Spune adevărul!

Nicu a spart o cană: plici! Neatent, ce poţi să zici? Se gândeşte, se gândeşte, Cana nu se mai lipeşte. S-o ascundă? Bine-o fi?Vine mama: -Ce-i cu tine? Ce stai supărat, copile? Lacrimi mici răsar sub geană: -N-am nimic, am spart o cană -Rău, dar nu pot să te cert Ai spus drept şi eu te iert.

GRĂDINIŢA MEA

O căsuţă ca-n povesteAşa-i grădiniţa meaAre soarele-n ferestreŞi-o „comoară” creşte-n ea.Vai şi căte jucării...Cărţi, creioane colorate.Toate-s pentru noi copiii,În căsuţă adunate.Dimineaţa ne grăbimSă venim aici cu dragŞi iubire-i dăruimCelei ce ne aşteaptă-n prag.

Sala de grupă

Sala grupei meleE mare, frumoasă,Mândre floriceleStau mereu la masă.

Are uşi, ferestre,Tavan şi podea,Mobilă frumoasăPe măsura mea.

Pe pereţi - tablouri,Dulap şi jucarii,Mese, scăuneleŞi-o grupă de copii.

Familia mea

Suntem cinci oameni în casăCă i-am numarat la masă,Tata, mama şi buniculBunica şi eu, piticul.

Tata-i bun şi seriosMuncitor şi respectuosDespre mama ca să-ţi spun?Nu am voie să-i ascundFapte rele, ghiduşii,Când le fac ca alţi copii.

Bunica îmi dă povaţă,Cum să mă port în viaţă,Iar bunicul ne-ncetatNe ajută la-nvăţat.

Peietenii curăţeniei

Apa, mâna şi săpunulNumai trei, dar parcăm unul,Spală-ntâi perechileOchii şi urechile.Spală corpul jumătateŞi pe faţă şi pe spate.Bucuroasă, periuţaSpală dinţii uţa-uţa.

Ionică cel murdar

Dimineaţa când se scoalăNiciodată nu se spalăTotdeauna e murdarŞi negru ca un hornar.Dar ligheanul supăratAsfel l-a amenintat:-Stai! Te-oi prinde eu Ionică,Ce, de apă-ţi este frică?Şi Ionică fuge, fuge...Şi ligheanul tot l-ajunge,Şi mi-l spală drept în drum,Cu apă şi cu săpun.

Dragi cuvinte

Când o-ntâmpinăm în clasăSau când suntem la plimbare,BUNĂ ZIUA! spunem veseliDragei noastre educatoare.

Azi a nins frumos afarăDealul în zapezi se-mbracă,Mamă, lasă-mă TE ROG!Să mă duc puţin la joacă.

Mi-a căzut sub pat creionulÎnsa fratele mai mareMi l-a luat, şi-i MULTUMESC!Bucuros, cu voce tare.

BUNĂ ZIUA!, MULŢUMESC! şi TE ROG!Sunt dragi cuvinteCe le spune cu folosOrişice copil cuminte.

COPILUL POLITICOS

Sunt copil politicosCe ştiu să mă port frumos.Spun cuvinte fermecate:„Mulţumesc”, „Te rog frumos”,Şi –s convins, că –s de folos!Dimineaţa-n gura mareCând sunt gata de plecare,„Sărut mâna” spun cu dragBunicuţei ce stă-n prag,Pe stradă, salut voios,Oamenii, că-s respectuos!Iar atunci când sosesc„Bună ziua!” eu rostesc.

UNDE-OR FI CU TOŢII?

-Unde e mămica să îmi facă patul? -Unde e bunica să îmi dea halatul? -Unde e tăticul să mă plimbe-n spate -Unde e bunicul să îmi dea de toate?

-Unde vrei să fie? sunt acasă toţi! dar la grădiniţă te descurci cum poţi...

PĂPUŞA

Am o păpuşicăMititică, frumuşică.Da-i bolnavă sărăcuţaÎi dau ceai,Nu vrea să beaDoctorii nu vrea să ia,Vrea bomboane, ciocolatăPrăjituri şi îngheţată.Dar decăt să-i facă rău.Mai bine le mănănc eu

-N-am dreptate dragi copiii?Of, of of, numai mamă să nu fii.

ÎNGERAŞUL

Înger, îngeraşul meuCe mi te-a dat dumnezeu,Totdeauna fii cu mineŞi mă-nvaţă să fac bine;Eu sunt mic, tu fă-mă mare,Eu sunt slab, tu fă-mă tare,În tot locul mă păzeşte Şi de rele mă fereşte.Doamne îngeraşii tăi Fie păzitorii mei.

SĂPTĂMÂNA

Mama săptămână, Doar şapte fete are. Frumos se ţin de mână Şi pleacă la plimbare. Luni, marţi, miercuri, Sunt primele trei, Următoare apoi este joi; Vinerea şi sâmbăta Şi apoi duminica.

