Vasile Voiculescu - Sta sufletul fara iubireSta sufletul fara iubire, ca o fantana parasita,C-un pic de apa-n fund, salcie, sub naruirea de pereti ...Sta-n marginea de drum fantana netrebnica si oropsita,Caci nimeni n-o mai cerceteaza; galeata-i spanzura dogitaSi-n ghizdurile putrezite cresc brusturi si-nfloresc bureti.

Sta sufletul fara iubire, pustiu, ca marul fara roade,Paraganit intr-o livada si plin de lacome omizi,Ce-l napadesc in primavara si toata frunza incet o roadeSi toata floarea, otravita, se scutura curand si cade,Lasandu-i crengile uscate ca niste sterpe palamizi.

Sta sufletul fara iubire cum sta o vatra ruinata,Ca un cuptor surpat de vremuri, fara de vad si fara foc,La care nimeni nu duce aluatul proaspat in covataSa-l rumeneasca pe-ndelete dogoarea jarului, uscata,Si sa-l prefaca-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.

Vasile Voiculescu - Crucea-JugTu, Cruce, dulce jug al lui Hristos,De Tine-n veci acuma nu mai fug,Adanc cerbicea inimi-mi plec josSi sub povara Ta cereasca ma injug.

Stau sa ma mine Domnul unde-o vrea Cu biciul Sau de Duh atat de drag; Si nici o munca nu-mi mai pare grea Cand stiu ca brazda mantuirii trag.

La Pasti - George Cosbuc

Prin pomi e ciripit si cant,Vazduhu-i plin de-un rosu soareSi salciile-n alba floare-E pace-n cer si pe pamant.Rasuflul cald al primaveriiAdus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!Crestinii vin tacuti in valeSi doi de se-ntalnesc in caleIsi zic:Hristos a inviat!Si rade-atata sarbatoareDin chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetisorNevaste tinere si fete,Batrani cu iarna vietii-n plete;Si-ncet, in urma tuturor,Vezi sovaind cate-o batranaCu micul ei nepot de mana.

Imnul luminii - Ioan AlexandruLumin sfnt-n zorile de zi

Nu-i creatur s n-o vorbeti de bine

ncepi cu roua i sfreti n vrf

Lsnd o r-n floare dup tine

La fiecare-n parte odihneti

E-un freamt i-un fior de bucurie

Frunza-n extaz atinge raza ta

i-odat ochiul umbrei o nvie

E-un ceas i-o clip-n zi i anotimp

Cnd cea din urm poart e strpuns

na visului celui mai sfnt

Cu lacrima luminii este uns

Crinul te-ateapt ca pe-un mprat

De-aceea s-a gtit de-mprie

Att de des st dealu-n faa ta

C s-a ascuns sub viele de vie

Nemaiputnd s-ndure attea srbtori

Chemata umbra turmelor s vin

S-i lege limba clopotelor lor

De firele de iarb pe colin

Albina toat noaptea a urzit

n strai de aur s se-mpodobeasc

Ateapt numai s te uii la ea

Ca toat truda ei s-nveniceasc

Iar ciocrlia-i dus n vzduh

Pe-un fir curat de cear de la grind

nfrigurat scapr n cer

S prind raza-n brae s-l aprind

Iar florile umile pe pmnt

N-au cum s-i ias n ntmpinare

Se fac un fel de clinchete covor

i zvnt roua sfintelor picioare

Din antologia alctuit de Mihai Rdulescu:

Aceti mari poei mici

Valeriu Gafencu - Imn al invierii Va cheama Domnul slavei la lumina,Va cheama mucenicii-n vesnicii,Fortificati biserica crestinaCu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastreUn om nascut din nou armonios,Pe sufletele voastre sa se-mplantePecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bateSi Iisus coboara pe pamant;Din piepturile noastre-nsangerateRasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati luminaCu sufletul smerit, purificat;Veniti flamanzi, gustati din cina,E nunta Fiului de Imparat.

De Pasti - Tudor Arghezi

La toate lucarnele si balcoaneleAu scos din cer ingerii icoaneleSi-au aprins pe scariCandele si lumanari.

