George ToparceanuPoezia RAPSODII DE TOAMNA

A trecut intai o boarePe deasupra viilor,Si-a furat de prin ponoarePuful papadiilor . Cu acorduri lungi de liraI-au raspuns fanetele.Toate florile soptira,Intorcandu-si fetele.Un salcam privi spre munteMandru ca o flamura.Solzii frunzelor marunteS-au zburlit pe-o ramura.Mai tarziu, o cotofanaFara ocupatieA adus o veste-n goanaSi-a facut senzatie:Cica-n munte, la povarna,Plopii si rasurile

Spun ca vine-un vant de iarnaRascolind padurile.Si-auzind din departareVocea lui tiranica,Toti ciulinii pe carareFug i de panica...Zvonul prin livezi coboara.Colo jos, pe mlastina.S-a-ntalnit un pui de cioaraC-un batlan de bastinaSi din treacat ii aruncaAlta veste stranie,C-au pornit-o peste luncaFrunzele-n bejanie!IIIntr-o clipa, alarmate,Ies din santuri vrabiile.Papura pe lac se zbateLeganandu-si sabiile.Un lastun, in frac, apareSus pe-un varf de trestieCa sa tie-o cuvantareIn aceasta chestie.Dar broscoii din rastoacaIl insulta-n pauzeSi din papura-l provoacaCu prelungi aplauze.

Lisitele-ncep sa strigeCa de mama focului.Cocostarci, pe catalige,Vin la fata locului.Un tantar, nervos si foarteSlab de constitutie,In zadar vrea sa ia parteSi el la discutie.Cand deodata un erete,Politai din nastere,Peste balta si boscheteVine-n recunoastereCu porunca de la centruContra vinovatului,Ca sa-l aresteze pentruSiguranta statului...De emotie, in surdina,Sub un snop de bozie,O pastaie de sulcinaA facut explozie.IIIFlorile-n gradini s-agita.Peste straturi, dalia,Ca o doamna din elitaIsi indreapta talia.Trei petunii subtirele,Farmec dand regretelor,

Stau de vorba intre ele:„Ce ne facem, fetelor?...“Floarea-soarelui, batrana,De pe-acum se sperieC-au sa-i cada in taranaDintii, de mizerie.Si cu galbena ei zdreantaSta-n lumina matura,Ca un talger de balantaAplecat pe-o latura...Intre gaze, fara fricaSe re-ncep idilele.Doar o gargarita mica,Blestemandu-si zilele,Necajita cere sfatulUnei molii tinere,Ca i-a disparut barbatulIn costum de ginere.Imprejur ii canta-n sagaGreierii din flaute.

„Uf, ce lume, soro draga!“Unde sa-l mai caute?L-a gasit sub trei graunteMort de inanitie.Si-acum pleaca sa anunteCazul la politie.

IVBuruienile-ngroziteDe-asa vremi protivniceSe vorbira pe soptiteSa se faca schivnice.Si cum stie-o rugaciuneDoamna masalarita,Tot soborul ii propuneS-o aleaga starita.Numai colo sus, prin vie,Rumenele lobodeVor de-acuma-n vaduvieSa traiasca slobode.Vezi! de-aceea matragunaA-nvatat un brustureSa le spuie-n fata unaCare sa le usture!...Jos, pe-un varf de campanulaPururea-n vibratie,Si-a oprit o libelulaZborul plin de gratie.Mic, cu solzi ca de balaur,Trupu-i fin se clatina,Giuvaer de smalt si aurCu sclipiri de platina.

VDar deodata, pe colineScade animatia...De mirare parca-si tineVantul respiratia.Zboara vesti contradictorii,Se-ntretaie stirile...

Ce e?... Ce e?... Spre podgoriiToti intorc privirile.Iat-o!... Sus in deal, la strunga,Asternand pamantuluiHaina ei cu trena lungaDe culoarea vantului,S-a ivit pe culme Toamna,Zana melopeelor,Spaima florilor si DoamnaCucurbitaceelor...Lung isi flutura spre vale,Ca-ntr-un nimb de glorie,Peste solduri triumfaleHaina iluzorie.Apoi pleaca mai departePustiind cararile,Cu alai de frunze moarteSa colinde zarile.

Gaze, flori intarziate!Muza mea satiricaV-a-nchinat de drag la toateCate-o strofa lirica.Dar cand stiu c-o sa va-nghete Iremediabila...