MOFTUROASA

Am acasa o păpuşică, Uite, cam aşa de mică. Dar de la o vreme-ncoace Multe supărări îmi face.

Dimineaţa când se scoală, Nu zambeşte, nu se spală, Dar îmi cere ciocolată. Plânge să i-o dau pe toată.

Tipă-apoi că-i amăruie Şi îmi cere o gutuie, Nu vrea ceai, nu vrea nici lapte, Dar de plâns, plânge cât şapte.

Cu blândeţe chem în casă Papuşica mofturoasă Şi mă port frumos cu ea, Căci e surioara mea.

GOSPODINA

Anca este gospodină; Pregăteşte pentru cină, Face feluri de bucate Bune şi gustoase toate. Pentru papuşica ei A facut azi tăiţei, Ursuleţului Martin- Turtă dulce şi cu miere. S-a gândit şi la Azor Lui i-a fiert un osicior Şi desert i-a dat compot, De s-a lins Azor pe bot. Numai Pusi, pisicuta, S-a supărat sărăcuţa; E-ncruntată şi pufneşte- N-a avut la masa peşte. Cui să fac din asta vină? Greu e să fii gospodină, Cu copii la joc voioşi Şi la masă, mofturoşi!

Gimnastica de înviorare

Dacă vreau să cresc voinic Fac gimnastică de mic. Merg în pas alergător, Sar apoi într-un picior, Mă opresc, respir uşor, Întind braţele să zbor. Toata lumea e a mea Când m-aşez jos la podea. Ăsta-i doar un început. Ia priviti cât am crescut!

Fructele

Toamna cea de roade plinăA copt fructele-n grădină:

Mere, rumene, frumoase,

Pere, galbene, zemoase.

Struguri aurii în vii,

Prune mari şi brumării.

În cămară le vom puneCă la iarnă-s tare bune.

Copilul şi furnica

-Draga mea furnică!Ce cari mititică?

-Boabe car şi carSă am în hambar.

-Pentu cine oare,Cari tu găuncioare?

-Pentru pui, pui, puiSă îi ştiu sătui.

-Ai cărat, cărat.Hai şi la jucat!

-Cum să mă joc? Cum?Iarna vine-acum.

Frunza

-Frunză galbenă, uscatăDe ce stai, tu supărată?Singurică, singureaColo sus pe rămurea ?

-Cum să nu fiu amărâtă?Dacă toamnă cea urâtăÎmi dă ploaie şi-mi dă vânt?Şi mă culcă la pământ ?

Crizantema

-Crizantemă, dragă floarenu ţi-e frică de ninsoare?Nu ţi-e teamă, că din ceror să cadă flori de ger?

- Ba, de ger îmi este frică,iar zăpada rău mă strică!Dac-ngheţ eu mor îndată!Mă ofilesc îndurerată.

Însă trăiesc cu speranţa,c-o să vină dimineaţa.Când soarele va străluci,eu, din nou, mă voi trezi.

OMUL DE ZĂPADĂ

Sprijinit într-un toiagStă-n ogradă un moşneag.Poartă –n cap o oală veche Răsturnată pe-o ureche.Ochii negrii şi lucioşiSunt cărbuni din vatră scoşi.Nu-i lipseşte nici luleaParcă pufăie pe ea.Iar pe piept perechi, perechi,Are moşul nasturi vechi.Şi mai are un nas roş Ca o creeastă de cocoş!

SĂNIUŢA MEA Uite, săniuţa mea!Zboară ca un fulg de neaCând o pui la derdeluşTrece spre alunecuş.Când se vede sus, hei bineAr fugi şi fără mineDar n-o las. Pe gheaţa bunăLunecăm doar împreună.

DE SFÂNTUL NICOLAE

Noaptea când copiii dorm-Tiptil, să nu-i scoală din somn,Moş Nicolae cel sfăntA coborât pe pământVine-ncet pe la ferestreŞi se uită de sunt gheteGhete mici de copilaşiŞi copiii buni drăgălaşi!Apoi din sacul lui cel mare,Împarte bunătăţi ce are;Şi-n fiecare gheată micăMoşul pune o părticică-De bomboane, ciocolată,Ce-a adus şi altădatăCopilaşilor cuminţiCare ascultă de părinţiÎar la cei răi -o joardă lungă-Pân-la anul să le ajungă.

SACUL LUI MOŞ CRĂCIUN

Moş Crăciun, din zori de ziTe pândesc, te aştept să vii!Drumu-i tare greu se pareC-un sac mare în spinare!Tot socot, gândind la tineŞi îmi zic; N-ar fi mai bineSă te ajut şi eu cumvaChiar cu sănioara mea?!

Te ştiu tare, dar...bătrân!

Să nu-ţi iasă-un lup hapsânDin tufişuri din pădureSacul plin ca să ţi-l fure!Şi de nu-i cu supărareAş mai pune o întrebare;„Sacul tău e fermecat?Niciodată n-a secat?An de an, tu vii mereuŞi tot plin e sacul tău!