1

CONSTANTIN N. STRĂCHINARU

Din mucenicia Neamului Românesc

Vol .III

Iaşi-PIM-2012

2

Tehnoredactare şi corectare Drd. Gabriela MunteanuCopertă faţă : Părintele Arhimandrit Iustin PârvuCopertă spate : Goya - Somnul raţiunii naşte

monştri

Descrierea CIP a Bibliotecii NaţionaleSTRĂCHINARU, Constantin, N.; prefaţa

autoruluiDin mucenicia Neamului Românesc

Iaşi, PIM, 2012ISBN......Vol. III.

Toate drepturile de editare aparţin autorului

3

CONSTANTIN N. STRĂCHINARU

Din mucenicia Neamului Românesc

Vol .III

Iaşi-PIM-2012

4

De acelaşi autor:- Să vorbim şi limbi moderne, Iaşi, Ed. Agora, 1993;- Trepte ale devenirii umane- eseuri, Iaşi, Ed. Agora, 1996;- Culegătorul de zări- poeme, Iaşi, Ed. Agora, 1997;- Un mire în flăcări- poeme, Timişoara, Ed. Marineasa, 1999;- Spre mai multă lumină- eseuri, Iaşi, Ed. Fides, 2000;- Mihai Eminescu şi Gustavo Adolfo Bécquer, Iaşi, Ed. Fides, 2000;- Mari Sărbători, Sărbătoriri, Iubiri, Învăţăminte, Iași, Ed. Pim, 2011-poezii, ediţia I.- Mari Sărbători, Sărbătoriri, Iubiri, Învăţăminte, Iași, Ed. Pim, 2012, ediţia a II-a, revăzută şi întregită, - Din mucenicia Neamului Românesc, Vol.I., Ed.Pim, 2012- Din mucenicia Neamului Românesc, Vol.II., Ed.Pim, 2012 Traduceri în limba franceză

- Ars longa, vita brevis, poèmes/ Cătălin Anuţa, sélectionnés et traduits du roumain par Constantin N. Străchinaru, Iaşi, Ed. Vasiliana, 2006; Avant-propos: C. N. Străchinaru - 100 POĖMES de Gheorghe Mihail, Bucureşti, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2006, postfaţă : Constantin N. Străchinaru

5

În loc de prefaţă

Mă-ncălzesc la străbuni ca la foc,flacăra lor îmi umblă prin trup

cum umblă albinele, vara, în stupcând fagurii se coc şi răscoc.

Deschideri de muguri, aprinderi în struguri,crâncen vin la crama din soare,

tărie de-armuri şi mai taredecât oţelul din vârfuri de pluguri.

Glasul istoriei strigă-napoi,arătându-ne mersul mereu înainte;

suntem câtă frunză cu cei din mormintede-apururi cu ochii la noi.

Pe-amiezi de timp, la răscruci de podişuri,să stăm de veghe, cu focul din zori,

la sfintele străbunilor noştri comori -praguri la marile noastre suişuri.

(Penitenciarul Suceava – 1948)

6

7

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu arată oamenilor drumul salvării

E mult! Totuşi, este prea mult, de când vântul ne poartă aiurea;.. în evul acesta ocult, plină-i de haite pădurea.

Se-nvârt în răspântie corbii, şi oamenii, prinşi sub poveri, merg în dodii ca orbii, pe cărări ce duc nicăieri.

Păşim în neştire cu stângul, atâtea rele ne-mpart şi despart; în centrul grădinii nătângul are în cap ceasornicul spart.

Timpul de ieri...timpul de-acum...mărşăluind prin acelaşi coşmar; fără busolă, oxigen, calendar, suntem prea departe de drum.

Credinţă puţină, speranţe deşarte, iubirea sub tălpile urii; s-aud furtuni bătând de departe, prin brazii şi ulmii pădurii.

Cînd legea alunecă, ziua se-ntunecă, jivinele ies la vedere; cine se-ncumetă a spune că nu-i negru chipul acestei ere?!?

Cineva, cred, anume a deschis cutia Pandorei; când ura macină lumea, suntem la marginea orei.

Hoţii cu toţii nu se mai satură: de furat, de vândut, de ucis; adevărul, lovit pe-orice latură se prăbuşeşte din vis în abis.

8

Ne-nghite hăul în amiaza mare, îngrijorările ne strâng de gât, lumea se mişcă larvar în urât şi soarele nu mai răsare.

Se năruie cerul de grindini şi ploi; peste noi vine în goană seceta cu semnele vremii de-apoi...

Să ne-ntoarcem, oameni buni, la icoană!

Acesta este îndemnul rostit cu fermitate şi căldură de Părintele arhimandrit Iustin Pârvu, duhovnicul trăirilor athonite şi al făptuirilor ctitoriale care ne uimesc la aflarea şi vederea lor.

Monahul martirizat 16 ani în beciurile securităţilor, în temniţele comuniste, în minele de plumb de la Baia Sprie şi în muncile infernale de la Periprava – Delta Dunării, Părintele Iustin este luptătorul plin de răbdare şi spor împotriva avalanşei de agresori şi agresiuni la adresa ortodoxiei străbune, în ale cărei mânăstiri şi biserici am învăţat să citim şi să scriem în unitatea limbii româneşti, simţirii creştine şi împotriva ortodoxiei care ne-a scos de sub istorie verticalizându-ne coloana vertebrală ca Neam, iniţiindu-ne în suişul muntelui suferinţei întru apropierea de Dumnezeu şi consolidarea dragostei de români şi glie strămoşească, întărindu-ne curajul de a trece netemători şi precauţi prin pădurea cu fiare sălbatice a nerămânerii în mlaştinile deznădejdii, atunci când istoria ne pune la-ncercare, vai! pentru a câta oară, redându-ne încrederea în viitor, în

9

demnitate şi acţiune conlucrativă cu celelalte naţionalităţi şi popoare.

Cu inima la înaintaşii, sfinţii şi martirii Neamului Românesc, fiu al Carpaţilor Moldovei, Părintele Iustin este iubitor al specificului nostru naţional, şi hotărât păstrător al tradiţiei mereu modernă prin capacitatea ei virtuos şi riguros selectivă a avalanşei noului venind de pretutindeni.

Plin de blândeţe, întelegere şi chibzuinţă a omului trecut prin atâtea suferinţe, cumpeni, încercări, Părintele arhimandrit, apropiindu-se cu vârsta de un secol, este îndreptătorul înţelept al nesfârşitului număr de pelerini veniţi la complexul mânăstiresc de la Petru-Vodă, Neamţ, prima sa ctitorie, care prin vrednicile sale iniţiative şi inimoşi ucenici, a făcut şi face pui în multe locuri din ţară, şi, în perspectivă, şi pe continente, căci mânăstirea-mamă nu se circumscrie automulţumirii.

Duhul neobosit şi împlinitor al Părintelui arhimandrit rodeşte ascendent şi multiplicat în mod apostolic, fiind prezent în sufletele atâtor credincioşi care au luat şi iau lumina renaşterii de la acest mare Duhovnic.

Se termina de pictat în exterior biserica mânăstirii când m-am dus să-l revăd, după ani şi ani de la despărţirea din penitenciarul Suceava, de unde fuseserăm distribuiţi spre închisori diferite, ducând cu noi începutul anilor de silnicie şi convingerea că-i vom efectua...

10

Rămăsese, în memoria mea afectivă, imaginea seminaristului tânăr, suplu, vioi, reţinut la vorbă, trecut pe sub talpa iadului din anchetele siguranţei kgb-iste de la Roman şi prin abatorul continuării lor în penitenciarul Suceava. Se adăuga la toate acestea şi experienţa pe frontul antisovietic şi deprinderea de a trăi în rugăciune dobândită încă din copilărie de la credincioasa-i mamă.

În ţară, după funestul act de la 23 August 1944, vremea era ca-n poezia:

Retrospectivă (vol. Un mire în flăcări, pe care l-am scos la ed. Marineasa, Timişoara 1999)

În vremea aceea lumea nu mai putea dormi,Bătea-n oraşe vântul, se năpustea în sate;

Mă obseda dilema: a fi sau a nu fi?!?Crescuse iute preţul la sârmele ghimpate.

Ciudată presimţire! Mergeam cu ochii-n patru;Atâtea bănuieli şi multe precauţii;

Scena ieşise-afară din fiecare teatruŞi sluţii se-ndesau la dialog cu muţii.

Fiinţe necurate, intrate în cetateVorbeau o altă limbă şi-aveau priviri piezişe;

Semne erau că zilele-s la om pe numărate,Unelte-ncrucişate erau pe foi de-afişe.

11

Se subţiase ziua aproape ca o dungă;Ce lungă a fost noaptea acestui veac nedemn,

Cu lumile împinse ca oile la strungă,Şi minţile spălate-n limbajele de lemn!...

Să-mbraci şi, pe nevrute, o haină ce nu-ţi vine,Să răsuceşti picioru-n saboţi care te strâng,

Nelegiuire este! Fără de margini chin eSă spui că râd şi joacă mulţimile când plâng!

Ferma lui Orwell, ah! Ferma făcuse-atâţia pui!Ce-şi revărsau instinctele ca apele ce-neacă;

Deşi venea formula ca şeaua pe o vacăBătută să alerge prin ţara nimănui...

Poetul, sufocându-se, a început să strige,Dar dispărut a fost cu-atâtea mii şi mii

De tineri prinşi cu limbile în cleşte şi-n cârligeÎn roşii abatoare sau îngropaţi de vii...

Părintele Iustin cunoştea bine contrastele: Dumnezeu şi Satana. Istoria era, deocamdată, de partea iadului. Lupta era de durată, cu strategii şi arme total diferite, şi nebănuite surprize dramatice.

În penitenciarul Suceava Părintele impusese prin modestie şi caracter pilduitor, înscriindu-se în marea categorie a celor înarmaţi cu răbdarea-scut în a face din suferinţă „pod de aur, pod înalt”, metafora care urma s-o

12

afle, trecută prin zidurile Zarcăi, spre secţiile celularului Aiud, cu numele poetului martirizat, Radu Gyr, şi în care strălucirea aurului trimite la fericire = mântuire, pod înalt vizând adâncimea şi extensia răului infernului comunist, şi nu numai. Această poezie, intitulată Metanie, având eternitatea şi ubicuitatea ei, o aducem în pagină ca reconfort Părintelui şi cititorilor, cărora li s-ar potrivi ca uşurare de atâtea câte se petrec „in hac lacrimarum vale”:

Doamne, fă din suferinţăPod de aur, pod înalt;Fă din lacrimă căinţăSpre tărâmul celălalt.

Din lovirile nedrepte,Fă şi faguri, fă şi vin;

Din înfrângeri, scări şi trepte,Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în canăFă miresme ce nu pier;

Fă din fiecare ranăO cadelniţă spre cer,

Şi din fiece dezastruŞi crepuscul strâns în pieptDoamne, fă lăstun albastru

13

Şi fă zâmbet înţelept.

Lumea trebuie să ştie că, chiar după sentinţele de condamnare, nu eram scutiţi de completările de anchete la securităţi, Interne şi-n alte locuri ale schingiuirilor, cum am fost cei care am participat, in 1946 în tabăra paramilitară din Munţii Tarcăului-Neamţ sprijiniţi şi de români de la mănăstirile din Munţii Neamţului...

Arestaţi în Mai 1948, am avut parte de anchete de un sadism satanic, întrucât anchetatorii fuseseră, în general, poliţai în Transnistria, în ţară înaintea şi în timpul războiului şi care, prin exces de zel, căutau să dovedească bunăcredinţă faţă de comunişti, să le câştige încrederea şi să ajungă cât mai sus.

Comuniştii le-au fost recunoscători şi, ulterior, i-au trimis pe toţi în penitenciarul de la Făgăraş. În catacombele de la Jilava, spre sau de la Interne legionarii şi-au întâlnit torţionarii. N-am auzit să fi fost vreun legionar care să le fi cerut socoteală pentru torturile îndurate, dimpotrivă, în situaţii dificile i-au ajutat ca oameni dându-le şi din puţina lor raţie de deţinut, i-au încurajat că erau moralmente vlăguiţi, i-au înarmat cu răbdare pe termen lung...

Precizez că legionarii formau marea masă a deţinuţilor, între 70 şi peste 80% dintre deţinuţi. Este adevărat că în rândurile lor erau şi simpatizanţi legionari după cum şi unii bănuiţi sau încadraţi de anchetatori ca foşti în preajma Căpitanului sau trecuţi pe lângă

14

comandanţi legionari, nu mai vorbesc de cei cu rude legionare.

Tot adevărat e că unii deţinuţi nelegionari, îndeosebi tineri, dar şi mai vârstnici au beneficiat de modele şi au devenit legionari sau apropiaţi legionarilor între ei fiind şi de alte naţionalităţi dar oameni superiori prin cultură şi caracter ca evreul Max Bănuş şi mai mult decât el, N. Steinhardt, cunoscutul scriitor evreu creştinat în închisoare şi devenit monah la Mănăstirea Rohia. Mai adăugăm, că N. Steinhardt devenise simpatizant legionar încă din libertate, având prieteni, oameni de cultură, legionari dar si fiind îndrăgostit de români despre care declara deschis că-i iubeşte ”cu toate defectele lor pentru că au originalitate şi farmec”.

Părintele Iustin Pârvu s-a situat prin verticalitatea caracterului şi capacitatea rezistenţei, de la început, în această mare categorie de trăirişti ai suferinţei făcând din aceasta practică iniţiatică în procesul teandrizării = trăirii în Dumnezeu, dragostea creştină îi unea pe aceşti indurători ai terorii şi torturilor, primul termen având caracter permanent şi operând predilect în psihic, iar cel de-al doilea termen deşi îl însumează pe primul, avea caracter intermitent cu accent în fizic.

Părintele Iustin Pârvu venise în detenţie cu sufletul plin din care să dea şi altora: sfat, încurajare, ajutor.

Dus de mic la mănăstirile Durău, Neamţ, schituri din preajma lor, s-a închinat la icoane făcătoare de

15

minuni şi s-a pătruns de duhul credinţei de la preacuvioşi monahi clarvăzători şi rodnici îndrumători sensibilizând sufletul copilului de munte plin de zburdălnicii şi de libertatea care să-i zidească vertical firea asemenea brazilor din preajma satului Petru-Vodă în care se născuse, fiind cel mai mic dintre 5 copii ai casei.

Mereu in preajma cuvioasei sale mame, a crescut in vioiciunea lui cu dragostea de Dumnezeu, părinţi şi toţi ai casei dar şi cu respect pentru oamenii satului şi de oriunde. A crescut în dragostea spaţiului mirific şi legendar de sub Ceahlău şi Rarău, cu sufletul deschis ca poienile pline de fân şi flori şi de farmecul pârâului cu melodii şi păstrăvi ce le treceau florilor pe la picioare şi printre picioruşele copiilor la scaldă şi prins de păstrăvi cu a căror iuţeală se luau la întrecere.

Copilărie-dragostea noastră, care deţinut politic pe termen lung, nu şi-a mângâiat rănile, uşurat foamea, încălzit frigul, scurtat timpul cu frumuseţile tale, mai ales scurtat timpul a cărui clipă avea greutatea stâncii încremenită în teroare. Treceau anii, dar clipa nu vroia să treacă, ea ne rodea cu foamea, tocindu-ne dinţii şi măselele mestecând prin somnul nopţii fructe pline de vitaminele care ne lipseau şi de alte „bunătăţi” imaginare, aşa ca în Cântecul foamei, al poetului şi filosofului martirizat, Nichifor Crainic:

De voi fi fost cândva ciorchine,azi sunt o boabă stoarsă-n teasc;

16

în flămânzenia din mineturnaţi o zeamă şi renasc

Îmi pipăi trupul cum se stinge,un borş cu ştir l-ar încălzi,un fir de iarbă de-aş atinge,

fulgerător aş înverzi

Lăsaţi-mi braţul de fantomăsă rupă de pe crengi un măr,

muşcând m-aş umple de aromă,şi-aş mai trăi în adevăr.

În ţara turmelor si-a pâiniirâvnesc o mână de ciuperci;lăsaţi-mă în rând cu câiniila raiul unui blid de terci

O, Milostivule, Tu, caredin doi ciortani şi cinci colacifăcuşi un munte de mâncare

şi-ai săturat pe cei săraci.

Repetă, Bunule, minuneaşi-destulează mii de guri

iar mie-ascultă-mi rugăciunea:dă-mi coşul cu firimituri.

17

Copilărie-dragostea noastră, stăteai cu inocenţa, vioiciunea, îndrăznelile şi poznele tale în noi, lângă noi, pe rogojina cu spărturi, printre oasele noastre sunându-şi decalcifierea, în înghesuiala de pe priciurile Jilavei şi când ne era mai greu tu veneai cu blândeţea, încurajarea, răbdarea, duioşia şi lacrimile mamelor noastre căzute în genunchi la icoana de sub candelă, veneai cu mângâierile lor şi la unii cu imaginea soţiilor rămase-n prag unindu-şi plânsul cu-al pruncilor.

Copilărie, dragostea noastră, de câte ori nu ne-ai scos din iadul închisorii, pe colinele şi-n plaiurile tale, întorcându-ne cu braţele pline de flori.

Copilărie, dragostea noastră, numai tu ne-ai făcut să rămânem încrezători, tineri şi cu faţa la Dumnezeu, căci mereu ai venit între recile ziduri, cu aripi de înger, între ei rămânând cu eternitatea ta.

De aceea, Părintele Iustin simte şi acum copilăria ca pe un dar divin, ca pe un rai din care nimeni nu ne poate izgoni, cum spusese-n reflexiile sale şi Blaise Pascal.

„Culegătorul de zări”, nu-i numai titlul unui mai lung poem care l-a dat si pe cel al primului meu volum de poezii (apărut la Iaşi, 1997, Ed. Agora, colecţia „În duhul adevărului, crez şi mărturii”, prefaţă de Pan M. Vizirescu) dar şi a copilului în esenţă universal, îndrăgostit de lumină, cunoaştere, libertatea şi farmecul zărilor mereu depărtându-se.

18

Îi închin, cu smerenie, Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu un grupaj de poezii pe această temă selectate din volumul de mai sus:

Voi zbura din puşcărie

Dintre ziduri şi sudalme,dintre carcere şi palme,

dintre pari, centuri şi câte-n lumea asta sunt urâte,din această grea duhoaream să evadez spre soare,am să evadez din foame

spre-un cules de alte poame,voi zbura din puşcărie-

n raiul din copilărie:Timpuri sfinte! Spaţii sfinte!Stări rămase de-atunci sfinte

( Penitenciarul Suceava)

19

Viaţă şi moarte

Iarăşi mă las în voia luminii...Visurile vin ca să

mă suie-n şeaua coliniicu iarba mănoasă şi deasă, de-acasă.

Tiptil, printre vie şi nucimă strecor într-un pâlc de salcâmi tinerei,

dar n-ajung pe creastă, căci crucis-aud pe culoar şi dumnezei şi chei...

Mă uit la confraţi: infiorare tăcută...„Nu intră la noi, s-au dus mai departe...”

O lume de visuri...şi-o lume slută:viaţă şi moarte

(Penitenciarul Suceava)

20

Culeg toporaşi pentru mama

Aici, din aceşti salcâmi tinerei,tăica taie haragi, pe careîi iau câte doi, câte trei,

şi-i scot în cărare la soare.Fluier din foi de mohor,

culeg toporaşi pentru mama,îi mângâi şi nu-mi dau seama

de ce toporaşii mă dor!?!

Cu ei, prin lumina spumoasă, zbor spre creasta înaltă,

feresc mătasea de aer şi-o altăprivelişte-apare şi mai frumoasă:

Aici e cerul! Ah! Cerul...zborul de îngeri cu trâmbiţi şi surle

dar, vai! in prag, temnicerulcu steaua în frunte, începe să urle...

(Penitenciarul Suceava)

21

Culegătorul de zări

Pe cărarea, şi-n mirareadimineţilor de mai

un copil cu păr bălaigrabă-i să culeagă zarea

Şi câte visări,păsări la frunte,nu se fac punte

spre depărtări!...

Auru-n toi,gata să-l frigă,demult îl strigăla faguri moi.

Dar nu-i cu uşorulpe-aceste mări,

albelor zărisă le afli izvorul!În ochi aprins evârtej de stele,soare-n inele,

zări necuprinse.

Inul fierbinte – i pe umerii lui

22

de-un foc ce nu-idecât înainte.

Ard visuri ca varaspre mijloc de zi;

“Le voi răpizărilor din plai comoara!”

Dealul descreşte,iarba-i de pluş,

şi din urcuşo floare-l opreşte.

* * *

Zumzet de albini tresareşi-l îndeamnă ca să iaîn mânuţa lui o floarecu-nmuieri de catifea.

Deget străveziu se-ntinde,printre aripi de albini

şi când floarea se desprindeîl înţeapă câţiva spini.

** *

23

Vreri, bucuriiah, infinite!...se cer plătitecu lacrimi vii

Ochii, scântei,departe-l poartă

spre marea poartăcu multe chei;

Spre-acel mister – vrajă, vecie –

crescând din glietemple spre cer.

Braţe de-oglindă, prealimpezi ape,zările-aproape

dau să-l cuprindă.

O fugă maişi iată-l unde

cerul, în unde,joacă pe plai.

Zefiri, ocoalefac şi aprind

24

în ochi un jindde braţe goale-

** *

-Măi, zefiri, stăpâni pe-acestecreste, dorul să-mi desleg,

am venit, dar unde estezarea-n suflet s-o culeg?!?

-Mergi, copile, mai departe,mai de-a dreptul, mai cu dor,

unde matca zărilorse deschide ca o carte...

Ochii, rouă-n flori de laur, Văd cu nerăbdările

lungul diamant de aurcum îl joacă zările.

Trupul mic zefiri destramă,vrerea-i face drumu-ntins,

zările spre-alt vârf îl cheamă,şi chemarea-i foc nestins.

Soarele-i întinde-n caleramuri lungi de cireşar,

25

pasul lui, intrat în vale,altă pantă suie iar.

Şi se duce drum nedus-aripă de vis şi dor –

unde-ngemănat izvor -zările coboară-n sus.

Dealurile fac răscrucemii de zări adulmecând;guri de rai s-aud cântând

spre-un copil ce-n zări se duce...

(1948-1958)

26

Minuni în minune

Plouăcu rouă şi soare;

iarba tresare,şi noi, peste scară,

sărim afară,mulţi,

desculţi,în soare şi apă,

de râs, nalba crapă;crapă de râs, romaniţelecum zvârlim rochiţele

şi sărim pe-oglinzi,oglinzi cât cuprinzi,

în ograda cu mărgele, cu brăţări şi cu inelecare ard să ne-ncunune:

minuni în minune...Mama râde la fereastră,tata a intrat pe poartă,

satului i-a crescut toartăroşie-galbenă-albastră;noi în sat, satul paner,legănăm cu toţi de cer.

27

Cu zmeul

Cu taşca plinăde-un dor de mai multă lumină,

pe aer apăs,şi iată-mă-s,

fără greş,în vârf de cireş:

fac o sfântă cruce răzgândul să nu m-apuce,

setea să nu mă usuce...Hei!... şi-acum să scot

zmeul la înot;ia, uite-l cum suie

parcă e şi nu ezbor de ciocârlie,colţ de veşnicie,vârf de adevăr

prin cer, în răspăr,săgeată de foc,mereu în alt locfoarte muzical, mereu vertical...

28

Sfoara se termină,setea de lumină

nu mă mai amânăîntinde-te, mână!

mai sus, subsioară!Lungeşte-te sfoară! Sfoară, fă-te rază,

rază, fii mai trează!Visul meu cel mareSă ajungă-n soare.

(1955)

29

Naşterea Domnului

Sfânta Naştere Divină,din cetatea Betleem,

umple noaptea de luminăşi ne scapă de-un blestem.

Cad din noi mai vechi păcate,ne simţim cu mult mai vii,

se deschid la ani lăcateşi redevenim copii

buni la suflet, drepţi la gând,gând şi suflet puse-n fapte;o minune-i şi-atunci când

noaptea nu mai este noapte.

Sensul vieţii tot mai sus eprin iubire, peste astre,

căci prin Naştere, Iisuse, vin renaşterile noastre.

(1956)

30

Cu vaca

Pe lângă satoamenii ară;

soarele trage iarba afară,vaca paşte-n şesul lat;dealul se ţine de meri

de cireşi, nuci, pruni şi perisă nu se răstoarne;

soarele gâdilă vaca-ntre coarne.Toată natura

e vorbă făptaşă;râde apa golaşă,

râd grădinile cu toată gura;şi eu mă dau de-a durape-acest verde lăicer,

asvârl şapca-n cer,joc soare

în picioare,trec azur

prin pumnul ciurşi strig cât mă ţine gura:

Uraaaa! Uraaaaa!Chiui şi cânt,râd şi cuvânt,

m-avânt cu livezilespre toate amiezile,

scutur din cireşi polen

31

şi pasc vaca în Eden (1956)

Nostalgii

S-au aprins în soare teii…tare m-aş mai duce vu viţeii

şi cu vaca la păscut!

Verde-viorie-n lutprimăvara iar să-mi fiarbăneastâmpărul prin iarbă,

zarea iarăşi să-mi alintesufletul rămas fierbinte.

Eram mic, mergeam cu vaca

şi băteam în beţe toaca;ziua era numai viaţă,

cucul îmi cânta în faţă,

azvârleam cu piatra-n apăşi râdeam cum apa crapă;

alergam cu alţi copii

după zbor de ciocârliişi le ascultam cântatul

şi nu ne-auzeam oftatul;

32

ele sus, spre cerul sfânt,noi, privind de pe pământ,ne făceam spre ele drumdoar cu visul, ca şi-acum.

(1959)

Invocare

Suflete,umple-te!

Fiial atâtor armonii

din copilărie,din veşnicie!...

Ieşeam din râu,intram în grâu,

vorbeam cu spicele,jucam arşicele,

m-atrăgeau culorile,sărutam florile,cântam din foi

de mohor şi de trifoi,vacile păşteau pe lângă noi...

Şi azi, şi-oricând, am să aud

33

un copil cu glasul crudrepetându-şi ruga lui,în mijlocul câmpului,spre albastrul cerului:

“Doamne, dă-mi aripi să zbor,ca un puişor de dor,

peste nalbe şi mohor,să nu sfarăm sub picior

nicicum albul florilor!...”

Să tot fii,să tot refii

stare de copilării,lumea ei de-mpărăţii!...

___.___

34

Peste zări şi peste timp

Patru dealuri în potcoavăşi-ntre ele-un sat rotund-

binecuvântată slavăde livezi care-l ascund.

Sat în branişte domneascăşi-o istorie a lui;

azi, în faţă, dă să-i creascădin acelaşi nume-un pui.

Între sate-un rai de valecu pârâu, şosea şi dacă

mă uit bine-n iarba moaleun copil păzeşte-o vacă.

Ziua-i lungă, vara-i caldă,lumea-i toată pe ogoare;

un copil, cântând, se scaldăşi în apă şi în soare.

Ochii caută departe,unde cerul, pe pământ,

strălucind, deschide-o cartenumai cântec şi cuvânt.

35

Cartea zărilor... Ce multeîntrebări îi umblă-n dor!

El, copil, vrea să le-asculteglasul lor şi vraja lor.

Nu-i uşor să le-nveţi graiulfără să alergi, să sângeri,

Doamne, poate-acolo-i raiulunde stai păzit de îngeri!

Vaca vine mai aproape,timpul e aşa de blând!

Pe sideful din lungi clapezările s-aud cântând.

Astrul zilei e-n amiazaunei preaadânci splendori;

el îi prinde-n braţe razaşi-o înnoadă de trei flori.

Cum ar vrea pe ea să suieîn al cerului Olimpverticală cărăruie,

peste zări şi peste timp!...

Vaca paşte, iarba creşte,cerul apără pământul,el ia cartea şi citeşte:

36

“La-nceput a fost Cuvântul”…

Judecata-i pare dreaptaordine din legea firii,

căci Cuvântul este fapta,mare faptă a iubirii.

___.___

37

Vremea are geamuri sparte

Bat în mal de secol valurişi dau liniştile-n lături;

luminat de idealuri,un copil citeşte-alături.

Traversez cu-ngândurareun sfârşit de veac ocult;nu dau calea pe cărare

şi întruna îl ascult.

Este un copil, o starede-altitudine, cum nu-ialta mai fermecătoare;şi mă ţin de slava lui.

Vremea are geamuri sparte,nouri pleacă, nouri vin;un copil citeşte-o carte

cu-n autograf divin.

___ . ___

38

În grădină

Ies în grădină odată cu zorile.Binefăcătoare-i prima adiere!

Colorate, aromate, florileîmi intind ceşcuţe cu miere.

Chemarea de-a ieşi dimineaţa în vii,în livezi, in poieni, nu e nouă…

Cândva, părinţii îi învăţau pe copiiSă umble desculţi prin rouă.

Si-acum, iată-mă-s eu, însetatul,luat de-al minunilor val.

În stânga, ogoarele, în dreapta, satulîn faţă, pârâul de-argint muzical.

Chiot lung de in şi tort,izbucnind în tot ce este,

cu trei căni în mână peste –aceste creste să mă port.

39

Vinicer râzând în struguri,mere dogorind în pom,

viaţă mişunând în muguri,om dând mâna cu alt om;

sunt îndemnuri care vindin adâncul, marele

suflet de roman senincând salută soarele.

___.___

40

Pitpalacul

Dintr-o zare în cealaltăberze vin cu cioc de foc,pasc bobocii şi mă joc

cu bobocii laolaltă.

Şi desculţ şi cam zănatic,ghem făcându-mă prin fân,

trag cu braţele în sâncrudul soarelui jeratic.

Prind şi mângâi un gândac,sare-n iarbă-un pitpalac,

şi eu fuga dupa elmai iute, mai uşurel,acum ied, acum inel

când de-o palmă, când de-un cot,când în trei salturi de ciută

până unde cerul totcu pământul se sărută:mâna caută-n mohor,

41

pitpalacul dă să iasă,mâinile se fac o plasă

şi-l prind în căuşul lor;îi simt inima cum bate, aripa cum dă să zboare,înspre holdele bogate,

îl sărut, pe apucate,şi-i dau drumul drept în soare.

___.___

42

Atelierul copiilor (Poem S.F.)

Un sens al vieţii s-ascundeÎn tot ce omul poate să vadă;

Copii, cu glasuri rotunde,Intră şi ies din livadă.

Se prind de soare, trag şi desprindFâşii de aur şi, grabnic, le cară

Peste umbrele care s-aprindÎn această amiază de vară.

Rânduiţi câte doi, câte trei,Apucă în braţe crâmpeie de cer;

Aceşti mititei semizeiDuc soare şi cer în atelier.

Urmăresc gestul lor furtunatic,Mânuţele lor neînvinse,

Pe sub mere, de acum, de jeraticPe sub perele-becuri aprinse.

Şi văd cum înşfacă din largMinereul unui mare noroc;

Trei ridică un catargÎn vârf cu o cruce de foc.

43

Patru schimburi bat cu duhPe-nfipte pietre-n pământ-nicovale,

Soare, soare şi văzduh,Cărat în braţe, adus în poale.

Temelii apar şi trepte,Multe uşi, multe ferestre;Pe coloane foarte drepte

Casa râde ca o zestre.

Este-o casă-aşa măiastră,Ca şi astrul de pe cer;

Sensul ei – dorinţa noastrăÎntr-un cântec de năier!

Armonii de fapte viiLa copiii-aceştia care

Vor schimba din temeliiLumea asta oarecare.

Şi-i vor da un sens, poete,Şi-o durată cu-nţeles;

Fructele-or arde ca nişte planete,Iubirea va ieşi la cules.

___.___

44

Simt că vine Sfântul Paşte

Doamne, chiar de-aş vrea, nu potsă mai stau în inchisoare!

Cad obloanele cu totcu lacăte şi zăvoare.

Zidurile se subţieca şi aerul de-afară;toporaşii când învie,

primăvara-i primăvară.

Simt că vine Sfântul Paştepeste greii noştri nori;

viaţa şi aici renaşteca-n poienile cu flori.

45

O emoţie aparteCreşte-n inimi nesupuse;un poet gândeşte-o carte

cu lumina Ta, Iisuse.

Deşi-s valurile-nalte,noi ne traversăm povestea,cu un zbor discret, spre altelumi şi vremi decât acestea.

A simţi şi a trăieste-un alt mod de-a cunoaşte;

va veni-ntr-o zi o zicu adevăratul Paşte.

(Jilava, 1956)

46

Un copil intră-ntr-un alt univers

Fantastice lumi cu dusul invers…Minuni, minuni fără număr!...Un copil cu tăşcuţa la umăr

intră-ntr-un alt univers.

Plăcuţa, buretele, plumbul şi-o carteînvelită-n hârtie albastru închis,viu colorate imagini şi-un scris,

în primele pagini, cu slovele sparte.

Ştiam poezii, povestiri şi dejaciteam, socoteam şi spuneam pe de rost

tabla-nmulţirii şi-n Marele Rost,Doamne, simţeam respiraţia Ta.

Septembrie cald lumina Bohotinul,parcă mai altfel decât acum…Emoţii, emoţii! Pornit la drum, Un copil îşi urmează destinul.

___.___

(Aiud, 1957)

47

Dureri

Oamenii de rele roşiîşi duc sufletul la piaţă;

viaţa de un fir de aţăspânzură cu ochii scoşi.

Vlăguită lumea când ede instincte şi de patimi,

sar hienele flămândeşi e greu să nu te clatini.

În oraşe, dar şi-n sate,viii seamănă cu morţii;

urlă câinii-n miezul nopţiide prea multe-n noi păcate.

Prin mocirle fără punţi,înotăm ca prin blesteme;

ne descoperim cărunţiprea devreme, prea devreme.

Unde eşti, copile, oarede ne-am depărtat de tine?!?...

...doar ecoul, pe sub zare,Trece văi, suie coline.

___.___

48

La început a fost...

Cunoaşterea-i întâiul focdupă care omul tânjeşte;

jăraticul nu-l poţi muta în alt locdacă n-ai la-ndemână un cleşte.

Vântul e-n pânzele celui ce-ntreabă;întrebarea e prima-ndrăzneală,primul impuls ce pune la treabă

copilul străin de sfială.

