Petre Ispirescu - Ciobanasul Cel Istet

7
Petre Ispirescu - Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Amândoi erau oameni de treabă şi frumoşi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dară erau tot mâhniţi şi amărâţi că nu făceau copii. Toate leacurile ce luase împărăteasa de pe la vraci şi vrăjitoare nu-i folosise întru nimic. Împăratul şi împărăteasa se puseră pe post şi pe rugăciune, cu gând ca doară îi va asculta Dumnezeu şi le va da şi lor un copil. După trecere de câteva zile, într-una din seri, când petrecură ei o parte din noapte rugându- se mai fierbinte, se culcară şi mai târziu. Cum puse capul pe perină, adormiră îndată, parcă-i lovise cineva cu muchea în cap. Nu trecu mult şi împărăteasa dete un ţipăt, răsărind din somn. - Da ce ai, draga mea împărăteasă, zise împăratul, de ţipi aşa de grozav? - Ce să am, mărite împărate, iacă am văzut un vis frumos şi minunat. Ascultă, că voi să ţi-l povestesc: Se făcea că eram într-o grădină, frumoasă, frumoasă, cum n-am mai văzut. Erau nişte pomi înalţi, stufoşi şi bine potriviţi de părea că erau scrişi, şi aşezaţi în trâmbă pe drumul pe care mergeam. În dreapta şi în stânga era o pădure tot cu de astfel de pomi de îţi plăcea să-i priveşti. Tot mergând şi minunându-mă, m-am pomenit către mijlocul grădinei. Aici era, ce să-ţi spui? frumuseţea de pe lume. Nişte cărări sucite şi cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunţică, de părea că erau nişte covoare aşternute. Din loc în loc şi mai cât colea, se făcea că erau aşezate nişte stufişuri, unele rotunde şi cu flori, altele lunguieţe şi cu pomişori, iară altele făcute ca nişte ascunzători. Flori cu fel de fel de feţe şi cu un miros de te îmbăta. Mă rătăcisem căscând gura în toate părţile, uitându-mă la poamele cu care erau încărcaţi pomii şi ascultând la miile de păsărele ce cântau pe rămurele şi fără a se sfii de mine. Mai către mijlocul grădinei se făcea că era o fântână de marmură albă ca laptele, şi apa curgea pe de o sută de părţi, limpede ca vioara şi rece ca gheaţa. Tot umblând încoa şi încolo, nesăturându-mă de privirea florilor şi de miros, auz un glas ca de privighetoare care tot zicea: "cine m-o mânca, rămâne grea!" Stau în loc, caut să văz de unde vine glasul, şi mi se părea că iese din mijlocul unui stufuleţ de pomişori, mai frumoşi decât ceilalţi pe care îi văzusem până aci. Mă iau şi eu după glas ş-o plec într-acolo. Când, ce să vezi? stufuleţul se făcea că era înconjurat de nişte iarbă verde, subţirică şi naltă de-mi venea până mai sus de genunchi: firicelul de iarbă şi floricica; astfel încât nu te îndurai să calci peste ele. Şi când adia vântul, se culcau şi se ridicau de părea că sunt nişte valuri de apă. Eu, pâş, pâş, binişor, mă feream să nu stric a frumuseţe de iarbă şi flori, şi ajung până la stufuleţ. Acolo, în mijlocul unor pomişori, era unul ceva mai nălticel, pare că de dinadins era făcut aşa, ca să-l vază oricine o trece. Pe ramurile lui sta nişte merişoare mici şi p-o parte rumene, de părea că erau prăjite. Stau şi ascult. Ele se făcea că mie îmi vorbeau, căci nu mai încetau de a tot zice: "cine m-o mânca, rămâne grea".

