PROTEJAREA PLANTELOR ŞI A VIEŢUITOARELOR

PLANTE ŞI ANIMALE PE CALE DE DISPARIŢIE ŞI OCROTITE DE LEGE

Floarea de colţ a fost declarată monument al naturii şi se află sub ocrotirea legii încă din 1933. . Este o plantă perenă, cu o tulpină dreaptă, ce poate ajunge până la 50-80 cm, fără ramificaţii. În pământ un rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune, iar la suprafaţa pământului formează o rozetă de frunze, din mijlocul căreia se ridică o tulpină scurtă de 5-20 cm ce poartă o infloreşcenţă în care sunt grupate florile. Creşte pe stânci calcaroase în regiunile alpine şi foarte rar în regiunile subalpine. Poate fi văzută înflorită în lunile iulie-august.

Bujorul de munte se întâlneşte în Carpaţi având în general 20-25 cm şi florile colorate în roşu aprins sau roz.Are ramuri lungi, puţin ramificate şi frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari şi persistente, lungi de 1-2 cm, late de 5-10 cm. Florile sunt căutate pentru ceaiuri sau dulceaţă. .

Uneori bujorul de munte oferă şi surprize de proporţii: cupele sale minunate şi frumos morositoare sunt de culoare albă.

Laleaua pestriţă este o minune a naturii care are o particularitate aparte: înfloreşte doar şapte zile, după care se ofileşte. Laleaua pestriţă ale cărei petale se aseamănă cu o tablă de şah este o specie protejată de lege. Mai poate fi întâlnită doar în puţine locuri în Maramureş, numărul acestora scăzând în fiecare an.

SÂNGELE VOINICULUI .O cunoscută legendă populară spune că un voinic se lupta

cu un balaur fioros. În timpul luptei, ,,O picătură din sângele voinicului ce lupta cu balaurul cu-şapte-capete a căzut pe o floare fără de culoare. De atunci floarea a devenit purpurie...”. Aşa au imaginat oamenii naşterea acestor gingaşe flori, întâlnite prin pajiştile alpine, pe coastele abrupte şi acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite.

Florile, care sunt sub forma unor infloreşcenţe conice, par rubine strălucitoare în bătaia soarelui. Este o plantă din familia Orchidaceae, cu tulpina dreaptă , înaltă de 8-15 cm, cu numeroase frunze înguste, îndreptate în sus. Florile foarte mici şi numeroase, sunt strânse la vârful tulpinii într-un ghem oval, de culoare roşie-purpuriu întunecată. Au un miros deosebit, asemănător cu vanilia. Acest miros este atât de pătrunzător, încât prezenţa podoabei sângerării poate fi simţită de la distanţă. Rădăcina este formată din două umflături cărnoase (tubercule), spintecate. .

Înfloresc începând din luna mai până în luna august. Este destul de rară, fiind culeasă fără cumpătare, a început să dispară şi nu mai poate fi întâlnită decât prin anumite zone.

Capra neagră trăieşte în regiunile stâncoase, are o înălţime între 110 şi 130 cm, coada scurtă, cântărind între 30 şi 50 de kilograme. Are un corp relativ scund, picioare musculoase cu copită despicată, un gât relativ lung terminat cu un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate şi încovoiate. În timpul verii capra neagră are o culoare spălăcită brun-roşcat, iarna culoarea devenind brun închis, brun negricios. Animalul trăieşte în grupuri de 15-30 capre formate din capre tinere şi femele.

Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un animal are o lungime de 2,9 -3 m şi o înălţime de 1,9 m , cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puţin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta. .

Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puţini duşmani naturali: există doar câteva relatări din secolul XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor şi urşilor. .

Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puţin. Pot avea pui la vârste între 4 şi 20 de ani la femele şi între 6 şi 12 ani la masculi. .

Râsul carpatin (Lynx) este la ora actuală cea mai mare felină din fauna sălbatică a României. Denumit şi pantera carpaţilor, râsul este răspândit natural din golul alpin până în Delta Dunării, având o mare adaptabilitate şi amplitudine. La ora actuală însă, exemplarele din afara Carpaţilor şi Subcarpaţilor sunt foarte rare, ca urmare a vânătorii necontrolate practicate. Este un animal puternic şi rezistent, de o agilitate şi agerime uluitoare. Are până la 1,5 m lungime. Blana este tipic felinelor mari având culoare gălbuie –roşcată. Este carnivor şi iubitor de sânge, vânând mai ales în amurg.

Masculul şi femela cocoş de munte este o specie de păsări din familia fazanului. Sunt păsări foarte sperioase, care se pot vedea rar în natură. Masculul este mai mare decât femela.

La ambele sexe cresc iarna pene pe picioare, iar lateral picioarele sunt prevăzute cu pinteni cărnoşi. .

Ouăle au mărimea oului de găină domestică, însă culoarea lor este albă cu puncte brune. Hrana cocoşului de munte constă în diferite părţi vegetale ale plantelor, seminţe, fructe, insecte etc.

Năpârca sau vipera neagră nu este singura specie de la noi , dar este cea mai răspândită. Acest şarpe este cea mai desăvârşită înfăţişare a morţii. Vipera se târăşte sau se caţără în copaci foarte greu, în schimb înoată fără plăcere. Vipera stă ceasuri întregi la soare amorţită, iar seara îşi prinde prada.

Vipera nu-şi înghite direct prada fiind foarte sigură de efectul veninului, mai întâi înţeapă prada şi aşteaptă efectul. Abia apoi se apropie şi-şi înghite hrana.

Păstrăvul are o mare varietate de culori, rareori fiind întâlnite două exemplare identice, atât în ceea ce priveşte coloritul, cât şi mulţimea şi mărimea punctelor roşii. Culoarea este influenţată de mediul înconjurător. Trăieşte în apele reci şi limpezi, bine oxigenate, cu fund pietros, în special din zona izvoarelor. .

Poate ajunge la maturitate de până la 6 kg şi 70 cm lungime, acestea fiind totuşi rarităţi.

Vulturul bărbos (zăganul) este o pasăre imensă, ale cărei aripi acoperă o anvergură de 280 cm, şi are o greutate de între 5-9 kg. .

Este singura specie de pasăre care se hrăneşte cu oase şi măduvă, oase cărora le dă drumul de la înălţime să se spargă în bucăţi la contactul cu stâncile.

Aceste specii sunt declarate monumente ale naturii şi sunt ocrotite în rezervaţii naturale, unde se încearcă înmulţirea lor.