PoeziaGENUL LIRIC

1. Definiţie: - Modalitate de creatie a unei opere literare în care poetul îşi exprimă în mod direct gândurile şi sentimentele, prin intermediul EULUI LIRIC.

Este genul literar al subiectivităţii, al lumii interioare.

Obs.: Operele lirice nu au personaje, întâmplări, acţiune sau subiect, de aceea ele nu se pot povesti.

2.Trăsături:

I. EUL LIRIC = “vocea” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului;

= nu se confundă cu personalitatea reală a poetului; = mărci gramaticale: persoana la pronume, adjective pronomonale posesive şi verbe (I/a II-a, subiectiv; a III-a obiectiv)

II. FIGURI DE STIL: epitet,metaforă, enumeraţie, ş.a.

III. IMAGINI POETICE: vizuale, auditive, olfactive, motorii, motorii, tactile;

IV.MODALITATI DE EXPUNERE SPECIFICE: descrierea, monologul, dialogul;

V. VERSIFICATIA ( PROZODIA ):

A)    RITM ( iambic (-/), trohaic(/-), dactilic etc )

B)     RIMA ( monorimă (a-a-a-a), încrucişată (a-b-a-b), îmbrăţişată(a-b-b-a), împerecheată(a-a-b-b), variată );

C)    MASURA VERSURILOR= numărul de silabe dintr-un vers.

3. TIPURI DE POEZIE:

A)    poezie lirică subiectivă = lirica eului (I, II )

B)     poezie lirică obiectivă :

a)      “lirica rolurilor” (se exprimă direct sentimentele altei persoane );

b)      “lirica măştilor” ( Autorul se ascunde sub masca altor personaje: o altă personalitate exprimă sentimentele poetului – Demiurgul=locul fiinţei umane în Univers - Luceafărul, de Mihai Eminescu )

TEXTUL LIRIC

I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural: 1. titlu, 2. incipit, 3. secvenţe poetice,4. relaţii de opoziţie şi de simetrie, 5. elemente de recurenţă : motiv poetic, laitmotiv.

II. Instanţele comunicării în textul poetic: eul liric

III. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv.

IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice ( expresivitate, ambiguitate, sugestie: figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi elemente de versificaţie ).

V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

I. Elemente de compoziţie şi de ordin structural

1. TITLU= cuvânt, sintagmă sau text care stă în fruntea unei poezii, concentrând problematica tratată.

= in poezie sunt utilizate frecvent titluri metaforico-simbolice, originale şi expresive, destinate să orienteze aşteptările cititorului ( Amurg violet, Cuvinte potrivite, Flori de mucigai ).

= poate exprima timpul, spaţiul; poate fi cuvânt-cheie ( Plumb ).

      Cuvânt: Luceafărul, de M.Eminescu; Testament, de Tudor Arghezi, Plumb, de George Bacovia.

      Sintagmă: Malul Siretului, V. Alecsandri; Paradis în destrămare, L. Blaga; Flori de mucigai, Tudor Arghezi;

      Text: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga, Fiind băiet, păduri cutreieram, M.Eminescu.

2. INCIPIT = formulă introductivă într-o operă literară, cu o anumită relevanţă artistică;

= are valoare anticipativă, uneori sugerează semnificaţia întregului text;

= Tine de construcţia exterioară a operei literare.

Exemple:“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” = Titlu= primul vers;“Leoaică tânără, iubirea” = Titlu= primul vers;“Dormeau adânc sicriele de plumb” – Plumb ( primul vers );“Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte” – Testament, de T. Arghezi;“A fost odată, ca-n poveşti” – Luceafărul, de Mihai Eminescu.

