Referat La obictul : plantele

medicinale nelemnoase

A efectuat: studentul anului 4 Butnariuc. DA verificat: doctor habilitat Mirza. M

Plantele melifere sunt folosit pe teritoriul tarii noaste cel mai des in apicultura da sii in scopurii medicinale.

FAMILIA CORNACEAE GENUL CORNUS

Denumire ştiinţifică: CORNUS MAS L.Denumire populară: CORN

• Arbust indigen, uneori ia formă de arboraş, putând atinge 6-7 m înălţime şi 40 cm diametru. Flori mici, galbene, grupate câte 6-10 în umbele, la bază cu un, involucru de 4 bractei galben-verzui; apar primăvara devreme prin martie-aprilie, înainte de înfrunzire.

Cornul (Cornus mas) prezinta interes pentru cultura, ca specie fructifera, in primul rand, si ornamentala, in al doilea rand. Astfel, fructele de corn, coarnele, sunt apreciate pentru gustul acrisor, astringent si cu aroma specifica, consumate in stare proaspata sau conservate sub forma de gem, peltea, marmelada etc.

Medicina populara le atribuie unele proprietati terapeutice. Cornul este singura specie care infloreste primavara, foarte devreme, la sfarsitul iernii, incantand privirea si decorand gradinile si parcurile prin galbenul abundent al florilor, cand toata vegetatia este inca in stare latenta.

Este valoros ca specie ornamentala si prin faptul ca suporta tunderea si conducerea sub diferite forme, cu un trunchi, cu mai multe trunchiuri etc.

La toate acestea se adauga longevitatea speciei, precum si valoarea lemnului, de o calitate aparte, din care se confectioneaza diferite obiecte.

Cornul este cunoscut ca o specie cu plasticitate ecologica mare, intalnindu-se de la campie pana in zona deluroasa, in componenta subarboretelor de la lizierele padurilor.

In cadrul ecologic dat, este o specie iubitoare de caldura, preferand terenurile calde, revene, fertile si calcaroase.

La toate acestea se adauga longevitatea speciei, precum si valoarea lemnului, de o calitate aparte, din care se confectioneaza diferite obiecte.  Cornul este cunoscut ca o specie cu plasticitate ecologica mare, intalnindu-se de la campie pana in zona deluroasa, in componenta subarboretelor de la lizierele padurilor.  In cadrul ecologic dat, este o specie iubitoare de caldura, preferand terenurile calde, revene, fertile si calcaroase.

FAMILIA CORNACEAEGenul Sfida

Specia Sfida SanguineeaDenumirea populara-Singerul

• Arbust indigen, de 5-6 m, cu scoarţa fin brăzdată, mărunt solzoasă.Sângerul este un element eurasiatic, la noi fiind printre cei mai frecvenţi arbuşti din pădurile de foioase.

• Are o amplitudine ecologică largă, fiind răspândit din climatele secetoase din silvostepă, în amestec cu stejarul brumăriu, cerul, gârniţa, până în amestecurile de fag cu răşinoase (800-900 m).

• Se dezvoltă viguros pe solurile fertile din pădurile de şleau, iar în cazul altitudinilor mari apare pe versanţii umbriţi. Se instalează frecvent în lunci, pe soluri aluvionare, pe lăcovişti şi rezistă bine la umbrire.De la sânger se valorifică în scopuri fitoterapeutice scoarța și fructele. Scoarța se recoltează ca și la corn având același indicații. Fructele consumate în cantitate mică sunt stomahice șifebrifuge. Dacă se consumă mai mult de câteva drupe, acestea se pot dovedi a fi emetice. Fructele de sânger erau recomandate de către medicina populară în paludism (malarie) (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun). Mugurii sângerului se folosesc în homeopatie, posedând calități anticoagulante.

FAMILIA ASCLEPIADACEAEDenumirea stiintifica:Vingetoxicum hirundinaria

Denumirea populara:Iarba fiarelor.Planta medicinala intalnita din zona de ses pana in zona subalpina, la noi in tara.Frunzele au forma ovala si sunt ascutite in varf. Florile sunt dispuse in ciorchine si au culoare alba. Fructele au forma de pastaie, iar semintele sunt acoperite de peri. Iarba fiarelor infloreste din luna mai pana in luna august. 

