Universitatea “Spiru Haret” Bucuresti

Facultatea de Drept si Administratie publica

Administratie Publica an III

Psihologia conducerii

Student

Personalitatea conducatorului

Dacă ar fi să formulăm lucrurile cât mai simplu atunci putem spune că procesul de a conduce înseamnă în primul rând stabilirea unei direcţii şi influenţarea altora pentru a urma aceea direcţie.

Acest lucru poate fi făcut de către o persoană prin aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor personale de leadership. Deşi există persoane care din poziţiile lor de manageri sau supervizori au autoritatea să îndeplinească anumite sarcini şi obiective în cadrul organizaţiei din care fac parte, această putere nu îi face în mod automat lideri. Liderii adevăraţi vor face în aşa fel încât cei cu care lucrează /colaborează vor dori să îi urmeze sau să îndeplinească anumite sarcini specifice. Liderii nu se vor limita doar la a spune altora ce trebuie făcut.

Un lider poate fi definit ca fiind:

“Cineva care ocupă o poziţie în cadrul unui grup, influenţează pe alţii în funcţie de aşteptările poziţiilor ocupate şi coordonează şi direcţionează grupul pentru atingerea scopurilor propuse”. (Raven, 1976)

Liderul este cel care conduce un popor, o comunitate, un partid, o organizaţie, o echipă şi care are valoroase trăsături umane: talentul de a reuni oamenii, de a-i face să acţioneze împreună pentru un scop comun, de a se simţi împliniţi ca parte a unui grup, organizaţie sau naţiune.

Pentru a intelege mai bine ce caracteristici sunt potrivite unui leader sau ce competente vreau sa definesc putin ce inseamna leadership-ul ca si concept.

Conceptul de leadership a pătruns în terminologia specialiştilor, fiind unul dintre elementele actuale ale managementului. John Kotter de la Harvard Business School consideră că leadership-ul desemnează procesul de orientare a unui grup sau a unor grupuri de persoane prin mijloace necoercitive. Definiţia dată de James Kouzes şi Barry Posner este: „leadership-ul este o relaţie reciprocă între cei care aleg să conducă şi cei care se decid să îi urmeze”. Pentru John Harvey Jones leadership-ul se referă la obţinerea unor rezultate extraordinare prin oameni obişnuiţi.

Leaderul acţionează în sensul sprijinirii unui grup de a-şi atinge obiectivele, folosind la maximum capacităţile, aptitudinile fiecăruia. El nu se mulţumeşte să încurajeze grupul, el este comandantul care facilitează procesul şi antrenează grupul în atingerea obiectivelor organizaţionale.

Este ca şi un dirijor, a cărei funcţie este de a crea sunete coordonate şi un tempo adecvat prin integrarea efortului membrilor orchestrei. Orchestra va reacţiona în funcţie de leadership-ul dirijorului său.

2

Liderul este acela care, prin acţiunile sale, exercită influenţă şi formează contextul, iniţiază schimbări în organizaţie orientate spre perfecţionarea posibilităţilor adaptării acesteia: realizarea programelor de dezvoltare a managementului, crearea unor mecanisme de administrare şi de grupuri de muncă privind problemele concrete.

P. Selynick afirmă că „un lider înţelept acceptă caracterul organizaţiei sale aşa cum este el, însă numai în calitate de preludiu în elaborarea strategiei care-l va schimba”.

P. Selynick, considerat unul dintre fondatorii leadership-ului, pleaca de la constatarea deloc favorabilă, şi anume, că majoritatea organizaţiilor nu sunt interesate de leadership. Nu există organizaţie fără putere şi fără deţinătorii autorităţii formale. Orice organizaţie îndeplineşte o sarcină, mai mult sau mai puţin eficient,dar, în cea mai mare parte din timp, membrii organizaţiei nu dovedesc un sentiment de identitate colectivă. Organizaţia nu generează valori din care membrii organizaţiei ar putea să se hrănească. Aceştia nu se identifică cu organizaţia care rămâne o cutie goală şi care capătă un caracter banal.

Competenţele de „lider”

Din definiţiile prezentate, rezultă că leadership-ul reprezintă un proces de mobilizare, încurajare şi antrenare a indivizilor astfel încât aceştia să contribuie cu ce este mai bun în realizarea obiectivelor dorite.

La baza leadership-ului se află spiritual de echipă, definit ca fiind starea ce reflectă dorinţa oamenilor de a gândi, a simţi şi a se comporta armonizat în vederea realizării unui scop comun.

Fără spirit de echipă leadership-ul nu există. Concretizarea lui o constituie faptul că în procesul de realizare a scopului, lider-ul este urmat de celelalte persoane în condiţiile unei puternice implicări competente, afective şi actionare, ceea ce determină, în fapt, obţinerea rezultatelor scontate.

Deşi leadership-ul presupune anumite calităţi native, printr-o pregătire adecvată se poate asigura realizarea unui leadership competent. Profesorul Warren Bennis, preşedintele Institutului de Leadership din California de Sud, în lucrarea sa “Becoming a Leader”, afirmă că “liderii se fac, nu se nasc”.

Liderii buni au talente înnăscute pe care le-au cultivat atent şi le-au înnobilat prin educaţie, modelându-le şi întregindu-le, învăţând din succes şi din insucces, din experienţa lor şi a altora.