VÂNT DE TOAMNĂ De M. Lovin

S-a pornit aşa deodată,

Vântul toamnei să tot bată,Să legene crengile,Să usuce frunzele.

S-au copt toate fructele:Gutui, nuci şi pere,Struguri, prune, mere.Toate noi le-am adunatSă le-avem pentru iernat.

TOAMNA De Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga varăAm muncit din zori în seară,Toamna au roade bogate,Au şi fructe şi bucate.

Mere, pere, în panere,Prune bune şi alune,Şi gutui amăruiCu puf galben ca de pui,Şi tot felul de legumeDe nu le mai ştii pe nume.

TOAMNA

A venit toamna ceţoasă,Frunzele au ruginit,Vremea este răcoroasă,Florile s-au vestejit.

Ploi mărunte-ncep să cadă.Dealurile sunt pustii,S-au sfârşit de prin ogradăJocurile de copii.

BALADA UNUI GREIER MIC De G. Topârceanu

Peste dealuri zgribulite,

Peste ţarini zdrenţuite,A venit aşa, deodată,Toamna cea întunecată.Lungă, slabă şi zăludă,Botezând natura udăCu-n mănunchi de ciumăfai,- Când se scutură de ciudă,Împrejurul ei departeRisipeşte-n evantaiPloi mărunte,Frunze moarte,Stropi de tină,Guturai…

Si cum vine de la munteBlestemândŞi lăcrimând,Toţi ciulinii de pe valeSe pitesc prin văgăuni,Iar măceşii de pe câmpuriO întâmpină-n caleCu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,Din căsuţa lui de humă,A ieşit un greieruş,Negru, mic, muiat în tuşŞi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri, cri, cri,Toamnă gri,

Nu credeam c-o să mai viiÎnainte de Crăciun,Că puteam şi eu s-adunO grăunţă cât de mică,Ca să nu cer împrumutLa vecina mea furnică.

Fiindcă nu-mi dă niciodată,Şi-apoi umple lumea toată,Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,Zise el cu glas sfârşitRidicând un picioruş,Dar de-acuş s-a isprăvit…Cri, cri, cri,Toamnă gri,Tare-s mic şi necăjit.

ZILE DE TOAMNĂ De G. Coşbuc

Ieri vedeam pe luncă flori…Mândri fluturi zburători,Şi vedeam zburând albine!Ieri era şi cald şi bine.

Azi e frig şi nori şi vânt,Frunzele cad la pământ,Florile stau supărate,Veştejesc de brumă toate.

Ieri era frumos pe-afarăCa-ntr-o caldă zi de vară.Azi e toamnă pe pământVreme rea şi bate vânt.

TOAMNA De Maria Pândaru

A venit deodatăÎn haină bogată,Să trezească-n floriTeama de ninsori.Păsări călătoareCu dorul de soareLe auzi trecândÎn cârduri plecând.Iar ca o dovadă,Ploi încep să cadă,Câmpul pustiind,Ierburi risipind.

TOAMNA De O. Cazimir

Trece vântul prin copacii goiŞi zvârle cu castane-n noi.Dar în liniştea din umbra lui,Nu-i răspunde glasul nimănui.

Doar o frunză-a mai foşnit, departe,Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.

LIVADA De Tiberiu Utan

Pasăre de aur, toamnaTrece-n zbor neauzit,Iar în cinstea ei, în arbori,Fructele s-au rumenit.

Merii picotesc sub razeŞi îţi vine să alergiPrintre pomi, desculţ, prin ierburi Moi, ca peste calde cergi.

Minunată eşti livadă,Colţ din basmul luminosDe bunica spus aseară,Ca voinicul Frumos. TOAMNA

Toamna-ncepe să îşi suneFrunzele-aurite salbe.Veveriţa strânge-alunePentru zile reci şi albe.

Iar livada-ngălbeneşteŞi frunzişul îşi destramă,Semn că toamnei îi plăteşteRoadele cu bani de-aramă.

Chiar şi-un şoricel de câmpMai găseşte pe câmpieBobuleţe de porumbPentru-ascunsa-i magazie.

De priviţi cu luare-aminte,Tot ce este-n jur te-nvaţăSă fi gospodar cu minte,Ca să-ţi fie bine-n viaţă. TOAMNA

De E. Dragoş

Vine ploaia, bate vântul,

Frunze cad din pomi de-a rândul,Doar un cuc de poleialăCântă-n plopii de la şcoală.

S-au copt merele-n livadă,Nu se duce să le vadă.

