poezii tomoyei.p65
40
Gheorghe T Gheorghe T Gheorghe T Gheorghe T Gheorghe T omozei omozei omozei omozei omozei Pod fraged - poezii - - poezii - - poezii - - poezii - - poezii - îngrijitã de Cleopatra Lorinþiu editie on-line www.cartesiarte.ro
Transcript of poezii tomoyei.p65
Gheorghe TGheorghe TGheorghe TGheorghe TGheorghe Tomozeiomozeiomozeiomozeiomozei
Pod fraged
- poezii -- poezii -- poezii -- poezii -- poezii -
îngrijitã de Cleopatra Lorinþiu
e d i t i e o n - li n e w w w . c a r t e s i a r t e . r o
Gheorghe TGheorghe TGheorghe TGheorghe TGheorghe Tomozeiomozeiomozeiomozeiomozei
Pod fraged
poeziipoeziipoeziipoeziipoezii
îngrijitã de Cleopatra Lorinþiu
e d i t i e o n - li n e w w w . c a r t e s i a r t e . r o
5
I. DIN VOLUMUL :UN POET DIN TIBET
Eu iubesc
Eu iubesc aceste devastate priveliºti,
Muierile cu buzele pale,
Munþii, cascadele, norii
De le cumpãrã streinii
În cãrþi poºtale !
Râul cu un singur mal
Singuratic ºi pal,
Curgând din prunci spre strãmoºi
Spart de trestii ºi peºti somnoroºi
Sunt râul cu un singur mal.
Apã strânsã doar într-o singurã
Tehnoredactare computerizatã Veronica Ionescu
e d i t i e o n - li n e w w w . c a r t e s i a r t e . r o- o productie port@leu -
6 7
Om de litere
Numai de când mi-am luat
Maºinã de scris
Sunt om de litere !
Cum sunt
Chiar aºa, chiar aºa sunt :
toiagul florilor fãrã mireasmã,
turn urcat cu gâturile
de inocentele vegetaþii
cu osul numai bun de arat
Muntele Ararat,
inventator de brume,
autor de lespezi,
cultivator de ziare
vechi…
Picãturã irosindu-se triumfal
Torent ºi tot astfel nimicurã-
Sunt râul cu un singur val.
Tras în de sine,totuºi în curgere
Mormântul tãindu-mi-l în aval
Cenuºã sunt ºi cearã de fulgere
Sunt rîul cu un singur mal..
Dor stins
Un lustru antic
Pe gura râului.
Zac însumi plouat
De ploi erudite.
Apa curge-n de sine.
N-o voi mai bea.
E prea frumoasã clipa
Din ziuã.
N-o voi trãi-o.
8 9
Norii, ploaia,pieziº,
întunecime
ºi nimenea , nime.
…cuvinte rãmase cu ochii deschiºi.
Orficã
Sânge nevinovat
de piersicã
sub mâinile lui.
Cuvântul se sparge
ºi fãrâmiturile fumegã
realcãtuindu-se strâmb
din carne mineralã.
Alb. Liniºte.
sfâºieri de mãtãsuri
ºi totuºi
în acest spaþiu
ce orfic
abator !
Cuvânt
Am vãzut un cuvânt
ce se scrie singur.
Tot el se rãzuia de pe zid.
Am vãzut un cuvânt
care bea apã.
Imagine
…Cu mâinile strânse
pe mânerul de fum
al spadei de scrum,
cu mâinile plânse.
10 11
lãdiþa cu scule
a instalatorului de fulgere
nebunul cetãþii,
autorul de
poesii…
Liber
Deºi liber,desigur,
Sunt doar o verigã de lanþ !
În mirare
Scriu,scris peste scris
Incest ?
Palimpsest ?
Litere Încã mai dorm
pe mâna cu care-ar trebui sã-þi scriu
ºi când nu scriu cu peniþa Klaps,
nu nu scriu cu cernealã simpaticã
dar cred cã de fapt nu mai scriu.
ªi ºtii de ce nu-mi înþelegi mesajele ?
Fiindcã de-atâta amar de ani
eu umplu intervalele dintre litere
cu litere…
Cutia magicã
E o lacrã cu oasele unui copil !
spuneau
E chivotul cu perle al reginei
din Þara Punt ! spuneau,
Ba,nu e decât o lãdiþã ãn care-au fost
portocale !spuneau
ºi aveau dreptate :þineau ãn mâini
pe tejgeheaua mesei de mezat
12 13
Desen
Sunt îmbrãcat în piele
De fraged facsimil
Scris de-un cãlugãr copil
Într-un schit de sub stele…
Numele
Numele ei
Cu silabele reci,dezvelite
Brusc þâºnind din memoria
Mea
Cum labele faraonului
Ieºind afarã din piramidã
Prin hubloul trepanat
De hoþi
Antici…
Cu Nicetas
Nicetas,doar tu ºi eu
Vom mai rãsufla printre fânuri
Încãlzind mânuri
Noi,boii din staulul lui Dumnezeu !
Am fost
Paserilor de peste marea
Le-am fost demâncarea.
Luminii de zavistii ºi urã
I-am fost bãuturã.
Am fost un poet
Din Tibet…
14 15
Sunt mãsurat cu cotul.Fragmentele
De împãrãþii ce mi s-au luat
Îmi sunt plãtite cu bãnuþi de tablã.
Sigur cã încã mai sper(Speranþã
Precarã ca o mireasmã
Pusã în ghips,care mireasmã
E spiritul florii.)Zac
Înnecat de fumul
Împletit în trîmbe
Deasura generaþiilor.
Pânã la urmã
Toatã jertfa mea a fost inutilã
Nu s-a scris niciodatã
Mãcar un vers
Despre cãrãmida îngropatã
De vie
În zid !
Amândoi
Sã ne iubim
Pânã ni se ciocnesc
Zodiile.
Eºti lut.Lutul.
Sunt o bucatã uscatã
De ploaie…
JertfaPalmele ce mã aplaudã,ieri
Chiar mã pãlmuiau.Mi se recunoaºte
Statura doar dupã ce oasele
Îmi sunt dumicate mãrunt.
Mi se îngîduie sã renasc
Doar din cenuºã.A mea.