Orasele de sus, in sarbatoare,Au intins velnite si covoare,Si ard in potireMireasma subtire.

Si din toate ferestrele odata,Mii si sute de mii,Heruvimii fac cu mana bucalataLa somnorosii copii.Alexandru Vlahuta - Christos a inviat

Si-au tremurat stapanii lumii La glasul blandului profetSi-un dusman au vazut in fiulDulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateascaNu vrea pieirea nimanui;Descult, pe jos, colinda lumeaSi multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alungaSi rad de el ca de-un smintit:Iisus zambste tuturora-Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,Si mutilor le da cuvant,Pe cei infirmi ii intareste,Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.Imparte darul lui ceresc-Si celor care cred intr-insul,Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...Cei pasa lui de ura lor?El a venit s-aduca paceaSi infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritiiIn jurul lui s-au gramaditSi-n vijeliile de patimiLa glasul lui au amutit:

"Fiti blanzi cu cei ce va insulta,Iertati pe cei ce va lovesc,Iubiti pe cei ce-n contra voastraCu vrajmasie se pornesc"...

Cat bine, cata fericire,Si cata dragoste-ai adus!Si oamenii drept rasplatirePe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fataDin spini cununa ti-au facut,Si in desarta lor trufieStapani desupra-ti s-au crezut...

Aduceti piatra cea mai mareMormantul sa-i acoperitiChemati sutasii cei mai ageri,Si straji de noapte randuiti...

S-au veselit necredinciosii C-au pus luminii stavilar,Dar ea s-a intarit in foculDurerilor de la Calvar,

Si valurile-i neopritePeste pamant se impanzesc,Ducand dreptate si iubireSi pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intunericSi nimeni nu v-a mangaiat,Din lunga voastra-nghenunchereSculati... Christos a Inviat!

Vasile Voiculescu - Pe cruce

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozavaPalea curata-i frunte ce-o sangerase spiniiPe stancile Golgotei tot cerul PalestiniiParea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturariiCu fierea otelita il adapau strajerii...Radea cu hohot gloata cu spasmele dureriiSi-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plangand MariaSi-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mamaAlaturi Magdalena, in lunga ei marama,Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere...N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeagaCu el se naruise nadejdea lor intreagaSi fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetatePe drumurile-nguste cu lespezi pardositeTrecura fariseii cu fetele smeriteSi barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coasteIn vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimulIisus, vegheat de oaste.

Alexe Mateevici -Ingerul si mironositele

Pe cine-l caut'acuma'n gradinaCu vasele de mir umplute?De lacrimi inima li-i plina...Zoreste ziua noua. Ii racoare,

Dar cerul se insenineazaIn ciripituri cantatoare.De ce Il cauta aicea pe Hristos ?De ce-a venit aicea ca sa-l planga?

Pe piatr'un inger luminos...El sade-n haine albe, stralucite...Vestind cereasca bucurieMironositelor scarbite:

"Hristos a inviat! Si nu va mai mahnitiSi nu-l mai plangeti ca pe un mortCautandu-l intre cei muriti!A iadului putere-i biruita,

Zadarnica ii rautatea:De-acuma lumea-i izbavita.Intunecimea in lumina piere,Marirea ei i s-a surpat

Si fug vrajmasii de durere.Grabiti-va cu vesti de veselieSi spuneti vestile-n Sion:"Hristos e viu si'n veci invie!"

Dorm florile. Gradina moarta tace,Iar primprejur-albastre umbre,Nisip, zori aurii - si pace.M. Popescu - PastileS-aude-al clopotelor cantPrin firea, care se renasteSi falnic iese din mormant,Cu biruinta Domnul Sfant,Ai azi e Paste.

Si dupa slujba ies la randBatrani, cu spatele-aplecat,Barbati cu chipul luminat,Si-n urma ies copii cantand:"Hristos a inviat!".

In jur pe margini, stau cei mari,Privind la falnicii feciori,Din mandrul sir al falnicei hori;Si-n mijloc canta lautarii,Din cobze si viori.