S-au copt prune, s-au copt pere,El nu vine şi nu cere,Numa-şi ia la revedereDe la vara care piere. BELŞUGUL ŢĂRII De Andrei Ciurunga

S-au dus demult şi ultimii cocori…Din cerul sur, împovărat de nori,Lumina ploii lunecă pe geamuri – Sunt tot mai goale veştedele ramuri.……………………………………

Nu vă-ntristaţi copii că-i toamnă rece,Iar vântul umed şuieră când trece,Căci ploaia asta mohorâtă, mâine,Va râde-n roşii şi-n gutui, şi-n pâine.

CE TE LEGENI (fragment)

de M. Eminescu

- Ce te legeni codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ?

- De ce nu m-aş legăna Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă, Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte, Iarna-i ici, vara-i departe.

NOIEMBRIE

De E. Dragoş

Şi-a scuturat caisulTezaurul de şoapte,Bătuţi cu aur, pruniiŞi ei au risipit – Vuind din miază-noapte.Şi-n urma lui, livadaSe umple de argint,Căci bruma se aşternePe sufletul livezii,Pe răsuflarea ierbiiŞi-a blândelor fântâni,Iar pomii stau şi-ascultăÎn poalele amieziiCum nucul spune snoaveŞi basme din bătrâni.

TOAMNA De O. Goga

Văl de brumă argintieMi-a împodobit grădina.Firelor de lămâiţăLi se usucă rădăcina.

Peste creştet de dumbravăNorii suri îşi poartă plumbul.Cu podoaba zdrenţuităTremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miază-noapteVine vântul fără milă,De viforniţa păgânăSe-ndoiesc nuci bătrâni,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpăna fântânii.

TOAMNA

Toamna cea cu vânt şi ploiA venit iar pe la noi.Să mai laşi şi vreme bună,Căci recolta se adună.

Dacă tu vei lăsa brumăPrin grădini să strălucească,

Semn atunci, drăguţă toamnă,Că ne-apropiem de iarnă.

Fum pe coşuri o să iasă,Iar noi o să stăm în casăMulţumiţi de ce-am făcutŞi că toamna a trecut.Ne-am găsit hambare plineCă am muncit frumos şi bineIar la anul de-om ajunge,Alte recolte vom strânge.

CÂNTEC De Şt. O. Iosif

Nu mai sunt pe luncă flori,Văile-s deşarte,Ţipă cârduri de cocoriPribegind departe!

Şi văzduhul s-a-norat,Ninge sus la munte,Trec pe vale la iernat,Turmele mărunte…

Plâng tilingi, tălăngi răspund,Soarele apune,Glas de bucium sună-n fund,Ca o rugăciune…

Luncă = câmpie pe malul apelor curgătoareDeşarte = goale, pustiiPribegind = părăsind locul natal, mergând în altă parte

VINE TOAMNA De Ivo Muncian

De trei zile larma ţine – Cor de glasuri cristaline.Stau pe sârmă înşirateRândunelele-mbrăcateCu frac negru de paradă,Ciripind toate-n grămadă.

Ce-şi tot zic? Ce vor să facă?

Lângă cine vor să treacă?Iată ce mi-a spus pisica:„- Ia, se ceartă pe nimica,Ţin sfat mare, se întreabăCum să plece mai degrabă.

Auzit-au, pare-mi-se,Cum că se iviseUndeva, într-un copac,Chiar pe margine de lac,Că o frunza-ngălbenităEra tare necăjită.”

DE TOAMNĂ De Pavel Pereş

Când toamna se-apropie-ţi pareCă e gutuia nesfârşit mai mareChiar cât luna-n ceruri tremurândăPentru că gerul e de-acum la pândă.

Cocorii-s pregătiţi din nou să plece,S-au speriat de-o adiere rece,Dar nu-i un moft, căci poate să se vadăCum frunzele încep încet să cadă.

CÂNTEC DE TOAMNĂ

Bun găsit, drăguţă toamnă! Bun sosit la noi! Ne-ai lipsit atâta vreme Din grădini şi din zăvoi!

Mere roşii, poamă coaptă, Multe ne-ai adus! Nu uita, toamnă bogată, Nucile-s de-ajuns.

De pe deal copiii vin Plini de voioşie; Au adus de la vecini Mulţi struguri din vie.

Merele sunt coapte-acum.

Strugurii sunt dulci şi buni. Dragă toamnă-ţi mulţumim! Te rugam mai vino!- Vin!