Transcript of Petre Ispirescu - Ciobanasul Cel Istet

Petre Ispirescu - Ciobnaul cel iste sau urloaiele blendei

A fost odat ca niciodat etc.A fost odat un mprat i o mprteas. Amndoi erau oameni de treab i frumoi. Ei se iubeau, nevoie mare! Dar erau tot mhnii i amri c nu fceau copii. Toate leacurile ce luase mprteasa de pe la vraci i vrjitoare nu-i folosise ntru nimic.mpratul i mprteasa se puser pe post i pe rugciune, cu gnd ca doar i va asculta Dumnezeu i le va da i lor un copil. Dup trecere de cteva zile, ntr-una din seri, cnd petrecur ei o parte din noapte rugndu-se mai fierbinte, se culcar i mai trziu. Cum puse capul pe perin, adormir ndat, parc-i lovise cineva cu muchea n cap. Nu trecu mult i mprteasa dete un ipt, rsrind din somn.- Da ce ai, draga mea mprteas, zise mpratul, de ipi aa de grozav?- Ce s am, mrite mprate, iac am vzut un vis frumos i minunat. Ascult, c voi s i-l povestesc:Se fcea c eram ntr-o grdin, frumoas, frumoas, cum n-am mai vzut. Erau nite pomi nali, stufoi i bine potrivii de prea c erau scrii, i aezai n trmb pe drumul pe care mergeam. n dreapta i n stnga era o pdure tot cu de astfel de pomi de i plcea s-i priveti. Tot mergnd i minunndu-m, m-am pomenit ctre mijlocul grdinei. Aici era, ce s-i spui? frumuseea de pe lume. Nite crri sucite i cotite, acoperite cu un fel de iarb mrunic, de prea c erau nite covoare aternute.Din loc n loc i mai ct colea, se fcea c erau aezate nite stufiuri, unele rotunde i cu flori, altele lunguiee i cu pomiori, iar altele fcute ca nite ascunztori. Flori cu fel de fel de fee i cu un miros de te mbta. M rtcisem cscnd gura n toate prile, uitndu-m la poamele cu care erau ncrcai pomii i ascultnd la miile de psrele ce cntau pe rmurele i fr a se sfii de mine.Mai ctre mijlocul grdinei se fcea c era o fntn de marmur alb ca laptele, i apa curgea pe de o sut de pri, limpede ca vioara i rece ca gheaa.Tot umblnd ncoa i ncolo, nesturndu-m de privirea florilor i de miros, auz un glas ca de privighetoare care tot zicea: "cine m-o mnca, rmne grea!" Stau n loc, caut s vz de unde vine glasul, i mi se prea c iese din mijlocul unui stufule de pomiori, mai frumoi dect ceilali pe care i vzusem pn aci. M iau i eu dup glas -o plec ntr-acolo. Cnd, ce s vezi? stufuleul se fcea c era nconjurat de nite iarb verde, subiric i nalt de-mi venea pn mai sus de genunchi: firicelul de iarb i floricica; astfel nct nu te ndurai s calci peste ele. i cnd adia vntul, se culcau i se ridicau de prea c sunt nite valuri de ap. Eu, p, p, binior, m feream s nu stric a frumusee de iarb i flori, i ajung pn la stufule. Acolo, n mijlocul unor pomiori, era unul ceva mai nlticel, pare c de dinadins era fcut aa, ca s-l vaz oricine o trece. Pe ramurile lui sta nite merioare mici i p-o parte rumene, de prea c erau prjite. Stau i ascult. Ele se fcea c mie mi vorbeau, cci nu mai ncetau de a tot zice: "cine m-o mnca, rmne grea".Eu n-am mai putut s m opresc. M ntinz peste ceilali pomiori, iau un merior d-alea, l bag n gur s-l mnnc, dar, cnd s m ntorc, dau ntr-un ghimpe. Aa de m-a sgetat pustiul de ghimpe, nct am ipat i m-am deteptat.