16 17
II - DIN VOLUMUL :MERSUL PE ARIPI
Pod fraged
Mã las cu toatã armura,cu caii
Cu erorile ºi ereziile mele mereu sub pedeapsã,
Cu partea mea de pradã
Din Rãzboiul Mirodeniilor,cu strânsura mea
De oase dogite ºi cãrþi
Mã las în seama podului subþire
Arcuit peste fluviu,
Pod alcãtuit din gâturi de viori ºi din rouã
Mã las cu toatã greutatea insomniilor mele
Pe desenele lui abia întrezîritr
ªi sub mine, prãpastia
Vâltoarea
Pierderea
Vidul.
Dar nu mai e drum înapoi,
Înainte de
Înainte de Christ ?
Tot ce s-a trãit
Pe lumea asta
Milenii
A fost înainte de Christ.
Nimic iisusic
Sub acest cer.Nici mãcar
Anotimprile
Ierusalimul, poeþii,
Zãpada.
Iubirea-
Iisusiacã?
Acestea le scriu
Tot în ger,
în pustie
ªi tot înainte de Christ…
18 19
Abia acum
Abia acum,intrat pânã la gît
In fierãriile ei blajine,abia acum
Se cuvine sã vorbesc despre toamnã.
Deschid sertarele cu chei uitate
Si deretic odaia cu cãrþi atinse de brumã
De parcã mormîntul mi l-aº vãrui
Pe dinlauntru,
Cuviincios.
Sunt o vocaabulã rostitã de toamnã,
O mânã de semne,
Un fum,
O pãrere,o frunzã în vid…
Sunt al tãu,
Pod fraged, reazem târziu…
E timp sã mai iubeºti
E timp sã mai iubeºti ºi timp sã ierþi-
Toamna îþi strânge umbra-ntre coperþi.
E timp sã te înalþi ºi timp sã pieri
Si pentru tine-i totdeauna ieri.
E anul doar pe sfert, un anotimp-
E timp sã-aduni fãrâmele de timp.
Doar sãptãmâni,doar zile,clipe doar.
E timp sã mai rodeºti,cireº amar.
Toamna âþi strînge umbra-ntre-coperþi
E timp sã mai iubeºti ºi timp sã ierþi…
20 21
Ar trebui
Ar trebui sã-mi amintesc lumina dinþilor tãi
în încropitul din foc de petale amurg,
Gleznele despicând anotimpurile,
Pãrul tãu curgând peste burg.
Ar trebui trupun-n secunde sã þi-l desfac
Sã te cumpãr cu mere ºi cu mãnãstireºti bolovani
La capãt de zi, la sfârºit de deceniu, sfârºit de veac
ªi uite-aºa a mai trecut de când nu te iubesc
O mie de ani !
Coborând
O,voi lumânãri
Glezne de balerine
Coborând scãri.
Rugina
Mineralele ce te compun,
Cu nimic altele decât cele aduse din Lunã
Si cântãrite cu ocaua lui Armstrong
Sunt mãrturia cosmicã
A neîntâmplatei noastre iubiri,
Boabe de grâu ºi sâmburi de rodie ce nu vor rodi.
Varul coloanelor ce nu vor fi înîlþate,
Literele îngropate-n sertarele
Unei scufundate tipografii.
Apropierea lor mi-mbracã oasele în ruginã,
Reginã…
22 23
Ramã
Abia te-ai uscat
de pe mine.
Voi fi expus.Sunt o ramã
Inrãmatã…
Voi fi expus.
Îþi las
Sã te alcãtuiesc din câte sfãrâmãturi,
sã-þi dau chip rupându-mi de capul meu,chipul,
din oasele mâinii sî-nchipui oasele întregii tale
fãpturi
cum tiparele mãrii le-ncheagã în smalþuri,nisipul ?
Sã-þi fie dinþii,albul vertebrelor mele,
sã calci piatra cu carnea buzelor mele, palã,
îþi las bolovanul craniului,treaptã sub stele
ºi sângele, sã-þi fie vin ºi cernealã.
Mai trebuia
Sângele umplea vara cu vrejuri fierbinþi,
Vocabulele sevei ne ºiroiau pe dinþi.
Simþeam cã umbra pierise ºi cã vântul tãcu.
Prin apeducte
Se târa mierea din fructe.
Mai trebuia puþinã moarte,nu ?
De parcã
Tu,cea gingaº tipãritã,
De parcã ar fi prospectul
Fabiricii de ghilotine,
Tu…
Mã rãneºti.M-ai lovit ;
þi-ai alungat câinele
cu un meteorit…
24 25
PRIVIND FOTOGRAFIA UNUI POET BÃTRÂN
Mi-e fricã de fotografiile poeþilor ce pozeazã
când cu un stilou între degete, când
scriind (!) pur ºi simplu, ori
expunându-ºi la vedere ceasornicul de mânã,
(mãcar de-ar fi ceas de burtã, cu lanþ)
lavaliera pictoriceascã sau cine ºtie ce
pãlãrie ori poetesã în curs de dezvoltare.
Intr-o pozã, recent, l-am vãzut pe bãtrân:
Avea (grozãvie!) înfiptã în buzunarul cãmãºii
o scoicã din Mãrile Chinei (perfectã
reclamã pentru concernul Shell) ºi nu surâdea.
Apoi
privirea mi-a coborât brusc spre mâinile lui
în care þinea tot o fantastã cochilie
dar de data asta nu modelatã gingaº
ci monstruoasã, informã, creaþie a mileniilor
de munci acvatice. Un fel de crab cu
crãcane pietrificate (aºa trebuie dã aratã
o sepie de lavã) cu gheare rotite
concentric, desenat fãrã noimã dupã normele unor
simetrii surpate, un mãr de sânge închegat
cu ºiroiri de sânge þâºnite-n afarã ºi rãmase
III - DIN VOLUMUL: „ PREA TÂRZIU, PREA DEVREME”– EDITURA EMINESCU 1984
ªi-þi las frigul, jindul,tremurul ºi nesaþiul
ºi pe tine te las câtã în mine-ai rãmas
sã fie versul acesta singurul spaþiu
ce te prelinge,din care te-ai tras…
Final previzibil
ªi ce va urma ? ªtiu totul pe de rost,
Ce va urma a mai fost :
Vom împãrþi cearºaful de duminicã
Si cearºaful de post.
Legenda ? un dreptunghi nu mai mare ca patul,
Noi, neîntâmplata ºi neântâmplatul.
Ce n-a fost urmeazã a lua trup
Cu oase scãpãrãtoare,de lup.
