutate laintrarea în această Aulă în care au locimportante manifestări tehnico-ştiinţifice;

- în 2015, după ce BibliotecaUniversităţii Tehnice „Gh. Asachi” şi-arecăpătat frumuseţea sa neasemuită,concepută de arhitectul Le Blanc înstilul eclectic, ce îmbină fericit baroculcu rococoul flamboyant, subliniată dearcade circulare, pilaştri de marmurăroşie, fineţea sculpturii în lemn, pic-tura pereţilor şi tavanul casetat,aceasta a fost considerată, în urmaunor sondaje internaţionale, între celemai frumoase 25 de biblioteci alelumii, ba chiar agenţia BBC o situeazăa 2-a în acest onorant clasament!

Mihai Caba

Palatul Universitar de pe Copou sau o poveste veche de 120 de ani: „Făt Frumos cel studios de la Iaşi”

BACĂUL DE ALTĂDATĂ

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 128

P r o f e s o r u lNicolae Cârlan,muzeograf în ceamai mare parte avieții, face partedintr-o generație acăutătorilor de co-mori, a celor care

n-au știut ce înseamnă odihna, iarceea ce au gândit au și izbândit. Amremarcat la dumnealui, dincolo de opregătire solid-ramificată, o uimitoaretenacitate, dublată de o impre-sionantă franchețe, chiar dacă o astfelde trăsătură a caracterului poateprovoca ispita transformării celuilaltîn… arici, gata să reacționeze. Fireasa deschisă și prietenoasă, așezatăpe niște repere morale statornice de-a lungul vremurilor, truda zecilor deani întru edificarea culturii din Buco-vina și nu numai l-au făcut să fie re-spectat și admirat de confrați.

Când în 2013 s-a prezentat înfața colegilor cu volumul NicolaeLabiș ˗ Opera magna, am zis că opulrespectiv e o încununare a muncii de-o viață, cercetarea manuscriselor,compararea textelor din ediții diferite,îndreptarea unor erori descoperite,expunerea propriilor păreri, cu o fun-damentare cât se poate de riguroasăîn poezie și relaționarea acestora cuafirmațiile altor autori, așezareacorectă a poetului de la MăliniiSucevei în contextul epocii fiind atuuriincontestabile ale unei opere de oevidentă complexitate.

În 2017, Nicolae Cârlan le-a făcutiubitorilor de literatură o altă surpriză,de data aceasta fiind vorba de operadramatică a nedreptățitului Ion Luca,cartea, apărută la Editura Lidana dinSuceava, purtând titlul Teatruesențial. Suntem pentru a doua oarăîn fața unei „cărămizi” de aproape omie patru sute de pagini, ceea ceînseamnă o nouă cunună pentru har-nicul și rigurosul cercetător. Volumulcuprinde șaisprezece piese, de ladramă la comedie, exegeze, cores-pondență (primită ori expediată), bioși bibliografie, interviuri, iar, la final, ofișă bibliografică a lui N. Cârlan, alcărui efort s-a întins, cu siguranță, pecâțiva ani.

Ion Luca, având în vedere căparcursul vieții sale a acoperit inter-valul 1894 ˗ 1972, reprezintă un cazextrem de interesant în literaturaromână. În perioada interbelică ejucat pe scena Teatrului Național (i seacordă din partea instituției teatralepomenite de două ori Marele Premiupentru dramaturgie originală), însă eignorat de istoria literară, iar„dicționarele de literatură mai recente,zice N. Cârlan, îl tratează cuineficientă bunăvoință”. Apelul laopinia lui Valeriu (Bartolomeu) Ana-nia, peste care nu se poate trece,încearcă să pună lucrurile la punct.Acesta scrie, în deplină cunoștință decauză, în Rotonda plopilor aprinși:„Dacă alți dramaturgi dintre cele douărăzboaie mondiale – și chiar după – îirezistă timpului prin câte două sau treipiese, el e menit să-i reziste, dupăpărerea mea, prin cel puțin cinci saușase, din cele știute de mine.”

Cu două doctorate, în teologie șidrept, și o operă solidă în spate, IonLuca a încercat (îi dădea ghes, cre-dem, orgoliul succesului), după in-staurarea noii puteri a deșertificăriiculturale, să facă un dureros pact cudiavolul roșu, în speranța unor noi șide răsunet izbânzi. N-a fost să fie,vorba lui Constantin Noica, structurasa interioară fiind în flagrantă opozițiecu marșul triumfal al lichelelor șiîntunericiților pentru scufundareaRomâniei în mocirla pestilențială aunui lagăr instalat de Sovromul political vremii. Cu un talent ce depășea cumult pe cel al aliniaților zilei, dar și cuun orgoliu pe măsură, Ion Luca n-

avea cum să încapă în… patul drapatîn roșu și semănat cu stele boante allui Procust, din moment ce un politruc,lăfăiat sub lozinca „noi nici nu gândimși nici nu muncim, dar ne pricepem săhămăim cu tupeu”, scria despre dra-maturg precum că acesta n-arcunoaște „principiile noastre de viață”.Să recunoaștem că sămânța proleta-rilor în ale cugetării, ori a cameleonilorfripturiști a dat roade însutite în pe-rioada postdecembristă, cu oevidentă mutație genetică (să fie devină poluarea? dar pe asta cine o pro-duce?): îi doare exact în cot de tot ceînseamnă cultură.

Revenind la Ion Luca, deo-camdată un ilustru necunoscut, ar tre-bui subliniat faptul că dramaturgul afost fascinat de istorie, ori de legendehrănite cu seva unor vremuriîncărcate, prin pana măiastră aautorului, de romantism. Bolnav deteatru, Ion Luca, afirmă Carol Isac,„nu credea decât în sinceritatea artei,descoperind tot mai profund, în teatru,bucuria marilor adevăruri.” Săconsemnăm că piesele sale Icarii depe Argeș, Rachierița și Amon-Rasunt compuse în stihuri, ultimele douăavând, la început, următoarea con-semnare: Drama Rachierița/ PoemulAmon-Ra este scris(ă) cu rime pline,în cuvinte perechi, nerepetate în totcuprinsul lucrării. E o performanță dezile mari („Stihul obligă la un stilelevat”, consemnează GeorgeCălinescu) și o recunoaște cudezinvoltură autorul: Am vrut sădovedesc un lucru și anume că limbaromânească e atât de bogată, încâtse pot scrie trei mii de versuri cu rimepline și nepereche.

Așezat sub aripa protectoare alui Shakespeare, pentru Ion Luca is-toria e terenul unde se conjugă viațacu moartea, având câștig de cauzăpersonajul racordat la timpul prezent,cu înțelesul de joncțiune permanentăîntre celelalte două aspecte, trecut șiviitor, o paradoxală întâlnire a prag-matismului cu filozofia. De pildă:Viața-i plină de trecut,/ De azi și de ceîncă nu-i născut./ Ea poartă cumăsură ieri, azi, mâini..., se exprimă(eminescian!) un personaj (Bubasta)plasat în Egiptul faraonului ratatAmenhotep.

Citindu-i opera „esențială” și

trecând prin analiza lui N. Cârlan, ede crezut afirmația acestuia privitoarela dramaturg: „un maniac aloriginalității absolute”, de undepoate bine ar fi fost să se omită califi-carea adjectivală. Anița, de exemplu,din drama Rachierița, pare coborâtăîn istorie din basm. Ea refuză săprimească vreun pețitor, iar iubirea eipentru Dan (lăutar moldovean) dinîmpărăția nobilă a slujitorilor artei e uncânt și-un dor, plasând-o exact undeîi e locul, în nemărginire. De aceea,orice tentativă de a provoca odereglare în relația lor ingenuă esortită eșecului, perechea deîndrăgostiți retrăgându-se în lege-ndacântării lăutelor. În piesă își face loc șiun Făt-Frumos, un adevărat eroucare luptă pentru onoarea Moldovei și

veghează la cea a Ilenei Cosânzene,alias Anița, confundat de aceasta,pentru moment, cu Dan, fecioaracerându-i, în urma unor experiențedramatice, să acceadă într-un topossecurizant: Radu! Undeva, departe,du-mă…/ Văzduhul de aicea măsugrumă…

Finalul de aici se potrivește într-o oarecare măsură și poemului dra-matic Icarii de pe Argeș, meșteriilăsând în urma lor dovada iubirii și ajertfei pentru Frumosul care dăinuie îneternitate. Viață-vis-iubire-moarte șiizvorul vieții nouă, sub dangăt declopot, care duce în veșnicie sacrifi-ciul meșterilor-cruci, prin așezareaaripilor de șindrilă. Zborul lor e, înacelași timp, prăbușire și înălțare.Pământul își ia tributul vremuirii, întimp ce avântul creației lui Manole șia însoțitorilor, întru desăvârșirerămâne înscris pentru totdeauna înhronicul nepieritor al neamului.

Trecând la teatrul de facturăreligioasă, e de amintit Salba reginei,cu titlul inițial Iuda din Cariòt, dupăatenta și docta priveghere a lui N.Cârlan, „cea mai izbutită realizaredramaturgică inspirată din toposulevanghelic, dedicat sacrificiuluiizbăvitor al lui Iisus Hristos (…)”, undeIuda se autoproclamă, într-o clipă deluciditate, vânzătorul de veșnicii, ne-fericitul (la modul absolut!) înghițit,într-un final răscolitor, de Gheenă, învreme ce un alt personaj (Semfora)califică Templul drept urzitorulrăstignirii. Că, din motive prea binecunoscute, Nina Cassian numeștepiesa „o fiolă de otravă ob-scurantistă”, iar Carol Isac „oinexplicabilă eroare”, nu credem cămai surprinde azi pe cineva. Piesaînsă rezistă cu brio, chiar dacă uneorilimbajul autorului devine inadecvat.

Drama lui Iuda se va muta, pevremea lui Nestorie (Femeia cezaru-lui), în sufletul unei personalități fe-minine din Bizanț, împărăteasaEvdochia, dominatoare, care îidictează, în numele dragostei și pen-tru a-și liniști conștiința în urma unuiavort, lui Paulinus: Sinodul (Efes,431) trebuie să spună ca Nestorie!Pricepi? Sinodul trebuie să spună camine! Ceva mai devreme visase, cutotul trecător, la o viață tihnită, departede orice strălucire împărătească:Vezi, acolo, undeva, prin stâncilecolțurate, voi crește pruncul. (…)Copilul sau copila mea va paște oturmă. În singurătate, păstorul e celmai curat filozof, cel mai avut poet, celmai adevărat om. Voi fi în ascunzișulmeu fericită. Pruncul nu se va mainaște, sinodul îi va administra oseveră înfrângere, iar Evfimia, ceacare i-a dat cupa ucigătoare,schimbată prin credință, îi servește ojudecată infailibilă: nu de luptă arenevoie sufletul nostru plăpând, ci deîmpăcare cu sine. Evdochia își valepăda, odată cu mândria împă-rătească, podoabele și, sub vrajaaceleiași Evfimia, acum stareță laMănăstirea închinată Născătoarei deDumnezeu din Ierusalim, se vacălugări, făcându-l pe Paulinus, uluitde întorsătură, să filozofeze: Din caregenune a firii s-a iscat împerechereaciudată a sufletului femeiesc? Iubireși ură, tărie și slăbiciune, poftă și de-spoiere de sine, mândrie și umilință,avânt și sfială, credință și tăgadă, vâl-toare și liniște… Femeia! Iată mare în-trebare a lumii!... Și noi, bărbații,zadarnici în credința fruntășiei noas-tre, n-am ajuns, veacuri de veacuri, săînchegăm un răspuns…

În ultima piesă din trilogiareligioasă – Năframa iubitei –acțiunea e plasată în Bizanțul răvășitde iconoclasm, pe un fond politicdominat de intrigi, cum altfel?, dincele mai perfide. Și ar fi de ajuns,poate, să inserăm aici o replică acampionului intrigant de la curtea luiLeon al IV-lea Isaurul, vistierniculNichifor, sluga luând, în final, locul

stăpânului: Politicul trece înainteasclifoselilor sentimentale ale artei saureligiei!, o propoziție care a devastatîntreaga istorie a omenirii. Poate pen-tru că lumea e stăpânită de Javrapământului (tragi-comedie în șasetablouri), „un simbol universal alforțelor malefice latente în atavismulumanității”, după definiția exactă a luiN. Cârlan. Și aici suntem în fațaglasului „ce strigă în pustie”, de dataaceasta al lui Rasputin, într-o încer-care disperată de a opri un război.Nici o șansă în fața… Javrei carevorbește prin gura ministrului Baranov(Berbecul?), în intenția de a aug-menta pornirea belicoasă a țaruluiNicolae Romanov: Maiestate! încurând vei domni peste toți slavii! Dela oceanul înghețat la Marea Egee șiAdriatică, de la Atlantic până-n Pa-cific, din Munții Boemiei până-nHinducuș. Astăzi e cea mai mare zi aistoriei noastre. Ai iscălit declarația derăzboi. Prin ea slava Romanovilor vaîntrece slava tuturor împăraților dinlume!

Ne oprim aici pentru că deja ne-au cuprins fiorii, gândindu-ne că Javrapământului (ce ilustră găselniță!) îșiface de cap în continuare. Cât desprecarte, se cuvine să-i fim recunoscătoricriticului și istoricului literar NicolaeCârlan de a se fi încumetat și de a fidus la bun sfârșit un proiect deasemenea anvergură, aducând înatenția literaților și a iubitorilor deteatru un autor dramatic de forța unuivulcan în erupție care a lăsatposterității multă lavă incandescentăși doar pe alocuri ceva cenușă.Teatrul său se caracterizează printr-oconstrucție solidă, bine articulată, oimaginație debordantă, personajecredibile, replici adeseori sclipitoare,un limbaj adecvat (cu mici rateuri), iarautorul, așezat nu tocmai comod peroata istoriei, fără să forțeze numaid-ecât un final fericit, ca în Alb șinegru, unde ucigașul analfabet alfraților Velicico și Miron Costin piere,așteptându-și, la bătrânețe, nunta cumăscări, iubirea a doi tineri inocențiieșind biruitoare. În sfârșit, editorulNicolae Cârlan, să fim convinși, varămâne în istoria literaturii româneflancat de Nicolae Labiș și Ion Luca,despre care George Călinescu ahotărât pentru totdeauna: D-l Ion Lucanu trebuie să fie și Caragiale. Stă înpicioare singur.

Nicolae Cârlan și Ion Luca

Ioan

Țic

alo

Har

PoetuluiViorel Dinescu

E poezia sacră rugăciuneZidită între tine şi mister,Un rug etern şi nu deşertăciuneCum sînt deşertăciunile sub cer.

E poezia psalmul care doareŞi-n care urci pe cruce benevol,Convins că-n lume doar

himera moareIar veşnicia are-n suflet nobil sol.

E poezia taina ta de aur,Un fel de-a fi anticipând luminăŞi cerul are-n tine un tezaurŞi-n fiecare gând o sacră mină.

E poezia frângere de sineCa legământul vieţii din potir :O dreaptă răstignire spre mai bine,Cum este crezul unui sfânt martir.

E poezia dar sublim, o ştim,Un fel îngerească liturghie:O, Doamne cât mă rog Să Fim....Şi-apoi, să nu cădem din veşnicie!

Ilarie Boca

PLUMB 128

pagina 8 revistă de cultură

IN MEMORIAM LIVIU DĂNCEANULa finalul lunii octombrie, chiar de

Sfântul Dumitru, ne-a părăsit mult preadevreme și neașteptat, un mare nume almuzicii românești și universale contem-porane: compozitorul, muzicologul, diri-jorul, profesorul și publicistul LiviuDĂNCEANU*.

La aflarea acestei vești teribile, de-a dreptul îngrozitoare pentru oricineconștientizează dispariția unei aseme-nea valori, am simțit că timpul s-a oprit,că totul s-a estompat.