- Frumos vis ai visat, zise mpratul; dar i tare ai ipat, nct m-am speriat.Nu trecu mult dup asta i mprteasa simi c a fost luat n pntece. Dup nou luni, nscu o fat ca o zn. Bucuria i veseliile inur la curtea mprteasc mai multe zile. Fata de ce cretea, d-aia se fcea mai frumoas. mpratul i mprteasa se uita la dnsa ca la soare.Dup ce mai crescu, se vzu c fata este istea i cuminte. i plcea s ias pe cmp s se joace, s adune floricele, s alerge dup fluturei i s se scalde n priaul ce curgea pe la spatele grdinei mprteti i care era limpede ca lacrima.Ddaca bgase de seam c fetei, pe lng alelalte, i plcea s asculte i la viersul ce scotea din fluier un ciobna care avea cteva miele i le ptea dincolo de pria. ntr-una din zile fata mpratului merse cu ddac-sa la cmp i, neauzind fluierul, crezu c sunt singure, se dezbrcar i se scldar. Ciobnaul dormea la rdcina unui copaci i mielele se rtciser pe cmpie. Cnd, un nar l nep aa de tare, nct l detept. Deteptndu-se el, iac fata mpratului c ieea din ap. Rmase uimit de ceea ce vzu.Dup ce se duse fata mpratului cu ddac-sa, i cut i el mielele i se duse i el ntr-ale sale.Pn aci, cntase el nu cntase; dar dup asta i puse i el puterile i zicea din fluier nite doine de te adormea.Vznd ddaca c fetei i plcea prea mult s asculte la fluier, nu zise nimnui nimic, dar se feri de a mai veni cu fata pe acolo.Ciobnaul, un flciandru chipe i tras ca pn inel, daca vzu c nu mai vine fata pe acolo, i lu i el lumea n cap, i se duse n alt parte, la un ora, de se bg argat la vite.mpratul i mprteasa se topea dup fata lor, vznd-o c de ce merge se face mai frumoas i mai cu minte.Cnd ajunse de mritat, mpratul zise mprtesei:- mprteasa mea iubit, fata noastr s-a fcut mare; acum s-i cutm un brbat dintre fiii de mprai, tot aa de frumos i de cu minte ca i dnsa.- Fata noastr va lua de brbat pe acela, zise mprteasa, care i va ghici semnele ce are pe trup; altfel nu o mrit, Doamne ferete.mpratul ascult de vorbele mprtesei i dete sfar n ar i pe la toate mpriile, precum ca s se tie c oricine va ghici semnele ce are fata mpratului pe trup, aceluia i-o va da de soie.Cnd se auzi de ast hotrre mprteasc, se fcu mare vlv ntre mprai i oamenii locului, i toi cu totul se scular s mearg la curtea mprteasc s-i cerce norocul.Iar daca auzi i ciobnaul, i ceru simbria de la stpnu-su, i mai vndu i ce bruma de oale mai avea, i cumpr un cal de att pe ct i ajunsese bani i haine de primeneal, i lu ceva merinde i plec i el.Cum se vzu la cmp, desclec i, cu ochii nmuiai n lacrmi, fcu o rugciune la Dumnezeu s-i fie de ajutor n cltorie i s izbndeasc, apoi nclec din nou i porni cu voie bun.i aa, aide, aide, merse pn nser i se puse a se odihni. Cnd, ce s vezi d-ta? unde venea o ceat de fii de mprai i de boieri mari, mbrcai numai n fir i pe nite armsari de mncau foc. Se prea c nu-i mai ncape locul. El, biet, se dete mai la o parte. Mai vzuse el cai buni, neuai i nfrnai frumos; mai vzuse i fii tineri de boieri mbrcai cu haine scumpe, auzise c unii dintr-nii sunt limbui, dezmierdai, lutori n rs i nfumurai, de nu le ajunge cineva cu strmurarea la nas, dar ca i acetia, ba, ba, ba!Trase i ei aci spre a mnca peste noapte. Puser deci de le fcu un foc mare de prea c au s frig un bou, se puser pe lng dnsul i, dup ce cinar, ncepur a vorbi verzi i uscate; mai multe rele dect bune. Nu le scpase nimic pe lume de care s nu se alege. Stau tolnii pe nite rogojini pe dasupra crora erau aternute nite veline lucrate cu meteug.Noaptea era frumoas. Pic de nour nu se vedea. Din cnd n cnd greierii i prigoriile te fceau s-i mai aduci aminte c trieti