Şoimuş, 15. lanuar 1901. A n u l I V .

FOIA E N C I C L O P E D I C Ă L I T E R A R Ă , APARE IN F I E C A R E LUNĂ DE DOUÉ-ORÌ

1.11 M Ui UI -'»! M Mi «i IM .«»_ M . « i . . « l .«». « * _ « I I . W L - W . . A . *». *tt. «UH « L «». «l ...•«_ M». « i . Jtt « t .« t «t «t_J*>_«li—«t-«I- -to.

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : .V l'entra Aits'ro-Ungaria 4 coróne H? l'entra HonuÎnitl şi st rematali' . . 6 franci '*

PROPRIETAR Şl REDACTOR :

I O A N B A C I U p r e o t .

P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r :

l'ciilrn imtitieafiioiite de preste lot anni (ile :'i ori) tot după %o cuvinte eu litere garmond se computa

1 coróna, ér CU litere mai //róse lìa/iln.

;I; W 1« :t- Ut u: W7 W ~v iw W 'I? W itf ft" ni" w iti* tw -e wr w w tw f«r w 'rf w w «*" « r w %

CÂNTEC

Ţară-avem şi noi sub sore, Şi-o rîvnesc duşmani destui Par />ria vremi asupritdre, X'uiu lăşat-0 i/iniaiiai. E bogată, dici! Vedi bine, E bogata, van iu ea Multe inimi SUflt, streine. Şi-i fruntaşă că-i a mea. Pacu-i mied nn-i de-ocară. Căci în ea viteji mai sunt. Ş'apoi şi la noi iu ţara Cresce feud din paincut: Când voim îl ştim eitlege. Ştim cam Se isbim ea el Când duşmani lipsiţi de lege Vin spre noi ca gând mişel.

Steg avem si noi. streine, si-l iubim ca jurământ. Piua leului când rine Ce frumos se shatc ' n riiitl E frumos şi stegul vostru Par pe-al mistrii d<-l privesc Tot mai mândra este al nostru. Şi mai sfânt că-i românesc. Rupt de-asprimele furtunii Hescolitc de duşmani. L'an pariat cinstit străbunii l'riii atât amar de ani.

Pe ne eli ia mă adi la morte I 'esvli mergem la resboi Se dea Domnul se ui-l porte Şi nepoţii fol ca noi.

Şlim si noi o lege sfânta. Şi de mii de a ui acum Stam ca ocini tot spre ţinta Mergem tot pe-acelaş dram. /'entra sfânta lege-a crucii l'entra limba ce-o vorbim: Ce de-oţel pe săbii Iacii. I'us-am noi de când triiim ! Scic Pnmiiedeii de-i liiue Ori de facem rr'au păcat Par noi seim c'aşa e bine Se ţinem ce-am apucat l'entra lege. pentru limba. Xoi ca gura prindem foc : Xumat rinfili se tot schimbă, insa munţii stau pe loc.

Sunt şi nemuri mai ca nume, Mai vestite la resboi: Or ţi malte potè 'u lume Câte u'au ajuns la noi. Par noi seim ce ne înrelaru Cei-ce-au fost. si când rostim Vorba sfânta „ n e a m s i t a r ă -

Xol, streine, tresăririi. Pentru cel ce ne iubesce, Tot ce avem noi dăm cu drag, Dar când nemul ne huîesce, Şi vrăşmaş ne vie 'n praf/,

Mii de oşti cu ei s'aducă : Noi suntem români destui — Când de piept cu noi s'apucă, Aibă'i ceru 'n mâna Ini!

G. C o ş b u c .

întristare... Bucurie... Doi ani de dile au trecut de când am părăsit cu amica

mea Dorina V. institutul, care pentru noi au fost o temniţă . Mult am suferit sermanele de noi în institut, căc i eram

expuse capriciilor domnei directore, ca re , de şi e ra o femee corectă , totuşi, uneori, mai cu seină când ne afla c ă ce tem romane - după disa ei .f lecuri" — eşia din tact ică , şi atunci diua întregă ne predica . . .

La despărţire reciprbc ne am promis, c ă vom coresponda, ne vom spune una alteia tote Întâmplările din marea vieţii.

Şi cu sfinţenie ne-am ţinut promisiunea, căc i e a a fost udată cu lacrămile nostre. cari şiroie curgeau când ne-am des­părţit una de alta.

Intr 'o di pr imesc o biletă de următoriul cupr ins :

„Dorina V. şi Liviu P. lidanţaţî."

Cât m'am bucurat de fericirea amicei mele, căc i şi inima mea e strepunsă de tainicele săgeţi a le sburdalnicului amor.