Timp îndelungat mi s-au derulat prinfața ochilor secvențe din întâlnirile noas-tre trecute, din discuțiile purtate, la finalulcărora mai întodeauna îmi dăruia o nouăcarte a sa, colecția mea de cărți sem-nate de Liviu DĂNCEANU ridicându-seastfel la optsprezece volume din totalulde douăzeci și patru publicate. Mă gân-desc la câte proiecte avea în derulare, lacâte ar mai fi avut de spus, de scris, decompus, căci toate le făcea cu mult harși multă dăruire, cu o meticulozitate și un

profesionalism desăvârșit. O personali-tate enci-clopedică, distinctă și distinsă,cu preocupări în varii domenii: filosofie,literatură, arte plastice, istorie, călătoriiși bineînțeles, muzică.

Până și atingerea nivelului maxim înmuzica contemporană, savantă, fie eade natură conservatoare sau inovatoare,indică un nivel superior de pregătire șide percepție a muzicii pe care le-a atinsîn evoluția sa Liviu DĂNCEANU, care,după cum spunea într-un interviu, „aavut de-a face cu mâna destinului, acărui lucrare se traduce prin traiectulirefutabil al fenomenului muzical ajuns,se pare, la ultima fază a evoluției sale:faza atomizării”.

Poate că moartea n-a fost altcevadecât integrarea lui în lumea cosmică, în,,omul cosmic”, omul complet, adică acelom care nu mai are nici o fisură de per-sonalitate, care este la punctul maxim aldezvoltării sale, al evoluției șidesăvârșirii sale arhetipale, care îmbinădezvoltarea personală cu evoluțiaspirituală. Poate că astfel el ne aratăpuntea de legătură dintre Om și Univers,dintre finit și infinit, dintre temporar șietern.

În plan arhetipal, el a întruchipat,,Creatorul”, caracterizat prin puterea deabstractizare, de înțelegere profundă asimbolurilor ascunse în artă și în viață;de activarea extrem de rapidă a stăriicare își pune amprenta asupra vocației;de o capacitate de exprimare multcrescută (verbală, non-verbală, vizuală,etc). În plan muzical, specialiștii l-au în-cadrat în categoria arhetipal-reflexivă acomponisticii noastre contemporane,care propune recuperarea modelelorsonore universale, fundamentale, per-manente, transtemporale și trans-geografice, cu baze naturale șireverberații semantice transcendente.

Pentru el și pentru toți muzicienii dinaceastă categorie, muzica a reprezentatși reprezintă un limbaj firesc cu ajutorulcăruia omul se poate integra în natură,dar şi în armonia cosmică.

Pentru el, până și testamentul, ca șisemnal de alarmă, a fost unul tot muzi-cal, presărat pe-alocuri cu note de umor:,,Eu, cel care respect necondiționat mu-zica savantă, care sunt asaltat și electro-cutat de frenezia și delirul muzicii de

divertisment și care mă simt mitraliat deacei `eroi` exaltați, provocatori, agresivi,aflați în plin război cu ceea ce estefiresc, `eroi` numiți vedete, eu, îndeplinătatea facultăților mele mintale, cuneștirbită responsabilitate, pentru adezamorsa tensiunile iscate între lumeaștiinței și lumea artei, eu, deplinconștient de rolul meu constatator, cu în-treaga mea autonomie morală, eu, îm-blânzitor al moravurilor și al energiilorbeligerante, eu, însărcinat cu limpezireaconsecințelor generate de societateapost-postmodernă, eu nu vă las nimic,pentru că, oricum, voi vă luați tot ceea cevreți din ceea ce se produce în culturaînaltă. Dacă se mai produce... Cât de-spre cultura de masă, v-aș lua de tot.Dar nu se poate...”

Dacă nu l-aș fi cunoscut și n-aș fistat în atâtea rânduri de vorbă cumaestrul Liviu DĂNCEANU, slăniceanprin adopție, ca și mine de altfel, mi-ar fifost poate mai ușor să vorbesc despredomnia sa la timpul trecut, dar așa mi-etot mai greu, iar blocajul este iminent...

Dar, până la urmă, tot el neliniștește, căci viața și moartea există

laolaltă: ,,Numoartea estegroaznică. Ba,uneori, eaeste blândăcând se leagăde viață. Doaruitarea subită,monstruoasăe ceea cetrebuie cuîndârjire sărefuzăm aînțelege”...

M ăopresc aici, la

aceste cuvinte, întipărite definitiv înminte. Și în suflet, acolo unde și acum eatâta durere... Dumnezeu să-lodihnească în pace!

* Liviu Dănceanu (n. 19 iulie 1954,Roman - d. 26 octombrie 2017, Slănic-Moldova) a absolvit Colegiul de Artă,,George Apostu” din Bacău și Universi-tatea Națională de Muzică București(1980), secția compoziție, clasa prof.Ștefan Niculescu. Doctor în Muzicologieal Universității Naționale de MuzicăBucurești.

Debutează în calitate de compozitorîn 1978 cu Les héros, op.1, la Conser-vatorul bucureștean. Tot aici urmează șistudii aprofundate (1980 - 1981).

A fost fondatorul și directorul artistical Atelierului de muzică contemporană,,ARCHAEUS”, cu care a participat laimportante întâlniri muzicale interna-ționale. A dirijat peste 500 de concerte înRomânia și în alte multe țări ale lumii.

A fost membru fondator și directorartistic al Festivalului Internațional,,Zilele Muzicii Contemporane - Bacău”(din 1986) și al Festivalului „SăptămânaMuzicii Noi - București” (1992 - 1996 și2001 - 2002). Președinte al ISCM -Secțiunea Română (1991 - 1994).

A fost profesor de istoria muzicii,estetică și compoziție la UniversitateaNațională de Muzică București.

A compus circa 180 de opusuri îngenuri muzicale dintre cele mai diverse(operă, simfonie, concert instrumental,muzică de cameră, corală, electronică,teatru instrumental, muzică de film, descenă etc).

A publicat 24 volume de muzicolo-gie, estetică muzicală și eseistică, pre-cum și numeroase studii, eseuri, articole,cronică muzicală, interviuri în diferite re-viste din România și din alte țări. A real-izat numeroase emisiuni de radio șiteleviziune, în România și în străinătateși a câștigat numeroase premii. A primitcomenzi de compoziție de la festivaluri,asociații sau interpreți din întreaga lume,iar lucrările lui au fost înregistrate (LP,CD, DVD, casete audio) în România,Franța, Spania, Italia, Olanda, USA,Germania, Irlanda, Portugalia.

Romulus Dan Busnea

ANOTIMPURILE

UNUI

DIRIJOR

La Filarmonica Mihail Joracând se anunţă un concert cu fa-milia Ionescu – Galaţi, garantat osă fie sala plină. Florin IonescuGalaţi a început să studieze vioaracu tatăl său, renumitul dirijor IlarionIonescu – Galaţi, care la rândulsău începuse studiul viorii cu tatălsău, devenind apoi discipolul luiGeorge Manoliu. Ilarion câştigă în1961 Concursul naţional GeorgeEnescu şi pe cel al tinerilor muzi-cieni.

Când îi ascult sau privesc pecei doi Ionescu – Galaţi, tată şi fiu,îmi aduc aminte, invariabil, de di-rjorul Emanuel Elenescu. Ilarion vaprezenta la absolvire prima audiţieromânească a Concertului pentruvioară de D. Şostakovici, subbagheta lui Emanuel Elenescu.Visându-se de mic copil dirijor, valua lecţii de la Elenescu. Primeşteo bursă la Paris, unde devineucenicul lui Pierre Dervaux şi al luiCharles Munch, învaţă temeinic de-spre instrumente şi va rămâneamorezat de muzica franceză, înspecial de cea romantică. Prin con-curs, este numit prim dirijor la Filar-monica din Braşov, unde îl vomregăsi mulţi ani. Singur sau cuaceastă orchestră cutreieră lumeaşi adună de peste tot succese şiovaţii. Ilarion Ionescu-Galaţi ştiecă în această meserie trebuie săai talent – deşi principiul e valabil

pentru orice profesie – şi enorm demultă disponibilitate de studiu.Maestrul nu se mulţumeşte cu maipuţin decât cere muzica şi nuabdică de la crezul său.

Transmite setul său de valorifiului său, Florin, cel care dă ceamai reuşită interpretare Rapsodieiromâne pentru vioară şiorchestră a lui Elenescu. Suntmulte însă paginile cu care acestviolonist îşi încântă publicul. Înacest an, la Sala Ateneu, cuAnotimpurile de Antonio Vivaldi!O panoramare de stări şi emoţiitranspuse muzical cu multă sensi-bilitate, cu binecunoscuta şi imba-tabila-I virtuozitate.

Acompaniat atent de orchestrade cameră şi de vigilentul ei şef,

Florin a adus publicului o versiunebine s t ructurată a acestorConcerte pentru vioară cre-ate de Vivaldi.

După pauză, cea maicunoscută simfonie de AntoninDvorak, Simfonia a IX-a, DinLumea Nouă. Lucrarea compozi-torului ceh a fost compusă în pe-rioada şederii sale în America deNord. Invitat ca profesor la Conser-vatorul din New York, Dvorak vasta aici trei ani începând din 1892.Prima audiţie a lucrării are loc îndecembrie 1893, la Carnegie Hall,cu un imens succes!

Pe Ilarion Ionescu Galaţi l-amsărbătorit la aniversarea de 80 deani, după orchestrele din Bucureşti.

Ozana KalmuskiZarea

Săptămânatrecută, laŞ c o a l ag i m n a z i a l ă„Acad. Haralam-bie Mihăescu”din comunaUdeşti, o locali-tate cu îndelun-gate tradiţiiculturale pe

măsură, a avut loc lansarea roman-ului de dragoste „Lacrima piezişăa destinului”, semnat de o maiveche cunoştinţă din lumea literelor,prof. Emil Simion, fostul director alinstituţiei şcolare amintite. La ma-nifestare au fost prezenţi directorulşcolii, prof. Marius Golea, alături dealte cadre didactice, amintindu-i aicişi pe învăţătorii Dumitru şi AnetaIacob, dar şi pe primarul localităţii,Hristea Ostrovan, nelipsit de la nicio manifestare culturală care a fostgăzduită pe raza comunei. „Estepentru mine o surpriză extrem deplăcută să văd că Emil Simion, cu oseriozitate oricum binevenită, ascris un roman de dragoste capti-vant, cu influenţe udeştene. Impor-tant este ca această carte s-o aveţişi s-o citiţi, să vă regăsiţi în diverseipostaze. „Este o carte carepăstrează decenţa. Romanul esteinspirat din viaţa a două persoane,un El şi o Ea, care s-au regăsitdupă ani de zile păstrându-şi întreei acelaşi ataşament de durată.”-aspus celor prezenţi, scriitorul LiviuPopescu. Tot el a mai subliniat că:„Autorul nu cade în capcana post-modernismului deşănţat în care săfolosească expresii precum sexul în

exprimare, romanul lui Emil Simionavând deja un loc binemeritat înliteratura română. Am să dau citireacum din prefaţa cărţii, semnată decriticul Ioan Ţicalo, sub titlul „Un imnînchinat iubirii”: „Eu m-am născut săiubesc o singură femeie..., declarăMituş, într-un târziu, pentru ca Elasă-i răspundă în aceiaşi termeni(...), Emil Simion, autoruldovedindu-se nu numai un bun psi-holog, ci şi unul dintre cei care îşipun întrebări asupra mersului aces-tei lumi.” Emil Simion, prezentându-şi recentul roman a spus că:„Lectura este o hrană bio pentruorice suflet şi pasiunea pentrulectură trebuie în permanenţă să fiecultivată elevilor, cartea fiind pri-etenul cel mai bun al omului,oferindu-i deschiderea spre lumede care are nevoie. Romanul aresare şi piper, cu personaje dinspaţiul geografic udeştean.” În ceeace priveşte personajele centrale aleromanului, Ela şi Mituş, autorul adezvăluit celor prezenţi că ele auexistat în realitate, anumiteinformaţii de care s-a folosit înalcătuirea acţiunii romanului fiindu-i oferite de Rozalia Motrici, prezentăla lansare. Emil Simion a reiteratfaptul că recenta sa carte nucuprinde vulgarităţi, că estedinamică, precum scenariul unuifilm şi poate fi parcursă chiar şi decătre elevi. Pe de altă parte domniasa s-a arătat mulţumit de criticapozitivă a cărţii, despre care s-afăcut vorbire, cu mult înaintealansării, în cotidianul „Crai nou” şi,recent, în revista „BucovinaLiterară”.

„Lacrima piezişă a destinului”-un roman de dragoste lansat la Udeşti

Ad

rian

Po

po

vici

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 128

Tocmai am închis noua cartea domnului Bică Nelu Căciuleanu– „MAHALAUA PRECISTA” - şim-am şi hotărât să scriu câtevacuvinte despre acest volum impre-sionabil. Mai întâi, de ce „nouacarte”? Aflu, de pe coperta a patra,că domnul Căciuleanu a mai pu-blicat vreo opt volume, romane şipoezii, fapt ce-mi dă convingereanu doar că e un scriitor prolific, cişi un “scriitor adevărat”. Succesulla public e asigurat şi de comen-tariile critice din ultima parte acărţii de care vă vorbesc, referirifăcute, între alţii, de Alex.Ştefănescu, Constantin Mănuţă,Calistrat Costin, Lucian Strochi,Emil Nicolae, Cristian Livescu… Şisă vă mai zic un motiv pentru caream decis să aştern pe hârtiecâteva „note de lector”: obârşiamea e tocmai această mahala dinPiatra Neamţ, altfel spus, loculunde am văzut lumina zilei, undeam trăit anii de neuitat ai copilăriei,

unde am învăţat carte şi, de unde,mi-am luat zborul în viaţă … Încât,citindu-i cartea, m-am revăzut într-o mulţime de locuri „ascunse” înpeisajul acela în care realul şi fan-tasticul sunt tot una, în carerăsăriturile şi apusurile AstruluiCeresc au dăltuit şi în inima au-torului, şi în inima cititorului – adicăa mea, de data aceasta – aceleamintiri menite să te însoţeascătoată viaţa… Da, fascinaţia “maha-lalei” m-a urmărit în aşa măsură,încât şi eu, la rându-mi, am „comis”mai multe încercări scriitoriceşti –să le spun aşa – în ideea de aaduce în inima semenilor mei şi ageneraţiilor următoare, portrete şiamintiri vii şi nealterate de trecereatimpului…Tocmai de aceea, simtnevoia ca, scriind aceste rânduri,să mă identific cu autorul „Maha-lalei Precista”, evocările saledistanţându-se cu nu prea mulţi anide cele ale mele… De altfel, toatecopilăriile sunt asemănătoare în ceau ele mai suav, mai pur, mai fru-mos…

„Mahalaua” domnului B.N.Căciuleanu este un spaţiu care n-are nimic de-a face cu vulgarul, cugrosolănia, cu prostia, cu leneviaşi şmecheria – cum, peioarativ, semai crede -, ci un loc binecuvântatde munca, de cinstea, de silidari-tatea umană în care “toţi pentruunul, unul pentru toţi” e un mod deviaţă, un mod de „a fi” trăit perma-nent la flacăra ardentă transmisădin generaţie în generaţie cu grijă,

cu sentimental pur al “părintes-cului”, dar şi cu o exigenţă fireascăce naşte ambiţii care, peste ani,vor da roade. „Mahalaua asta,precistană precis – scrienemţeanul meu - nu era ca o stanăde piatră, ci ca o batistă în care îmiascundeam obrajii plini de lacrimişi de ciudă pe stradă, şi cu care,pe ascuns, mi-i ştergeam înogradă, prin şură, prin atelier, pringrădină, prin magazia de lemne…, a fost lumea copilăriei mele…” Şi,în acelaşi ton, dar dintr-o altăperspectvă: „Iarna, în mahala,însemna case înlemnite de ger cugeamuri albe, ca ochii de peştemort, garduri cu porţile înţepenitecum le-a găsit gerul, pline dechiciură groasă, pomi cu crengileaplecate de greutatea zăpezii,gospodari făcând pârtie să iasă dinogrăzile lor până-n mijlocul străzii,mirosul cărnii de porc prăjite-ntigaie, fumuri în cratiţe, fumuriieşind pe hornuri…” Descrierile luiCăciuleanu captivează prinfrumuseţea unor locuri şi fapte de-venite, aş zice, legendare…

