MIRCEA DIMA

Clasa a VIII-a E1

 

 

 

PIETRE  PRETIOASE ŞI SEMIPRETIOASE

 

Definirea conceptului de piatră preţioasă

 

Incă din timpuri străvechi, pietrele cu aspect, luciu, culoare, transparenţă şi duritate ieşite din comun, sau cele rare – cu calităţi deosebite – au fost considerate preţioase. In aceeaşi categorie au fost însă incluse mai târziu şi pietre cărora le lipseau cu desăvârşire aceste caracteristici, dar care, în schimb, se bucurau de importanţă locală, de atracţia exercitatăde mister sau de modă. Această tendinţă i-a determinat pe specialişti să le împartă în două categorii : preţioase şi semipreţioase.

Un alt sistem de clasificare împarte pietrle preţioase în :

·        principale;

·        importante;

·        comune;

·        rare;

·        sintetice.

 

Denumirile pietrelor preţioase

 

Majoritatea denumirilor pietrelor preţioase cunoscute mai demult reflectă culoarea, forma lor sau ambele caracteristici, şi sunt derivate din cuvinte de origine greacă, latină, arabă, turcă, germană, spaniolă, franceză sau asiatică.

Pietrele cunoscute de mai puţină vreme sunt denumite după localităţi, personalităţi, organizaţii, etc.

 

Istoricul pietrelor preţioase

 

Interesul faţă de pietrele preţioase datează încă din Mezolitic. Ele au fost exploatate şi prelucrate la un nivel foarte ridicat în Asia Centrală şi de Est , Mesopotamia, Babilonia, Egipt şi America Centrală. Dacă avem atestare documentară că grecii, romanii şi bizantinii erau admiratori şi cunoscători ai pietrelor preţioase, în Europa Centrală şi de Nord au existat puţine tentative de a le prelucra şi utiliza în bijuterii. Chihlimbarul baltic a fost comercializat în întreaga lume antică. Brăţările negre, confecţionate de triburile celtive dintr-o varietate de cărbune descoperită în Republica Cehă, constituie un alt exemplu de bijuterii antice comercializate pe scară largă.

Interesul faţă de pietrele preţioase a crescut considerabil în Europa o dată cu progresul ştiinţei şi al comerţului în secolele XV şi XVI.  Asocierea pietrelor preţioase cu semnele astrologice şi cu credinţa în supranatural a avut rolul său. Interesul a atins punctul maxim în secolele XVII şi XIX, când au fost descoperite noi depozite de pietre preţioase, iar altele vechi – redeschise. In prezent, pietrele preţioase neconvenţionale şi cele cu proprietăţi sub nivelul celor ideale devin tot mai populare.

 

Roci gazdă

 

Pietre preţioase se întâlnesc în toate tipurile de roci. Concentraţiile cele mai mari de geme se găsesc în roci sedimentare (diamante, safire, rubine), dar multe există şi în pegmatite. Iniţial pietrele preţioase erau exploatate de la suprafaţă. Mai târziu au început să fie exploatate prin minerit, volumul de lucru atingând adesea proporţii incredibile (exploatarea diamantelor în Africa de Sud). Condiţiile favorabile pentru apariţia unor concentraţii de pietre preţioase sunt extrem de rare şi accidentale. Prin urmare, pe lângă prospecţiuni temeinice este nevoie şi de noroc pentru a găsi pietre preţioase.

 

Surse de pietre preţioase şi semipreţioase:

 

1. Roci sedimentare – circa 50% din producţia mondială: agat,alabastru, aragonit,calcit,crisoberil, diamant, granat, aur, gips, jad, platină, cuarţ,rubin,safir,etc.

2. Pegmatite – circa 15% din producţia mondială : acroit, amazonit, andaluzit, apatit, beril, crisoberil, cordierit, corindon, feldspat, indigolit, kunzit, lepidolit, monazit, cuarţ, rubelit, spinel, topaz, turmalină, verdelit, zircon.

3. Zone de alterare – circa 7% din producşia mondială: azurit, crisocol, crisopraz, cuprit, hematit, malachit, opal, turcoază, vivianit.

4. Vulcanite : ametist, citrin, agat, jasp, calcedonie, opal, sulf, crisolit, nefelin, safir, aragonit, calcit, fluorină, rodocrozit, cuarţ, argint, hematit, pirită, blendă, nichelină, topaz.