• In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacinile. Recoltarea acestora se face in momentul aparitiei primelor frunze (primavara) sau toamna.

• Planta are calitati diaforetice, vermifuge, expectorante si diuretice.

Uz intern:- edeme, hidroptizie, viermi intestinali, bronsita - sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern:- boli cutanate, rani, taieturi - sub forma de cataplasma, decoct.

Contraindicatii:- Planta se consuma doar cu recomandarea medicului, fiind toxica. Poate determina

simptome ca cistita hemoragica, nefrita, varsaturi, incontinenta urinara.

Familia ConvolvulaceaeGenul:Convolvus

Denumirea stiintifica: Convolvulus arvensis Denumirea populara:Volbura

• Volbura, sau rochița-rândunicii, (Convolvulus arvensis) este o specie de plante, nativă Europei și Asiei. Este o plantă perenă, erbacee, cățărătoare sau târâtoare, care poate crește până la 2 m. Frunzele sunt dispuse în spirală, de formă variată, lungi de 2-5 cm, cu un pețiol de 1-3 cm. Florile au formă de trompetă, cu diametrul de 1-2,5 cm, albe sau roz pal, cu cinci dungi radiale mai închise la culoare.

• Volbura este o planta medicinala ce contine si vitamina C, fiind apreciata ca laxativ, colagog, coleretic-colagog.

• In medicina populara, volbura era utilizata pe post de tratament impotriva ranilor, negilor, ulcerului gastric, tusei, racelii.

• Astazi volbura cunoaste utilizari si in tratarea constipatiei, colecistitei, afectiunilor hepatice, balonarilor, crampelor intestinale, avand rolul de a mari secretia biliara.

• Recoltarea.Se smulge intreaga planta impreuna cu radacinile, inainte de inflorire (aprilie-mai).

Familia Boraginaceae Genul:Symphytum

Denumirea stiintifica: Symphytum officinaleDenumirea populara:Tataneasa

•Tătăneasa este o plantă ierboasă, păroasă, înaltă de 100-120 cm. Sub pământ are un rizom gros de pe care cresc rădăcini cărnoase - fusiforme.Frunzele sunt lungi (maxim 25 cm), alterne, cu lățimea de 1-2 cm. În partea inferioară a tulpinii frunzele sunt oval-lanceolate. Florile sunt de culoare roșie-violacee, uneori roz-albă și sunt dispuse în cime unipare. Corola este gamopetala, tubulos-campanulată și se termină cu 5 dințișori recurbați. Tătăneasa înflorește în lunile mai-august.

• RaspindireaTătăneasa crește în locuri umede, prin lunci, la marginea apelor, uneori chiar pe lângă drumuri. Este răspândită din câmpie până în zona montană.

• Utilizarea.Se recoltează rădăcinile (Radix simphyte) și rizomul în martie-aprilie (câteodată în septembrie). Au gust amar fără miros. Conțin ulei volatil, mucilagii, alcaloizi, taninuri, alantoină, glicozide, substanțe minerale, acid litospermic (antigonadotrofic), zaharuri. Alantoina și mucilagiile au efecte cicatrizante în ulcerele gastroduodenale. Alantoina are efecte antitumorale. Extern se utilizează sub formă de compresie (cataplasmă). În stare proaspătă se utilizează în ulcerul varicos, hematoame, flebite, varice deschise, arsuri, hemoroizi, plăgi. Pulberea, infuzia, decoctul (2-3%) se folosesc în gută. Are efecte hemostatice, antidiareice, antiinflamatoare, astrigente, antidizenterice, expectorante și emoliente. Se folosește des în ceaiuri împreună cu cimbrul, podbalul și amăreala. În doze mari este periculoasă (alcaloizii pe care-i conține duc la paralizie), chiar cancerigenă.

Denumirea stiintifica:Marrubium VulgareDenumirea popular: Unguras

Ungurașul are o înălțime de 250-450 mm, uneori atinge și 800 mm, pubescent, alb. Frunzele cresc în perechi, sunt circulare, obtuz-crestate, tomentoase, pețiolate. Florile sunt de culoare alb-murdar, mici, bilabiale, cresc câte 30-50 în glomerule la subsuoara frunzelor superioare. Ungurașul înflorește în lunile iunie-septembrie.Ungurasul (Marrubium vulgare) este o planta ierboasa care seamana intr-o oare-care masura cu urzica-moarta.Descriere , parti folositeTulpina este dreapta cu patru muchii, goala in interior, paroasa. Frunzele albicioase, dispuse doua cate doua, de o parte si de alta - au margini neregulate si peri rari. Florile, spre deosebire de urzica-moarta, sunt mai mici. In scop medicinal se recolteaza partea aeriana (Herba Marubii) in timpul infloririi, ince-pand din luna iunie.