Într-un fel, şi eu sunt legat defamilia Căciulenilor, din care setrage autorul. Cu emoţie, cudragoste, îi regăsesesc pe doi din-trei membrii acestei venerabilefamilii – Vasile şi Constantin (Titi)– şi-i revăd, aşa cum erau, dinceea ce scrie, din modul cum îiprezintă condeiul domnului B.N.C.Cei doi mi-au fost colegi de şcoalăşi prieteni apropiaţi. Cel mai dragmie mi-a fost Titi, coleg de facul-tate, un om cum rar poţi întâlni înzilele noastre: cinstit, demn, cult,un prieten în sensul cel mai adâncal cuvântului. De la Titi –povesteşte autorul – a învăţat “săcitească” textele filosofice ale unorSocrate, Platon, Aristotel,Camus…, care i-au creat şi dez-voltat orizontul cultural… Tot aşa,pline de har sunt textele în care îiprezintă pe “Maria şi, câteodată,Aglaia sau Gaia”…, ”făptura ceamai caldă din toată familia” şi pe“tata cu părul alb şi ochi albaştri,căruia îi spuneam tată, celalţi îispuneau tata mare, sau bunicul,pentru mine, era tata şi aşa varămâne mereu în amintirea meaacest om: Ion Căciuleanu”. Cumspuneam, am fost coleg cu cei doi– Vasile şi Titi - şi, mai mult, le-amcălcat pragul casei nu o dată,ocazie de a-i cunoaşte şi de a ficunoscut şi de Gaia şi de „tata celcu părul alb şi ochi albaştri…”

Domnul B.N. Căciuleanu e unautentic “reconstructor” al aceleilumi în care am trăit şi eu, cum aţivăzut. Îi mulţumesc pentru amin-tirile pe care mi le-a trezit citind, cuacelaşi sentiment de curate adu-ceri aminte, despre Biserica„Precista”, sau despre Căula depeste Bistrița, de „La Cruci” - pestecare treceam, vara, cu mama şifraţii mei, spre pădurea Cerneguriisau Bâtcii Doamnei, la cules dehribi şi pâinişoare şi iuţei etc, ciu-perci datorită cărora amsupravieţuit în timpul Foameteiceleia mari de după Război - saudespre obiceiurile de Sărbători,sau despre drumurile sale prinpădurile adânci ş i întunecate,pline de mister, din împrejurimileoraşului, după „comori” găsite şinegăsite… Spaţiul nu-mi îngăduie„să lărgesc” toate aceste neste-mate prezentate de autor încartea sa, carte în care domnulB.N. Căciuleanu găseşte şifoloseşte, cu măiestrie şi în-demânare, „cheia” spre inima citi-torului, „cheie” care nu e altcevadecât sinceritatea şi iscusinţa unuiexperimentat meşter al cuvântului.

* Bică Nelu Căciuleanu:„Mahalaua Precista”, Editura

CRIGARUX, Piatra Neamţ, 2017

MAHALAUA DOMNULUI

B.N.CĂCIULEANU*

Eu

gen

Ver

man

Curgem prinaleele îngălbeniteşi arterele ruginiiale toamnei spre unnou sfârşit de an.Parcă ne grăbimspre nicăieri strivindsub tălpi anii noştri

ca pe nişte gândaci nefolositori. Pretutin-deni te întâmpină roadele bogate ale unuian binevoitor, dar şi melancolia, tristeţeasi dezolarea şi n-ai cum sa nu fii de acordcu poetul care glăsuieşte: „Făurăriatoamnei s'aprinde, largă, 'n zare/Vărsând pe ţara toată a ei metalurgie, /Vechi măiestrii de aur vremelnic, în frun-zare / Încoronează codrii cu 'naltă ago-nie." (V. Voiculescu – Făurirea toamnei).Cu adevărat curgem ca o apă învolburatăprintre cataractele sociale şi politice ,într-o lume secularizată, bolnavă moral, psi-hic şi fizic, preocupată doar de traiulconsumatorist, sclavi ai plăcerilor facile,dar şi a criminaltăţii mereu în creştere, atensiunilor de tot felul încât şi toamna seîngălbeneşte de invidie, erodându-nesănătatea, bucuria de a trăi, armoniasocială. Tot mai mult simţim cum subpojghiţa de pace, zvâcneşte un drăcuşoral războiului, care într-o zi ar puteaaprinde lumea de la un capăt la altul!Atunci să te ţii, tu, horă a morţii! Din punctde vedere religios, Moldova a trăit din plinpelerinajul de la Iaşi, cu ocaziasărbătoririi sfintei Parascheva. Oare ce-imână pe aceste câteva sute de mii deoameni să vină să se închine la moaştelesfintei? Ce resort interior, tainic şi miste-rios aduce omenii să stea în frig, ploaie,în picioare, zeci de ore numai să ajungăsă atingă moaştele sfintei? Cu siguranţăcă puterea credinţei. Hristos afirmă foarteclar: dacă a-ţi avea credinţă cât un bobde muştar, puteţi mişca şi munţii din loc!Iată cum puterea credinţei, mişcă sute demii de oameni din spaţiul lor fiinţial spreunul autentic spiritual. De-a lungul se-colelor credinţa a făcut minuni, greu deexplicat, în situaţii în care medicina s-adovedit neputincioasă. Şi astăzi cu toatămedicina contemporană ştiinţifico-fantastică, sunt cazuri când credinţa prinrugăciune rezolvă cazuri incurabile. Deaceea poate şi încrederea în putereamiraculoasă de a ajuta sau vindeca asfinţilor şi în mod special a sfintei de laIaşi. În toate situaţiile inexplicabile existăun adevăr de netăgăduit: dragostea luiDumnezeu care vindecă sufletele bol-nave. Romanii spuneau: mens sana incorpore sano! Conform învăţăturii luiHristos parafrazând putem spune: su-flete sănătoase în trupuri sănătoase. Unsuflet sănătos va ajuta la vindecarea unuitrup bolnav. Oamenii care au sufletelesănătoase în dragostea lui Hristos trecmult mai uşor peste greutăţile vieţii ,pre-cum gâsca pe apă, şi ajung la vârste ina-intate. Cei care adună ură şi venin însufletele lor riscă boli incurabile şi o viaţăplină de tristeţi. De aceea avem de alesşi cel mai bine ar fi să ne aşezăm su-fletele în dragostea şi lumina lui Hristos.Dacă întreaga omenire ar proceda aşa,sigur am trăi mai bine, mai armonios şiam muri plictisîndu- ne la o vârstăinaintată!

În această perioadă Bacăul a fostcapitala excelenţei în cultură prin douăevenimente de interes naţional şiinternaţional. În primul caz facem referirela Simpozionul Naţional de Estetică orga-nizat de Centrul de Cultură GeorgeApostu Bacău, cu participarea multorpersonalităţi ale culturii româneşti, aca-demicieni, profesori, actori, scriitori etc. Afost o reuşită din toate punctele devedere fiind premiate două personalităţiale vieţii culturale şi academice naţionale:acad. Ion Aurel Pop- rectorul Universitatiidin Cluj, şi Alexa Visarion unul din cei mairenumiţi regizori contemporani. ActorulDoru Vişan a susţinut un recital de poezie(Blaga, Eminescu, Coşbuc) de excepţiepe scena teatrului municipal Bacău. Aldoilea eveniment a fost şi Saloanele

Moldovei Chişinău – Bacău cu partici-parea a 370 de artiştilor plastici din totspaţiul cultural românesc. S-au acordatpremii şi s-au făcut vernisaje în august laChişinău şi în octombrie la Bacău. Unmoment deosebit a fost şi proiectulAsociaţiei de părinţi şi profesori aiColegiului Naţional N.V Karpen intitulat:Redescoperirea jud. Bacău în şaptezile. Excelent proiect pe legea 350/ 2005.

În numerele precedente vorbeam desimilarităţi şi complementări între tezelemarxist leniniste şi tezele noii ordini mon-diale. Una din principalele priorităţi aleregimului comunist a fost pregătireatineretului în vederea acceptării şiaplicării tezelor marxist-leniniste despredezvoltarea societăţii pe principiisănătoase de morală comunistă, aşacum o definise Lenin şi ar fi trebuit s-oaplice comuniştii din ţările lagărului so-cialist care urma să cuprindă tot mapa-mondul: Iată de ce spunem: pentru noimorala luată în afara societăţii omeneştinu există, ea este o înşelătorie. Pentrunoi morala e subordonată intereselorluptei de clasă a proletariatului.

Cînd muncitorii şi ţăranii au doveditcă ştiu să se apere prin propriile lor forţeşi să făurească o societate nouă, atuncia început educaţia nouă, comunistă,educaţie în lupta împotriva exploatato-rilor, educaţie în alianţă cu proletariatulîmpotriva egoiştilor şi a micilor proprietari,împotriva mentalităţii şi deprinderiloracelora care spun: eu îmi văd de intere-sul meu, iar de rest nu-. La prima vederepare un uman percept. Din păcate prac-tica comunistă a dovedit contrariul, şischimbarea mentalităţii, a egoismului şislăbiciunilor omeneşti s-au dovedit nere-alizabile. Predat din ciclul gimanzial,liceal şi universitar, materialismul dialecticmarxist n-a reuşit să devină religie decîtpentru un număr limitat de indivizi. Omulnou de tip ateist format şi educat pe bazaacestei morale comuniste s-a dovedit fal-imentar. Materialismul dialectic aşa cuma fost el definit de marxişti: „ca fiind ştiinţadespre raportul dintre materie şiconştiinţă, despre legile cele mai ge-nerale ale schimbării şi dezvoltării naturii,societăţii şi gândirii. În timp ce şcolile filo-zofice care au precedat marxismul îşipuneau ca obiectiv explicarea lumii, ma-terialismul dialectic îşi pune ca obiectivtransformarea revoluţionară a realităţii",s-a dovedit a nu fi o realitate filozoficăcapabilă să creeze omul nou – ateistulcomunist, a cărui scop este fericireapământeană a lui şi a celor din jur. Şcoalaîn comunism avea rolul ca în paralel cupregătirea tinerilor din punct de vedereştiinţifico-materialist, să-l pregătească şica revoluţionar în lupta cu orice formă deexploatare. Iată cât de plastic şi credibilafirma încă din anii treizeci marxistulmaghiar Georg Lukas, lupta împotrivaculturii occidentale: „cultura occidentalăşi religia creştină au făcut ca muncitoriioccidentali să fie orbiţi, să nu mai vadăinteresele propriei lor clase”. Au con-cluzionat astfel că o revoluţie comunistăva fi posibilă în Occident numai după cevor fi distruse atât cultura occidentală câtşi religia creştină. „Cine ne va salva de lacivilizaţia occidentală?” şi a instituit încele din urmă, ceea ce el a numit ‘tero-rismul cultural’. Una din principalelecomponente ale acestuia a fost introdu-cerea educaţiei sexuale în şcolilemaghiare. Din nefericire ideea omuluinou de tip ateist opus celui religios, nu adispărut odată cu dispariţia ţărilor comu-niste. Acest prototip şi-a găsit o expri-mare nouă în ceea ce sociologiioccidentali numesc omul gender- ide-ologia gender.

Un ateist de o factură aparte pe carenu-l interesează materialismul dialecticmarxist, nici existenţa unui dumnezeu,doar libertatea totală ,,naturală de codruverde", fără reguli, fără norme, fără prin-cipii.

(Continuare în pag. 14 )

DE LA UN GÂND LA ALTUL

Între comunism și globalizare

Du

mit

ruB

răn

ean

u

PLUMB 128

pagina 10 revistă de cultură

Romică C. Ghica

Numai despre proști

PROST

Un prost cu carte, snob ajuns,Să vorbească fin, căta,Iată o mostră de răspuns:-Ăă, e bun, cum vreț mata…

PROSTIA COSTĂ

Prostu-are noroc cu carul,Dar, fi'ndcă-i plin de prostie,Nu-și dă seama și nu știe,Astfel că ratează darul.

UNUIA (CAM DUS)

Ii explic clar cum stă treabaȘi-l clarific pe cât pot,Totul, insă, e degeaba,El rămane tot netot.

LOGICĂ

E clar, e la mintea cloștii,Au dreptate ințelepții:Dacă n-ar exista proștii,Nu s-ar remarca deștepții.

PROȘTI

Doi se ceartă, se țin tare,Vorbe grele – fiecare,Te uiți la ei și-i recunoști:Da, amândoi sunt niște proști.

PROSTUL

Cu un tupeu că seamăn n-are,(Mulți suferă de un așa păcat)Ne-avand vreun merit oarecare,Vrea musai să se facă remarcat.

Vremea trece, vremeavine... și pentru a nu fi copleșițiîn uitare, îți propun, dragă citi-torule, să ne reamintim,împreună, măcar câteva dintrenumele, datele și operele decăpătâi ale înaintașilor noștriîntr-ale creațiilor beletristiceromânești, născuți în luna luiBrumar al anului de început alvieții fiecăruia.

* Ion Codru-Drăgușanu.Memorialist, călător, participantla Revoluția de la 1848, autor allucrărilor „Cuvânt scolastic”,„Rudimentele gramaticeiromâne”, „Estrase din Tenta-men criticum, cu adaos de re-gule simple și diverseanotăciuni pentru uzulșcolarilor începători”, „Regula-mente pentru vătășii și decuriipropietății se introduce încomunitățile districtului ȚăriiFăgărașului”, colaborator la„Foaie pentru minte, inimă șiliteratură”, „Concordia”, „Al-bina”, „Tele-graful român”,„Federațiunea”, „Gazeta Tran-silvaniei”, „Familia”, s-a născutla data de 9 noiembrie 1818, înlocalitatea Drăguș, județulBrașov, a decedat la data de 25octombrie 1884, în Sibiu.Reputația sa literară estereprezentată în primul rând de„Peregrinul transilvan” - unuldintre cele mai interesante jur-nale de călătorie ale epocii.

* Mihai Sadoveanu. Ro-mancier, nuvelist, povestitor,om politic, academician, unuldintre cei mai importanți și pro-lifici prozatori români din primajumătate a secolului al XX-lea,s-a născut la data de 5 noiem-brie 1880, în Pașcani, a dece-dat la data de 19 octombrie1961, în Vânători-Neamț. Co-laborator al revistelor „Sămă-nătorul” „Viața Românească”,„Adevărul ”, „Dimineața” ș.a.,desfășurându-și cariera scriito-ricească pe parcursul a cinci-zeci de ani, ne este, sau artrebui să ne fie cunoscut, pen-tru reportajele și paginilememorialistice despre natură,despre lumea țărăneascămoldavă, pentru romanele is-torice și de aventuri, precum„Împărăția apelor”, „Țara dedincolo de negură ”, „Valea Fru-moasei”, „Ostrovul lupilor”,„Povestirile de la Bradu-Strâmb”, „Nada Florilor”, „Dum-brava minunată”, „HanulAncuței”, „Creanga de aur”,„Venea o moară pe Siret”, „Bal-tagul”, „Divanul persian”, „Viața

lui Ștefan cel Mare”, „NeamulȘoimăreștilor”, „Frații Jderi”,„Zodia Cancerului” etc., aco-perind cu numeroasele salepersonaje, o întreagă perioadăde timp, în care a abordat, in-clusiv, printre altele, romanulps iho log ic ș i ce l propa-gandistic.

* Vasile Voiculescu.Medic, poet, dramaturg, proza-tor, distins prin creațiile lirice:„Din țara zimbrului”, „Pârga”,„Poeme cu îngeri”, „Destin”,„Urcuș”, „Întrezăriri” ș.a.; dra-matice: „Umbra”, „Fata ursului”,„Demiurgul”, „Gimnastică senti-mentală”, „Pribeaga”; prinprozele: „Șarpele Aliodor”,„Capul de zimbru”, „Ultimulberevol”, „Zahei orbul”, s-anăscut la data de 27 noiembrie1884, în localitatea Pârscov,județul Buzău, a decedat ladata de 26 aprilie 1963, înBucurești.