M'am şi grăbit a o felicita în termini forte amicabilî . lam poftit fericire îndelungată şi neturburată nici de cea

mai lină sullare a v în tu lu i . . . O lună de dile au trecut fără c ă amica mea se 'mî ii

s c r i s . . . , .. Mi era forte inexplicabil, că din ce causă nu 'ml scria V Ore şi-au uitat promisiunea, care timp de 2 am de dile

au ţinut'o cu sf inţenie? Sau e prea fericită, şi -n fericirea ei, şi-au uitai deobli-

gamentul ce avea fată de m i n e ? Aşa mc gândeam. Cu cât doi- şi nerăbdare aşteptam se-niî scrie. In Iota diua dimineţa şi la aineadăOî eram la ferestră,

unde asceplam pe moş Câvrilâ. epistolariul de la noi. Cănd 'I inlrebaiu ..Cel, ai adus ceva moş Găvr i l ă?" Trisl

dedea din cap. şi pre nas dicea „AfJI n'avetî poştă co­coni tă" .

De câte ori plângem de ciudă, când aurjeni pe moş Gă­vrila cu obicinuitul seu ..Ai.lî n'aveţf poştă coconi tă ."

Intr 'o dimineţă, Ca de obicei, eram la ferestră, şi aştep­tam pe moş Câvrilâ.

Din depărtare 'I vedeam că vine. Abia făcea paşi serinaniil, căc i povara anilor mulţi T

slăbiră. AdI aveţi poştă coconită — cjise el cu un zimbel

forţat, şi luându-şl căciula de pe cap, îmi dete o epistolă. Eu în schimb ii dădui pentru un „ciocan de rachie" şi moş

Găvrilă, fâcânduniî un compliment stângaciu, voios 'şi con­tinuă calea — spre crâ jmâ.

Gând voii se rup plicul, un fior 'nil trecu prin tot corpul. Ah! ce fatalitate g rozavă ! Epistola nu era dela amica mea . Scr isorea era de mână bărbătescă , mie necunoscută . După câteva moininte de emotiune, rupsei plicul. Epistola

'ml cădu din m â n i . . . Fă ră simţiri cădui pe un scaun. Gât timp am stat aşa, leşinată, nu sciu. Când mi-am venit în simţiri, plângând cu durere cetii

încă odată înfiorătoruil cuprins al epistolei. Ea tă ce am ce t i t :

R. la I X . 14 . 1 9 0 0 st. n.

Gingaşă domnişoră! Din Sncredinţiare scumpei mele mirese, care e bolnavă greu

la pat, vâ rog c ă cu posibila urgenţă, se binevoiţi a o cer­

ceta , căc i doresce, până ce chlele ei tinere, nu vor apune în negrul morment, se vadă, pote pentru ultima oră, pre amica ei s inceră .

Nefericitul ei mire Liviu P."

Nu voiam se cred;, că intr 'adever conţinutul epistolei e atât de sinistru, atât de înfiorător.

Iulia Hajdău

Credeam că e numai un vis înşelător. Ab ! nefericita mea amică — diceam după ce ce tem

din nou epistola şi ine convingem c ă e tristă reali tate. Gât era odată de fericită şi spera la o fericire şi mai

mare . Acum înse cruda şi nemilosa morte, stă la capul e l , şi cu

poftai nesatiosă, vrea se răpescă o miresă din braţele mirelui ei iubitor, cari sperau la uri viitor de aur.

Acum-allai trista causă de ce nu scr ise . La stăruinţa mea, încă în (hTia aceea , călătorii cu

mama la R. In decursul călătoriei plângem necontenit .

Mama me mângăe, înse eu nu audém, nu înţelegem ninne. L a cinci óre sosirăm la li . L a gară ne întimpină nefericitul ei mire. Chiar voiam se 'nu exprim sincerile regrete, când amica

mea, cu faţa veselă, ca o rosă îmbobocită , deschise uşa salo­nului c lasa I . şi fără de a cjice vr'un ciivènt. me îmbrăţişa, să-rutându-mS de nenuinerale oii .

După ce mò slăbi cu dragostea acesta, voii se o trag la respundere, pentru purtarea ei caracter is t ică, însă nu avui timp

căc i Liviu P. uitându-se la amica mea, cu un zimbet dulce dise :

— Mii de scuze domniseră. Eu numai mandatul scumpei mele mirese am împlinit,

înţelesei tot. Pres te o septămană, în veselia cea mai mare, am serbat

cununia fericiţilor mirt. S e înţelege de sine, că eu la rindul meu, nu am remas

datore cu lecţiunea cuvenită aventuriósei nade amice .

G i z e l a G h i u r g h o v i c i u .

Balul,

I n z é d a r Inzedar alerg pămentul Ce-am perdut se mai găsesc: Inzedar întreb şi vAntul, Flori şi frunze ce 'ntălnesc.