3. SECVENTA POETICA    Unitate de construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de regulă, unei strofe:

Exemplu: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,şi nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte” ( L. Blaga - cunoaşterea luciferică )

4. RELATII DE OPOZITIE/ SIMETRIE

      relaţia de simetrie= dispunerea, într-un mod asemănător, a unor cuvinte / sintagme, secvenţe poetice identice în discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică;

Exemple: “Ea era frumoasă ca umbra unei idei, //[…] Ea nu avea greutate, ca respirarea. //[…] Ea era frumoasă ca umbra unui gând”. ( frumuseţe senzorială + ideală ): Evocare, Nichita Stănescu

      relaţia de opoziţie= raport între elementele lirice antitetice, care coexistă opunându-se ori excluzându-se pentru a scoate în evidenţă ideea poetică sau semnificaţiile acelor cuvinte / sintagme / secvenţe poetice.

Exemple: Estetica urâtului în Testament, de Tudor Arghezi: “bube, mucegaiuri şi noroi” – “frumuseţi şi preţuri noi”; “Zdrenţe” – “mucegaiuri şi icoane” ; “veninul” – “miere”.

5. ELEMENTE DE RECURENTA ( repetiţie ):

      motiv poetic = unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii simbolice. Prin repetare, devine element de recurenţă şi laitmotiv. Ex.: luna, lacul, stelele, luceafărul, teiul, codrul → TEMA NATURII;

Obs.: Tema: element din structura operei literare; un aspect din realitate transfigurat in opera ( despre ce este vorba în operă= ideea centrală ): iubirea, războiul, natura, istoria, moartea, geniul.

      laitmotiv = motiv central care se repetă de mai multe ori într-o operă, pentru a accentua imaginea artistică. In poezie, se integrează uneori, refrenului.

Obs. : Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o anumită idee poetică.

Ex.: “Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar/ („Decor”, G.Bacovia)( alb + negru→ gri= cromatica → dezolarea )

II. Instanţele comunicǎrii în textul poetic: EUL LIRIC

      Eul liric - “vocea interioară” a creatorului de poezie;  “vocea ” care exprimă gândurile şi sentimentele poetului;

- mărci gramaticale: pronume , adjective pronominale posesive şi verbe la persoana I;- nu se confundă cu personalitatea reală a autorului;

III. Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv:

LIRICA SUBIECTIVA: lirica eului ( pers. I )( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii )=confesiv, monologal

LIRICA OBIECTIVA ( pers. a III-a ):

      “lirica rolurilor”- G. Călinescu ( poetul exprimă direct sentimentele altei persoane ) : poezie teatrală;

      “lirica măştilor” – Tudor Vianu ( în Luceafărul lui Mihai Eminescu, în fabule: autorul se ascunde sub masca altor personaje – o altă personalitate exprimă sentimentele poetului, gândurile lui Eminescu despre locul fiinţei umane în Univers – Demiurgul ).

IV. Analiza limbajului poetic sub aspectul particularitǎţilor stilistice

Figuri de stil:      figuri sintactice şi de construcţie ( enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul,

simetria, antiteza , invocaţia retorică, inversiunea )

      figuri semantice: epitet,comparaţie, personificare, hiperbolă,metafora, oximoron, simbol ( Bacovia : plumb= depresia; galben=boala ),

1. epitet = caracteristică a unui substantiv sau verb pentru a înfăţişa imaginea lui aşa cum se reflectă în fantezia autorului;

2. metafora= relatie de analogie intre sensurile a 2 cuvinte : “regina nopţii moartă”= luna, ca o regină a nopţii;

3. oximoron= asocierea a 2 termeni opuşi: “dulce jale, farmec dureros, dureros de dulce, jale, vară de noiembrie, întuneric alb, mort frumos cu ochii vii”.

4. s inestezia = acord de senzaţii ( vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii ); „pictura parfumata cu vibrari de violet”

      figuri de sunet:

1. aliteraţie: joc de consoane: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”, “Si zalele-i zuruie crunte”;

2. onomatopee: buf, trop;

3. asonanţa: joc de vocale: “Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate” / “Nunul mare, mândrul soare şi pe nună, mândra lună”.