* Liviu Rebreanu. Re-marcabil publicist, prozator, darși dramaturg, membru al Aca-demiei Române, autor al nu-velelor: „Filibaș Ocrotitorul”,„Golanii”, „Ciuleandra”, „Cata-strofa”, „Hora morții” ș.a.; al ro-manelor: „Ion” („Glasulpământului, Glasul iubirii”),„Răscoala”, „Pădurea spânzu-raților”, „Calvarul” etc; al come-diei „Cadrilul” ș.a., s-a născut ladata de 27 noiembrie 1885, înlocalitatea Târliușa, Bistrița-Năsăud, a decedat la data de1 septembrie 1944, în locali-tatea Ștefănești, Argeș. Merităosteneala fiecăruia dintre noi îna redescoperi, citi și elogiaamănuntele, precum și măsuradimensiunilor vieții, activității șioperelor sale! Încercați, fie șinumai o singură oară! Nu vețiregreta niciodată!

* Eugen Ionescu. Autoral poeziilor publicate în revista„Bilete de papagal” a lui TudorArghezi, al celor cuprinse în„Elegii pentru ființe mici”, al ar-ticolelor de critică literară șiepică umoristică „Hugoliada”,al eseurilor reunite în volumul„Nu”, premiat de un juriu prezi-dat de Tudor Vianu, s-a născutla data de 26 noiembrie 1909,în orașul Slatina, a decedat ladata de 28 martie 1994, înParis.

Întreaga sa operă literarăpoate fi considerată un efortcontinuu și original de a des-prinde din banalitate, sensultragic și absurd al existenței, fa-talitatea morții, splendoarea șineantul condiției umane.

* Iertată-mi fie cititorule,neputința de a dezvolta, dincauza spațiului restrâns,prezentarea și altor înaintașiîntr-ale literaturii neamului, pre-cum scriitorul Eugeniu P. Botez(Jean Bart), dramaturgul, nu-velistul, romancierul, realiza-torul de proză scurtă, MihaiDrumeș și alții asemenea lor.

REMEMBER

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

Maria Filipoiusau un nativ alZodiei Poeziei

Nimeni nu-și explică saunu-și poate elucida completdilema legată de rădăcinapoeziei, adânc înfipte în ființaumană. Nimeni nu poatespune cu exactitate dacăaceastă reverberantă legă-tură, plină de mister a ființeicu poezia, este inima, sufle-tul, ori este doar magne-tismul specific vieții, prin carese conectează energiainternă (infinitul mic) și ener-gia universală (infinitulmare). Cert este, însă, că in-diferent de locul în carepoezia își înfige rădăcina înființa poetului, ea este cuadevărat unică, fiecare gândavând propria sa stare de en-ergie ori imponderabilitate,iar convergerea către luminăfăcându-se în ritmul propriu,specific, al ființei astrale, am-prenta personalității de-venind propria marcă„înregistrată”.

Mai mult, poezia nu esteo simplă stare, ci un cumulde stări, ce definesc, consti-tuie și întregesc profilul liric,bătăliile date până la marginide suflet sunt intense,sângeroase, deseori crude.Din această facere dure-roasă, țâșnește poezia, ca oeternă „fata morgana”.Diferența de stare o face, celmai adesea, sensibilitatea cucare poezia se naște, luminacare îi devine aură, putereacu care aceasta își țese mre-jele, mesajul care are forțade a încuraja, de a ridica, dea motiva pozitiv existența.

Prin toate acțiunile sale,cu o activitate literarăprodigioasă, poeta MariaFilipoiu nu încearcă să-și ex-pliciteze menirea, să-și argu-menteze izvoarele, ci doar sălase apa limpede să răsarăcătre lumina stelelor, să-și re-verse - din pocalul sufletuluiînmiresmat cu ambroziapoeziei - menirea, recuno-ștința, respectul și dragosteafață de valorile nemuritoareale neamului și să aducă flo-rile sale de gând ca ofrandănemuritoarei lor străluciri. Dinpoezia Mariei Filipoiu răzbatecouri străbune, muritorulsimțindu-se mai mult decâtonorat de a se împărtăși dinslava înaintașilor, de a-și odi-

hni simțirea la umbra mariilor spiritualități.

Aceasta este și axacentrală, pe care poeta MariaFilipoiu își construiește volu-mul ECOURI STRĂBUNE,apărut în 2015 la edituratârgovișteană SINGUR,condusă de scriitorul ȘtefanDoru Dăncuș. Structurată în4 capitole, cartea se consti-tuie, așa după cum și au-toarea mărturisește, într-unomagiu adus vremurilor deglorie ale neamului: […] Adu-ți aminte, române, derădăcinile care ți-au dat viață,sacrificând-o pe-a lor, ca tusă te înalți în pace și demni-tate. Cinstește-ți străbunii, cademni să fie urmașii tăi de

neamul care i-a zămislit încredință strămoșească și larându-le să te cinstească [...]Capitolul I omagiază titaniiliteraturii române, prefăcuțidemult în stele, mariideschizători de drumuri, cu oconștiință națională pemăsură – Mihai Eminescu,Nichita Stănescu, AdrianPăunescu, Grigore Vieru,personalități istorice ilustre -Ștefan cel Mare și Sfânt, darși alte personalități culturale– Nina Cassian, Mar ioaraMurărescu, religioase –patriarhul Teoctist. Versurilesunt melancolice, însă prinesența lor răzbate respectulși recunoștința creatoare larându-i de lumină: […] Geniulcând se naște-n lume,/ emesager sfânt pe Pământ./Lumii să lase minune,/ cu-asa iubire în cuvânt[…].

Capitolul II reprezintă osuită de versuri duioase, ceau în centrul lor pe Ea -Mama (Bunica) - ființa cea

mai dragă din lume, Omul acărui amintire se transformăîn icoană vie, pentru eterni-tate. Mama este (și în opiniaautoarei) Omul trimis deDumnezeu din Rai, ca săsporească numărul îngerilorpăzitori, deținător al unor pu-teri neînchipuite de minteainocentă a copiilor: […] viețiidai veșnicie, din noapte poțiface zi […].

Capitolul III este dedi-cat celor ce au marcat cuadevărat înfăptuirea UniriiMici (1859) sau Unirii Mari(1918). Versurile simple, însăcu o sensibilitate aparte,denotă curățenia sufleteascăa evocatorului, aidomavărsării de sânge pe altaruljertfei și al iubirii de țară:Ecouri eroice răsună-nCarpați,/ când glasuriseînalță de la Mărășești./ Iarpeste Prut și Dunăre îi strigăfrați,/ De dorul Unirii îngranițe Românești .

Capitolul IV prin țesă-tura sa nostalgic-pamfleticăare în centru atât pe eroul cea stat străjer întâmplărilorcruciale din istoria românilor(revoluția decembristă), câtși pe politicianul contempo-ran, față de care autoareasimte revoltă, datorită modu-lui nefast, chiar, umilitor, încare sunt conduse treburilețării.

Prin încărcătura militant-patriotică, prin sensibilitatea,simplitatea și modul direct-adresativ, versurile poeteiMaria Filipoiu au capacitateade a pătrunde adânc în sufle-tul cititorului, gândurile sin-cere ale autoarei, îmbrăcatefestiv în haina dragostei dețară, fiind de remarcat. Pro-zodia simplă, dar fără a fineapărat facilă, face din ver-surile Mariei Filipoiu o între-prindere culturală cu o acutădoză de naturalețe. Dez-brăcat de împovărareastilistică ori de vocabularulpseudoerudit, omagiul adusstrăbunilor se dovedește a fila fel de senin cum cerul se-rilor de vară pe meleagurileromânești.

O lectură plăcută, cepoate fi transformată oricândîntr-un moment de recital po-etic în preajma marilorsărbători ale neamului orilângă monumentele dedicatecinstirii jertfei nemuritoare aeroilor români ai tuturor tim-purilor.

Gheorghe A. Stroia

CRIZA MONDIALĂ

Milionarilor nu le pasăCriza pentru ei...nu esteAu ce pune „ bun” pe masăȘi de „masă” nu-i privește.

IFOSELE CAMARILEI

Prințul și camarila luiParaziții neamuluiFurăcioși și micinoși

De departe îi cunoști.

ELITIȘTI

Copievici și a lui clicăSînt mereu la una micăIpocriți, joacă cacialma„Cu cadavru în debara”

UNUI PATRIOT

Nu-i român? Dar nici tătar

Sau poate e patibularDe-i român de ce jigneșteCe nici străinul nu îndrăznește

DEONTOLOGIE

Ghicitoarele au și ele o scuzăDoresc să câștige o pâineDar le iau pâinea din spuzăCăci au diplome pentru...mâine.

Vasile Opal

PLUMB 128

revistă de atitudine pagina 11

O frumoasăpoveste de iubire ascris Diana DobrițaBîlea, bine inspi-rată românește,mai bine zis, an-cestral inspirată deun tărâm magic,arealul Dunării șioamenii care-și fac

veacul aici, dincolo de schimbareavremurilor. Povestea în sine nu diferăde toate relatările literare de pânăacum: Ileana (Cosânzeana, Sân-ziana) se îndrăgostește de un podaral Dunării, Călin (voinicul file depoveste sau Nebunul sau cel denetins din Luceafărul, Făt- Frumos dinlacrimă, etc), cel care face bine oame-nilor, îi salvează, dar nimic din ce facoamenii sau spiritele rele aletărâmului basmic nu poate să stea încalea împlinirii iubirii lor. Nici chiarmoartea.

Romanul „Omul dintre douălumi”, oniric, liric, are un scenariu lin,fără acțiuni dedate adrenalinei, darfermecător prin românismul său din

această parte de țară și este un primmerit auctorial al său. Dunăreafabuloasă este o ființă vie, cu obiceiuriși superstiții pe care ea le-a reglemen-tat în oamenii locuitori în proximitate.Dunărenii își petrec viața exclusivdupă anotimpurile Dunării, dupărăsăriturile și apusurile ei, dupămeandrele ei și mendrele ei,cunoscându-i și respectându-i în de-taliu enigmele, tainele, duhul.

Ileana îl iubește pe Călin chiar îndilema neîmpărtășișirii de către el aacestui sentiment, chiar atunci când îlpierde ca ființă vie și el se transformăîn apărarea sa divină luând forma decerb, de șarpe, de balaur, de bătrâncu toiag… Abstractul și fantastul iaucu ușurință locul realităților trăite deIleana și în timp devine chiar reali-tatea fetei care se dăruiește completacelei vieți boeme, de podar laDunăre, acceptată și inclusă în comu-nitatea oamenilor locului. Simplitatealor, curățenia lor sufletească, tradițiilemoștenite până la rang de lege con-stituie motivul susținător acestui epic:șacalii și comunicarea lor inteligentă

cu oamenii, căderea merelor din cerîn ziua de Sfântul Ilie, vrăjitoareaLuxița și sfaturile ei de oracol, pes-cuitul și seceta, Caloianul… sunt doarcâteva documentare care fixeazăacțiunea realist. Tocmai echilibrul din-tre imaginar și realitate facacest roman de indiceliterar ridicat.

Ileana și Călin co-munică după alte legi fiz-ico-chimice, trecerea de lao lume la alta se facetelepatic, trecerea dinmediul pământean în celacvatic așijderea și chiarcomuniunea lor sedesfășoară virtual și realtotodată, din moment ceiubirea lor dă naștere unuicopil care moșteneștecalitățile și puterile divineale tatălui… L-au numitCristian, o trimitere clarăcreștină ca și așteptarea revenirii laviață a lui Călin, la șapte ani de la ple-care, un ritual de asemeneacreștinesc, la dezgroparea morților.

Există un spirit românesc cert înacest roman, uitat de romancierii ac-tuali, luați de valul vampiric și violent

occidental, acel spirit al doinei, almioriței, chiar al baltagului sadoven-ian, al nadei florilor și a apei și chiarde nu ești dunărean, vei simțiaparteneța la acea lume fabuloasă încare imensul pește Somnia are pro-

priile legi de iubire saude răzbunare, în caresufletele celor morțiîntre ape stau închisesub cupole transparentepână la eliberarea lorcătre cer, în carenașterea unui copil înapele Dunării estepecetluită de aceiașipești care rup cu dințiilor cordonul ombilical…totul este epic, totuldevine absolut al naturiidupă cu totul alte reperede viață Aici inteligențași știința umane nu facdoi bani, inteligența na-

turii și a Dunării atotstăpână lucreazăoamenii, destinele, viitorul.

Este un mesaj puternic. Unmesaj al locului oamenilor față cunatură, un mesaj eco și de iubire.Pentru că din noi rămâne doar iu-birea.

Omul dintre două lumi- Diana Dobrița Bîlea

Cri

stin

a Ș

tefa

n

Îndreptarpopular de etică şi de conduită

pentru tineret (5)

MOTTO:Tot ce

voiţi să vă facăvouă oamenii,

faceţi-le şi voi lor “Matei 7:12

Rezumatul articolelor anterioare –Din economia temelor Îndreptaruluiau fost deja abordate cele privitoarela: a) relaţiile reciproce socialmentedezirabile dintre membrii familiei con-jugale – dintre soţi, dintre părinţi şicopii, dintre fraţi şi surori; b) atitudinilepozitive ale tinerilor faţă de persoaneledin afara familiei, egale sau superioareca status social :prieteni, cunoscuţi,vârstnici, şefi, autorităţi etc.; c) atitu-dinile tinerilor faţă de societate, faţă demuncă şi de învăţătură pasibile de-aasigura celor care le manifestă successocioprofesional şi psihosocial, confortpsihologic şi stimă de sine.

Alte atitudini care facilitează acceptarea şi integrarea

socială a persoanei

Modestia

Evaluează-te corect, nu-i suba-precia pe ceilalţi, poartă-te, gândeşteşi acţionează în acord cu abilităţile taleşi cu atribuţiile conferite de statutul so-cial pe care îl ai. Fii natural, rezervat,nu pretinde mai mult decât ţi se cuvine,nu tinde la mai mult decât meriţi, nu-ţiaroga drepturile şi calităţile altora, nute supraestima în raport cu ei, dar nicinu te preţui mai puţin decât valorezi.Modestia sau „sentimentul moderat alpropriei valori” nu trebuie să însemneumilinţă sau servilism, ci mijloc decreştere şi înălţare a demnităţii person-ale.

-Nu te face înţelept în tot lucrul.-Nu te face popă în biserică străină.-Nu te amesteca ca mărarul în toate

bucatele.-Nu te arăta dascăl pînă a nu fi

ucenic.-Nu umbla cu capul pe sus, ca spicul

cel gol. -Nu te măsura cu cei mari.-Omul e dator să-şi măsoare lungul

nasului.-Vorbeşte cum ţi-e vorba şi poartă-

te cum ţi-e portul.

Moderaţia

Ce este prea mult dăunează, fiecă vorbim despre râvna de-a obţine

ceva, de-a ajunge mai repede la ţintă,de-a ne asuma răspunderi sau de-amobiliza resurse şi energii în vedereaobţinerii unui efect sau altul. Excesulde zel, soluţiile radicale, dorinţele şipoftele nemăsurate de orice fel, ne facsă pierdem şi ceea ce avem, să ratămatinge rea scopurilor propuse, ba chiarsă ajungem mai jos decât am fost.Condiţia dobândirii siguranţei, a res-pectului şi stimei celorlalţi, a sănătăţiinoastre fizice şi sufleteşti rămâne, caşi până acum, evitarea extremelor,alegerea căii de mijloc.