Sunt veseli toti si bucurosi,Si toti cu suflet-naltat;Oriunde se-ntalnesc in sat,Isi zic cum zis-au mosi stramosi:

"Hristos a inviat!"C. Z. Buzdugan -Clopotele de Pasti

Miezul noptii, e-o tacere pste tot orasul, sfanta...Dar deodata glas de clopot tot vazduhul il framanta!

Da semnalul, ca un tunet, primul, clopotul cel mare,Grav, maret vuind in noapte,-o razboinica chemare

Raspandind talaz de sunet ca talazurile marii,Tot mai grav, tot mai departe, in adancurile zarii.

Desteptat din somn, raspunde clopotul cel mijlociu,Cam dogit, batranul clopot, dar sfatos, cucernic, viu...

In sfarsit, cu ritmul vesel, clopotele mici si eleBat sonor in noaptea clara sub albastru plin de stele,

Iar metalicele note revarsate val cu valPar o grindina de aur pe-o cupola de cristal.

De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopotIsi amesteca-armonia in acest feeric ropot.

-"Primavara" lung rasuna prin vazduhuri cadentat,Iar ecoul bland raspunde: "Adevarat a inviat!"...

Si cand templele sfintite deschid vechile lor portiE-ntr-un gand intreg pamantul: "A-nviat Christos din morti!"...

Fratilor, cand voci de clopot spun minunea lui Iisus,Ridicati-va din tarna, va-naltati mai sus, mai sus!

Desteptati-va si-aprindeti iarasi candela vegheriiSalutati in mandre canturi sarbatoarea primaverii.

Uniti glasurile voastre cu al clopotelor corInnoiti-va viata la al vietii sfant izvor!...

R. Niger - Pastile in sat

Azi in sat,Parca-i ziua mai frumoasaSi soseaua-i mai voioasa.

Am plecat acum cu totii,Si bunicul si nepotii,La altar, la inchinat!

BucurosiNe-am intors, apoi, acasa,Si ne-am asezat la masa.

Apoi mult ne-am veselitSi la masa am ciocnit Oua rosii!Nicolae Iorga - Nu l-au cunoscut

Oricat de sfant era IisusSi cat de lamurit prin lutVedeai pe cel venit de susSi ai sai nu l-au cunoscut.

A trebuit ca trupul sauDe mucenic sa-l bata-n cuieCa sa se-arate DumnezeuSi ca la ceruri sa se suie.Vasile Militaru - Hristos a inviat!Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!Iti simti de lacrimi calde ochii uziSi-n suflet parca serafimii-ti cantaDe cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,A inviat Hristos in Adevar;In poienita-n care zburda cerbii,In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,In vantul care sufla mangaiosIn ramura-nflorita de ciresDar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestineCat bine ai facut sub cer umbland,Te simti macar acum pornit spre bineMacar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?Mai vrei pieirea celui plin de Har?Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinteIn aur macar azi te-au imbracatCu serafimii-n suflet imn fierbinteAi drept sa canti: Hristos a Inviat!Alexe Mateevici - Hristos a'nviat

Se asternuse piatra pe proaspatul mormantSi noaptea coborase, acoperind cetatea.Se linistise neamul vanzarii. Pe pamantEra o taina mare... minune-apropiata.

Au stat tacuti de paza cei doi ostasi strajeriNe-atinsi de maretia adancurilor firii,Nepresimtind venirea minunii celei mariCe-avea sa schimbe fata si rostul omenirii.

Si iata miezul noptii, de stele-mpodobit:Un tunet lung s'aude, pamantu-n el vueste.Adanci puteri il misca, izbindu-l. SguduitMormantul se deschide: scriptura se implineste.

Lumini lucesc la gura mormantului deschis,Intunecimea piere o clipa-n toata firea...Hristos invie!... Paznici, sa fie voua vis,Lumina va orbeste, v'a inlemnit uimirea!

Lumina din lumina cerescului cuprinsLuceste-acum pe chipu-i. Il'nalta biruinta.Si, lepadand pamantul, ii lasa foc nestinsPe calea mantuirii: nadejdea si credinta.

Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat,Ne-a dat El noua pilda a marei jertfi de Sine,Cu moartea Sa pe moarte calcand a inviatSpre invierea vietii in faptele de bine.