Ochii lui mari şi adânci ca o zarestrăbat câmpii fără capăt-

izvor rotind de izvoareşi cheie marelui lacăt.

Dar unde-ajung cu-ntrebareace-o laud de-mi tulbur simţirea?E prea adâncă şi-ntinsă mareauniversului şi slabă ni-i firea.

De ce până-acum întrebareanu a pătruns nepătrunsul?

Copile cu ochii strălimpezi ca zareala început a fost, totuşi, Răspunsul.

49

Marea poetului şansă

În flori şi copii sunt armoniide imn ceresc;

frumoşi sunt oamenii când crescasemenea cu-aceşti copii.

Minunate-s zările albastreşi pajiştea de floare plină!Izvoarele au atâta lumină,

şi-atâta dragoste au mamele noastre!

Doamne, cât e de sfântăOpera Ta în eternul acum!

În flori sunt culori şi parfumcare ne cântă şi ne încântă.

Albinile vin să culeagă,Fetele vin să admire;

În flori şi copii este-atâta iubireCât pentru lumea întreagă.

Îngân printre flori rugăciuni;intru cu florile-n transă –

marea poetului şansăe că trăieşte aceste minuni.

___.___

50

Se-apropie Sfintele Paşte

Oamenii ies la treabă-n grădini,toporaşii se-nclină cu florile;

mugurii pomilor, de sevă plini,încep să-şi deschidă comorile.

Viaţa în toate-i mai jucăuşă,iarba, ah! iarba renaşte;Floriile bat la fiece uşă,

Se-apropie Sfintele Paşte.

Focuri s-aprind în grădini, de acumceru-i mai limpede-n ape;

sar copilaşii prin flăcări şi fum,vacanţa lor este aproape.

Curăţenia este în toi,în curăţenie omul renaşte;

să facem curat în case şi-n noi,s-apropie Sfintele Paşte!

___.___

51

Floriile

Floriile minunii, minunea din Floriideschide săptămâna tăcerilor adânci;

prin post şi rugăciunea cu lacrimile viise mai subţie greul din propriile stânci.

Ne tulbură nevoia, ne tulbură preaplinulşi relele ce ies prin marginile gurii;

când vipere cu corn îşi varsă-n noi veninul,spălarea lui o cer şi legile naturii.

Ce timp frumos i-afară! O nouă primăvară!Şi peste tot se simte Lumina Învierii;iuţi păsărele cerul cu raze îl măsoară,

livezile-n culoare la soare îşi scot merii.

Îmi amintesc pe când copil eram acasă…O, dulcele meu rai, rămâi aşa mereu

cu pomii dând în floare şi iarba mătăsoasăca-n spaţiul neprihanei de lângă Dumnezeu!

___.___

52

La Înviere

E noapte şi totuşi i-atâta lumină,încât se citeşte în suflete

bucuria grâului scăpat de neghină!De dragoste, suflete, umple-te!

Bat clopote, şi muzica lorînvie întreg universul;

astrele cântă în coroprindu-şi din mersul lor mersul.

Timpul e tare frumos!Învierea pe toţi ne adună alături şi întru Hristos,

să fim totdeauna-mpreună.

s-aprind de la unul la altullumânările... Ce feerie

să fii laolaltă – cu cerul, înaltul,prin armonie, în veşnicie!

Cuvântul şi cântul în mod minunatstrăbat văzduhul, pământul;

cu trezitorul la viaţă, preasfântul“Hristos a înviat!”, “Hristos a înviat!”

___.___

53

Ridicolul ne stă pe-aproape

De-atâtea ori pătăm luminacu improprietăţi bizare

şi aruncăm, în dodii, vinape cauze imaginare.

Când, uneori, pierdem măsuraşi slobozim câinii din cuşcă,ochii înţeapă, vorba muşcă

şi-n stăpânire ne ia ura.

Dacă-adevărul ultim nu ni-icu laturile foarte stricte,

ne-mpăunăm şi dăm verdicte,crezându-ne buricul lumii.

Ridicolul ne stă pe-aproape,de nu-l vedem, călcăm în goluri

şi ne trezim în prostovoluride mâna noastră aruncate.

54

Râd copilaşii de te sperii,sau, dacă nu, stau gură cască;

ei ştiu că iasca este iascăşi-arţarii nu pot fi ca merii,

oricâte-academii am facecu caţavencii lor cu tot,

pe prunci nu-i doare nici în cot,ei au un alt ac la cojoace

de care n-ai cum da-napoi,căci timpul e de partea lor,

necruţător!.... Necruţător!....Cu fiecare dintre noi!

___.___

55

Satul şi veşnicia

Satul din sfânta copilărieeste izvorul ce nu mai seacă;livada intră c-un capăt în vie,

la sfânta biserică toacă.

Mâine-i proorocul Ilie,vara se-nclină oleacă;atâtea imagini învie

cu-arome de cimbru şi busuioacă.

Ziua se-opreşte-n chindie,merele sântileşti încep să se coacă;

satul lui Blaga e-o veşniciepeste orice vreme opacă.

Poetul ştie ce scrie,unii nu-s de acord ş ice dacă?...

Mâine-i proorocul Ilie, la sfânta biserică toacă.

___.___

56

Linişte-i în univers

Un copil cu o carte în mânăarde să ştie ce este

mai încolo de soare şi pânăpeste-ale timpului creste…

Vacanţă de vară!... Şi iacapornit e să afle secrete;

în preajmă viţelul şi vacapasc foi de trifoi pe-ndelete.

Mirifice flori de cicoare – ochi îndreptaţi spre aceleaşi chemări;

luminaţi suntem fiecarede atâtea şi-atâtea-ntrebări.

Luminile-acestea rotunde,ca ochii şi florile, de când sunt aşa?

Doamne, spune-ne undes-ascunde nemarginea Ta?

Linişte-i în univers,în acest mijloc de vară!

Dintr-un vers într-un alt vers,câte-un pui de mierlă zboară.

___.___

57

Copilăria mă cheamă-napoi

Albele iernii petuniiîncă mai ning în cerul din noi...

Mă cheamă înapoi străbunii,copilăria mă cheamă-napoi.

S-apropie Crăciunul… şi fulgijucau la fereastră frumos;

ce vii emoţii trăieşti când te smulgidin prezentul acesta vâscos!

Ieşeam în prag să prind mulţifulgi pe firavele palme;

minunat este, Doamne, s-asculţisimfonia ninsorilor calme!

Raiul acela e-o stare aleasă – copilăria, sfinţenia noastră;

măica mă cheamă repede-n casă,o sărut şi m-aşez la fereastră;

58

Peste sat cu alinul şi plinulmătasea ninsorii s-aşterne lin;

daci cu bărbi albe încearcă vinuldin busuioaca de Bohotin.

S-apropia Crăciunul… Nespusde albele, caldele, joase ninsori,

la Naşterea Domnului nostru Iisus,jucau peste sat numai fluturi şi flori.

___.___

59

14 ani, dar cum…

Cine nu vrea să se-ntoarcăla izvoarele lui proprii?

Valul vieţii trage-o barcăplină cu-ale noastre copii.

Aşteptările s-adunăla lumina din cuvânt

şi mâ-ndeamnă ca să cantvremi de grindini şi furtună…

Un copil, unind cărări,îşi croieşte-un drum anume

şi îndrăgostit de zăriface primul pas în lume.

Dar cântând din spic de bradlungul neamului suspin,a fost prins şi dus în iad,şi din iad, s-a-ntors senin

14 ani, dar cumnu-s cuvinte ca să poată

spune lumii, Doamne, toatădrama de atunci, acum.

___.___

60

Cât văd şi simt

După chindii de august. Repaus. Cer senin. Apusurile-absorb îngândurările;

surprind uimirile pe scărileluminii care-n aer aprinde flori de in.

Sufletul intră-n armoniecu lumea lucrurilor prinsede cerurile foarte-ntinsedin larga mea copilărie,

când mă duceam, cântând, cu vacaîn paradisu-atâtor spaţii…

E sâmbătă. Se-aude toaca…în cer plutesc semnificaţii.

Ecourile vin încoaceunindu-se-n mişcarea lor

cu undele aromelorde fân şi pere busuioace.

După chindii de august. Repaus. Cer senin. Cât văd şi simt mă-ndeamnă să contemplu

acest interior de templu,în care, în genunchi, mă-nchin.

___.___

61

Oglinzi paralele

Jăraticul stă sub spuze în vetre;timpul alunecă şi pe sub pietre

şi se întinde, cum se-ntind apelecând sapă din maluri cu toate sapele.

Râuri şi fluvii se pierd în mare,prezentul fuge în depărtare;

acolo-n adâncuri, e cuibu-amintirii,acolo mor spinii, trăiesc trandafirii,

se-neacă umbrele, înoată binele,s-alege grâul de toate neghinele,

dispare hăul, rămân poienele,de-acolo departele vine sub genele

uimite să vadă, crezute-necateprimele mele grădini suspendate.

Sub cerul deschis, între-atâtea minuni,măica mă-nvaţă trei rugăciuni,legende, basme, balade şi vieţi

ale marilor noştri prozatori şi poeţi.

Amiază-i şi linişte pe întregul pământ!Tata ascultă cum i le cânt…

Doamne, ce multe imagini înviedin sfânta noastră copilărie! …

62

Copilărie, dragostea noastră, ai trecut cu noi prin tot soiul de schingiuiri, înjosiri, izolări pe cimentul hârbuit, înjurături şi lovituri pe neaşteptate şi fără motiv, ai stat cu noi în infirmeriile fără medicamente, ai fost cu părintele Iustin Pârvu în greva foamei 14 zile şi alături de fermecătorul filosof Petre Ţuţea 40 de nopţi şi zile, ai suferit cu Părintele hepatita de care Dumnezeu l-a vindecat, şi nu te-ai ferit să intri cu Părintele la 800 de metri în pământ la Baia Sprie, ai şoptit cu el rugăciunile prin care a putut face din celula penitenciară chilie duhovnicească. Să-l ascultăm:

“Celula a fost singura mea chilie unde am putut să-mi săvârşesc în taină pravila călugărească”. El era convins că: “Poverile pe care le pune Dumnezeu pe umerii noştri, dacă-s purtate cu înţelepciune, cu timpul sfinţesc sufletul, îl curăţă, îl luminează, şi omul nu se mai încurcă în nimicuri, şi străpunge barierele întunericului”.

La acest nivel de înţelegere a suferinţei osânditul simte Pronia cerească mai aproape, mai părtaşă la suferinţa lui, pe care i-o uşurează, înălţându-l: “În închisoare am învăţat să ne iubim patria cu ardoarea şi cu nădejdea cu care evreii au făcut-o în timpul robiei, acolo am învăţat cât de sfântă este noţiunea de Neam şi cât de hristică este ea.”

De aceea nicicum nu poate uita cât de frumoasă a fost Învierea la această adâncime în pământ:

63

“În 1950 noi am sărbătorit Învierea la 800 de metri sub pământ, într-o mină de plumb la Baia Sprie. Din sfredele am făcut clopote…” De remarcat este că toţi gardienii prezenţi n-au chemat securiştii, au rămas uimiţi când părintele Antal a aprins lampa, rostind “Veniţi de luaţi lumină!”… Şi maeştrii civili, şi paza., au rămas uimiţi de corul spontan interpretând “Hristos a înviat!” Erau vreo 22 de preoţi, iar părintele Nicolae Grebenea, care era în puşcărie după aşa-numita “rebeliune legionară” (sic!), notează în vol. Amintiri din întuneric: “Apoi toţi ne-am retras la locurile de muncă”

În asemenea înălţătoare momente oamenii se cunosc mai bine, şi Părintele, în viziunea lui creştină, dar şi socratică, precizează: “Aceasta e cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: a te cunoaşte pe tine însuţi în totala dependenţă de Dumnezeu” şi acest adevăr i-a consolidat convingerea că în “suferinţă se realizează cei mai puternici oameni”.

De multe ori rămâne pe gânduri şi nu-şi explică vindecarea de hepatită decât prin credinţă… Filmul mutării din celulă în celulă, tulburând relaţiile care se edificau frăţeşte, suportarea percheziţiei şi în locurile cele mai pudice, cu toată avalanşa de stări psihice improprii, ca să nu mai vorbim şi de mutările dintr-o puşcărie într-alta, de la vagonetar în mină, la lucru de pământ, la Periprava, şi mai amarnic, la tăiatul de stuf, indiferent de intemperiile vremii, şi iar îi vine în minte minunea Învierii, când în întunericul compact al minei s-

64

au aprins, la un moment dat, toate lămpaşele, iar la revenirea în celule şoptind familial cunoscuta poezie a lui Radu Gyr:

Ast’noapte Iisus mi-a intrat în celulă,Ce trist şi ce ‘nalt era Christ…Privirea-I de răul lumii sătulă,

Îl făcea şi mai blând, şi mai trist…

Mâinile lui păreau crini pe morminte,Ochii adânci ca nişte păduri;

Luna-I punea argint pe vestminte,Luminându-I pe mâini vechi spărturi…

M-am ridicat de sub pătura sură: - Doamne, de unde vii, din ce veac?

Iisus a dus, lin, un deget la gurăŞi mi-a făcut semn să tac..

A stat lângă mine, pe rogojină:- Fiule, pune-Mi pe răni mâna ta!

Pe glezne-avea urme de răni şi rugină,Parcă purtase lanţuri cândva.

Oftând, şi-a-ntins truditele oase,Pe rogojina mea cu spărturi;

Prin somn lumina, iar zăbrelele groaseLungeau pe lumina Lui lovituri…

65

Părea celula munte , părea celula grotaÎn care mişunau lilieci şi guzgani;Simţeam cum trupul suie GolgotaŞi parcă dormisem 1000 de ani…

Când m-am trezit din grozava genunăMiroseau paiele a trandafiri;Eram în celulă, şi era lună,

Numai Iisus nu era nicăiri…

Am întins braţele: nimeni! Tăcere…Am întrebat zidul: nici un răspuns…Doar razele reci, ascuţite-n unghere,

Cu suliţa lor m-au împuns…

- Unde eşti, Doamne?, am urlat prin zăbrele…

Din lună, din cer, venea fum de căţui…M-am pipăit, şi pe mâinile meleAm găsit urmele cuielor Lui…

Această poezie, difuzată prin undele Europei Libere pe toate continentele, era una din cele mai cunoscute poezii ale lui Radu Gyr, bineînţeles cu mici variante la nivelul cuvântului sau versului explicabile prin oralitatea transmisiei.

Cu aceeaşi generalitate, în postul Crăciunului se interpreta în şoaptă, într-un suflet şi glas, colindul

66

aceluiaşi poet-martir, Radu Gyr, din care citez doar un mic fragment, colindul fiind de mari dimensiuni, pentru a ilustra armonia şi sfinţenia versurilor:

A venit şi-aici CrăciunulSă ne mângâie surghiunul…

Cade albă nea peste viaţa mea,

Peste suflet ninge…Cade albă nea

peste viaţa mea,Care-aici se stinge…

Steaua prinde să luceascăPeste ieslea-mpărătească,

Şi din nou trei magi varsă din desagiAur şi tămâie,Îngerii de sus

magilor le-au pusCerul sub călcâie…

O, Iisuse, Împărate,Iartă lacrimi şi păcate!

Vin’ de-alin’ uşor rănile ce dor,

Cerul ni-l descuie,Noi Te-om aştepta, căci pe Crucea Ta

67

Stăm bătuţi în cuie…

Filmul suferinţelor = Îndumnezeirii, are accentele lui, care mai de care mai chemătoare în dialogul Părintelui cu semenii. Golgota continuă la Periprava Deltei, unde la patru rânduri de paturi suprapuse în bacul priponit la malul braţului Chilia năvălesc atâtea scene de necrezut în memorie: lume diversă, înghesuială, mâncare cu apă din Dumăre şi resturi de la abatoare, medicamente inexistente, echipaţi ca vai de noi, cu un fel de ciorapi de muşama drept cizme, prin gheţării şi băltoace, tăind cu torpanul stuf şi apoi cărându-l în snopi la mare distanţă, unde lipoveni civili îl înregistrau ferindu-se de noi despre care ştiau că suntem criminali vieţaşi, bandiţi de profesie, şi nu aveau cum să nu creadă, întrucât paza era făcută şi de gardieni, şi de militari securişti.

Munci silnice, indiferent de vreme, dormitul ca vai de el, semăna cu cel de la şerpăria de sub priciurile Jilavei, plantoane cu schimbul, la focul cu stuf, să nu ne aprindem, neavând cum să ieşim din bac, chepengul încuiat… Din aceste circumstanţe de viaţă chinuită, anevoie mai puteai crede că poţi scăpa într-o zi…

Şi în liniştea care se lăsa în acest beci lovit de valuri, mai găseam vlaga să mai recit, cu intermitente pauze ale îngândurării, şi din Lacustra lui Bacovia… :

Şi parcă dorm pe scânduri ude,În spate mă izbeşte-un val,

Tresar prin somn, şi mi se pare

68

Că n-am tras podul de la mal

Un gol istoric mă pătrunde,Pe-aceleaşi ţărmuri mă găsesc,

Izbiţi de valuri si de unde,Pilonii grei se prăbuşesc…

Şi când căutam să constat efectul în auzul confraţilor, vedeam că ei erau răpuşi de somnul profund al trudei…

Evident, unde memoria se poticnea, improvizam mici completări, fiecare aşa ca de altfel cu toate poeziile învăţate oral, la infidela cană, prin zid, sau chiar infidelul auz, în urma loviturilor peste urechi în repetatele anchete. De aceea auzul ne mai juca feste, obligându-ne să facem completări la nivelul cuvântului şi rareori al versului.

Dar lumea adormea…, în ritmul armoniilor din cuvinte, idei şi semnificaţii, ca şi al povestirilor în proză şi, mai ales, al rugăciunilor şoptite prin visările la libertate. De câte ori nu visam noaptea locul unde ne duce a doua zi la munca silnică… Îmi stăruie şi acum în minte visul în care tăiam stuf auriu în frigul controlat de soarele cu dinţi pe gheaţa sub sticla căreia admiram plante de un verde crud, şi furam cu ochii mişcările peştişorilor pe sub oglinda ei, ca şi al broscuţelor cu pete de pietre scumpe… Minunea persista în ochi, fixându-se în memorie, şi pieptul ne era plin de miracolul vieţii. La

69

deşteptare le-am spus cu voce tare şi vesel unde vom merge peste zi.

Cunoscutul jurnalist legionar, Victor Medrea, prieten apropiat, şi-a exprimat curiozitatea de a verifica acest vis, care s-a adeverit. Spiritul devansează materia, de acest mare adevăr eram toţi convinşi! Premoniţiile îşi au realitatea lor…

Ieşiţi la lucru, robi într-o ţară înrobită, râdeam în sine de bucuria visului, de ceea ce vedeam sub chinuitele şi spartele “cizme”. Minunea naturii ne uşura mânuirea torpanului, apropiindu-ne de frumuseţea vieţii de dincolo de iad…

Periprava, cimitirul de pe braţul Chilia al bătrânului Danubius…, să faci în acest infern chilioară de monah înseamnă să ai experienţa salvării sufletului chiar în condiţiile pierzaniei, dezesperării, orizontului închis spre care întrebările, în van mai aşteptau răspuns din abis…

Şi totuşi Părintele Iustin, simţindu-l mereu pe Hristos în preajmă, ştia că rugăciunea inimii – rugăciunea lui Iisus, se poate face şi în şoaptă, şi în gând, sub lovituri ca şi în momente de destindere.

Salvatoarea rugăciune l-a ridicat din orice genune, mai peste puterile omeneşti, păstrându-l liman şi far pentru Neamul Românesc.

Tot cu smerenie îi rescriu aici, atât părintelui Iustin Pârvu, cât şi doritorilor de cunoaştere, Din balada

70

unui iad, apărută în vol. Un mire în flăcări, scos la Editura Marineasa, Timişoara 1999:

1. În cazan la PeripravaUnde dracii-şi fierb otrava,

Un poetNumai schelet,

Simte, cum întors pe dos,Timpul veninos,

Ne pătrunde până-n osLa tăiat de stuf

La strâns de năduf

2. Pe unde-a murit AhileMai murim şi noi cu zile:

Trudă şi iar trudă,Vânătă şi crudă,

Oase care-asudă-n osândăCu moartea la pândă

3. O, Doamne Iisuse,Speranţa ce sus e!Rănile cum dor,Vieţile cum mor,Închise-n vaporCu doruri şi vise

Pe crezuri închise!

71

4. În simţuri şi-n gândTeamă ca nicicând,

Lacăt la cuvânt,Iadul pe pământ…

5. Poete, poeteAceste schelete,

Azi doar nişte numere,Cândva frunţi şi umere

Sunt cu lacrimi aşteptateDe o mamă, de un frate,

De o soră, de un tată,De copii sau de o fată…

6. Aşteptări… O, aşteptări…Fără drum, fără cărări,Şi cu mersul înapoi,Cârtiţe rozând în noi

Anii cruzi, fără mormântTinereţi cu pieptul frântDe un tainic legământ

Ce ne este-atât de sfânt!

7. Ochiul spiritului doar măţine treaz, nevrând s-adoarmă:

Umblă-n locuri,Intră-n focuri;Umblă-n timp

72

De timp mă-nghimp;De ocară, vreme-amarăÎn vânduta noastră ţară

Năpădită de lăcusteDin siberiene puste

Şi din şes spre munte urcăŞi ne-ncurcă

Şi ne spurcă…

8. Iarnă, iarnă-n lung şi-n latVânturi bat, vânturi răzbat

Prin troiene şi oftatBacu-acesta izolat,

Malul nostru-nstrăinat,Drumul vieţii îngustat…

9. Dunăre, ah! Dunăre,Deşi vremea-i tulbure,Viaţa-i ca un mugureGata să se redeschidă

Peste-obidăŞi omidă;

10. Căci de-un timp poetu-audePrintre sălciile ude

Cum pe-ntinderea de apăGheaţa crapă

Ideal

73

Şi se-nghesuie la malCa şi oile la strungă:

Lungă e povestea!... Lungă…!

11. Şi-n istorie, adeseJocul ţeseŞi desţese

Pânzele de interese;Semn ascunsDe nepătruns,

Peste capul nostru tuns,Şi al câtorva popoare,Fără cap, fără picioare,

Şi-n obiele, vai de ele!...

11. Gheaţa de vapor se freacă;Pe tăcute, câte-oleacă,

Apa creşte,Creştineşte

Şi din cleşte dă să scape:Dumnezeu este pe-aproape…

(Periprava, 1961)

74

Miracole

Şi totuşi, nimeni nu bănuia pe-atunci că Providenţa păstra în tăinuitele sale rezerve umane un smerit făuritor de şcoală monahală ortodoxă cu rădăcinile în trecutul bizantino-moldovenesc, al esenţelor sale nealterate şi ale cărei practici i-au ţinut pe români cu faţa, voinţa şi dragostea la Dumnezeu, semeni, glia străbună şi sănătatea sufletească.

Biserica satului, bisericile oraşelor, scoteau localităţile din anonimat, şi difuzau o lumină coezionară locuitorilor care aflau la altarul lăcaşului de închinăciune vigoarea şi înţelepciunea de care familia plină de copii trăiau bucuriile şi tristeţile laolaltă. O unitate, o armonie după care mulţi oftează astăzi…

După 16 ani de suplicii părintele avea să mai treacă mulţi ani de luptă pentru viaţă. Ocolit de cunoscuti, respins de unii confraţi, înţeles de alţii, drumul Golgotei avea să fie mult mai lung decât şi-ar fi închipuit.

Puşcăria comunistă naţională, aparent mai suportabilă, în realitate tot atât de perfidă, infernală şi criminală, prin urmărirea clipă de clipă şi acapararea de conştiinţe, în serviciul ei, şi dincolo de ea, în serviciul partidului opresor. Dar lupta pentru suflet şi viaţa adevărată = virtuoasă, îşi are tainele, frumuseţile şi pasiunea ei.

75

Cu martirajul confraţilor în simţire, cu morţii închisorilor în conştiinţă, părintelui Iustin îi sunt vii şi tămăduitoare în memorie versurile lui Radu Gyr:

Morţi sfinţi în temniţi si prigoaneMorţi sfinţi în lupte şi furtuni,Noi am făcut din voi icoane

Şi vă purtăm pe frunţi cununi!

Nu plângem lacrimă de sânge,Ci ne mândrim cu-atâţi eroi.

Nu! Neamul nostru nu vă plânge,Ci se cuminecă prin voi!

(Imn morţilor, ultimele două strofe)

Sau tot din Radu Gyr:

Atâţia morţi ascut în noi oţele,Se sparge veacu-n ţăndări mari de fier;

Cu jertfele de ne izbim de steleCu rănile noi ne suim in cer!

(Avem atâţia morţi, strofa 5)

76

Părintele Iustin Pârvu, după salahorie în multe şi diferite locuri, ajunge la mânăstire, îndeplinind munci gospodăreşti, dar şi de ghid şi în cele din urmă de preot. La mânăstirea Bistriţa a stat mai mulţi ani, dar peste tot unde a fost s-a ocupat de oameni, mai întâi prin exemplul omeniei, înţelegerii necazului fiecăruia, încurajându-i, făcându-le durerile mai suportabile. S-a implicat duhovniceşte, cum spune el, făcând la oameni şi Sfântul Maslu, şi toţi cei din preajma lui sau ajunşi la el l-au recunoscut ca mare duhovnic, mare îndrumător, şi vorba a umblat din om în om, iar lumea a început să facă rând la spovedit, miruit, sfătuit…

După 1989 s-a ivit prilejul să ducă la îndeplinire un dor al lui din copilărie, pe care nu o dată i l-a rostit mamei sale pe drumurile spre mânăstiri. Ridicarea unei mânăstiri, la temelii cu jertfa confraţilor martiri, nu i-a mai lăsat răgaz. Cu acel gând încredinţat mamei lui şi memoriei martirilor din închisori şi ale tuturor celor care s-au jertfit pentru Neamul Românesc în trecutul greu încercatei noastre istorii, a plecat de la mânăstirea Bistriţa cu un confrate care l-a înţeles deplin, şi cătinel-cătinel oamenii s-au luat după el, şi l-au aflat deasupra satului Petru-Vodă, pe locul ale cărui poieni le-a purtat tot timpul în inima sa…

Odată sfinţit locul, unde-şi întocmise un bordei străjuit de o cruce de fier cu un lampion izgonitor de bezne, cu confraţii Calinic şi Ignatie, şi-au făcut planul unui lăcaş, cu dimensiuni, între schit şi mânăstire. Era în

77

1991. De-acum era pe făgaşul marilor realizări pe pământurile copilăriei sale.

Proiectul a început să capete viaţă, lucrătorii se înmulţeau de la o zi la alta, şi minunea s-a întrupat în câţiva ani. Când am prididit să vin să-l văd şi să mă închin în ctitoria sa, sătul de prelungirea comunismului, şi parcă de viaţa plină de rele, minciuni şi oftaturi, am luat volumele Trepte ale devenirii umane şi Spre mai multă lumină , pe care le publicasem recent, la o editură nouă pornită pe fapte mari, Editura Agora – Iaşi, şi m-am îndreptat spre Petru-Vodă…

Am intrat în Sfânta Mânăstire, unde se mai picta încă în exterior, impresionat de liniştea, frumuseţea, spiritul gospodăresc şi, mai ales, de duhul răspândit de părintele, la care intrând, nu mai aveam cum să-l recunosc… Trecuseră mai multe decenii… Mi-a arătat cărţile pe pat, pe care i le adusese părintele de la pangarul mânăstirii. Şi cum îmi propusesem să mă întorc la Iaşi în aceeaşi zi, văzând şi atâta lume aşteptând să intre la spovedit şi miruit, eu care intrasem pe lângă bucătărie în chilioara sa, nu l-am reţinut mult, gândindu-mă la un alt prilej când ar fi mai liber şi am putea împărtăşi gânduri mai pe larg. După o scurtă convorbire şi miruit, mi-a dăruit două cruciuliţe din lemn cu Mântuitorul pe cruce, una fiind pentru prietenul nostru comun, avocatul şi lectorul universitar la drept - Iaşi, Tudor Popescu, care fusese arestat înaintea noastră, în ţară.

78

Nici nu mi-a trebuit mult timp să simt lumina duhovnicului cu vorba şi privirea calde, cum intră în sufletul meu cu bucuria că un confrate de suferinţă, credinţă şi crez a izbutit să înalţe o mânăstire cu atâtea dependinţe, atâtea case împrejur şi alte aşezări.

Îmbogăţit sufleteşte, şi cu gândul de a reveni pentru o mai amplă documentare în vederea realizării unui text la revistele la care aveam colaborare, nici nu ştiu când am ieşit la autobuzul din şoseaua dinspre Poiana Teiului. Am luat cu mine reperele primei impresii asupra mânăstirii şi ale trăsăturilor esenţiale cultivate îndelung de părintele stareţ: blândeţea, calmul prelungitor de viaţă, smerenia, sinceritatea, evlavia, credinţa făptuitoare, căldura şi lumina răspândite în jur, toate despovărându-mă de orice infatuare şi micşorându-mi distanţa dintre lumea laică şi cea monahală, dintre lumea exteriorităţii gălăgioase şi cea a trăirii interioare din Eul intim unde mereu avem ceva de refăcut.

Întorcându-mă voios la Iaşi, toate aceste trăsături care îi aureolau fiinţa Părintelui, le simţeam lucrând în mine, ca pe nişte daruri divine întru ridicarea din neîmpliniri, căderi, neglijenţe, nevolnicii cotidiene, şi redarea încrederii răbdătoare cu mai mare osârdie în Hristos şi propriile resurse regenerative.

În anul următor, lăsând lumea în kilometri de rând la moaştele Sf. Paraschiva (e>i în practica lingvistică) şi gândind că Părintele va fi mai liber, am ajuns la Petru-Vodă, decis să rămân peste noapte, cum s-

79

a şi întâmplat. După un prânz cu obştea mânăstirii şi după o mai atentă fixare a locurilor şi realizărilor, dar şi văzând că la Părintele tot multişoară lume este, m-am bucurat de căldura primirii, dându-mi cheia prin truditorul cultural al mânăstirii, părintele Filotheu, am luat seara cina în trei, fiind şi măicuţa-medic Iustina, după care am ieşit cu Părintele să schimbăm amintiri, impresii, frământări, proiecte, etc…

Un răcoros mijloc de Octombrie şi în noaptea care acoperea munţii peste învelişul pădurilor, sub un cer care îşi unea stelele cu lumina becurilor ce-i făceau şi mai vii pe sfinţii din pereţii exteriori ai bisericii, aducându-i şi mai în preajma noastră, l-am întrebat pe Părintele cum a izbutit într-un timp atât de scurt să ridice o asemenea mânăstire cu tot ce era în jur… Părintele, cu supleţea parcă a tânărului deţinut din penitenciarul Suceava, a ridicat luminoasa-i privire spre cer, şi cumpănit la avânt şi cuvânt, înţelegând puterea ajutorului divin, şi-a lăsat ochii spre pământ rostind concluziv: “şi ajutorul oamenilor”…

În sinea mea vedeam şantierul deschis al hărniciei, priceperii moldovenilor ca în timpul lui Ştefan-Vodă cel Mare şi Sfânt, şi toată natura din jur îmi părea un templu ca în neuitatul vers al lui Beaudelaire: La nature est un temple..., şi cerul în chipul unui nemărginit policandru unea eternitatea astrelor cu a sfintei mânăstiri de la Petru-Vodă, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, ortodoxia carpatină în ancorare cosmică între

80

bolta cerească şi Carpaţi, de veghe la renaşterea Neamului Românesc şi-a lumii.

Părintele Iustin Pârvu abia a apucat să-mi arate locul adăpostului din primele zile şi poiana cu flori a copilăriei plină de energie ce-l însoţeşte pretutindeni, că un grup de pelerini ne-a descoperit şi o doamnă l-a rugat să le asculte păsurile. Gândind că vom mai găsi o zăbavă pentru convorbire, l-am îndemnat să se ducă în camera uşurărilor sufleteşti. A ezitat. Am repetat îndemnul şi mi-a urat noapte bună.

M-am uitat îndelung la minunea din faţa mea, la cea de deasupra capului, care-l uimea pe Kant (die gestirte Himmel über meine Haupte…), am intrat în camera de oaspeţi şi am adormit plin de mulţumire, în inimă cu copilul de cândva pe care îl vedeam cântând la strana bisericii satului din braniştea domnească a Bohotinului şi ctitorită de colonelul Sturdza care avea conace şi o grădină vieneză pe actualul imaş al satului.

Dormitul la munte de câteva ore e mai odihnitor decât cel din Iaşi, fie şi de 10 ore . După miezul nopţii, trezindu-mă, prin fereastra mărişoară cu perdea transparentă vedeam minunea mănăstirii cu sfinţii ei proaspăt zugrăviţi. Avea imaginea unei straje dumnezeieşti de veghe la renaşterea neamului românesc zbuciumat, prădat, mutilat, dezorientat, devitalizat, îmbolnăvit de comunismul în prelungire şi adeverind două profeţii: una a lui Ioan Ianolide, fratele de cruce, cu 22 de ani de detenţie (1942-1964) şi care, în cartea de

81

căpătâi “Întoarcerea la Hristos”, prefaţată de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, ediţie îngrijită la mănăstirea Diaconeşti, spune că după căderea comuniştilor, ne vom bucura de căderea lor şi apoi ne vom întrista de intrarea lupilor în piele de oaie şi de nevrednicia noastră tolerantă; şi constatăm că după 23 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, poporul român, intrat într-un nou secol şi nou mileniu, încă circulă printr-un orizont opac, în rolul Cetăţeanului Turmentat, cel mai semnificativ personaj dintre toate câte le-a creat Caragiale.

A doua profeţie este cea a Părintelui Iustin Pârvu, care afirmă că vom scăpa de comunism în tot atâta timp cât ne-au apăsat cu jugul lor, exemplificând şi cu purtarea evreilor prin pustiu, de către Moise, până la apariţia generaţiei noi care nu s-a mai inchinat la idoli.

Aceasta înseamnă că trebuie să avem răbdare activă, demnitate naţională, fermă, să nu ne pierdem cu firea la auzul maidanezilor manipulatori de opinie. Sunt popoare pilduitoare care, la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, ajunseseră una cu pământul. Şi încet, dar sigur, au ajuns din nou în fruntea lumii, din toate punctele de vedere. Să nu dezesperăm! Această stare e de la diavol şi are funcţie dizolvantă. Să ne întoarcem cu faţa, voinţa şi fapta ziditoare la Hristos şi asemenea chemării de la Sfânta Înviere să credem neabătut că scuturându-ne de greşelile trecutului putem renaşte.