-Calea de mijloc e cea mai bună.-Nici să cheltuieşti, nici să te

zgîrceşti la toate peste măsură.-Nici lupul flămînd, nici oaia cu doi

miei.-Ce e mult nu e bun.-Cine o ia prea lată,/Rămîne cu ea

negrăpată.-La multe cine gîndeşte/ Nici una nu

isprăveşte.-Cine multe îmbrăţişează puţine

adună.-Cine deodată multe trepte va să

sară piciorul şi-l frînge, fără greşeală .-Vrînd să poarte cercei mai buni, îşi

pierdu urechile.-Vrînd să aibă armăsar,/ Ajunge din

cal măgar.-Nu întinde coarda prea mult că se

rupe.-Întinde-te cît ţi-e plapuma.-Orice peste măsură, greşeală se

înţelege după orice lege.-La mîncare să ai cumpătare/Şi la

băutură să fii cu măsură.-Doctorul cel mai bun este cumpătul.-Înghite cît poţi mesteca.-Fă bucătura cît ţi-e gura.-Orice lucru cu măsură.-Oaia s-o tunzi, iar nu s-o razi.-La orice ai face, măsura ţi-aduce

cinste şi folos mare.

Demnitatea

În condiţii normale de viaţă, cin-stea şi onoarea de care fiecarepersoană se poate bucura, depinde de„modul în care aceasta îşi înţelege şiîşi înfăptuieşte datoria faţă de sine şide societate”, precum şi de valoareace o acordă consideraţiei de sine şibunului său renume. Tot de noi, demoralitatea cerinţelor, aspiraţiilor şi ide-alului nostru de viaţă, depinde şipăstrarea ei; sunt destul de numeroaseatitudinile şi comportamentele a cărorafişare ne-ar putea umple de penibil şide dispreţul oamenilor. Aşa că, fii omde caracter, păstrează mereu vieconştiinţa propriei valori şi a îndatorir-ilor tale morale, nu te bucura la maibinele care-ţi poate limita indepen-denţa de gândire şi de acţiune, evită

gesturile şi faptele care ţi-ar puteaafecta stima de sine şi sentimentulmândriei personale. Respectă-te,respectă-i şi pe ceilalţi, fără a uita însăde tratamentul echivalent pe care şi eiţi-l datorează.

-Nu alerga după care nu teaşteaptă.

-Nu bate unde nu ţi se deschide.-Nu vorbi unde nu sînt urechi.-Nu te ruga sfîntului care nu te

ascultă.-Mai bine cu sapa-n mînă,/Decît cu

mîna-ntinsă la milă.-Mai bine o zi cocoş, decît o vară

găină.-Mai bine puţin cu dreptate/Decît

mult cu strîmbătate.-E mai bine în coliba ta/Decît în

palatul altuia.-Mai bine ţăran în picioare, decît

boier în genunchi.

Cinstea

Cinstea este desemnată dreptcea mai mare virtute a omului întrucât,în afara ei, a simţământului sincerităţiişi încrederii reciproce, nu s-ar fi pututînchega nicio relaţie interumană.Rezultat al obişnuinţei oamenilor de-ainteracţiona consecvent în spiritulcorectitudinii şi-al dreptăţii, ea este, in-dubitabil, calitatea morală indispen-sabilă a traiului societal. Centrată perespectul drepturilor celorlalţi, pe re-spectarea angajamentelor luate şi apromisiunilor făcute, pe cultivarea ra-porturilor interumane leale, pe în-deplinirea exemplară a obligaţiilorsocioprofesionale etc., cinstea repre-zintă condiţia sine qua non a unei vieţiliniştite şi-a unei conştiinţe curate, lip-site de mustrări de cuget şi de căinţetârzii, a stimei de sine şi a respec- tuluisemenilor, a curajului de-a fi obiectiv înorice împrejurare, a dezvoltării relaţiilorde cooperare şi de întrajutorare etc.Conduitele necinstite, în schimb, îldezonorează pe om, îl fac să-şi piardăorice credit din partea celor care-lcunosc, conduc, în final, la izolare şirejectare socială.

-Cea mai mare virtute - cinstea.-Cinstea legea cea mai mare.-Nimic altceva mai scump decît cin-

stea.-Cinstea e mai scumpă şi decît viaţa.-Mai bine moarte cinstită, decît viaţă

necinstită.-Pururea să te păzeşti, cinstea să nu

ţi-o mînjeşti.-Niciodată nu te vei socoti fericit,

dacă nu te vei purta cinstit.-Cinstea să nu ţi-o pierzi nici la cea

mai mare nevoie şi necaz, că cine-şipierde cinstea, viaţa şi-a pierdut-o.

-Nu te bucura la munca altuia.

-Mai bine să mori de foame decît săiei pîinea săracilor.

-Făgăduieşte numai ce poţi da.-Făgăduiala dată/E datorie curată.-Cuvîntul ce ai dat odată, nici să-l

uiţi, nici să-l întorci.-Omul cinstit se ţine de cuvînt.-Omenia omenie cere ş i cinstea

cinste.-Cinste dai, cinste găseşti.V

irg

il M

oca

nu

Ce amvăzut și nuam crezut

E vorba de unul dintre vârst-nicii dintre miile din țara noastră.Locuiește într-un cătun de munte,singur într-o casă ceva maiarătoasă decât o colibă și nu-mi potda seama cum cum își petrecezilele sub jugul atâtor boli, neavândvecini decât jivinile pădurii.Coboară uneori, numai el știe cum,o cărare sinuoasă mai multorbecăind, căzând, deși are dreptsprijin două cârje de la prăvăliaunică a unui stranier revenit acasădupă mulți ani de roboteală, la o so-cietate de pe splendida Coasta deAzur (lucrând cu gresiile pentru in-terioarele unor blocuri) cu vârfurilemunților Alpi veșnic înzăpeziți, depeste 4000 de metri înălțime,oglindindu-se în apele Mediteranei.L-am revăzut mai deunăzi pebătrân la acel privat cumpărându-șio pâine, deși cu ochii vede ca princeață. Cu memoria e la pământ. Nuștie socoteala amărâtei de pensii.Ploua mocănește întruna. Avea ofâșie de drum drept de vreo 2 Kmpână la potecă. „Dar cu ce ai venitpe vremea asta câinească,omule?”. „Pe jos, apoi cu un fae-ton”. „Și cu ce te întorci?”. „Dau 50de lei vreunui șofer care mă ia”. Ni-meni însă din cei câțiva carestaționau cu autoturismele nu s-aoferit. Și vârstnicul, înfășurat cu omanta din care curgeau peticele cuo glugă pe creștet a pornit-o tot pejos cu nelipsitele-i cârje gândind peacea ploaie mocănească să ajungăla coliba lui.

...La câteva zile de la întâm-plare s-au auzit dangătele clo-potelor, de la bisericuța cătunului,cu adânci reverberații până-n inimacodrului.

Decebal Alexandru Seul

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 128

Mirela Bălan

[Mirela Bălan, poetă cuinstrucţie academică (licenţiată înlimba şi literatura engleză aUniversităţii Babeş–Bolyai dinCluj–Napoca), premiată de FilialaBacău a Uniunii Scriitorilor dinRomânia pentru volumul „Un sărutmai adânc”, deţinătoare a unui pre-miu onorant de dramaturgie pentrupiesa de teatru „Baletul din sticlă”,dar şi autoare a altor trei volume deversuri: „Supradoză”, „Tirania cercu-lui” şi „Alintpoeme”, începe eclatant,fără schimbarea timbrului său in-solit, să-şi exerseze programul li-terar de exorcizare a realităţiiimediate, într-un nou registru, - celal prozei. Lipsită de inhibiţii, MirelaBălan îşi concepe demersul proza-stic ca pe un curs de apă ce sedezvoltă firesc din pâraiele adia-cente, nestăvilite, împănându-şi-lcu informaţii rupte din situaţii do-mestice cunoscute, terne, aparentplictisitoare, însă schimbând per-manent perspectiva perceperii lor,şi, lecţie deprinsă în poezie, pro-punând asociaţii de idei sur-prinzătoare care, alături definalurile explozive, neaşteptate,dau strălucire textelor sale. Înproză, deocamdată, Mirela Bălaneste o surpriză plăcută. Încurând… va deveni o certitudine!(Viorel Savin)]

Numărătoare inversă

Marianne stă la o terasă peBaumstrasse şi bea un espressodublu. Îşi urmăreşte gândul carealeargă non-stop peste măsuțele co-lorate ale cafenelei şi pe sub ele,riscând în orice moment să răstoarneceştile sau paharele cu apă şi să seizbească de vreo ființă care-şi soarbeliniştită cafeaua, declanşând unadevărat scandal, ține-ți, femeie, gân-durile acasă, iar dacă nu te-ascultă,educă-ți-le, deşi virajele bruşte ladreapta sau la stânga sunt, de celemai multe ori, executate cu omăiestrie de invidiat, aşa sunt gân-durile, rareori se ciocnesc de cine nutrebuie în traiectoria lor aparenthaotică, doar noi, zei ai ignoranței, neimaginăm că ele nu ştiu de unde vinşi unde pleacă, opreşte-te odată, tu n-auzi, strigă Marianne, vezi că loveştioamenii cu jucăria ta de pluş, tipulmăsliniu de la masa vecină îşi ridicăbrusc privirea ca şi cum atenționareai s-ar fi adresat, e puțin jignit de ad-jectivul subtantival care descriejucăria, incredibil cum ia totul per-sonal în timp ce stabileşte contactulvizual cu Marianne, iată prima cartede vizită a unui necunoscut, vorbinddespre legea atracției universale, darnoi nu mai citim aceste cărți, learuncăm pur şi simplu, câți dintre noise gândesc la pârghii şi planuri încli-nate când căutăm soluții de-a ne sa-tisface dorințele…?

Drept urmare să-l lăsăm pe tipulmăsliniu să-şi soarbă cafeluța, l-amderanjat destul având în vedere că nuva deveni personajul principal alacestei povestiri şi să ne întoarcem lagândul maratonist de la care am por-nit, acesta nu e unul tocmai curat, efiresc, aleargă de atîtea ore, e transpi-rat tot, tricoul îi este ud în spate şi lasubraț, picioarele îi sunt încinse înadidaşi, Marianne se gândeşte latânărul brunet care a sărutat-o lacomnoaptea trecută, în față la Piano Bar.Dacă ar închide ochii, trupul i-ar fiscuturat de un uşor tremur, o săgeată

ar coborî rapid din creier spre stom-acul înfometat, pereții acestuia s-arcontracta şi s-ar dilata imitând bătaiaunor aripi de fluture, doar lipsa ali-mentelor, pe care să le macine, poatetransforma un organ digestiv într-unreceptor de senzații, şi spasmul şi-arcotinua traiectoria descendentă, înlinie dreaptă, ar traversa buricul (înacest areal, săgeata poate să urcesau să coboare, depinde detopografia trupului) şi ar ajunge înslipul tinerei femei, toate gândurilemai puțin prihănite se opresc de obi-cei aici, săgeata ar ajunge la țintă,exact în centrul wellness de undeplăcerea, prima dată, şi apoi viațapurced.

Dar Marianne nu închide ochiipentru că se gândeşte la Marius carenu ridică niciodată colacul veceuluideşi de zece ani îi spune aproape zil-nic, naiba să-l ia de veceu, m-amsăturat să curăț aceste pete galbene,nu mai vorbim de şosetele murdarecare rămân abandonate prin toatăcasa, stima lor de sine este lapământ, uită-te şi tu cum duhneştecamera din cauza mizerabilelorăstora, tu chiar nu simți, ce dracu’, eatât de greu să le pui în coşul cu rufemurdare?, Marianne nu înțelege căgreutatea sau uşurătatea nu au niciolegătură cu vreun cântar, ci culungimea unor rădăcini ale căror vâr-furi au devenit de poveste.

Zâmbeşte însă când sare laurmătorul gând, oare ce număr o fi,nu e atentă deloc la şotronul ăsta,aruncă piatra şi sare într-un piciorpână la şase, ochii căsniciei devin totmai buni pe zi ce trece, tot mai agili îna detecta defectele de fabricație alecelor care de bună voie s-au încuiatîntr-o celulă şi apoi au îngițit cheia,doctorul oftalmolog moare de ciudăpentru că aceste căsnicii nu respectăfirescul înaintării în vârstă, drept ur-mare, odată cu trecerea timpului, n-au nevoie de ochelari care sămărească sau să micşoreze ceva,mai degrabă e necesar un chirurgcare să scoată cheia blestemată dinburtă şi să descuie uşa temniței. Însădoctorii ăştia locuiesc în oraşulîndepărtat unde Marianne îşi duceviața de zi cu zi, iar ea este acum într-o vacanță de patru zile, singură, aici,la Zürich, unde Jakob a sărutat-onoaptea trecută.

Se gâdeşte cu gândul numărulşapte că l-a înşelat pe Marius, darnicio mustrare de conştiință nu searată pe autostrada care coboară dincreier, spre slipul înflorat nu circulănimic, nici măcar maşina deîntreținere a carosabilului, iar Mariusnu mai are permis de ani de zile…

Ce bine ar fi dacă şi căsniciile aravea termen de valabilitate, zece animaxim, să zicem, iar după zece ani,poftiți certificatul şi foarfeca, cei doitaie hârtia şi fiecare păstrează câte-ojumătate, la alegere, unul păstreazănumele, celălalt, bunurile agonisite petimpul deceniului în cauză, iar cheiarămâne la ofițerul stării civile care-ova lustrui cum se cuvine astfel încâtsă nu rămână vreo urmă ce-ar puteasă ofere indicii asupra disconfortuluiabdomnial indus de aceasta şi-o vaoferi, fără să ezite, următorului cupluîncrezător în şi-au trăit fericiți pânăla adânci bătrâneți, care va trecepargul acestei instituții.

De fapt, dacă stă să segândească bine şi să selecteze pemerit gândul cu numărul opt, respec-tând totodată o ordine firească aîntâmplărilor, pentru a nu induce îneroare posteritatea care va citi poate,cunoscând în detaliu fluxul conştiințeişi posibilitatea de-a naviga fără con-tenire, înainte şi-napoi, pe apeleacestui fluviu, nu, nu pe Marius l-amînşelat în primul rând, ci pe Charles,cel care i-a spus atât de candidsăptămâna trecută, nu pot să facdragoste cu tine cât timp rochia astase uită la noi, iar ea, ştiind că nu e de

glumit cu astfel de lucruri, a smulsrochia pusă la uscat, de pe umeraş,înlăturând unica martoră care ar fiputut da detalii despre legătura lorsecretă.

Între mame

Maude, draga mea, ce faciacolo? Dar Maude nu răspunde (scri-itorul, emoțioat de starea ei, era câtpe ce să uite de căciulița lui şi, deşigeamul de la baie este închis, vreuncurent, stârnit fără veste, ar fi pututlăsa această literă, de la începutul al-fabetului, cu cel puțin o urecheindisponibilă), pentru că iată, Maudenu-l aude, ar fi culmea să audă toateconversațiile care se desfăşoară, maitot timpul, în capul scriitorului. Și la cei-ar folosi până la urmă, s-aramesteca teribil cu dialogurile eiimaginare, iar rezultatul ar fi un creierşi mai avariat decât îl are deja, un CDzgâriat, care se împiedică şi repetăacelaşi cuvânt la infinit, vorbeşte!,vorbeşte!, vorbeşte! Dar Maudeeste la duş şi, de obicei, sub duş eştisingur, mai puțin în perioadele deîndrăgostire când nu mai ții cont denimic, nici de stratul de grăsime de peburtă, nici de sânii care nu stau mairidicați cu măcar vreo doi-trei cen-timetri, nici de dinții strâmbi, deci cucine să vorbească dacă nu cu eaînsăşi, scriitorul nefiind un partenerpotrivit de discuție, buna-cuviință nupermite relații atât de intime între scri-itor şi subiecții lui.

Apa curge de minute în şir.Maude nu face baie.