Alþii vor coborî din visul în care-am intrat,
Cap desenat lîngã cap desenat.
Începutã de noi, iubirea strãveche
O va sfârºi-o altã, altã pereche…
26 27
cu umbra ta-ntre pleoape,
cãrþi: þintirime – hanuri,
dar moartea nu te-ncape.
Miroase-a piei cojite
de pe dihãnii vii
ºi-a dragoste, adecã
ºi-i vremea a muri
într-o bibliotecã…
CÂND NINGE CU VOCE TARE
Un cap-cap de pod peste râul ce-ºi pierde apele,
el singur în casa în care pe-un picior de plai
cu o mânã,
o mânã de prieteni
modelând argile speranþei
din inima
nopþii,
el, strivit ca o mentã ce nu mai are curs
care a curs
si care seamãnã prea bine cu însuºi Adevãrul
vãzut din profil.
el, prelins din timp
sub zãpezile roase
când e târziu
ºi când ninge
cu voce tare…
ºi ele þepene, cu þâºniri translucide…
Mi s-a pãrut cã bãtrânul îºi þine capul în mâini,
cu os râvnit ºi-adesea muºcat de dezastre,
capul cu creierul ivindu-ºi circumvoluþii
în palpit disperat cu toatã sarea mãrilor
depusã pe el ºi în el
ºi astfel mi-am interzis condescendenþa
sarcasmului cu care cobor în pozele poeþilor
(fotografiaþi adesea de plutoane de execuþie)
ºi mi-am mai spus cã o asemenea fotografie
pusã-ntr-un sicriu fãrã trup
ar doborâ cu infernala ei greutate
umerii celor grãbiþi sã-l arunce în groapa
rãdãcinilor ºi crabilor mãrii…
MOARTEA ÎN BIBLIOTECÃ
Miroase-a piei cojite
de pe dihãnii vii
ºi-a dragoste, adecã
ºi-i vrea a muri
într-o bibliotecã.
A rumeguº miroase,
a cãpãþâni de cãrþi
ºi-a sãbii-nsângerate
când din prea-plin de hãrþi
se umflã marea Mare.
Zac tomurile – fildeº
de scoici ºi de mãrgeanuri
28 29
LUNECÂND, LUNECÂND
Rezemat în cârja þigãrii
trãieºti un timp oprit.
E asearã…
Deschizi sertarele
cu mâinile
cãutând neîntâmplatul
mâine.
E încã ieri…
Gaseºti singura
linguriþã de argint a casei,
mica limbã de clopot
a copilãriei.
E demult, E demult,
e cândva, e odinioarã.
E pe vremea când… E atunci.
E odatã
ca niciodatã.
E chiar
niciodatã…
INCREDERE
Scriu
viaþa mea din viitor,
viaþa de dupã mine.
Îmi scriu scrisori. Le citesc
sub lumânare (luminare)
privind peste propriul umãr.
Murim, nu e aºa, în fiecare zi
dar cred,
adicã vreau sã cred
cã nu murim egal: azi
am murit mai puþin decât ieri.
Adun zile
pentru Marea Noapte.
Bãrbatul e condamnat
la moarte –
tânãrul ascultã sentinþa,
adolescentul urcã
pe eºafod
dar de murit
moare copilul…
30 31
dacã tu
eºti condamnatul
ori eºti cel care a tras…
MÂNA MEA DREAPTÃ
Rãsfrânt în oglinzi
ori în vreo femeie ori mare Egee,
mi-aº recunoaºte fiecare mãdular
al trupului la care robesc
numai mâna nu, mâna mea dreaptã
singurã
în cristalul cu muchii multiple.
Ea e cea mai cinstitã carne
a trupului meu, cea mai muncitã,
ea se înfige, chircitã, în zãpada hârtiei
pânã ce-o face ca pe un strai purtat,
mototolitã, cu –ncreþituri
ca ale miejilor de nucã, sub coajã.
Dar ce zic eu mieji de nucã,
ea reface însuºi desenul
de minune
al creierului…
UN MESTEªUG PREA GREU
Ce veac grãbit, ce goanã! Adesea,
execuþiei duios pregãtite pânã la ultima
dorinþã, pânã la ultimul cartuº (ori psalm)
i se spune
sumarã
ca si când s-ar comite doar
un fragment de crimã
ar fi un meºteºug al dracului de greu,
astfel cã între un glonþ ºi altul
omul cu puºcociul trebuie sã facã o pauzã de
respiraþie în care sã bea un ºnaps întremãtor
ori sã tragã la umbrã între þâþele din aluat
ale (viitoarei) vãdane
Rafala.
Plutonul ºi-a fãcut datoria ºi totuºi
de aici de departe nu se înþelege prea bine
ce s-a întâmplat. Am geamurile
vopsite cu fluturi ºi muzicile curg,
dar numai pânã în clipaîn care acul
se-ngroapã pe placa patefonului
în gaura glonþului. Mitraliat,
numele îºi pierde câteva semne,
cartea cu poezii rugineºte brusc.
Ce veac grãbit, ce goanã! Nici n-apuci sã-nþelegi
32 33
Sunt gol de el, singur de el,
mi-e frig fãrã el
ºi ºtiu cã va veni ziua (noaptea) în care
am sã-l pot reface os cu os,
mireasmã cu mireasmã
ºi mâna-vreasc îl va scrie din nou
aºa cum a fost.
Dar lumânarea îl va albi, brusc
ªi i se va spune
Cã nu, nu e el ci
Ultimul…
PE EMINESCIENE ÎMPERECHERI DE RIME
Poþi sã mã sfaremi
ca pe un sfânt de santal,
ca pe un Christ de cristal -
mã voi depune
cu drojdii de sare
duios iertãtoare
în potirul ospeþelor, baremi,
la ora
când, nepereche fãpturã,
gura ta ne va fi gurã
amândurora…
SCURTÃ BIOGRAFIE A UNUI VERS
Caietul dictando-zebrat,
ploaia p
pururi în poziþie de drepþi,
absenþe în catalogul pãrinþilor,
o ºcoalã cu pereþi de plastilinã
înconjuratã de biserici bine hrãnite,
cãruþe cu cãrþi târându-se spre abator
ºi copilul hrãnind cu întâiul lui vers
extazul comunal.
Un vers…
L-am uitat. S-a pierdut. Era, fãrã îndoialã
Perfect
(singurul din câte am scris)
sticlind strãveziu ca un mãr de obsidian,
cap retezat al unui zeu-copil.