Inzedar în nopţi senine, înalţi ochii suspinând, Sus la ceriul cu lumine; — Tote me privesc tăcend,

Inzedar mici păserele Atmosfera trieraţi; Căci de urma mamei mele Veste voi nu stiti se-mi daţi.

Sus pe culme un lemn rece. Spune singur cu amar: „ Vin'aici şi te opresce Nu'nzedar, o, nu'nzedar11!

0, nu pot, nu pot a crede, Sub aceşti doi jalnici tei, Săpătura ce se vede, Ca se fie locul ei.

Dumnezeule prea sfinte, Stând cu faţa la păment, Er te rog, te rog ferbinte Se scutesci acest morment,

Inzedar voi cu credinţă Uitaţi totul ce-a trecut. Eu nu cred cu neputinţă Se nu aflu ce-am perdut.

P. Turcu.

C u m n a t u l .

Observânda-I, începu aşi numera paşii şi apropiindu-se mereu, la o mica îndepărtare stătu locului cu capul plecat la pament.

Era înbrăcată inlr'o manlaua negră. Faţa era acoperi tă ou un vel de asemenea negru. întors de vro-o dóno ori peste obraz şi mai de multe-orl după grumazi. IV cap avea o pă­lăria de orna. trasa bine pe ocbî.

La tot caşul a voit se română necunoscuta, ceea ce nime nu o va lua in nume de reu.

Niţu se apropia incoi şi părea fòrte se­rios când îşi luă pă­lăria spre a o saluta.

Urma o pansa . . . anibiî păreau perplexi.

Niţu. voind aşi pedepsi visavisa prin aceea ca nu o agra-tesce, 'acu : dar capul (•(•I plecat e u alala des-leri lale. | riviren cea plină de farmec şi la părere genanla. co se ivea din când in când do sub pălăria, il sili se ineópa e l discursul chiar inlr'o vóce aiui-cahila.

..l)-la m'aî poftit, d-şora. i'ta suni de fala, Ce pul s e rv i? Imi oste erta! a ve ruga de scopul şirelor d-vóstre ?"

Necunoscuta ii şopti ou o vóce Iro-murândă c e părea a li urinala di1 un risei as­cuns :

— ., Aşi avea o ru­gare !"

— ..Şi care-ar li aceea ? întrebă pro­tesi irul.

— Venii,! d-vós-Ira Dumineca la hal. pe onórea d-voslrâ ?

Şi pre ce scop voiţi a soi acesta, o întreba oraş profesorul surprins ?

i'iiiiiiiiiiimmiiiiiiiniiiiiiiiiitiiiim

Aceea o veţi afla acolo, i-1 respun-se ea .

In momentul a-ces ta , venlul flueră şi mai puternic, desvălind voiul fetiţei, pe carele voia a-l înloeini şi stringe lângă sine. ca se nu o cunoscă.

Do prisos a mai aminti, că Xilu se folosi de acest mo­ment şi ajutoriu binevenit, aruncând o privire tocmai in ochii aces te ia , care ii era până aci necunoscută.

Privirea nu fu deşartă, oaoî o fata albă, nosce buze ru­mene, un per negru şi despletit şi nosce ochi ce străluceu ca mărgăritarele — fură resplata.

Niţu se apropia şi-I ajută a-ş întocmi velul. E a i-1 întrebă din nou : — „Aşa dar veniţi Duminecă s e r a ? "

- „Cu plăcere" dise profesorul punendn-ş mâna pe ume-rul damei, ca re însă se furişă hiderăpt.

- Permiteţi înainte de a ve depărta a ve adresa încă o vorbă!" dise profesorul.

— Me rog, ii respunse dama. r.Voiii vorbi soiul. Suin sigur că epistola oare m'a

trimis la locul de fată a fost numai un product al negândirei, voesc se dic al n.eprecauţinnel, ve dic insă se nu mai glu­miţi pe viiloriu şi se ve ferit! a mai cădea in manile unui băr­bat, pe care nu-l cunpsceţî, decât numai după ntime,

Eu cugetam că va li somnie , do aceea am venit, dar d-vostrâ. care sunteţi ; ardon ! încă o copilă se vede cruda la minte cum ai.i indrasnil a in-Ireprindc aşa ceva, ce ar dice părinţii d-vostre aflând ca sevârşjţl ast­fel de f- pte ?

Promiteţi-ml că p e viilor nu veţi mai făee aşa ceva !"

Aşa d a r ? " UI ii i n i i n s e mâna

ş i ea spre mai marea lui mirare, i-o strânsă (Jicând :

Ve promit!" dar veniţi la hal V"

Profesorul se iu­tii rse şi o părăsi făr' a dice un cuveni.

In faptă, dama trebile ca era o flintă de tot uşura de minte c ă c i şi dupa vorbele aspre a le profesorului încă mai vorbeşte de hal.