TOAMNA

A venit acum şi toamna, S-au copt strugurii în vii, Carele sunt mari şi pline. Urcă spre gospodării.

Pretutindeni oameni harnici Roade-mbelşugate adună, Înfrăţindu-se în muncă Şi cântând de voie bună.

TUFĂNICA De Mălina Cajal

Pomii par a fi cărunţiSub steluţele de nea.Tufănică, tu înfrunţiSingură-n grădina mea,Floare mică, tufănică.

Paşi de gheaţă, fără glas,Culcă florile-n grădină.Doar tu, dreaptă ai rămasDe mireasmă parcă plină,Floare mica, tufănică.

PEISAJ DE TOAMNĂ

De V. Carianopol

Crizantema, floare rară,Cu petale diafane,A-nflorit. Şi floarea toatăŞi-a-mbrăcat-o cu volane.

Stă în rond şi nu-i e teamăChiar de-al toamnei carnaval.Cum e albă ca zăpada,Parcă s-a gătit de bal.

Dar văzând-o aşa frumoasăŞi-mbrăcată ca o stea,

Vântul a venit, a luat-oŞi-a pornit în dans cu ea.

Şi dansează acum, dansează,Vântu-o ţine-n braţ de stei,Pomii azvârle cu confete,Frunze galbene de tei…

MĂRUL

De Irimie Străuţ

Rotundul cerului şi-al luniiŞi roşul soarelui din zori,Aromă fină şi dulceaţaNectarului cules din flori, -

Pe toate le cuprinde mărulŞi mi le-aduce toamna-n dar;Deci, grija de-al sădi, de-al creşte,Nu ne-a fost truda în zadar.

PLEACĂ BERZELE De G. Rusu

Spre cărarea de sub stele, Cârduri, cârduri se grăbesc.Toate berzele pornesc Într-un drum ştiut de ele.

Înainte de plecareAu făcut un mic popas,Să ne spună: „Bun rămas”.,Rând pe rând, la fiecare.

Clămpănind prietenoase,Dau din aripi către mine:- Noi plecăm, rămâi cu bine!- Să vă-ntoarceţi sănătoase!

Vrăbiuţa le petreceŞi se-ntoarce-ncet spre sat.- Ce-o fi dragă de oftat?Ele ţin morţiş să plece!

Şi zburând pe gard, sprinţară,Mai privi odată-n sus:- Cip! Cirip! S-au dus?- „S-au dus!”

Le vedem la primăvară.

TOAMNA De Nedelea Bârlad

Cade frunza de salcâmÎmbrăcând cărarea,Berzele s-au dus acum,Cenuşie-i zarea!În crâng fluturi nu mai sunt!Păsări nu mai cântă!Plutesc neguri pe pământ…Vântul tot frământă.

Pic cu pic, pe geamuri linPloaia se prelinge.Nu e soare, nici senin,Cerul parcă plânge.

RECUNOŞTINŢĂ

Grijuliu,Pământul – mamă,Toată vara cea seninăA hrănit cu seva dulcePomii tineri din grădină.

Astăzi,Când văzduhu-i rece,Când e iarnă, bate vântul – Pomii straiele-şi dezbracăŞi-nvelesc cu drag pământul.

TOAMNA

Zboară frunzele în vânt,Ce frumos cad la pământ!Toamna iarăşi a sosit,Mic şi mare-i mulţumit.

Noi cu toţii ne-adunăm,Desenăm, lucrăm, pictăm.Vremea trece cu folos,Chiar de-i timp urât, ploios.

TOAMNA

- Toamnă de ce vii la noi,Copacii să ni-i despoi,Cântăreţii ni-i alungi,Nopţile le faci mai lungi?

- Am venit să vă aducPoame multe şi mă duc!Dar să ştii că-n urma meaVine iarna şi mai grea.Cântăreţii de plecarăSe întorc la primăvară.

TOAMNA

Uite, rândunici, cocoare,Trec în zbor spre ţări cu soare.Aripi mari şi aripioareZboară, uite-aşa.

Vântul crengile îndoaieUite aşa, aşa.Tăietorul lemne taie,Uite aşa, aşa.

Uite şi şcolari spre şcoală,Trec voioşi cântând.Ca şi ei, şi noi vom mergeUite aşa, curând!

AŞA E TOAMNA TOTDEAUNA

Din pomul verde şi frumosO frunză cade, încă una,Pân’ se-aştern covor pufos,-Aşa e toamna totdeauna.

