From Russia With Love

From Russia with Love este al doilea film din lunga serie a francizei James Bond. Lansat

în anul 1963, From Russia with Love este un thriller a cărui acțiune se desfășoară la începutul

Războiului Rece, în anii 50 și reflectă lupta dusă de agențiile secrete ale Marii Britanii – MI6 – și

a URSS-ului – SMERSH – pe de o parte, dar și faptul că atunci când interesul o cere, cele două

agenții colaborează.

Nu pot să nu observ că pelicula respectă vechiul clișeu al luptei binelui contra răului,

unde, evident James Bond, 007 reprezintă binele și evident căștiga lupta. Pentru a evita un

scandal diplomatic, regizorul preferă să transfere partea răului, nu către agenția rusească

SMERSH, care aici joacă un rol mai degrabă neutru, ci către un sindicat al crimei, denumit în

film SPECTRE.

Misiunea lui Bond este de a sustrage din ambasada Rusiei o mașină de descifrat coduri

denumită Lektor, iar cea a agentului SMERSH, Tatiana Romanova este de a-l face pe Bond să

creadă că ea îl va ajuta în această misiune ca agent dezertor. Agenții SPECTRE intervin ca

reprezentare a răului, fapt ce forțează ca cei doi agenți, aflați în antiteză pâna atunci să

colaboreze pentru a salva misiunea.

Un alt clișeu al filmelor de Box Office, hiperbolizat până la comic este reprezentarea

personajelor, cele de partea binelui sunt arătoase – Bond, Romanova – în contrast cu agentul

Klebb care reprezintă maleficul.

Nelipsită și la fel de comică este și tema salvării situației în ultimul moment printr-un șir

de întâmplări, aș putea spune ce țin de domeniul fantasticului.

Dar, în final pe lângă reprezentarea fantastică a personajelor și a comicului de situație, în

ciuda luptei ce se dădea între cele două mari puteri, regizorul reușește să transmită o umanizare a

celor doua personaje principale, apropiindu-le, lăsînd impresia că exista loc de colaborare.

The Spy Who Loved Me

Ca și From Russia with Love, The Spy Who Loved me menține în prim plan tema

războiului informațional dintre cele două mari puteri, a URSS-ului și a Marii Britanii și

colaborarea dintre ele atunci cand binele planetei primează.

The Spy Who Loved duce acțiunea la un alt nivel, la colaborarea celor doua agenții de

spionaj pentru a salva lumea de o forță malefică ce dorește să declanșeze Armagedonul, dar de

această dată reprezentarea este de un comic științifico-fantastic, iar hiperbolizarea situațiilor duce

pelicula în derizoriu.

Este atât de comic încât nici chiar moartea unor anumite personaje nu trezește sentimente

de tristețe. Comicul este prezent începând cu perosnificarea răului prin apariția asasinului Jaws1,

parcă scos din romanul lui Mary Shelley, Frankenstein, personaj care își elimină țintele

mușcîndu-i cu fălcile din oțel, derizoriul este dus atît de departe încât la un moment dat, Jaws

fiind pus față în față cu un rechin reușește să îl omoare mușcându-l. Nici agentul Rus, nu scapă

de o reprezentare comică, care femeie fiind are numele de cod XXX, predestinat filmelor erotice.

Pelicula respectă rețeta de succes promovată de Hollywood, unde poveștile cu agenți

secreți și erotismul merg mână în mână, nelipsind melanjul scenelor de violență cu cele de sex.

Deasemenea, conducătorul organizației teroriste, Karl Stromberg este un personaj ridicol,

aici probabil fiind o fină ironie la idealurile teroriste, parcă scos din filmele de mâna a doua din

Hollywood-ul anilor 40-50, regizate de Ed Wood, în care personajul malefic, condus de „bune

intenții” dorește să conducă o lume pe care in prealabil să o distrugă. Un mit mai degrabă născut

din practicile inchiziției în care răul este purificat prin moarte.

Evident că în final binele învinge, iar ironia merge până într-acolo încât agentul Rus,

XXX practic asistă neputiincios la victoria lui Bond în fața teroriștilor, fiind prizoniera lui

Stronberg.

Pelicula a fost lansată în anul 1977, în mijlocul Războiului Rece, și pare a fi, alături de

Dr. Strangelove, o interpretare comică a „Crizei Rachetelor” din Cuba din anii 60.

1 Fălci - tr. Eng.