Profesorul abia păşi vro-o doi paşi şi iiilându-se inderel. ve­dea ea ea sta ciini o lasat 'o. dar faţa-i era acoperita cu o năframă alini, ea plângea . . .

„Veniţi la bal, il întreba îne'odatâ cu o voce răguşită şi ti-nend năframa la gură V

Da. voiu veni, î i respunse el emoţio­nat, ş i salutându-p se depărta.

Abia freca dama bisertcei şi ii

ETBJJS. I T A Z M A N Y SILE CARF)T ARCULEPISCOPUS.STRIGOM

ObijkPasoiuL^OX^McLriij AjvtwMDCXXXVU eşi în cale Elisa, apoi niergend încă câţiva

paşi allară şi pe celelalte console, cari le aşteptară pândind din dosul stradel, ce duce câ t râ biserică.

Am câştigat cborolada, strigă E l i s a ! " Tote saltara de bucurie, dispărend apoi în ca sa direc­

torului. După o oră eşi din porta directorului o trăsură, ducend

o persană şi bagaj , ea plecă spre gară şi se întorse golă înd<5r<5t.

IV. Hotelul in care se ţineu balurile din oraşul R. era tocmai

visavis de cuartirul profesorului. Propusul sSu de a nu merge la bal îl ţ inea încă şi acum

cu tote că disese „Da" odinioră.

Apropiindu-se însă sera Iialuliţi, profesorul începu, pote fără voie a-şi reproduce figura ce o veduse şi e ra fo r l e neastâmpărat.

„Pentru de a ne informa, voiu merge iş gândi el. Iş făcu apoi loaleta, se uită de vr'o câteva ori în nglindă

gândindu-şl „N'o se fiu picălor slab," • ••se'-nţelege pentru oră­şelul R, un triumf.

Ralul se începu punct la 8 ore. Damele şi bărbaţii mai în vrestâ, r ec te părinţii sosiră punc­

tual, aducând eu sine şi cocon i t e l e ; de sine înţeles c ă nici cele cu remăşagiil nu lipsiră.

Din terestra profesorului se vedeu umbrele unor pârechl ce se mişcau în tact de v a l s ; de sigur se va fi început dansul.

Profesorul prive cu atenţiune umbrele, cu scopul a vedea dor" între ele şi pe necunoscuta sa.

Ne vor,lându-o, se holuri în line a merge, şi plecă. Când întră Nitul în sala frumos, decorată şi .,în desată de

public, era tocmai pausă. Mamele îl priviră cu îndestulire. taţii îl salutară respec­

tuos, er coconitele nu se puleu bucura din deMul că a so«it în sine şi un jucă to r mai espert. •

.Şi în adever, damele mcî că s'ar fi înşelai în Nitul, decă el n 'ar fi venit mumai cu acel. scop şi. propus, de a juca numai atunci, când va afla. pe necunoscuta.

Tote silinţele sale de a o recunosce r e m a s e r â msâ za­darnice.

Indignat, c ă s'a amăgit, părăsi sa la -ş i se puse la masa unde j u c a înteliginţa mai alesă — cărţi le şi du pa. ce chibiţul — la părere — vr'o jumetate de ora pleca spre — casă făra de a-1 fi observat cineva.

— „Dar ce se fie fost scopul şirelor şi întâJnirei de odi-nioră, îş cugeta încontinu, neputând crede că. întrega istorie a fost numai o comedie. Fapt era insă, că damele voind, a-1 duce cu ori ce preţ la, bal i-au trimis aceea, pasere şi el-corbul, s'a

' şi amăgit. Cft o fată tinerii se li făcut aces ta numai- cu scopul de a

avea cu un jucă tor mal mult, era. cu neputinţă." S e culca, apoi, gâ.ndindu-se mai apropo adormit, asupra în­

tâlnirei, şi oftând „Dar lotus a. fost delicată" a d o r m i . . . Terminându-se.. petrecere:.' directorul cu familia plecă, spre

casă , dar abia, se vedură, coconitele în chilia lor şi Klisa es-clamă cu hoho t : ,

— Choroladele, de aceea ne-am remăşi l !

V.

Abia trecură vr'o doue septămenl, când Nitul primi un decret, prin carele i se înpărtăşa denumirea sa de profesor la pedagogia, din L.

I ş făcu apoi visitele de adio, alergând ca un eliberat stradele, şi cu tote că se bucura forte simţiudu-se. scăpai de acest cuib, totuş o împrejurare îi causa dureri de cap şi aceea era necunoscuta.

Numai de cineva îm pare ren, îş dise el, pachetân-du-şi scrisorile, şi apoi urcând trenul, părăsi oraşul fără de a-i fi putut dice cel puţin un adio.

•• ' " - ->•' VI . '

Nitul se , afla deja în L. Aici îş găsi îngrabă cunoscuţi şi-i mergea forte bine. ,.