S-a pierdut. L-au pierdut. L-au schimbat
cu o cartelã de pâine ori cu un bilet de circ,
l-au dãhulat purtându-l, l-au îngropat
ºi de atunci
tot ce fac
e truda de a mi-l reaminti,
de a-i compune (scurta) biografie.
34 35
Iar vinul ne curge în cãni pe îndestulate
ºi oasele ni se scriu cu flacãrã amãruie
pânã când gara, (ori cimitirul cu berze) ne bate
cu o vãraticã ploaie de cuie…
CVARTIR
În trupul care mi-e cvartir
am fost depus de-o întâmplare,
el mi-e ºi pat ºi cimitir,
schelet cu oasele precare
abia trezite din mirare,
pe care-n urmã le prefir.
De jinduri aurit ca stupul
sub stelele pierzãrii-mi duc
încãrunþitul cap: butuc
pe care-o spadã taie trupul…
DESPRE VIEÞILE ªI PETRECERILE MELE
Mi-a mai rãmas din viaþã, aº vrea sã cred, un sfert;
Restul se va da citire în Diogen Laert.
O cupã de mirare am fost, atâta doar,
cu stropi în risipire pe un obraz amar,
iubirii i-am fost scribul, robind la amintiri
DINTR-O GARÃ
Sus, pe cer, dincolo de cimitirul cu berze
e un trem e o garã
ºine lucioase peste traverse
ºi-un aer ca de întâia clasã primarã.
Stã-ntr-o colibã-triunghi ºeful gãrii acele
iar fiul lui locuieºte pe-o cruce,
cu mâinile gãurite de cuiele grele
de pe care sângele n-apucã sã se usuce.
Câteva femei îi spalã cu pãrul, picioarele
altfel e liniºte ºi-nverzire de mirt,
arare trec trenurile mãrfare ºi abatoarele
ºi trenurile cu vagoane-hotel ºi cu birt.
Doar câte o armãsãreascã locomotivã
se-ntâmplã sã-ºi zornãie vechile tãblãrii
ºi rãmâne-n derivã
pe terasamente podite cu capete de copii.
Doar câte un bou-vagon se rupe de garniturã
ºi curg din burta lui peste pãmântene provincii
biblioteci prevãzute cu cal ºi armurã,
statui elineºti, muzici ºi vopseli de Da Vinci.
36 37
IV - DIN VOLUMUL:GLORIA IERBII (1975)
Sonetul bibliotecii
Dorm în biblioteci ca în ospicii
cãrþi adorate, cãrþile sublime
pe-ascuns desfoliate,cu delicii
de degete ºi pleoape anonime.
Li se atârnã lacãte-n tartaje
cu-ncuietori subtile ºi cheie-
pândite de slugoaie ucigaºe
cu-adulmecãri de carne de femeie.
Ofeliile cãrþilor, nebune
cernelurile otrãvite-ºi schimbã
ºi literele-ºi piaptãnã-n lungi spasme
Iar cariile, mori de-nþelepciune
i-aºeazã Timpului ne-ndurãtor,sub limbã
fãina osului tãu sfânt, Erasme.
ce-mi nãlucesc o fatã cu degete subþiri
ori chiar Iubire fost-am când n-a fost sã fiu Vers,
cum se citeºte-n tomuri cu scris de-acum ºters.
Mi-a mai rãmas din viaþã, din sferturi doar un sfert –
Restul se va citire în Diogen Laert…
38 39
V - DIN VOLUMUL: “ LA LUMINA ZÃPEZII”(1974)
Ni s-a spus cã va ninge
Ni s-a spus cã va ninge
ªi boturi de iepure
Vor roade tãlpicile
Hambarului din faþa casei.
ªi brusc,grinzile se înnegresc
jupuite de iarnã
þi se întorc în toamna
din care tocmai veniserã.
ºi pe mine mã trageþi din vârstã
cu un anotimp,cu o copilãrie
când cheia translucidã nu se ãntoarce
în orgoliile rudimentare.
Zvârlit din zãpadã-n zãpadã îndãrãt,
nu iau cu mine
decât imaginea hambarului
cu bârne fumegând.
Rune
Ce spune ploaia,ce spune?
Rosteºte rune
Nebune
Sau cine ºtie ce altã palidã deºertãciune?
Rãspunde sau mai degrabã
Întereabã?
Iat-o ivind din numele meu o silabã
ªi lipind-o de nume
Rãmase în lume
Cu numai parfume.
Trec prin grãdine
Cu, pe faþã,varul luminii line,
Vrea ploaia sã se spele în mine,
Vrea sã mã spele de mine.
Fulgerã iarbã ºi rouã
40 41
iar þigãrile nu mai taie
aerul,cu dulci evantaie.
în risipire,pe cãi trudite
ne depãrtãm cu chipuri ferite.
Sã nu ni se vadã
firele de zãpadã
ochiul amânã
icoana mâinii,cu un gest mai bãtrâni
ºi ºtim cã de la ultima întâlnire
suntem mai sãraci cu-o iubire
mai bãtrâni cu-o neiubitã femeie
despicãm odaia ºi-o cheie
în broasca vibrând se întoarce
miºcându-ne-n sânge vechi arce
când cade mãlaiul meiului
în Bucureºtii Mateiului...
ªi nu e nici hambar
ci iesle
El este…
Gest
Trec cu buzele
Peste numele tãu
Ca peste ºira spinãrii
A unei frunze...
Ora închiderii
Ninge cu mãlaiul meiului
peste Bucureºtii Mateiului.
ºi-ii vremea laºei tãceri
când prietenii se trag spre muieri
ºi nimeni nu se înfruptã
din vinul cu beregata ruptã
42 43
VI - DIN VOLUMUL: CACACACACATTTTTALOGUL CORÃBIILOR (1987)ALOGUL CORÃBIILOR (1987)ALOGUL CORÃBIILOR (1987)ALOGUL CORÃBIILOR (1987)ALOGUL CORÃBIILOR (1987)
Catalogul corãbiilor
Câte încã vibrând, neauzit,
cu ancora îngropatã în mâluri
de diamante putrezite,
corãbiile mele,câte încã,
mai rupeþi pielea de muiere
a vechilor cãrþi
cu echipajul ajuns doar schelete
ºi cu numai cârmaciul
încã viind ?
