Plante biblice

Tămâia şi măceşul sunt două plante foarte importante atât în scrierile sfinte, cât şi în tratarea diferitelor afecţiuni. Prima poate ajuta la trecerea peste stările de stres, iar cea de-a doua şi în acţiunile hepatice", ne-a spus doctorul Ovidiu Bojor, autorul cărţii „Plante şi miresme biblice".

Tămâia regenerează pielea

Alături de smirnă, tămâia apare în ritualurile religioase încă din timpul faraonilor din Egiptul Antic.

„În relaţia omului cu Dumnezeu, tămâia este dar, ofrandă şi simbol al faptei bune. Magii care vin să se închine la Betleem Pruncului Iisus, i-au adus trei daruri: aur, tămâie şi smirnă.Este o plantă care apare foarte des în Biblie şi este una dintre cele mai importante pentru religie", ne-a spus Ovidiu Bojor.

Nici valorile terapeutice ale acestei plante nu sunt de neglijat. Are aplicaţii în afecţiuni dermatologice, în afecţiunile aparatului respirator, în special în astm, bronşite şi laringite.

„Tămâia este un tonic uterin şi are efect calmant în timpul travaliului. De altfel ea are o influenţă benefică în stările de anxietate şi de stres. Extern, uleiul de tămâie vindecă iritaţiile epidermei şi regenerează pielea îmbătrânită", ne-a mai spus academicianul.

Măceşul ajută rinichii

Măceşul nu apare în Biblie sub numele pe care îl ştim astăzi, ci sub denumirea de Batos din ebraică. „Astfel se poate presupune că el apare de fapt sub traducerea de mărăcine. El apare în fabula alegerii unui rege al copacilor, după ce măslinul, smochinul şi viţa de vie declină rând pe rând oferta", ne-a spus Ovidiu Bojor.

Ca acţiune terapeutică, preparatele pe bază de măceşe sunt indicate în stările iritative ale intestinului, în colite şi afecţiunile hepatice.

„După unele cercetări, achenele curăţate de perişori folosite în cure de lungă durată ar ajuta le eliminarea calculilor mici renali. Potrivit unor cercetări ştiinţifice recente, acizii graşi şi alte componente din măceşe pot să inducă stagnarea tumorilor cancerigene",ne-a spus doctorul Ovidiu Bojor.

Măceşele pot fi adiministrate sub formă infuzie sau decoct, care se fac din 2 linguri de pulpă mărunţită la o jumătate de litru de apă, iar lichidul se consumă pe parcursul unei zile.

„Siropul de măceşe se prepară din 250 g pulpă de măceşe peste care se pun 1,5 litri de apă clocotind. Se lasă la macerat 12 ore, după care se filtrează prin presare şi se adaugă 700 g de miere sau 600 de g de zahăr şi 0,5 g de benzonat de sodiu. Se fierbe până capătă consistenţa siropului", ne-a mai spus academicianul.

Alunele tratează varicele

Alunul apare în Sfânta Scriptură printre roadele preţioase ale pământului. În medicina tradiţională frunzele sunt utilizate ca vasoconstrictoare, în tratarea varicelor şi pentru mărirea rezistenţei capilare.

„Alunele mai sunt bune şi ca energizant la bolnavii de tuberculoză şi diabet. Mugurii, sub formă de infuzie, sunt foarte buni în tratarea hepatitei şi a afecţiunilor pulmonare", ne-a spus doctorul Ovidiu Bojor. Alunele mai sunt recomandate şi tinerilor aflaţi în creştere, dar şi persoanelor de vârsta a treia, datorită valorii nutritive foarte mare.

Şi alte plante care apar în Biblie fac minuni la sănătate

Castanul Fructele coapte sau sub formă de piure se recomandă în tratarea afecţiunilor cardiovasculare şi renale. Extractele apoase din fruzele de castan şi tinctura au acţiune asupra centrilor respiratori.

Nucul se foloseşte ca antidiareic, antialergic, împotriva colesterolului, dar şi în tratarea psoriazisului. Miezul de nucă măcinat, în amestec în părţi egale cu mierea este un energizant foarte bun.

Arţarul este foarte apreciat pentru acţiunea sa antifebrilă, mai ales în cazul febrelor prelungite. Mugurii de arţari au un efect benefic direct asupra vaselor arteriale şi a sistemului nervos.

Stejarul. Coaja de stejar reglează sistemul circulator şi normalizează tensiunea. S-a constatat că în localităţile lângă care există păduri de stejari bolile cardiovasculare sunt aproape inexistente.

Salcia este folosită în tratarea durerilor de cap şi de dinţi, în reumatism, în artitre şi chiar în gripe. Se poate administra sub formă de coajă uscată, câte 3 grame de trei ori pe zi, dar şi sub formă de decoct.

„Am vrut să demonstrez prin această carte că ştiinţa şi religia nu se contrazic, ci se completează", ne-a spus academicianul Ovidiu Bojor. În vârstă de 86 de ani, doctorul este considerat „patriarhul fitoterapiei române".

Bărbatul şi-a dedicat viaţa studiului florei medicinale din ţara noastră şi din lume. Una dintre cele mai recente cărţi ale specialistului, „Plante şi miresme Biblice. Hrană pentru suflet şi trup", apărută la editura Fiat Lux, abordează capacitatea vindecătoare a plantelor menţionate în Biblie.

Castanul apare în parabola care îndeamnă la modestie, moderaţie şi umilinţă.

„Castanii nu erau la mărime ca ramurile lui. Nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se asemăna cu el în frumuseţe", este textul biblic în care apare acest copac. Extractele apoase din fruzele de castan şi tinctura au acţiune asupra centrilor respiratori, în special asupra centrului tusei.