• Substante activePlanta contine principii amare (marubina), saponine, taninuri, acid cafeic si clorogenic, mucilagii, saruri minerale, in special saruri de potasiu.Actiune, proprietatiDatorita prezentei in cantitate mare a potasiului, precum si a colinei, extractele de unguras au efecte benefice in tulburarile de ritm cardiac. Ungurasul are actiune stomahica, antitermica, expec-toranta, colagoga.Indicatii terapeuticePreparatele din unguras sunt utilizate pentru stimularea secretiilor digestive, pentru cresterea poftei de mancare, pentru combaterea diareei, pentru combaterea febrei, in infectiile respiratorii pentru eliminarea expectoratiei.Preparare si administrareInfuzia se prepara din 2 linguri de planta la 1 cana cu apa. Se administreaza cate 1 lingura inainte de mesele principale. Se prepara in fiecare zi si se administreaza numai proaspata.Infuzia diluata se prepara din 1 lingurita de planta uscata, la 1 cana cu apa. Se beau 2-3 cani pe zi.

Familia LamiaceaeDenumirea stiintifica:Phlomis pungens

Denumirea popular:Scorogoi pufos

Planta perena 50-80 cm inaltime, cu o rădăcină puternică.Tulpina este în partea de jos de foarte ramificate, cu

pubescence tomentose gri a stelat și părul multicelulare.Frunzele sunt verzi pe partea de sus, strălucitor, spân sau

cu cateva fire de par, de jos gri de pubescence dens de fire de par stelat. Frunzele inferioare alungit-lanceolate, până la 12 cm și o lățime de 2-3 cm, cu pețiolele 4-6 cm

lungime, uscat până în momentul de înflorire. Stem Mijlociu frunze lanceolate restrâns, de 5,5 cm lungime, crenate grosolan, cu pețiolele scurte. Bractee crenate-

serrate.

• Inflorescenta de trei sau patru spirale dense. Caliciu tubular sau tubular-campanulate, cu zece vene și cinci redus, emarginate mai ales la partea de sus a dintilor, echipat cu spini subulate iese din adâncituri. Corola violet, roz sau galben, tub interior cu un inel de fire de par, întregii buzei superioare, mai mic cu trei pale, al cărui mijloc lob larg, iar partea a lamei în formă de dinți scurte. Stamine superioare la baza aproape întotdeauna cu anexe .Pufos corola afara cu peri stelat simple, firele de păr stelate cu fascicul extinse disponibil numai în tub . Bractee liniare-tubulate, acută, mai mult decât caliciul, în pubertate lor, împreună cu simple, fire de par stelat multicelulare și mici fire de par stelat implicate cu fascicul de extins.

• Fructe - piuliță gol.• Înflorire în mai-august. Fructele se coc

în iulie și august.

Familia LamiaceaeDenumire stiintifica:Leonurus cardiaca

Denumire popular: Talpa-gastei

Este o planta erbacee, perena originara din Asia. Creste pe marginea padurilor, drumurilor si a cailor ferate, prin zavoaie umede, daramaturi, locuri necultivate din zonele de campie si deal,

pana la altitudinea de 600 m. In scop terapeutic, sunt folosite partea aeriana inflorita, fara

tulpinile groase si lignificate. Varfurile inflorite si ramurile tinere se taie la inceputul si in timpul

infloririi (lunile iunie-august).

• Proprietati terapeuticeSunt asemanatoare cu cele ale valerianei, dar de trei ori mai puternice.- sedativ-cardiace si nervoase, hipotensive, vasodilatatoare periferice;- antispastice, antiastmatice, expectorante;- antiinflamatoare, cicatrizante, astringente, calmante, vulnerare;- tonic-generale, stimulatoare.