Corãbiile mele lunecate pe ape,
clãtind algele norilor dar mai ales,
mai ales miºcate pe iarbã-
iarba de tutun a himerelor ,
iarba umilã, orgolios spiralatã
ºi dând bun gust dezastrelor
ºi îngãduind toamna ºi lacrima…
O mânã de versuri-corãbiile mele,
transport de sânge,
secretã încãrcãturã de fum,
Echilibru instabil
ªi pare cã ziua se prinde
de pereþii fluizi
ca laptele-n canã
iar oamenii se cautã cu mâinile
îngreunate de fructe.
cheia somnului zbîcneºte ãn palmã-
peºte de sticlã
ºi tãvãliþi în boabe de grâu
aºteptãm ninsoarea de ieri.
Dar brusc se aude o împuºcãturã
iar a ucis vreo dihanie,
braconierul !
Curgem în odãile casei,
cãlcând cu tãlpile,lespezi de gresie
ºi ne strângem în jurul monstrului
zvârlit pe masa sfintei noastre cine.
Înfriguraþi ne regãsim apoi culcuºul
iar gurile amanþilor se cautã ca douã
gãuri de glonþ…
44 45
Sub mila ninsorii…
Peste copacul ce s-ar cuveni sã fie aici
palidã, bruma încã necãzutã
ºi iarba ce încã nu urcã
peste coapsele femeii neinventate.
Exist în tine,
sub mila ninsorii
cât carnea trandafirului
lemnul…
Final previzibilªi ce va urma ? ªtiu totul pe de rost
ce va urma a mai fost :
vom împãrþi cearºaful de duminicã
ºi cearºaful de post.
Legenda ? un dreptunghi nu mai mare ca patul
nervuri de sânge, ruginã lesne de asemeuit cu aurul,
versurile mele.
Câte s-au desprins de þãrm ?
Câte au ajuns la þãrm ?
Corãbiile mele, iubirile mele
mai degrabã necredincioase,
eu am scris cu voi marea
ºi dintr-un catarg
îmi voi tãia semnul de cãpãtâi,
pescãruºii…
Un dialog
Aºa vorbim noi, peste tranºee
peste sahare
ºi arizone
unul tace ºi celãlalt i-ascultã tãcerea
prin gâtul retezat
al sârmelor telefonice, sârme ghimpate…
46 47
VII - DIN VOLUMUL: IERBAR DE NERIERBAR DE NERIERBAR DE NERIERBAR DE NERIERBAR DE NERVIVIVIVIVI(1978)
Ieri, încã
Ieri,primãvara fumega,lilial,
Ieri încãî,paharul era pocal,
Ieri cãlãreþul se zidea pe cal
Când peste noape,brutal
mi-a cãzut pe portal
zãpadã
din Neanderthal…
Sonet abandonat
…ªi mai atârn de viaþã, îmi pare, ca de-un fir
ºi-o clipã-grozãvie !- cu William Shakespeare
îmi fac de-o seamã umbra, adicã-mi spun c-am fost
aflându-mi într-o clipã stagnatã adãpost.
De mâna care scrie,parcã postum,mã mir
îmi caut în lumina din unghii, adãpost
m-ajung din urmã silnic ºi îmi zidesc un rost
în rândurile sparte pe care le prefir…
noi, neântîmplata ºi neântâmplatul.
ce n-a fost,urmeazã a lua trup
cu oase scãpãrãtoare, de lup.
Alþii vor coborî din visul ãn care-am intrat
cap desenat lângã cap desenat,
începutã de noi, iubirea strãveche
o va sfârºi –o altã pereche…
Codru
Un codru de pâine
Pentru un cap fãrã gurã.
Un codru de lut
pentru intratul în toamnã.
Un codru de codru
e frunza
sub care m-am tras..
48 49
Cât a mai rãmas
Cât a mai rãmas din mine
depus pe fundul cuvintelor
tot mai crede cã ar putea rãsturna
un trup în iubire ca pe-un ceas cu nisip…
Curriculum vitae
E împuºcat în creier
ºi se trag din el toate sertarele
din nuc ondulat,
pline cu copilãrie ºi grâu.
(Mãlaiul milei ºi fãina faimei)
Atât.Un zar pe o tablã,
ros de gingiile unui jucãtor pãgubos,
topindu-se
în primãvara
insolubilã…
Cu privire la viaþa mea
Fiþi atenþi la cai,atenþie la hamuri
Viaþa mea-i transport de lãzi cu geamuri,
Legendã ori sare
In curs de coagulare !
Dintr-o legendã
Un Stradivarius din lãzi de ambalaj
o care cu coperþi volatile
un nume înverzit de ravagiile inspirate-ale ploii
ºi cina cea de tainã
50 51
SalinaAº plânge o lacrimã uriaºã,
plinã de sare,
în care o turmã ocnaºã
sã sape un secol,fãrã s-o doboare.
O lacrimã onformã ca un dulap
cu-argintãrii mîncate de praf
ori ca un cap
ghilotinat de fotograf…
Un echilibru
ªi nestatornicia,neaºezarea ori vidul,
trebuie sã aibã un fel de Odaie
unde sã nu le ajungã frigul
ºi unde sã se spele de ploaie…
În toate, un punct stabil :în marea
domolindu-ºi în ancore clãtinarea
în tot ºi în toate,
Fructe
Fructe duhnind în lãzi ferecate
caii albi de fãina brutãriei
iarna-
tipograf de litere bicefale
ºi cãrþi adorate,aduse de corãbii cu pânze
dospind în antrepozite…
Laus
Cea mai frumoasã moarã e de vânt
subþire vânt este candida lance
umflat cu vânt e prinþul de La manche,
ºi de mãlai e scutierul blând.
Cea mai frumoasã-i moara-n care bate
numai atâta vânt cât sã ridice
din cãrþi,barba poetului, de spice-
atâta vânt,câtã singurãtate.
52 53
eºti prea mãrunt pentru asemeni sume
dar pânã ca plutonul sã se-adune
ºi popa sã-þi citeascã iertãciune
tu cu miºcãri sãrite din gavote
peste monete treci,peste bancnote
ºi te dai prins
ºi te dai nins
cãzut
dar nu învins…
Forme
Aº putea lua forma toamnei
sau a ierburilor ieftine.