0 carte de recomândaţ je pe ca rea i-o trimise tatăl seu îl duse în casa nou .venitului profesor — diriginte, al institu­tului Butean, un preten vechiu al tatălui seu şi unde avea a-ş face adl prima visită. . . .

Merse deci, fără de a avea vre-o presimţire, de care omul de regulă mai târdiu î-ş aduce aminte., de d-1 Rutean, unde fu primit de soţia respectivului cu c e a mai mare bucurie.

— „VS rog d-le profesor, a ne ce rce ta cât de des, îi dise d-na Rutean.

— „Prea bucuros, îi respunse Nitul, şi pe când î-1 reco­mandă altor dame mai în vrestă ce erau presente, de odată se deschise uşa unei chilii de alături şi pe pragul salonului apăru o coconită de statură înaltă cu un păr negru şi nesce ochi vânaţi.

Niţu abia o putu privi şi deveni rece , încremenise . Nu-ş putea da semă decă e vis ori realitate.

S e fie óre ea, î-ş cugetă el, pe care am cutezat a o lăsa fără de a me inai interesa de a o cunósce mai din ap rópe?"

Niţu credea adecă, că ea este coconi ta cu întâlnirea din oraşul R. Şi nu se înşălâ, căc i acele buze, acel per şi a cea faţă alba ca zépada îl inpresionaseră adînc, da forte adînc.

îşi mai prinse óre-cum putere abia atunci când i-o re­comandă s tăpâna casei cu vorbele :

— - „Veronica" fata mea, —- „ D o m n u l . . . ! — „Scusat i d-şoră, c ă miam fost luat permisiunea a ve

privi la Intrarea d-vóstre cam surprins, e la mijloc o asemâ-nare şi căutam a mi-o esplica.

Damele celelalte întrară cu s tăpâna casei în alt discurs şi aşa Nitul putea vorbi neconturbat .

A ş a ? îi respunse coconita, cu nepăsare , cu cine adecă s é m é n ? de altmintrelea de aces tea obvin adese ori.

- Da, da, a fost numai . . . credem . . . respunse profesorul N'aveţî d-vòstra vr'o soră sau vr"o ve r i şo r ă?

. '— Nu, eu sunt unica ia părinţi mei, îi respunse Veron ica aruncând o privire dojenitor*», vS rog se lăsăm căutarea după asemănări căci , aces ta mi-este, pardon, c e a mai neplăcută discuţie.

„Nu-r mirare, î-ş gândi Nitul, c a d acum era sigur, sc ia deja secretul, p< carele dènsa cauta a-I ascunde cu atâta des-ten ta te .

După ce sosi şi directorul Rutean şi se mai vorbi de una alta. Nitul primind cu plăceri invitarea de a lua parte la pe­t recerea de casa , proectata pe mane de séra, salutând adânc şi făcând din destul prescriselor bautonului, plecă.

— „Am găsit zăloga, esc lama deschidând uşa şi întrând în chilia sa.

VII.

In sarà şi sară destinată, profesorul Nitul era deja în casa directorului.

După ce însera şi se adunară încă şi alte coconite In­vitate, se începu şi dansul.

Nitul. îş alese o damă blondină, mai în vrestă şi cu o faţă gălbiniciosă, voind a areta că n'o ales.

In t r ' aceea s tăpâna casei chemase pe Veronica la o parte diceridu-i :

— ., Veronico, doresc că tu se fii cât mai prevenilóre d-lui : el e încă strein şi recomandat ta tălui teu, n 'aş voi c a s ă se

distrugă. " — Fi fără grijă marnă, voiu tace fote!" De acest discurs Niţu nici că, visa, ór când Veronica ju­

când veselă, îl privea, din când 'n când, cu privirea ei plină de farmec, el nu scia ce se facă, să se bucure sau să se întristeze.

In fine sosi momentul. Niţueprovocă pe Veronica, la o toură ş i jucând, ea îl privi din nou cu a c e e a privire hipnotică şi tocmai când Nitul voia se-ş începă vorba, se fiini dansul.

— Ce nefericit mai sunt î-ş . dise conducându-o la ma ica sa, ca rea o ascepta cu braţele deschise, dar n'o se-inl scape, c ă voesce a me negri , cel puţin sé scie că am recunoscut-o !"

0 condu-se apoi la masă. I-ş luă loc lângă dènsa şi ui-tându-ş de tòte, începu un discurs aşa de Interesant, — a m b i i veniră aşa de amicalul.!, încât se mira. însuşi.

Ţinindu-se petrecerea şi invitat de toţi a-i onora cât de curând cu visitele sale, şi după ce făcu Veronicei un compli­ment îi dise întrebându-o :

—• „Im este ertat a avea speranţa, c ă şi d-vostră ve fac o plăcere prin venirea mea ?"

