Pesticidele din fructe si legume

Pesticidele sunt substante cu actiune biologica deosebit de ridicata, utilizate pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor si prezinta o structura chimica variata.Aceste substante de uz fitosanitar reprezinta substante chimice sau combinatii de substante chimice, care se impart in functie de actiunea lor asupra agentilor fitopatogeni in:bactericide, fungicide, erbicide, insecticide, raticide, acaricide.Tot in categoria pesticidelor intra: produsele care se folosesc pentru tratarea pre si postrecolta a fructelor si legumelor precum si alte asemenea produse care au ca scop cresterea vigorii si rezistentei, reglarea dezvoltarii si fructificarii plantelor.Aceste substante fitofarmaceutice sunt preparate pe baza de sulf, mercur si compusii acestora, fosfor organic cu toxicitate redusa. Merele, frunzele de telina sau strugurii sunt printre cele mai contaminate vegetale cu pesticide , in timp ce ceapa sau vinetele sunt cele mai sigure. Prin spalare se elimina doar20% din aceste substante toxice. In topul alimentelor contaminate cu pesticide se afla marul, urmat de telina, capsuni,piersici, spanac, nectarine, struguri, potrivit raportului amintit. Din acelasi top negativ mai fac parte ardeiul gras, cartofii, afinele si salata verde. Pe lista alimentelor cu mai putine reziduri de pesticide se numara ceapa, porumbul, ananasul, avocado, mazarea, mango,vinetele, pepenele galben, kiwi, varza si pepenele rosu.Potrivit unui raport realizat acum 3 ani, aproximativ jumatate dintre fructele si legumele produse in tarile din Uniunea Europeana sunt contaminate cu pesticide, cel mai ridicat nivel inregistrat vreodata. Printre cele mai contaminate sunt strugurii, bananele, ardeii si merele.Specialistii romani spun insa ca produsele autohtone sunt tratate mai putin si mai sanatoase.Pentru eliminarea partiala a pesticidelor de pe legume si fructe o solutie este spalarea lor.

Clasificarea pesticidelor

Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii: originea lor, acţiunea antidăunătoare, forma fizică de prezentare, structura chimică, etc. Astfel, unele din ele sunt de origine minerală (de exemplu săruri de As, Ba, Cu, Hg, Pb) şi altele sunt de origine vegetală (nicotina, veratrum, stricnină). Majoritatea sunt însă produşi organici de sinteză (esteri organofosforici, derivaţi organohalogenaţi, nitroderivaţi aromatici, derivaţi carbamici,compuşi fenolici şi compuşi organometalici).

După structura chimică, pesticidele se clasifică în: pesticide organoclorurate; pesticide organofosforice; pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice; pesticide nitrofenolice.

După natura daunătorului combătut , pesticidele pot fi:

insecticide (pentru combaterea insectelor dăunătoare, transmiţătoare de boli omului sau animalelor domestice);

erbicide (pentru distrugerea buruienilor din culturi); fungicide (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli

plantelor); acaricide; nematocide (pentru combaterea viermilor dăunători culturilor); algicide (pentru distrugerea algelor); rodenticide (utilizate împotriva rozătoarelor).

În funcţie de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:

grupa I–extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roşii;

grupa II–puternic toxice, marcate cu etichete verzi;

grupa III–moderat toxice, marcate cu etichete de culoare albastră;

grupa IV–toxicitate redusă, marcate cu etichete negre. Măsurile de protecţie aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III şi IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole.

Pesticidele cele mai des utilizate după cel de-al doilea război mondial în agricultură sunt :DDT (diclor-difenil-tricloretan, cunoscut şi sub denumirile comerciale de Detox, Omicid,Defotox, Deparatox, Detatox şi Toxid) se prezintă ca o pulbere alb-cenuşie, cristalină, greu solubilă în apă şi solubilă în solvenţi organici; HCH (hexaclorciclohexan) denumit şi Gamexan, Hexacloran, Nitroxan, Lindan sau Entomoxan;

Paranthion denumit şi E 605, Ekatox, Triophos, Selefos sau Folidol;