„Scoarţa copacului, datorită conţinutului ridicat de tanin, se recomandă în tratarea diareei. Fructele coapte sau sub formă de piure se recomandă în tratarea afecţiunilor cardiovasculare şi renale", ne-a explicat Ovidiu Bojor. Se face o infuzie dintr-o lingură într-o cană cu apă şi se bea de 2-3 ori pe zi.

„Scoarţa mărunţită se pune câte o lingură la o cană cu apă, sub formă de decoct", ne-a spus doctorul.

 Nucul e o prezenţă nobilă în Ţara Sfântă. „M-am coborât în tainica grădină a nucilor să văd şuvoiul apei la obârşii, şi via s-o văd de-a odrăslit şi rodiile dacă au dat în floare" este textul care apare în Cântarea Cântărilor, un citat atribuit regelui Solomon.

Nucul se foloseşte ca antidiareic, antialergic sau împotriva colesterolului. „Pentru tratarea afecţiunilor interne se face o infuzie dintr-o lingură de frunze. Se beau două căni pe zi", ne-a explicat Ovidiu Bojor. Miezul de nucă măcinat, în amestec în părţi egale cu mierea, e un energizant foarte bun.

Pentru uzul extern se prepară un decoct din două linguri de frunze la o cană cu apă. Se aplică local sub formă de comprese pentru tratarea acneelor, eczemelor sau a psoriazisului. Se pot face şi băi generale dintr-un decoct de frunze (cca 300 g) la cinci litri de apă, care se toarnă în cada de baie.

Arţarul apare în Biblie într-o poveste despre Iacob, care alege să fie răsplătit pentru munca sa prin cadouri constând în următorii miei negri şi iezi albi născuţi. Cu ajutorul ramurilor de arţar, tânărul schimbă culoarea animalelor.

„Arţarul este foarte apreciat pentru acţiunea sa antifebrilă. Se utilizează sub formă de sirop amestecat în vin", ne-a spus doctorul de 86 de ani. Arţarul mai este foarte bun şi în stările de stres acut.

Mugurii de arţar au un efect benefic direct asupra vaselor arteriale şi sistemului nervos.„Pentru uz intern se fac de obicei infuzii din frunze proaspete sau uscate. Arţarul se mai foloseşte şi sub formă de miere, nectar şi polen. Extern se foloseşte împotriva inflamaţiilor încheieturilor şi pentru contracararea efectelor înţepăturilor unor insecte. Se fac de obicei cataplasme din bucăţi de scoarţă şi de frunze proaspete sau uscate, aplicate pe zonele afectate", ne-a spus Ovidiu Bojor.

 Stejarul apare în Biblie într-un din cele mai importante pasaje. Urmând îndemnul Domnului, Avram îşi mută corturile lângă stejarul Mavri. Este copacul lângă care i se arată Dumnezeu lui Avram şi locul unde apare pentru prima oară specificată Sfânta Treime.

Coaja de stejar se foloseşte în medicina tradiţională pentru tratarea diareei, dar şi a inflamaţiilor bucale. „Este foarte bun şi pentru căile respiratorii. Stejarul reglează sistemul circulator şi normalizează tensiunea. S-a constatat că în localităţile lângă care există păduri de stejari bolile cardiovasculare sunt aproape inexistente", ne-a explicat Ovidiu Bojor.

În casă se poate prepara sub formă de pulberede scoarţă uscată, din care se aduagă o lingură de 5 g la o cană cu apă. „Se fierbe amestecul timp de cinci minute. Se beau 2 căni pe zi din acest amestec", ne-a spus doctorul.

Salcia este considerată în Ţara Sfântă un arbore plăcut Domnului. Asociată în mitologie cu o fiinţă care suferă şi plânge, salcia apare şi în celebra cântare biblică a celor surghiuniţi.

„La râurile Babilonului, acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele noastre", este unul dintre fragmentele în care apare salcia. În medicina tradiţională este folosită în tratarea durerilor de cap şi de dinţi, în reumatism, în artrite şi chiar în gripe.

„Se poate administra şi sub formă de coajă uscată, câte 3 g de trei ori pe zi, dar şi sub formă de decoct. Acesta se face din 2-3 g coajă uscată şi mărunţită pusă în 250 ml apă. Se bea de 3-4 ori pe zi", ne-a explicat Ovidiu Bojor. Doctorul ne-a spus că, dacă se respectă dozele, nu există contraindicaţii.

Totuşi, acest tratament nu se asociază cu aspirina.

Viţa-de-vie este cel mai de seamă semn al prosperităţii pe care căpeteniile trimise de Moise îl aduc de pe pământul Canaanului. „Apoi au venit până în valea Strugurelui şi au tăiat o viţă de vie cu un strugure", este una din numeroasele referiri din Biblie la această plantă.

Ca acţiune terapeutică, preparatele obţinute din frunzele de viţă-de-vie au acţiune protectoare asupra vaselor capilare, influenţând în primul rând sistemul circulator. „La rândul lor, strugurii acţionează favorabil asupra aparatului digestiv, dar ajută şi la scăderea colesterolului şi au efecte bune în ateroscleroză", ne-a explicat Ovidiu Bojor. Seva tulpinilor tinere este diuretică.

Este folosită, de asemenea, în tratarea bolilor de piele şi ca loţiune pentru ochi. Vinul consumat în cantităţi moderate, 250 ml seara, previne bolile cardiovasculare.

Viţa-de-vie are acţiune protectoare asupra vaselor capilare, care se manifestă în primul rând asupra sistemului circulator. Strugurii acţionează favorabil asupra aparatului digestiv, dar ajută şi la scăderea colesterolului.