pe lume. Un vnticel adia, nct de abia l simeai c vine s-i mngie obrajii. Ciobanul se fcuse mititel lng un mrcine nflorit, pe lng care ptea calul su, i se pusese pe gnduri. Se uita pe cer la drumul robilor, vedea cum se mica carul, fata care duce apa n donie pe cobilie. Se mira de razele ce ieea din Luceafr, i cuta cu mare dorin s cunoasc care din candelele atrnate n cer ar fi aceea a fetei mpratului ca s se nchine la ea.Pe cnd era cufundat n gndire, fiii de mprai i de boieri bgar de seam c mai era cineva. l ntrebar i aflar c merge i el la cetatea mprteasc unde mergeau i ei. i fiindc vzur c el nu le da pricin de vorb, ncepur ei s-i vorbeasc i s-l cam ia peste picior.- Iat, zise unul din ei, nc un peitor pentru fata cea frumoas a mpratului.- sta negreit c are s-i ghiceasc semnele, zise altul.- Da bine are s az fetei mpratului cu st Ft-Frumos, gri un al treilea.Ciobanul tcea i nghiea; asculta i el la vorbele lor cele nesrate i necumptate.Dac vzur i vzur c el nu rspunde nici un cuvinel, merser la dnsul i ntre altele i ziser:- Ati fii de domni i de mprai au fost i nimeni n-au putut ghici semnele fetei mpratului, i tocmai dumneata, prietene, o s te gseti mai firoscos?- Omul este dator s-i cerce norocul o dat, de dou, mult de trei ori, zise ciobanul, i acela care face aa este om cu minte. Cel ce ns umbl mereu cercnd, este un nesbuit cruia trebuie s-i lipseasc vreo doag. Eu nu aduc nimnui nici o suprare. Nu m ncumet iari c o s ghicesc ceva. Dar-ar Dumnezeu ns s apuce unul din dumneavoastr o aa bucic bun, fiindc vi se cuvine.Feciorii de boieri nu putur mistui vorbele ciobnaului. i puser n gnd s i-o coac i se culcar.A doua zi ciobnaul se scul de diminea, i spl faa la o fntn, i fcu rugciunea, nclec pe mroaga lui i trei, trei, mergea singur. Feciorii de boieri i de mprai se scular trziu, se mai zbenguir i apoi plecar i ei; l ajunser de pe urm i l i ntrecur. i de ast dat se alegar de dnsul i-i ctau cearta cu lumnarea. Ciobnaul tcu din gur i i cut de drum. El tia c cine tace merge n pace.Seara feciorii de mprai i de domni maser n marginea unei pduri. Cnd, tocmai trziu, hei! ajunse i ciobnaul, ostenit ca vai de el; se puse i el la o parte, fcu un focor, ngriji de cal, apoi cin i se culc. Feciorii de boieri, neastmprai cum erau, voir s-i rz de el. Ateptar pn adormi ciobnaul, mai aar focul, i luar plria i i-o aruncar pe foc. Iar unul din ei, deteptndu-l i zise:- Hei, prietene, i-a czut bleanda pe foc, scoal-te de o ia, c se arde.- Las-o s arz, rspunse el, i-i ct de somn.Dup ce se culcar i boierii, carii rser pn se inur cu minile de inim, adormir i ei.Ciobnaul se scul i el, le ia toate armele, sulie, sgei, arcuri, paloe, i le puse pe foc. Dup ce se arser de rmaser numai fiarele, i acestea se fcuser roii, fiind ncinse de foc, i scul, pe cnd el rscolea jaratecul cu o andr de lemn, zicndu-le:- Ia sculai, boieri, de vedei urloaiele blendei.Cnd se scular boierii i vzur attea fiare arse, nu le venea a crede ochilor. Se duser s-i ia armele de unde le agaser, dar ia-le de unde nu e.Vzur n cele din urm c sunt pclii, se ctrnir de mnie, ns nghiir gluca.Ciobnaul era gata de plecare, fiindc tocmai se ngna ziua cu noaptea, nclec i o lu la sntoasa; vezi c se cam i temea s nu pa ceva din mna boierilor.Boierii iari l ajunser de pe urm i l ntrecur, btndu-i joc de dnsul, cnd erau pn dreptul