Pleonasmul Dusmanul comun

8/12/2019 Pleonasmul Dusmanul comun

http://slidepdf.com/reader/full/pleonasmul-dusmanul-comun 1/7

Universitatea Bucure ş ti

2012

Duş manul comun:

Pleonasmul

Profesor coordonator: Andreea Soare

Nume:Vintilă

Prenume: Anca

LMA Engleză - Spaniolă




2012

“Vorbirea fiecărui om este un autoportret care- l reprezintă pe el insuşi.

Un cuvînt subsituit în locul altuia te aduce uneori în

totală imposibilitate absolută , foarte supărătoare,

de a nu putea cîştiga stima sau afecţiunea cuiva.”

(George Pruteanu)




2012

P l e o n a s m u l

Prin pleonasm , majoritatea vorbitorilor înţeleg “folosirea alăturată a unor cuvinte,construcții, propoziții etc. cu același înțeles.” 1 La originea cuvântului stă gr. pleon („mai mult”), de unde a derivat verbul

pleonazein („a fi în plus, a fi superfluu” ). Ulterior, s- a născut substantivul ce exprima acţiunea verbului: pleonasmos . Specializat în domeniul lingvistic, acesta exprimă utilizarea unui număr mai mare de elemente de expresie decât ar fi strict necesar pentruredarea unui anumit conţinut, alăturarea unor elemente care au înţeles identic oriasemănător.

Pleonasmul nu trebuie subapreciat ca abatere lingvistică, întrucâ t este o greşealăde exprimare prezentă în toate limbile de cultură şi de civilizaţie , fiind foarte frecvent în

română . Mult timp pleonasmul a fost eronat considerat drept o greşeală de exprimarecare nu merită o atenţie deosebită, întrucât este uşor de identificat de către ce i maimul ţi dintre vorbitori, caracterizâ nd exprimarea persoanelor cu un grad redus de cultură .

Ple onasmul este un fenomen complex care nu se rezumă la alăturarea unor cuvintecu acelaşi inţeles, motiv pentru care Mioara Avram l -a definit astfel: „ folosirea maimultor elemente de expresie decat ar fi strict necesar pentru redarea unui anumitconţinut, alăturarea unor elemente care au un inţeles identic ori asemănător sau intrecare unul se cuprinde in altul ”2. Prin elemente de expresie autoarea inţelege afixe,elemente de compunere, desinenţe, lărgind conţinutul semantic al termenului pleonasm.

Cauzele producerii pleonasmelor sunt numeroase, variate şi dificil de analizat. Ele “î ncep cu graba sa u insuficienţa controlare a modului de exprimare şi se termină culipsa ori insuficienţa cultură lingvistică, despre care nu ne îndoim că formează şi ea oparte ( sau măcar o părticică) integrantă din ceea ce obişnuim să numim culturageneral” 3. In plus, pentru a recunoaşte o exprimare pleonastică sunt necesare,adeseori , cunoştinţe de limbi străine, îndeosebi de greacă sau latină. Formulări precummuncă laborioasă , diurnă pe zi , glicemie in sange, lipom de grăsime etc. au fostdenumite de Theodor Hristea şi Mioara Avram pleonasme etimologice, deoareceevidenţierea repetării aceleiaşi idei necesită cunoaşterea rădăcinilor comune alecuvintelor care formează asemenea structuri.

Structurile pleonastice apar nu numai in exprimarea orală a unor vorbitori neatenţi , cişi in texte literare, î n numeroase traduceri . Insă numărul acestor exemple nu este nicipe departe la fel de important ca cel al structurilor pleonastice întâlnite î n presă.

1 http://dexonline.ro/2 Mioara Avram, Pleonasmul şi tautologia, (I) LLR, an 25, nr. 3, 1996, p. 3. 3 Theodor Hristea, Probleme de cultivare şi de studiere a limbii romane contemporane, Bucureşti,

Academia Universitară „Athenaeum”, 1994, p. 117 -126.




2012

Consider că pleonasmul este una dintre cele mai frecvente greşeli din presa actuală , iarexemple sunt suficiente pentru a ne face o părere corectă asupra rolului presei îndifuzarea greşelilor.

In exemplul uleiurilor… li se adauga diferiti aditivi detergent, antioxidanti, anticorosivi” (SCANTEIA, 1965, nr. 6588, p. 4, col. 2) 4 Mioara Avram remarcă faptul că termenultehnic aditiv , substanţă care se adaugă este folosit ca şi cum ar însemna o substanţă oarecare.

Supărător redundant este şi gruparea a urma in continuare (Inten ţionaţ i să urmaţi î ncontinuare acelaş i drum? “Săptămâna”, 1969, nr.37(351), p.3/1) 5, deoarece a urma presupune, în acest context, continuitate . Cum a menţ ine implică , de asemeneacontinuitate ş i formularea Vremea se menţ ine mai departe ploioasă . TV 4 V 1971,Buletin meteorologic , este pleonastică .

