Prolog

Ag fi putut sl-i spun cu ugurinfi ce-mi doream. AEa ar fi trebuitstr fac. Acum imi dau seama.

M-ag fi putut intinde peste masa acoperiti in alb, i-ag fi prinsmdinile mari, m-ag fi uitat fix in ochii lui gi i-aq fi spus tot ce simt, pe

deasupra pegtelui copt in ulei de misline din farfuria mea, pe jumi-tate mfurcat.

Ag fi putut spune:

- Tucker, te iubesc. Egti un so[, partener, prieten gi amant

minunat. Iar viafa mea ar fi goah ftr[ tine. Dar, iubitule... Pe mine

trebuie si mi fu1i. Nu ceea ce lnfelegi tu prin futut - ceea ce e

Brozav - ci trebuie si mi fu1i ca gi cum m-ai uri. Nu ca gi cum miiubegti, clci asta gtiu deja. Am gtiut asta dintotdeauna. $i oricit de

mult mi-ag dori ca iubirea ta si-mi ajungi... nu-mi ajunge. Deci, te

rog, di-mi ce-mi trebuie. Te rog, fd-mi lucruri pe care le consideri

murdare gi lnjositoare. Trebuie si infelegi chestia asta. Am nevoie de

tine.Dar am nevoie qi de asta.

L-ag fi rinit, dar m-ar fi inleles. Mi infelegea intotdeauna.

Aldel n-am fifost cum suntem acum.

Speriafi. Excitali. Despuiali.

Soful meu iubitor gi cu mine.

$i cu eL

Poate ci ar fi trebuit si-i spun ce-mi doresc de la bun lnceput.

Sau poate ci nu.

8 Dubhtr$h

I

Iar face chestia asta.

lmi analizeazi fiecare cuvint, fiecare inflexiune a vocii. Incearcisi-mi descifreze limbajul trupului ca si descopere weun semn de

nemullumire. Are un suris pe buze. Dar privirea lui innebunitorde atentl imi studiazi arzdtor expresia impasibili, sipand pani inmiezul nelinigtii mele.

Oftez din tofi rirunchii gi iau o guri din martini. Daci nu mil-ag putea da afaridin ginduri, ag bea pur qi simplu pini nu mi-armai pIsa. Pdni cAnd mintea mi s-ar incefo$a gi nimic n-ar mai avea

nicio logici.

- lnceteazi, zic eu in cele din urmi, privind meniul ca si-miascund exasperarea.

- Ce si incetez?

Pot se mi-l imaginez cum mijegte ochii aceia vicleni qi cum iiapar riduri intre sprincene, din cauza vdrstei 9i a ingrijoririi.

- Si mi psihanalizezi. Nu sunt pacienta ta, Tuck lnceteazl. Amzis ci mi simt bine Ei ista e adevdrul.

p Dubhatnclh

S.l.rennings il

Ridic privirea exact cind el igi sprijini coatele pe masd qi se

inclind in fa!I. Zdmbegte linigtitor, iar buzele lui pline qi lucioase par

sincere.

- Ai dreptate; nu egti pacienta mea, Heidi. Eqti solia mea. $i-mifac griji pentru tine.

Are dreptate. A spus solie.

Sunt solia cuiva. Iar acest cineva care sti vizavi de mine * un

Adonis inalt qi bronzat, cu ochi albagtri ca floarea de neghini, cu pircastaniu, pulin clrunt pe la tAmple gi cu o blrbie proeminentd -este solul meu, Tucker DuCane. Cel mai grozaY bdrbat pe care-l

cunosc. Birbatul pe care l-am iubit gi ciruia mi-am dedicat ultimiiz.ece ani din viafi.

- De cind a inceput tot iuregul cu Justice, ai fost mai ocupat[

decit oricAnd, continu[ el, privindu-m[ peste ramele ochelarilor.

Muncd peste program, delegalii o dat[ la doui sdpt6mini... trebuie

s-o lagi mai moale. Egti agent de pres6, iubito. Nu supererou.

Pun meniul jos gi mi uit in alti parte, incapabiln si-l privesc in

ochi. Nu vrea si m[ ia de sus, dar nu se poate abline. E psihiatru, 9i

inci unul foarte priceput. Cdgtigi sute de dolari pe ori ca s[-i asculte

pe acei faimogi oameni din New York cum se plang 9i se viiciresc de

vielile lor triviale qi supraestimate. $i chiar ii pasi suficient incit si-iajute. Omul ista practic e un sfhnt.

$i acum are in fa1[ cel mai dificil caz dintre toate - pe mine.

Sunt multe lucruri - Crliasa Zirpezii din Nord, un rechin in

pantofi cu tocuri, zgrip(uroaica din Big Apple qi favorita mea Perso-

nal[, Olivia Pope'blond[. Dar nu sunt o solie fericiti 9i grijulie. $i nu

e o problemi de neglijenli. E doar o simpli circumstan!6.