Şi păsări zi de zi se duc,Ici-acolo vezi doar câte una,Precum o nucă-n vârf de nuc, -Aşa e toamna totdeauna.

Pe câmp, pe case şi pe flori,Frumoase brume-şi pun cununaŞi-adoarme soarele în nori, -Aşa e toamna totdeauna.

LA REVEDERE, PĂSĂRI CĂLĂTOARE

- Mândre păsări călătoare,Vai, cu ce v-am supărat?- Nici un fel de supărare,Noi ne ducem la iernat.

Vezi că vântu-i tot mai rece,Numai nouri, numai ploi.Iarna, însă, cum va trece,Ne întoarcem înapoi.

- Eu v-aştept la primăvară.O să mă găsiţi uşor.Cum intraţi la noi în ţară,Întrebaţi de Nicuşor.

TOAMNĂ TÂRZIE

Sus, în pom, pe o crenguţă,S-a oprit o vrăbiuţă.Vrăbiuţa si crenguţa,Amândouă se dau huţa.

Bate vântul mâniosSă dea vrăbiuţa jos.Vrăbiuţa stă pe locCu o frunză prinsă-n cioc.

TOAMNA TÂRZIU De Monica Tomescu

Pui-de-vânt, n-auzi ce-ţi spun?Dă-te jos din pom acum! Şi-apoi caută-ţi de drum! Zi şi noapte ţi-e totuna.

Asta-i joacă? Zici că-i toamnă Şi că numai ea te-ndeamnă Să îmi laşi copacii goi? Să pui frunzele-napoi!

TOAMNA

Toamna a intrat în casăPunând struguri dulci pe masăŞi-n cămară, prin borcane,Pătlăgele dolofane.

Tot ea ne-a adus alune,Nuci şi mere foarte bune.Mari gutui pentru dulceaţăŞi-un butoi de varză creaţă.

TOAMNA

Toamna e de roade plină, S-au copt fructele-n gradină. Mere rumene, frumoase, Pere galbene, zemoase,

Struguri aurii în vii,Prune mari şi brumării. În cămară le vom pune, Căci la iarnă vor fi bune.

TOAMNA

Sunt acum struguri şi mere,Dar nu mai sunt rândunele.Multe flori sunt vestejite,Frunzele-s îngălbenite.

Iar pomii rămân goi.S-a dus vara de la noi!Păsărelele-au plecat,Frunzele s-au scuturat.

CA OGLINDA

Ieri am strâns cu mâna meaToate frunzele căzute;Pentru noi nu-i treabă grea,Le-am cules pe întrecute.

Le-am cules şi adunatŞi le-am dus la groapă toate,Ca să fie-n drum curat,Fără frunze spulberate.

"Ce-aţi făcut e lucru bun"Ne-a spus mama mea din tindă.

Trecătorii trec şi spun:"Strada parcă e oglindă!"

UNDE TE DUCI, TOAMNĂ DRAGĂ?

- Dragă toamnă, un’ te duci Doar în fustă şi papuci?

- Eu mă duc să scutur nuci,Să dau soarelui poruncăSus pe deal şi jos în luncă,Să-ndulcească viile, Să coacă gutuile.

- Toamnă, dacă osteneşti,Spune-mi, când te odihneşti?Am odihnă cu toptanul, De acuşi până la anul!

MORCOVUL

Morcovul cel cu codiţăA crescut în grădiniţăŞi mămica l-a luatŞi în ciorbă l-a tocat.

Toc, toc, toc!Ciorba e pe focPentru-a mea fetiţăDe la grădiniţă.Tac, tac, tacPentru-al meu băiatMărunt l-am tocat...

Vitamine şi culoareGustu-i bun - iţi place oare?Zi de zi el te ajutăÎn ciorbiţă şi în supăŞi în orişice mâncare,Ca tu să creşti mare, mare!

- Ştii copiii de la şcoală?Ia! Mănâncă morcovei,Ca să creşti mare ca ei!

SUPA DE ZARZAVAT

S-a dus gospodina să ia zarzavatŞi vine acasă cu coşul încărcat:Cu morcovi, cu varză, cartofi,Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă, Că toate-s la fel.

Şi toate încep să se certe pe masă: ”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,Dar morcovii, dar varza, cartofi,pătrunjelul, sfecla, ceapa Nu-s toate la fel?

Le ia gospodina pe rând să le spele.Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,Şi morcovi, şi varză, cartofi,pătrunjel,Şi sfecla, şi ceapă, Că toate-s la fel.