Versificaţie

→ Versul= un rând dintr-o poezie; alb ( fără rimă ) / liber ( fără rimă, ritm , cu metri diferiţi ), dar cu ritm interior.

Strofa= subdiviziunea unei poezii. In funcţie de numărul de versuri, strofa se numeşte: monovers (1v), distih ( 2v ), terţet ( 3 v ), catren ( 4v ), cvinarie ( 5v), sextină , polimorfă ( 7-12 v ); Orice vers are rimă, ritm,măsură:

I. RIMA= potrivirea sunetelor la final de vers → MUZICALITATEA; aabb = împerecheată; abab = încrucişată ; abba = îmbrăţişată; aba = înlănţuită ; aaaa= monorima.

Feminină= accent pe penultima silabă ( luminozitate, deschidere ): “Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri rândunele”.

Masculină= accent pe ultima silabă ( închidere, întuneric ): “La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi, cu glasul slab”.

II. RITM:

a) ritm bisilabic: troheu ( - U )= ritm optimist, caracteristic poeziei populare: “Doi-nă,/ doi-nă,/ cân-tic/ dul- ce” ( -U / -U/ -U / -U ); iamb ( U - ) = gravitate, solemnitate, tristeţe: “A fost/ o-da / -tă ca-n / po-veşti” ( U-/ U-/ U-/ U- );

B)  ritm trisilabic:

dactil ( -UU ): “Mih-nea în/-ca-le-că /, ca-lul său / tro-po-tă” ( -UU/ -UU/ -UU/ -UU );amfibrah ( U-U ): “Pe vo-dă-l / ză-reş-te/ că-la-re/ tre-când” ( U-U/ U-U/ U-U/ U-U/ U- );anapest ( UU- )=ritm solemn: “A-le tur/ -nu-ri-lor/ “ ( UU-/UU- )

III. MASURA VERSURILOR =numărul de silabe dintr-un vers.

ARTA POETICA( poezie programatică / manifest literar / ars poetica / testament literar )

      Arta poetică= text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie(sursele de inspiratie, instrumentele creatiei, rolul poeziei) şi misiunea poetului; = crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA.

      Crezurile poetice în literatura română sunt de 3 tipuri:

I. crezuri poetice încadrate TEMATICII SOCIALE: Epigonii ( Mihai Eminescu ), Testament ( T. Arghezi ), Flori de mucigai ( T. Arghezi ); Testament( Ienăchiţă Văcărescu );

II. crezuri poetice ALEGORICE= bazate pe o poveste: Luceafărul ( M. Eminescu ), Noaptea de decemvrie ( Alexandru Macedonski) ; Riga Crypto şi lapona Enigel ( Ion Barbu= o poveste a nunţii ), Mistreţul cu colţi de argint ( Stefan Augustin Doinaş=o povestire de vânătoare);

III. crezuri poetice STRUCTURATE METAFIZIC ( FILOSOFIC ): Din ceas, dedus( Ion Barbu ), Eu nu strivesc corola de minuni a lumii( L.Blaga ), Nehotărâre ( Tudor Arghezi ).

V. Momente ale evoluţiei poeziei în literatura română

1. Literatura paşoptistă: Vasile Alecsandri,Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu, V.Carlova (prima jumatate sec. Al XIX-lea)2. Epoca Marilor Clasici ( a doua jum. a sec al XIX-lea ): Mihai Eminescu3. Literatura de la sfarsitul sec.al XIX-lea, începutul sec al XX-lea: George Coşbuc, Octavian Goga, Al. Macedonski, George Bacovia ( unii îl consideră interbelic ) 4. Literatura interbelica: (1916 – 1944)Poeţi modernişti : L.Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu Poet tradiţionalist : Vasile Voiculescu, Ion Pillat5. Literatura postbelică ( 1944 → …. )Gellu Naum, St. Aug.Doinas, Radu Stanca, Leonid DimovNichita Stănescu ( neomodernist )Marin Sorescu ( neomodernist )Mircea Cărtărescu( postmodernist )