Verset
ªi voi proroci:
cine ridicã în soare
neîncovoiatã ºirã de spinare
de sabia ei va muri !
pãienjeniº ºi fluiditate
ºi-ntreagã aceastã miºcare-nþeleaptã
are amestecare cu mâna mea dreaptã…
ªtiu un cuvânt
ªtiu un cuvânt ce umblã, nevãzut,
compus din reci cristale ce se rup ;
din fumul care eºti,cãzut
ajutã-l sã-ºi ia trup !
Recompensã
Cu calul murg trage la scarã
tristeþea în ediþie de searã
trasã-n volute verzi de foi volante
cu rufãria fostelor amante
ºi-n foaia cu tipãriturã densã
citeºti cã se oferã-o recompensã
pe capul tãu din care curge ploaia
ºi nãruie,de insomnii,odaia.
Hoþ de ninsori, profanator de brume,
54 55
Fereºte-te
Fereºte-te, mîna mea decoloreazã
fereºte-te,sunt leaorcã de muzicã
fii cu grijã :
pot oxida oraºul…
Primejdii
Atît de rece tãcere.E primejdios
sã bei din ea.E primejdios
sã netezeºti cu degetele
scoarþa crãpatã
s copacului donator de frunze,
crezând cã e capul
ce se-ngroapã în perna ta, e primjdios !
Aprilie
Stau între aceste mobile cu gust bun
ca într-o anticãrie de legume
ºi lumina înverzeºte clipa finitã
la care pãrea cã încã se mai lucreazã…
Mesaj
Nu înþeleg nimic þi s-a fãcut frig.
(mi se vorbeºte într-o limbã despicatã…)
Mi se scrie cu litere
de dinainte ºterse
mi se tace cu asurzire,
sunt mângâiat cu sidef.De gheare.
Îmbãtrânesc
de parcã mi-ar desena oasele
un copil…
56 57
poetul e un tânãr fruct
ori un bãtrân apeduct…
Siglã
De dor de mare
Am pus o scoicã la patefon.
Nu mai ºtiu
dacã am aripi de zburare
ori numai aripi de mers
cu bãtãturi ºi unghii
De dor de dragoste
mã târãsc pe burtã
prin inelul logodnei
ºi încã mai rãmâne loc.
Bãtrâneþea
E o arhitecutrã coruptã…
Celãlalt obraz
Mereu întinzând
ºi
celãlalt obraz.
Pãlmuit
cu linia norocului,
mângâiat cu linia
morþii…
Definiþii
Fluturii sunt pielea lepãdatã
a unui animal
ce n-a existat niciodatã.
Oglinda e o piele de lapte jupuit.
Poetul e un cumsecade
traficant de cascade
58 59
o sâmbãtã a copiilor tãiaþi în felii
ºi o joie în care auzi clopotul
cum umflã burta vinovatã a caisei…
Întoarcerea fiului
În cinstea credinciosului berbece
gras ºi buclat de fân aromitor,
tatãl duios, prin sabie îl trece
pe aºteptatul fiu risipitor…
Cântec
Ploaie,transparenþã pedepsitoare-
arbore, statuie fãrã cap-
mi-aþi mai rãmas,acum când luna doare
ºi-n pielea lepãdatã a þarpelui încap ?
Mai sunteþi încã preajma cãrui dor
mai licãriþi în care oseminte
când crinii sângele pedepsitor
lin ºi-l despoaie peste vechi morminte ?
Foc mic
Când se aprind lãmpile
în caravanseraiuri
când femeile imperiilor
scad calcinate
de noþile dragostei
el singur
fierbe crini
la un foc mic,
de balegã uscatã …
Un calendar
E duminica mea (au ºi vapoarele una)
eo vinere a paharelor desperecheate,
o lune a potcovarilor de diligenþe,
o miercure a înghiþitorilor de sãbii,
o marþe a pietrelor hieratice,
60 61
prin care curg din carte-n univers.
Cu mine un norod de trupuri reci
se-ndreaptã cãtre stele,oameni simpli
ºi eu li-s cãlãuzã pe poteci.
Sunt cel cu care truda lor se-ncepe-
ºi cel ce rãnile li le-a premers
ºi cu genunchii, lespezile-a ºters
de frigul vechi ºi de ruginã veche.
A lor petala ºi ai mei sunt ghimpii,
toiag de cearã-vecul douãzeci
pe dragoste tocmit,plãtit cu siclii…
La plecarea ei
Plecarea ei
semãna cu un asasinat fragil.
Clopotele cãlcau în genunchi oraºul,
pãsãrile cântau
pânã nu mai rãmânea din ele nimic
ºi trupul urma sã mã nascã
în fiecare dimineaþã mai bãtrân.
Cum îmi pãrea timpul.El îmi pãrea
un ceasornic împãiat…
Cãlãuza
Rãmâne-nchis într-un îngheþ de vers
fierbintele meu jind de-a te pricepe,
pereeete cu icoane nepereche
62 63
Civitas Solis…Luminez cu fructe
imputrescibile.
Scara trudnic urcând spre odaie.
plouã cu mãnui împuºcate
ºi se stinge sub castronul cinei
focul de rumeguº.
Din patul conjugal
dulgherit de Stradivarius în persoanã
curg bancnotele de un million
ale unor nopþi fãrã capãt.
E întuneric.
Oare iarãºi ea plânge
peste cutia cu chibrituri?
(ªi sã nu uit:
Salutãri din Civitas Solis…)
VIII - DIN VOLUMUL : AMINTIRI DESPRE MINE (1980)
Ultimele ºtiri din paradis
Îngerii scriu articole de legi
ori cioplesc sãgeþi
ºi în pauza de prânz ling sare.
La cerere, ei rup sintaxa ploii
-greabãn de cal-
slujindu-se de moaºtele
pluvioasei paraschiva.
Ca pe chei de case de bani
ei reproduc dupã mulaje de cearã
miresmele
cu care urmeazã
a ne împroprietpri.
Ei patroneazã cu inclemenþã
Uzinele de Ace cu Gmãlie,
fierb rachiu de crini în alambice
ºi se trezesc întrebând fãrã noimã :
Oare ce-o mai fi fãcând poetul
Stãnescu ?...
64 65
Ai uitat
Ai uitat sã mã priveºti cu ochii
fabricator de zei,
ai uitat sã cerþi cu cuvintele
solubile în vin,
Nefericito
ºi Nefertito !