lui. Seara iari trziu sosi i ciobnaul la locul unde se aezaser ei s conceasc.Cum ajunse, se trase la o parte ca i n ziua trecut, ngriji de cal, apoi cin i se culc.Locul unde maser ei noaptea aceasta era aproape de o lcovite nomoloas. Boierii, cum vzur c ciobnaul a adormit, i luar calul i l nnomolir n lcovite. Apoi deteptndu-l, i ziser:- Hei, prietene, scoal c i s-a nnomolit mroaga i nu mai poate iei.Ciobnaul tia c-i priponise calul bine; nelese c trebuie s fie vreo drcie aci la mijloc, i rspunse:- Cine dracul a pus-o s se nnomoleasc? las-o c va iei ea de va voi.Rser i de ast dat boierii cu lacrmi, apoi se culcar.Dup ce adormir, se scoal i ciobnaul, le ia armsarii, le jupoaie pieile picioarelor de la copite n sus i le leag cu tei ceva mai sus de genuchi, le pune cte un proap n gur ca s stea cu dinii rnjii i i bg n nomol pe lng calul lui. Apoi se duse s detepte pe fiii de boieri:- Sculai, boieri, de vedei minune: armsarii dv., vznd mroaga mea nnomolit n lcovite, i-au sumes ndragii i s-au dus ca s-o scoa din noroi. Pentru aceasta rd, rd, uite, de s se prpdeasc.Cnd auzir boierii de una ca asta, se temur s nu le fi jucat iari vrun renghi, i de unde s nu fie aa, se scular, i cnd vzur cum i-a poticlit ciobnaul, se luar cu minile de pr.N-avur ce zice. Cu toate, unul din ei, care era i mai seme, se otr s se ie de capul ciobnaului, s nu-l lase s se sfineasc.Ciobnaul ns i scoase calul din nomol i, n nvlmeal se strecur binior, i pe ici i-e drumul; plec i i ls cu buzele umflate, cu braele ncruciate i fluiernd a pagub.Boierul cel seme i neruinat se lu dup dnsul, l ajunse, i tot cu oele cu momele mbla pe lng el. Dup ce sosi la cetatea mprteasc, ciobanul se nfie i el la mpratul ca s ghiceasc semnele fetei; dar boierul nu se dezlipea de lng dnsul, nici ct ai da n cremene.mpratul daca vzu pe cioban, dichisit, splel, cu oalele curate pe dnsul i cu mustcioara mijind, i plcu i lui; mai ales c era i mndru i sta nfipt naintea lui i cu coraj, l priimi deci s vie s ghiceasc.nfindu-se naintea sfatului mprtesc, unde se afla i mpratul cu mprteasa i cu fata lor, el, dup ce i arunc ochii ca un arpe la fat, zise:- Preamrite mprate i mprteas, fata mriilor voastre are soarele n piept, luna n spate i doi luceferi n cei doi umeri.- Aa eram s zic i eu, rspunse de la spatele ciobanului boierul cel neruinat.Toat lumea rmase uimit cnd auzi semnele ce spusese ciobanul i mrturisirea mpratului c aa este; de unde pn aci se auzir, zicndu-se de unii, alii:- Ba, c fata ar fi cocoat.- Ba, c ar fi chioap.- Ba, c ar avea vreun semn de mslin, cirea, coarn ori de alte poame pe care mprteasa, fiind grea cu fata, ar fi poftit la vreuna dintr-nsele, i c ar fi furat-o spre a-i potoli pofta. C, dup ce ar fi mncat poama, n locul unde a pus mna mai nti pe trupul ei, n acelai loc s-a fcut semnul poamei pe trupul fetei. C acel semn ar fi n cutare ori n cutare loc.Unii, ba, c una. Alii, ba, c alta.mpratul i mprteasa se afla ntr-o mare ncurctur. Nu tia pe care s aleag din doi. Unii din sfatul mpriei zicea s aleag pe fiul de boier mare, fiindc el zisese c tocmai aa era s spuie i el. Alii zicea s aleag pe cioban, fiindc el ghicise cel nti semnele fetei. mpratul ls ca s-i aleag fata pe cine va voi, mine de diminea, tot de fa cu sfatul. Ls adec fetei timpul s se gndeasc pn a doua zi.Pn atunci, mpratul porunci s-i omeneasc pe amndoi ca pe nite mosafiri mari i s-i gzduiasc n palaturile mprteti. Le pregtir o cmar cu dou paturi n care s mie peste noapte.Pn a nu nsera, ciobanul se furie de fiul de boier i se duse de-i cumpr nite floricele-boabe.ntorcndu-se, l ntreb fiul de boier:- Dar unde fusei, prietene?