5. Magmatite : pirop, diamant, safir, titanit, nefelin, bronzit.6. Roci metamorfice şi metasomatice : andaluzit, beril, blendă,

cordierit, corindon, crisoberil, granat, jaderit, jasp, lazurit, nefrit, pirită, rodonit, smarald, etc.

7. organice : chihlimbar, coral, perlă.

 

 

 

 

DIAMANT     ( C )

                                      Din gracă, adamas = invincibil

 

Istoric : Primele diamante au ajuns în Europa în sec. VI – V î.Hr. Muzeul de Istorie Naturală din Londra deţine o sculptură greacă din bronz, cu diamante brute din acea epocă. Până în sec. Al XVII-lea, majoritatea diamantelor, inclusiv cele faimoase proveneau din India. In 1714 au fost descoperite diamante în Brazilia, apoi în Africa de Sud.

Diamantele sunt înconjurate de numeroase legende, care le atribuie puteri miraculoase. Considerate întotdeauna simbol al bogăţiei, se regăsesc în majoritatea bijuteriilor de coroană, în marile tezaure şi în colecţiile muzeelor.

Multe diamante celebre provin din India. Aici apar în gresii, conglomerate şi aluviuni.

 

 

 

Diamante celebre :

 

1.      Marele Mogul  - 787,25 ct, găsit în 1650

2.      Orloff  - 189,62 ct, în 1680

3.      Nizam – 440ct, în 1847

4.      Hope –albastru, 44,52ct

5.      Florentinul – galben, 137,27ct

 

      Brazilia a devenit recent un important producător de diamante industriale. Cel mai mare a cântărit 3148ct. Tot din Brazilia provin alte diamante valoroase:

1.      President Vargas – 726,6ct, tăiat în 29 pietre separate

2.      Goias -600ct

3.      Darcy Vargas -460ct.

4.      Tiros 12,25ct, lila

5.      Abaete -238ct, roz

6.      Maximilian -50ct, galben verzui

7.      Brasilia – 176,2ct, albastru-deschis.

 

      Unul dintre cei mai importanţi producători de diamante este Africa de Sud. Cele mai mari şi mai frumoase diamante din lume provin din bazinele fluviilor Orange şi Vaal. Exploatările de aici nu se limitează la sedimente aurifere. Sunt exploatate şi depozitele din pipele de kimberlit, cea mai faimoasă fiind Mina Premier, unde s-a găsit cel mai mare diamant din lume, Cullinan (3106ct). Multe dintre diamantele sud africane se regăsesc în bijuteriile coroanelo şi în colecţiile muzeelor. Pietre importante ( greutăţile se referă la momentul anterior tăierii) sunt :

1.      Excelsior -995,2ct – 1893

2.      Jubilee – 650,8ct, roz, 1895, redenumit Reitz.

3.      Jonker – 726 ct – 1934

4.      Dutoitspan – 616ct – 1974

     

Depozite aluvionare uriaşe au fost descoperite în sedimentele fluviilor Kasai şi Chicapa, în R.D. Congo şi Angola. Depozite aluvionare sunt cunoscute şi în Republica Central Africană, Republica Congo şi Gabon. Depozite mai mici sunt localizate în Ghana, Sierra Leone, Liberia, Mali, Guineea, Senegal, Tanzania şi Zimbabwe.

 

       In prezent , China şi Rusia sunt producătoare foarte importante de diamante.

Multe diamante ruseşti  cântăresc peste 200ct, de exemplu : Steaua  Iakutiei – 323ct.

 

 

 

SAFIR

                                      Varietate de corindon  Al2O3

Din greacă, sappheiros = piatră azurie

 

            Istoric : Omul a fost fascinat din cele mai vechi timpuri vechi de frumuseţea şi proprietăţile excepţionale ale safirului. In trecut, majoritatea pietrelor albastre erau numite safir.        Abia în sec. Al XIX-lea se ştie că safirul şi rubinul sunt varietăţi ale corindonului. Simbol al bogăţiei şi socotit capabil să înlăture durerile oamenii considerau că safirul aduce putere, onoare şi nemurire proprietarului său.

In Evul Mediu, safirul, „piatra episcopală”, reprezenta raiul şi valorile spirituale cele mai înalte.