Într-un târziu
Amãrunþitã de toamnã, viaþa mea
Trupul rãmâne singur de sine
ºi intru cu oase blajine în iarnã
(n-am epoleþi,am clavicule)
iar zeii îmi cotrobãie.n cap
ca într-un sertar cu chei…
Prag de-ntuneric
Nu te vãd, mai scapãrã un fulg.
s-a umezit cutia cu stalactite ?
A mai rãmas un cãpeþel de iarnã,
a mai rãmas un rest de speranþã.
(Mi-a spus mie un capelmaistru
în ºtiinþele naturale
cum cã dacã am scociorî bine cu laba
am da de zîãpada fosilã.)
Apleacã peste mine ninsoarea,
-oasele mele te mai viseazã, sub carne-
ºi apleacã pãrul greu ºi umbros
ca memoria unei gãri, ºiroind de ºine subþiri.
66 67
Scriptorul
Sunt scriptorul
Staþi sã-mi deschid lãzile.
Nu se vede nimic.
Sunt ca geamgiul
ce carã,cocoºat,cruci de sticlã,
dar privit de departe s-ar zice,ce ºarlatan !
cã transportã aer.
Sunt scriptorul.
Îmi scot de la brâu,ca din maþe,
cãlimara ºi pana.
nimeni nu-mi dã de lucru ?
îmi scriu mie, scrisori
pe care le trimit cu poºta pneumaticã.
ªi nici eu
Nu-mi rãspund.
Sunt scriptorul.Chiar nimeni
nu mai are nevoie de mine ?
S-ar zice cã tot ce trebuia scris
s-a scris…
IX - DIN VOLUMUL: NINIVE ( NINIVE ( NINIVE ( NINIVE ( NINIVE (1982)
Tulbure frig
Aici vine toamna
Cu poºtalionul frunzelor tutunii.
Cetãþeanul þãran înarmat cu o cuþitoaie
reteazã în grãdina cu peruci,verzele.
E dusã la tãiere ºi tufãnica
ºi nu rãmîne din ea,în aer
decât sâmburele de mirare.
Hârcile gutuilor zornãie,umflate de zahãr,
nucii sunt bãtuþi pânã le cad toþi dinþii,
e tras pe roatã grâul arnãut
ºi-n beciul cu daingene ºi butelii alchimice
vinul fãrâmat de inchizitori
e pus la poprealã, pecetluit.
Ar mai rãmâne ºi pentru noi o fãrâmã de spaþiu
între coºãrci ºi budane,sub grinzile afumate,
sub podul casei, ars,de se vãd stelele,
sub stelele ºi ele dospind de toamnã
ºi retezate de-un tulbure frig…
68 69
Scriitor, poet, jurnalist.Nãscut la 29 aprilie 1936 laBucuresti , fiul FranteiStãncescu din Pucheni-Arges.
A urmat cursurile ªcolii deliteraturã Mihai Eminescu îngeneraþia de aur, avându-idrept colegi pe LucianRaicu, Fãnus Neagu, Nicolae Labiº.
A intrat în presa scrisã de la vârsta de 18 ani ºi apublicat continuu în ziare ºi reviste conturându-ºi, cuevident talent ºi mare strãdanie în originalitateaprofesionalã, personalitatea de poet orientat spre ampledeschideri în gândirea artisticã, depãºind mult ºi chiarriscant conformismul epocii, ajungând a avea o binedistinctã voce proprie în poezia româneascã aîntregului secol al XX-lea. În egalã mãsurã a practicato publicisticã de înaltã calitate, susþinând rubricipermanente de mare interes în epocã, prezentîntotdeauna cu originale colaborãri la radio sau lateleviziuni, pânã în penultima zi a vieþii sale.
BIO-BIBLIOGRAFIEGheorghe TOMOZEI
Poetul ºi piatra
Se cautã un poet ºi,fireºte
o cetate în jurul lui se zideºte,
apoi poetul e alungat din cetate,
cu pietre alungat din cetate
ºi din pietrele rezultate
i se înalþã mai apoi un monument
colosal
cu balaur ºi cal.
Se ia apoi alt poet
altã piatrã,
altã moarte
ºi
aºa
mai
70 71
A fost redactor la „Cinema”, „Tânãrul scriitor”,„Argeº” ºi la Almanahul Scriitorilor editat de AsociaþiaScriitorilor din Bucureºti. Printre tinerii pe care i-apromovat, chiar de vârste apropiate lui, s-a bucurat deo deosebitã autoritate prin temeinica sa culturã ºicunoaºtere poeticã
A fost marcat toata viaþa de mari prietenii literare,precum cea pentru Nicolae Labiº ºi cea pentru NichitaStãnescu. În memoria acestora a publicat volume deamintiri ºi albume memoriale. A fost cãsãtorit succesiv cu poeta Elena Dragoº,actriþa Liliana Tomescu, actriþa Magda Popovici ºiscriitoarea Cleopatra Lorinþiu.
S-a stins din viaþã la 31 martie 1997, în apartamentulsãu din Aleea Deleni, Bucureºti. Unicul sãu fiu,Maximilian Tomozei, in prezent face fotografieartisticã la Paris”.
Cãrþi publicate în timpul vieþii:
• Pasãrea albastrã (1957);
• Steaua polarã (1960);
• Lacul codrilor, albastru (1961);
• Vârsta alintului (1963);
• Fântâna culorilor (1964); -
• Noaptea de echinox (1964);
• Poezii (1966);
• Patruzeci ºi ºase de poezii de dragoste (1967);
• Altair (1967);
• Cântece de toamnã micã (1967);
• Dacã treci râul Selenei (Copilãria lui
Eminescu),1967;
• Filigran, proze jurnalistice (1968);
• Suav anapoda (1969);
• Dincolo de crizanteme (1969);
• Poezii de dragoste (1970);
• Toamnã cu iepuri (1970); literaturã pentru copii
• Târgoviºte. monografie liricã (1970);
• Miradoniz (Copilãria si adolescenþa lui Eminescu)
(1970);
• Misterul clepsidrei (1971);
• Atlantis (1971);
• Lovas mennyorszag (Eden cu cai), trad. în lb.