Si fii insurat cu cel mai bun agent de presi din New York nu e o

misiune ugoari, mai ales cu mine, care sunt celebrl atit pentru limba

rnea ascu[itl, ctt qi pentru clientela mea excentricl. Aqa ci nu e de

rnirare ci mulli oameni din acest orag nici nu fbceau legitura dintre

r Personaj din serialul Scandal.

noi. Tucker DuCane, psihiatrul care aduce linigtea celor din elite,

e cisitorit cu Heidi DuCane, pitbullul PR-ului? N-are nicio logici.De fapt are.

Sau cel pufin avea.

U"n tindr inalt, imbricat in smoching, cu trisituri coluroasegi cu cea mai inchisi gi netedd piele din cAte-am vizut weodat6, se

apropie de masa noastri, cu un zdmbet de un alb orbitor.

- Dr. DuCane, doamnd DuCane. MI bucur sd vi vid din nou.

Alt[ seari romanticl? intreabi el cu accentul lui fascinant, parte a

moqtenirii sale nigeriene combinati cu anii de gcoall din Anglia.

- Bilal, ne bucurlm sd te vedem, tinere domn. Nu te-ai situratde noi? glumeEte Tucket alungdnd atmosfera serioasi gi folosindacel ton senin rezervat pacien[ilor gi presei.

- Deloc, domnule. Nu m-aq putea situra niciodati de oaspefii

mei prefera{i, mai ales de doamna DuCane care mi ajuti si punmina pe cea mai importanti campanie din cariera mea.

Suride, iar dintii ii sclipesc in salonul discret luminat.

- Nu-mi spune c[ o si fii modelul Versace. E minunat, Bilal!Zdmbesc, renunlind la fafa de scorpie qi stringindu-i mdna. Mi

bucur sincer pentru el gi sunt destul de umanl ca si-i qi arit asta.

- Ba da! $i dumneavoastrl vi datorez totul, doamni D, spune

el, acoperindu-mi in intregime mAna mea micd cu degetele lui lungi.

- Aiurea. Tu eqti cel frumos. Eu doar am sunat pe cineva. Nu e

meritul meu.

$i vorbesc serios. Bilal ne-a fost chelner la restaurantul nostrupreferat din orag in ultimii doi ani gi mi s-a plrut intotdeauna prea

frumuqel ca sd aduc[ farfurii cu fripturi de viti unor afaceriEti

betrani gi gragi qi gdqtilor de amice gen Ser and the City. Dar indus-tria modei de aici e groaznic de competitivl gi chiar o frumusele ca

el a avut mult de furci atunci cAnd a fost vorba si ajungi la oameniipotrivi{i. Aqa ci am dat un telefon, nu-i mare scofali. Donatella imiera oricum datoare.

rz DuDla atra4ie

S.t.i?,rnings rl

Bilal ne ia repede comanda. Nici micar nu mai pierde vremea

si ne intrebe cit de ftcute dorim fripturile, qtie deja, apoi imimullumegte din nou. Dupi ce trece gi pe la celelalte mese, se intoarcecu o sticli senzalionald de Cab.

- Din partea casei, zice el,frcindu-ne cu ochiul gi umplindu-nepaharele.

Nici micar nu ne mai intreab[ daci ne convine. $tie deja ci neplace la nebunie.

E foarte evident cit suntem de inqurubati in rutini. Acelaqi

restaurant, aceeagi mincare, acelaqi vin, o dati la trei siptimini,vineri seara. Uneori le mai amestecim qi comandim felurile speciale

in loc de fileul nostru obignuit, dar mai aventurogi de-atdt nu suntem

niciodati. Ceea ce e bine, avAnd in vedere ci sunt prinsi intr-un haos

continuu de luni pdnl vineri, cite douisprezece ore pe zi, dar gi inweekenduri, la gale, conferinfe de presi qi premiere.

Rutina e bund. Obignuinfa e bun6.

Iar Tucker... Tucker e regele obiqnuinfei. $i aqa a fost in ultimiir,ece ani.

- Avefi weun plan palpitant dupi cini in seara-asta? intreabitlilal, fbcdnd conversafie.

- Palpitant? Nu, rispund eu. Dar am o intilnire cu o trupl care

e in orag diseari pentru un concert. Afaceri, ca de obicei, desigur.

- O trupi? intreabi el cu o sprinceani ridicati, in timp ce

scoate dopul sticlei de vin. Cineva cunoscut?

Md uit la Ttrcker ugor agitati. Uriqte cind discut despre afaceri

la masi. A fost singura concesie pe care i-am fbcut-o, avdnd in vedere

ci in celelalte z3 de ore ale zilei nu visez altceva decAt afaceri.

- Ransom. Ai auzit de ei?

Pe fali i se citeqte ISi basi joc de mine?, dar e mult prea politicos

ca si spund a$a ceva.