• Indicatii terapeutice- hipertensiune arteriala, nevroza cardiaca, reglarea batailor inimii de origine nervoasa, arterite;- neurostenie insomnii, distonii neurovegetative, isterie, anxietate, stari depresive;- stari de sufocare in astm bronsic;- tulburari de menopauza (climacterium), menstruatii insuficiente, adenom de prostata;- reumatism, artrite;- colite, indigestii, diaree, meteorism, anorexie;- reglarea functiilor tiroidei in boala Basedow;

- rani, arsuri, contuzii, umflaturi.

Familia LamiaceaeDenumirea stiintifica:Ballota nigraDenumirea popular:Catusa neagra

Este o planta medicinala cunoscuta sub numele de catusa-neagra. Face parte din familia Lamiaceae (sau Lamiacee) si este originara din Europa, Asia si America de Nord. Planta

emite un miros usor neplacut, creste si rodeste mai multi ani la rand, are o radacina foarte persistenta care dezvolta o

tulpina noua in fiecare an in lunile de primavara. Creste de obicei la mariginea padurilor si drumurilor, face parte din flora spontana, are frunzele asemanatoare cu cele de la urzica, sunt

dispuse diametral opus pe tulpina, cu marginile dintate, cu perisori pe suprafata lor, cu flori violacee sau rozii-purpurii asezate in partile superioare ale tulpinei, de jur imprejurul

acesteia. Planta infloreste din luna iunie pana in octombrie, de regula prefera zonele insorite si partial umbrite.

• De la catusa se recolteaza varfurile inflorite ale plantei chiar la mijlocul verii, se usuca in locuri uscate, bine aerisite, ferite de razele puternice ale soarelui si apoi se pastreaza in saculeti de panza sau hartie. Partea aeriana a plantei, florile si frunzele au un continut de amine biogene, ulei eteric, saruri de potasiu, tanin, substante flavone, mucilagi, etc.

• Inca din Antichitate planta era apreciata pentru proprietatile ei curative, ea fiind utilizata indeosebi in tratarea plagilor cauzate de muscaturile de animale, de caini turbati, etc. De asemenea, prin proprietatile sale astrigente, expectorante, antispastice, vomitive, sedative si calmante era considerata ca fiind un bun remediu in cazuri de bronsita, depresii nervoase, isterie, insomnie, anxietate, la calmarea tusei, reglarea menstruatiei si eliberarea cailor respiratorii. Nu este recomandata persoanelor care sufera de parkinson deoarece are efect de sedativ.

• Catusa este folosita sub forma de infuzie sau decocot si poate fi combinata cu alte plante medicinale – tei, anason sau musetel – pentru a se ameliora gustul si mirosul sau neplacut.

Familia LamiaceaeDenumire stiintifica:Verbascum densiflorum

Denumirea popular: Lumânărica

Este o plantă erbacee cu înălțimea de 50 - 100 cm (200 cm). Toată planta este acoperită de o pâslă moale de peri. Frunzele de la baza tulpinii sunt

decurente, cele de pe tulpină sunt alungit-ovale, iar cele de pe partea superioară a tulpinii sunt ovat-lanceolate. Frunzele sunt eliptice mari și păroase.Florile sunt dispuse în racem spiciform. Au corola

galbenă, cu 5 stamine. Florile sunt puțin asimetrice cu inflorescențe terminale lungi.

Fructul este sub formă de capsulă.

• Raspindire.Planta vegetează în locurile necultivate, la marginea drumurilor, având nevoie de lumină multă și uscăciune excesivă.

• Lumânărica crește pe coline însorite și prin pășuni, pe soluri ușoare, aluvionare, nisipoase și pietroase de la șes și deal.

• Recoltarea.Lumânărica se recoltează dimineața, după ce se ridică roua, prin ciupirea corolei cu stamine, fără caliciu, pe măsură deschiderii florilor. Trebuiesc luate măsuri de precauție deoarece perii plantei provoacă inflamații ale pielii și ochilor. După ce sunt uscate, florile se pun în borcane acoperite sau în cutii de tablă, cu substanțe care să absoarbă vaporii de apă, produsul fiind higroscopic.

Actiune farmaceutica.demulcenta (datorita policolozidelor);

• expectorante ( datorita saponozidelor);

• antiinflamatoare;• anticatarale;• analgezice ( datorita

iridoidelor);• sudorifice;• diuretice (datorita

flavonului).

Multumesc pentru atentie.