Câ nd un neologism este foarte puţin cunoscut de majo ritatea vorbitorilor, cei care îlutilizează simt nevoia unei precizări, generâ nd un pleonasm precum val tzunami :

Oficialii avertizează că ar putea fi declanşate valuri uriaşe tzunami (REALITATEA TV, 5.09.2004, 15.17); Seismul a fost urmat de formarea unui val tzunami care a lovit coastainsulei (REALITATEA TV, 29.11.2004, 10.21). In aceeaşi situaţie se află structurilepleonastice hit de mare succes, in cardul celui mai spectaculor show, bani cash, bordulde conducere, conducere managerială , marile supermarketuri, best-seller de maresucces semnalate de Adriana Stoichiţoiu -Ichim. Asemenea structuri pleonastice trebuieexplicate prin faptul că „necunoaşterea sensului unor anglicisme, neatenţia şi neglijenţa

în exprimare generează în presa noastră construcţii pleonastice […] In presa actuală,cele mai numeroase pleonasme se realizeaz ă prin alăturarea unor termeni în construcţiicu caracter redundant deoarece sensul determinantului este deja inclus î n definiţiadeterminatului (anglicism)” 6.

In una din lucrările sale, Mioara Avram observă că „numeroase lucrărilexicografice pun semnul de egalitate între termenii – şi noţiunile – de pleonasm şitautologie. O examinare câ t de sumară duce la concluzia că sinonimia lor este numaiparţială” 7, aceste fenomene prezentând unele similitudini, realizându-se cu mijloacediferite. Autoarea e ste de părere că „amandouă prezintă asemănări ş i cu altefenomene, ca redundanţa şi repetiţ ia, avâ nd ca trăsătură comună abundenţ a sau risipa

î n exprimare, de unde o oarecare grandilocvenţă şi totodată insistenţă, voită sau nu”. 8 In acest context, atât pleonasmul, câ t şi tautologia pot fi tratate drept aspecte aleredundanţei, fenomen lingvistic caracterizat prin “abundență inutilă de expresii, de

4 Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei, 1987, p. 227. 5 Valeria Gutu Romalo, Corectitudine si greseala, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1972, p.1536 Adriana Stoichiţoiu -Ichim, Aspecte ale influenţei engleze in romana actuală, Bucureşti, EdituraUniversităţii din Bucureşti, 2006, p, 56. 7 Mioara Avram, Pleonasmul şi tautologia, (I) LLR, an 25, nr. 3, 1996, p. 3. 8 Idem, Ibidem.




2012

cuvinte sau de imagini în formularea unei idei .”9 In cele mai multe situaţ ii, tautologiaeste definită prin pleonasm, însă nu trebuie confundată cu acesta.

In Dictionarul explicativ al limbii romane 10 , termenul tautologie apare cu patrusensuri: 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulatăcu alte cuvinte; pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvintecu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonațiesau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia ocalitate sau o acțiu ne. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exactaceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal,este adevărată în orice interpretare.

Autorii Dicţionarul limbii romane literare contemporane 11 consideră pleonasmul o „greşeală de exprimare constând î n folosirea unor cuvinte care repetă î n mod inutilaceeaşi idee” , în timp ce tautologia repre zintă o „greşeală de stil constând î n repetareainutilă a aceleiaşi idei în termeni diferiţi”.

O altă problemă des întâlnită se referă la atribuirea statutului de pleonasm unorrepetiţii. Deşi înrudite, cele două fenomene prezintă deosebiri importante atât în natura lor, cât şi în ceea ce priveş te atitudinea pe care trebuie s- o avem faţă de ele. După cumsusţine ş i Mioara Avram în articolul “Repetiţii şi pleonasme” 12 , putem vorbi despre orepetiţie pleonastică numai atunci câ nd termenii din aceeaşi familie lexicală au unreferent comun, reluând inutil o idee ca în exemplul Ei trebuiau să înceapă a capitulaîncepând de la ora 6 diminea ţa . Absenţa referentului comun generează o simplărepetiţie ca atmosfera … atmosfer ă sau (probă) că … (faptul) că… .

Clasificarea pleonasmelor

In funcţie de compartimentul limbii unde se produc, identificăm pleonasmesemantice, etimologice, ale formării cuvintelor, gramaticale, lexico -gramaticale, poetice,grafice şi frazeologice.

Pleonasmul etimologic se datorează necunoaşterii exacte fie a unui cuvânt preluatdintr- o altă limbă, fie a unui element component al acestuia. Acest subtip de pleonasmpoate fi evitat numai prin explicaţii etimologice. De exemplu, mujdei = must de ai (<alium, lat. „usturoi”), a cronometra timpul (cronometra<cronos „timp”), muncălaborioasă (laborioasă<labor „muncă”), a avansa înainte (s’avancer „a înai nta ”), a aduceaportul (apporter „a aduce”) etc.

Nu toate pleonasmele sunt greşeli de exprimare la fel de grave. Astfel diferenţiempleonasmele tolerabile (acceptabile) de cele intolerabile (inacceptabile). In prima

9 http://dexonline.ro/definitie/redundanta10 http://dexonline.ro/11 Dicţionarul limbii romane literare contemporane, vol. 1 -4, Bucureşti, Editura Academiei, 1955 -1957.12 Mioara, Avram Probleme ale exprimării corecte, Bucureşti, Editura Academiei, 1987, p. 222 -225




2012

categorie trebuie incluse acele structuri pleonastice acceptate de normele limbiiliterare, deoarece sunt construcţii vechi şi frecvente ( a vedea cu ochii, a auzi cuurechile, a ingheta de frig ).

