Pictorul Titian

Pictorul Titian, cunoscut sub numele de Tiziano Vecellio, s-a nascut intre 1488-1490, la Pieve di Cadore (la 110 km de Venetia, Italia).

Este fiul lui Gregorio Vecellio si al Luciei.Titiano era un om prietenos, cu o infatisare placuta, cu purtari si maniere pline de

gingasie.Cel mai strălucit dintre veneţieni, Tiziano Vecellio este considerat un titan, alături de

Michelangelo, Leonardo şi Rafael. El este unul dintre cei mai mari colorişti, roşul său fiind celebru. Culoarea are rolul de a preciza decorul, de a reda atmosfera, de a întrupa subiectele. Aplicarea unor culori vii, calde şi strălucitoare a conferit o notă de senzualitate tablourilor sale.

În creaţia sa, Tizian a abordat o mare varietate de genuri, toate având ca motivprincipal omul. Deosebit de productiv, el a lăsat sute şi mii de opere, în care a dezvoltatsubiecte religioase (Prezentarea fecioarei la templu, Coborarea in mormant, Pieta etc.), de inspiraţie umanistă (Amor sacru şi Amor profan) şi din viaţa cotidiană.

În portretele pe care le-a făurit, Tizian n-a urmărit numai redarea fizionomiei personajelor, ci şi a trăsăturilor lor de caracter. Astfel, portretul papei Paul al III-lea nedezvăluie un om şiret, iar cel al regelui Francisc I o persoană îngâmfată. Alte portreterenumite sunt: La Bella, Flora, Lavinia, portretele împăratului german Carol Quintul, portretul nobilului Riminaldi.

David si Goliat

Alegoria Prudentei” este un tablou compus din sase chipuri (portrete diferite), trei umane si trei animale. “Allegoria della Prudenza” este si singurul tablou al marelui pictor care are un moto scris – EX PRAETERITO/PRAESENS PRUDENTER AGIT/NE FUTURA ACTIONE DETURPET. Latina este medievala sau deficitara, in orice caz, conform traducerii lui Theophyle, inseamna literal “Din trecut, faptele prudente ale prezentului pot diminua actiunile distrugatoare ale viitorului”. O traducere metaforica compusa sau subinteleasa ar putea fi literal: “Din [experienta] trecutului, prudenta faptelor prezente [ca] nu cumva sa distrugem viitorul”.

Motivul tabloului este o tematica aristotelica, prezentata de Aristotel in doua cazuri. Primul ar fi alegoria celor “Trei varste ale omului [barbatului]”  si al doilea caz ar fi explicatia Sfinxului, amintit si descris de Herodot.

Batranul in acest ansamblui este Tiţian, avand in vedere ca a fost pictat cand Tiţian trecuse deja de varsta de 80 de ani. Prezentul este reprezentat de fiul lui Tiţian,  Orazio. Interesant ca viitorul nu este reprezentat de nepotul lui, Marco, ci de Marco Vecellio, varul mai tanar al fiului lui. Probabil in absenta unui nepot, Tiţian l-a vazut pe Marco Vecellio  urmasul artei lui. Marco Vecellio, numit dupa moartea maestrului  Marco di Tiziano, s-a dovedit din nefericire un pictor mediocru, fara o semnificatie aparte in arta italiana.

Cele trei capete de animale prezinta un leu si doi caini. Cainele pozitionat sub figura batranului este batran, cu o dantura tocita, cainele din dreptul tanarului este un catelandru, cu caninii laterali proeminenti.