Plumb

George Bacovia

George Bacovia este cel mai reprezentativ poet simbolist a carei creatie se integreaza in perioada interbelica.Creatia sa lirica refecta tematica si viziunea specifica curentului literar, insa intr-o maniera originala care a determinat critica literara sa considere “bacovisnismul” ca pe o reprezentare personala.

De referinta in opera poetului este considerata poezia Plumb care deschide volumul de debut. Creatie de factura simbolista, aceasta opra lirica este o arta poetica in acre se dezvaluie principalele conceptii ale artistului despre lume.

Astfel, tema poeziei este conditia creatorului intr-o societate meschina care il desconsidera, anihilandu-I aspiratiile, ceea ce genereaza o stare de apasare in raport cu 2 experiente capitale ale existente umane: iubirea si moartea.

Procedeele artistice simboliste prin care se contureaza atmosfera generala a poeziei sunt : folosirea simbolului, simetria, sugestia, utilizarea elementelor recurente, cromatica, muzicalitatea versurilor.

Titlul poeziei este reprezentat de laitmotivul poeziei, Plumb, simbol recurrent , repetat de 6 ori simetric, ceea ce confera muzicalitate textului, exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile sufletesti, accentuand starea deprimanta a eului. In sensul de notativ, plumbul este un element chimic, un metal greu, de culare cenusie. Sensul conotativ deriva din cel propriu si sugereaza apasarea si monotonia.

Din punctul de vedere al constructiei, se remarca 2 secvente poetice sub forma de catrene ce pun in evident paralelismul sinctactic intre primul vers al fiecarei strofe. Se observa prezenta formei de imperfect a verbului “adormi”. Deosebirea dintre forma de plural si singular este data de raportarea la 2 planuri pe baza carora este alcatuit textul : planul realitatii exterioare si planul interior, sufletesc.

Lirismul subiectiv este evidentiat prin folosirea marcilor gramaticale la persoana I : verbele “stam”, “am inceput” si adjectivul posesiv “meu”.

Prima secventa poetica se bazeaza pe metafora- simbol “cavou” care este o reprezentare a unui spatiu inchis, simbolizand neputinta depasirii propriei conditii.

Folosirea in incipit a verbului la imperfect “dormeau” sugereaza o permanentizare a starii generale apasatoare, evidenta prin simbolurile “sicrie de

plumb” , “vesmant funerar”, “flori de plumb”, “coroanele de plumb”. Epitetul metaforic “de plumb” are menirea de a exprima greutatea si apasarea, limita dintre viata si moarte. Florile, sunt asociate plumbului, pierzandu-si farmecul si devenind artificale.

In peisajul macabru al cavoului si al singuratatii isi face aparitia vantul. Verbul “scartiau” are ca punct de referinta “ coroanele de plumb” si sugereaza o senzatie neplacuta, iritanta, intr-un spatiu in care pana si vegetalul se metamorfozeaza.

In secventa a 2-a, se remarca planul realitatii interioare in care dominante sunt trairile eului liric. Folosindu-se tehnica simetriei, corespondentul “scrielor de plumb” este amorul, cazut in somn, stare premergatoare mortii: ”Dormea intors amorul meu de plumb”.

In acelasi plan interior este inclusa viziunea asupra iubirii percepute ca un sentiment letargic, greu si insuportabil. Metafora”aripile de plumb” devine o sugestie a prabusirii interioare deoarece eul liric constientizeaza ca iubirea nu mai este un zbor, o stare de inaltare sau de evadare din realitatea in care este damnat sa supravietuieasca, ci o iminenta prabusire in moarte.

Structurile “stam singur in cavou” / ”stam singur langa mort” contin de asemenea un verb la imperfect care in acest context nu are un caracter evocator ci sugeareaza ideea continuitati unei stari apasatoare si monotone. Este vorba despre o moarte spirituala, resimtita prin accentuarea starii de solititudine.

Tot in maniera simbolista poetul creaza corespondente intre senzatii si elemente ale decorului. Cele 2 sintagme “si era frig” “si era vant” dispuse la fel simetric sugeareaza de fapt teama, nesiguranta si fiorii ce adancesc exasperarea eului liric.

Atmosfera poetica se intretine cu ajutorul simbolului recurent plumb care sugereaza moartea, printr-op cromatica apasatoare, astfel se poate afirma ca griul este culoarea domninata in poezie, asociata cu nevroza.

Din punctul meu de vedere pot afirma ca George Bacovia nu reflecta realitatea ci mai degraba o deformeaza pentru ca aceasta nu este altceva decat o proiectie a unor senzatii interioare . De aceea poezia “Plumb” nu poate fi comentata intr-o cheie realista, ci simbolica si astfel este evident atitudinea lui fata de lume.