4.1 DEBITUL DIRECT Debitul direct (engl. direct debit) este tipul de transfer de debit prin care bancile sunt autorizate de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a furnizorilor si de transfer a sumelor la bancile acestora. Pentru efectuarea acestor plati este necesar sa se asigure un cadru juridic intre participantii la tranzactii si intre acestia si bancile lor privind derularea operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie o conventie privind dreptul furnizorului de a initia plata fara acordul prealabil al debitorului; intre banca platitoare si debitor se incheie o conventie de mandat privind acceptul debitorului pentru plata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre banca colectoare si furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa. In acest fel, banca platitoare devine mandatarul debitorului de a executa instructiunile de plata primite de la furnizor in favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic intrucat se transfera anumite drepturi de dispozitie altei persoane decat proprietarul fondurilor si care are carcter permanent pana la revocarea acestuia de catre debitor. Un asemenea procedeu se foloseste in special pentru plata serviciilor cu carcter de repetabilitate ca: energia electrica, telefon, gaze, apa etc. Avantajele pentru ambii parteneri sunt substantiale, in sensul ca furnizorii isi pot incasa creantele la termen, ceea ce este un deziderat al acestora, iar beneficiarii dispun de o modalitate destul de comoda de descarcare de obligatie pentru serviciile prestate. Dezavantajul il constituie posibilitatea aparitiei unor debite nereale care se deconteaza automat inainte de clarificarea acestora. In practica s-a adoptat procedeul ca decontarea sa aiba loc la un anumit interval de la facturare, perioada in care eventualele neconcordante sa se clarifice. In vederea decontarii, partenerii incheie mai intai o conventie de plata prin debit direct, apoi debitorul incheie cu banca un mandat de debitare directa, iar furnizorul incheie tot cu banca un angajament de debitare directa. Furnizorul emite factura catre client si ulterior transmite documentatia de incasare la banca, respectiv fisierul electronic de plati cu denumirea clientilor, conturile acestora si sumele datorate. Banca emite o nota contabila de debitare a conturilor curente ale platitorilor si creditare a contului curent al furnizorului pe baza careia se fac operatiunile in conturi si astfel platile se finalizeaza. In cazul in care partenerii au conturi la banci diferite (situatia din alte tari) decontarea se face prin ordin de plata (mesaj electronic) emis de bancile platitoare.