In categoria pleonasmelor intolerabile trebuie incluse structurile apărute dintr -oneglijenţă evidentă ( lăcuste zburătoare, individual pentru fiecare, impărţi in ... părţi, cadavre moarte, mijloace mass- media, procent la sută etc .). Extrem de supărătoaresunt situaţ iile în care, î n acelaşi enunţ, se regăsesc mai multe pleonasme, fapt caredemonstrează un dezinteres evident al unor vorbitori faţă de maniera în care seexprimă.

Un pleonasm intolerabil, neînregistrat în dicţionarele de pleonasme, este constituitdin substantivul un număr , urmat de o determinare numeric ă : Facultatea cuprinde unnumăr de 3 (trei) specializări… Prin eliminarea secvenţei un număr de , mesajul eexplicit, iar exprimarea lui devine corectă.

Din punct de vedere formal, pleonasmele sunt interne (intrinseci), adică apar în

structura unui cuvânt ( copărtaş, ultrararisim, coasociat, copartener, ouălele ) si externe(extrinseci), adică apar în combinarea a două sau mai multe cuvinte ( revine din nou,chiar el însuşi ).

Un alt criteriu este distanţ a în text dintre termenii pleonasmului, distingându-sepleonasmele cu termeni alăturaţi ( au colaborat împreună, avansează înainte ) faţă decele cu termenii aflaţi la distanţă ( avansează destul de uşor înainte, au colaborat multtimp împreună ).

Din punct de vedere semantic, pleonasmele sunt totale (perfecte sau absolute)când sensurile termenilor coincid sau se suprapun ( firesc şi natural, greu şi dificil, vinedin nou iarăşi ) si parţiale (aproximative sau relative) când se suprapun doar uneleeleme nte ale termenilor alcătuitori ( revine iar, democraţie populară, scurtă alocuţiune ).

Este o u topie să credem că pleonasmul, ca şi alte greşeli de acest tip, ar puteadispărea din limbă vreodată . Insă conştientizarea efectelor negative asupra exprimăriipe care le au pleonasmele reprezintă un prim pas, conducând la evitarea acestor

îmbinări folosite din ce în ce mai des. Deoarece atenţia acordată manierii în care sevorbeşte este din ce în ce mai redusă, se constată o permanentă degradare aexprimă rii vorbitorilor. Consultarea diverselor dicţ ionare, gramatici sau a altor lucrărinormative ş i corective reprezi ntă un pas important î n reducerea greşelilor de exprimare,

în diminuarea frecvenţei ş i eliminarea acelor structuri pleonastice care sunt considerateintolerabile.




2012

Bibliografie:

AVRAM, Mioara (1987) – “Probleme ale exprimării corecte”, Bucureşti, Editura Academiei

AVRAM, Mioara (1996) – “Pleonasmul şi tautologia” (I) LLR GRAUR, Al. (1069) – “Pleonasme”, LR

Dicţionarul limbii romane literare contemporane, vol. 1 -4, Bucureşti, Editu ra Academiei,1955-1957.

GUTU ROMALO, Valeria (1972) – “Corectitudine si greseala”, Bucuresti, EdituraStiintifica

HRISTEA, Theodor (1994) – “Probleme de cultivare şi de studiere a limbii romanecontemporane”, Bucureşti, Academia Universitară „Athenaeum”

MIHAESCU, N.(1982) – “Norme, abateri si inovatii in limba romana contemporana”,Editura Albatros

STANCIU, Maria Irina (2006) – “Dictionar de pleonasme”, Bucuresti, Editura Coresi

STOICHIŢOIU -ICHIM, Adriana (2006) – “Aspecte ale influenţei engleze in rom anaactual”, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti

URITESCU, Dorin N. (1994) – “Pleonasmul -o greseala deghizata” LLR, 1

URITESCU, Dorin N. (1999) – “Greşeli de exprimare. vol.1: Pleonasmul, contradicţia înadaos, enunţuri stupide, degradarea unităţilor frazeologice, nerespectarea proprietăţiitermenilor” ,Bucuresti, Editura Steaua Procion

URITESCU, Dorin N. (2006) – “Dicţionar explicativ de pleonasme efective” Bucuresti,Editura ALL

URITESCU, Dorin N. (2006) – “Pleonasmul în limba română : Categorizări.

Exemplificări. Analize. Structuri morfo -sintactice preferenţiale” , Bucuresti, Editura Bic All

Alte surse:

http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis063-pleon.htm

http://dexonline.ro/

http://aleph20.bmms.ro:8991/F/QY31UG5DN14KXHSQB7KTSTEE7F3Y8U1TV6MUP8JJ9VBFIN93FU-15022?func=full-set-set&set_number=022760&set_entry=000008&format=999








Pleonasmul Dusmanul comun

Documents

Transcript of Pleonasmul Dusmanul comun