Aluviunile gemifere din Sri Lanka au constituit din vechime un important depozit de safire. Aici au fost descoperite safire mari, chiar dacă nu au cea mai bună

calitate; cel mai mare a avut 20 kg. In 1974, au fost descoperite safire de calitate, de 144ct şi respectiv 300ct.

Altă zonă foarte importantă pentru producţia de safire este regiunea Mogok din nordul Mayanmarului, unde safirele au fost exploatate din calcare şi skarne. Depozite de safire primare se află în Thailanda, Laos, Vietnam şi Cambodgea.

Nordul Indiei (Kashmir şi jammu) este de asemenea o zonă productivă. Safire de calitate mai slabă au fost găsite în sudul Chinei.

Safire albastru închis se exploatează în Brazilia. Producţii însemnate de safire s-au înregistrat recent în Australia (Queensland şi New South Wales), unde există depozite de safire albastru-deschis până la verde.

Depozitele de safire africane sunt localizate în Mozambic, Ruanda, Camerun, Africa de Sud şi Namibia, cât şi în bazinul fluviului Umba din Tanzania.

            In Zimbabwe au fost scoase la iveală cristale de safir lungi de până la 7 cm, cel mai mare cântărind 3100ct. Exploatări mai puţin importante se găsesc în Zambia, Congo şi Madagascar.                     

Concentraţii mari de safire au fost descoperite în Rusia, în Munţii Ural şi în Peninsula Kola, unde au fost găsite cristale de până la 5 kg.

            Multe pietre excepţionale au propriul lor nume şi au fost utilizate în bijuteriile coroanei sau au fost păstrate în muzee:

·        Safirul albastru închis al Sfântului Edward (167ct) din centrul crucii coroanei imperiale britanice, ce datează den 1402, este remarcabil, ca şi safirul Steward (104ct) montat în aceeaşi coroană.

·        Două safire mari ( 258 şi 200 ct) se află în coroana imperială a Rusiei, păstrată în Fondul Diamantelor de la Moscova.

·        Coroana Sf. Venceslas de la Praga are şi ea două safire mari ( 330 şi 280 ct)

·        Steaua Indiei 536 ct şi Steaua Miezului de Noapte (116 ct) se află la Muzeul American de Istorie Naturală de la New York

·        Steaua Asiei ( albastru închis, 330 ct ) se găseşte la Washington.

·        Safire renumite provin şi din SUA, unde din trei safire mari au fost sculptate capetele celor trei preşedinţi americani : Washington (1997 ct), Lincoln (2302 ct) şi Eisenhower (2097 ct).

            Multe pietre mari şi unice prin calităţile lor se găsesc în colecţiile private din Iran, India şi Turcia

 

 

 

RUBIN

Varietate de corindon  Al2O3

Din latină, rubellus , de la rubens = roşu

 

Istoric : Această piatră de un roşu intens a fost extrem de preţuită, încă din Antichitate.

Cele mai vechi mărturii scrise menţionează o mină de rubine în Mayanmar. Prin drumurile comerciale, rubinele ajungeau la Curţile regale şi la templele din Egiptul  şi Grecia Antică.            Această piatră apreciată de romani, era tăiată iniţial în formă ovală, iar rubinele deosebit de mari şi frumoase purtau nume proprii.

            Rubinul era considerat piatra vieţii, care fortifică inima şi redă vigoarea.

In Antichitate şi în special în Evul Mediu i s-au atribuit puteri magice. Se punea că rubinul îi apără pe credincioşi de diavol şi de ciumă.

            Majoritatea rubinelor mari şi frumoase din trecut proveneau din regiunea Mogok din Myanmar.

Activitatea extractivă de aici a început încă din Epoca Bronzului, spun legendele

            Rubinele sunt exploatate şi din Thailanda, Cambodgea, Tanzania, Zambia, Congo, Angola.

Rusia a produs cristale de rubin din Uralii Polari.

Alte exploatări europene se află în Norvegia şi Finlanda.

            Cristale mari de rubin (până la 15 cm) roşu-pal, roz au fost descoperite în Macedonia.

Varietăţile deosebite au nume proprii şi se păstrează în bijuteriile de coroană sau în colecţiile muzeelor.