82

Deci, trezindu-mă foarte odihnit şi mai decunoapte, după o trecere în revistă a ceea ce observasem şi reţinusem admirativ, mi-am scos caietul şi pixul şi m-am apucat de scris pentru revistele la care colaboram:

83

O nouă minune în Carpaţi

Minunea s-a săvârşit. De-acum se desăvârşeşte. Şi în timp ce lemnăria schelelor Ministerului Culturii şi Cultelor putrezeşte în jurul atâtor voievodale mănăstiri şi biserici, un preacuvios călugăr, Iustin Pârvu, azi protosinghel şi stareţ, (83 ani), care a făcut din chinurile celor 16 ani de temniţă comunistă un psalm de laudă Celui de Sus că l-a învrednicit să sufere pentru Christos şi Neamul Românesc, a ctitorit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al credincioşilor, într-o mioritică poiană şi primitoare gură de rai, la 850 de metri altitudine, pe dreapta (4,5 km) din drumul naţional Târgu Neamţ-Humuleşti-Poiana Largului, Mănăstirea “Petru-Vodă”, deosebită prin arhitectură, pictură interioară şi exterioară, catapeteasmă, candelabre, ca şi prin râvna şi trăirea celor peste 70 de vieţuitori, obşte, care înfrăţesc rugăciunea cu acţiunea pilduitoare.

Mănăstirea parcă adună în frumuseţea ei intimă florile din largul plai cu bucuria lui Petru Rareş, voievodul-ctitor al atâtor lăcaşuri de cult, artă şi cultură, întâmpinat, în pribegia sa din 1538 spre transilvana cetate a Ciceiului (posesiunea părintelui său, Stefan cel Mare şi Sfânt), de românii de pe aceste meleaguri cu încurajare, merinde şi însoţitor.

Locuri istorice, şi-n centrul lor minunata ctitorie a cărei clopotniţă, între ziduri cu contraforturi pe ambele

84

părţi, orientează de departe pelerinii, venind pe jos, în autoturisme şi autocare, pe drumul suitor, în lină unduire, spre acest lăcaş izbăvitor de poveri interioare, însingurare, griji, tristeţi….

Biserica Mănăstirii uneşte blândeţea povăţuitoare a sfinţilor ce o luminează, cu uimirea şi împăcarea pelerinului ce o descoperă pentru prima sau pentru a nu ştiu câta oară.

La început, pe acest loc unde nu a fost vreo altă mănăstire, biserică sau schit decât duhul acestora, preacuviosul Părinte Iustin Pârvu a săpat un bordei (1991). A înălţat o cruce. A aprins un felinar-candelâ izgonitoare de întuneric. Credincioşii repede l-au aflat şi l-au urmat făptuitor.

Astăzi Mănăstirea “Petru-Vodă”, însoţită pe trei laturi de clădiri cu şi fără etaj, arhondaric, trapeză, termocentrală, magazii, aducţiuni de apă şi atâtea case-chilii…este deschisă zi şi noapte, iar în zilele de sărbătoare se umple de dragostea credincioşilor veniţi din toate părţile să-şi lumineze sufletele şi s-aprindă lumânări la părticelele din moaştele a trei mărturisitori în preajma cărora călugării bătrâni citesc şi recistesc maldăre de pomelnice, însoţindu-le de rugăciuni.

Miracol! căci totul s-a împlinit doar în câţiva ani; 1991-1992, Biserica; 1992-1996, pictura interioară; 1999-2002, pictura exterioară; iar între timp, celelalte: clopotniţa, dependinţele, gardurile de piatră şi scânduri şi înaintea tuturor, Paraclisul.

85

Şantierul continuă. Vieţuitorii mănăstirii, de la cei care-şi încearcă chemarea, la ascultători, fraţi, călugări, preacucernici preoţi, toţi se înţeleg din ochi şi şoaptă. Fiecare ştie ce are de făcut, fără greş. Liniştea de aici este ziditoare şi aerul este vindecător de afecţiuni cardiace şi de presiuni psihice…

Totul s-a edificat şi se edifică pe continuitatea şi tăria credinţei prin care a durat peste veacuri acest Neam.

Într-un moment de răgaz, l-am întrebat pe Părintele Protosinghel Iustin Pârvu cum a reuşit să înalţe, într-un timp atât de scurt, această ortodoxă Capelă Sixtină, şi atâtea aşezări aici în Carpaţi. Cu glasul blând şi chipul său luminos ca de copil, zvelt şi cu o vioiciune reţinută de modestie, marele duhovnic, desprins parcă din frescele Bisericii spre care mă uitam mi-a răspuns plin de căldura întru Hristos: “…şi cu credinţa oamenilor” şi mi-a arătat locul de unde a pornit, însoţit de un vrednic cuvios de la Bistriţa.

Între asemenea oameni şi fapte, n-ai cum să mori, fiindcă măreţia acestei Mănăstiri stă mai ales în altitudinile sale interioare, în profunzimea trăirii ortodoxe a vieţii.

În spiritul tradiţiei bizantine şi moldoveneşti, Mănăstirea Petru-Vodă a construit un spital-azil pentru bolnavii săraci, unde deja primesc îngrijire 20 de bătrâni; cu ajutorul credincioşilor, s-a întemeiat un cabinet stomatologic, în satul Petru-Vodă; de 8 ani Mănăstirea şcolarizează vreo 20 de copii sărmani şi a construit,

86

de-acu-s 2 ani, o şcoală-internat cu clasele I-VIII unde locuiesc şi învaţă 22 de copii cu vârste între 7-14 ani.

La Mânăstirea Petru-Vodă pelerinii ajunşi ziua şi noaptea, sunt ospătaţi şi se pot odihni în pacea mulţumirii că s-au învrednicit să vină, să vadă şi să se închine la această nouă minune în Carpaţii Moldovei, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil…

* *

*

Am semnat textul realizat pe calculator şi l-am trimis la o revistă. Ulterior textul a apărut şi în alte reviste.

Aşa stăteau lucrurile atunci… Dar azi s-au adăugat atâtea realizări, printre care

şi mânăstirea de măicuţe de la jumătatea drumului în pantă, cu hramul Sfântului Pantelimon. Nu fac nici un inventar al realizărilor, căci este în continuă creştere.

Duhul părintelui Iustin Pârvu are aripile peste locuri şi vremi. Simţirea lui curată, smerită şi activă a făcut din spiritul mânăstirii Petru-Vodă o şcoală a trăirii cu rost a vieţii, a trăirii ziditoare în sensul redeşteptării naţionale, înnoirii regeneratoare a întregului Neam Românesc, prin cultivarea specificului tradiţiei noastre, repet, niciodată vetustă, întrucât ea reţine în sufletul şi

87

practica ei ceea ce este vital, de aici şi braţele ei deschise spre viitorul filtrat etic, în sensul suitor al coloanei lui Brâncuşi, al zborului ciocârliei şi al verticalităţii sfintelor noastre lăcaşuri de închinăciune.

Tradiţia este axa verticală şi vertebrală a demnităţii şi personalităţii oricărui popor egal cu sinele său divin şi în continuă scuturare de aluviunile improprii.

88

Repere

Sursa convingerilor părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, cu vârsta apropiindu-se în mod minunat de un secol, este credinţa în Dumnezeu, Neam, glia străbună legitimată etnic şi istoric, credinţa în sfinţii, martirii, eroii, străbunii, familia, datina, capacitatea şi excelenţele poporului român. De aici şi datoria de conştiinţă şi onoare de a cinsti jertfa celor căzuţi în lunga noapte comunistă, atee şi abatorială prin definiţie. Precizăm că martirii din perioada gulagului roşu au fost sacrificaţi prin execuţii, şi cei mai mulţi pe îndelete, prin teroare, atâţia aruncaţi în necunoscutul gropilor comune, fără cruci, fără posibilitatea de a fi identificaţi. Părintele Iustin îi poartă în inimă, conştiinţă şi pe umerii lui ca pe nişte imense aripi prin care Neamul Românesc se va putea salva, prin ei românii putând să înfrunte mai lesne şi demn valurile şi furtunile istoriei, capcanele vremuirilor, subminările perfide, oculte, ca şi abandonul coloanelor de gelatină, lătratul maidanezilor scăpaţi din subsioara vânturilor care bântuie planeta.

89

Un calendar ce defineşte

E din 2010. Sectorul de editură al mânăstirii Petru-Vodă.

Coperta I: 12 imagini semnificative, cu chipul părintelui Iustin, imagini care evoluează de la bucuria faptului împlinit la reflexia a ceea ce mai are de desăvârşit, de la oficierea tainelor liturgice la purtarea sfintelor Evanghelii, de la meditaţia în marginea lecturilor la cea a ascultării enoriaşilor, consfătuirilor cu obştea mânăstirii, cu ucenicii trimişi în diferite locuri din ţară, hotărâţi să devină vrednici ctitori ai altor mânăstiri purtătoare ale duhului mânăstirii Petru-Vodă, şi ducând cu ei tăria jertfei, a răbdării, blândeţii, înţelepciunii ziditoare a părintelui arhimandrit; cea de a douăsprezecea imagine, fără ochelari, parcă răspunde lejer, fără grabă, natural şi esenţial, bine-intenţionaţilor luători de interviuri ajunse nealterate în pagini de reviste sau în coperţi de volume, cărţi, toate foarte interesante prin coerenţa întrebărilor, prin organizarea răspunsurilor, prin varietatea şi acurateţea lor, şi mai ales prin evidenţierea esenţialului viziunilor Părintelui Iustin, toate păstrându-i unitatea de gând şi simţire, de împliniri şi proiecte.

Autorii au fost mai mult decât inspiraţi. Este un calendar unic, bine ales să stea în fruntea bibliotecii deschis la luna Mai, şi mă voi explica la timp.

90

Coperta II: aceeaşi cruce a intrării în biserică şi în nemurire. Fereastra de alături uneşte lumina din interiorul lăcaşului cu cea din afară, pe toate cuprinzându-le chipul solar al sfinţilor; în centrul coperţii se află obştea mânăstirii, cu Părintele între ucenicii, majoritatea tineri. Imaginile Părintelui sunt reluate în interior, pe pagina fiecărei luni, însoţite de un citat - ghid - apoftegmă - convingere nestrămutată a Părintelui Iustin Pârvu.

Ianuarie/Gerar

“Să fii aspru numai cu tine însuţi, iar cu altul îngăduitor”, ne învaţă Părintele, vesel, încrezător în sensibilitatea românilor şi dorul lor de a reveni la drumul cel bun. Prima parte a apoftegmei trimite la introspecţia socratică, adeverind realitatea universală că în forul nostru intim avem mereu ceva de reconstruit, consolidat, termenul “aspru” arătându-ne şi calea: asceza, canonul, trezvia; îngăduitor cu alţii pentru a nu crea relaţii de respingere, de discordie, izolându-te, acoperindu-te de critici, de ocoliri. Îngăduinţa în cazul de faţă înseamnă înţelegerea aproapelui, dragostea în slujba comunicării şi comuniunii.

Stilul de viaţă al Părintelui Iustin Pârvu este exemplar. Bunătatea lui e reflectată în blândeţea care te face să te duci cu inima deschisă la el, cu convingerea că te va înţelege, uşurându-te de greutăţi psihice, făcându-te

91

să pleci luminat, tu însuţi simţind că poţi răspândi lumină.

Februarie/Făurar

În această imagine părintele, la vârsta patriarhilor biblici, are în preajmă un gard şi în spate brazii cu vitalitatea şi verticalitatea lor. Privirea cam încordată scrutează vremurile, ofurile lumii şi ale Neamului Românesc cu care e într-o continuă contopire: “Eu sunt rupt din acest popor şi trăiesc aşa ca să mă împletesc cu durerile oamenilor”. Parcă-l descoperim pe Eminescu destăinuindu-se pentru eternitate: “Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.” (v. Mira)

Această în conştiinţă obârşie este generatoare de etnicitate, demnitate şi te convinge că nu eşti la discreţia vântului “pareille à la feuille morte” (Verlaine, Chanson d’automne). Durerile oamenilor de care vorbeşte Părintele sunt “marea de amar” pe care sursa luminii o ridică din viaţa lumii pentru a-i reda bucuria de a fiinţa.

Părintele se împovărează el însuşi cu durerile semenilor confirmându-l pe Seneca: “homo res sacra homini”, marele filosof roman, prieten de idei al Sfântului Apostol Pavel, şi amândoi victime ale tiranului Nero. În adevăr, omul se sfinţeşte când poate să absoarbă durerile semenilor: dăruire, conştiinţă de altul, dragoste

92

în acţiune umanizantă la destinatar şi sanctificantă la sursă.

Martie/Mărţişor

Părintele, un Zalmoxis binecuvântând… Complementul direct al acţiunii nefiind vizibil, putem înţelege că poate fi un credincios, dar şi glia străbună de care părintele se simte legat cu fiecare vibrare a cugetului său, cu fiecare moleculă a fiinţei sale, deşi putem crede că pot fi şi părticele din moaştele martirizaţilor din închisori ca Aiud, Gherla, Baia Sprie, Periprava, pe unde a ajuns după ani şi ani simţindu-le paşii plutitori ca ai Mântuitorului pe valuri când îl îndemna pe Simon Petru să vină la El. Şi Părintele îndeamnă: “Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră”. Este un sfat. Un îndemn. Un imperativ de suflet, care trimite la anii ce întunecă orizontul viitorului, norii fiind nevolniciile care acaparează societatea tot mai secularizată, mai înstrăinată, mai dihonită şi mai ahtiată după însuşirea, difuzarea, înpământenirea atâtor rele perfide, cinice, agresive. Libertinajul deşănţat – poartă deschisă spre decăderea umană, sub orice norme de sănătate bio-spirituală. Ieşirea din marasm se face prin lupta cu neputinţele noastre, cu lenea, devierile de comportament, şi atâtea slăbiciuni care ne tulbură cerul sufletului nostru. A te introspecta înseamnă a da un ajutor şi altuia s-o facă. În Rai nu se intră de unul singur.

93

Aprilie/Prier

Părintele, îngândurat, mâhnit de câte se petrec în ţara lui, în lume şi în sufletul omului, ţinând cu hotărâre la piept Sfânta Evanghelie, puţin adus de spatele purtător de atâta responsabilitate, care îi face şi mai hotărât pasul, rosteşte: “Eu aşa am mers, cu Evanghelia în faţă şi cu naţiunea în spate”.

Consecvenţa, durata, măsurarea acestora cu viaţa e o garanţie a trăirii în Adevăr şi Virtute, o axiologie înainte-mergătoare: Evanghelia, cuvântul lui Dumnezeu în trei ipostaze, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi poporul într-o unitate de spaţiu, limbă, creaţie şi ideal, organizat statal, unitar, independent şi suveran.

Pe această axă oricine poate vieţui şi convieţui în siguranţă şi prosperitate, fructificând deplin darurile pe care i le-a dat Dumnezeu şi pe care Avva Iustin le-a pus în operă cu vrednicie, bună-credinţă şi înţelepciune.

A avea deasupra capului Providenţa, a te simţi apartenent la un neam care a dat atâţia sfinţi şi martiri, cum poţi să suferi de însingurare şi de teamă?! Cum să mai uiţi confierea lui Ionel Moţa care n-a putut nicicum să mai stea când a văzut că, în Spania, bolşevicii “trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Hristos. Eu L-am iubit şi am mers bucuros la moarte pentru El”… Şi s-a jertfit alături de camaradul său, avocatul Vasile Marin – Ianuarie 1937, şi jertfa lor luminează împreună cu cea a Sfinţilor Brâncoveni, care au uimit şi întărit Europa

94

creştină. Cum să alungi din memorie convingerile antropologului şi filosofului creştin, Petre Ţuţea, care ne îndeamnă să trăim plenitudinar, fructificând mijloacele teologiei, reflexiei şi armoniei “Eu pentru poporul român mă las împuşcat oricând”, declara înţeleptul, rugându-se cu umilinţă la Dumnezeu şi mărturisind: “În afară de Hristos şi neamul meu mă simt nimic”. Iar cea din urmă rostire a lui a fost: “Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!” Şi are dreptate părintele Bartolomeu Anania că titlul corect al cărţii acestui filosof este “Întru Dumnezeu şi neamul meu”. În acest orizont de concepţie şi viziune nu mori, ci adormi somn biblic, cum spune Radu Gyr în finalul la Iisus mi-a intrat în celulă… “Şi parcă dormisem o mie de ani”, vers care arată cât de fragil şi de grăbit este timpul calendaristic pe lângă cel al spiritului etern.

Prin Dumnezeu şi neam, prin glie şi străbuni, românul se mântuie, se fericeşte trecând peste moartea care devine viaţă veşnică.

Părintele Stăniloae, în cartea sa “Reflexii de spiritualitate a poporului român” (Scrisul Românesc, colecţia Cogito) are un capitol (cap. II) intitulat Contribuţia omului la mântuirea sa prin responsabilitate şi cuvântul creator de comuniune, în folclorul românesc, iar capitolul următor are titlul Dorul după comuniunea cu cei depărtaţi şi ca putere de transfigurare reciprocă a persoanelor umane şi de biruire a morţii, capitole care întăresc în mod minunat adevărul din cuvintele părintelui

95

Iustin Pârvu, însoţitoare ale lunii Aprilie, când ghioceii văd prin zăpadă lumina. Albul și a căror inocenţă şi format de clopot şi potir il fascinau de mic.

Mai/Florar

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu e într-o clipă de odihnă pe prispa nevăzută a timpului… e luna Sfintelor Sărbători (2010): Înălţarea Domnului, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, slobozitorii creştinismului, Pogorârea Sf. Duh (Cincizecimea), Sfânta Treime; o lună “plină”, cu 31 de zile, soare, flori pe câmp şi în grădini, frumuseţi care mărturisesc slava lui Dumnezeu şi bucuria oamenilor ieşiţi la muncile ogorului…

Calendarul de obicei îl ţin deschis la această imagine, a monahului care în strădaniile lui s-a depăşit pe sine, apropiindu-şi neamul de Dumnezeu.

Noi, foştii confraţi de suferinţă în catacombele anchetelor nelegiuitei poliţii politice bolşevice, în penitenciarele şi lagărele disiminate în tot spaţiul românesc din marea închisoare naţională a blestematului partid comunist, nu avem decât să-l urmăm pe Părintele, să-l înţelegem şi ascultăm făptuitor, cu ochii pe sensul ascensiv al catedralelor creştine, pe sensul vertical şi înfrăţit al Coloanei lui Brâncuşi – realizată din simbolurile sicrielor îngemănate vertical ale nesfârşitei jertfe spre transcendent.

96

Sprijinindu-şi odihna în mâinile unite cu unirea reflexiei din ochii care au văzut atâtea diabolisme făcându-şi de cap pe sufletul şi viaţa Bisericii româneşti, pe Sfânta Ortodoxie, cum îi spune Eminescu, “mama neamului românesc” afirmă pentru posteritate remarca: “Nu ierarhii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine” …

Este imaginea care umple de lumina primăverii, a regenerării pe care o doreşte atâta părintele, a şcolirii întru Hristos, a Neamului Românesc.

Frumoasa lui barbă s-a îndesit, s-a albit, descriind înţelepciunea la apogeu, şi parcă spunându-ţi: Nu îndoiala te poate feri de erori, ci tăria credinţei şi lumina înţelepciunii de sorginte divină, te ajută cu calm şi încredere, făcând din tine un ostaş al lui Hristos.

Mucenicii cu care a trecut prin chinurile ce păreau că nu se mai sfârşesc să-i avem in inimi ca pe mamele noastre, care sunt şi ele prin mucenicie trecute, căci atâtea dintre ele au plâns până şi-au pierdut vederea, nemairecunoscându-şi copiii veniţi din iad… Şi după ani şi ani, închizând ochii, pentru a-i vedea cu cei de dincolo de mormânt, în gropile comune care i-au înghiţit plini de rănile schingiuirilor sau ale gloanţelor…

Să încerce oricine empatia intrării în sufletul acestor mame, care cu dragostea lacrimilor, a suspinelor şi a atâtor privaţiuni şi-au crescut copiii de la durerile naşterii la cea a arătării cu atâta iubire, văzând cum îşi ţin ochişorii mereu la ele, parcă spunându-le: măicuţă, ai

97

grijă de mine… Apoi rostind chiar cuvântul, gângurind, vorbind, intrând in sertare, răscolind casa, mergând pe patru puncte de sprijin, întinzând mânuţa la traversarea străzii, nelăsându-i la fereastră, chibrit, cuţit, oalele de pe foc, fiind înţelegătoare cu setea lor de cunoaştere când mai sparg câte o farfurie sau pahar, ducându-i cu drag la Sfânta Biserică pentru Împărtăşanie, la grădiniţă, ferindu-i de nevoi, apoi la şcoala de atâtea trepte, trăind mai mari emoţii decat ei la examene, şi în noaptea groazei cu stea roşie şi ciocan tresărind la bătăile în uşă ale nelegiuiţilor veniţi să-i smulgă de lângă ele când chiar au ajuns liceeni, studenţi şi văzându-i duşi cu pistoalele în coaste şi cătuşele la mâini spre infernul anchetelor, puşcăriilor cu geamuri oblonite şi aer infect pe mâna terorii şi torturilor, a foamei, frigului şi bolilor, al muncilor silnice, unii nemaiîntorcându-se…

Numai la Piteşti şi Gherla, în reeducările satanice acoperite de pedagogia bolşevică a lui Macarenko, au fost schingiuiţi peste 700 de deţinuţi, şi asasinaţi peste 30, dar câţi au dispărut fără să li se mai ştie urma… Şi mamele au îmbătrânit, unele pierzându-şi echilibrul, nonsensurile tulburându-le mintea ca mamei părintelui Iustin, care nu l-a mai recunoscut, la fel ca mama condamnatului la moarte, scriitorul bucovinean George Ungureanu, mamă care de fapt orbise de atâta plans, pentru cei doi feciori şi un ginere înşfăcaţi în duba neagră…

98

Cuvintele Părintelui Iustin au trimitere de fapt la o nesfârşită şi adâncă durere…

Frumoasă, spiritualizată şi spiritualizantă imagine a părintelui în această lună… Parcă văd imaginea unui pom bogat de floare sau rod, şi în adâncul său păstrând durerea agresivităţii oamenilor pe care o converteşte răbdător în cântecul suişului spre spaţiul de preajmă al divinităţii, ca în poezia lui Radu Gyr:

Sunt, Doamne, copt pentru culesNu că-mi simt anii grea recoltă,

Că-mi este inima o boltăDe crengi sub rodul tot mai des

Sunt, Doamne, copt pentru culesSunt numai fructe şi cununi

Cu cât mi-aşez pe trup ruginaCu-atât mi-e sufletul grădină

Care Te roagă s-o aduni

Sunt, Doamne, fructe şi minuniŞi când cu lacrimi Tu mă speli

Mai mult în rod eu pun dulceaţă Să nu mai afli-n el şi ceaţă

Nici vis, nici dor, nici îndoieli

99

Cu lacrimi, Doamne, Tu mă speli,Şi dacă pică tot mai des

Din mine altă creangă frântă,În vârfuri, sus, grădina cântă,

Şi-aşteaptă marele cules…

Sunt, Doamne, copt pentru cules…

Iunie/Cireşar

La o masă părintele îşi scrie gândurile pentru eternitatea românească: „De nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde şi neamul”, filosoful Nae Ionescu completându-l din veşnicie: „Neamul este depozitarul spiritualităţii româneşti în stare să înflorească spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”, si filosoful continuă, în acelaşi ciclu de conferinţe, publicate în Buletinul informativ la Berlin, 1940, sub titlul: Fenomenul legionar: „Neamul este cea mai importantă realitate colectivă, în care trăieşte omul în istorie” (conferinţe republicate la Bucureşti în 1993, cu o introducere de Constantin Papanace, comandant legionar).

Dar această relaţie unitară dintre ortodoxie şi neam este detaliată în cărţile părintelui Dumitru Stăniloae, referitoare la această temă, şi tot în cadrul ei îl întâlnim şi pe martirul filosof Petre Ţuţea, care mereu ne îndemna în conferinţele sale orale să păzim ortodoxia, păzindu-ne sufletele noastre şi fiinţa Neamului. Unitatea

100

dintre Dumnezeu şi neam este indestructibilă. După eliberare şi căderea, oarecum, a comunismului, filosoful scrie în tratatul de Antropologie creştină: „În Biserică afli că exişti”, pentru că „la noi Biserica şi Neamul, afirmă Simion Mehedinţi în Creştinismul românesc, au trăit în deplină solidariate chiar de la început”. Preacuviosul părinte Iustin Pârvu ştie că întărirea ortodoxiei înseamnă asigurarea viitorului colectivităţii naţionale, a Neamului prin care ieşim în lume, cu lumea trăind întru Hristos. Aceasta este axa diacroniei noastre existenţiale. Toate spiritele mari şi creatoare de doctrină socio-naţionale întăresc acest adevăr pe care astăzi îl ocolesc atâţia, din necunoaştere, pervertire conceptuală sau laşitate atitudinală. Aceste mari spirite invocate spre o mai profundă înţelegere a sfatului prevenitor al Părintelui Iustin, sfaturi cu valoare continuă în devenirea noastră, este şi pentru a arăta că Părintele nu face afirmaţii hazardate, izolate, suspectate de neîncredere sau respingere, ci se înscrie, ca orice român absolut, în centrul simţirii, salvării şi demnităţii româneşti. Fără aceste valori axiologice existenţei, circuli prin viaţă ca un nimeni. Am mai afirmat, şi repet: cartea de vizită a oricărui cetăţean e de natură etnică. În ea se înscrie identitatea noastră.

Am citat câteva nume, dar cititorul poate aduce în sprijin toată pleiada excelenţelor româneşti din orice domeniu al culturii noastre, şi va afla sublinieri similare referitoare la unitatea Dumnezeu – Neam. Cine vrea să

101

crească vertical, mă refer îndeosebi la generaţiile tinere, să nu se ia după spiritele fără apetenţă la absolut, la transcendenţă, pentru a nu ajunge în platitudinea anonimatului frustrării, ignoranţei = lene de gândire, complăcându-se în a se târî în viaţă şi societate ca reptilele, fără identitate, fără direcţie, sub bătaia vânturilor, în spaţiul indemnităţii, care nu-i decât al pierzaniei. Istoria naţională ne învaţă că în fruntea Divanului, lângă Voievod, stătea Vlădica, la acea vreme capul Bisericii. Să fructificăm semnificaţia acestui adevăr, şi pasul făcut în viitor ne va fi cumpănit, chibzuit, performant şi apreciat de străini. Vom fi remarcaţi pozitiv ca români.

Drama omului modern constă şi în răcirea relaţională a omului cu biserica. De aici consecinţele nefericirii: sentimentul înstrăinării, însingurării, fricii, tresăririlor care debilitează şi dezorientează fiinţa umană tot mai întunecată, agitată, cârcotaşă, criticistă, înfricoşată, autonomă = paranoică, opacă în gândire, clătinătoare în mers, osificată în ansamblu, dezarticulată în proiecte neoperaţionale, aberante, care se complace în concubinaj şi avorturi, în egoism şi invidie, ură, violenţă, etc...

Goana după modernism, nu modernitate!, generează rebuturi sociale, devieri de comportament, lichelismul şi infatuarea pe care le întâlnim atât de des la maidanezii pătrunşi în mass-media, în parlamente, şi nu de puţine ori şi în funcţii ministeriale, dacă nu chiar în

102

fruntea oraşelor, satelor, statelor, lovind indirect în ce au popoarele mai scump – Biserica si Demnitatea naţională. Forţe ale răului îi împing spre neant, şi parcă nedându-şi seama se recunosc uşor între ei şi se intersprijină, se trag în scaune unul pe altul formând un tot eterogen prin structură şi omogen prin comportamentul egoist şi egotist, punând în cauză însuşi viitorul nostru naţional.

Trebuie recunoscut însă că numărul lor în loc să diminueze, e în creştere. Până când?, se întreabă orice om de bun simţ. Răspunsul îl aflăm tot la Părintele Iustin Pârvu, şi-l repet: până când numărul anilor de dezintoxicare îl va egala pe cel al intoxicării, de care încă n-am scăpat, deşi numărul anilor de la evenimentele din Decembrie 1989 îl depăşeşte pe cel al anilor dintre cele două războaie mondiale.

De la acea dată, în prelungire dezarmantă, am intrat pe seama lupilor în piele de oaie, ca nimeni să nu-i acuze de însemnele roşii, sau că s-au pus pe jecmănit ţara, deschizând legendara Cutie a fermecătoarei Pandora, în care erau înghesuite toate relele lumii, slobozite în societatea românească, au întors ţara pe dos, desfigurând-o, sărăcind-o, îmbolnăvind-o psiho-somatic, făcând din omul mutilat de comunişti fiinţa manipulabilă la cutia de vot, pe o sticlă de ulei leşinat, şi o puică moartă.

Îndemnul părintelui Iustin Pârvu e mai mult decât un semnal de alarmă, şi vom vedea spre final că are motivaţii superlative. Întrucât ortodoxia e legată de

103

neam, şi neamul de glia, de pe care românii dacă ar fi strămutaţi şi-ar pierde fiinţa (v. Dumitru Stăniloae, Reflexii despre spiritualitatea poporului român)

Iulie/Cuptor

Cu ochii mari, peste mai jos neslăbiţii ochelari, ne îndrumă motivat, completiv şi imperativ: „Străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut seva.”

E lesne de observat, că şi în jumătatea de secol comunist românii au fost trecuţi prin foc şi sabie, lipsiţi de tot ce au avut mai scump, material şi spiritual, mânaţi la strunga colhozurilor, în ţarcurile industriei cu severe controale, sentinele şi norme peste puterile lor, hăituiţi zi şi noapte, în sate, oraşe, câmpii şi păduri, împuşcaţi de la distanţă şi de aproape, închişi în penitenciare şi colonii de muncă silnică, în fabricile închisorilor şi în mine, schingiuiţi, înfometaţi şi terorizaţi la scară naţională, deportaţi din locuri natale în Bărăganul cu apa sălcie a fântânilor cu adâncimea la peste 50 de metri, sub ierni stăpânite de crivăţ şi veri toride, pe întinderi rezemate de cer, muncind în gostaturi, la sapă, cărat de produse, indiferent de studii, şi sub necruţătorul cinism al păturicilor tuciurii (v. N. Filimon, Ciocoii vechi şi noi), cu rază limitată de deplasare din care dacă ieşeau, riscau împuşcarea ori întoarcerea în închisoare sau la Periprava braţului Chilia, unde au fost trimişi, în 1958, toţi legionarii din domiciliile obligatorii, acolo ajungând şi

104

Părintele Iustin Pârvu după expirarea comdamnării. Chiar după acest interminabil calvar cei care l-au suportat s-au întărit în credinţă, în dragostea de Dumnezeu şi Neam, indiferent de situaţiile cu care s-au confruntat, chiar dacă au fost nevoiţi să pară că au renunţat la crezul lor, în realitate în forul lor intim, valorile naţionale au rămas neştirbite, şi astfel, la momente oportune, n-au ezitat să-şi afirme românismul lor. Am putea spune că este un miracol să rămâi Om în conştiinţa intimă, trecând prin atâtea şi atâtea încercări dramatice.

Dureros este că, intraţi pe mâna democraţiei, am intrat şi pe mâna nelegiuirilor ei: ignorarea legilor, aplicarea lor strâmbă, debilitarea familiei, a instituţiilor statului, îngroşarea abandonului şcolar, prezenţa la tot pasul a analfabetismului, a corupţiei la scară naţională, a slabei protecţii mame-copii-batrâni, secătuirea resurselor naţionale, risipirea celor care au fost făcute cu truda poporului, sănătatea acestuia pusă în cauză, etc...etc..., românilor le-a rămas doar speranţa vlăguită de pe fundul cutiei citatei Pandora...

Când în parlamentul repetat al ruşinii, limbuţiei, caţavencii în ton sunător şi gol de conţinut concluziv, presimţi, simţi şi constaţi că neamul românesc e la răspântia existenţei lui.

Cum să nu ţii seamă de ce spune cu rost Părintele Iustin: „străjuiţi bine!”, adică staţi de veghe cu atenţie maximă la crenelurile apărării neamului, prinzându-ne cu

105

elanul de cer, de Transcendent, de Providenţă, cu convingerea că mai avem şi noi ceva de spus lumii, din care unii nebinevoitori spun că trăim pe spatele lor, dar cărora trebuie să le răspundem cu măcar două-trei strofe din mai întinsul poem al lui Radu Gyr, cu titlul primului vers, pe care le citez din memorie:

Voi n-aţi fost cu noi în celuleSă ştiţi ce e viaţa de bezne

Şi lanţuri,Gheare de fiare, cu guri nesătule,

Voi nu ştiţi ce-i omu-mpuşcat în şanţuriŞi strâns de cătuşe la mâini şi la glezne.

Ce-i munca de braţe plăpânde, ce-i jugul,Ce-i rânjetul monstru

Cum scânteie osul când frigul pătrunde, Ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde

Să spuneţi aproapelui vostru

În cântec, cu noi laolaltă, trecândPrin oase de gheaţă pereţii,

Voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă,Cum dorul erumpe, cum inima saltă,

Gonind după harfele vieţii...

106

August/Gustar

Luna Schimbării la Faţă a Domnului, a Adormirii Maicii Domnului şi a Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi a câtorva sfinţi români: Sfânta Teodora de la Sihla, a cărei peşteră nu trebuie să ai memorie bună ca să n-o mai uiţi în veci, şi să te cutremuri la vederea stâncilor de deasupra, din preajmă, a chilioarei unui călugăr săpată în peretele stâncii, la înălţime, străjuind bisericuţa cu a cărei întinerire, discreţie, căldură, te contopeşti în dorul de a o lua în inimă, ca purtătoare de avânt, neînfricare, şi înfrăţire cu duhul mânăstirii mai din vale... Tot în această lună, este şi sărbătoarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni, a căror jertfă stă la temelia ortodoxiei noastre, cutremurându-ne la dârzenia credinţei pentru care şi-au dat viaţa.