Stă aşezată în cadă şi ține duşulîn mâna dreaptă, plimbându-l de peun umăr pe celălalt. Apa aleargă pespatele încovoiat de povara sacilor pecare-i cară de vreo câțiva ani buni.Cam de pe la şapte anişori (pânăatunci mama i-a explicat zilnic cumstau lucrurile pe lumea asta, cine e,cum e, cât e, a educat-o cu alte cu-vinte), când a încetat să mai fieuşoară ca un copilaş blond pe caretoată lumea îl trage de obrăjori, cedrăgălaşă eşti, Maude, ce gropițe fan-tastice ai şi ce cârlionți, ia spune-i luitanti cum te cheamă pe tine?, da’ cese întâmplă, copilaşul n-are limbă?,ce te ruşinezi aşa?, spune-i doamneicum te cheamă, haide! o încurajeazăşi mama, împingând-o uşor în față, cumâna dreaptă. Dar Maude se dă doipaşi înapoi, se ascunde dupăfusta doamnei Melville şi tace încontinuare.

Ca acum, când singurele sunete,nu consoane, nu vocale, nu diftongi,triftongi, tyrannosaurus rex, ci doar fi-ravul susur al apei formând o peliculăcontinuă pe pielea tinerei femei.

Însă nu e bine să ne lăsămînşelați de aparențe. De îndată cepătrundem sub pelicula de apă şi apoiîncă puțin sub pielea cea fină, bis-turiul mai taie încă vreo câțivamilimetri, Maude e subțirică, stratul degrăsime este aproape insesizabil(grăsimea de pe burta îndrăgostitei afost pură ficțiune), ginecologul plimbăpara acoperită cu gel peste burta luiMaude, iată ce bine se vede fătul, e oplăcere să privim înăuntru, spune el,

fără să cunoască polisemia acesteiexpresii, din păcate colul este deschisdeja, dacă nu-l coasem în urmă-toarele zile, vă veți trezi cu sacul înbrațe. Pe Maude o trece un fior recepe şira spinării, cum adică să pierdsacul?, acolo e tot ce am mai de prețpe lumea asta, mă rog, eu sunt pelumea asta, sacul e încă în burtă, deciîn lumea mea. Dar nu despre asta epovestea, despre sacul dinăuntrul luiMaude, ci despre cei pe care-i cară înspate, - unul în particular, unde îşi ţinetoate cuvintele pe care ar fi trebuit săi le adreseze soacrei în ultimii zeceani.

Suntem în mijlocul unei con-versații imaginare pe care Maude opoartă la duş cu mama ei adoptivăsau mama soacră, o mamă pe caren-a cerut-o niciodată, îi fusese îndea-juns cea dăruită de natură, dar înviață nu primim doar ceea ce cerem,aşa că iat-o pe Maude explicându-i,eşti în casa mea de douăzeci deminute şi tot ce poți să le spui copiilormei (deci sacul din burtă a ieşit la ter-men şi au mai urmat şi alți saci), dacămai mârâi, bunica pleacă, să ştii, pen-tru că mie nu-mi plac copiii mârâiți şineeducați şi apoi ți-am mai adus şi-unjeleu de la Kaufland, uite are formă dezmeură, hai spune-i bunicii cum techeamă, nu vrei, da’ ce, ți-ai înghițitlimba?, mama ta ar trebui să fie maiseveră cu tine, dacă te-ar lăsa la minevreo două luni, te-aş educa eu de jarai mânca.

Maude face o pauză înconversaţie ca pentru a-şi aduna pu-terile, înghite litri întregi de salivă, îivine în minte dentistul care i-a spusmereu că salivează în exces şi i-aumplut gura cu mici ghemotoace devată care să absoarbă lichidul trans-parent, cimentarea plombei trebuie săse desfăşoare cum scrie la carte,Maude ar fi vrut să-i spună că arenevoie urgentă la toaletă (a luatpastile din alea de slăbit, orice, numaigrasă, nu), dar buzele nu s-au mişcatşi nici vreo altă parte a corpului, pen-tru că mama i-a explicat de-o mie deori că la dentist se stă țeapăn înscaun, ea a fost ascultătoare şi ca-mera s-a umplut de un mirosînfiorător. (Fă-ne să simțim mirosulacesta! scandează cititorii din primelerânduri.) Maude scuipă în sfârşit ghe-motoacele de vată afară din gură…,ia adună-ți tu toate lucruşoarele cucare-ai venit, poftim şi jeleul ăstaînapoi şi du-te învârtindu-te, să nu temai văd. Ia-ți şi educația şi bagă-ți-oundeva (cuvântul fund ar fi fost maiexplicit, ba chiar cur, dar bunul simț alui Maude nu cedează cu una, cudouă, toate cuvintele astea urâte segăsesc de altfel în atlasul deanatomie, doar că unii s-au jucat puținmai mult decât le era permis la vre-mea respectivă, drept urmare şi cu-vintele au luat o înfățişare nouă, doaratât s-a putut face, organele desem-nate rămânând din păcate aceleaşi,deşi cu toții simțim adesea nevoiaacută a unei schimbări, căci iată,Maude a ieşit din cadă şi stă în fațaoglinzii de la baie, rostind fără vocenumele noi, gura execută nişte gri-mase, limba se agită şi ea un pic,corzile vocale, doar corzile vocaleroşesc deocamdată, p_ _ă, p_ _ _ ă,etc, apoi joacă spânzurătoarea cu eaînsăşi. Zice multe litere, se preface cănu ştie despre ce e vorba, iar cândştreangul îi ajunge la gât, le spune, lafoc automat, pe cele potrivite u,l,i,z,d)afurisito, uite că n-a fost aşa greu!

Mama mare (ar fi putut la fel debine să fie mama mică) executăcâteva piruete, incredibil de grațioasepentru vârsta ei şi pentru proaspătadurere în fund şi, în drum spre uşa dela intrare, strigă dându-şi seama demagnitudinea celor petrecute, fiulmeu, să vină fiul meu!

Judecătorul însă (şi nici scriitorul)nu se lasă intimidat, fiul tău nu-i aici,fiul tău e la pagina 47.

PLUMB 128

revistă de atitudine pagina 13

Românii – pălmașii Europei

Politica postdecembristă aguvernanților României a fost unapăgubitoare pentru poporul român.Din ce în ce mai mult parcă seurmărește o politică de dezrădăcinareși distrugere a poporului român,folosindu-se diverse strategii machi-avelice. Guvernele ajunse la puterenu țin cont de interesele generale aleromânilor, dând legi ce-l înstrăineazăde la o zi la alta, de glia și obiceiurilestrămoșești.

Pământul, atât de râvnit deînaintași, a ajuns o pradă importantăpentru străini. Legile le sunt favora-bile doar celor care dețin capitalul fi-nanciar, doar străinilor. Românul, dinbruma de bani pe care o obține casalariu, abia reușește să-și ducătraiul, să-și achite creditul împrumutatși în cel mai bun caz să meargăcâteva zile pe an în concediu.

Această situație de fapt a făcutca după anul 2007, an al aderăriiRomâniei la Uniunea Europeană, săse realizeze un exod al populațieiromânești spre toate colțurile pla-netei. Pe cei mai mulți îi întâlnim înstate precum: Italia, Spania, Anglia.Am întâlnit români și în îndepărtateleorașe ale nordului scandinav, laKiruna, Tromso etc.

Dacă până mai ieri pălmașii Eu-ropei proveneau din rândul polo-nezilor, sârbilor, albanezilor, arabiloretc, după 2007, românii au invadatpiața locurilor de muncă necalificată.Se poate observa că la ora actuală,românii prestează cele mai grele șimai dificile muncii, cele mai prostplătite, cele mai insalubre locuri etc.

Intelectuali români, forțați decircumstanțele economice românești,s-au angajat, pe o perioadă scurtă(vacanțe, concedii fără plată)prestând servicii necalificate, uneleumilitoare, din dorința de a câștigacâțiva euro în plus, muncă pe careacasă nu ar fi prestat-o niciodată.Salariul obținut acolo într-o lună dezile, mult sub media autohtonilor,reprezentă de cele mai multe orisuma a peste jumătate de ancâștigați în țară. Motivația principalăfiind așadar banul. Apela la aceastămăsură extremă, ce implica multeriscuri (se știe că unii români au muritîn condiții misterioase sau în acci-dente de muncă), deoarece, luați deval, s-au înglodat în datorii lacămătarii internaționali (bănci), dindorința de a avea unele bunuri destrictă necesitate, la care tânjeau cudecenii în urmă. Multe din cele râvniteși le-a cumpărat.

Care a fost prețul? Umilința șidecăderea la nivelul pălmașului zilier,exploatat la maxim. Aici nu mai contameseria în care fuseseră calificat înțară, nici studiile pe care le avea,conta forța brațelor sale, puterea dea munci. S-a observat, că indiferentde cât de civilizat s-ar crede un stat,fie că e Suedia, Germania, Norvegia,Anglia ș.a. banul, dorința de a câștigacât mai mult, iau mințile și celor maimărinimoși investitori capitaliști. Înfond, sistemul capitalist are ca scopobținerea profitul indiferent de mi-jloacele folosite, mai puțin sau delocîmbogățirea pălmașului.

Mediul periculos în care lucreazăpălmașul, toxic uneori, datorită erbi-cidelor, a surfectanților de tot felul,are ca efect degradarea fizică a aces-tuia. De exemplu, în Suedia, unde seplantau brazi, exista un mediu toxicriscant, datorită aportului de erbicideși îngrășăminte de tot felul, adminis-trate copăcelului care urma să fieplantat, pentru a rezista la dăunătoriși pentru a crește. În Germania,Spania, Italia, Franța ș.a., unde pon-derea pălmașului român este mare,în livezile cu pomi fructiferi, la grădinide zarzavaturi cu tomate, la căpșuni,

sunt administrate zeci de tratamente,despre care culegătorul nu are habar,simțindu-le ulterior sau imediat subforma migrenelor, a intoxicațiilor, avomei, a alergiilor variate etc.

S-a constatat că în oricare țarăte-ai duce, procentul de autohtonicare să efectueze muncile grele dinagricultură sau construcții (domeniiprioritare pentru imigranți) este redussau zero.

Autoritățile occidentale au peagenda de zi, primirea imigranțilordoar din interes economic și nicide-cum din compasiune sau mărinimie.Obiectivul agendei occidentale îl con-stituie primirea imigranților – pălmașipentru munca necalificată, grea șiriscantă, pentru aportul pălmașului lafondul de pensii, șomaj, asigurărimedicale etc. (aport care poatemerge uneori – ca în cazul Suediei –la peste 30 de procente din salarulbrut) ceea ce face ca respectivelestate să investească masiv îndomenii care mențin sănătatea șibunăstarea populației autohtone.Statul din care provin pălmașii,primește doar o parte din baniicâștigați de aceștia, prin faptul că eivin acasă și cumpără materiale deconstrucții sau alte bunuri, aduse decele mai multe ori tot din Occident,poate lucrate chiar de pălmașulromân. Taxele fiind astfel absorbitede Corporațiile străine, deMultinaționalele care fentează statulprin diverse moduri, ce sug ca niștecăpușe bruma de profit a pălmașuluiromân, folosind diverse tehnici per-suasive în a-l determina să devină unconsumator fidel.

Așadar, de cele mai multe ori,produsele pe care le cumpăram șicare ar trebui să ridice nivelul eco-nomic prin taxele care i se impun șiprin încurajarea capitalului autohton,sunt importate, fiind vândute la noi cuprețurile din Occident, astfel încâtprodusele românești sunt înăbușitedin fașă prin prețul necompetitiv.

La toate acestea se mai adaugăși discriminarea neafișată pe care oresimt toți românii, etichetă datoratăunor etnii parazite care merg înstrăinătate la furat sau cerșit. Fapteleacestora scad dramatic stimaromânilor, prestanța intelectuală, fiindpriviți cu suspiciune la tot pasul.Eticheta discriminatorie esteprezentă chiar și în rândul pălmașilorde alte naționalități.

Cu toate acestea apare un para-dox:

-românul este cel care presteazămuncile cele mai grele, fiind cel maiharnic și mai priceput în toate, ceeace dovedește o inventivitate pestemedia celorlalți;

-are cel mai ridicat nivel intelec-tual în rândul pălmașilor (ingineri, pro-fesori, medici etc);

-se adaptează cel mai ușor lacondițiile și tipurile de muncă, fiindpriceput la toate;

-dovedește altruism față de se-meni și chiar față de camarazii străini;

-este un bun bucătar (mâncândcel mai sănătos);

-poate să se ridice de la nivelulpălmașului (care muncește toatăsăptămâna) la nivelul exploratorului,a omului de știință, al turistului pa-sionat de tainele munților, al culturii șicivilizației locale și internaționale în-talnite în muzee și vernisaje etc (lasfârșitul săptămânii);

Pe ansamblu, muncile pălma-șului român nu cuprind doar domeni-ile agricole și din construcții, ci șidomenii sociale (îngrijirea bătrânilor,în special a celor cu probleme psihicesau de handicap fizic – muncăprestată cu precădere de femei),munca de întreținere a parcurilor,salubrizarea străzilor și canalelor, lavândut ziare și reviste pe străzi etc.Multe dintre femeile care îngrijescbătrânii au fost uneori agresate sauchiar violate de copii sau nepoții

acestor bătrâni.Mulți pălmași români ce

prestează munci în sudul Europeisunt prost plătiți (sub 1000 de euro).Au fost cazuri în care atunci când și-au cerut drepturile, românii au fostșantajați sau sechestrați luni de zile,altora nu li s-au plătit restanțelebănești, neavând bani de întors înțară. O vină parțială o au șiconcetățenii noștri, deoarece, pentrubani, au făcut mici compromisuri, fiindastfel marginalizați sau umiliți, prefe-rând să rămână în străinătate anii dezile, suportând aceste toate presiu-nile psihice și sociale în tot acesttimp. Indiferent cât de multeoportunități li s-ar oferi, româniirămân în continuare pălmașii, carevor presta cele mai grele munci, in-diferent de nivelul de studii cu care aplecat din țară. Rareori, unii, fac efor-turi mari, învățând limba, reluândstudiile, având două sau trei locuri demuncă pentru a-și plăti taxeleșcolare, astfel încât reușește din greusă pătrundă în societatea intelec-tuală. Chiar și ajuns la acel nivel,românii continuă să fie marginalizațiși tratați diferit.

Practic, dacă călătorești prin Eu-ropa, vei întâlni în livezi saușantierele de construcții, un numărmare de români, uneori un procentmai mare de 50% din rândulpălmașilor străini.

Cum s-a ajuns la o astfel desituație?