—- „De sigur d - l e . . . şi cred că nici d-ta nu vei mai fi supérat, pentru că semen cu c i n e v a ? "

— „Nu, nici de cum nu, îi respunse el, cu receală . Nu e permis a supera în deosebi damele şi decă ne dau câte­odată insă şi ocasiune, — apoi se departa.

Ajuns Ia stradă se despărţi de ceialalţî şi p lecă singur spre ca să !

„Se fie întâlnirea aceea aşa de ne însemnată pentru dânsul, încât nici aminte să nu-ş aducă, b a ce e mai mult, nici se nu mai recunoscâ respectiva persóna, îş gândea în conţinu.

(Va urma) I o v .

# •SSI

F i r n i s de a u r

Acosta se foloseşte spre obdueerea ce a fost intrarginţită spre a avita o înfăţişare ea şi cum ar li avut.

Pentru o astici de imitaţiune este de a se folosi un firnis de aur limpede şi de o colóre "'albina aurie.

fir intrarginţitul de pe rama trebue se fie lucrat cu tòta acurăteaţa cu foile de argint şi lustruit în gradul suprem, şi nu maî astfel putem se ajungem efectul dorit şi eu (irnisul de aur.

R e c e p t e p e n t r u firnis de a u r .

alcohol 1 5 0 0 gr. Schel lack (blondin) în ; FU 2 0 0 .. Sa.ndarae in i ! / 4

125 ., Mastic Vi 2 5 0 .. GumigiitLu,, ' / o

5 0 „ Sânge de smeu .. 7« 150 .. Lemn de sandal ,. 2 0 0 „ Terpentin veueţian

11

Vk

1 2 5 0 „ gr. Schel lack blondin 50t) ,. Sandarac 2 5 0 „ Gumigută 175 „ Lemn de sandal 1 3 0 , Terpentin venetian

5 1. Alcohol. După receptai aces ta cruţăm de a pune mast ic care e

forte scump şi nu folosim nici sânge de smeu.

III

1 2 5 0 gr. 5 0 0

5 - 8 „ 175 , 130 „

5 „

2 5 0 gr. 1 2 5 0 , 1 0 0 0 ,

10 „ 5 1.

2 5 0 gr. 3 0 0 0 „ 1 0 0 0 ,.

Schel lack blondin Sandarac Anilin galben Sandal aleoholisat. Terpentin vene v ian. Alcohol

IV

Garancină Schel lack Sandarac Safran Alcohol.

V Camfor Eter sull'urie Copal luminos

125 gr. Oleiu de terpenlin 5 ,. Anii iu galben

17 „ Coral in 1 I. Alcohol

C ă r ţ i i l u s t r a t e s c r i s e c u a u r o r i a rg in t . /. li.

Topim 5 grame de gumi arabic in putină apă, şi 5 grame sare de amoniac in oţet bun de vin. După, disoIvan; s l recurăm ambele substanţe prin o pânzătură.

Cu mixtura aces ta scriem orî desemnăm c e a ce voim, presarăm apoi pe scrisóre pulvere de aur ori de argint o apă­sam cu vată şi după ce s'a uscat măturăm pul vera superflua de pe scrisóre.

lì. r.

A m a t o r u l florăritului. Căliiidar pe luna, laiiiiiir.

Voim a fa.ee destul şi damelor a căror ocupaţia de pre­dilecţie e : Morari Iul, dând în fiecare lună scurte învioţiuni despre cele mai de căpetenie agente pre terenul culturei de flori! Nu ne vom osti ude pre larg, căci spaţiul şi materialul, mult ce as-ceptă. a fi. publicat nu ne permit acesta , dar stăm la disposiţia ori cărui cetitor, şi-T promitem desluşiri detaiate în orî ce afacere pre acest, teren dacă se va adresa cătră noi.

In Ianuarie — dacă timpul e mole, temperatura moderată — putem planta în pământ aepele de Ranimculus şi Anemona, dacă nu ani fâeut'o aces ta (precum trébue să se întimple) tomna trecută.

Tot în aces ta lună. semănăm semînţa de Auricula şi Pri­mula în cutii de lemn. Cutiile le umplem cu păuient nea (omét) cam 1 cm. grosime şi pre acesta preserăm semînţa, aşecfencl cutiile în faţa sórelui.

Dacă timpul e friguros şi nea nu este, acoperim plantele plantate de tómna cu frunze uscate, pae, ogrinji e t c , ca se nu le strice gerul.

Pajistele de lux, dacă e frig mare şi nea puţină, le aco­perim cu un strat subţirel de gunoiu.