Contrastul cu românul de acum, îl face pe Părintele Iustin, în aceleaşi veşminte şi cu privirea mai săltată puţin spre sine însuşi, cu blândeţea lui structurală şi fruntea încreţită în concentrarea gândului care îi luminează faţa, chiar cu o predispunere spre surâsul şăgalnic, şi rostirea şoptită: „Prăpăditul ista de român trăieşte de atâtea veacuri în crucificare şi tot nu învaţă nimic.”

Aş spune că românul învaţă mult, dar mai anevoie pune în practică, adică în sensul subtil al formulării Părintelui. Tocmai crucificările l-au învăţat să

107

fie suferitor şi răbdător, dar la limita unde Coşbuc îmi trezeşte memoria şi-s nevoit să repet:

„...Să nu dea Dumnezeu cel SfântSă vrem noi sânge, nu pământCând nu vom mai putea răbda

Când răul ne va răzbuna,Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici în mormânt!”

(Noi vrem pământ)

Desigur, metafora poetului iese din cadrul blândeţii mai ales moldoveneşti, dar e de luat în calcul, nu atât prin cuvintele care le foloseste, ca suport la a exprima tensiunea psihică a unui popor împins, prin nedreptăţi repetate, la dezesperare, cât prin ideea că există o margine a suportabilităţii, dincolo de care apar semnele de întrebare. Încordările tonului suie vertiginos până exprimă treapta de sus a ceea ce poţi îndura şi de unde alternativa dreptăţii poate duce la rezultat pozitiv sau la căderea în abis, adică a funiei de gât, cum tot mai mulţi români, şi nu numai, o folosesc azi, unii cu toată averea pe care o au, şi alţii cu toată sărăcia din care nu mai pot ieşi, dar şi unii şi alţii probând slaba credinţă în Dumnezeu, în rugăciune, răbdare, luptă cu lenea, comoditatea, somnolenţa, sau jena că i se oferă o muncă necorespunzătoare, uitând sau nevrând să ştie că la

108

ieşirea din puşcărie atâţi titraţi, şcoliţi superior, îndeosebi legionari, am fost acceptaţi pe şantiere, la roabă, cărat de materiale cu şalele, descărcări din maşini, făcut de găuri în beton pentru şaltăre şi prize, bătând cu ciocanul ce smulgea mâna, din vârful şpiţului sărind frânturi de beton, bocne, scântei în faţă... munci plătite cu un salar cu care dacă ne acopeream hrana modestă.

Părintele Iustin Pârvu n-a fost scutit de asemenea silnicii. Dar îngerul păzitor i-a stat în preajma rugăciunilor, pe îndelete aducându-l la misiunea din care avea să facă o şcoală de caractere misionare, de credinţă neclătinată.

Staţi de vorbă cu părintele Tudor, de la schitul din preajma Monumentului Crucilor Înfrăţite, de la Aiud, ascultaţi, asimilaţi ce vă spune cu onestitate, bună-credinţă şi voinţa de a lăsa ceva în urmă. Este legionarul fost deţinut politic opt ani, şi ortodoxul de neclintit, ca ucenic al părintelui Iustin, şi căruia nu i-a trebuit mult timp ca să facă din cărare drum, şi alături de părintele Augustin, tot ucenic de la Petru-Vodă, dar mai tânăr şi deopotrivă povăţuitori şi într-una făptuitori.

Două cazuri, din atâtea care dovedesc în frunte cu Părintele Iustin că lumea posibilului e superioară realului (C. Noica, Nae Ionescu), că în modestia sa românul nu se bate cu pumnii în piept clamând în răspântiile istoriei de ce resurse dispune el, dar ştie că elanul, idealitatea, prin plenitudinea lor, sunt superioare.

109

Septembrie/Răpciune

Zile frumoase, cu nopţi mai răcoroase, livezi, podgorii, câmpuri pline de rod. Bucuriile toamnei. Rezultatul vredniciei, dar şi al schimbării de curenţi. Se mai voalează şi vocea, mai şi tuşim. Spre apus soarele devine mai nostalgic, mai predispozant reflexiei.

Părintele, se pare că pe acelaşi prag al timpului şi lumii, prispă sau scaun, e mai pe gânduri, ochii mai mari, tot peste ochelari şi peste viitorul foarte supus incertitudinii...

Poate îi ia cineva un interviu referitor la relaţia noi şi semenii, noi şi lumea, de care uneori ne lepădăm, împinşi de egoism, laşitate, neputinţa de a pune umărul la greul altuia, să ajungă şi el la liman, cum ilustrau legionarii la roaba Canalului morţii, în mine, şi la orice alte munci silnice, ajutând frăţeşte pe cei mai slăbiţi, mai neputincioşi, mai bolnavi, să-şi completeze norma, pentru a nu fi pedepsiţi... Norma! Era piatra de moară ce trebuia spartă = depăşită, pentru a deveni şi mai istovitoare.

Părintele, contemplând omul universului şi ansamblul lumii, înclină să creadă că iubirea prea mare ne face să nu-i mai vedem şi minusul exagerării ei. În sensul acesta conclude: „Iubim prea mult lumea şi patimile ei, de aceea ne lepădăm uşor, cu zâmbetul pe buze.”

110

Cum va fi vremea într-o zi de toamnă e mai greu de spus, când nişte nori sunt gata să împiedice soarele, să tulbure seninul, să încrucişeze curenţii de aer...

Părintele Nicolae Steinhardt, deşi evreu, afirmă în Jurnalul fericirii ( = al mântuirii) că lui îi e atât de drag poporul român, că îi iubeşte şi defectele, care au farmecul lor, scriitorul se gândeşte probabil la ineditul, sinceritatea = autenticitatea, originalitatea, isteţimea lor. Venerabil evreu, cu suflet de român ortodox! Ce simţire sublimă! Nu tolerantă, ci înţelegătoare. Ştiind că perechea primordială a alunecat din paradisul inocenţei prin neascultare, prin gustare din metaforicul pom oprit. Pierzând şi din curaj, şi ruşinat, Adam a incercat să se dea la dos. Ochiul Providenţei, atoatevăzător, l-a adus peste vremi la vedere, ruşinarea lui fiind începutul remuşcării, regretului, pocăinţei, semn că totuşi Stăpânul nu-l abandonează, redându-l vieţii contrastelor, surprizelor bune şi rele, în care să se apere de moarte prin copii, păstrând instinctului procreerii sfinţenia lui, cum spune savantul Nicolae Paulescu, potrivit căruia instinctele sunt de natură divină, atât timp cât sunt în finalitatea lor şi nu a plăcerii = mijloc însoţitor, efect secund care nicicum nu trebuie să devină scop. Când oamenii însă fac din finalitatea instinctului plăcere, inversând adresele, atunci se împovărează de păcat, cum scriu într-un poem:

111

Sensul plăcerii, sensul căderii;Ispitele-şi trag pe o viperă sorţii

Mai încolo de marginea serii Se-ntind hotarele morţii...

(Vol. Un mire în flăcări, ed. Marineasa, Timişoara, 2000)

Apoftegma Părintelui Iustin e cu mai multe chei. Fie că e iubirea, la care se referă cuvioşia sa, e prea subţire, neconducând la legătura monolitică a obiectului adorat, fie că noi nu avem puterea de a iubi cu adevărat, pe Loreley până la identificare cu legendarul luntraş al Rinului, sau ca Dante pe Beatrice, care orientându-l la Rai, unde Virgiliu nu mai putea intra în acest rol ghid, îl încredinţează pe autorul Divinei Comedii Sfântului Bernard. Iubirea ei e sugerată de prima silabă a numelui, silabă cu adresă la sfinţenie, fericire = mântuire > sfinţenie, nu acoperă şi a doua silabă, care, în cazul instinctului procreării, ar corespunde manşonului însoţitor = plăcerea, de atâtea ori devenind cădere în păcat, ca în viaţa celor cinci cetăţi biblice dispărute în sudul Mării Moarte, în fosta Vale Siddim = sărată: Sodoma, Gomora, Adma, Ţeboim şi Ţoar (Bela) (v. Geneza, 14:2), care au atras represaliile divine, cetăţile dispărând în revărsarea de foc cu fum înecăcios, sulfuros şi sărat.

112

Lumea e cuvânt mirific, a cărui radical e comun luminii - în maghiară ambele realităţi lingvistice având acelaşi cuvânt: vilag, articulat o vilag.

Dar Părintele Iustin Pârvu nu spune „Iubim prea mult lumea cu patimile ei”, ceea ce înseamnă că nu e musai ca lumea să aibă şi patimi (îmbolnăviri = defecte). Conjuncţia şi coordonează, dar nu implicit, iminent, structural, căci patimile nu sunt nici pasiuni, nici scăderi, ci, în cazul de faţă, îmbolnăviri ale sufletului. Şi dacă-s boli atunci e explicabil de ce ne lepădăm „uşor” şi „cu zâmbetul pe buze”, că am scăpat neinfectaţi de egoism, invidie, ură, etc..., care sunt îmbolnăviri şi a te feri, a evita, a duce în oglinzi paralele cealaltă lume care nu-i bolnavă, lumea oamenilor credincioşi, generoşi = fac milostenie, a oamenilor de caracter = ein Mann, ein Wort.

Mai putem invoca aici şi dictonul: spune-mi ce iubeşti şi am să-ţi spun de ce ai să mori!, în cazul de faţă lepădarea ar corespunde precauţiei de a te distanţa de moarte, dar şi în cazul evitării îmbolnăvirii, explicaţia îşi are sediul în firea omului, viaţa fiind capodopera lui Dumnezeu. Nu întrerupem comentariile până nu ridicăm o problemă de morală creştină care ne învaţă să ne iubim semenii după puterile noastre şi indiferent de starea lor, respingând ferm ipoteza eutanasierii, care în tot mai multe ţări în diverse procentaje se legiferează, întrucât ajungând în fruntea unui stat un „despot luminat” intitulat în propaganda prealabilă, apoi un dictator şi în

113

cele din urmă un tiran ar extinde aplicarea legii eutanasierii de la bolnavi incurabili la unii adversari ideologici = politici, apoi la întreaga categorie de bolnavi nu numai nevindecabili, şi la masa bătrânilor, prin situaţia lor de improductivi = beneficiari de procente din bugetul statului, şi în număr crescând datorită cerebralizării maşinilor (termenul îmi aparţine şi l-am folosit cu ocazia interpretării unor texte odoblejene = consonantiste referitoare la funcţionarea feed-back-ului – feedfower - feed before), extinderea eutanasierii, repet, intrată în mâna tiranilor ar putea fi extinsă la copiii cu malformaţii, persoane accidentate, etc..., sigur adversari politici!

Ne-am mai opri şi asupra cuvântului lepădării, care înseamnă mai mult decât despărţire, fiind şi întoarcerea spatelui (rucker kehren), ceea ce nu e creştineşte. Dacă despărţirea e însoţită, de cele mai multe ori, de regret, lepădarea sigur e dublată de laşitate, descotorosire, poate chiar şi ură.

Deci în sfera relaţiilor intersociale umane (sunt nevoit să folosesc pleonasmul şi nu sintagma relaţii umane fiindcă de multe ori şi mai ales în lumea afaceriştilor, diplomaţiei, intereselor mafiote, relaţiile sunt inumane), tot mai suspectate, mascate, false, otrăvite, violente, etc..., dialogul empatic e înlocuit cu cel conflictual, uneori contondent, ridicând grave probleme lumii actuale.

114

Oricum sentenţa pentru luna Septembrie are o anume incifrare, oximoronică, cred ca n-a fost scris atent textul pe calculator de ucenicul părintelui. Poate că formularea a fost „Nu iubim prea mult lumea cu patimile ei, de aceea ne lepădăm de ea cu zâmbetul pe buze”. Rândurile mele rămân deschise reflexiilor hermeneutice (on y soit qui mal y pense!).

Octombrie/Brumărel

Timpul contemplării. Părintele Iustin e în odăjdii, după Sfânta Liturghie, la care a pomenit pe toţi cei care au murit apărând fiinţa Neamului Românesc. Sunt martirii:

Morminte dragi, lumină vie,Sporite-ntr-una an de an,

Noi v-auzim curgând sub glieCa un şuvoi subpământean

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,Noi am făcut din voi icoane

Şi vă purtăm pe frunţi cununi...

(Radu Gyr, str. I-IV din Imn morţilor)

115

Şi Părintele Iustin nu ezită convingerea: „Mormintele martirilor vorbesc peste veacuri de ceea ce este românul”. Le şi îi poartă în inimă şi rugăciuni, trăieşte cu martirii, căci cu ei şi-a împărţit calvarul şaisprezece ani, şi după aceea în marea temniţă a României comuniste, cu ei îşi împarte greul din suflet când vede că oamenii se îndepărtează sau se apropie formal de Dumnezeu „fără efecte concrete în viaţa şi inima lor”, îi răspunde părintele Iustin directorului revistei naţionale Rost, Claudiu Târziu, ajuns la Petru-Vodă după o lungă şedere la rând, şi tot lui îi răspunde cel mai puternic om duhovnicesc, cum îl numeşte părintele Gheorghe Calciu: „Azi românul e mai degrabă ca un om lepădat de soartă, a ajuns mână ieftină de lucru, slugă la bogaţii lumii, adeseori înstrăinat de sine şi de ai lui, pierzând legătura de Neam”. Un neam trebuie să existe într-o unitate, într-o continuitate, să fie legat de o iubire, să fie luminat de o credinţă. Noi stăm tot mai prost şi cu tradiţia, şi cu unitatea, şi cu iubirea, şi cu credinţa. Ne paşte uitarea, ne macină dihonia, sminteala, deznădejdea. De aceea trebuie rugăciune multă, trebuie redescoperită cu adevărat viaţa întru Hristos, că în El e unitatea, dragostea şi adevărul” (din interviul apărut în Puncte cardinale, nr. 3/183, Martie 2006, p.16).

Trăirea în Dumnezeu cu cei dragi îţi dă armonie şi vigoare, îţi dă claritate şi spor gândurilor şi certitudinea că trăieşti cu rost viaţa. Părintele se uită adânc în istoria noastră, vitregită şi mai ales în ravagiile

116

făcute de „calvarul comunist şi neo-comunist... Sunt acum vremuri de mare zbucium... Ne apasă foametea, sărăcia, plecarea tinerilor după o bucată de pâine, ba chiar a intelectualilor noştri, expuşi la cele mai umilitoare ascultări şi munci... Nu vedeţi că am ajuns cerşetorii Europei şi ai lumii întregi...?” (Ibidem)

Dar părintele, trăind poverile neamului de sub această stâncă a istoriei, nu oftează, ci le ia ca pe nişte încercări, „ca un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cât un popor este mai încercat, cu cât este mai supus la impilări şi ispitiri de tot felul, cu atât poporul acela are şansa de a fi mai înţelept şi mai destoinic în a învinge iadul. Să ne rugăm la Dumnezeu să învăţăm din încercări, să ne călim în suferinţe, căci răbdarea până la capăt e mântuitoare, după cuvântul ui Hristos.” (Idem)

Aşa trăind, aşa gândind, Părintele Iustin are în neclintirea sa certitudinea că ne cuminecăm cu suferinţa martirilor a căror oseminte rostesc peste vremuri adevărata faţă a Neamului Românesc.

În dialoguri, Părintele de atâtea ori, se întreabă ce ar fi fost el fără suferinţa prin care a trecut în închisori... şi simte ca părintele Dimitrie Bejan – martirul din lagărele siberiene, şi deţinutul politic din închisorule comuniste, că „noi trăim şi ducem în sufletele noastre mirul fraţilor celor care au murit” (Amintiri din captivitatea de la Oranki).

117

Nimeni nu poate nega că vigoarea creştinismului, veşnicia lui, este asigurată de osemintele celor martirizaţi, celor jertfiţi în chinurile tiranilor. Nicoleta Nicolescu, şefa cetăţuilor legionare, după schingiuirile groaznice ale politiei carliste a fost aruncată în cuptor de vie. Un caz din miile şi miile de luptători şi luptătoare pentru Hristos, Mântuitorul nostru şi al lumii. Altă cale de salvare în afara dragostei nici nu există. Numai dragostea faţă de Dumnezeu, semeni şi planetă ne poate salva, viitorul fiind numai al convieţuirii, al conlucrării. Dragostea este apa vie fără de care sufletul lumii şi trupul ei se vor usca. Martirii închisorilor şi ai tuturor fronturilor pentru Dumnezeu – Neam – Glie sunt o garanţie a investirii noastre în viitor. Întru cinstirea lor, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu a ctitorit această Sfântă Mănăstire de la Petru-Vodă, căci ei sunt scutul de nebiruit al Românilor. Să ne scuturăm de indiferenţă, infatuare, invidie, ca să nu spun ură, şi să ne apropiem cu sufletul şi cugetul curat de aceste oseminte ca fiind ale Neamului căruia îi aparţinem. Unitatea de limbă şi credinţă este fundamentul etnicităţii noastre şi poartă deschisă spre lume şi viitor. „Etnicul este dat natural” (Petre Ţuţea, în Dialoguri) şi omul după natural tânjeşte, după normalitate aleargă, căci în ea îşi află liniştea atât de necesară creativităţii şi împăcării cu sine: omul este singura fiinţă în căutarea unui echilibru spiritual, spune Nae Ionescu în Cursul de Metafizică (Ed. Humanitas 1991, 1928-1929, Bucureşti 1944, tip. R. Cioflec, p. 225)

118

şi echilibru înseamnă stare de armonie, de sănătate şi seninătate, o ieşire din individuaţie în virtualitate, ne spune filosoful, în ceea ce este posibil, visat, dorit de realizat, cu faţa la Dumnezeu, aspiraţia la imanenţă, perspectivă a ajungerii la fericire = mântuire, înveşnicire, condiţia de eternitate fiind „lumea bunului Dumnezeu” (Nae Ionescu – Filosofia religiei, prelegeri 1924-1925). În această stare, aş spune muzicală, a vieţii, poate, în trăirile ei maxime, atinge extazul, şi la acest nivel are loc intuiţia surprinzătoare, absolută, care se identifică cu iluminaţia, graţia, revelaţia, în care subiectul se contopeşte cu obiectul ieşind din anonimat şi efemer prin rugăciunea profundă în care uiţi de trup şi rămâi numai cu spiritul deschis premoniţiei (v. pr. D. Stăniloae, N.Crainic, Nae Ionescu). Părintele Iustin Pârvu ne dezvăluie că nici duhovnicului nu-i este uşor să primească noianul de descărcări apăsătoare de conştiinţă, societatea secularizată, actuală, fiind vorbăreaţă, productivă material, şi secătuitoare spiritual . Omul actual nu este numai îngândurat, este neliniştit, mereu agitat, tensionat, trist în forul său intim, ca toţi lepădaţii de Dumnezeu care recurg la ucideri şi sinucideri. Trăirea în actualitate este un mare risc plin de suferinţe crae sunt de o altă natură decât cele care duc la Cer. Suferinţa ne mântuie dacă e îndumnezeită prin trăire creştină, rugăciune, iubire, milostenie smerită... Numai prin viaţa religioasă = prin jertfă, ne învaţă părintele Iustin Pârvu,

119

ajungem înnoiţi, renăscuţi în Hristos. Există o finalitate mai înaltă decât aceasta?

Noiembrie/Brumar

Părintele Iustin, în odăjdii, citeşte Sfânta Evanghelie, cuvântul-ghid al existenţei noastre. Cuvântul Mântuitorului e pe înţelesul tuturor. Înţelepciunea Cuvântului luminează în universalitate. Esenţa Cuvântului ajunge şi în inimă şi în minte, stări emotive adânci, lucrează la înnoirea noastră, sensibilizându-ne la necazurile aproapelui, la împotmolirile lui. Şi cum ajutorul dat nu întotdeauna se întoarce cu recunoaştere, chiar recunoştinţă, acest fapt îl îndrituieşte pe Părintele Iustin să rostească oarecum îndurerat: „Multe am pătimit eu cu mila asta a mea”...

Sinceritate, mâhnire, nu atâta cât să-i reducă deprinderea de a trăi cu semenul nenorocirea acestuia, şi nu pasiv prin compătimire, cum se întâmplă curent, ci prin ajutor, binefacere, după modelul pe care ni-l dă Dumnezeu atunci când suntem la anaghie şi cerem îndurare, milă, sprijin. Creştineşte este ca chiar unui nerecunoscător trebuie să-i dăm ajutor. În nerecunoştinţa lui stă necazul nostru, şi totuşi îl ajutăm.

Un exemplu: o femeie din Iaşi cu cinci fete şi un băiat, mi se pare al doilea la număr, are o situaţie de familie foarte grea şi e nevoită să se aciueze undeva. Aude de mânăstirea Petru-Vodă, de bunătatea Părintelui

120

Iustin, de mila pentru părinţi şi dragostea pentru copii, şi atâtor neajutoraţi le sare în sprijin.

Lăsând doi dintre copii la nişte bunici foarte receptivi cu iubire de prunci, dar cu posibilităţi reduse, cu ceilalţi copii, biata femeie ajunge la Părintele, îndurător peste marginile firii. Îi vede, îi ascultă şi înţelege această mamă puţintică la trup, slăbuţă, exasperată, şi cu pruncuşorii pe lângă ea, frumuşei, inteligenţi, vioi şi foarte ataşaţi de mama lor credincioasă.

I-a oprit pe toţi. Mama, ca ajutor pe la bucătărie, băiatul ca ajutor pe lângă călugări la treabă, şi ceilalti la joacă prin curte cât e ziua de vară de întinsă, dar toţi copiii prezenţi la toate slujbele. Părintele se bucura sincer că poate ajuta această mamă necăjită şi singură cu atâţia copii.

Intr-o seară, după masă şi slujbă, câţiva copii s-au strecurat în podul unei magazii şi jucându-se cu nişte chibrituri, în neastâmpărul lor, au dat foc podului, foc pe care l-au stins repede călugării, pe copii ducându-i la Părintele Iustin. Faptul era în sine destul de grav. Însă Avva, cu aceeaşi căldură în glas şi privire, le-a spus cu blândeţe să nu mai facă aşa ceva, şi i-a trimis la culcare. La scurt timp însă, părintele i-a mutat mai în vale la o familie, săteanul având gospodăria la poalele muntelui, de unde veneau permanent la slujbe, dar tot de acolo la un moment dat s-au întors la Iaşi, la licee şi mai târziu la facultăţi.

121

Deci, Părintele Iustin i-a cules de pe drumuri şi, cu tot necazul pricinuit, nu i-a pedepsit, nu i-a indepărtat. Acum, trei dintre fetele mai mari au şi ele câte doi băieţi, fiind şase verişori de o frumuseţe, vioiciune, inteligenţă şi dragoste pentru mămicile lor specifice puilor de români de la deal şi munte, şase românaşi în creştere, mergători la grădiniţă şi sărbătorile, la sfintele biserici. Preacucernicii preoţi îi cunosc, le sunt dragi şi îi cultivă creştineşte.

Dar exemplele nu se opresc aici. Cei care vor să ştie mai multe să stea de vorbă cu sătenii de la Petru-Vodă, cu actualul părinte al bisericii din satul lor, care pătruns de lumina viziunilor Părintelui Iustin şi de sinceritatea, onestitatea, sufletul deschis şi smerenia acestuia, asigură unitatea de credinţă ortodoxă din sat, şi toţi ţin legătura cu Părintele Iustin şi complexul mânăstiresc de la Petru-Vodă.

Obştea Sfintei Mănăstiri a crescut de la un an la altul, depăşind cifra de 70, toţi activând pe varii arii ale trăirii în Hristos.

Decembrie/Undrea

Luna a trei mari sărbători: Sfântul Ierarh Nicolae, Naşterea Domnului şi Sfântul Apostol Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Luna bilanţurilor. Luna liniştilor albe şi a bucuriei colindelor, a Naşterii Pruncului Iisus şi, în speranţă, a renaşterii noastre.

122

Părintele Iustin scrutează adânc secolul lăsat în urmă şi pe cel din faţă. Parcă stă de vorbă cu tot Neamul nostru din inima sa şi cu lumea prin dragostea izgonitoare de vrajbă, de izolare şi năduf: „Cei care se luptă să trezească pe fratele lor (semenul, n.n) aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu.”

Iată de ce drumul acesta apostolic îi învăluie în lumină pe mărturisitorii dragostei din casă – familie – societate, şi chiar când suferinţele de nedescris ca durată, intensitate, varietate, satanism au înscris cute pe fruntea părintelui Iustin, lumina din privire e lumina de pe întregul chip = de pe întreaga icoană a feţei, şi ea se reflectă în căldura rostirii din sfaturile, reflexiile coezionare şi atunci când crezi că prin felul tău nu te mai poţi uni cu nimeni.

Similar este şi fenomenul din fizică: lumina = quantă (particulă) şi undă (mişcare) în funcţionalitatea ei degajă şi căldură, ambele prin natura lor cheamă, atrag, adună, polarizează. Doar spiritele demonice, cultivatoare de dihonie, dezagregare, fug de lumină. Nemăsurata putere a dragostei îndumnezeită face minuni, şi e minunat când auzi de creştini de pe alte meridiane ale planetei încredinţând pomelnice bătrânilor călugări, rugători de la Mănăstirea Petru-Vodă, care sunt spiritualizaţi prin trăirea, rugăciunile, viaţa athonită de la această Sfântă Mânăstire.

Cum de la unele mânăstiri, schituri, vin oameni, pun umărul, după puterile lor, şi lăcaşul respectiv

123

înfloreşte, iar la altele cad chiliile pe călugări, zidurile se prăbuşesc pe golurile lor, pomii în grădină se usucă năpădiţi de buruieni, omizi, năduşeală?

Ora et labora! Trezvie, conştiinţă că ceea ce faci legiferezi pentru generaţiile viitoare, vrednicie şi un lucru bine făcut este un mod de mărturisire a lui Dumnezeu, evanghelizarea se vede şi în exemplul oferit prin propria viaţă, trăire, făptuire. Lăcaşurile de închinăciune – biserici, mânăstiri, schituri care înfloresc de la o zi la alta, sunt pline de veselia cetelor îngereşti, care cântă în cerul şi amvonul lor.

La complexul mănăstiresc de la Petru-Vodă simţi de la poalele dealului că lumina duhovnicească te ia în primire, uşurând suişul pantei de aproape cinci kilometri, şi nu-i departe ziua când această localitate şi aceste locuri se vor umple de pelerini închinători la sfintele părticele – moaşte ale martirilor cărora chinurile nu le-au mai îngăduit să-şi vadă părinţii, nevestele, copilaşii, prietenii, libertatea...

Dragostea de Dumnezeu, Neam şi Glie cu care atâţia au murit în inimă o dată cu închiderea neînchiselor pleoape şi răni în veci deschise sub pământul gropilor comune nu stă în Râpa Robilor de la Aiud, ci iese la lumină prin complexul mănăstiresc de la Petru-Vodă, şi prin rodirile lui din ţară, din viziunea şi duhul Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu, pe care chiar când eşti plecat de la el o simţi în suflet ca pe o responsabilitate, ca pe o datorie de conştiinţă, de a-i da imaginea exemplului.

124

Am întâlnit în decursul anilor, după aşa-numita eliberare din detenţie, oameni care au stat închişi câteva luni sau câţiva ani, şi oameni care au fost închişi de la zece ani la peste douăzeci. Constatare: cei cu termene mici de detenţie vorbesc oricând şi oriunde despre suferinţa lor din închisoare, pe care, evident, n-o poţi ignora dar nu poţi să nu te gândeşti la cei care şi-au petrecut tinereţea în detenţie, şi mai mult decât ea, şi care au trecut prin nenumărate schingiuiri, anchete, pedepse în fel şi chip, izolări, greve ale foamei, dar nu-i auzi vorbind de supliciile îndurate, de loviturile primite, de lanţurile purtate, de atrocităţile îndurate şi sângele vărsat. Nu se plâng, nu se jeluie, nu-şi fac o glorie. Nu bat toba. Trăiesc profund adevărul Părintelui Iustin Pârvu, că suferinţa acceptată iniţiatic te apropie de Dumnezeu, te distanţează de nevolniciile lumii.

De ce? Din modestie = smerenie, evident! Dar nu aceasta explică şi comportamentul căruia smerenia îi este structurală şi consecutivă unei educaţii reflectată în sensibilitatea acceptării suferinţei. Explicaţia are rădăcini mai profunde: din momentul în care ştii că suferinţa este motivată de un crez, de o credinţă, subiacent de o ideologie, şi, că prin îndurarea ei te apropii de mântuire, te apropii de Hristos, simţi o căldură în trup şi te întorci în celula sau camera din care te-a luat, după câteva zile, o săptămână sau mai mult de la izolarea cu ciment hârbuit sub tălpi, cu uşa la bază destrămată, ca să poată intra curentul, să simţi gerul, viforul, să te întorci mai

125

uscat dar mai lucid, mai vioi decât înainte de izolarea unde nu ţi s-a dat nici pat, nici rogojină, nici pătură, iar masa redusă la o gamelă de apă, uneori sărată, şi un colţ de pâine, cam 100 de grame, sau de turtoi (mămăligă bătută la scândură şi tăiată în mici pătrate), dacă ţi-o dădea.

Şi astfel, aceşti oameni cu multă şi grea suferinţă sunt mai meditativi, mai introspectivi, şi mai senini în îngândurările lor, care chiar când sunt mâhniţi de răul lumii, de dihonia dintre oameni, rămân egali cu ei înşişi, adică în putere să treacă peste umbra lor; modest îmbrăcaţi, mereu porniţi să facă ceva, şi din ce fac, pe urma lor un altul nu mai are ce face, buni sfetnici, dacă-s preoţi sunt buni duhovnici, spirite milostive, pline de dragoste şi înţelegere pentru slăbiciunile lumeşti, factori coezionari şi, unii dintre ei vizionari, iluminaţi care văd prin om pe cel care ar putea şi ar trebui să fie cu voinţa, credinţa şi fapta la Dumnezeu, de ajutor mereu ca tot nevolnicul să nu se simtă împovărat, însingurat, înfricoşat... Ei sunt consecvent rămaşi ostaşi ai lui Hristos. Ei au ştiut să facă din spinii purtaţi cununi, din lunecări, împiedicări, căderi, suişuri, ca-n Cavalcada lui Radu Gyr:

Eu cad în fiece vâlcea,Las zdrenţe-n fiece scaiete,Julit, mă urc în şeaua mea

Şi plec din nou pe gloaba mea...

126

Sau ca în Metania aceluiaşi poet martirizat:

Din loviturile nedrepteFaguri facă-se şi vin;

Din înfrângeri, scări şi trepte,Din căderi, urcuş alpin...

Părintele Iustin Pârvu este în fruntea acestei lumi trecută prin ani grei de penitenţă, şi care spune fără ocoliş: „Mulţumesc lui Dumnezeu că am trecut prin suferinţa extremă a Neamului Românesc. Fără ea ce aş fi fost? Un preot la datorie, fără să mă pot depăşi”. În această confiere se reflectă un stil atitudinal în care jeluirea nu are acces. Şi dacă uneori mai spune câte ceva din detenţia lui, o face ca povestire şi sursă paideutică pentru alţii. Sau ca istoria să reţină că în realitate ducerea cu răbdare şi credinţă a crucii, primirea loviturilor l-au înălţat în spirit până la iluminare, la intuiţia mirifică de a vedea ce e dincolo de zid, de timp, de omul ajuns în faţa lui să-i ceară un sprijin, o uşurare a greului din inimă sau din suflet, o încredere în viaţă şi propriile forţe orientate spre Divinitate.

Această înţelegere empatică a celui îngenunchiat în faţa lui face să nu-l mai uite şi în mod ziditor să redevină un altul în măsură să dorească să mai vină la Părintele destăinuindu-şi transformările înregistrate.

127

Mă uit şi mă răsuit la imaginea părintelui arhimandrit de pe pagina lunii Decembrie... În ea este aproape un veac de aduceri-aminte: copilul alergând după fluturii gurii de rai din faţa Sfintei Mânăstiri, băieţaşul de pe lângă mama care mergea, cu traista plină de merinde, în liniştea, în aerul sfinţit al mânăstirilor din Carpaţii Moldovei, la hramuri mânăstireşti; biata mamă, căreia i s-au uscat ochii de atâtea lacrimi aşteptându-l să se întoarcă de sub talpa iadului comunist, mama care, acum, de dincolo de mormânt, vede învăluită în bucuria lui Hristos şi a unui soare care nu mai apune, ctitoriile Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu, a atâtor împliniri în sufletul celor uşuraţi de diversele şi numeroasele poveri în suişul către Hristos de către binefăcătorul duhovnic căutat, iubit de mii şi mii de români ce îl vor urma şi când el va fi plecat din această lume a contrastelor, acolo unde Providenţa îi va mângâia fruntea „grea de amintirea atâtor oseminte şi morminte” (v. poezia citată mai înainte).

* *

*

128

Trăirea pe coordonate româneşti

Din caracterizarea pe care părintele Dumitru Stăniloae o face poporului român subliniem: „Un popor răbdator, milos, comunicativ, prietenos”, „pătruns de legea strămoşească, în fapt ortodoxia”... „fundamentul tuturor legilor sale de viaţă". Acestea-s chiar atributele care-l definesc pe Părintele Iustin.

Dar ele nu sunt tot. Mai e ceva, şi tot esenţial: spiritul combativ al Părintelui. Prin trăirea sa profund ortodoxă şi neaoş românească antena de detecţie a spiritului său a ajuns la o asemenea sensibilitate încât sesizează la timp orice capcană întinsă Neamului Românesc, orice lovitură ocultă i se pregăteşte. El ia atitudine nu numai împotriva gay-ilor, ecumenismului administrativ, tăvălugului globalist, revărsării deşeurilor destrăbălării în România, a destrămării familiilor prin plecarea unor membri în lume după o pâine, să zicem, mai bună, dar de cele mai multe ori spiritual,national, mortală.

Astfel când a apărut problema cipurilor RFID, al „lucifericului electronic”, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu a luat ferm atitudine, explicând, multiplicând, difuzând printr-un comunicat-circulară pericolul care ne paşte ca oameni şi naţiune. Mai mult decât atât, a trimis prin ţară monahi viguroşi intelectual şi de profundă trăire ortodoxă ca să explice oamenilor datoria creştină de a

129

refuza implantarea cifrei satanice, 666 şi care ar confirma supunerea poporului acţiunii diabolice întâlnită în Apocalipsă.