- M dusei de-mi cumprai un cuita, rspunse el.- Ce s faci cu el?- mi trebuie.Cum auzi aa fiul de boier, se duse de-i cumpr i el un cuita.Dup ce se ntoarse, cina fiind gata, se puser de cinar, apoi merser s se culce.Cmara n care intrar era aa de mndru mpodobit, nct bietul cioban se mira cum o s calce el pe velinele i scoarele alea scumpele ce erau aternute pe jos. El se ciudi i mai mult cnd vzu pe fiul de boier mare c intr i calc fr mil peste dnsele, ca i cum ar fi fost cine tie ce zdrene.Preii erau albi ca laptele i cu nite vrgi de aur. La ferestre erau nite perdele de mtase d-aia bun i groas, ntinse pe nite drugi de aur. Pe lng prei, nite lavie i o mas de lemn mirositor, lucrate cu meteug.Paturile era de o parte i de alta ale cmrii i cu un fel de oranist dasupra, numai de mtsrie d-aia buna, nmuiate n fir, aezate pe patru stlpi lucrai ca melcul i cu nite dungi de aur. Aternutul era de nite pnz alb ca zpada i subire de s-o spargi cu limba. Perina de cap era mbrcat cu pnz de borangic de cea mai aleas.Ciobanul intr cu sfial. Abia clca, ca s nu strice velinele. Se puse binior n pat ca s nu se mototoleasc albiturile. Iar fiul de boier, cum intr, se arunc pe un pat, parc-ar fi fost la dnsul acas, i se tolni.Dup ce se stinse luminarea, ciobanul ncepu a roni la floricele prin ntuneric. Cum auzi feciorul de boier, ntreb din patul su:- Da' ce faci tu acolo, prietene?- Iac, ce s fac; mi-am tiat nasul i l mnnc, pentru aceea mi-am cumprat cuitaul.ndat i feciorul de boier i scoase cuitaul, i tie nasul, i ncepu a roni i el, creznd c asta trebuie s fie ceva. Nu-i veni lui s cread c o asemenea fapt n-o nsemneze vreo izbnd la norocul pe care ndjduia s puie mna.l durea de durut; dar rbda n piele ca un drac, pn o vedea cum o s-o scoa la cale.Mai trziu iar aude pe cioban ronind.- Dar ce mai faci tu acolo, prietene?- Ce s fac? Iac mi-am tiat urechile i le mnnc.ndat i le tie i feciorul de boier i ncepu a roni i dnsul, ca s nu rmie mai pe jos dect ciobanul.Toat noaptea nu s-a putut odihni de durere. Se zvrcolea ca lipitoarea cnd i dai sare. Dar i era ruine s ipe ori s geam.Ciobanul adormi i trase un pui de somn pn a doua zi, de s se duc vestea.Cnd se scular, fur poftii naintea sfatului mprtesc ca s-i aleag fata un mire; cnd colo, ce s vaz? Feciorul de boier slut, ciont i plin de snge ca un strv, pe care l deter afar ca pe un marafoi i becisnic.Apoi porunci s schimbe hainele ciobanului, i l lu de-l duse la biseric, unde l cunun cu fata. S lsm c veseliile inur mult vreme; dar bgnd de seam mpratul c ginere-su nu e prost, ci c din ce n ce iscusina lui se ascute, l puse s judece cteva pricini din cele mai grele.Ginerele mpratului era din firea lui om drept, blnd i cu frica lui Dumnezeu. Sfatul mpriei rmase cu gura cscat cnd auzi hotrrile cele drepte ce dase el. Atunci mpratul, mndru c i-a trimis Dumnezeu un aa ginere ager la minte, se cobor de pe scaunul mpriei, fiindc era i btrn i puse pe ginere-su mprat n locul lui, care, de va fi trind, mprtete i azi.

'Nclecai p-un mrcine,S m-asculte oriicine.