Practic, asistăm și facem parte înpermanență dintr-o strategie plane-tară de înrobire a ființei umane. Unprim pas, la nivelul României, a fostcoruperea și șantajarea claseipolitice, a personajelor cheie care aufost școlite și pregătite cu mult timp înurmă pentru un astfel de pas. Odatăajunși la putere, cu sprijinul tacit alpăpușarilor din umbră, aceștia s-auvăzut datori pentru serviciile făcute,remunerate în bani și funcții. Neexe-cutarea ordinelor întocmai, a însem-nat dosare la DNA, privare delibertate etc. Acești executori ce s-ausuccedat și se perindă la putere aufavorizat investitorii machiavelici alo-geni, prin retrocedări ilegale,privatizări frauduloase, legi de vân-zare a pământului către străini etc,fapte care au avut ca recul dis-trugerea brumei de capital autohton,pauperizarea populației, falimentareamarilor fabrici și uzine etc. Lipsalocurilor de muncă, prin falimentareafirmelor românești de stat sau private,menținerea salariilor derizorii, doarpentru supraviețuire etc., toate aces-tea i-au determinat pe mulți români săîngroașe rândul pălmașilor europeni,încercându-și norocul acolo unde agăsit de lucru. Întâi au plecat bărbațiitrecuți în șomaj, la presiunea datori-ilor din bănci, apoi, gradat, aceștia și-au dus rudele, familia, prietenii etc.Plecarea la muncă a fost în progresiegeometrică, fiecare din cei plecațiiavând rude, frați, prietenii…Remune-rarea mai avantajoasă i-a determinatsă ignore condițiile de muncă și chiarscăderea salariului, în timp calitateași orele de muncă prestate au cres-cut. România a devenit astfel, o sursăsigură de forță de muncă ieftină, decalitate (fiind calificată în școlileromânești, dar plătită ca necalificată).Acest fenomen se extinde și-n țarăprin faptul că unii capitaliști occiden-tali își dezvoltă afaceri profitabile înRomânia, având la dispoziție mânăde muncă ieftină și calificată (cei careau preferat să rămănă în țară, să nu-și vadă dezbinată familia, prindivorțuri sau prin renunțarea la ceidragi și la sacrificarea copiilor –lăsându-i la bunici sau rude). Astfel s-au deschis fabrici de încălțăminte,firme de ansamblare etc, salariațiifiind plătiți sub nivelul standarduluieuropean, fiind pauperizații și ținuți lao salarizare la limita de supraviețuire.

prof. dr. Vicu MERLAN – Huși

„In Memoriam” la un nou număr

Recent a văzut lumina tiparului şiultimul număr Septembrie 2017, al re-vistei „In Memoriam”, publicaţie deopinie şi renaştere moral-spiritualăeditată de Fundaţia omonimă prinParohia Ortodoxă „Naşterea MaiciiDomnului”-Suceava. Cum deja citi-torii sunt obişnuii încă din anulapariţiei, 1996 şi până în prezent, edi-torii revistei nu se dezmint profesionalşi în duh ortodox nici la acest numărde toamnă, cu titluri noi şi de actuali-tate precum: Victor Opaschi cu un ar-ticol despre Catedrala MântuiriiNeamului sub titlul: „Realizarea aces-tui proiect este expresia directă a re-dobâdirii libertăţii religioase”, îndeschiderea ediţiei, urmat fiind de unamplu material documentar „90 de anide la semnarea Concordatului dintreRomânia şi Vatican”, de pr.dr. ViorelIoan Vârlan, parohul bisericii monu-ment „Naşterea Maicii Domnului”.Cel de-al treilea episod din „Mărturii şifile de istorie din vremuri de prigoană”poartă girul istoric al lui Timotei Pra-hoveanul, Episcop-vicar al Arhiepis-copiei Bucureştilor. Răzvan Marinescude la publicaţia online „Active News”,ne avertizează, în calitatea sa de spe-cialist în comunicare, despre mizascandalurilor în care este târâtă Bise-rica, în articolul: „BOR este singurainstituţie a poporului român care în ul-timii 28 de ani a construit constant,restul doar au distrus ori s-au distrussau au fost distruse”. Îmbinând con-textul religios cu cel istoric autohton,editorii ne mai reţin atenţia în acestnumăr cu articolul „200 de aşezări, 34de cetăţi şi peste 30 de tezaure daciceîn Ţinutul Secuiesc”, documentat deDan Lupu. Şi, dacă tot vorbim de isto-rie şi destin istoric, mai avem învedere şi materialul lui Dorel Ursachi,„Pentru cei căzuţi dincolo”. Toate

aceste titluri ca şi altele fac din revista„In Memoriam” una dintre publicaţiileortodoxe din România care serespectă.

Despre complexul arhitectonic „InMemoriam”, care include Bisericamonument cu hramul „Naşterea MaiciiDomnului” şi sala muzeu, „Dr. DragoşCorlăţeanu”, facem menţiunea că s-aridicat în perioada 1996-2004 pe loculunei foste gropi comune a deţinuţilormartirizaţi la Suceava în vremearegimului stalinist de tristă amintire. Laaproximativ trei metri distanţă se ridicăactualul Palat de Justiţie care a fost perând închisoare austriacă de dreptcomun, închisoare torţionară stali-nistă, apoi sediul Primăriei Suceava(între 1968 - 2005, de fapt noii„comunişti”(a fost singurul oraş dinţară unde comunismul de după 1964şi până la căderea lui în 1989 era defapt, de faţadă, n.a.) de la conducereaSucevei, începând cu epoca lui Dej,pentru a şterge impactul stalinist alclădirii, i-au dat o nouă funcţiune), iarastăzi funcţionează instituţiile jude-cătoreşti de drept ale statului român,foarte puţini din generaţia post-decembristă, conştientizând ce s-apetrecut în celulele astupate de subPalatul de Justiţie în perioada 1948-1964.

A.P.

PLUMB 128

revistă de culturăpagina 14

VIOREL CĂPITANU VIOREL CĂPITANU LA 85 DE ANILA 85 DE ANIProfesorul Viorel Căpitanu, care

a fost şi unul dintre directorii muzeuluinostru, a aniversat, la începutul luniioctombrie 2017, împlinirea a 85 de anide viaţă.

Fără îndoială au fost destui ceicare au dorit să îi realizeze prezentări mai ample sau să îiadreseze cuvenitele urări aniversare în contexte mai largi,şi pe drept cuvânt, eu însă rămân consecventă, aşa cumam fost întotdeauna, eu nu am făcut decât să îmi reînoiescurările şi gândurile bune pentru domnia sa, pe care le amîntotdeauna acolo, în suflet.

În tot cazul, nu sunt nici pe departe singura care îipoartă un respect deosebit profesorului Viorel Căpitanu, celcare s-a remarcat prin alese calităţi morale, care s-a dăruitcu multă însufleţire meseriei de muzeograf şi iniţierii tineriloristorici sau angajaţi ai instituţiei.

S-a născut la 7 octombrie 1932 în Tanacu, judeţulVaslui. Şcoala primară o urmează în satul natal, gimnaziulla Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi şi Liceul „MihailKogălniceanu” în Vaslui.

Între anii 1953-1957 urmează cursurile Facultăţii de Is-torie Iaşi, fiind declarat diplomat universitar. Aici i-a avut pro-fesori, printre alţii, pe C.S. Nicolăescu-Plopşor, acad. M.Petrescu-Dîmboviţa, D. Berlescu, Ilie Grămadă, D. Ciuho-daru. Începând cu 1 septembrie 1957 este încadrat, camuzeograf, la Muzeul Regional Bacău, cum se numea laacea dată instituţia noastră (mai apoi judeţean), prinrepartiţie de la Universitatea din Iaşi, mai apoi devine şefde secţie până la 1 septembrie 1971, când a fost numit di-rector al Muzeului de Istorie şi Artă Bacău ca urmare aplecării lui Iulian Antonescu ca director la Direcţia Muzeelordin cadrul Ministerului Culturii.

În anul 1974 a revenit pe postul de muzeograf princi-pal, iar din 1 aprilie 1990,după dizolvarea şi reorganizareaComplexului Muzeal Bacău, a fostnumit director al MuzeuluiJudeţean de Istorie, funcţie pe carea ocupat-o până în martie 1998,cînd a ieşit la pensie. În domeniulcercetărilor arheologice a efectuatsăpături sistematice în aşezărilepaleolitice de la Buda şi Lespezi,judeţul Bacău, în compania profe-sorului C.S. Nicolaescu-Plopşor şiMaria Bitiri, în aşezările neolitice şiale bronzului, în colaborare cu In-stitutul de Arheologie din Iaşi, prinMarilena şi Adrian Florescu, pre-cum şi în mai multe aşezări dinzona colinelor Tutovei, pe ValeaSiretului, Zeletinului, Berheciului,Găiceana, Ţigăneşti, Lichitişeni,Bărboasa, Onceşti, Tăvădărăşti etc. Pentru civilizaţia geto-dacă şi carpică a condus şi efectuat cercetări la Bărboasa,Sohodor, Săuceşti şi Poiana Negri iar începând cu anul1968 şi-a concentrat activitatea în aşezarea dacică de laRăcătău, unde a şi fost identificată o nouă davă, Tamasi-dava. Concomitent cu cercetările arheologice efectuate încetăţile dacice de la Răcătău, Moineşti şi Târgu Ocna, a în-treprins cercetări de suprafaţă pe întreg teritoriul judeţuluiBacău, mai ales în anii în care s-a trecut la amenajarea te-ritoriului pentru îmbunătăţiri funciare. A participat efectiv laorganizarea expoziţiilor permanente ale muzeului de-a lun-gul existenţei sale, în perioadele 1959-1991, cu menţiuneacă sediul a fost schimbat de cel puţin 5 ori în 35 de ani defuncţionare, pînă în anul 1996, cînd muzeul s-a mutat într-o locaţie nouă şi generoasă din punct de vedere alspaţiului aferent.

Domnul Viorel Căpitanu are şi un număr impresionantde studii şi articole publicate, comunicări sau recenzii şi nu-meroase descoperiri arheologice.

Şi-a iubit foarte mult meseria iar ca director a ştiut săaprecieze, să identifice şi să susţină angajaţii care prezen-tau potenţial şi să facă evaluari doar în funcţie de calităţileprofesionale.Şi eu mă număr printre acei angajaţi prin con-curs în perioada când destinele instituţiie noastre erau con-duse de domnul Viorel Căpitanu şi pot spune că ambeneficiat de toată susţinerea şi îndrumarea domniei saleca proaspăt absolventă, mai apoi angajată a Muzeului deIstorie.

Noi, OAMENII MUZEULUI, nu putem să nureamarcăm faptul că, înainte de orice, DOMNUL VIORELCĂPITANU a fost şi rămâne moderat, discret şi extrem depoliticos, calităţi care îl propulsează acolo, sus.

În ansamblul activităţii sale, Viorel Căpitanu şi-adirecţionat constant eforturile deopotrivă ca îndrumător şicoordonator al multor generaţii de tineri angajaţi şi chiarelevi sau studenţi, ca cercetător şi ca muzeograf, dovedindiniţiativă, deplină responsabilitate, competenţă şi devota-ment, toate acestea conferindu-i pe drept cuvânt,recunoaşterea unui om cu alese însuşiri morale şi profesio-nale care a slujit cu real devotement pe altarul muzei Clio.

Trăim cu speranţa că timpul lucrează şi în favoareaunor OAMENI ca Viorel Căpitanu, ale cărui fapte dovedesco tot mai viguroasă normalitate.

Mih

aela

Băb

ușa

nu

(Continuare din pag. 9)

De la un gând la altul...

Aproape aceleaşi principii seregăsesc astăzi atât în protocolulde la Toronto, cât şi în docu-mentele multor asociaţii LGBTI,dar şi ONU şi chiar guverne occi-dentale. Să fie Noua OrdineMondială, penetrată accidentalde ideologia gender?. Greu decrezut. Denumirea de gender înlimbajul uzual şi umoristic pentrugenul omului a primit acumsarcina de a constitui un gen so-cial care trebuie gândit indepen-dent de sexul biologic. Noţiuneade gender a fost introdusăpentru a realiza „ambiguitatea",„destabilizarea", „deconstrtucţia

polarităţii sexuale prin luptăpolitică.” Altfel tradus omul gen-der e acea persoană, fără inden-titate sexuală, liber a-şi alegesexul, să-şi exercite sexualitateaîn locuri publice, eliberat de oricemorală şi orice Dumnezeu, unateist perfect. Pachetului genderîi aparţin: ,,egalitatea completăîntre bărbat şi femeie; dizolvareaindentităţii de gen dintre bărbat şifemeie; combaterea normalităţiiheterosexuale; avortul provocat,,ca drept al omului,”; sexualitateacopiilor şi tinerilor prin lecţii de-spre sex ca disciplină obligatorie;privarea materială şi sărăcirerafamiliei." (Gabriele Kuby-revoluţia sexuală globală, cap.VII, pag. 170 ). Întâmplător saunu aceste principii izvorăsc şicurg în acord cu unele prevederi

ale Protocolului de la Toronto cuprivire la realizarea globalizării:pentru dezintegrarea familiei, asistemului de învăţământ, deci asocietăţii în general, este primor-dial să se încurajeze „LibertateaSexuală la toate aşaloanelesocietăţii occidentale" şi printoate metodele cum ar fi:recunoaşterea legală a diversilorforme de homosexualitate, adivorţurilor, a avorturilor, ajutândla modificarea în profunzimebazele istorice ale DreptuluiLegal al societăţilor. Concuziile leputeţi trage şi singuri. Să fimoptimişti şi să-l ascultăm pe Ba-covia: „Amurg de toamnăviolet.../Din turn, pe câmp , vădvoievozi cu plete ;/ Străbunii trecîn pâlcuri violete / Oraşul tot eviolet."

Inscr ipț i ibăcăuane

NOIȘTIRI

DESPREEUGENCIUCHI

(2)

Biografia poetului, publicis-tului și traducătorului EugenCiuchi (1883–1962) continuă săse completeze cu noi și intere-sante date, știri și informații ce segăsesc în literatura sa epistolară,necunoscută până acum.

Există un număr apreciabilde epistole pe care le-a trimis luiTitu Maiorescu1, Nicolae Iorga,Simion Mehedinți 2, Al. Tzigara-Samurcaș, George Tutoveanu,Ion Ciocârlan, Ioan N. Roman,Horia Roman, Traian Lăzărescuși, desigur, alții, în care se întâl-nesc unele mărturii și confesiunide ordin biografic și bibliograficdeosebit de prețioase.

Una dintre epistolele trimisepoetului George Tutoveanu, dinchiar locul său de naștere, co-muna Obârșia-Băimac, județulBacău, cuprinde știri și informațiiextrem de valoroase privindrelațiile sale cu E. Lovinescu și,firește, reacțiile acestuia față deunele nesincronizări cu cei dinredacția revistei Convorbiri lite-rare, unde Eugen Ciuchi eraredactor.

Epistola aceasta conține șiunele afirmații injuste față deomul și criticul literar E. Lovi-nescu, autorul arhicunoscuteicărți, Istoria literaturii românecontemporane 1900-1937, încare, atât Eugen Ciuchi3, cât șiGeorge Tutoveanu4, sunt citațidoar sumar, deși plachetele lorde poezii sunt menționate, faptcă au fost citite, cu atenție, șireținute.

*Comuna Obârșia-Băimac,

[8 august 1937] Jud[ețul] Bacău.Prin Secueni

Iubite domnule Tutoveanu,

Lucrul bun cu zăbavă seface! Astfel fu deci și răspunsulmeu la întrebarea dumitale. Ce-o fi având Eugen Lovinescu cumine?

Grea întrebare, întrucât e depresupus că unul care „minte n-are“, mai poate avea ceva, cândîși ia îndemnul să „scrie“. Dardacă poți ghici cumva ce aunătângii cu cei isteți, atunci între-barea este pe jumătate lămurită.

Dacă mai adaugi, însă, șicele următoare, chestiuneadevine cu totul clară. Eu, pe vre-muri, precum știi, m-am ocupat

mai de aproape de Convorbiri li-terare. Faptul acesta mi-a adusmai ales multe dușmănii și uneleruperi de prietenie.

A fost și aici pentru minecâștigul cel firesc mie, pagubă cugrămada. Dar, se înțelege, aretot omul ceea ce i se cuvine, așacă pentru asta nu poate fisupărare din parte-mi.

Alții însă au fost mânioșifoarte pentru unele pricini lite-rare. Între ei, după dovezile deacum și altele mai de demult, secuvine a-l însemna și penăscocitorul teoretic al gân-găvirii... estetice, domnul EugenLovinescu.

Odinioară, mai sus numitul,prin relații cu unii dintre foștiicorifei ai Convorbirilor literare șicu unii proaspeți colaboratori airevistei, prin anii 1908–1910, de-venise într-un fel un purtător decuvânt în critica Convorbirilor.

Și, cu cât sporeau paginiletipărite de el în revistă, îi sporeași cugetezanța. În aceastăprivință eu îl consider ca un vred-nic elev al domnului N. Iorga.

Așa fiind, grăsuliul nostrucritic s-a prezentat cu un articoldespre Octavian Goga, în careîntre altele făcea și observareacritic-literară că poetul de laLuceafărul este un arivist. Dacăarticolul s-ar fi publicat în Con-vorbiri literare, faptul, după amea părere, ar fi fost o greșealăprea cu moț, după ce Convorbi-rile își spuseseră cuvântul lorprin publicarea raportului pentrupremii la Academia Română, alui T[itu] Maiorescu, pe lângă fap-tul că „arivismul“ sau nearivismullui Goga, n-avea nimic de a facecu literatura.

Am arătat aceste lucruridomnului S[imion] Mehedinți. Șiarticolul cu pricina nu s-a publi-cat, iar urmarea a fost căd[omnu]l Eugen Lovinescu și-acăutat de drum.