Concomitent, această comunicare a fost însoţită de documentaţia ştiinţifică explicativă, realizată de părintele Filoteu Bălan, pe 4 pagini-coli, el fiind monahul care se îngrijeşte de sectorul cultural al mănăstirii Petru-Vodă.

Consider că este bine să reproduc aceste documente scrise cu sufletul său vizionar şi mereu atent la pericolele ce se întrevăd pentru spiritul omului în general şi al românului în particular de către Părintele arhimandrit Iustin Pârvu, documente reluate în diverse interviuri apărute şi-n unele ziare şi reviste, dat fiind valoarea lor şi necesitatea cunoaşterii lor de către români.

A. Este vremea muceniciei!Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de

130

este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice- dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cuimpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13:16-17).

131

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnzeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

132

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru est emai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor –ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predata ceastă tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de atădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea- şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre, închisori şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia esre destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are

133

câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate –ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac sectarii? – „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei- păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, şi tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noltri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii ăn casă: „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face si glume pe seama ta. Deci dacă preotul

134

nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an,sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor –de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este ăn Ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.

Dar o să plinim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea mici oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a

135

primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduilala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră –în care să ne creştem copiii în duhul acesta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice-stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest

136

text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru-Vodă, 14 Ianuarie 2009 Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith Arhimandritul Iustin Pârvu

Textul explicativ al părintelui Filotheu Bălan:

B. Ce sunt cipurile?2

Cipurile RFID3 sunt o creaţie tehnologică recentă, menită iniţial să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine. În general, ele sunt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor şi alte operaţiuni electronice) conectat la o antenă miniaturală, putând fi aplicate pe diferite obiecte. Dispozitivul cu antenă poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sunt de două feluri, 2 Materialul care urmează a fost alcătuit folosind în principal sursele puse la dispoziţie de Electronic Frontier Foundation şi de CASPIAN. Două organizaţii din SUA care se luptă pentru libertatea individuală în faţa măsurilor de urmărire şi control electronic impuse de guverne.

3 Prescurtare de la Radio Frequencz Identification Device.

137

active şi pasive, după felul construcţiei lor; astfel, cipurile active sdunt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanţă de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sunt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un câmp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdată imposibilă la distanţe mai mari de 10 metri. Când un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reacţionează transmiţând datele către cititor. Dacă iniţial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putând stoca mult mai multe date decât codul de bare, în ultimii ani mai multe firme producătoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri şi pentru alte aplicaţii, precum acte de identitate, carduri de sănătate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers până acolo, încât, invocându-se anumite situaţii excepţionale, să se urmărească implantarea unor astfel de cipuri în corpul uman.4

Experimentele au început cu implantarea la animalele de casă, pentru a fi mai uşor recuperate în cazul rătăcirii lor, şi au continuat cu câteva cazuri umane particulare. „Avantajul” implantului electronic este acela că cipul ar putea fi alimentat în permanenţă de căldura corpului uman, transformându-l în cip activ, deci detectabil de la

4 Până acum cunoaştem cazurile a aproape 16 politicieni şii oameni de afaceri din Mexic, mai mult de 300 de persoane implantate în SUA de firma Verichip Corporation, câteva zeci de copii din Columbia, câteva zeci de oameni de afaceri din Spania şi mai multe zeci de deţinuţi din Marea Britanie.

138

mare distanţă. Deocamdată cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive. Din datele pe care le deţinem la momentul de faţă (2009, Ianuarie) profresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite chip/mu chip) până la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc câteva miliarde de astfel de cipuri pe an, preţul lor fiind, în medie, puţin peste un eurocent. În cele ce urmează descriem câteva din avantajele şi dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesaţi, materialele pe această temă fiind extrem de puţine în limba română.

Avantaje ale cipurilor RFID:

1. Dată fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alăturarea lor unui produs face posibilă identificarea rapidă şi reducerea timpului petrecut de clienţi şi de vânzători la cumpărarea respectivului produs. Cititoare speciale ajută la identificarea şi evaluarea corectă într-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumpărate de un client fără a mai fi nevoie ca vânzătorul să le treacă pe fiecare în parte prin faţa cititoarelor de coduri de bare. 2. Prezenţa cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor îmbunătăţeşte vânzările anumitor produse, administratorul ştiind cu precizie ce anume s-a

139

vândut şi în cât timp.Astfel se pot elimina timpii morţi până la refacerea stocului în cazului epuizării unui produs şi nevoia personalului care să supravegheze rafturile de produse.5

3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de producţie la punctul de desfacere elimină posibilitatea dispariţiei substanţelor periculoase sau cu folosire specială şi permite identificarea oricărei încercări de sustragere a lor. 4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea ieşi de sub stricta supraveghere.5. În diferite sporturi desfăşurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multă precizie timpul parcurs până la timpul de sosire.6. Prezenţa cipurilor pasive în paşapoarte6 a fost considerată o experienţă pozitivă de către guvernele ţărilor care le-au introdus până azi7, pentru îmbunătăţirea controlului asupra cetăţenilor lor care călătoresc peste hotare. Anumite ţări permit nu doar citirea respectivului

5 Cu adevărat despre aceasta vorbeşte şi Sfântul Apostol Pavel în prima sa Epistolă către timotei: Iar cei ce vor să se îmbogăţească, cad în ispite şi în curse, şi în pofte multe fără de socoteală şi vătămătoare, care confundă pre oameni în pieire şi în pierzare. Că rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de argint, pe care unii poftindu-o au rătăcit din credinţă, şi s-au pătruns cu dureri multe. (6:9-10)

6 Conform standardului ISO 14443, care specifică obligativitatea lipsei de contact fizic a cipurilor din paşapoarte şi specificarea prezenţei acestora pe copertă.

7 Malaiezia în 1998, Irlanda, Japonia, Pakistan, Germania, Portugalia, Polonia, Spania în 2006, Marea Britanie, Australia şi Sua în 2007, Serbia şi Korea în

2008, România în 2009.

140

cip la ieşirea/intrarea în ţară, ci şi stocarea acestor date în cipul RFID din paşaport.

Dezavantaje ale cipurilor RFID:

1. Codul de bare de pe majoritatea covârşitoare a produselor aflate azi pe piaţă conţine explicit numărul 666, cu trimitere directă la pasajele din Apocalipsă referitoare la numărul numelui fiarei. Înlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comerţ nu a fost niciodată adusă la cunoştinţa publicului ca pe o cucerire ştiinţifică cu care pe viitor vom reuşi să scăpăm de numărul 666 de pe cumpărăturile noastre. Dimpotrivă, cu mult mai grav chiar, prezenţa obligatorie a cipurilor în documentele de indentitate personală şi pe majoritatea produselor de pe piaţa viitorilor ani, adică atâ la cumpărător, cât şi la produsul cumpărat, ne trimite automat cu gândul la versetul 13:17 din Apocalipsă: ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnu, sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Până astăzi nici una din firmele producătoare de cipuri RFID nu a făcut dovada lipsei numărului 666 din memoria acestor cipuri pe care unii le vor obligatorii şi în actele de identitate din România. 2. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricât de criptate ar părea, pot fi sparte într-un timp extrem de

141

scurt. Conectarea acestor informaţii cu anumite baze de date publice din câteva ţări poate oferi în câteva minute toate informaţiile vitale despre persoana căreia i se scanează (cu ştiinţă sau fără!) un document personal prevăzut cu cip RFID. Din acest moment, posesorul de buletin / paşaport / carnet de conducere / card de sănătate / card de credit8 care conţine cip devine cea mai uşoară pradă în faţa oricui are un cititor de cipuri RFID şi un calculator. Pretextul eliminării terorismuluipentru impunerea acestor cipuri este nimic altceva decât praf în ochi, orice terorist cu o minimă dotare electronică putând dispune după bunul plac de informaţiile obţinute atât de uşor. Cu atât mai rău se întâmplă în cazul în care anumite state caută să-şi impună controlul total asupra cetăţenilor lor. Se va şti în orice clipă unde suntem, cu cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm, ce am cumpărat şi în ce cantitate. Practic libertatea va deveni un mit, o frumoasă amintire de pe vremea părinţilor noştri. 3. Prin prezenţa cititoarelor de cipuri RFID în toate automobilele produse de marile firme auto din 2005 până azi, în trenuri, autobuze, avioane, magazine, gări, metrouri9, şi pe principalele artere de circulaţie s-a început deja impunerea controlului total asupra omenirii.

8 Firma MasterCard a scos cipurile RFID de pe cărţile sale de credit în urma constatării unor fraude cu mult mai mari decât cele existente până la

introducerea lor. 9 Spre exemplificare, metroul din Moscova a introdus aceste cititoare pentru prima dată în Europa în anul 1998.

142

4. Dimensiunea de astăzi a acestor cipuri le face să fie practic imposibil de detectat cu vreunl din simţurile omeneşti. Necesitatea hranei şi a îmbrăcămintei va face ca nimeni să nu poată sta departe de sistemul electronic de control total.5. Unicitatea fiecărui cip RFID face ca orice document personal şi ca absolut tot ce se vinde şi se cumpără să poată fi monitorizat cu mare precizie. Prin efectuarea plăţii unui produs prevăzut cu cip nu se dezactivează cipul ci aceasta continuă să rămână veşnic funcţional.6. Cantitatea imensă de date cerută de o astfel de dezvoltare a industriei cipurilor RFID face absolut necesară existenţa unor gigantice baze de date unde se vor stoca informaţiile de pe cipuri, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Conectarea acestor baze de date cu bazele de date personale aflate în evidenţa statului sau ale unor terţe companii duce la controlul total asupra individului. 7. Cititoarele de carduri pot fi ascunse în orice tip de material, introducerea lor în uşi, pavaje, podele, rafturi, tejghele, făcând imposibilă cunoaşterea momentului în care cineva a fost scanat. 8. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor.

143

Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID.10

9. Cipurile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac să explodeze, în cazul implanturilor provocând dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de radiaţii.10. Cipurile implantate nu au stabilitate în ţesutul implantat, de multe ori, în urma mişcărilor organismului migrând din locul unde au fost implantate şi necesitând intervenţii chirurgicale. De asemenea, ele, ăn foema în care există astăzi, se pot sparge în interiorul ţesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol. 11. Anumiţi bolnavi din câteva spitale au primit implanturi cu cipuri RFID fără să îşi dea acordul şi fără să ştie de ele. Astfel s-a întâmplat la clinica de bolnavi Alzheimer West Palm Beach din Florida, începând cu anul 2007. astfel de cazuri de pot generaliza, mai ales sub presiunea unor legi sau în cazul unor situaţii extreme precum starea de război. 12. Posesorii de animale de casă au fost obligaţi în Portugalia, Noua Zeelandă, Singapore, Bangkok, şi câteva state din SUA să îşi implanteze la animalele de casă cipurile RFID. De asemenea, de câţiva ani buni şi posesorii de vaci, oi, capre, din România, sunt obligaţi să 10 Albrecht, K. „Microchip-Induced Tumors in Laboratorz Rodents and Dogs: A Review of the Literature 1990-2006.”

144

ataşeze un astfel de cip RFID tuturor animalelor producătoare de lapte, fără vreun motiv raţional.13. Vigilenţa celor ce sunt chemaţi să verifice autenticitatea actelor va scădea foarte mult, de vreme ce un astfel de cip va certifica datele înscrise şi fotografia din paşaport, determinând autorităţile să se încreadă în puterea cipului de a nu fi falsificat. Cercetări recente11

arată că extragerea şi chiar falsificarea datelor din cipul RFID din paşapoarte este cât se poate de simplă pentru cineva cu minime cunoştinţe în domeniul informatic.

Mica trecere în revistă de mai sus trage un semnal de alarmă asupra raţionalităţii existenţei cipurilor RFID în actele de identitate din România. Nu au trecut nici 20 ani de când fraţii şi părinţii noştri din românia au murit cu nădejde în suflet strigând: “Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”. Din Ianuarie 2009 a început, cu o grabă suspectă, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva din România să cunoască în detaliu toate datele stocate pe cip. Ni s-a spus doar, fără a putea verifica în vreun fel, că vor fi stocate datele personale, imaginea feţei şi a două amprente digitale. Dacă amprentarea unora dintre cetăţenii români din Italia ne-a umplut de indignare pe toţi, la doar câteva luni după această idee care nu s-a pus în practică nu a fost nici o reacţie din partea nimănui la

11 http://omroep.vara.nl/tvradiointernet_detail.jsp?maintopic=424&subtopic=38690 şi http://www.theregister.co.uk/2006/cloning_epassports/

145

ideea amprentării obligatorii a celor ce vor să-şi facă acum paşaport sau carnet de conducere.

Putem spune fără să greşim că primirea actelor electronice înseamnă şi nevrând asocierea numărului 666 cu datele de identitate personală, cu numele propriu şi cu fotografia personală, cu alte cuvinte cu chipul lui Dumnezeu, călcând cuvântul Sfântului Pavel: Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfânt ce locuieşte întru voi, pe care îl aveţi de la Dumnezeu, sşi nu sunteţi ai voştri? Că sunteţi cumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corintheni 6:19-20) şi aducând pedeapsa scrisă în cartea Apocalipsei: Şi al treilea înger a urmat lor, zicând cu glas mare: Oricine se închină fiarei şi chipului ei, şi ia însemnare pe fruntea sa sau pe mâna sa, şi aceasta va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în paharul mâniei lui, şi se va chinui cu foc şi cu piatră pucioasă înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui ei. (14:9-11) De asemenea: Şi am auzit Glas mare din Biserică zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi vasele mâniei lui Dumnezeu pe pământ. Şi s-a dus cel dintâi, şi a vărsat vasul său pe pământ, şi s-a făcut rană rea şi mare în oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei. (16:1-2)

146

S-a încercat să se spună că nu aceasta(cipul din paşapoarte şi permisele de conducere) este pecetea din Apocalipsă, pentru că nu este pe mână şi nici pe frunte. Dar nu este nevoie să fie, de vreme ce sistemul electronic batjocoreşte prin asocierea numărului fiarei, 666, chipul lui Dumnezeu din noi şi numele primit la Sfântul Botez. Să stăm drepţi în faţa autorităţilor statului care ar trebui să ne apere drepturile, nu să ni le restrângă, şi să cerem să ni se garanteze prin lege libertatea pentru care fraţii şi părinţii noştri au plătit preţ de sânge. Sa le aducem aminte că şi cei care ne conduc vor da socoteală pentru această mişelească încercare de înrobire a poporului creştin ortodox. Să mărturisim cu preţul vieţii sfânta credinţă ortodoxă, ca să ne învrednicim şi noi de răsplata făgăduită mărturisitorilor Ortodoxiei:

Şi am văzut scaune, şi au şezut pe ele, şi judecată li s-a dat lor, şi pe sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus, şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, şi care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, nici nu au luat semnul pe fruntea lor. Şi pe mâna lor; şi au vieţuit şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilalţi morţi nu au înviat până nu se va sfârşi mia de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânteste cel ce are parte întru învierea cea dintâi; peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani(Apocalipsa 20:4-6)

În spiritul acestei curajoase luări de atitudine, prezentăm şi alte câteva luări de poziţie faţă de “luciferul

147

electronic” care ne arată că tot Biserica este prima la datoria vegherii la sănătatea spirituală şi biologică a Românilor.

C. Ecouri mobilizatoare: Pr. Prof. Dr. Mihai Valică – Facultatea de Teologie Ortodoxă

“Dumitru Stăniloae”România-un posibil loc de început al

pecetluirii apocaliptice

Din Ianuarie 2009 a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi premise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără reserve la spaţiul Schengen, prevăzut pentru 2011, şi executând cu multă râvnă directivele UE, România extinde procedeul şi la alte documente personale cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie.

Cu binecuvântarea IPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de comunicatul Părintelui Iustin Pârvu din data de 14.01.2009.

Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Iustin atenţionează cu duh profetic, de

148

pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport, ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”, deci nu derularea însăşi a profeţiei;

Nu acţiunea cipurilor biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrăjmaşului”. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar odată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic şi mental acţiunea finală: pecetluirea;

În acest context, Părintele Iustin îndeamnă credincioşii să fie vigilenţi şi dacă e nevoie chiar jertfelnici să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte;

El recunoaşte că nu este de datoria sa, să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi din dragoste pentru neam şi Biserică trage un semnal de alarmă, considerând că acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesului de pecetluire.

Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vor să marcheze acest

149

lucru şi vor să spună că, dacă acum când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu;

Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect, nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Iustin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cipurilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă.

Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referitoare la cipurile biometrice:

Regulamentul Consiliului europei nr. 2.252/2004 dă recomandări şi detalii tehnice privind cipurile biometrice, însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acrivie tehnică şi obedienţă România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernamentarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008, HG 1566/2008, OG 207 din 04/12/2008.

Acţiunea cipurilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov de la 1 Ianuarie iar până în

150

Iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric din toată ţara.

Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cipul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere, etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare mass-media corespunzătoare.

Pentru 1 Ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor! Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie, a ceea ce trebuie scris si ceea ce ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză, etc.

Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21 Noiembrie 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6

151

luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autorităţilor competente. Îngrijorător este faptul că, nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor. Până în prezent, doar Asociaţia Civic Media a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membri „justiţiari” ai societăţii sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli... Scopul cipurilor RFID

Anunţate deja de doi ani, paşapoartele biometrice conţin imaginea facială şi amprentele deţinătorului. Cerute de Statele Unite, paşapoartele vor fi emise în premieră de România, în ciuda faptului că unii experţi, susţin că este nevoie de doar patru ore pentru a decripta informaţiile de pe cip. Cipurile RFID sunt menite să înlocuiască codul de bare de pe produsele din magazine şi să controleze “pozitiv” individual, cu intenţia de a-l proteja şi în scopul creşterii gradului de securitate al acestuia, însă nu s-au luat în seamă în mod real şi pericolele şi vulnerabiluitatea sistemului. Componentele şi alte

152

operaţiuni electronice ale cipului biometric sunt deja mediatizate şi se găsesc pe larg în literature de specialitate. Informaţiile din memoria cipului pot fi citite de către orice cititor, nu doar de către cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricât de criptate ar părea, pot fi sparte într-un timp extreme de scurt (cel mult patru ore) şi chiar falsificate. Controlul total asupra cetăţenilor. Se va şti în orice clipă unde suntem, cu cine suntem, tranzacţiile financiare, rutele de călătorie, timpul petrecut în anumite locuri şi alte date, ce vor fi folosite după bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Cipurile nu pot fi detectate de simţurile fiziologice sau percepţia umană. Deci nu vor putea fi evitate. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Ţesutul cancerigen a apărut întotdeauna în jurul cipului RFID. Cipurile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaţii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Cel care va refuza cipurile din diferite motive, va fi lipsit de serviciile publice, care cer o identificare la baza de date, generând astfel o izolare şi înstrăinare socială. Cipurile sunt o sursă de informaţie gratuită pusă la dispoziţie pentru serviciile de spionaj la toate nivelurile, iar datele personale pot fi deturnate în diferite

153

scopuri sau făcute public fie din neglijenţă fie intenţionat. Cipurile biometrice pot avea avantaje pe termen scurt, dar pe termen lung pot fi un pericol real. Ele compromit metodele existente de securitate pe baza celor 2 elemente introduce, folosind presupunerea că ele nu sunt accesibile publicului, nici măcar în mod criptat. De exemplu dacă ai o bază de date cu amprente şi pentru a intra în sistem este nevoie de amprenta unei personae, nu trebuie să fie persoana acolo, poţi să iei din baza de date a poliţiei amprenta ei. În mod paradoxal cipurile biometrice diminuează siguranţa unei ţăti. Ele permit accesul pe baza paşaportului altcuiva, fără a fi nevoie ca el să fie de faţă. Nu te mai verifică nimeni fizic, totul se bazează pe sistem. De aceea, expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar reprezintă o acţiune, fie inconştientă şi iresponsabilă, fie de trădare a propriilor cetăţeni. Serviciul 112 permite găsirea locaţiei telefonului. Oricând te poate localiza fără să apelezi, numai datorită faptului că telefonul primeşte semnal. Acelaşi lucru se poate extinde la cipurile RFID. Evidenţa strictă a vieţii personale la toate nivelurile, elimină şansa sau o neputinţă de plată, de exemplu faţă de o bancă. Cazul americanilor cu dosar financiar. Dacă uiţi să faci o plată, eşti catalogat ca rău platonic toată viaţa. Nu mai primeşti un împrumut, niciodată. Monitorizarea prin satelit pe baza identificării faciale reprezintă o ameninţare la propria viaţă, dacă

154

luăm în consideraţie ghidarea rachetelor antipersoană prin satelit. O eventuală lovitură de stat omoară orice persoană cu ajutorul rachetelor ghidate după recunoaşterea facială. Ethnic acest lucru este deja posibil. Deci cipul biometric poate servi şi la terrorism, ucideri şi crimă organizată. Autentificarea biometrică se poate realize şi atunci când persoana deţinătoare a documentelor biometrice este moartă: este nevoie doar de mâna lui sau de un ochi pentru a intra în system. Astfel banii din cont, sau alte acţiuni financiare sau administrative, care necesită informaţii biometrice, se pot obţine doar dacă ai cadavrul. Deci pericolul cipurilor biometrice se prelungeşte chiar şi atunci când omul este fără viaţă.

Opoziţii şi atitudini contra cipurilor biometrice în lume

Luând în consideraţie aspectele de mai sus precum şi din motive de etică civică sau etică a tehnologiei biometrice, unele instituţii, persoane sau asociaţii religioase, civice sau profesionale se opun vehement, cum ar fi: unii americani, sârbii, grecii, scoţienii, alte ţări occidentale, piloţii britanici, etc.

Introducerea cipurilor este, fără îndoială, un scandal. “În toate aceste cazuri, revolta nu trebuie privită ca pe o reacţie provenită pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă să o suicească unele glasuri

155

din presă, ci, mai întâi de toate, ca p reacţie de apărare împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect, dezumanizant.” Dacă se respinge din motive de bioetică clonarea biologică, de ce nu s-ar respinge din aceleaşi considerente şi “clonarea electronică biometrică” având ca motivaţie teologică învăţătura Bisericii Ortodoxe despre antropologie. Prin “Harul lui Hristos, prin dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi prin împărtăşirea Sfântului Duh”, omul reuneşte, în ipostasul său creat, divinul şi umanul, după chipul lui Hristos, adică “chipul Celui ceresc”, ajunge la “măsura vârstei plinătăţii lui Hristos” şi astfel devine dumnezeu prin har. În acest sens spuneSfântul Vasile cel Mare că “omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu”, adică “chip al Chipului”. Deci omul are un destin hristologic, întrucât originea lui este în Hristos, care este chipul, icoana lui Dumnezeu. Omul real “s-a născut atunci când Hristos a intrat în viaţă şi S-a născut”, iar ziua naşterii lui Hristos “este zi de naştere a umaniţăţii”. Omul este alcătuit teologic, iar chipul său are o valoare teologică, hristică şi nu îl putem amanita sau împrumuta, sau permite să fie folosit fără voia şi libertatea noastră.

Valoarea ontologică a omului nu constă, sau nu se află în el însuşi, înţeles în mod autonom, cum susţin teoriile materialiste, în suflet, minte, intellect, sau

156

exclusive în persoana omului, cum susţin sistemele filozofice contemporane, ci în Arhetipul lui. De vreme ce omule ste o icoană, existenţa lui reală nu e determinată de elemental creat din care este făcută icoana, sau din voia lui liberă, ci de Arhetipul (Modelul)ei necreat. Omul este înţeles astfel de Părinşii Bisericii “în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”. A permite ca, chipul nostru să fie “clonat electronic” şi înregimentat în cipuri şi apoi manipulate după bunul plac al cuiva, înseamnă a “amanita” ceea ce nun e aparţine şi a diminua identitatea noastră iconică, care este unicată, la un număr într-o bucată de plastic, depersonalizată. Aceasta este ca şi când ai folosi o icoană ca placă video, sau hard disk… din punct de vedere moral este un sacrilegiu, sau cel puţin o desacralizare, întrucât se petrece o coborâre a dimensiunii spirituale, respective a chipului iconic uman, într-o folosinţă strict materială şi terestră. Or, chipul nostru, aparţine lui Dumnezeu. Deci cipurile biometrice, în acest context, contravin învăţăturii biblice şi patristice despre antrolpologia creştină. Întrucât reduce, circumscriu, deci mărginesc chipul/icoana fiinţei umane la o simplă tehnologie şi suport electronic de emiţătoare şi implanturi. Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, refuzul în masă a unor experimente pe care Guvernul României le aplică în

157

serie, ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm dacă ne mai simţim sau mai suntem consideraţi sau trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cipuri, etc. Nimeni din Guvern nu s-a gândit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne, aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi. Propun ca implementarea privind cipurile biometrice să fie amânată, până ce această problemă va fi dezbătută public. Sfântul Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nunaţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor. Până atunci, să se respecte legea actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 Iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanlele care refuză cartea de identitate din motive religioase” primesc buletine de tip vechi- La fel, HG 9782006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase” . Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivel naţional, putem

158

cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale. Personal cred că introducerea cipurilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant „drepturile omului” prevăzut în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Am convingerea că Sfântul Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei doctrine sociale, care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile. După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii, precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cipurile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române.

D. Alte ecouri documentare susţinătoare a poziţiei ortodoxe a Părintelui Arhimandrit

Iustin PârvuAnul 2009 şi Duhul cel rău

159

Anul 2008 a lăsat lumii o grea moştenire: o criză economică ce a scăpat de sub control, o criză energetică aruncătoare de lumină sumbră asupra viitorului imediat, încălzirea globală cauzată de egoismul şi lăcomia lumii de azi, peste tot conflicte militare care se aprind uşor şi se sting foarte greu. O sărăcie ce generează violente mişcări sociale şi care pune mari probleme civilizaţiei acestui început de mileniu. Toate acestea şi multe altele fac ca mult râvnita ordine mondială să se transforme într-o dezordine care ar putea degenera într-un haos cu urmări greu de prevăzut. Pentru români anul 2009 a debutat mai sumbru decât pentru alte popoare. Ca şi cum nu ar fi fost destule suferin-ele acestui popor care nu se mai sfârşesc de peste 70 de ani, la cumpăna dintre ani, guvernanţii vechi şi noi, ocolind Constituţia României –încă în vigoare- ne-au impus în ascuns şi în premieră mondială legi care să permită îngrădirea drastică a libertăţilor omului. Este vorba mai întâi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului OUG nr. 94 din 2008 de aplicare a DecizieiUniunii Europene nr. L 385 din 29 Decembrie 2004, privind integrarea obligatorie a elementelor biometrice în paşapoarte şi punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice până la data de 1 Iulie 2008. Aflându-se în plină campanie electorală, vechii guvernanţi din legislatura precedentă au amânat îndeplinirea ordinului Comisiei Europene care ar fi nemulţumit electoratul. Aşa se face că, imediat după alegeri, vechii guvernanţi, în perioada ce le-a ,ai rămas

160

până la expirarea mandatului (31 Decembrie 2008) s-au grăbit să dea ordonanţa de urgenţă menţionată privind punerea în circulaţie a paşapoartelor biometrice până la 31 Decembrie 2008. Vom explica ceva mai încolo ce înseamnă această decizie pentru soarta cetăţeanului român. A doua măsură anticonstituţională ce viza în mod direct libertatea individuală o constituie Legea nr. 298 din 27 Noiembrie 2008 care stabieşte obligaţia furnizorilor de servicii electronice de a înregistra convorbirile telefonice şi informaţiile vehiculate de abonaţii serviciilor de telefonie şi de comunicaţii electronice (internet, poştă electronică, etc.) şi punerea acestor informaţii la dispoziţia autorităţilor în vederea supravegherii populaţiei şi identificarea persoanelor vizate. Ne facem datoria faţă de acest popor atât de încercat, îndrăznind să amintim tuturor factorilor de putere, de decizie şi de influenţă, politicieni, prelaţi, jurişti, ziarişti, prevederile constituţionale privind libertatea de conştiinţă şi de expresie precum şi dreptul la intimitate şi protecţia vieţii private: „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil!” (Constituţia României, Art. 28) În ceea ce priveşte documentele personale biometrice, având în vedere totala şi suspecta indiferenţă

161

a mijloacelor de informare privind această problemă extrem de gravă, vom încerca în cele ce urmează să prezentăm într-o manieră cât mai accesibilă, informaţiile absolut necesare care trebuie cunoscute de toată populaţia ţării, inclusiv de către copiii de vârstă şcolară în legătură cu acest subiect extrem de sensibili şi de important.

Microcipurile electronice şi nocivitatea lor

Pe 21 Noiembrie 2003, la Paris, compania americană Applied Digital Solutions a anunţat în cadrul unei conferinţe pe tema securităţii mondiale, că va începe comercializarea unui microcip implantabil în corpul uman pe cale injectabilă. Dispozitivul, conceput de subfiliala Digital Angel Corporation, a fost prezentat drept soluţia ideală pentru prevenirea şi combaterea fraudelor din sistemul financiar, în care furtul cărţilor de credit a devenit epidemic, provocând pagube de peste 50 de miliarde de dolari anual. Scott R. Silverman, reprezentantul Applied Digital Solutions, a afirmat că microcipul are o mulţime de alte aplicaţii, esenţiale pentru implementarea „societăţii fără bani”, în care toate operaţiunile vor fi electronice. Conducerea firmei susţine că potenţialul de comercializare al dispozitivului este imens. Applied

162

Digital Solutions se aşteaptă la o cifră de afaceri de 100 de miliarde de dolari. „Îngerul digital”

Microcipul implantabil, de mărimea unui bob de orez, conţine un număr de identificare unic şi o serie de date personale. Dispozitivul emite o undă radio care poate fi interpretată de scanere şi sateliţii aflaţi pe orbită. În urma experimentelor făcute, specialiştii firmei Digital Angel, cu sediul în Florida au ajuns la concluzia că cea mai bună poziţionare a dispozitivului este sub piele, în exteriorul palmelor. Şeful programului de dezvoltare a microcipului, Peter Zhou, spune că potenţialul invenţiei pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii indivizilor este practic nelimitat. Zhou consideră că microcipul reprezintă garanţia funcţionării sigure a comerţului electronic, motorul de mâine al economiei mondiale:”În viitorul apropiat, computerele vor fi astfel programate încât să nu poată opera fără acest sistem de identificare. Dispozitivul va emite un semnal de la persoana „purtătoare” către computer. În lipsa microcipului, nu se va efectua niciun fel de tranzacţie comercială”. Zhou mai susţine că „dispozitivul va aduce linişte şi siguranţă celor care îl folosesc şi familiilor lor. În cazul în care un individ se rătăceşte, va putea fi localizat şi salvat imediat. Părinţii vor şti tot timpul unde se află

163

copiii lor, iar delincvenţii vor putea fi supravegheaţi cu costuri minime.” În plus, microcipul va avea capacitatea de a monitoriza pulsul, tensiunea, şi alte funcţii vitale ale organismului: „Cei care au probleme de sănătate vor fi mult mai liniştiţi. Doctorul va afla dacă au necazuri înaintea lor”.

La apusul libertăţii

Se pare însă că, toate aceste „avantaje” nu au reuşit să convingă mai multe grupuri de apărare a drepturilor şi libertăţilor civile din SUA de necesitatea aplicării acestei tehnologii. American Civil Liberties Union, Electronic Frontier Foundation, Electronic Privacy Information Center, Privacy International şi Foundation for Information Policz Research au semnat o petiţie în care cheamă la instituirea unui moratoriu asupra introducerii microcipului. Aceste organizaţii se tem de impactul noii tehnologii asupra libertăţii individuale. Cercetătoarea Elaine m. Ramish spune că perspectivele sunt înspăimântătoare: „În prezent, există deja infrastructura necesară pentru a implanta dispozitivele biometrice în corpul oamenilor. Guvernul SUA are capacitatea de a monitoriza aceste dispozitive şi, în consecinţă, persoanele care le poartă. Sub lupa autorităţilor vor fi toţi indivizii, indiferent dacă au comis sau nu o infracţiune. Informaţiile de pe cipuri, care vor

164

conţine date complete despre situaţia economică, socială şi medicală a indivizilor, vor putea fi citite fără permisiunea acestora. Cetăţenii vor fi transformaţi în „necetăţeni”, în simple anexe ale sistemului.” Elaine Ramish crede că sistemul de identificare cu microcipuri va fi introdus în două etape: „Inevitabilitatea introducerii dispozitivului va depinde de abilitatea guvernului de a face imposibilă o viaţă normală fără un cip. La început, procedura va fi voluntară. Implantarea dispozitivului va oferi multe avantaje, astfel că, treptat, lumea se va familiariza cu noul sistem. La urma urmelor, guvernul n-a forţat niciodată pe nimeni să-şi ia permis de conducere. Dar dacă puterea poate să te determine să te laşi amprentat pentru a pbţine permisul, de ce nu te-ar putea convinge să-ţi bagi un cip sub piele? Apoi, chiar dacă procedura de implantare va rămâne benevolă, presiunea asupra individului va creşte. În cele din urmă, în numele interesului general al societăţii, guvernul îi va obliga pe toţi cetăţenii să poarte un microcip.” Pe 31 Ianuarie 2003, firma Applied Digital Solution a primit premiul special „Pionierii Tehnologiei” din partea Forumului Economic Mondial, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea economică şi socială a omenirii prin intermediul inovaţiilor tehnologice. Ţelul declarat al FEM este îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă ale umanităţii. Unul din

165

obiectivele organizaţiei este vaccinarea fiecărui om de pe planetă. „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe mână sau pe frunte, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea Sfinţilor Îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! (Apocalipsa19:9-12) În mai 1997, a fost înregistrat în SUA brevetul cu nr. 5629678 acordat unui „Sistem de observare, de reperare şi de regăsire personală”, constând dintr-un emiţător-receptor microscopic (numit şi „purice electronic miniaturizat), suficient de mic pentru a putea fi implantat chiar şi oamenilor. Cipul îşi poate înmagazina energia datorită unui sistem integrat electromecanic, care controlează întregul ansamblu. Aceste proprietăţi îi permit cipului implantat funcţionarea pe o durată nedeterminată. Emiţătorul-receptor integrat în cip poate transmite şi primi continuu date şi comenzi, permiţând astfel localizarea sa continuă şi imediată prin tehnologia GPS („Poziţionarea Globală prin Satelit”). La 10 Decembrie 1999, compania Applied Digital Solutons a achiziţionat patentul pentru această tehnologie pe care a numit-o „Digital Angel” (Îngerul

166

digital). Ea şi-a devandat concurenţa reuşind, prima în istoria cercetării şi tehnologiei observaţiei, să micşoreze până la dimensiunile unui bob de orez cipul electronic, care poate fi implantat atât animalelor, cât şi oamenilor, şi care poate rămâne permanent în organismul acestora. Posibilităţile de implementare sunt multiple: sub piele, ascuns în obiecte personale, în aparate electrocasnice, calculatoare, telefoane celulare, etc. În corpul uman, funcţionarea este asigurată prin activarea unui sistem electromecanic de către contracţiile muşchilor. Cipul poate fi activat de către beneficiar sau de la o staţie de observare şi reperare de la distanţă. Se asigură în acest fel posibilitatea urmăririi pe timp nelimitat a oricărei persoane. Tehnologiile foarte avansate au asigurat deja, în cadrul unor proiecte secrete, manipularea psihică prin intermediul unor cip-uri asemănătoare, ajungându-se până la declanşarea unor reacţii de violenţă, pasivitate, ascultare totală, etc. Directorul Richard J. Sullivan, preşedintele consiliului de administraţie al companiei Applied Digital Solutions a afirmat recent cu privire la potenţialul „nelimitat” al cipului său: „Deşi nu ne aflăm decât în faza de început a deyvoltării cipului, întrevedem deja utilizări de avangardă în numeroase domenii distincte, de la monitorizarea medicală până la aplicarea tehnologică a legii.”