În schimb, nu toţi liderii dispun de aptitudini necesare pentru exercitarea funcţiilor de management. Faptul că un lider poate să influenţeze alte persoane nu înseamnă că acesta poate să planifice, să organizeze, să motiveze, să coordoneze sau să controleze. În general, competenţele liderului, nu mai sunt utile dacă nu sunt dublate de competenţe de management. Pentru a defini leadership-ul , ca interacţiune, este necesar să se facă următoarele precizări:

liderul nu se produce în izolare;

3

nu există leadership fără oameni care să-l urmeze; el este influenţat de calitatea adepţilor;

Determinarea comportamentului leaderului

Problema leadershipului este complexă datorită faptului că stilurile de leadership diferă în funcţie de oameni şi situaţii, cu alte cuvinte, unele stiluri de leadership se potrivesc anumitor oameni sau anumitor situaţii. În acest sens, leadershipul este abordat ca interacţiune.

Stilul de leadership se formează la influenţa personalităţii atât a leaderului cât şi a subordonaţilor, toate acestea abordate într-un anumit context situaţional.

Competenţele de bază ale unor lideri eficienţi sunt: împuternicirea, intuiţia, autoînţelegerea, viziunea şi congruenţa valorilor.

Trebuie spus că aceste abilităţi, aptitudini, singure, nu sunt suficiente pentru a putea vorbi de un leadership eficient; ele asigură fundamentul pentru obţinerea competenţelor de bază necesare.

leaderii de succes îşi asumă responsabilitatea directă pentru formarea altor leaderi; leaderii care îi pregătesc pe alţi leaderi au idei şi valori proprii, sunt energici şi

inteligenţi. Leaderii de succes au idei pe care le pot articula bine, fiind capabili să-i înveţe şi pe alţii cum să transforme firma într-o organizaţie care să înregistreze succese pe piaţă şi cum să îi pregătească, la rândul lor, pe alţi leaderi. Ei au valori bine structurate ale tipurilor de comportament, care vor conduce atât la succesul firmei, cât şi la succesul personal;

leaderii îşi expun punctele de vedere în prelegeri însufleţitoare. Ei îşi povestesc propriile experienţe din procesul de învăţare şi îşi exprimă propriile convingeri.Totodată, elaborează previziuni legate de viitorul organizaţiei, prin care reuşesc implicarea auditoriului atât din punct de vedere emoţional, cât şi intelectual, pentru a atinge ceea ce ei descriu;

leaderii de succes petrec o mare parte din timp formând alţi leaderi; au metodologii şi tehnici de pregătire bine definite, au dorinţa de a accepta propriile greşeli şi de a-şi descoperi propriile puncte vulnerabile, astfel încât acestea să nu fie repetate de ceilalţi.

Calitati de lider (cerute de multinationale):

1. conduce si promoveaza schimbarea

-recunoaste oportunitatile;- isi formeaza o viziune a ceea ce poate fi atins, obtinand apoi angajamentul propriu si pe cel al altora de a obtine rezultatele dorite;- motiveaza oamenii pesntru a-si depasi rezultatele;- urmareste succesul, instituie un climat care permite celorlalti sa dea tot ce pot;

- creeaza, sustine si sprijina un mediu de lucru  in care fiecare persoana e motivata sa

4

atinga obiectivele individuale, ale echipei si cele organizatioanale;

participa activ la procesul de schimare- recunoaste oportunitatile- motiveaza oamenii pentru a depasi rezultatele- urmareste succesul, instituie un climat ce permite celorlalti sa dea tot c epot- stabileste obiective si planuri clare-ajuta oamenii sa inteleaga importanta obiectivelor-se axeaza pe posibilitati nu pe limitari-da dovada de intuitie si curaj- este proactiv

2.flexibilitate

- invata din reusite si greseli anterioare- poate intelege si aprecia puncte de vedere diferite si poate adapta propria abordare in consecinta- actioneaza pozitiv la schimbare si se adapreaza usor noilor responsabilitati-    realizeaza sarcini si responsabilitati multiple-    isi adapteaza stilul personal in functie de persoanele cu care interactioneaza-    este productiv chiar si in perioada de tranzitie-    isi schimba planul de lucru atunci cand apar probleme urgente chiar daca aceste modificari implica munca in plus .

3.comunicare

-    Interactioneaza eficient cu alte persoane;-    Se exprima clar, isi adapteaza vacabularul in functie de auditoriu;-    Asculta pentru a invata, pentru a gasi idei noi;-    Este interesat de opiniile altora;-    Poate recunoaste atunci cand limbajul trupului nu corespunde cu ceea ce spune cineva;-    Pune intrebari pentru a obtine informatii (este tot timpul un om informat)-    Permite discutii libere cu oamenii-    Comunicarea scrisa este concisa, clara si profesionala-    Are capacitatea de a asculta, de a se asigura ca celalalt a inteles-    Respecta opiniile celorlalti, chiar si atunci cand difear de ale sale

    Motivarea oamenilor este o calitate esentiala pentru un manager. Fara motivare nu exista randament, fara randament nu exista profit, fara profit nu exista business.Motto-ul Garzii Regale din Grecia Antica era :

“Toti oamenii se tem, dar cei curajosi isi elimina frica si inainteaza, uneori chiar spre moarte, dar intotdeauna spre victorie.”

5

6