1. Steaua Nordului  166 ct – roşu purpuriu = unul dintre cele mai importante rubine, ce se află la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, ca şi Edith Hagen de Long (100 ct).

2. Rosser Reeves (139 ct) se află la Washington3. Edward, semitransparent (167 ct) se află la Muzeul de Istorie

Naturală din Londra, ca şi o sculptură în rubin a lui Buddha din Myanmar, de 690 g.

4. Unul dintre cele mai mari rubine faţetate se găseşte în coroana Sf. Venceslas de la Praga (250 ct)

5. Multe rubine există în tezaurele rajahilor şi al fostului şah al Iranului.

6. In 1934 a fost descoperit în Sri Lanka un rubin de 593,4 g.

 

 

 

SMARALD

 

Varietate de beril  Be3Al2Si6O18

Din gracă, smaragdos = smarald

 

Istoric : Regele pietrelor preţioase, smaraldul a fost cunoscut, extras din mine şi utilizat pentru bijuterii, amulete şi obiecte religioase de la începuturile istoriei, iar smaraldele excepţionale sunt păstrate în multe tezaure şi colecţii muzeistice din întreaga lume.   Descoperit în mormintele faraonilor egipteni şi excavat de la Pompei şi Herculanum, smaraldul este menţionat în Biblie ca una dintre pietrele apostolice (Sf. Toma). Un număr mare de smaralde brute au fost descoperite pe fundul mării, între America şi Europa.           Culoarea de neconfundat a pietrei este general acceptată ca definiţie pentru una dintre nuanţele de verde.(verde-smarald)

            Cele mai vechi mine de smarald sunt cele din Egipt. Minele Cleopatrei au fost exploatate mai întâi în Antichitate de egipteni, apoi de greci, romani, arabi şi turci.

Părăsite în Evul Mediu, au fost redescoperite abia în sec. alXIX-lea.

            Cele mai frumoase smaralde sunt păstrate în tezaurul de la Palatul Topkapî din Istambul şi în cel al  fostului şah al Iranului.

Lentilele de smarald prin care Nero obişnuia să privească luptele gladiatorilor erau probabil tăiate din pietre găsite în acelaşi loc, la fel şi cele gravate ale împăratului roman Adrian şi ale soţiei acestuia, Sabina.

            Cea mai importantă sursă de smaralde din lume o constituie Columbia, unde incaşii le-au extras încă înainte de sosirea spaniolilor, în 1537.

Depozite importante sunt localizate în Brazilia.(cel mai mare smarald brazilian are 6300 ct)

In SUA au fost descoperite smaralde de calitate.

            Cea mai adâncă mină de smarald din lume se află în Rusia (Munţii Ural)

In Africa : Zambia, Zimbabwe, Africa de Sud, Nigeria , Ghana, Tanzania şi Namibia.

Minele din Asia sunt concentrate în India, Pakistan şi Afganistan

Australia a devenit şi ea producător important de smaralde.

 

Smaralde renumite :

1.      Emilia – 7025 ct (Columbia)

2.      Austriac – 2681 ct (Columbia)

3.      Vaza sculptată Columbia – 1976 ct

4.      Devonshire – 1384 ct (Columbia)

5.      Patricia – 630 ct (Columbia)

6.      Stephenson – 1438 ct  (SUA)

7.      Hiddenite – 1276 ct (SUA)

8.      Smaraldul Furat – 1270 ct ( SUA )

9.      Kokovina – 1100 ct (Rusia)

10. Ural – 3362 ct (Rusia)

 

 

 

 

PERLĂ

 

 

Fromulă: CaCO3

Din latina vulgară, pernula, diminutiv de la perna – scoică marină, una dintre primele surse.

 

Istoric: Apreciată de egiptenii antici, perla este cunoscută de mai bine de 6000 de ani.            Perle bine conservate au fost descoperite în săpăturile din Mexic şi în ruinele Pompeiului, chiar dacă, în general, după 100-150 de ani straturile superficiale se exfoliază.simbol al puterii, înţelepciunii şi fericirii la romani, considerată că are darul de a aduce vise frumoase femeilor, perla a fost folosită ca talisman de indieni şi în amestecuri pentru stimularea masculinităţii de mongoli.