Digital Angel

167

Digital Angel (GPS and RFID) – în traducere „Îngerul digital” este denumirea unei companii americane, listată la bursa NASDAQ, fabricantă a microcipurilor, dispozitivelor personale de identificare (RFID – dispozitivele de identificare prin radiofrecvenţă), destinate înregistrării, marcării şi identificării totale a animalelor domestice dar şi al oamenilor. Microcipul este un dispozitiv electronic miniaturalizat care odata introdus sub piele (la animale sau oameni), furnizează informaţii complete privind localizarea fiinţei respective, activitatea biologică, starea de sănătate, etc. În cazul oamenilor sunt transmise la un centru de urmărire toate datele personale: vârstă, studii, funcţii, conturi bancare, plata impozitelor, familie, etc.

Codul de bare

Calculatoarele electronice, utilizează sistemul binar (cu două cifre) de calcul în locul sistemul zecimal (cu zece cifre) cu care suntem noi obişnuiţi. Corespondenţa dintre cele doua sisteme se realizează cu ajutorul aşa numitului „cod de bare”. Codul de bare a fost imaginat pentru a putea citi pe ambalajele unor mărfuri numărul de identificare a produsului şi preţul cu ajutorul unul fascicul de lumină. Numerele sunt codificate printr-o convenţie de alternare a unor linii negre şi albe, cu trei grosimi diferite: sub-iri,

168

mijlocii şi groase. De exemplu, cifra 1 este codificată prin trei bare de grosime mijlocie, în ordinea negru, alb, negru; cifra 2 are la mijloc zona albă subţire; cifra 6 are toate barele subţiri ; cifra 7 are zona albă de la mijloc groasă. Dacă urmăriţi codul de bare de pe orice produs, veţi constata că are la început, la mijloc şi la sfârşit bare ceva mai prelungite în jos; veţi mai constata că totdeauna această excepţie o face acelaşi tip de bare: două bare negre subţiri, despărţite de o zonă albă, subţire şi ea; dar acest cod am spus că este al cifrei 6! Aşadar, pe toate produsele, în aceleaşi poziţii, se află de 3 ori 6, adică pe toate este prezentă pecetea 666! Că-i o pecete independentă de numărul de identificare al produsului şi de preţul acestuia o dovedeşte faptul că aceste cifre 6 nu fac parte din codul produsului sau din preţ. Calculatorul descifrează aceste informaţii utile numai din succesiunea barelor mai scurte, dar refuză citirea lor dacă nu sunt prezente cele 3 grupări de bare mai lungi, adică dacă produsul nu are pecetea 666. Pe de altă parte, nu este deloc întâmplător faptul că sistemul codificat de bare care stă la baza comerţului mondial, şi nu numai, funcţionează pe baza numărului 666.

Semnul de sub pielea dumneavoastră

Într-o companie americană, după exemplul directorului, toţi angajaţii, pentru a nu-şi pierde locul de

169

muncă, au fost nevoiţi să accepte marcarea prin injectare sub piele a unui microCIP de identificare. Se prevede a se instala „detectori de identificare electronică” la intrarea şi ieşirea instituţiilor, a aeroporturilor, magazinelor, etc. Fiecare persoană care va trece prin dreptul acestor detectori va fi identificată automat. Tot cu ajutorul acestui sistem de identificare automată se va face achitarea şi încasarea electronică a banilor. Acest sistem va înlocui actualele case fiscale din magazine. În felul acesta nu vor putea să cumpere decât persoanele cărora li s-au implantat cipul de identificare. De asemenea, persoanele care nu vor fi „marcate” electronic nu vor beneficia de nici un fel de servicii medicale. La început ni s-a spus că cipurile nu vor fi folosite nici pentru marcarea animalelor, ci doar pentru marcarea produselor. În prezent însă, legile Uniunii Europene, care sunt obligatorii şi în România, prevăd implantarea de microcipuri la toate animalele din gospodăriile ţărăneşti.

Ce va urma?

Pentru început cele mai importante organizaţii mondiale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite, vor recomanda ca, pentru pacea şi securitatea lumii şi pentru apărarea de terorişti şi de emigranţi ilegali, toţi cetăţenii să accepte „pecetluirea electronică”.

170

Asemenea codului de bare de pe cutiile de conserve sau de pe orice alt produs pe care îl cumpăraţi, tot aşa şi fiecare om va fi marcat cu codul său numerit personal şi se aşteaptă doar momentul când se va hotărî ca oricărui om al planetei să i se implanteze microcipul cu datele personale. Din acel moment cei care au misiunea de a urmări, în cele mai mici şi mai intime detalii viaţa fiecărui om vor cunoaşte absolut tot ceea ce-i interesează despre o anumită persoană. Dacă vor de exemplu să ştie ce face cetăţeanul Andrew Tazlor în ziua de 12 Decembrie 2011 ora 11.32, vor introduce pe calculator numele său cu codul personal şi vor afla că în acel moment domnul Tazlor tocmai iese din supermarketul „X” unde a făcut cumpărături în valoare de 48,15 dolari (este afişată inclusiv lista de cumpărături). Totodată sunt transmise şi datele privitoare la starea fiziologică (puls, presiunea arterială, ritmul respiraţiei, valoarea glicemiei, a colesterolului, etc). Toate aceste date şi multe altele ce se vor a fi aflate sunt transmise de microcipul implantat sub pielea persoanei respective. Mai mult decât atât, dacă vor să afle ce a făcut domnul Tazlor cu 2 ani înainte, de exemplu în ziua de 14 Octombrie 2009 ora 9.23 operatorul de serviciu va introduce pe calculator datele necesare şi va afla tot ceea ce prezintă interes pentru cei care urmăresc viaţa, activitatea, starea de sănătate, etc a persoanei respective. Cu doar câţiva ani în urmă astfel de lucruri puteau exista doar în literatura ştiinţifico-fantastică. În

171

prezent, realitatea a depăşit şi cele mai neverosimile fantezii. Baza tehnică şi materială pentru realizarea controlului total al populaţiei planetei este pusă la punct. Nu se aşteaptă decât o decizie a autorităţilor care să hotărască data implantării microcipurilor tuturor oamenilor. Bineînţeles, se va avea grijă să fie respectate toate „drepturile” şi „libertăţile” omului. Conducătorii lumii de azi ţin foarte mult la aparenţe. Nimănui nu i se va implanta cu forţa acest micro-transmiţător de date personale. Însă, cel care în numele libertăţii sale (prevăzută în Constituţie) nu acceptă, este pus în faţa unei opţiuni decisive de care atârnă supravieţuirea sa fizică. Banii nu vor mai exista iar toate magazinele şi serviciile vor opera exclusiv pe bază de carduri conţinând microcipul RFID de identificare personală. Cel care nu acceptă, nu-şi va putea procura cele necesare vieţii, alimente, îmbrăcăminte, sau orice alte bunuri. Ne amintim aici de imaginea societăţii omeneşti în „Era comunistă” propovăduită de ideologia marxistă şi anume că: „în comunism nu vor mai exista bani, proprietatea va fi comună, fiecare va fi potrivit pregătirii şi puterilor sale, fiecare om va primi atât cât are nevoie...” şi altele asemenea. Pe atunci lumea „intreagă la minte” considera că vor trece milenii până când acest ”rai comunist” va deveni realitate, însă nimeni nu bănuia ce se ascunde în spatele acestui „rai”. Semnul „bar-code 666” şi-a

172

împlinit misiunea. Azi, oamenii, incorect informaţi, sunt pregătiţi să primească acest semn pe documentele lor de identitate şi chiar asupra lor înşişi.Americanii, cărora li s-a inoculat psihoza „ameninţării terorismului”, până s-au dezmeticit, au primit cip-ul de verificare ca pe un serviciu deosebit de util în cazul unui atac terorist, gândind că forţele de ordine pot ajunge imediat la adresa solicitantului pentru a-i acorda ajutorul solicitat. La români, după 1 Ianuarie, a început cu o grabă cel puţin suspectă eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere conţinând un microcip RFID, fără ca cineva să cunoască datele stocate pe acest dispozitiv electronic microscopic precum şi consecinţele funcţionării acestuia asupra vieţii sale personale. Faptul că oamenii nu sunt informaţi în mod corespunzător poate da naştere unor suspiciuni şi temeri justificate. Este inadmisibil şi revoltător să ni se ascundă hotărârile sau acţiunile ce au legătură cu propria noastră persoană. Suntem îndreptăţiţi să solicităm autorităţilor statului să ne furnizeze informaţii corecte şi complete în legătură cu aceste dispozitive electronice, ce informaţii privitoare la persoana noastră sunt introduse în acestea precum şi amănunte privitoare la modul în care vor fi folosite aceste date şi de către cine. De asemenea, considerăm că suntem îndreptăţiţi să solicităm informaţii în legătură cu prevederile legii 298/2008 privind înregistrarea convorbirilor telefonice şi a corespondenţei electronice precum şi explicaţiile

173

necesare care să justifice neconcordanţele acestei legi în raport cu prevederile art. 28 din Constituţia României. Pe această cale ne exprimăm recunoştinţa faţă de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, singurul om din România care a găsit de cuviinţă să aducă la cunoştinţa poporului această situaţie.

Spicuiri din alte confirmări ale adevăruluidin Circulara Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu

Doi ieromonahi, Grigorie Sandu şi Ioan Buliga.Primul, în „Despre ce este îngăduit şi ce nu este

îngăduit a primi creştinul”. Se pleacă de la observaţia că omul zilelor noastre

este un înstrăinat şi dezorientat datorită lepădării de credinţă, ajungând un om al nelegiuirii şi fiu al pierzaniei (II Tesaloniceni, 2:3) şi cum spune Sf. Ap. Pavel ucenicului său Timotei: „Şi aceasta să ştii, în zilele din urmă vor veni vremuri grele. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de cucernicie şi de dragoste, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, trădători, necuviincioşi, ingâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având masca adevăratei credinţe, dar trăgând puterea ei, depărtează-te şi de acestea!” (II Timotei, 3:1-5). Foarte mulţi oameni vorbesc şi se îngrijorează de sfârşitul lumii, ale cărui semne sunt tot mai des întâlnite:

174

1. globalizarea = Statul Unic Mondial2. ecumenismul administrativ = construirea Bisericii Întâlnirii pentru cele cinci religii: iudaism, creştinism, islamism, hinduism şi budhism.

Este regretabil, spune părintele Grigore Sandu, „că nu se face acest lucru cu înţelepciunea şi cu autoritatea Bisericii”. Lăsată acţiunea la cheremul iniţiativelor particulare, îndeplinirea ei este păguboasă, pentru că oamenii nu simt permanent „grija şi ocrotirea ei de mamă” (ibidem), şi părintele precizează: „pentru aceasta trebuie spus clar ce este propriu acestei etape şi ce ne rezervă viitorul, ce se poate accepta acum şi ce nu se poate accepta nici acum, nici în viitor”.

Pentru ieşirea din acest orizont opac autorul eseului formulează câteva principii:1. Numărul 666 prin repetiţie devine pecete în sensul Apocalipsei, adică semn al lui Antihrist. Nu are această semnificaţie dacă e numărat alături de alte numere. „Dar dacă numai 666 se repetă peste toate devine într-adevăr pecete descoperită de Dumnezeu autorului Apocalipsei: şi ea (fiara, n.n.) îi sileşte pe toţi cei mici, cei mari, cei bogaţi, cei săraci, cei slobozi şi cei robi ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” şi numai astfel să poţi avea acces la cerinţele vieţii (Apocalipsa, 13:16-18). Părintele Grigore Sandu crede că ştiinţa la nivel atât de evoluat s-ar putea descurca şi cu alte cifre şi

175

în alt mod. În eseu părintele precizează ce trebuie respins „din ceea ce este pecetluit cu acest număr”. 2. În Apocalipsa 14:9-10 se scrie că nu este îngăduit nici unui creştin să primească implantarea pe trupul lui a vreunui cip, chiar cu preţul vieţii. Refuzul se impune de la sine. Autorul precizează că cercetări recente au găsit adecvate fruntea şi mâna dreaptă, adică exact locurile proorocite în Apocalipsă.3. Se precizează nocivitatea cipului când este implantat faţă de cifra 666 exterioară, neimplicată cerinţelor vieţii cotidiene.

Dar deja azi „aproape nu se mai găsesc în magazine obiecte care să nu aibă pe ele codul de bare în care zace ascuns şi 666”, precizându-se că cine se recomandă cu numărul 666 este apartenent Antihristului. Subliniem că „folosirea cipurilor viitoare devine îngrijorătoare”, şi părintele recomandă autorităţilor statale să nu oblige prin lege înscrierea în documentele personale a unui cip prin care să să creeze acces la datele personale intime: „Biserica trebuie să aibă grijă ca statul să nu-l facă obligatoriu” şi rezumă:

-sub nici o formă ştiută sau nu acum, întrevăzută sau nu în viitor, nu pot primi pecetea în legătură cu persoana mea, nici în acte, şi cu atât mai puţin în trup;

- mă pot folosi de lucruri pecetluite exterioare persoanei mele;

176

Acceptarea cipului este o cădere din har „şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină numelui ei, şi oricine primeşte numărul ei” (Apocalipsa 14:11).

Şi în ultimul paragraf părintele Grigorie Sandu subliniază: „Fericiţi cei care, nepierzând harul prin încuviinţări anterioare, vor arăta răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus” (Apocalipsa 14:12). Despre aceştia care vor putea rezista cu preţul vieţii presiunii de apostazie din vremea sfârşitului, autorului Apocalipsei i s-au descoperit următoarele: „Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu care nu s-au închinat fiarei nici chipului ei şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani” (Apocalipsa 20:4).

Al doilea părinte iermonah, Ioan Buliga, accentuează importanţa ascultării faţă de cuvântul lui Hristos şi încercând să-şi facă mai clară problema cipurilor şi îşi dă seama că s-a creat un orizont plin de confuzii în multitudinea de opinii pro şi contra cipurilor confiindu-le că „în vreme de mărturisire, Sfinţii Părinţi au lăsat liniştea şi s-au implicat în problemele nu numai duhovniceşti, ci şi în diferite acte de nedreptate din timpul respectiv”, şi părintele Ioan Buliga e convins că „cipurile de pe documente sunt o etapă premergătoare a implantării lor oamenilor şi nimeni nu poate să contrazică faptul că cipurile au rol cheie în controlul total al fiinţei umane”. Mai departe părintele ne aminteşte că

177

scopul vieţii nu este traiul oricum, ci mântuirea sufletului, şi nicicum cipurile referitoare la a fi nu trebuiesc admise, ele deosebindu-se de cele corespunzătoare verbului a avea (au fel de fel de carduri, au telefoane...) dar cele care au date personale şi prin care putem fi permanent urmăriţi (deşi spovedania este un secret pe care nu avem voie să-l dezvăluim) nicicum nu pot fi admise. Fiecare om îşi are intimitatea lui; fiecare stat îşi are secretele lui. Nu poate fi încălcată nici libertatea omului „de a avea proprie gândire” nici precauţia statului de a păstra pentru generaţiile viitoare, de exemplu resurse din subsol, rezerve din Banca Naţională, etc. Nu putem deveni „păpuşi în mâna păpuşarilor”. Însemnul în dezbatere poate fi pe orice produs comercial, „dar nu pe capul nostru”.

În concluzie toţi respingătorii cipurilor trebuie să facă front comun întru apărarea demnităţii, dar şi a sănătăţii fizice.

Încă o dată se adeveresc premoniţiile, viziunile şi verticalitatea de caracter şi credinţă ale părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, ale cărui

ÎNVĂŢĂMINTEîncercăm concluziv să le subliniem:Acestea sunt documentele. Acesta este curajul

monahilor de la mânăstirea Petru-Vodă şi din România, şi nimeni nu le poate măslui, ignora sau anula guraliv

178

valoarea, doar coloanele vertebrale de gelatină, secta tremurătorilor = fricoşii, aduşii de vânt şi de ape, lichelele şi laşii, receptivi la prezentul lor cosmopolit, incert, clătinător, manipulat de forţe oculte, vrăjmaşe, satanice, adversari ai celor care veghează la sănătatea biospirituală naţională. Spiritul mănăstirii Petru-Vodă, cultivat şi ilustrat de Părintele Iustin este centrat pe trăire şi responsabilitate ştie exact ce trebuie făcut şi cum.

Felul de a fi al Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu s-a difuzat şi se multiplică în obştea de la Petru-Vodă în cei plecaţi cu misiuni de la această Sfântă Mănăstire, dar şi în pelerinii pătrunşi de lumina pe care au luat-o în suflete cu sufletul şi conştiinţa de creştin ortodox s-o ducă mai departe în ţară, în diaspora românească, şi în timp, mărturisind-o tuturor celor care nu cred sau se îndoiesc că un soare străbun străluceşte la Sfânta Mănăstire de la Petru-Vodă Rareş, în duhul atâtor martiri, în neuitarea cărora, Preacuviosul Arhimandrit Iustin Pârvu a înălţat acest sfânt lăcaş, în prezent cu mulţi pui în ţară.

Cei din preajma Părintelui Iustin şi dintre cei care i-au zăbovit în preajmă care nu s-au aprins de lumina sa şi a Sfintei Mănăstiri a martirilor , să nu spună că l-au cunoscut şi că nici nu au fost vreodată prin aceste locuri făcătoare de minuni.

Spiritul Părintelui Iustin este prezent peste tot, şi va rămâne prezent pentru că poartă în el istoria acestui neam, cu toţi martirii săi, înveşnicindu-l.

179

Făcând din trecutul strămoşesc şi din viitorul care în acceleraţia sa vrea să treacă prin noi, peste noi, Părintele Arhimandrit ne învaţă să-i stăm muceniceşte în faţă, filtrându-l etic, cu certitudinea că Dumnezeu este cu noi.

Virtutea şi înţelepciunea sunt de sorginte sacră, şi ele ne pun sabia credinţei şi demnităţii în mână, ca în mâna Sfântului Arhanghel Mihail în calea diavolului. Şi oricâte greutăţi şi rele ar veni peste noi şi oricâte nevolnicii, alunecări, chiar căderi, ne-ar încerca, să avem încredere că ne putem ridica, cu faţa spre Pronia cerească dela care sigur ne vor veni aripile zborului.

Am venit plin de mâhniri, necazuri, cu umblarea prin procese, şi neglijenţa unor co-moştenitori ai trudei părinţilor, comuniştii în prelungire şi în toate instituţiile creându-ne dificultăţi, suportând şi două accidente de maşină, etc, venind la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă şi plecând de la Preacuviosul Iustin Pârvu, fratele de penitenţă comunistă, după miruire şi căldura cuvântului am plecat cu lumina optimismului său în inimă, de parcă mă renăscusem.

Plecam de la duhovnicul peste care trecuseră deceniile încărcate de vaiuri, convertite în aripi dumnezeieşti. Lumina sa înnoitoare s-a înzecit cu revederile ulterioare, la ultima dându-mi şi mâncare de drum, ca şi după cele care au urmat. Simţeam cu mine pe duhovnicul cu barbă albă ca Moş Crăciun şi o bunătate

180

dăruitoare asemenea, lumină roditoare ce nu te mai părăseşte la drum.

Şi iarăşi gândul mă duce la Păstorul Iisus, care intră pentru oile Sale şi în mărăcini, să le scoată. Şi printre munţii ce-i contemplam vedeam şi pe ciobanul filosofului martir şi poet, Nichifor Crainic, din eternitatea baladei Doinei, păstorul carpatin din adâcul istoriei noastre:

„Evlavie ţie, rapsod singuraticAtins de Arhanghel cu Sfântul Jeratic;Când plin de obidă tu doinei te dărui

Durerea cântată ne-o-mparţi fiecărui...”doina ca şi dorul fiind partea noastră de cer (C.

Noica)Aşa împarte, transferă, dăruie tacit din vrerea şi

lumina sa Preacuviosul Părinte Iustin celor ce-i vin în preajmă.

Iar celor care nu vor nicicum să meargă în picioare, târâtorilor prin colb, mocirle, beznă, frustraţilor, aruncătorilor de venin în părţi şi oriunde, Preacuviosul Arhimandrit Iustin Pârvu, trecând peste mâhniri cu aeeaşi fermitate, căldură în cuvânt şi profundă privire metafizică, le rosteşte cu poetul martir Radu Gyr armonia şi plurisemia celor 20 de versuri ale poemului Septembrie, luna vârstei de aur, pe care le reproduc din memorie:

“ Plopi mai limpezi decât gheaţa,Şi-au tras spadele afară;

181

Spune-mi bună dimineaţa,Inimă trezită iară...

Soarele aşează-anumePeste stradă mângâieriBună dimineaţa, lume,Care m-ai lovit şi ieri...

Fă-te, inimă, o punte,Răul lumii să-l pătrunzi;Bună dimineaţa, frunte

Care spinii ţi-i ascunzi...

Rănile-mi sărută viaţa,Nu mai ştiu câte s-au strâns;Spune-mi bună dimineaţa,Plânsul meu încă neplâns...

Ştiu că oriunde m-aş duceNumai tu n-ai să mă vinzi,

Bună dimineaţa, Cruce,Care braţele-mi întinzi!...”

Decembrie 2012

Poetul poeţilor din inima Preacuviosului Arhimandrit

Iustin Pârvu

182

în viziunea lui Aron Cotruş

Parcă o conspiraţie a tăcerii ţine în umbră cel mai semnificativ şi mai pătruns de duhul naţional poem din câte s-au scris despre creaţia şi creatorul Luceafărului, în viziunea lui Aron Cotruş.

Este vorba despre poemul epopeic Eminescu, apărut în broşură la Editura Cartea Românească, în 15 Mai al celui de al 50-lea an de la plecarea în eternitate a poetului unic.

Autorul acestei fascinante creaţii este Aron Cotruş, poetul social şi naţional, tradiţionalist şi modern, vulcanic, temerar, profetic şi foarte autentic.

Cine între cele două războaie mondiale nu recita din Aron Cotruş...? Chiar şi puţinii săi detractori, sau dezorientaţi în faţa unei evoluţii aparent în zig-zag, rosteau versuri din volumele Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933), Horea (1935), Ţară (1937), Minerii (1937)... În acea perioadă a marii bătălii pentru schimbarea prin cultură şi demnitate, Aron Cotruş a fost un tribun pătruns de crezul eminescian. Apariţia poemului Eminescu a însemnat un eveniment care unea doi mari poeţi peste timp.

Mărturisirea lui Eminescu: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar” (v. Mira) i se potrivea şi transilvăneanului Aron Cotruş, care „cuprins de o

183

necuprinsă înfiorare” începe epopeea cu vers rupt, abrupt, şi frază neîntreruptă, prin evocarea spaţiului mioritic şi a străbunilor „isteţi, semeţi, purtători de multe vieţi:

„La gînd treji, în fapte treji,mândri şi statornici cneji...

........................................

îndrăzneţide ceruri beţi”,

ca o multiplicată în milioane de exemplare Coloană a lui Brâncuşi, dintre care a apărut:

„...viu cum altul nu-i

.............................

sub Ceahlăul frunţii lui”,

frate de sânge şi de grai, cu

„Ştefan Vodă şi Mihai

.................................

184

peste veac şi nesfârşitîn făptura lui de Crai”

În Universul poeziei, G. Călinescu e întrebat de un imaginar discipol dacă Ceahlăul cântat de poeţi e altceva decât muntele Ceahlău. Şi magistrul, pe îndelete şi pe înţeles, îi vorbeşte despre orizontul secund al poeziei, despre „un al doilea cosmos”. Aşadar despre un infinit, în care semnificaţiile, urcând, exprimă profunzimea, cota platoniană, ideea care, la Eminescu, devine cuvânt şi cânt, spirit stăpân pe materie şi efemer, căci el:

...”Feeric faur

de poduri de aurpeste furtuni, peste întuneric”...

este creator de înlesnitoare cronotopuri ale trecerii dintr-un ev în altele pe imaginea pangeometrică a podurilor de lumină concentrată spre pretutindeni. Poduri arcuite ca nişte amplitudini pozitive, ale mişcării peste un mediu el însuşi mişcător, oglinditor, „peste furtuni, peste întuneric”..., peste situaţii iniţiatic fortifiante, ca cele prin care a trecut neamul românesc şi lumea, realităţi asimilate poetului:

„Pisc al cântecului meu rebel

185

crescut sub fulgere şi vânturi de oţel”.

Ca un Prometeu, ca un Orfeu, Eminescu, „beat de culmi şi de azur”, este văzut edificând o Romă a noastră:

„Ctitor de steleşi-n adâncuri

proorocîn calendarul de crivăţ şi foc

al zilelor mele...să zidească

o Romă românească...el, crai

pe-un împărătesc şi furtunatic grai

.........................................

dând glas tăcerilor noastre de veacuri...”

ca nimeni altul înainte, luminând aici, oriunde şi mereu

„straturile de-ntuneric şi de osemintede la temelia de neguri şi de sori

a neamului meu...”

Simboluri, alegorii, metafore, artă şi istorie, deschiderea unui popor spre umanitate, prin sensibilitate, prin cultură şi unitate, prin Eminescu:

186

„Nou Adam,despicatu-i-ai acestui neam

drumuri fără capăt şi datu-i-ai un numeşi cântece ca de-nceput de lume...”

cu verbul fierbinte, spre o altă stare:

„să săltăm îndrăzneţi în picioare

.........................................

cu drumurile toate înainte...”,

căci nu de puţine ori, cauze istorice ne-au ţinut pe loc, uneori ne-au împins înapoi, dar întotdeauna românii au probat capacitatea comprimării timpului, a recuperărilor, în anume privinţe devansând.

Poate denominativele ar şoca dacă Aron Cotruş nu le-ar motiva, şi dacă acestea nu ar fi identificabile în creaţia eminesciană şi-n limba sa atât de simplă în aparenţă, şi atât de nuanţată semantic. Toate asocierile pe care Cotruş le face au acoperire. Astfel înţelegem foarte bine de ce îl numeşte pe Eminescu „Adam valah” şi i se adresează cu „Măria Ta”, pentru că poetul Cotruş îl vede ca „tânăr împărat” ctitor de ţară, aşa ca Prinţul din Anabaza lui Saint-John Perse. Iată-l:

187

„Râvnind nemărginirea şi înaltul

............................................

ai ridicat năprasnic din străfunduri,ca pe-o minune nouă ţara asta,

i-ai înălţat în soare peste lume creasta,ca nimeni altul...

crai duh,aripă vie

peste glie,peste cântec şi văzduh,

căpetenie să ne fii de-acum înainte”...

După trei decenii şi jumătate, Constantin Noica îl confirmă pe vizionarul Aron Cotruş, în Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti, şi nu se sfieşte să-l compare pe poet cu Paul Valery, cu Leonardo da Vinci, căci, pe drept, filosoful rămâne uimit în faţa celor 44 de caiete (7-8000 de file) eminesciene, şi nu ezită să-l numească „un uomo universale” şi „un miracol al culturii româneşti”. Iar noi, românii de pretutindeni, vom continua peste vremi să-l ştim pe poet „căpetenia noastră spirituală:

„cu adevăratîmpărat

188

....................

dintru-nceputpână-n asfinţitu-i fără de-asfinţit”,

scut, căci opera lui, crescând, mută mereu pietrele hotarului „spre dincolo de mâine”. Această extensiune în spaţiu şi timp a spiritualităţii româneşti, identificată cu Eminescu, exprimă în viziunea lui Aron Cotruş însuşi destinul oricărei culturi: înveşnicire prin universalizare.

Energeticul şi blândul Aron Cotruş, atât de sensibil la dramele istoriei noastre şi ale vieţii sociale româneşti, a scris acest emoţionant poem cu tinereţea spiritului său şi cu maturitatea talentului său.

Între 1911 şi 1939 Cotruş publicase peste zece volume de poezii şi avea o bogată activitate culturală la ambasadele României din Milano şi Varşovia.

Trăind simţirea eminesciană în toate înalturile ei, Aron Cotruş a redat un Eminescu autentic, naţional, universal, etern.

(Text apărut în vol. „Trepte ale devenirii umane”: Ed. Agora, 1996 – şi îndreptat)

– . –Confraţi de temniţă şi credinţă ai

Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu

189

O biografie şi o operă fascinante: Ernest Bernea

Axiologia superiorizării umane are o geometrizare piramidală. Scara interioară a suişului, este socratică şi creştină, edificată pe legea morală şi pe iubirea de Dumnezeu, şi opera Sa: omul şi universul.

În acest orizont se luminează posibilitatea accederii la gura de rai din plaiul Divinităţii, şi la trăirea bucuriei de a vedea mai departe, mai profund, mai uman. Dar mersul spre piscuri este asumare de riscuri. Muntele, în viitorul escatologic, devine cu florile plaiului, centrul Raiului. Traseele ajungerii îşi au meandrele cărărilor încercătoare, ale drumurilor şerpuitoare = înţelepte şi temerare. Muntele are semnificaţia continuităţii eterne (Deuteronom, 33:15) şi al dificultăţilor (Zaharia 4:7), dar şi al subtilităţilor (Isaia 14:10).

Ernest Bernea, înţeleptul sensibil, caracterul neclătinabil, atât de iubit de culturalul, talentatul şi chinuitul Bartolomeu Anania, pentru profunda sa reflexie şi simţire în slujba românilor, aşează muntele în faţa voinţei şi dorinţei omului de ajungere, prin înfruntare de obstacole, acolo unde armonia guvernează existenţa.

Cartea Cel ce urcă muntele, semnată de atât de multe ori arestatul Ernest Bernea, este apărută la Editura

190

Agora – Iaşi, în colecţia „În duhul afdevărului – crez şi mărturii”, 1996 (are funcţie de ghid).

În acest volum de bijuterii ideatice şi de armonii expresive, filosoful se întâlneşte cu moralistul şi poetul, împreună oficiind perspectiva ieşirii noastre din dramatica vale a suspinelor. O anume atmosferă sacrală, alimentată de puritatea reflexiilor şi de respectul pentru cuvânt, creşte de la o frază la alta, de la un eseu la altul, într-o coerenţă ascensională, asemenea componentelor unei catedrale. Iată convingerea autorului:

„Vastitatea spiritului nostru, puterea generatoare de care dispunem, gândirea profundă ce dă transparenţă lucrurilor (adică le scoate din anonimat, n.n.) , ne pot duce pasul acolo unde trebuie să fim: în deplina noastră umanitate (p. 50), centrată pe armonie, pe demnitate.”

Acest „Alt Noica”

Cum cunoaşterea aprofundată şi popularizarea valorilor naţionale este condiţia ieşirii oricărui popor în lume, să vedem, mai întâi, şi foarte succint, cine este Ernest Bernea, pentru a înţelege mai bine de ce acest creator de cultură, iubitor de Dumnezeu şi de neamul său, este insuficient cunoscut, şi apoi vom înţelege şi de ce cărţile sale sunt solicitate şi pe alte meridiane.

191

Acest alt Noica, după dreapta observaţie a profesorului universitar, estetician şi scriitor, Al. Husar, s-a născut în 1905 la Brăila. Părinţii, mama transilvăneancă şi tata moldovean, şi-au educat copiii în dragoste de Dumnezeu, de carte şi de omenie. Din cauze materiale precare, Ernest Bernea ajunge copil de trupă la un regiment local, şi în uniformă specifică, face liceul, obţinând premii la literatură şi desen. Publică poezii şi participă la expoziţii. Cu sensibilitatea sa precoce, suportă dureros pierderea, într-un accident a unui frate cu dotaţie de matematician şi violonist. Face Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti, fiind impresionat de cursurile lui Nicolae Iorga şi Nae Ionescu. Ia licenţa în Limba şi literatura română – Limba şi literatura franceză.

Ca licenţiat şi în filosofie, este trimis cu o bursă la Paris pentru Sociologie şi Istoria religiilor. Îşi ia diploma la Hautes Etudes, şi după un an, urmează, la Freiburg, în Germania, cursurile de filosofie ale cunoscutului în toată lumea spiritualist Martin Heidegger, pe care-l găseşte „încântător, foarte puţin protocolar, ...prietenos, mărunt de statură, foarte energic, vorbea frumos, ritmat. Avea o mare slăbiciune: iubea schiurile...”

Revenit în ţară, este cooptat de Dimitrie Gusti la Institutul de Cercetări Sociale, secţia Monografii sociologice. În 1935, la 30 de ani, e numit conferenţiar la Catedra de Antropologie, unde va ţine primul curs de

192

etnologie din România, la Universitatea din Bucureşti – până în 1940.

Între timp este arestat de Carol coruptul şi asasinul, închis în lagărele de la Vaslui şi Târgu Jiu. În timpul războiului este promovat la Ministerul de Externe ca director de studii şi funcţionează până după 23 August 1944, când este dat afară.