Reparăm uneltele de lucru, mobilele de grădină e tc . L a finea lunei acesteia , dacă timpul fu favorabil, înflo­

resc primele flori dela, : Hetteborus. L a plantele cultivate în casă curăţim frunzele gălbinite, le

spălăm de praf, mucedelă etc . Le udăm cu băgare de sema şi dacă vremea e mole, aerisăm,

I o n e l .

DE ALE P O P O R U L U I . -—o-—

Descântec de măritat. Metrăgună, metrăgună, Flore frumosă şi bună , Audit-a'm audit Că mult b ine ai făcut, De tiu. mers vestea Şi povestea, Că hole multe-ai vindecat Din pat betegi ai ridicat Că mulţi feciori ai însurat Ş i multe fete ai 'măritat Ascultă-me Mărită-me Că de mi asculta De mi mărita Bunătăţi (,'oi da 0 olă cu lapte acru S e te feresc! de dracu, Şi una cu de dulce De care se duce. Tu scumpă mătrăgună Mărită-me 'n asta lună

Cu feciorii lui N. Din satul ~N; Că de mi mărita Miere de stupi (.'oi da, Cu -b ine te-oiu (inea Pe lângă casa mea Iarna te-oiu acoperi , Pr imăvara te-oiu plevi, Vara te-oiu griji F rumosă ti ivi F rumosă cresce-i Cu t o ţ i y t ^ n n SrUl

S c u m p / De nr" Vin Cu Cu, Vinars ţ i,. Cu viadra, B ine te-oiu ospei.. La nunta mea, B ine te-oiu (inea eu

L a ospo(ul meu C'o cupa de zamă Fiartă , nefiarla. C o n font, de carne Fript, nefript, S e sci : c ă te-am omenit , Na oji, .pic de ca rne Şi c 'on pic de pane S e ai până mâne , Şi c 'on pic de sare Se ' ţ î fie de cale Mărită-me draga m e a De mult mi-o trecut v r e m e a 1 )

' ) Kîit.ii curo dorcsee ca ni\ se mărite, se dure tu ÎMI tiv de. ..miMi"U<;nn;V' se |i\me în şţe-iinimhî şi cjrco (le trei orî In (roi vineri' sară, acest descântec, Iul deinina, când gătii descântecul îi (lă, câL; o bucală de carne, de pane şi de sare. Kr când so dcpiirtoir/sn mergând că | r ă casă nti-i ortat ca să se irite îndărăpt.

An (litri în Kără2;ă,n.

Theodor A. Bogdan.

Educafimica casnică.

Cronica. Un Român bănăţen distins in străinătate. L a con­

cursul „Syssiphus" (din mitologia grecescă) , publicat de aca­demia de belearte din Miinchen (Bavaria), compatriotul bănă­ţen, seulptorul-academie Alexandru Liuba, a primit menţiunea primă dintre vre-o, 2 0 0 concurenţi . Laudă lui şi nemului nostru.

Mort înaintea altarului. Din comuna Hiadovna (comitatul Nitrei) se anunţă caşul tragic, c ă preotul de-acolo tocmai când sfivîrşa slujba în diua de Anul-nou a fost lovit de apoplexie şi a cădut mort înaintea altarului.

Caritatea. La adminisp-atiunea averilor bisericeşti din Şoimuş a mai incurs pentru fondul . .Caritatea" următorele s u m e :

Transport din nr. 1. Corone : 9 . — loan Tiniş, Neţtt „ 1.- -Elie Herţa, ., „ - -.80 Iftene Buta, Ruşe io r . . . . ! . „ 1 .-• Emil Raciu, Şoimuş „ 1. Grigore Raciu „ „ 1 Basiliu Bac iu „ ., 2 . Măria Bac iu ,, „ 2. Toder Luca ., , „ .00 Elie Ursa . „ „ - .40 Vironica Măria. Rudacul-rom. . . . „ . 10 Măria Răglean . . „ . . . . „ - .20 Flor ica Feldrehan „ . . . . „ - - .20 Elie Moldovau, Şoimuş . . . . „ - . 20 Sofica Baciu „ . . . . „ 2.-

Stini.i ,, 12 .50

Aducând multămită celor ce a contribuit cu obolul lor rugăm pre toţi cei ce se întereseză şi le zace la inimă sortea poporului nostru se binevoe contribui cât de puţin pentru acest scop salutai-. Din sumele încurse Ia fondul Caritatea în fie care an in Dumineca înainte de postul Sântei-Măril se vor distribui:

a) 50°/o fondului de ajutorare. h) 20°/o ajutoriu bisericilor mai serace . c) 2()'VII ajutoriu şcolelor serace . d) 2" o şeolei din Şoimuş. e) 2°/o bisericei din Şoimuş. / ) l'Vo fondului casei paroch. din Şoimuş. g) 5°/o spese şi renumeraţiune de Administraţie.