Cantati cu bucurie acelui Ce-a scapatPe om si omenirea de moarte sufleteasca.E Pastele! Vieata! Hristos a inviat!Iubire intre oameni si pace sa domneasca.Mihai Eminescu - Invierea

Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;Un singur glas ingana cuvintele de miere,Inchise in tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,Din carti cu file unse norodul il invata,Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adanca si plina de blandetePatrunde tanguioasa puternicile bolti:"Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,Inveninand pre insusi izvorul de viete,

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,In palcuri sunatoare de plansete duioaseA noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tacere, cutremur si sfialaSi negrul intuneric se sperie de soapte...Douasprezece pasuri rasuna... miez de noapte...Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...Colo-n altar se uita si preoti si popor,Cum din mormant rasare Christos invingator,Iar inimile toate s-unesc in armonie:

"Cantari si laude-naltamNoi, Tie unuia,Primindu-l cu psalme si ramuri,Plecati-va neamuri,Cantand Aleluia!

Christos au inviat din morti,Cu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte calcand-o,Lunina ducand-oCelor din morminte!"Isus e viu! (Petru Dugulescu)

Miscat de forta vietii-n el aprinsa,Pamantul s-a cutremurat in zoriIar garda din armata neinvinsa,Cuprinsa e de spaima si fiori.

Sfarmand obezi si lanturi milenare,Frandandu-I mortii bratele ei reci,Biruitor in lupta cea mai mare,Isus e viu si viu va fi in veci!

Si nu vor fi pe lume straji romaneNici pietre ca sa-L tina in mormant,Caci biruind ostirile dusmane,Isus e-n cer si-n inimi, nu-n pamant.

Triumfator, S-a ridicat din glie -Isus Cel viu no poate sta ascuns;Iar cand pe nori, cu slava o sa vie,Il vor vedea si cei ce L-au strapuns.

Cantati-I imnuri, plini de bucurie,Voi toti care-ati gemut incatusati;Sfarsitu-s-a azi timpul de robie,Isus e viu, iar voi eliberati!

Din crucea Lui curg valuri de iubire,Ducand viata, pace-n unda lor ...Tresalta azi si canta omenire!Isus e viu - tu ai Mantuitor!

Voi toti care zaceti fara putereSi va tarati viata prin noroi -Isus a biruit prin inviere,Isus traieste azi si pentru voi.

Si-n ziua glorioas-a revederiiCand vom zbura spre Patria de sus,Noi vom canta in corul Invierii,Cantarea biruintei lui Isus!Cu ciobul minii - Virgil MaximDoamne, m-am apucat s car Lumina Ta

cu ciobul minii mele n bojdeuca mea

i nu tiu ce-am fcut fiindc, din ziuai chiar din ceasu-n care-am nceput,

i se cojesc pereii

i cade toat tencuiala ei de lut!...

Doamne, m-am apucat s car Lumina Ta

cu ciobul minii mele

i-acum, zidirea mea, pe Stlpii-nelepciunii o-nnoiesc

i-aez Icoan,

Chipu-mprtesc,

Al Celui-ce-a-fcut,

cu darul Lui,

Din ciobul minii mele

Tron Ceresc!...

Vasile Voiculescu DoamneIn varful copacului Tau sunt o floare...Pe cea mai inalta ramura a lumiiMa leagan in talazul de azur si soare.Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii,Ci sloboda, spre cer, infloritoareInima mea nu mai intarziie:Zbucneste afara in limpezi petaleSa lege rod tainic, bob de poezieHrana zburatoarelor imparatiei Tale.Petala mi-e cu aripa ruda,Miresme, cantec gata sa s-auda.Zambesc sub luceafar visarile-mi grele,Beau apele lunii, se umfla in elePaunii noptii cu cozile-n stele....Scuturati-ma vanturi mladii ori haine,Singura moartea e o dincolo de firePrapastie cu adanc de fericire.Furtuna extazului ma va urca, poate,Peste vamile si stavilele toate,Intr-o pala de parfum, Doamne, pana la Tine,Cerul arunce-mi inapoi jos ruina.Floarea cazuta din imparatieA vazut Cerul si a sarutat Lumina.