Îți închipui ce se va fifrământat în cugetul unui om cael, care nici întru atât nu-și puteastăpâni vanitatea, încât spuneaîn clasă elevilor săi de laS[fân]tul Sava că „el este viitoruldirector al Convorbirilor literare.

Mai pune alături de aceastași aceea că ducând el de-a drep-tul la tipografie pentru Convorbiriniște poezii ale lui V[ictor] Ef-timiu, a primit prin minerăspunsul că ele trebuie mai întâicitite în întrunirile revistei și veiînțelege de ce îi sunt atât de dragdomnului E. L[ovinescu].

Dar n-a fost numai atât. Cor-polentul critic răcăduindu-se5 înSburătorul asupra noastră, aConvorbirilor, a primit dreptrăspuns următoarea epigramă amea, iscălită: E.I.V.Nu-i nicidecum ușor să știiCe limbă e la dobitoace,Dar, după ce-am văzut cum scrii.

Cam înțeleg ce grai le place.

Vei fi citit pe vremuri, în Con-vorbiri literare, precum tot acolovei fi întâlnit și pe cea următoare:Citit-am „pașii pe nisip“,Și totuși duhul nu mi-am dat,Am fost rănit, dar am scăpat,De... decorații, n-a fost chip!

Pune-te, așadar, în pielea luiși judecă, dacă mă putea iertasau uita. Îți vine rândul acum să-mi arăți pentru care pricină teoropsește „marele“ critic în a saIstoria a literaturii... sic venie ver-bum 6!

Îți las orișicâtă vreme laîndemână, numai să-mirăspunzi.

Eu am scris despre cele demai sus, fiindcă afară plouă, de-spre lucrurile urâte, e bine săscrii pe vreme urâtă.

Al dumitale prea de vorbălungă iubitor,

Eug[en] Ciuchi

N. B.S-a început transcrierea

„gâștelor“? Căci tocmai senumără bobocii. Și eu aș vrea sămerg mai departe cu cele înce-pute, chiar dacă pentru cele tre-cute va trebui să plătesc bir cucele viitoare.

[Domniei sale domnului Gh.Tutoveanu, Literat. Fost Prefect,Bârlad].

Note

· Originalul acestei epistole,inedite, se află la BibliotecaAcademiei Române.

1. Nicolae Scurtu ~ Câtevaînsemnări despre Eugen Ciuchiîn Plumb, unde se transcrie inte-gral scrisoarea lui Eugen Ciuchicătre Titu Maiorescu.

2. I. E. Torouțiu ~ Studii şidocumente literare. Vol[umul] 11.București, Institutul de ArteGrafice «Bucovina», 1940, p.237-238. [Epistola lui EugenCiuchi către Simion Mehedinți].

3-4. E. Lovinescu ~ Poeziasămănătoristă în Regat în Is-toria literaturii române con-temporane 1900–1937.București, Editura LibrărieiSocec et Co. [1937], p. 85.[Din producția timpului,nedi ferenț ia tă pr in talent,mai cităm poezia erotică a luiE. Ciuchi și, întrucâtva maicitibilă, cea a lui G. Tu-toveanu].

5. A se răsti la cineva, alua o atitudine amenin-țătoare. Provine din limbamaghiară.

6. Astfel vine vorba.

P.S. Prima parte a acestorînsemnări a apărut înnumărul 123 din iunie 2017

Nic

ola

e S

curt

u

pagina 15 revistă de cultură

PLUMB 128

Ana Marin

I

Mi-e dor...Și tânjesc după parfumul cărnii taleȘi-aș vrea să mai simt ca-n cea dintâi oarăSilueta ce-am strâns-o-ntr-o vară.Hai să pângărim albele așternuturi!Să ne pierdem în întunericul vieții,Să facem lumină pe strada ce duce spre noi,Noi doi...Mi-e dor,Tare-mi e dor să-ți simt răsuflarea, Să te prind de mână-ntr-o doară,Să-mi fii iară primăvară...

II

De durere-s grav pustiităȘi vântu'-mi bate crunt în oase.Mi-e liniștea complet răvășităIar de frig venele mi-s roase.A coborât de ieri în mine iarnaȘi sângele mi-a înghețatȘi așternându-și mândră hainaÎntreg trupul mi l-a măcinat.Dar nu eu, ci în simțiri tu eștiFrivol și țeapăn ca de gheață.Trufaș, iubirii te-mpotriveștiȘi lași în urma-ți numai ceață.

III

Mă doare carnea...Și-aș vrea s-o smulg,Să mă dezbrac de nervi,de focul ce mă mistuie,de repetatele incendiice mi le provoacă lipsa ta.Mi-e gura seacă și buzele uscatede când m-ai lăsatși-ai luat cu tine izvorul mângâierii,buzele tale...Simt cum mă pierd,cum mă scufund în propria-mi cenușă...Rog vântul să mă ducă pe-ale sale brațeîn brațele tale.Așteaptă-mă,nu mă lăsa să nu te am!Promit să tac și să îți fiu pe vecipereche.

IV

Eu nu am apă la plămâni.Apele mele s-au aciuat în inimă,Ape de dor.M-au inundat de când tu nu mai ești.Eu nu am pietre la rinichi,Ci amintiri de pietre.Dure, grele și de neclintit,Ce m-apasă în fiecare oră de întuneric...

Mihaela-Mariana Cazimirovici

despre frică

nu știa că acela-iera predestinatpentru secundele de nelinișteera un fel de carnece se ascundea în ceațace își mișca celuleleîn ritmul negrului de gândtemeri uitate lamargine de strigăt

*

între

murgul înserăriise scutura de praflovindu-și copitele de steauacare-mi lumina începutulnu era bucurie mai maredecât să-i arătunde locuiește capătuldrumului

*

despre întuneric

pescărușul nu mai știagustul strigătuluiatunci începuse războiulluicu învățătura ascunsăîn zborcând soarele-i predicasedespre orbire

*

dedesubt

și cu verdelerămâne tot la felca ierichiar dacă țieîți este iarnăl-ai văzut de atâtea orică poți să viețuieșticu iarba crescutăprintre degetele de gheață

Nu fi tristăMotto:

„Mi-am dus inima la doctorsă vadă ce-i cu ea,Poate știe ce să facă elsă bată cum bătea."

Nu fi tristă: nu te voi invita să mergi cu mine,Nu eu voi hotărî acea clipă puțin dureroasă;Timpul, dușmănos prieten, se traduce-n buletine,Matematic calcul, unde și când să pleci „de-acasă."

Invitat voi fi de Doamna, fără dulci promisiuni,Rolul ei va fi simplu: o scurtă călătorie;Greul va veni atunci, multe vămi și misiuniAle îngerilor treabă pentru-o nouă împărăție.

Acolo o să te-aștept, privindu-te cu drag în noapte,Doar vântul fi-va al meu poștaș, prietenul ales ,Să-mi ducă gândurile-n cântec, sub forma unor șoapte,Ce să-ți aline dorul de mine, cât mai des...

Dac-o să pleci

Motto: “Viața poate fi înțeleasă numai privind înapoi,/ dar trebuie trăită,

privind înainte”. (Kirkegaard).

Nu vreau să te mai mint spunând că ești frumoasă,Că fără tine viața-mi e tristă , fără rost;Dac-o să pleci, mă bucur , de tine nu-mi mai pasăPrea mult te-am admirat, gestu-mi devenind anost.

M-ai derutat prin vorbe subtile de tandrețeFăcându-mă să cred că lesne te descurci la greu;Prin râsu-ți colorat alungi orice tristețeDar, mâhniri și gânduri negre te-nconjoară mereu.

Pururi agitată, fără chef de viață sau de glume,La fel ca și mașina-ți, ai devenit capricioasă;Porți mereu în suflet frica, de toate și de lume,Ades grăbită pleci , s-ajungi mai repede acasă.

Dac-o să pleci, mă bucur, de tine nu-mi mai pasă;Aproape de prietenii tăi îți doresc mereu să fii;Ca marea e viața ta, mereu furtunoasă,Rar însorită, așteptând parcă, noi vijelii.

Adolescență

Motto:„Tot ce m-a durut vreodată e că timpul nu ne-așteaptă,/

Ne-aduce foarte aproape, doar să ne despartă."

De ce mă ocolești și pleci mereu în grabăLăsând adânc tristețea chipul să-mi cuprindă??Sufletu-mi pus pe gânduri voia doar să te vadă,Cu tine trece clipa , la fel ca o colindă....

La colț de școală veche aștept să te ivești,Copilă, cu păr de miazănoapte și glas iscoditor;Să-ți sorb zâmbetul dulce, o clipă să-mi vorbeștiDespre orice pe lume.... prezent sau viitor;

Nu știu de voi putea a tale vorbe să-nțeleg,Ce știu precis e să-mi alin dorul fierbinte;Să- ncerc cu tine- alături taina să dezlegNăvalnica dorință de-a te păstra mereu în minte...

Am înțeles că mă respingi și nici nu mă dorești,Prietenia noastră-i o simplă amăgire;Mult mai târziu o să regreți , că azi mă părăsești,Să nu mă cauți, nicicând, nu voi veni la altă întâlnire....

Laz

ăr U

ng

ure

anu

Rodica Dascălu

darul

oglindă a memoriei suflarea divină din noinu se supune legilor lumii

după îndelungi rătăciri pe cărări bătătoriteprimesc un semn

raportându-mă la ea

mă opresc să-i spun sărut mânaunui bătrân rătăcit pe străzi

ochii lui capătă limpezimea apeisurprins soarele se oglindește în eipunte de iubire

la strigătul meu de ajutorsemenul un pumn de lut plămădit cu iubire mă inspirădin inima lui izvorăște curcubeu

puntea de lumină se oprește în ochii mei stinși pentru o clipă le conferă strălucire

renăscând oaza îl va chema mereune suntem unul altuia

zbor de pescăruși

între apa mării și cer trecere difuzăun prag subtil între văzut și nevăzutoglindit în viul din mine

tulbură liniștea un țipăt de pescăruși

mă-ndeamnă la visare marea azuriedupă înfruntarea talazurilor viețiitânjesc să ating tărâmul divin prin zborul lor pescărușii îmi împlinesc visul

smerenie

un poem e tremurul aripii de înger când atinge sufletul fiorul cititorului îndelunga sa tresărire lacrima abia stăpânită

îmi dezvălui trăirile cu sfială mă trezesc din somnul adânccoșmarul mișcării într-un cerc se destramăîmi pun întrebări începe transformarea momentul de grație e diferit poate fi o durere o călătorie fascinantă o întâlnire memorabilăsau câte puțin din toate în rugăciune pășesc atent mă sfătuiesc cu propria conștiințăsunt o piesă într-un plan divin ochii interiori se deschid am rostul meu

văd dincolo de contur esențalumea își schimbă înfățișarea devenind

pagina 16revistă de atitudine

POEZIA LUMII Ali al Hazmi 128-plumb

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

ION DINVALE

EDITURA ATENEUL SCRIITORILOR

MIR

CE

A C

ON

ST

AN

TIN

JU

RE

BIE

* C

UM

?!..

.

MIRCEA CONSTANTIN JUREBIE

CUM ?!...

editura ateneul scriitorilor

�0�,�+�$�, �%�8�=�1�(�$

�,�1�6�7�$�1�7 �6�7�2�5�<

�H�G�L�W�X�U�D �D�W�H�Q�H�X�O �V

Ali al Hazmi Poetul Ali al Hazmi (născut în 1970 înDamad, Regatul Arabiei Saudite) estelicenţiat în limba şi literatura arabă laUniversitatea Umm Al-Qura. Cărţilepublicate (Poarta trupului, Pierdere,Gazela îşi bea propria imagine,Teafăr pe muchie) s-au bucurat de unmare succes, fiind traduse în franceză,spaniolă şi turcă.

De-a lungul carierei, poetul a participat la importante festivaluride poezie, atât în Arabia Saudită cât şi pe plan internațional, unde,meritul său literar a fost recunoscut prin numeroase premii. În2017 Ali al Hazmi a participat la Festivalul Nopțile de Poezie de laCurtea de Argeș, unde a primit Marele Premiu Internaţional dePoezie.

Pierdere

În pragul nopţiiEi aşteaptă sfârşitul serii trecuteCu ochii plini de mâhnireVoit se uită pe ei înşişi pe căile dureriiUnde, confundându-i cu flăcările înstrăinării,Din speranţele lăsate în urmă pe calea timpului,Ai crede că sunt beți când de fapt sunt trejiDar şocul este mai puternic în lăstarulDin izvorul ochilorNu au dorit ca rănile să le fure paşii chiar la începutul drumuluiunde au stat departe de mugurii zilelorS-au odihnit într-un exil epuizantRamificat în ale lor piepturi

***

Aşa-şi petrec vremea perdanţiiCând, în cele din urmă, vine timpulCând ultimul drum duce nicăieri în noaptePentru că au împărţit totulŞi în vinul cuvântării nu mai sunt cuvinte pentru eispre a judecaPentru că nopţii lor nu-i pasă de ţipeteleVenind din amintirileDe după uşa vieţiiO, ce nobil ar fi fost ca visele lorSă stea pe hârtieîn dulap

O stradă printr-un zid

Să fii chinuit de femeia din imaginaţia taFemeie creată din visuriDin iluzii şi durere emoţională.Să dormi fericit pe spinii râsetelor eiSă o vezi, cu ochii închişi, rătăcind prin deşertulRuinelor taleSă o laşi să ţeasă pe îndeleteîn jurul gâtului tău, laţurile farmecelor eisă simţi călcătura uşoară a paşilor eivenind încet spre noaptea taSă-i vezi uşurinţa mergând în sus ca fluturiispre un țărm din vâlvătaia patului tăuSă mergi cu ea spre limitele îndepărtate ale ceruluiCând îşi trece penele mâinilor peste pistrui

Urcând suspinele pieptului tăuSă o împresori ca pe o porumbițăCu braţele tale într-o legătură de dorSă acoperi poalele dorinţei eiCu insolenţa cailor tăi, până în zori.

***

O femeie care, fără grijă, ţi-a împărţit visul vieţiiîn două jumătăţi,tăiate cu privirea ei trecândprin zidul confuziei tale,lovind cuiul portretului ei, cu forţa,în capul imaginaţiei tale,o femeie ce nu putea lăsa pereții amăgirii tale.

***

Singura sa vină a fost să zâmbească într-o ziUnui bărbat din faţa ei, lângă trotuar,Bărbat pe care l-ai acoperit, neintenţionat,punându-te între eiAi continuat să o priveşti, cu o dorinţă prelungăInconştient că şederea ta întârziaUn piept larg deschizându-şi brațele în vântluând-o departe de tineîn scurtă vreme.

Râul

O, Râule!De ai fi avut ochi,De ai fi încercat să vezi,Fără îndoială ai fi recunoscut copilulCe-ţi făcea cu mâna de departe;Copilul ce te privea fără-ncetareCu o mirare necontenită, niciodată abandonându-l,Copilul ce continua să privească neobosit

ţărmurile tale nevăzute – Acel copil eram eu.

***

O, Râule!Nenumărate dorinţe înmuguresc pe malurile tale,Inimi pline de angoasă se umplu de speranţăAzurul tău e îndeajunsSă ne trezească în ochi vise descompuse.Ştiai, când ai străbătut orizontul,Că nu făceai decât să adâncești aşteptarea

dintre două ţărmuri pline de dor;Dintre doi îndrăgostiți ce ar trebui să aibă prea multe vise Și putere ca să-ţi străbată imensitatea pentru un sărut.

***

O, tu ce crezi cu putereCă o sete nepieritoare aşteaptă undeva,O sete către care trebuie să te îndrepţi, să-i stingi nesfârşita,

insaţiabila dorinţă.Ştiai, atunci, că acele roci conspirative ce-ţi blocau

întotdeauna drumulNu aveau putere să-ţi epuizeze dorinţa de a-ţi continua eterna cale.Valurile tale, veşnic curgătoare, au împodobit cu sunete de flautSuprafaţa acelor pietre, făcându-le să strălucească.

Traducere din limba engleză – Alexandra Avram