Pe sobă în clocot, capacul tresaltăŞi fierb, fierb laolaltăŞi morcovi, şi varză, cartofi,pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă. Fierb toate la fel.Pe urmă, tot toate, Ce vreţi să mai spună?Că supa-i pe masăŞi-i straşnic de bună!

STRUGURII

Struguri galbeni, aurii,Roşii, negri, brumării,I-a copt toamna sus în vii:Haideţi să-i mâncam copii!

ÎN LIVADĂ ŞI ÎN VIE De Emilia Căldăraru

În livadă şi în vieToamna, ce mai bogăţie!Nucii-şi leagănă pe dâmburiFructele cu dulce sâmburi;

Cum şi prunii pe cărare,

Vinetele pietre rare.Se iţesc din viţa groasă,Strugurii şi tămâioasă.

Mere dulci, gutui acrui,Parcă luminează-n grui.Iar a perelor recoltăPe sub ceruri face boltă.

Dacă inima vă-ndeamnăHai, copii, cântaţi de toamnă,Umpleţi coşuri şi panereCu a toamnelor avere.

TOAMNA LA GRĂDINIŢĂ Lucia Muntean

Frunza galben-ofilităSe desprinde de pe ram!Ploaia rece şi grăbităBate: pic, pic, pic la gem.

Păsările călătoareStoluri, stoluri se adunăŞi spre ţările cu soarePleacă toate, împreună.

Picături nenumărateCad pe drum şi-n poieniţăUmbreluţe colorateSe grăbesc la grădiniţă.

Chiar de vremea e ploioasă,Copilaşii cei frumoşiIntră rând pe rând în clasă

Şi se joacă bucuroşi.

TOAMNA Lucia Muntean

Galbene şi roşii frunzeDin copac s-au desfrunzit.Joacă-n aer obositeLa pământ toate-au căzut.

Păsărelele prin crânguriCiufulite sunt de vântStoluri pleacă spre ţări caldeAripioare fluturând.

Noi cu coşuri prin pădureCiupercuţe adunămŞi cu toamna pe cărareNe-ntâlnim, ne salutăm.

DOUĂSPREZECE LUNI

Anul pentru fiecarePatru anotimpuri are,Care ne aduc în darMulte luni în calendar.

Trei luni are primăvaraCe-nverzeşte toată ţara.Încă trei la rând sunt vară,Mult ne mai jucăm pe-afară!

Toamna are tot trei luniŞi ne-aduce struguri buni,Trei luni ultime de iarnăÎncheie anul în grabă.

PLECAREA RĂNDUNICII

Rândunelele-au plecatCătre ţări cu soare.Toamna s-a apropiat,Cuiburile-s goale.

- Mergi cu bine, rândunică!Îţi vom duce dorul.Du-te, du-te fără frică,Nu-ţi stric cuibuşorul!

Să nu uiţi: la primăvarăTe-aşteptăm să vii,Ca s-aduci cu tine iarNumai bucurii!

POMUL CĂTRE COPIL

- Uite, vara a trecutŞi eu am îngălbenit.Spune-mi tu, copile dragFrunzele, de ce îmi cad?

- Îţi voi spune negreşit De ce ai îngălbenit:Zâna „TOAMNĂ” când soseşte,Tot ce-i verde îngălbeneşteCa şi omul ce trăieşte.Te rog, nu te supăra,Ştiu că frunza-ţi va cădea.Îţi va creşte alta-n soarePrimăvara viitoare.

George ToparceanuPoezia RAPSODII DE TOAMNA

A trecut intai o boarePe deasupra viilor,Si-a furat de prin ponoarePuful papadiilor .

Cica-n munte, la povarna,Plopii si rasurile Doar o gargarita mica,Blestemandu-si zilele,Necajita cere sfatulUnei molii tinere,Ca i-a disparut barbatulIn costum de ginere.

Jos, pe-un varf de campanulaPururea-n vibratie,Si-a oprit o libelulaZborul plin de gratie.

Mic, cu solzi ca de balaur,Trupu-i fin se clatina,Giuvaer de smalt si aurCu sclipiri de platina.

Spaima florilor si DoamnaCucurbitaceelor...Apoi pleaca mai departePustiind cararile,Cu alai de frunze moarteSa colinde zarile.

Gaze, flori intarziate!Muza mea satiricaV-a-nchinat de drag la toateCate-o strofa lirica.Dar cand stiu c-o sa va-nghete Iremediabila...