      Scoicile perliere sunt pescuite din mările tropicale, dar cele mai multe perle provin din crescătorii. Perle naturale provin din Sri Lanka, sudul Indiei, Marea Arabiei şi Marea Roşie.

Ele mai apar lângă Tahiti, Japonia, Mexic, Panama şi California.

Mai puţin importante sunt perlele de apă dulce din bazinul fluviului Mississippi şi cele din Germania, Rusia şi Republica Cehă, cunoscute din vremuri străvechi.

Perlele de apă dulce din China au apărut şi ele recent pe piaţă.

 

 

GRANAT

 

A3B2(SiO4)3

A2+ = Mg, Fe, Ca, Mn

B3+ = Al, Fe, Cr, Ti, Zr, V

Din latină, granum ) grăunte, granulă

 

Istoric : Granatul este o piatră foarte apreciată . Bijuteriile din granat sunt cunoscute încă din vremea sciţilor (sec.VI – IV î.Hr.). Pliniu denumea toate pietrele roşii carbunculi.

Piatra preferată era piropul, prelucrată adesea prin tăiere în Boemia secolului al XVI-a şi utilizată împotriva vrăjilor.

Granatul era considerat capabil să-l apere pe proprietar de duşmani, să stimuleze imaginaţia şi să ajute în dragoste.

 

 

AMETIST

 

Varietate de cuarţ – SiO2

Din greacă amethistos = împotriva beţiei

 

Istoric:Cea mai frumoasă dintre varităţile de cuarţ, ametistul era cunpscut de egiptenii antici, de etrusci şi romani. Mici camee de ametist au fost realizate în China Antică.

În vechime, simbol al dragostei carnale, în Europa Evului Mediu denumit  „Piatra Episcopală”, se credea că-l fereşte pe posesor de vrăji.

Potricit credinţei, cei care beau din cupe de ametist nu se îmbătau.

Brazilia este renumită pentru producţia de ametist încă din Evul Mediu.

Ametistul este extras şi dina SUA, Canada, Mexic, Bolivia, Sri Lanka, India, Myanmar, Japonia, China şi Coreea.

Madagascarul este un producător de ametist foarte important, la fel şi Zimbabwe, Mozambic, Australia, Rusia. Există ametist şi în Armenia, Germania, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, Elveţia, Irlanda.

Unul dintre cele mai mari ametiste faţetate se află la Muzeul de Istorie Naturală din Londra (343 ct).

Ametistele au fost adesea montateîn bijuterii de coroană ( Sceptrul Ecaterinei cea Mare, Sceptrul Coroanei Imperiale Britanice ).

În tezaurul Vaticanului este păstrat inelul cu ametist al Papei.

 

 

CUARŢ ROZ

 

Varietate de cuarţ: SiO2

 

Istoric: Cuarţul roz este folosit ca piatră preţioasă din cele mai vechi timpuri.

Blocuri mari de cuarţ roz de cea mai bună calitate sunt extrase în Madagascar.

Multe depozite de cuarţ roz se află în Brazilia. Cuarţil roz este cunoscut şi în Rusia, Kazahstan, India şi Japonia.

În Europa au produs cuarţ roz Germania, Elveţia şi Republica Cehă.

 

 

CUARŢ FUMURIU

 

Varietate de cuarţ: SiO2

 

Istoric: Cuarţul fumuriu este utilizat de multă vreme în bijuterii, adesea pentru inele bărbăteşti şi pentru confectionarea unor obiecte ornamentale.

Brazilia este cel mai important producător de cristale de cuarţ fumuriu.

Cuarţ fumuriu mai produc SUA, Mozambic şi Madagascar în Africa, Cazahstan, iar în Europa Scoţia, Austria şi Elveţia.

Cel mai mare cristal cunoscut provine din Cazahstan, măsoară 7,5 x 1,6 m şi cântăreşte cca 70 tone.

 

 

AGAT

 

Varietate de cuarţ: SiO2

 

Istoric: Uneltele din agat datează de peste 8000 mii de ani.

Încă din Preistorie erau cunoscute agatele din India, de obicei cenuşii, cenuşii-albe şi gri-albăstrui, asociate curgerilor de lavă bazaltică şi produselor de eroziune din podişul Deccan. Folosit de sciţi şi menţionat de Teofrast, agatul a fost cea mai cunoscută piatră din Grecia şi Roma Antice, unde era colorat, transformat în obiecte decorative şi sculptat, în camee (celebra Gemma Augustea de la Viena). Ca talisman, se considera că agatul îi fereşte pe oameni de otrăvuri, potoleşte furtunile şi chiar uraganele.