(Va urma)

Vasile Baciu, curator prim bisericesc

Logogrif. de Alexandrii Ţintar iu. -

Din următorele 52 de s i l abe : „a, ad, ad, am, aug, ar, are, blo, burg, ca , ca , che , eon, din, dis, e, es , gen, go, bak. he, ia, în, la, lab, lab, le, lia, n, na, ni, noi, o, ob, on, or, pe, pi, po, ra, r?., ra, ria, rob, ryb, s, sa, ter, ţiu, tur, u. xi" să se formeze 19 cuvinte a căror însemnare e i i rmâtorea:

1. O (Jeitate antică. 2. Un element cheniie. 3. Gonumele unui martir condamnat în procesul memorandului. 4 . O familie însemnată. 5 . Un regat. 0. O vâltore de mare lângă Sieil ia. 7 . Un renumit basist, din Italia. 8. O comună din tractul Ciacovei. 9. O planetă.

10 . Un rîu în Africa. 1 1 . Un rjeu mitologic. 12 . O provincie în Italia. 13 . O fiinţă nefericită 14. Uniţi în apă, 1 5 . Un renumit scriitor. 16. Un den roman. 17 . Un oraş în Ungaria. 18. Un împerat vestit. 19 . Una dintre cele 9 ninse.

Literile iniţiale cetite de sus in j o s , dau numele la 3 că­pitani vestiţi, er finalele cetite de jos in sus, dau numele unui decedat metropolit gr, or. român.

Şaradă. de Ales. Ţintar iu.

Intrega mea mărime Şese litere conţine Cetindule cum se cur/ine Uşor re reţi convinge Că-i un joc naţional Duşmanilor fă.

O literă u-ţî lăsat Numele mi s'a, schimbat Intr'un oraş dintr'o ţară Falnică si legendară. Staţi puţin si cugetaţi Că in grabă o se aflaţi.

Şi ca se nu re superaţX Un „N" afară încă cătaţi Ca, so aflaţi o cetate reselă, Uudc, mulţi eroi periră, Luptuiidu-se cu vitejie. Pentru, a nemului mărire.

Ilustraţiunile nostiv. Petru Pâzmâny primatele Ungariei, se scrie .,Uuirei" din

Blaş într 'o corespondinţă t r imesă din f e s t a — a edificat uni­versitatea din Pesta (atunci în Sâmbă ta mare) cu o sută de inii llorenî. Acum după trei sute de ani facultăţile se disputa că ore pe paietele aulei se fie cruce sau ba. Senatul univer­sitar îndopat de j idani şi reformaţi au învins - - şi astfel în universitatea catol ică a lui Petru Pâzmâny al cărui portret îl reproducem pe pag. 12, nu e permisă crucea . Sărmanul pri­mate cred că de-ar li visat sori ea universităţii sale, ar fi arun­cat mia de sule mai bine în Dunăre.

/"/'" Hajdeu poetă şi scriilore n. la 2 Novembre 1809 şi reposată la 17 Sept. 1888 în Bucurescî .

A fost lica eruditului Bogdan Petr icescu. Balul. Ilustraţi unea nostră de pe pag. 11 ne representă o

scenă de carneval - - un bal — vedem tineri şi t inere dansând cu multa vioiciune, unei pârechi înse i sa întemplat un mic ac ­cident a lunecat cei din ju r unit rîd de întîmplarea ce pote se-i ajungă şi pe ei, alţii continuă, tounil cu îndeferinţă faţă. de ce sa întîmplat altora, er o damâglmne ţă din apropiere gră-besee şi rădică manile asupra capetelor lor şi dice „se fiţi bine cuventaţî fiilor."

Educaţiune casnică. Pe Costică la dat. părinţii sub îngri-girea pantofariului Prostulescu care e cel mai vestit maestru din tot jurul acela. — ca se-l procopsescâ şi se facă om din el.

Prostulescu deci nu lăsă. se t recă nici o di fără de a educi; pre Cost ica după metoda lui c e a mai practică.

POSTA * * -X-

-X- REDACŢIUNEI.

D-hri A. T . în P . Cele trimise le-am primii şi pe rind tote se vor publica. ,

D-l-ui Gavr i l B ă r ă n ă i u inv. în V a l e a s a c a B u c o v i n a . Am prunii abonamentul pe o jumetale de an şi am disiuis ca se ţi se trimită foia

Colecţiunî complete nu mai avem de cât numai câteva escmplare de pe anul prim pe cari le vindem domnilor înveţălori de la sate cu preţul redus de numai 8 corâne pro exemplar. . .

L a m a i mul ţ i . Regretăm forte .mult "cil nu putem da. pre asceptare Hevista Ilustrată - - enormele spese ce avi m cu «darea acestei foi nu re permit de a putea face aşa ceva.

Deglegărea gâcilurei din ur. 1 se va pulilica în nr. :•!.