Avea publicate poezii, eseuri, studii monografice. În 1948 este arestat din nou, şi întemniţat tot ca legionar, şi fără sentinţă de judecată.

După 14 ani, în 1962, este eliberat, şi revine, bolnav şi extrem de slăbit, lângă soţia şi copilaşii săi, între care foarte cunoscutul mai târziu Horia Bernea, pictorul original şi omul de mare caracter. Toţi ai casei cu greu l-au mai recunoscut.

După câţiva ani, în căutare de sănătate şi servicii, eminescologul Perpessicius îi înlesneşte intrarea la Institutul de folclor. În 1972 este pensionat abuziv. În 1984, la 79 de ani, este rearestat, anchetat brutal, şi după câteva săptămâni de suplicii, eliberat. Acuzaţiile principale: credinţa sa creştină de nezdruncinat şi preamarea preocupare pentru lumea ţăranilor şi a satului românesc.

În 1990, la 85 de ani, Ernest Bernea pleacă fizic din această viaţă contorsionată, cu credinţa nelimitată în regenerarea neamului românesc şi a omului, în general, prin religie, moralitate şi cultură, lasă în urma sa peste 50 de volume, unele publicate, altele pregătite pentru

193

tipar, şi 7 ridicate la percheziţia din 1984; volume de poezii, poeme în proză, romane, studii literare, filosofie, pedagogie, sociologie, etnografie, artă şi câteva dulapuri cu manuscrise neorânduite în volume.

Câteva cărţi ale înţelepciunii

Cartea Cel ce urcă muntele urmează în librării celei înţelept intitulată Îndemn la simplitate (reeditare), şi amândouă fixează jaloanele morale ale renaşterii fiinţei umane.

Cel ce urcă muntele este un om deosebit, este omul virtuos şi curajos, în lupta cu propriile nevolnicii şi impulsiuni instinctuale, este omenirea în efortul ei continuu de autocunoaştere şi autodepăşire, de eliberare de egoism, egolatrie, violenţă, ură.

Muntele lui Ernest Bernea, propus suişului, devenirii umane, mântuirii, este un cronotop plurisemantic, iniţiatic, a cărui diversitate de forme trimite la varietatea de teste pitagoreice, condiţia ameliorării fiinţei umane şi apropierii ei de armonie, de Dumnezeu, mai ales când are semnificaţia Golgotei.

Procesul paideic se identifică asimilării valorilor morale prin trăirea în dragposte faţă de semeni şi în convingerea nestrămutată în superioritatea spiritului: „Însăşi cultura şi sensul ei este o luptă pentru spirit şi un leac împotriva morţii...” (p. 30). Cel ce urcă muntele plin de credinţă, luminează cărările şi biruie moartea, -

194

noaptea şi luna cu ochii înşelători, şi stelele cu răsfrângeri de mister, se topesc în calea netulburată a dimineţii. Ah, zorile! Apare creasta rubinie, apoi ca argintul şi floarea de crin. În privirile celui ce urcă muntele se adună tot focul dimineţii, zarea albă, florile şi păsările, o mare de lumină cu fâlfâiri de înger. Un cântec netulburat urzeşte o lume ca în ziua cea dintâi” (p. 22). Toată cartea celor 10 eseuri este citabilă. Frumuseţile esenţiale şi existenţiale îşi dau mâna peste tot luminând edificiul. În centru se află omul, destinul şi destinarea sa.

Toate eseurile au o subtematizare in 3 (cifră fatidică!), cu excepţia celui de-al patrulea, intitulat Prezenţa morţii şi semnificaţia ei spirituală, ultimele două subteme ocupându-se de Lupta împotriva morţii şi Moarte şi nemurire.

Interesant este şi faptul că această carte a înţelepciunii, scoaterii omului din anonimatul unor vremuri guvernate de instincte nu invocă filosofi, moralişti, în asigurarea credibilităţii formulărilor aforistice – nu vorbeşte de Iisus, de Dumnezeu (perioada comunistă!), ci afirmă convingător superioritatea spiritului, posibilitatea spiritualizării omului şi prin aceasta, Divinitatea nenumită, este prezentă în toate articulaţiile construcţiei, de unde şi transparenţa sacralităţii ei.

Treptele bucuriei

195

Cititorul este cuprins de o lumină care-l poartă pe undele ei spre Treptele bucuriei, o altă carte a înţelepciunii iniţiatului Ernest Bernea, apărută la aceeaşi Editură Agora – Iaşi, în aceeaşi impunătoare colecţie (1997).

Iată ce afirmă secularul scriitor Pan M. Vizirescu, în studiul introductiv, schiţând epoca, omul şi „filosoful de pură spiritualitate românească”: „Gândirea lui Ernest Bernea pare a fi a unui iluminat. Are ceva din duhul evanghelic. E plină de sens moral, urmărind peste tot triumful binelui..., avem nevoie de prezenţa lui astăzi...”

Observaţia complexului şi copleşitor de lucidului scriitor Pan M. Vizirescu este adevărată. Nicicând românii n-au avut mai mare nevoie de bucurie ca-n acest timp, de a distinge între materialitatea, exteriotitatea, superficialitatea şi vremelnicia plăcerilor, şi superioritatea, interioritatea bucuriei care înseninează, vindecă, tonifică, înalţă, stimulează creativitatea, conduce la fericire, la înveşnicire. Discriminările operate de filosoful Ernest Bernea protejează de confuzii, convingându-ne că în noi stă puterea de ieşire, spre fericire, prin spiritualizare. „Fericirea există în afara timpului, în eternitate. Fericirea este însă legată de credinţa într-o viaţă de dincolo, lume stabilă, aceea a permanenţelor...” (p. 13).

După acest prim eseu de clarificări terminologice, Ernest Bernea prezintă, în şapte eseuri, cele şapte trepte ale bucuriei: de a fi în lume, de a cunoaşte, de a crea, de

196

a fi pur, de a fi împreună, penultima treaptă fiind a plenitudinii, şi ultima treaptă a dăruirii. În centrul lor se află omul, analiza capcanelor ce-l pândesc, şi mai ales posibilităţile ce-l pot îndumnezei. „Omul mare depăşeşte timpul şi spaţiul actual către o realitate care nu poate fi... Omul spiritualizat, omul însetat de ascensiune, este un tip profetic”, adică îşi devansează timpul, trăieşte în viitor, se proiectează în ideal, anticipează – iese, prin legea iubirii, din starea de exilat: „Sufletul îşi deschide porţile, şi omul îl vede pe om, pe fratele său de destin. Aşa devenim făptură de dragoste, iertare şi bunătate originară care şterge deosebirile intelectuale sau sociale şi dezvăluie într-o atmosferă de duioşie pe cel necercetat, uitat şi hulit din prostie, pe cel din adâncuri, pe cel care e în noi toţi, prin participarea la un destin comun... Abia atunci începe dialogul cugetului cu fapta, al cerului înfrăţit cu pământul, al eliberării depline...” (p. 80).

Toate cele şapte eseuri sunt ca nişte psalmi închinaţi omului şi perspectivelor sale de întoarcere şi ajungere la Dumnezeu. Suişul pe treptele bucuriei spre adevărata fericire e animat de iubirea creştină, această origine a existenţei în general şi a omului îndeosebi: „...nimic nu sporeşte, nimic nu dăinuie fără dragostea de Dumnezeu şi de om, dragoste de tot ce ne străjuie şi ne întovărăşeşte în viaţa asta atât de plină şi nesocotită. Dragostea ne duce la Dumnezeu, ne descoperă omul şi lucrurile, ne deschide porţile înţelesului. Cel ce iubeşte,

197

e plin, frumos, luminat, el iradiază numai pace şi încântare. Sufletul lui cântă rodul nepieritor, cântecul de răscruci al luminilor.”

Aşa sunt şi aceste eseuri: înaripate cântări, poeme, ode, psalmi, cărora trăindu-le înţelesurile te eliberezi de atâtea cotidiene depuneri aluvionare ce ne-ntunecă spiritul.

Treptele bucuriei (şi ele subtematizate) se incoronează cu eseul Sensul afirmativ al vieţii, în care filosoful, creatorul de sofie şi omul de ştiinţă Ernest Bernea, într-o tonalitate mai sobră, subliniază condiţionările ajungerii la trăirea acestor superioare stări: ordonarea gândirii, refacerea disciplinei interioare, cultivarea virtuţii, înţelegerea corectă a libertăţii, a rostului şi frumuseţii vieţii, a omului, „acest copil încrezut şi durut al existenţei”, tonifierea voinţei de renaştere prin autocunoaşterea priorităţii spiritului orientat spre Dumnezeu.

Cărţile lui Ernest Bernea sunt ilustrativ umaniste şi umanismul creştin este esenţa care caracterizează izvoarele, evoluţia şi finaliatea culturii române, asigurându-i deschiderea spre universalitate.

(Text apărut în vol. „Spre mai multă lumină”, revăzut)

De sub erorile şi ororile istoriei

Circumstanţe stranii

198

Între nenumăratele crime ale bolşevismului, nostalgiat de tot mai puţini duşi în ispită, este şi aceea de a fi ştrangulat cu odgonul tăcerii, atâtea şi atâtea valori culturale româneşti, care chipurile, aveau bube-n cap şi pe limbă, le prinsese-n pragul nopţii rugina, nu mai corespundeau, nu mai erau valabile şi viabile, ca şi cum arta, ştiinţa, morala trebuiau să înainteze spre eternitate, numai în papuci stalinişti şi-n cataligele acelui nelegiuit prezent transplantat în centrul Europei, pe şenilele „tătucului” din oraşul cu 300 de biserici ale căror clopote, vorba poetului Ion Minulescu, nu mai băteau de câteva decenii. Nu ne mai trebuia mult şi rămâneam nu numai fără Eminescu, Blaga, Maiorescu, etc, etc; de Nichifor Crainic, Radu Gyr, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Ion Petrovici, Simion Mehedinţi, Cioran, Vulcănescu, şi-atâţia alţii nu mai putea fi vorba... Dar rămâneam fără întreaga cultură română de la începuturile ei orale şi până la cea sadoveniană, a cărei schimonosire o începuse chiar semnatarul ei după „lumina” care-i venea „de la răsărit”, conform mărturisirii sale încredinţate posterităţii.

Dar Dumnezeu şi bunul simţ românesc ne-au ferit de amnezie. Cu toate relele scăpate de Epimetheus din cutia Pandorei, românii au început cătinel să-şi descopere valorile care seacă apa la roata morii limbuţilor ce nu mai contenesc să repete că nu prea avem cu ce intra pe continent şi-n consecinţă să mai aşteptăm pe valuri la cheremul imprevizibilelor furtuni uraliene.

199

Trezie şi trezvie este procesul prin care tânăra generaţie răzbate sub erorile şi ororile istoriei, ca să scoată la lumină, în circuitul naţional şi mondial, valori româneşti ostracizate o jumătate de secol.

Un exemplu: Mircea Streinul

Un exemplu, şi cât de ilustrativ! este cel al lui Mircea Streinul, unul dintre cei mai fecunzi, meteorici (1910-1945) şi problematici scriitori români. În zece ani (1933-1944) Mircea Streinul a publicat 8 volume de poezie, 11 cărţi de proză, o Istorie a literaturii române pentru tineret (în colaborare cu Dan C. Pantazescu), libretul Meşterul Manole la o operă a lui Paul Constantinescu, pe lângă o Antologie a tinerilor poeţi bucovineni, traduceri, colaborarea la numeroase şi însemnate reviste din ţară, animarea grupării, colecţiei, editurii şi revistei Iconar (1931-1935-1938) – o adevărată mişcare de idei, intrată în istoria culturii româneşti sub această semnificativă denominaţie. Efervescenţă spirituală. Un mod modern de a simţi şi trăi valorile străbune. O specifică Renaştere. Un Risorgimento înnoitor de cuget şi făuritor de valori.

La această mişcare au aderat tineri dotaţi, personalităţi din toate provinciile româneşti. Mircea Streinul ajunge repede din scriitor bucovinean scriitorul naţional prezent în numeroase şi însemnate reviste din ţară ca şi în librării şi în casele iubitorilor de cultură.

200

Criticat de cârcotaşi, dezavuat de snobi, repudiat de filo-sovietici, malversat de năimiţi, înjurat de venetici, nefrecventat de fricoşi, laşi, leneşi, hărţuit de tensiunile sale interioare doritoare să schimbe grabnic România la faţă şi la cuget, Mircea Streinul a avut audienţă în rândurile tineretului la astrul căruia a gândit fratern, a fost citit de oamenii de bună credinţă din mediul rural şi urban, s-a bucurat de aprecierile intelectualilor care chiar când nu i-au împărtăşit întru totul înariparea crezului său trăit cu un entuziasm romantic, au văzut în el un spirit cu o dotaţie creativă aparte, violentând tipare, deschizând orizonturi, schiţând idealuri, propunând alternativa ieşirii noastre din anonimat prin vitalizare spirituală, prin creativitate.

Înţeles şi neînţeles, iubit şi hulit, mulţumit şi mai degrabă nemulţumit, preocupat mereu de problematica morţii (memento mori) ca stare de veghe la poarta vieţii virtuoase, Mircea Streinul a simţit cu un ceas mai devreme pericolul ce avea să anihileze proiecte, să luxeze visuri, să sece elanuri, să schimbe direcţii, să inverseze valori, să stârnească amaruri şi lacrimi. Cu trei săptămâni înainte de sfârşitul războiului în Europa, Mircea Streinul a plecat străin de lumea întoarsă pe dos, învăluit în coşmarurile ultimelor zile de suferinţă şi urmărit de râsul haotic al netrebnicilor cameleoni. Viiturile istoriei scoteau deja la suprafaţă gunoaiele societăţii dezarticulate. A urmat izgonirea scriitorului din

201

biblioteci, librării şi din casele românilor şi închiderea operei la „fondul secret”.

După evenimentele din 1989 s-a ivit posibilitatea readucerii scriitorului în circuitul cultural prin articole şi studii privind poezia, proza, mişcarea de idei, viaţa şi destinul său dramatic care ne duce cu gândul la meteoricii Chatterton, Cârlova, Petofi, Lautreamont, Keats, Lermontov, Novalis, Marlowe, Shellz, Esenin, E. Bronte, Ion Şiugariu, Chenier, Villon, Panait Cerna, Becquer, Byron, Apollinaire, Eminescu, Leopardi... (m. între 18 şi 39 de ani)

Lui Mircea Streinul i se face dreptate

Între specialiştii care s-au oprit cu pasiune şi erudiţie asupra fenomenului Mircea Streinul, universitarul ieşean Mircea A. Diaconu, realizează o monografie eseistică de mare preţ. După mai multe studii publicate în România literară, Jurnalul literar, Contemporanul, Iconar – serie nouă, Revista de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, (Chişinău, Basarabia), Mircea A. Diaconu scoate monografia desţelenitoare: Mircea Streinul. Viaţa şi opera (Editura Institutul Bucovina – Basarabia, Rădăuţi – Bucovina, 1998, 144 p., în : Antologia scriitorilor bucovineni, prefaţă: Constantin Ciopraga,; nota editorului: Legionarismul lui Mircea Streinul – o continuare a Iconar-ului în exilul

202

românesc din America; revista Drum a lui Vasile Posteucă, semnate de Mihai Pânzaru, Bucovina).

Curaj în abordare. Pasionant travaliu documentar. Respect pentru adevăr. Detaşare faţă de surse – analize în oglinzi echidistante. Echilibrul economiei de cuvinte şi clarităţii ideilor. Rigoarea frazării. Coerenţa şi diversitatea planurilor – completitudine. Motivarea ştiinţifică a afirmaţiilor, confirmărilor, retuşurilor şi negărilor, a punctelor de vedere aduse pe masa de disecţie. Fermitate în eliberarea adevărului şi formularea convingerilor personale.

Mircea Streinul. Viaţa şi opera este o carte grea prin densitate, antrenantă prin confruntarea analitică a surselor critice cu opera. O monografie modernă prin culturalitatea şi stilul ei captivant. O lecţie de spirit ştiinţific şi caracter pe care Mircea A. Diaconu ne-o oferă, ajutându-ne să ne scuturăm de idei preconcepute, subiectivism, comoditate şi să ne revizuim şi completăm în necesitate achiziţiile, să ne motivăm obiectiv opiniile, să contextualizăm evenimentele culturale pentru a le înţelege cât mai corect.

În cele cinci capitole ale cărţii, Mircea A. Diaconu operează destructurări şi restructurări pe toţi versanţii fenomenului complex, şi pe alocuri complicat, care este omul şi scriitorul Mircea Streinul.

Locuri, vremuri şi oameni; meandrele copilăriei; Bucovina cubistă prin verticalitatea şi geometria brazilor; expresionistă prin spaimele şi vaiurile istoriei

203

sale; gotică prin monumentalitatea aspiraţiilor; barocă prin pluritatea nuanţelor originalităţii sale. Cernăuţiul, prin atmosferă cel mai occidental oraş din România acelui timp: două conservatoare, filarmonică, o universitate, un teatru naţional, Teologie vestită, personalităţi de primă dimensiune, reviste cu cititori în toată ţara, o studenţime cu tradiţia cercurilor culturale; pe lângă românii majoritari, minorităţi coexistând paşnic, o animaţie de viaţă modernă, fluvii de iniţiative şi efluvii de inteligenţă şi dor de afirmare. Mircea Streinul în centrul acestei vieţi. Gruparea Iconar, colecţia Editura şi revista. Exilul în propria ţară. Părăsirea ei şi a vieţii.

Biograful său, Mircea A. Diaconu, deschide uşi, deschide ferestre şi umblă atent prin toate camerele. Posedă toate cheile. De la incursiunea monografică, istorică, sociocritică la psihocritică, psihanalitică, fenomenologie şi critica profunzimilor. Nu spune că a terminat dar, ceea ce oferă dă imaginea completitudinii.

Primului capitol, de 64 de pagini, Mircea A. Diaconu îi adaugă 6 pagini de concluzii în care, luând curajos taurul de coarne, formulează onest întrebări fundamentale privind relaţiile scriitorului cu Mişcarea Legionară şi ideologia ei, precum şi substratul cauzal contrastant al frământărilor, obsesiilor, căutărilor şi disperărilor existenţiale traversate jertfelnic de straniul Mircea Streinul.

Investigarea circumstanţelor temporal - spaţiale, invocarea unor afirmaţii critice şi necritice – ale

204

pigmoidului Miron Radu Paraschivescu: maliţioase, pătimaşe, false, nu se justifică! (p. 62 şi 64) – Mircea A. Diaconu consideră just că „soluţii definitive nu se pot da ca răspuns la prima întrebare”.

În adevăr, a simţi româneşte este o onoare. Este prima noastră natură. De aici similitudinile, congruenţele, interferenţele conceptuale şi atitudinale la toţi cei care au ars şi vor arde în crezul acestei simţiri, a cărei finalitate a fost şi a rămas cea din Imnul nostru naţional. Idealul morţii, adică al morţii spre Înviere, este tot cel din Sfântul nostru Imn („Murim mai bine-n luptă...”)

În ceea ce priveşte substratul cauzal al „frământărilor şi căutărilor disperate şi dezamăgite care l-au purtat pe Mircea Streinul de la entuziasm la apatie şi de la o febrilă efervescenţă la o moarte în singurătate” (p. 63), speculaţia îşi poate multiplica unghiurile până la negarea premiselor aparent logice, lăsându-şi suspendate concluziile. Eu cred că Mircea Streinul suferea de prea mult suflet. Mircea A. Diaconu este precaut. El răspunde erotematic şi conchide că scriitorul este, aşa cum mulţi au spus, cazul cel mai reprezentativ pentru dramaticile întrebări pe care şi le puneau intelectualii bucovineni din Cernăuţi în perioada interbelică, într-un fel de Sturm und Drang local (p. 68). Nuanţat, observaţia este valabilă pentru întreg spaţiul românesc. Peste tot erau cercuri, grupări, reviste, animate de acelaşi Sturm und Drang naţional de un verde vital.

205

În capitolul II, În căutarea unei ideologii, Mircea A. Diaconu se ocupă detaliat de „conştiinţa şi orgoliul unui specific bucovinean ce ar fi putut redimensiona valorile româneşti prin racordarea lor la valori arhetipale” (p. 71). Arderea lui Mircea Streinul pe acest altar încă din liceu şi ca preşedinte al cercului studenţesc „Arboroasa” a dus la intensificarea activităţii şi la lărgirea sferei relaţional – creatoare la atâtea personalităţi ale mişcării iconariste ca: Gheorghe Drumur, Ion Roşca, Vasile I. Posteucă, Gh. Antonovici, Neculai Pavel, Neculai Roşca, Traian Brăileanu, Liviu Rusu, Ghedeon Coca, Traian Chelariu, Iulian Vesper, Barbu Sluşanschi, şi atâţia alţii pentru care nici o realitate nu era „mai înfricoşătoare ca visul” şi nici o investigare mai palpitantă ca cea a înălţimilor celeste, a „zărilor transparente”, a „comorilor firii”. Ei erau convinşi, ca şi generaţia spiritului a lui Ion Şiugariu şi Vintilă Horia, că starea de copilărie – categorie morală, este arhetipul creaţiei şi al convorbirii cu Dumnezeu. În fondarea unei poetici originale, iconariştii credeau că poeţii oficiază liturghii naţionale, fiind nişte sacerdoţi. Crez sublim, analizat de Mircea A. Diaconu, în multiplele sale nuanţări.

Analiza operei relevă acelaşi spirit echilibrat, calm şi atent să nu-i scape ceva care nu trebuie nicicum omis. Circulaţia prin opera scriitorului se face cu dexteritatea celui care a parcurs-o profesional. Traseul e relevant pentru înţelegerea imediată a lui Mircea

206

Streinul. Pentru înţelegerea mediată, biografia, concepţia, opera rămân deschise unei critici a profunzimilor decât celei tematice la care apelează, dar nu didactic, Mircea A. Diaconu. Compartimentarea cercetării operei în Biografia poetică şi Epica – între reportaj, confesiune şi ficţiune, pentru un prim efort al readucerii lui Mircea Streinul în societate, în circuitul cultural de azi şi de mâine, se acoperă de succes, adică ne porneşte în căutarea acestei opere prin toate bibliotecile, librăriile, anticariatele.

Ultimul capitol, intitulat Mircea Streinul şi ghilotina istoriei, este un pertinent preambul la un eseu de dimensiune în care toate afirmaţiile hazardate, incorecte, maliţioase, false, străine de cunoaşterea în profunzime a operei, să fie analizate în toate articulaţiile lor textuale, subtextuale şi transtextuale, spre a releva profesionalismul sau ignoranţa celor care le-au făcut, lărgindu-se astfel accesul la adevăratul scriitor şi iconarist vizionar.

Mircea Streinul a avut un crez făurit din idealuri şi trăire. Acest nume predestinat să suporte drama înstrăinării şi a încarcerării în propria ţară, pe care, prin tineret, a vrut-o, în visul său, cum alta nu mai e. Mircea Streinul a trăit ca românul, în trecut şi-n viitor. Psihologia poporului român e pangeometrică. Ea funcţionează pe deschidere şi linii ondulatorii, emoţionale, afective. Este o psihologie a braţelor

207

deschise. Pentru român, drumul cel mai scurt dintre două evenimente nu este linia dreaptă, ci trăirea lor.

Mircea Streinul s-a făcut ecoul pedagogului care strigă în Electra lui Sofocles: „Ce rost mai are viaţa pentru voi? Sau gândul vi s-a-ntunecat de nu mai vedeţi că vă aflaţi nu în preajma, ci între cele fără de margini pericole? Vă duceţi la pieire...”

În presimţirile sale Mircea Streinul a fost profetic. El a vorbit şi a scris despre moarte ca lumea să conştientizeze minunea vieţii şi a veşniciei.

Mircea A. Diaconu are prenume comun cu scriitorul, şi un nume predestinat: să servească veridicul (gr. diakoneo – a sluji). Volumul atestă acest adevăr. Prefaţa semnată de academicianul Constantin Ciopraga este un comprimat eseu. Nota editorului, Legionarismul lui Mircea Streinul: continuare a Iconar-ului în exilul românesc din America: revista Drum a lui Vasile Posteucă, semnate de Mihail Pânzaru, Bucovina, fac loc unei mai drepte, complete şi la scară nu numai naţională, a cunoaşterii scriitorului bucovinean şi a timpului în care a creat. În adevăr, drama României şi a cetăţenilor ei a început cu Carol al II-lea coruptul şi asasinul, şi tot adevărat este că la înstrăinarea lui Mircea Streinul şi la încarcerarea operei, localizările geografice din naraţiunile sale au avut ponderea lor. Aflăm cu mare bucurie că numele scriitorului român îşi face loc şi pe alte continente. Bucovina României rimează cu grădina

208

armoniei! Laudă editorului acestor adăugate-n onoare pagini.

(Text apărut în vol. „Spre mai multă lumină”, revăzut, completat)

- . -

Ion Şiugariu – un scriitor foarte actual şi un erou

pentru redobândirea întregită a Transilvaniei

Proemium

A aduce în circuitul cultural valorile autentice, care au fost împinse în conul de umbră al conspiraţiei tăcerii, este un imperativ de conştiinţă naţională, o datorie a Ministerului Culturii şi o onoare a iniţiativelor particulare.

Se vorbeşte mereu de fel de fel de intrări în Europa, dar, pe poarta culturii mai ales, nu se intră cu crâmpeie de zestre, cum cred apatrizii, cosmopoliţii sensului din circuit al cuvântului, toţi vânzătorii, şi de mamă, dacă ar găsi muşterii. Europa, acest continent al

209

unei culturi şi al unor iniţiative umaniste cu iradiere pe toată planeta, nu e o răspântie unde duhul popoarelor poate fi scos la mezat sau expediat în magaziile din subsolul muzeelor. Spiritul creator al popoarelor, specificul lor, etnicitatea lor nu urmează dinamica râurilor care, în dramaticul lor destin, s-azvârl în mare pierzându-şi fizionomia şi numele.

Infatuaţi de toate sorturile, unii dintre ei – să recunoaştem – truditori de cărţi, uneori erudite, cred că nu pot fi continentali dacă sunt români şi nu mai încap de scriitorii care sunt convinşi că pot fi europeni şi universali fiind naţionali şi creştini.

Este un nonsens ca dimineaţa să răscoleşti arhive, căutând înscrisuri, prin care să-ţi afişezi „cetăţenia română” cum fac unii aduşi de intemperii, şi după-amiaza să ataci pătimaş resursele inepuizabile ale spiritualităţii noastre, satul – această veche temelie a ortodoxiei româneşti, precum şi pe cei care au fost sau mai sunt fideli spiritualităţii româneşti, mă gândesc la Nae Ionescu, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, Nichifor Crainic, Mircea Streinul, Radu Gyr, Ernest Bernea, şi atâţia alţii, dar nici apostolul sufletelor noastre, Mihai Eminescu, nu prea este cruţat. Sărbătoririle poetului, ediţiile, cererea de poezie şi gândire eminesciană îi sufocă pe unii. Şi aceşti unii presează nefast asupra tineretului, uitând că există o intuiţie a drumului, un spirit la care nu se poate renunţa

210

de dragul potecilor cu cât mai numeroase cu atât mai expuse rătăcirilor, încâlcirilor.

Acest spirit discret şi profund este mereu veghetor şi susţinut de sentimentul demnităţii naţionale şi al încrederii în noi înşine. În sfera creaţiei nimic nu se clădeşte din afară.

O ilustrare: Ţara Crinilor

În acest orizont se înscrie, luminând, cartea poetului – erou Ion Şiugariu, sugestiv intitulată Ţara Crinilor, cu o consonant – ideatic prefaţă semnată de profesorul universitar Al. Husar, şi apărută la Editura Agora – Iaşi, în exigenta colecţie În duhul adevărului. Crez şi mărturii (1998).

Ion Şiugariu este scriitorul entuziast şi îngândurat, exploziv şi temperat, liric şi reflexiv, exteriorizat şi profund, sensibil şi dăruitor, care şi-a uluit profesorii cu talentul său precoce, încă din liceul Emmanoil Gojdu din Oradea, publicând la şapte reviste din Transilvania sufletului său.

Ajuns student (1937) la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, fiul minerului de la Băiţa Maramureşului se face repede cunoscut prin colaborări la cunoscute reviste din ţară. Publică mai multe volume, afirmându-se ca poet, eseist şi critic literar. La Decalogul este mâna dreaptă a gânditorului spiritualist Coriolan Gheţie – redactorul revistei; la Revista Fundaţiilor

211

Regale face critică literară alături de Ovidiu Papadima, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, şi devine factorul prim al grupului de la Meşterul Manole, care se voia o altă Gândirea.

Generaţia de la 1939, cum a numit-o Vintilă Horia, Generaţia cerului, după Ion Şiugariu (Adevărata generaţie), căci toţi erau însetaţi de absolut, de transcendent, de spiritualizarea omului prin trăirea conştientizată a credinţei creştine şi a încrederii în resursele creative ale neamului românesc. Toţi erau talentaţi, înflăcăraţi, uniţi, foarte atenţi la exigenţele spiritului şi dorinţei de a se realiza integral fără nici un compromis cu viaţa. Toţi erau avântaţi în idealitate, în viitor, înaripaţi de „setea de universalitate, plecând dintr-o esenţă bine definită”, mărturiseşte Vintilă Horia, în prefaţa la volumul Setea de ceruri a lui Ion Şiugariu şi apărut în Germania, în îngrijirea Doamnei Lucia Soreanu, soţia poetului.

În acest sens, Ion Şiugariu scrisese: „Sunt unii dintre noi care îşi fac un titlu de glorie din a micşora şi a nesocoti tot ce este românesc. Dintr-un snobism ieftin, ei afişează un rafinament de ultimă oră, căruia îi repugnă realităţile noastre naţionale... Aşadar să nutrim mai multă încredere în noi înşine, şi o mai mare stimă pentru valorile româneşti” (Ceva despre noi, 1943, reprodus în vol. 1998). Generaţia cerului credea nelimitat în spirit şi-n spiritualitatea românească deschisă spre lume.

212

Vitregiile au frânt aripi, au întrerupt zboruri. Poetul şi eseistul Ion Şiugariu cade eroic pe frontul din Cehoslovacia, el, neobositul, odihnindu-se în cimitirul eroilor români din Zvolen, lângă Banska Bistritza. Doamna Lucia se îngrijeşte cu fără de margini dragoste de manuscrisele scriitorului.

Poetul nu se desprinde de eseist

Este imposibil să-i putem separa. Ţara crinilor este o carte cu mai multe registre. Ţara crinilor este un spaţiu al trăirii în ideal, al creativităţii, scăldat în lumină, armonie şi frumos, ca spaţiul lui Baudelaire – din Invitation au voyage, spre care poetul francez îşi îndeamnă inspiraţia, creaţia. Scrie Ion Şiugariu: „Există undeva o ţară albă a crinilor, o minuantă ţară albă a împăcării în esenţa absolută... Ţara crinilor spre care ne îndreptăm tot mai nerăbdători paşii, ţara aceea minuată unde nu se frământă decât o singură vioară, unde numai o singură orgă împleteşte cântece de slavă, ţara aceea este astăzi singura noastră ţintă – singurul nostru ideal vrednic.”

Această ţară este o revelaţie pe care poetul o are într-o bisericuţă de sat în care un cor de fetiţe „îmbrăcate în alb” cântau Hristos a înviat. „Atunci am cunoscut adevărata ţară a crinilor, atunci am cunoscut adevăratul cântec al sufletului... cântecul de slavă al nevinovăţiei”. Crinii şi albul, simboluri ale purităţii rezonante stării de

213

copilărie – categorie morală, condiţie a ajungerii la Dumnezeu – „Adevărat zic vouă: de nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi precum pruncii nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3 şi 19:4). „E ţara crinilor, ţara copilăriei pure, pe care Mântuitorul ne-a dat-o ca exemplu atunci când ne-a cerut să ne asemănăm cu ea dacă vrem să intrăm în Împărăţia cerurilor” (Ţara crinilor).

În lumina acestui crez, poetul şi eseistul Ion Şiugariu ne-ndeamnă să ne întoarcem faţa „spre Dumnezeu, spre entuziasmul străvechi al neamului”..., „alături de eroii basmelor noastre”. Ca „glia românească să ne încălzească sufletele”, să ne întoarcem spre noi înşine, spre unificarea noastră spirituală, cea mai de frunte problemă” (Invitaţie la entuziasm şi Întoarcerea spre noi înşine).

Scriitorul Ion Şiugariu este convins că „un neam care îşi caută reazemul şi puterea în Dumnezeu nu poate decât să biruiască” (Bisericuţele din lemn, a se vedea şi eseul Misionarism ardelean).

În această carte a invitaţiei la entuziasm, poezie, meditaţie, nemurire, se întâlnesc, grupate, eseuri despre scriitorii străini şi români, despre cărţi şi evenimente culturale, puncte de vedere critice, despre expresivitatea limbii române. Un pertinent şi mai lung eseu despre Titu Maiorescu, criticul (reprodus din revista Meşterul Manole, 1940), pagini de jurnal, etc.

214

Varietatea temelor, culturalitatea conţinuturilor, adecvarea spiritului, esenţializarea exprimării sporesc interesul lecturii şi reluării ei; în dorinţa comună cu autorul de a ne regăsi: „o vorbă sinceră şi deschisă cu Dumezeu. În noaptea Învierii să aprinzi şi tu o făclie de Paşte şi să murmuri în tine o rugăciune. Să auzi cum şoptesc la urechea bolţilor numai îngerii...”, ca-n noaptea de Crăciun, la naşterea lui Iisus, când toţi copiii, şi nu numai, cântă cu îngerii colinde străbune, azi pe toate continentele planetei, toţi românii, dorind din inimă şi suflet, ca universalul Vintilă Horia, să revină într-un sat românesc şi-n intimitatea unei bisericuţe maramureşene, s-asculte şi să şopteacă melodic „O, ce veste minunată!” şi „Hristos a înviat!”

Regăsiri! Sentimente unice şi cât de sublime!

- . -

215

Un anatomist al secolului XXCoriolan Gheţie: „Veac luciferic”Se înscrie în viziunile Părintelui

Iustin Pârvu

Volumul Veac luciferic, semnat de bucureşteanul transilvănean Coriolan Gheţie, şi apărut la Editura Agora – Iaşi, în colecţia În duhul adevărului. Crez şi mărturii, este o carte de căpătâi. Locul ei trebuie să fie la îndemână, lângă Biblie,

Veac luciferic se înscrie în efortul de recuperare a fiinţei umane în dificultate pe alunecoasele pante ale unui secol satanizat. Un secol din care liniştile au fost izgonite, patimile controlând planeta şi soarta lumii.