 

            Deosebit de frumoase sunt pietrele cu mai mult de două culori alternative, sporite de sistemul în benzi caracteristic agatului. Unele agate prezintă peste 15000 de benzi pe un centimetru. Uneori agatele pot avea în interior o cavitate căptuşită cu cristale de ametist, cuarţ fumuriu, calcit sau zeoliţi.

            Culoarea agatelor depinde de cantitatea de incluziuni de alte minerale sau poate fi dată de prezenţa urmelor altor elemente chimice.

Pe baza texturii sau a irizaţiilor se disting multe varietăţi: agat aztec, agat brazilian, agat breciat, agat coral, agat orbicular, agat cu ruine şi ou de trăsnet. Agate roşii, portocalii şi galben-brunii provin din partea chineză şi mongolă a deşertului Gobi.

Agate frumoase se găsesc în Yemen, Irak, Indonezia şi Australia. În 1827 au fost descoperite în Brazilia şi Uruguay cele mai mari depozite de agat din lume.

            Una dintre cele mai mari pietre, descoperită în 1900, măsoară 10 x 2 x 1m.

Depozite de agat apar în Nicaragua, Mexic, SUA, Africa, Rusia, Germania. Există exploatări şi în România.

Agate şi obiecte din agat sunt păstrate de majoritatea marilor muzee, dintre care menţionăm Arsenalul Kremlinului, Muzeul Mineralogic Fersman din Moscova, Ermitaj în St. Petersburg, Muzeul din Viena, Biblioteca Naţională din Paris şi în vechile centre de tăiere a agatelor din Republica Cehă şi Germană.

 

 

 

JASP

 

Varietate de cuarţ: SiO2

 

Istoric: Jaspul care conţine de multe ori incluziuni de opal sau cuarţ este utilizat din timpuri străvechi ca piatră preţioasă. Din jasp se confecţionau sigilii şi se sculptau diverse piese. Vechile legende considerau jaspul „ Mama tuturor pietrelor ”. se credea că-l apără pe purtător de ameţeli, arătări, vanitate şi probleme amoroase.

În vechime jaspul era exploatat din podişul Deccan, India, China şi Mongolia.

Există multe exploatări în SUA, Africa de Sud şi Egipt (Bazinul Nilului).

Depozitele mari şi celebre de jasp din Rusia au fost intens exploatate încă din Evul Mediu.

Multe biserici şi catedrale au fost decorate cu plăci de jasp şlefuit.

 

 

 

OPAL

 

Formula: SiO2xH2O

Din sanscrită, upala = piatră preţioasă, bijuterie

 

Istoric: Cunoscut asirienilor, babilonienilor şi romanilor, opalul a fost iniţial folosit pentru confecţionarea uneltelor şi mult mai târziu pentru obiecte decorative şi bijuterii.

 

Opalul se găseşte peste tot în lume. Depozite mari de opal sunt cunoscute în Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Egipt, Uganda, Republica Cehă, Japonia, SUA, Mexic, Noua Zeelandă. În prezent 80-90% din producţia mondială provine din Australia.

 

 

 

TOPAZ

 

Formula: Al2SiO4(FOH)2

După insula Topazos din Marea Roşie unde a fost descoperit.

Istoric: Topazul este în prezent o gemă cât se poate de populară, care a primit multe denumri locale, legate de sursa pietrelor, care în trecut au împrumutat numele lor altor pietre galbene şi verzi.

Cea mai importantă sursă de topaz este Brazilia.

Muzeul de Istorie Naturală Field  din Chicago deţine un topaz prelucrate de 614 şi 1300 ct, un cristal de topaz albastru-deschis de la Marambaya de18 x 13 x 5 cm, de 3,6kg, şi un altul de 13 kg. Muzeul American de Istorie Naturală din New York găzduieşte topazul galben Santa Rosa (43 x 41 x 40 cm, 117 kg). 

 

 

 

 Bibliografie : „ PIETRE PRETIOASE” mică enciclopedie

                        de Rudolf Dud’a şi Lubos Rejl