Pesticide nitroaromatice: Dibutox 25, Gebutox CE 40% şi Nitosan 50 PS;Pesticide interzise în România: Aldrin, DDT, Dieldrin, Dinaseb, Silvex. Unele pesticide (Bentazona, Atrazinul, Simazinul, Dinozebul, etc.) sunt cuprinse în categoria substanţelor cu risc mare de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane.Atunci când se identifică astfel de pesticid în apele subterane se poate presupune că se va produce o creştere a concentraţiei acestora având în vedere că mişcarea de traversare a straturilor pedologice se poate realiza într-un timp relativ lung. Pe de altă parte, pesticidele sunt substanţe chimice care persistă în mediul înconjurător, sebioacumulează în organismele vii şi prezintă riscul de a cauza efecte adverse asupra sănătăţiiumane şi a mediului. Aceste substanţe ajung în mediul înconjurător ca rezultat al uneiactivităţi atropice, iar cercetările ştiinţifice efectuate au evidenţiat faptul că acestea pătrund în lanţul alimentar uman, având posibilitatea de a trece de la mamă la copil prin placentă şi laptele matern. Până în prezent s-a descoperit că cele mai cunoscute pesticide a căror efect asupra ecosistemelor este devastator sunt: Aldrin, Clordan, DDT, Dieldrin, Endrin, Heptaclor,Hexaclorbenzen şi produsele secundare (Dioxinele şi Furanii).

Influenţa pesticidelor asupra organismului uman

Pătrunderea pesticidelor în organism are loc pe cale orală (alimentară), respiratorie sau cutanată. O cauză frecventă de intoxicaţie cu pesticide este neglijenţa: contactul direct cu pesticidele al muncitorilor la prepararea şi împrăştierea pe câmp a acestora, lucru fără echipamente de protecţie,alimentaţia fără respectarea condiţiilor igienice elementare încazul copiilor care se joacă în apropierea zonelor de depozitare, consumarea hranei din vase în care s-au transportat pesticide, consumul fructelor şi legumelor nespălate, imediat după pulverizare şi uneori consumarea accidentală a pesticidelor păstrate în vase obişnuite. Un risc crescut al intoxicaţiilor cu pesticide se întâlneşte la copii sub 10 ani, la lucrătorii agricoli care manipulează pesticidele şi la culegătorii de recolte tratate cu pesticide. O dată pătrunse în organism, pesticidele acţionează diferenţiat în funcţie de metabolismul, excreţia şi toxicitatea lor, simptomele unei intoxicaţii acute fiind durerile de cap, stările de oboseală,surmenajul şi ameţeli. Dacă expunerea acută s-a făcut la insecticidele organofosfate,simptomele caracteristice sunt durerile de stomac, voma şi diareea. Dacă expunerea acută este de lungă durată se

resimt dificultăţi de respiraţie, transpiraţie excesivă, convulsii şicomă. Adeseori, ca urmare a intoxicării masive cu pesticide survine moartea.Otrăvirea cronică presupune expunerea la un nivel redus de pesticide, dar pe o perioadă îndelungată şi se caracterizează printr-o simptomatologie vagă, greu de identificat. Toxicitatea asupra omului este direct legată de structura chimică a produsului, lucru reliefatde următoarele aspecte:

majoritatea pesticidelor pătrunse prin ingestie cauzează colici, greţuri, vomă şi diaree;

acţionează asupra sistemului nervos producând tulburări senzoriale şi de sensibilitate, nevrite, convulsii, paralizii şi tulburări psihice;

în cazul anumitor clase de pesticide apar manifestări hepato-renale, tulburări deritm cardiac şi respiratorii, modificări cutanate şi modificări sanguine;

un aspect particular îl constituie tulburările biochimice enzimatice şi de metabolism întâlnite în intoxicaţiile cu pesticide.

Folosirea DDT-ului, aldrinului şi heptaclorului, poate genera la oameni efecte teratogene,mutagene şi, nu în ultimul rând, cancerigene. Unele pesticide (precum nematocidul DBCP) şi unele erbicide pot induce sterilitatea la bărbat sau avortul spontan în cazul femeilor. Foarte frecvent pesticidele produc efecte cutanate şi neurologice, precum dermatitele de contact,sensibilitate cutanată, reacţii alergice, cloracnee şi nevrite periferice. Efectele toxice ale pesticidelor depind de sănătatea persoanei expuse, iar malnutriţia şi deshidratarea sunt factori stimulatori ai sensibilităţii la acestea. Pesticidele organoclorurate acţionează asupra sistemului nervos şi a metabolismului hormonilor sexuali, blochează transportul ionilor decalciu prin membrane, putând avea efecte mutagene şi cancerigene. Cercetările efectuate pe şobolani indică faptul că pesticidele organoclorurate (DDT, lindan,heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, clordan, etc.) afectează (în funcţie de doza administrată şivârstă) funcţiile gonadelor şi fertilitatea, reduc numărul puilor născuţi, provoacă malformaţiila embrioni, tumori, mutaţii în celulele germinale şi la cele somatice şi trec în laptele matern şi, de aici, la puii care sunt alăptaţi. Compuşii organofosforici sunt extrem de toxici, inhibă enzimele, şi afectează sistemul nervos prin inhibiţia colinesterazei care descompune

