Poezie Familia

3
Familia mea de Adriana Camara Cand pe lume am venit, Doi ochi negri am zarit. Ma priveau cu incantare De parca eram un Soare. Mai tarziu, eu am aflat Cine-n brate m-a purtat, Si m-a leganat usor, Ca s-adorm incetisor. Era chiar mamica mea Ce in brate ma tinea ! Tot timpul ma ocrotea, Si-mi placea caldura sa. Am vazut apoi, mereu, Un om care imi zambea. Si statea la capul meu, Si cu grija ma veghea. Era tata ! Am aflat Cand am vrut sa sar din pat. El mi-a zis: Ce faci aici? Un-te crezi tu, ursulici?

description

poezie

Transcript of Poezie Familia

Page 1: Poezie Familia

Familia meade Adriana Camara

Cand pe lume am venit,Doi ochi negri am zarit.Ma priveau cu incantareDe parca eram un Soare.

Mai tarziu, eu am aflatCine-n brate m-a purtat,

Si m-a leganat usor,Ca s-adorm incetisor.

Era chiar mamica meaCe in brate ma tinea !

Tot timpul ma ocrotea,Si-mi placea caldura sa.

Am vazut apoi, mereu,Un om care imi zambea.Si statea la capul meu,Si cu grija ma veghea.

Era tata ! Am aflatCand am vrut sa sar din pat.

El mi-a zis: Ce faci aici?Un-te crezi tu, ursulici?

Si vai ce s-a bucuratCand pe nume l-am strigat !I-am zis: “Ta-ta, Ta-ta-ta”,

Si pe loc l-am dat gata.

Page 2: Poezie Familia

Parintii mei

Autor: gabriela65, (01/02/2014 - 13:26)

Langa parinti ma simt bine Pot sa spun tot despre mine.Si voi fi in largul meu,Langa ei mereu, mereu.

Ma asculta, ma privescSi le spun: ''Chiar va iubesc!''Cand in ochii lor privesc,Imi dau seama ce-ndragesc.

Ei mereu m-au ingrijit,Chiar daca le-am mai gresit.Dar de-acum am intelesCa sa-i supar, n-are sens!

Sunt un copil ca fiecare

Sunt copil ca fiecareȘi mă joc mereu,Jucăria cea mai mareEste tatăl meu.

Și când tata nu-i acasăCi-i altundevaJucăria cea frumoasăEste mama mea.

Și când mama și cu tataSunt plecați de-aiciPentru joc, să țineți seama,Am niște bunici.

Scumpa mamă, dragă tataRoata nu stă-n loc,Că voi fi și eu odatăJucărie-n joc.

Page 3: Poezie Familia