Coriolan Gheţie a cunoscut direct şi în profunzime aceste vremuri bântuite de negaţiuni, violenţe şi ură. Începând să publice din liceu şi studenţie, la facultăţile de drept, litere şi filosofie, pasionat de marea cultură şi înzestrat cu darul reflexiunii analitice, Coriolan Gheţie nu se mulţumeşte să fie doar martor şi statistician al evenimentelor. El observă, disecă, descrie aforistic şi alert cauzele, manifestările, implicaţiile crizei morale apocaliptice care ameninţă umanitatea în ceea ce are mai sublim. Învăţatul se înfioară la aflarea în derivă a lumii. Înstrăinarea omului de Dumnezeu îl îngândură şi mobilizează. Creştin de convingere şi trăire, el propune

216

respiritualizarea omului. Îşi publică ideile în multe, foarte multe reviste şi ziare din ţară, la unele fiind redactor principal. În cercul său de prieteni se află talentaţii Vintilă Horia, Ştefan Baciu, Horia Stancu, Ion Frunzetti, ca şi mai tânărul Al. Husar, care în consens ideatic cu autorul Veacului luciferic, semnează studiul introductiv de peste 12 pagini.

Bogata activitate scriitoricească a învăţatului Coriolan Gheţie este reflectată în studii, articole cu tematică moral-creştină, fiosofică, literară, studii, eseuri, poezii, reportaje, însemnări.

În 1937 îi apare eseul Introducere la omul nou, iar în 1976 publică volumul Raţiuni ale inimii, selectare sensibilă din numeroasele articole apărute în revista Familia. După 1989 colaborările sale se multiplică. Solicitările sunt numeroase. Fulgerătoarea sa dispariţie, la 19 Mai 1990, e însoţită de apariţia ultimului articol cu substanţă creştină.

Gânditorul Coriolan Gheţie este un spiritualist analitic cu sensibilitate poetică. În sprijinul ideilor sale aduce o întreagă armată de creatori din cultura universală, preocupaţi de salvarea destinului umanităţii. Între aceştia se află Jacques Maritain, Paul Claudel, Ch. Péguy, Ortega Y. Gasset, Daniel Rops, Berdiaev, Louis Barral – conducătorul Institutului de studii bizantine în cadrul căruia a activat şi Coriolan Gheţie.

Autorul Veacului luciferic este un militant creştin de sorginte socratică. El propune lupta din interior. Nu

217

poţi primi ajutor din afară când tu însuţi nu-ţi eşti de-ajutor. În acest sens el scrie în primul număr al revistei Decalogul (5 Aprilie 1936): „Viitorul cetăţii creştine e condiţionat de o adevărată revelaţie internă personală, îndreptată spre practicarea integrală a virtuţilor creştine.”

Mâhnirile din adâncul sensibilităţii sale se convertesc în speranţa redobândirii demnităţii întoarcerii omului la Dumnezeu. Un exemplu, între atâtea altele, este cel al creştinării lui Panait Istrati, scriitorul european, fost comunist şi ateu, care în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti primeşte Sfânta Cuminecătură din mâna prinţului călugăr, cu şase doctorate, monseniorul Vladimir Ghica. Coriolan Gheţie a fost martorul acestui eveniment, şi-n continuare lectorul scrisorilor lui Panait Istrati către monseniorul întors la Paris. Interesant este să reţinem şi dorinţa scriitorului Panait Istrati bolnav de tuberculoză şi internat într-un sanatoriu, de a-l revedea pe duhovnicul său prinţ şi călugăr.

Veac luciferic este o carte de cultură activă, conştientizantă. Printre atâtea trimiteri la surse instructiv-revelatorii, la cărţi de luptă creştină. Coriolan Gheţie recomandă motivat Însemnările de pe frontul creştin din Spania de Nicolae Totu, Crucificaţii de Bănică Dobre, Pentru Cristos de Alecu Cantacuzino, ş.a., la care noi adăugăm şi numeroasele volume scrise de foştii deţinuţi politic anticomunişti.

218

Veac luciferic este o carte completă. Analizatorul răului oferă şi armele extirpării acestuia. „În faţa unei asemenea cărţi, scrie Al. Husar, laşi pana jos şi începi să murmuri religios, în gând: Fericit cel ce-a scris-o...!”

- . -

219

O introducere sugerativă la o carte mai aparte

S-a dat leşinata ciorbă de seară, colţul de pâine sau aşa-numitul turtoi, rareori cald, în general rece şi, uneori acru. Şeful de secţie şi gardienii fac numărătoarea, uşile se zăvorăsc, şi liniştea, dorită atât de mult de deţinuţii politic, se instalează. Pentru câte ceasuri, nu ştim. Percheziţiile de noapte sunt rare, inopinate, control chiar şi în părţile intime. Deţinuţii respiră cu bucuria de a se putea închina în linişte, făcând cruce cu limba. Vizeta din uşă are mulţi ochi. Cuprinde toată încăperea. Încep dialogurile, expunerile, povestirile, romanele improvizate, conferinţele pe teme variate după diversitatea profesorală şi profesională a corifeilor culturii, închişi pentru motive bizare. În seara aceasta Victor Stoica, consecventul în simţire şi idei, român de dreapta, e anunţat să ne povestească cum a ajuns el învăţător în Basarabia. Era tinerel, suplu, înalt, plin de elan şi proiecte didactice. Pus pe fapte culturale mari. Înarmat cu răbdare, încredere şi capacitatea de a depăşi greutăţile. Îi veneau în sprijin, ca învăţător, talentul plastic, şi în comunicare, talentul scriitoricesc. Atitudinea conceptual - etică era dublată de o nobleţe în înfăţişare, privire, şi comportament. O

220

armonie androgină a fizicului şi muzicalitatea glasului îl făceau preferat în convorbiri şi ascultarea de povestiri cărora le dădea o anume aură poetică. Era un talent complex, autentic, vitregit în deschiderea aripilor de vremurile tensionate atunci şi dramatice după aducătorul de iad comunist - 23 August 1944. Deţinuţii, umbre umane, s-au orizontalizat pe priciuri de lemn şi paturi de metal suprapuse, dornici să-şi îmbogăţească spiritul, memoria cu evenimente, locuri şi oameni. Dacă treceai cu duhul prin văzduhul încăperii, aveai imaginea unor sicrie sărăcăcioase în formă de trupuri umane din care doar curiozitatea ochilor mai ardea spre exterior. Şi domnul Victor, aşa-i spuneam cei mai tineri, impunea!, începea să deruleze filmul sosirii în satul cu nume tineresc, luminos: Floriceni. Era o toamnă plină de rod, culoare, arome, dar şi de îngrijorare. Europa îşi juca zarurile. Statele mici nu trebuie să urmeze politica statelor vecine mari, cum credea pro-sovieticul N. Titulescu, ci a statelor indiferent de distanţă, puternice, bogate, şi care nu-şi întorc promisiunile făcute, cuvântul dat, actul semnat. Entuziastul învăţător ajuns în localitate, se îndreaptă spre şcoala care nu era nicăieri. Un grup de câteva femei şi bătrâni îi spun că n-au şcoală în sat şi copiii învaţă în casa unei femei, mai la marginea satului, şi-i arată drumul spre Kiokea Palaşca. Ajuns la această plină de energie gospodină, îi arată clasa din casa ei. Camera cea mai mare, văruită

221

proaspăt şi cu material didactic pictat de ea în sineală la două-trei palme sub plafon, mai aproape de vederea copiilor. Învăţământ paralel. Unii elevi învaţă o poezie sau copiază un text, alţii fac exerciţii de aritmetică. Învăţătorul rămâne cu privirea pe copii şi pe materialul didactic. Le-a reţinut privirea lor isteaţă şi plină de curiozitate, iar materialul reprezenta pui, găini, cocoşi, raţe, gâşte, câinele casei, vaca şi calul, câţiva copaci. Copiii foarte ascultători în timpul orelor, zburdalnici şi foarte gălăgioşi în pauză. Vârsta lor râvnită de toţi maturii. Kiokea Palaşca le pregătea şi câte o ciorbă din legumele şi verdeţurile grădinii, căci era foarte vrednică şi dolofană. Când a întrebat-o de grupul sanitar, ea, ridicând mâna spre ţarină, i-a arătat câmpul, plin de plantele toamnei, de buruieni, şi fân aproape uscat. De-abia acum îşi explica noul lor învăţător de ce în recreaţie copiii fugeau într-acolo şi plantele îşi scuturau pliantele. Două clase învăţau dimineaţa şi două după-amiaza. Energicul şi chibzuitul dascăl s-a aşezat pe treabă, organizat, susţinut şi de părinţi, dar când proiectele au dat să prindă viaţă, Stoica Victor a fost chemat la regiment. Concentrările bărbaţilor se ţineau lanţ, şi treburile satelor rămâneau pe mâna gospodinelor, ca şi creşterea copiilor. Cerul duios al toamnei policrome începea să fie brăzdat de nori, şi aerul de fiori.

222

De anii care au urmat dă socoteală cartea Soldaţii de plumb, sau Prizonier la aliaţi.

O carte mai aparte: Soldaţii de plumb sau Prizonier la „aliaţi”, de

Victor Stoica

Literatura de sertar, lirteratura tăinuită, atât cât s-a mai putut salva, iese încet-încet la lumină, cu toată modestia structurală a celor care au trăit-o în drama de dincolo de voinţa lor, şi se oferă fără surle şi trâmbiţe, cititorilor însetaţi de adevăr şi respect pentru cuvântul trimis în lume. Fapte cutremurătoare, stări de conştiinţă nepervertită conţin lecţia purificării fiinţei umane prin suferinţa asumată, traversată iniţiatic. De aici şi aura seninătăţii ce luminează asemenea texte. O seninătate despovărată de ura şi micimile care desfigurează fiinţa umană. Pe aceste detaşate coordonate se înscrie cartea Soldaţii de plumb a învăţătorului, ofiţerului, prizonierului şi fostului deţinut politic Victor Stoica. Ea a apărut la Editura Polirom – Iaşi, în 1996, reeditată în 1998 într-o versiune corectată, definitivă, de către Editura Fides – Iaşi, colecţia Restitutio, cu titlul

223

Prizonier la „aliaţi”, 352 pagini, copertă în albul zăpezilor siberiene şi al purităţii unui mare suflet şi talent. Pe prima copertă, cu imaginea policromă a bordeielor siberiene, răsare-n alb, textul:

„Azi-noapte la PrutRăzboiul a-nceput

Românii trec dincolo iară...”,

text şi muzică de un entuziasm dacic. La subsolul coperţii, pe o bandă însângerată, citim subtitlul: A fi prizonier la „aliaţi”, ultimul cuvânt în ghilimele scutindu-ne de comentarii. Sintagma metaforică „soldaţii de plumb” trimite, evident, la dramatica realitate a unor destine umane, mutate hai-hui după logica încifrată a perfizilor mânuitori cu ochii înguşti, de păsări răpitoare. Dar, mai întâi, să vedem cine este autorul despre care filosoful Petre Ţuţea, în Jilava din 1950, spunea: „De la generalul Iacobici şi de la sublocotenentul Stoica am înţeles spiritul armatei române”. Autorul şi eroul din persoana întâi a cărţii este făgărăşanul Victor Stoica, născut la 9 Februarie 1922 în satul Ticaşul Românesc, fiul preotului consecvent luptător pentru unirea şi unitatea românilor întru Dumnezeu şi-n spaţiul lor străbun.

224

Rămas orfan de tată la vârsta de 11 ani, termină cursurile Şcolii Normale din Blaj, în 1940, şi e numit la liceul de elită Notre Dame de Sion din Iaşi. După eliberarea Basarabiei, în 1941, se oferă voluntar, ca învăţător, şi e numit în satul Floriceni din judeţul Soroca. În 1942 intră la Şcoala de Ofiţeri din Câmpulung – Muscel, este trimis pe front, ca sublocotenent, în Regimentul 83 infanterie, Divizia a XX-a. În tragedia sfârşitului de August 1944 este luat prizonier din Carpaţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, zona Neamţ, cu întreaga divizie. De aici, el şi camarazii săi, cunoscuţi şi necunoscuţi, vor mărşălui spre iad, prin minciuni, promisiuni, sete istovitoare şi foame, încadraţi de balalaicele automate. Scurte popasuri la Scăeni, Roman, Târgu Frumos, şi o primă staţionare la Iaşi, în speranţa refacerii şi redotării unităţilor spre a fi trimise pe frontul transilvan. Înşelătorii! Calvarul a continuat spre nenorocirile de la Bălţi, urcând lunga şi abrupta pantă a Golgotei din lagărele subpământene de la Mănăstârca şi Oranki. Bolnav de tuberculoză, revine în ţară, în ziua falsificatelor alegeri din 1946. Luptă în rezistenţa naţională anticomunistă. În 1948, este prins, anchetat şi condamnat la 5 ani de închisoare corecţională, ajungând la Jilava, Canal, Tg. Ocna şi Caransebeş. După eliberare, în 1954, cu greu ajunge contabil, decorator de vitrine, şi se căsătoreşte, în Iaşi, cu Elena Zamfir (1957), care-i va împărtăşi suferinţa, şi împreună vor trăi şi durerea

225

pierderii primului copil. La 4 Mai 1959 este rearestat, acuzat de crimă împotriva ordinii sociale şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu trimitere direct în penitenciarul Aiud. Soţia sa este obligată să divorţeze. La 1 August 1964 este graţiat. Redevine ieşean prin recăsătorire şi îndrăgostirea de acest oraş. Al doilea copil, Virgil, cu o dotaţie intelectuală deosebită, îi face marea fericire mai stânjenind tuberculoza care-i dublează tragedia trecutului. Complicaţiile acesteia îl vor răpune, la 9 Iunie 1994, în ziua Sfintei Înălţări a Domnului, Victor Stoica părăsind această lume contorsionată, acest secol bântuit de apocaliptice semne. Soldaţii de plumb (Prizonier la „aliaţi”) ar părea o carte de amintiri, un jurnal al unor situaţii şi suferinţe fără calendar, al unei tragedii conectate la un ceas fără cadran şi ace, în realitate este istorie convertită într-un roman psihologic şi de caractere, o operă cu numeroşi versanţi, talentatul autor fiind, în răgazurile sale meditative, poet şi pictor. Autenticitatea sincerităţii şi farmecul literarităţii fac din carte un roman, care nu se mai desprinde de lector. Îi intră obsesiv în memorie şi-n suflet. Îi interoghează comparativ conştiinţa. Îi tonifică voinţa de a lupta cu răul din lume pentru ameliorarea fiinţei umane şi a vieţii prin credinţă şi virtute, prin muncă şi conlucrare cu semenii. Convertirea suferinţei în lecţie de superiorizare spirituală, iată secretul acestui talent şi trăitor întru Hristos, Victor Stoica.

226

Să-l ascultăm, într-o foarte scurtă secvenţă, cum prezintă un Ajun de Crăciun din lagărul subpământean al prizonieratului: „Iarna, în toi, se aşterne în dune ca-n deşert nisipul orânduit nestatornic de bezmetice vânturi. Din cauza viscolului şi a zilei legată la ochi, n-am mai fost scoşi la muncă... frig afară, frig înăuntru. Ne este frig în suflet... Improvizăm bradul credinţei şi datinii noastre creştine şi pe un ton, parcă rămas în ţară, cântăm liturgic: O, brad frumos!”

- . -

227

Marile noastre dureri naţionale

Localitate(judeţ)

Suprafaţă(KMP)

Număr de

locuitori

Număr de localităţi

CAHUL 4482 218927 208ISMAIL 4212 244449 76

CETATEA ALBĂ

7595 369198 213

LĂPUŞNA 4181 441694 237ORHEI 4246 299132 236

TIGHINA 6333 336371 109BĂLŢI 5260 429638 288

SOROCA 4331 148410 153CERNĂUŢI 1771 316471 95

HOTIN 3782 428627 215CALIACRA 4500 233DUROSTOR 3226 195

STOROJINEŢ 2653 182742 62

228

Noi, cu-a noastră veşnicie

Prutul leagă şi dezleagă,La un neam cu două ţăriCe îi este lui mai dragă:Limba-aceleiaşi chemări

Să fim iarăşi la o masă,În preasfântă unitate,În care frate cu frateSă se simtă ca acasă

Locuind aceeaşi glieSă rămânem mai puterniciNoi, cu-a noastră veşniciePeste haita de nemernici

Care astăzi o sfâşie...

Aiud, 1957

229

Drumul robilor

te speriiCât de lung e şi de lat

Spre-adâncu-ntunecatelor SiberiiCu oase moldovene presărat...

Smulşi de la vetre-n miez de noapte,Grămadă în vagoane pentru vite,Părinţii fără apă, copiii fără lapte,Repartizaţi spre iaduri diferite...

În urmă, satele rămasePe mâini străine, şi pe jaleaLătratului de câini, în calea

Duşmanilor cotrobăind prin case...

Pe când erau stăpânii lorMânaţi pe calea robilor...

Jilava, 1956

230

Mamă Ţară

Verişoarei mele, Margareta Dimitriu

Locuri natale, păstrate-n suflet vii,o nesfârşit de crudă tragediepe care-mprăştiaţii tăi copii

cu lacrimi şi cu sânge-ncep s-o scrie...

Moment fatal! Istoria perfidă,la capătul unui pierdut război

s-a-ntors cu spatele la noişi tot perfidă-ar vrea să ne ucidă...

Copilăria, numai cânt şi-avânts-a-frânt în centrul unui secol luciferic,

românii, fără dreptul la cuvânt,împinşi sub talpa iadului: ce întuneric!...

Împrăştiaţi de fiare şi furtunin-am mai ştiut unii de alţii...ce jilavi, Doamne, sunt înalţii

pereţi ai subpământului temut...

Jilava, 1956

231

Să-ntâmpinăm ceasu-nvierii

Bat clopotele de se sfarmăîn ţara lui Ştefan cel Mare şi sfânt

îadul roşu se-ntinde pe-ntregul Pământsuntem într-o continuă alarmă...

Din Carpaţi, Nistru, Siberiimartirii ies din lut, şi-s fără număr!

cu noi în rând, umăr la umărne pregătim de ceasul Învierii...

Îl simt, e-aproape... au un rostaceste oase de sub glie

a noastră-nsângerată Româniesă fie iarăşi cum a fost:

rotundă ca o armonie,înaltă cum coloana lui Brâncuşi,

cu împrejur deschise uşioricărui om de omenie...

Aiud, 1957

232

O epopee basarabeană

Acesta este subtitlul cutremurătoarei cărţi a scriitoarei Nina Cosmulescu. Iubire însângerată (Ed. M. Duţescu, Craiova, 2009, p. 400), înainte de a fi un roman de caractere, tradiţii, peisaje natale, relaţii umane..., este o sursă de istorie trăită: tragedia românilor din Basarabia cotropită barbar de uralienii lui Stalin, ajutaţi de alogenii aduşi de încrucişate vânturi şi oploşiţi la ospitalitatea ortodoxă a urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

O, dragi tineri ai acestor vremuri guvernate de iluzii şi de o libertate aparentă, cercetaţi adevărata istorie, formaţi-vă convingeri de nezdruncinat, trăiri netrucate şi veţi dobândi demnitatea elitelor, respectate oricând şi oriunde de toţi oamenii cu rost în viaţă! România are atâta nevoie de noi! Martirologiul Românilor este un învăţământ permanent penrtru noi toţi. Taxele sunt doar cele de conştiinţă şi de amorul propriu de a nu a ajunge nişte gunoaie sociale într-o Europă, în devenire, unită.

Scriitoarea, Nina Cosmulescu (noră, după nepotul Dan, al scriitorului – martir Pan M. Vizirescu), ne confiază adevărul amar al unor evenimente care au traversat un secol ocult şi criminal, schimonosind generaţii, falsificând optici şi chipul istoriei scrisă tot mai subiectiv, tot mai măsluit...

233

Structurată în 28 de capitole, cartea are în centru localitatea Mihăileni – Bălţi, şi personalitatea înţeleptului învăţător, Manole, ajuns şi preot la bătrâneţe, cultivator al limbii române, al spiritualităţii noastre, convins că „un popor mic poate fi liber doar prin lupte”, ca moldovenii lui Ştefan Vodă.

Evenimente auzite, evenimente trăite: Basarabia de sub ţari, războiul balcanic, primul război mondial, revoluţia bolşevică, revenirea acestei roditoare provincii la Patria-mamă, perioada intebelică a teritoriilor cedate de un rege trădător, corupt şi asasin – Carol II (v. asasinarea elitei legionare pe întreg teritoriul României, n.n), al doilea război mondial cu nenumăratele lui sfâşieri, ocuparea ţării de sovietici, holocaustul bolşevic...

Memoria copilei de cândva nu poate uita ziua de 28 Iunie 1940 când peste noapte armate cu stea roşie în frunte au năvălit în Basarabia şi Bucovina de Nord. Nu poate uita comportamentul mişelesc al evreilor faţă de români şi de armata lor; schimbarea întregii administraţii româneşti; deposedarea locuitorilor de agoniseala lor... „Cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, fără lupte, a produs panică, indignare şi nedumerire în rândul populaţiei române”...

234

Stalin, prin NKVD-ul mişunând peste tot, şi prin cozile de topor – evrei şi lepădături autohtone, au declanşat teroarea: arestări, schingiuiri, ucideri, deportări, zile de chin, nopţi de groază: „La noi nimeni n-a dormit. Ne-am furişat prin întuneric în grădină... şi-am văzut cum l-au scos pe profesorul Mocanu, împreună cu soţia”... „Ce nenorocire... Unde-i duc? De ce?” ...se întreba fetiţa în inocenţa ei... „În noaptea aceea au ridicat 10.familii.din.sat”. Şi tot aşa, până la eliberarea din Iunie 1941. Un an de martiraj – preludiul la ceea ce avea să urmeze după pierderea războiului şi revenirea parcă pentru veşnicie a infernului comunist: „Războiul se întoarce peste noi. Ce ne facem?”... Îngrijorări, lacrimi, vaiete, despărţiri, refugiul spre România mutilată, ameninţată, ajunsă în scurt timp iad bolşevic: „Parcă şi cerul plângea starea bieţilor pribegi”... „Puterea sovietică şi-a continuat activitatea întreruptă în 1941, chiar cu mai multă râvnă: schimbarea administraţiei noastre, anchete, arestări, duba neagră, deportările, poliţia politică răscolind oraşele, satele, locuinţele stinghere; zilele lungi şi mute erau ca nopţile oftate: „Oamenii bănuiţi a fi ostili regimului erau ridicaţi la miezul nopţii şi după o sumară şi formală judecată, unii dintre ei erau executaţi, iar alţii erau închişi în lagăre sau deportaţi în întinderile siberiene, împreună cu familiile lor..., împreună la plecare, niciodată la sosire, deoarece părinţii erau despărţiţi de copii, şi barbaţii de soţii, în trenuri separate şi direcţii

235

diferite. Cotele impuse ţăranilor şi pentru ceea ce nu aveau, trebuiau predate, chiar cumpărându-le. Vânturile şi foamea rămâneau stăpâne pe hambarele, coşarele, magaziile, podurile, beciurile şi cămările oamenilor.

De dincolo de Nistru, veneau ca omizile funcţionarii noii administraţii. „Şi în timp ce foamea punea stăpânire pe producători, vagoane încărcate cu grâne şi tot felul de produse plecau spre URSS-ul nesătul... Iar alte mii de vagoane cu porumb erau transformate în spirt la fabrica din Hârtop, în faţa cetăţenilor flămânzi”...

Spectrul foametei prelungite, ca şi al setei, creează coşmaruri. „Oamenii cu stomacul lipit de şira spinării, alergau după câini, pisici, şobolani de câmp..., mâncau coji de copac, fierturi de ierburi...” Bătrânii mai vorbesc încă de fenomene de canibalism, morţi dezgropaţi, copii furaţi... Jafurile şi omorurile se-ntindeau peste tot”...

Fiinţa umană dezumanizată, ruptă de condiţiile minime de viaţă şi de Dumnezeu, poate deveni mai rea ca o fiară. Lume atrofiată vagabondând. Oameni murind pe oriunde. Abia după venirea, in Martie 1947, la Chişinău, a lui Kosâghin. S-a ordonat distribuirea a câte 300 gr. de ciocălăi pe zi pentru fiecare om.” (p. 248).

236

Cine lua ceva din câmp, îşi aminteşte autoarea, era executat. „Aproape nu a fost casă în care să nu moară cineva”. O cunoştinţă îi relatează: „La noi a murit mai întâi mama... Apoi s-au prăbuşit cei doi copii mai mici, gemeni. Ne luaseră vaca. Şi bărbatu-meu s-o prăpădit că ajunsese slab ca o scândură”.

Nenumăratele drame sunt prezentate cu economie de cuvinte, respectându-le veridicitatea. Cine poate uita noaptea de 14 Iunie 1941 – ajunul eliberării Basarabiei, când localităţi precum Coiceni, au fost aproape golite, lumea fiind încărcată în căruţe, alţii pe lângă, toţi în coloane prin Târgu Foleşti, spre dincolo de Nistru, unde în trenuri de marfă inscripţionate: EMIGRANŢI DE BUNĂ VOIE, au fost înghesuiţi, cu direcţia Siberiei, la Tomsk... „Temperaturile joase de -40, -50 grade, frigul, foamea şi muncile silnice i-au decimat aproape în masă”...

Cei refugiaţi în România – mamă, au schimbat în timp localităţi, provincii, şi văzând că şi în ţară comunismul e la fel de criminal şi viaţa de insuportabilă, unii, ca să scape de urmăririle, hărţuirile KGB-ului şi securiştilor, s-au întors, după căderea lui Stalin, sub talpa iadului, la rudele lor, luptătoare „pentru limba noastră cea română”, întregire naţională...

237

Cazul lui Anatolie, condamnat în Ţară la 25 de ani de muncă silnică şi apoi preluat de siberieni, este ilustrativ. „Aproape că nu a fost lagăr în care acest om, şi nu numai el, să nu întâlnească moldoveni, şi chiar români din regat”. În Ianuarie 1960, la ora 14:00 a fost chemat în sala siberiană de judecată şi eliberat înainte de termen. În 1990 a fost reabilitat. Dar, vai! nici el, nici soţia lui nu mai erau în viaţă!

Afirmaţia autoarei că „viaţa în sat este ca o carte ale cărei file pot fi citite de fiecare cetăţean” se potriveşte, în esenţă, şi acestei opere, realizată într-un stil foarte natural al cărui conţinut obligă moralmente orice categorie de lectori la reluarea lecturii multor pagini.

Linişti izgonite. Visuri paralizate. Spaime şi vaiete. Răbdare dincolo de orice limite. Drame la infinit... Şi concluzia scriitoarei: „fiecare om lasă o urmă pe pământ. Unii mai bună, alţii mai rea. Viaţa fiecăruia şi a tuturor este însăşi istoria, atât de zbuciumată, a românilor dintre Prut şi Nistru, şi de mai încolo... Câtă suferinţă!... Istoria locului unde trăieşti şi istoria Neamului din care faci parte sunt inseparabile”.

___ . ___

238

Mărturii îndurerate

Ningea cu lacrimi de Crăciun... este a treia carte a scriitoarei Elena Stredie (Editura Lumen, Iaşi, 2006, 172 p.)

Expresivitatea emoţională a titlului pare a sugera mai degrabă un poem decât o proză care ajută istoria să fie scrisă sine ira et studio (Tacitus). Sensuri şi nonsensuri. Realităţi incredibile. Relaţia ningea – Crăciun = Raiul copilăriei este anulată oximoronic de succedenta lacrimi de Crăciun. Prezentul continuu (germ. Ewiges Nun) din imperfectul verbului a ninge, devine timpul memoriei îndurerate, al dramaticei istorii trăite, al vieţii din punctele de suspensie, din spaţiul incertitudinilor, al îngrijorărilor, al destinului în care nu numai personajele principale din acest microroman dialogal sunt fataliste, ci chiar autoarea când va afirma, oarecum concluziv: „Nu înţelegi că destinul îţi stabileşte drumul chiar înainte de a te naşte? Nimic nu e întâmplător.” (p. 130), un fatalism care sub vitregiile istoriei, ca evenimente, s-a insinuat şi spiritualităţii româneşti.

Ca şi titlul, coperta comprimă simbolic conţinutul cărţii. Valuri de nori invadând cerul unor locuri şi vremi, provocând în tihna oamenilor dezastrele unui război pierdut.

239

Imaginea din patrulaterul de sub titlu trimite la noaptea adamică din mărşăluirea în existenţă, în necunoscut a perechii primordiale căzută din inocenţă. Funinginea nopţii şi albul nesigur al zăpezii, prin care, încovoiaţi un bărbat şi o femeie, ţinându-se de mână şi apărându-şi feţele de viscol, străbat o pădure şi o existenţă erotematică asimilată aceloraşi puncte de suspensie din titlul cărţii, la infinit... Cizmele şi sumanele lor, ca şi codrul din jur, ne aduce în bănuieli spaţiul Ţării de Sus, al românilor: Bucovina dând în vileag cheia acestei cărţi scrise cu sufletul copilei care nu poate uita, rămânând mereu întrebătoare în conştiinţa învăţătoarei – ajunsă în timp, iar mai apoi, a pensionarei care o îndeamnă în mod obsesiv să scrie despre oamenii din aducerile aminte ce nu se şterg nicicum, şi al căror tragism, vai! se resimte încă...

Martie 1944! Ca dintr-un adânc de vremi şi lume, strigătele îngrozite şi îngrozitoare: „Vin hunii!... Vin tătarii!... răzbat împreună în „Vin ruşii!...”, şi, în adevăr, veneau valurile de uralieni, spintecând în două Bucovina lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, semănând peste tot urgii, nelegiuiri, asasinate.

Martie 1944!... Groaza şi grozăviile pun stăpânire pe sate şi oraşe, pe părinţi şi copii, pe morţi şi pe vii, pe prezent şi pe viitor...

Premoniţii sumbre... Realităţi strigătoare la cer...Viaţă călcată în picioare...

240

„Închid ochii şi văd totul!... Porţile însângerate se deschid, lacătele cad, pretutindeni dărâmături, sărăcie, mizerie... frica pune stăpânire pe oamenii care doar la biserică se mai vedeau împreună”. Avioanele morţii spintecă cerul, şi el îngrozit... frontul se apropie cu noaptea, exploziile rănind zările, „sfâşiind liniştea de dinaintea furtunii”.

Din mulţimea dramaticelor evenimente autoarea se opreşte, predilect, asupra unei Marii, cu patru copii şi soţul bolnav, căruia aceasta îi caută grijulie medicamentele în Dorohoi, de unde nu va mai veni înapoi, în satul ei, şi a unui Vasile, care, încercând să se întoarcă la cei dragi, va suferi chinuri de neînţeles, şi una şi altul, până la urmă, înnebunind.

Dialoguri segmentate, suspendate, reluate. Speranţă, devenită disperare. Zvonuri şi adevăruri. Apocaliptice realităţi! Vremi şi vremuiri. Candele aprinse în cotloane şi rugăciuni şoptite la icoane. Oftaturi şi priviri plânse, îndreptate spre Cer. Panică şi muţenie. Vii şi morţi. Nunţi ce nu mai au loc. Liturghii oficiate pe furiş. Înmormântări grăbite. Botezuri în ascuns. Orizontul speranţelor, şi al unei hoţeşti frontiere, închis. Aşteptări trecute de la un Crăciun la altul. Visuri şi aripi luxate. Suflete înnourându-se. Conştiinţe pervertindu-se. Laşitatea făcând loc netrebniciilor, crimelor, foamei şi fricii, comunismul de oriunde, mai vechi, sau mai nou, este acelaşi: ucigător.

Un timp al ororilor.

241

Cu toae mutările de pe tabla de şah a istoriei, nedreptăţile ei nu se pot uita câtă vreme fraţii vor fi despărţiţi de fraţi, chiar dacă o strâmbă frontieră face posibile intervizitele ca cele făcute şi de autoare: „Au trecut ani şi ani... Copiii Mariei au murit, nepoţii ei învaţă încă o altă istorie, şi-s strigaţi la catalog cu nume străine...”, ea dormindu-şi somnul nesomn într-un cimitir din Dorohoi...

Iată de ce, stimată doamnă Elena Stredie, viaţa nu „merge înainte”. Sechelele comunismului nelegiuit o poartă pe căi strâmbe, deşi acuş se împlinesc două decenii de la evenimentele însângeratului Decembrie românesc, când de pe baricadele „joscomunismului” s-a strigat ca nicicând şi niciunde: „Vom muri şi vom fi liberi!”, libertatea fiind înţeleasă ca „mama virtuţilor” (André Chénier).

Iată de ce nu dubităm destăinuirea dumneavoastră dinspre finalul cărţii: „Eu nu pot să fiu fericită... încă nu pot... nu pot!... Dar va veni o zi...” „Aştept această clipă chiar şi dincolo de viaţă... scriu... lupt şi sper... încă îmi place să stau în calea furtunii...”

Un crez! Un îndemn! O chemare la mersul cu rost şi împreună, cu toate riscurile de pe piscurile vremurilor măsluite ocult.

Iaşi, 25 Nov. 2008

242

Cuprins

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu arată oamenilor drumul salvării………………………………………….6Miracole……………………………………………….74O nouă minune în Carpaţi……………………………..83Repere…………………………………………………88Un calendar ce defineşte………………………………89Trăirea pe coordonate româneşti…………………….128Poetul poeţilor din inima Preacuviosului Arhimandrit Iustin Pârvu în viziunea lui Aron Cotruş…………….182Confraţi de temniţă şi credinţă ai Părintelui Arhimandrit Iustin PârvuO biografie şi o operă fascinante: Ernest Bernea….....189De sub erorile şi ororile istoriei……………………...198Un anatomist al secolului XXCoriolan Gheţie: „Veac luciferic”Se înscrie în viziunile Părintelui Iustin Pârvu………..215O introducere sugerativă la o carte mai aparte………219O epopee basarabeană………………………………..232Mărturii îndurerate…………………………………...238

243

244