acetilcolina (mediator al influxului nervos). Influxul nervos nu se mai întrerupe, ceea ce ducela dezorganizarea mişcărilor, spasme, convulsii şi moarte. Determinarea gradului real de poluare a produselor alimentare în expertiza merceologică

Gradul real de poluare a produselor alimentare, inclusiv cu pesticide, poate fi cunoscut prinefectuarea unor analize fizico-chimice sensibile şi precise. Metodele de analiză necesită dotarea cu aparatură corespunzătoare, folosită de personal de specialitate. Determinarea reziduurilor de pesticide impune operaţii prealabile de prelucrare a probelor şi anume:Extracţia constă în trecerea poluantului din proba de aliment într-un solvent adecvat,analiza urmând să se execute asupra extractului care a fost prelucrat în continuare.Pesticidele de natură organică sunt, în general, solubile în grăsimi (sunt liposolubile) şi însolvenţi organici. Extracţia se face aşadar cu solvenţi organici (eter etilic, eter de petrol,benzen etc). Pesticidele hidrosolubile se extrag cu solvenţi polari cum este acetonitrilul .Extracţia se realizează prin trecerea solventului adecvat peste produs sub agitare şi încălzire. Un exemplu de aparat de extractie este aparatul Soxhlet.Purificarea extractelor se face în scopul îndepărtării din extract a substanţelor care ar puteaderanja efectuarea analizei. Purificarea se poate face prin spălări repetate a extractului cuapă distilată şi prin reţinerea prin absorbţie a pesticidelor în coloane cu umplutură adecvatăurmată de desorbţie cu solvenţi selectivi corespunzători.Concentrarea are drept scop reducerea volumului probelor rezultate în urma extracţiei şi se realizează prin distilarea sub vid a solventului.Metodele de analiză a conţinutului rezidual de pesticide sunt metodele de analiză fizicochimice, instrumentale, de mare performanţă, care se aplică astăzi pe scară largă în chimia analitică in general şi în chimia analitică a alimentelor în particular.Metodele colorimetrice şi spectrofotometrice se bazează pe măsurarea scăderii intensităţiiradiaţiei luminoase care trece printr-un strat de soluţie a unui compus colorat. Scăderea intensităţii este proporţională cu concentraţia soluţiei. Anterior, pesticidele analizate se transformă prin reacţii chimice adecvate în compuşi coloraţi solubili.

Metodele enzimatice se bazează pe acţiunea caracteristică insecticidelor organofosforice de inhibare a unor reacţii enzimatice, care la rândul lor sunt puse în evidenţă colorimetric.Metodele cromatografice se bazează pe absorbţia diferenţială a componentelor unui amestec pe suprafaţa unui material absorbant poros pe care-l traversează. Există un număr mare de metode cromatografice care se pot grupa funcţie de natura mediului pe care se face absorbţia.

Concluzii Chiar dacă nu poate fi concepută o agricultură modernă, intensivă şi eficientă fără utilizarea pesticidelor, totuşi, toxicitatea ridicată, persistenţa şi acumularea acestora reclamă o folosire raţională, corectă şi doar în caz de ultimă soluţie existentă. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât efectele lor nocive se regăsesc amplificate la capătul lanţului trofic (organismul uman).O alternativă la utilizarea pesticidelor o reprezintă agricultura ecologică ce atinge o pondere din ce în ce mai mare în ultima perioadă din totalul agriculturii mondiale. De asemenea, se impune o serioasă monitorizare a utilizării şi a efectelor produse de pesticide, urmărindu-se cu precădere efectele ecotoxicologice ale acestora.