maghiarã (1971);
• Moartea unui poet (1972);
• Tanit (1972);
72 73
CUPRINS
I. DIN VOLUMUL : UN POET DIN TIBET
Eu iubesc ................................................................. 5
Râul cu un singur mal .............................................. 5
Dor stins ................................................................... 6
Om de litere ............................................................. 7
Cum sunt .................................................................. 7
Cuvânt ..................................................................... 8
Imagine ................................................................... 8
Orficã ...................................................................... 9
Litere ........................................................................ 10
Cutia magicã ............................................................ 10
Liber......................................................................... 11
În mirare .................................................................. 11
Cu Nicetas................................................................ 12
Am fost .................................................................... 12
Desen ....................................................................... 13
Numele .................................................................... 13
Amândoi .................................................................. 14
Jertfa ........................................................................ 14
Înainte de ................................................................. 16
II.Mersul pe aripi
Pod fraged................................................................ 17
E timp sã mai iubeºti ................................................ 18
Abia acum................................................................ 19
Coborând ................................................................. 20
• Efigii (1972);
• Maºinãrii romantice (1973);
• Muzeul ploii, proze ºi poeme în prozã (1973);
• La lumina zãpezii (1974);
• Negru Vodã (1974);
• Carul cu mere (1974);
• Rãzboiul de treizeci de ani între dulãi si motani
(1974); literaturã pentru copii
• Gloria ierbii (1975);
• Cronica lui Stavrinos (1975);
• Istoria unei amfore; Þara lui Fãt-Frumos (1976);
• Poema Patriei (1977);
• O orã de iubire (1978);
• Peregrin valah; Ierbar de nervi (1978);
• Amintiri despre mine (1980);
• Focul hrãnit cu mere (1981);
• Manuscrisele de la Marea Neagrã; Ninive (1982);
eseuri,publicisticã.
• Prea târziu, prea devreme. Poeme fãrã final (1984);
• Carte de motanicã, 1984; literatura pentru copii
• Urmele poetului Labiº. Biografie (1985);
• Plantaþia de fluturi. Însemnãri (1988);
• Miradoniz. Copilãria ºi adolescenþa lui Eminescu
reeditare (1989)reeditare
• Un poet din Tibet 1995
Când s-a stins, în deplinã maturitate poeticã, lucra la
un vast proiect de punere in versuri a Psalmilor.
74 75
VI - Din volumul Catalogul corãbiilor (1987)
Catalogul corãbiilor ................................................. 43
Un dialog ................................................................. 44
Sub mila ninsorii….................................................. 45
Final previzibil ......................................................... 45
Codru ....................................................................... 46
VII - Din volumul Ierbar de nervi(1978)
Ieri, încã ................................................................... 47
Sonet abandonat ...................................................... 47
Cu privire la viaþa mea ............................................. 48
Dintr-o legendã ........................................................ 48
Cât a mai rãmas ....................................................... 49
Curriculum vitae ...................................................... 49
Fructe ....................................................................... 50
Laus ......................................................................... 50
Salina ....................................................................... 51
Un echilibru ............................................................. 51
ªtiu un cuvânt .......................................................... 52
Recompensã............................................................. 52
Forme ....................................................................... 53
Verset ....................................................................... 53
Aprilie ...................................................................... 54
Mesaj ....................................................................... 54
Fereºte-te ................................................................. 55
Primejdii .................................................................. 55
Celãlalt obraz ........................................................... 56
Definiþii .................................................................... 56
Siglã ......................................................................... 57
Foc mic .................................................................... 58
Un calendar .............................................................. 58
Întoarcerea fiului ...................................................... 59
Cântec ...................................................................... 59
Rugina...................................................................... 20
Ar trebui ................................................................... 21
Mai trebuia ............................................................... 22
De parcã ................................................................... 22
Ramã ........................................................................ 23
Îþi las ........................................................................ 23
Final previzibil ......................................................... 24
III - Din volumul „ Prea târziu, prea devreme” –
Editura Eminescu 1984
Privind fotografia unui poet bãtrân.......................... 25
Moartea în bibliotecã ............................................... 26
Când ninge cu voce tare .......................................... 27
Încredere .................................................................. 28
Lunecând, lunecând ................................................. 29
Un meºteg prea greu ................................................ 30
Mâna mea prea dreaptaã .......................................... 31
Scurtã biografie a unui vers ..................................... 32
Pe eminesciene împerecheri de rime ....................... 33
Dintr-o garã .............................................................. 34
Cvartir ...................................................................... 35
Despre vieþile ºi petrecerile mele............................. 35
IV- Din volumul - Gloria ierbii(1975)
Sonetul bibliotecii .................................................... 37
Rune ......................................................................... 38
V - Din volumul “ La lumina zãpezii”(1974)
Ni s-a spus cã va ninge ............................................ 39
Gest .......................................................................... 40
Ora închiderii ........................................................... 40
Echilibru instabil ...................................................... 42
76 77
La plecarea ei ........................................................... 60
Cãlãuza .................................................................... 60
VIII - Din volumul Amintiri despre mine (1980)
Ultimele ºtiri din paradis ......................................... 62
Civitas Solis ............................................................. 63
Prag de-ntuneric ...................................................... 64
Ai uitat ..................................................................... 65
IX - Din volumul Ninive (1982)
Tulbure frig .............................................................. 66
Scriptorul ................................................................. 67
Poetul ºi piatra ......................................................... 68
BIO-BIBLIOGRAFIE ............................................. 69
Cãrþi publicate în timpul vieþii ................................. 71
Cuprins .................................................................... 73
78 79
e d i t i e o n - li n e w w w . c a r t e s i a r t e . r o
Volum selectiv din
opera unuia dintre
cei mai
reprezentativi poeþi
români din cea de a
doua jumatate a
secolului XX, care a
marcat cu
originalitate ºi
r a f i n a m e n t
intelectual cãutãrile
generaþiei sale de a
depãºi vicisitudinile
unei literaturi dirijate
ºi a reuºit, prin talent
ºi convingeri
artistice, sã impunã o
creaþie literarã
autenticã. Îngrijit de
scriitoarea Cleopatra
Lorinþiu, acest nou
titlu din bibliografia
poetului începe cu
câteva dintre
postumele lãsate de
acesta, preluând
apoi, din unele volume publicate în timpul vieþii, versuri care demonstreaza cã
Gheorghe TOMOZEI, cu mare strãdanie în originalitatea profesionalã, ºi-a
conturat pregnant personalitatea de poet orientat spre ample deschideri în
gândirea artisticã, depãºind mult ºi chiar riscant conformismul epocii, ajungând
a avea o bine distinctã voce proprie în poezia româneascã, al cãrei rãsunet se
pãstreazã mereu valoros ºi actual.