- Da, cum si nu. Speram si fac rost de bilete la concertul dinseara asta, dar, desigur, munca mai intdi.

- O s[-i anun{ ci egti fanul lor,zic eu, dupl care Bilal inclinlrespectuos din cap gi se intoarce la bucitirie.

- Foarte frumos din partea ta, spune Tircker, ducand paharul

cu vin la buze. $i cit[ blazare, avAnd in vedere ci gi tu eqti mare fan

Ransom. Recunoaqte, de-abia agtepli sd-i cunogti. Sau, mai degrabi,

s6-l cunogtipe e/?

Iar incepe. Iar mi psihanalizeazl.

Vedeli, Thcker se pricepe la asta. E pufin spus ci se pricepe.

E un nenorocit de geniu, in costumul lui gri-antracit de la Brooks

Brothers, cu ochelari Tom Ford. Aratd de parci vrea si te trangeze

doar aga, de distraclie. Doar ci egti prea fascinat de aparenfe ca siobservi gi cu atit mai pulin si-ncerci si-l opregti din a-fi scotoci princreier ca un prld[tor.

Pentru un ochi neformat, pare doar blrbatul senzalional de

frumos care e. Dar pentru mine - femeia pe care a iubit-o de cindera doar o studenti jigdriti, iar el un tAnir gi ambi$os rezident la

psihiatrie - e un gantajist emofional indecent de bine pl6tit.

Desigur, n-ag spune niciodati aga ceva. Cel pulin nu lui.imi dau ochii peste cap gi beau ce mi-a mai rimas din martini,

iar bdutura imi mai potolegte neliniqtea care se naqte in mine.

- Nu gtiu ce wei sd spui.

Minciuni.

- O, haide, Heidi. Nu e pe lista ta?

- Sunt afaceri, Tuck. Nu mi duc acolo diseari ca si-mi pun inpracticd niqte fantezii nebuneqti care sunt de fapt o glumi. Haide, tucrezi cd am luat lucrurile astea in serios?

El ridici din umeri, zimbindu-mi atotcunoscitor.

- Era lista ta, iubito. A fost ideea ta, nu a mea.

M[ uit la paharul gol, simlind deja c6-mi lipseqte gustul arzdtor

al vodcii.

Are dreptate. A fost ideea mea.

Acum c1tva timp, l-am intrebat pe Tucker cine era pe Lista luide Futut - femei cu care ar putea si fie fbri nicio repercusiune din

u Dublaatractie

s.t./md,rgs 15

partea mea. Existau citeva reguli, desigur. Nu avea voie si-gi puni pelisti secretara sery gi fifoasi gi nici pe vdnzAtoarea tdnird gi isteafIde la cofetiria noastri preferati. Trebuia si fie femei la care nu putea

ajunge, pe care nu le putea intilni, cu atit mai pufin si se culce cu ele.

Acelagi lucru era valabil gi pentru mine.lncepuse ca o disculie de alcov - o zeflemea ghidugi ln timp

ce ne sirutam gi flirtam in agternuturi, departe de lume, ln aparta-mentul nostru minuscul din partea de vest a oragului. Asta era atuncicand mariajul nostru se afla de-abia la inceput. lnainte si ieqim inora$ cu rezofi,are, inainte de sexul programat, inainte de mofturilefdcute in fafa meniurilor din restaurante.

- Nimeni, a spus eL Nu-mi imaginez si fiu cu altcinerrain afara ta.

$tiam ci asta va spune. Ttrcker se dedicase dintotdeauna cu furiecisniciei noastre gi mie.

- Haide, am insistat eu. Trebuie sI existe vreun fotomodel serysau weo actrifI cu care nu te-ar deranja si petreci o noapte dezlin-

fuiti, frri obligafii.

- Mnu.

A zimbit, iar micile riduri de la ochi l-au f[cut 9i mai fermecitor.

- Tu egti tot ce-mi doresc, iepuraq.

Mereu mi inmuiam cind folosea porecla mea din copilirie, pe

care o mogtenisem din familie,laolalti cu cei doi dinfi uriaqi din faficare-mi ieqeau atit de mult din guri incdt, practic, aveau propriullor cod pogtal. Dr. Sawyer gi doi ani de aparat dentar au frcut treabibuni 9i i-au reparat, dar porecla a rlmas.

- Bine atunci. N-ai nicio listi. Atunci care-i fantezia ta? $i nuspune ci sunt eu.

- N-am niciuna in afara ta. Ai fost gi vei fi mereu pizitoareacelor mai adinci dorinfe ale mele. Nu existd nimeni altcineva.

A ridicat ugor din umir inainte si-mi intoarci vorbele impo-triva mea. Se pricepea la asta.

- Dar daci tot ai deschis subiectul, care-i lista ta? Cred cItrebuie si fie remarcabili.