. Personalitățile accentuate. Definiție:

Personalitățile accentuate sunt acele personalități ale căror trăsături diferă în sfera:– aspiraţiilor şi predispoziţiilor– afectiv voliţională– asociativ verbală

decât cele întâlnite în medie la populaţiePersonalităţile accentuate sunt situate între personalităţile normale şi personalităţile

psihopatice propriu-zise.În raport cu condiţiile social-istorice generale oamenii exprimă în mod original,

individual, irepetabil nuanţe ale intelectului, caracterului şi temperamentului constitutind “ceva-ul” care îi deosebeşte între ei

În funcţie de trăsăturile particulare fiecare din noi ne raportăm la ei, le evaluăm calităţile şi defectele, avem un comportament de ataşament sau de respingere în raport cu rolul pe care ei îl joacă în colectivitate.

În raport cu aceasta le acceptăm sau nu statutul social.

5.2. Elemente în diagnosticarea personalităţii accentuate:

– observarea mimicii– observarea gesturilor– observarea fomicii (intonaţiei)– mobilitate intelectuală– raportări nemijlocite la atitudini efective de viaţă– analiza sistemului de relaţii– reacţiile exterioare– perseverenţa

– conştiinciozitatea, seriozitatea– viaţa intimă şi particulară– variaţiile afective– oscilaţiile sentimentale

5.3. Firea demonstrativă

• Capacitatea anormală de refulare• Am făcut lucrul acesta spune memoria mea. Nu sunt eu in stare sa fi facut una ca

asta spune orgoliul meu şi rămâne neînduplecat. În cele din urmă cedează memoria (Nietzsche)

• Persoanele cu înclinaţii demonstrative au o capacitate mai profundă de a uita ce nu vor să ştie şi în consecinţă să mintă fără a fi conştienţi

• Minciuna conştientă este asociată cu o conştiinţă încărcată şi cu teama ca nu cumva să se descopere adevărul: individul se simte nesigur, jenat, poate avea reacţii fiizice

• Demonstrativul minte cu o expresie de totală nevinovăţie, are o comportare sigură de sine, aparent sinceră, pentru că lăuntric nu există nici o presiune

• Demonstrativii înlatură prin refulare inhibiţiile prin care omul obişnuit le are când încearcă să se impună în detrimentul celorlalţi

• Omul obişnuit nu se laudă singur pentru că se teme de dezaprobarea celorlalţi• Personalitatea demonstrativă se bucură fără rezerve de aureola pe care singură şi-

o atribuie• Lauda de sine este însoţită de obicei de activităţi practice care să îi asigure

afirmarea (copilul citeşte pentru alţii, spune poezii, joacă în piese de teatru)• Personalităţile demonstrative caută să impresioneze pe cei din jur şi manifestă o

mare mulţumire de sine• Personalitatea demonstrativă are tendinţa la autocompătimire• Se consideră întotdeauna mai neîndreptăţit decât alţii, mai lovit de soartă, în cazul

unor necazuri generale (creşteri de preţuri, catastrofe, evenimente neplăcute, epidemii), atunci când se îmbolnăveşte se consideră mult mai grav bolnav decât alţii, gesturile şi mimica subliniază cele pe care le afirmă despre gravitatea bolii şi de obicei se laudă autocompătimindu-se: a făcut eforturi disperate să reziste până la capăt dar boala lui este atât de gravă şi neobişnuită încât îl învinge

• Personalităţile demonstrative se pripesc în decizii, ele trăiesc efectiv doar în prezent, nu au răbdarea să dezvolte decizii pentru viitor

• Datorită capacităţilor de a se transpune în trăirile altora pot să aibă o bună capacitate de adaptare cu alţi oameni

• Pot face abstracţie de propria lor fire şi se lasă în postura de actor faţă de ceilalţi (sunt vânzători aproape perfecţi pentru că se comportă cu fiecare client în funcţie de personalitatea acestuia)

• Delimitarea între firea demonstrativă şi tulburarea de tip isteric este dată de faptul că demonstrativii nu se dedau la demonstraţii grosolane atunci când în mod evident ar trebui să aibă o comportare calmă

• Paradoxal, şarlatanii şi escrocii sunt doar firi demonstrative şi nu psihopaţii isterici, deoarece în situaţii dificile ei se comportă cu calm şi luciditate; culmea este că sunt constant percepuţi ca oameni de încredere.

• Personalităţile demonstrative au capacitatea de a se face iubite (copii demonstrativi par cei mai cuminţi copii deoarece ei nu se manifestă niciodată faţă de pesoana care îi educă, încercând să îi capteze întreaga afectivitate; în absenţa acesteia se dovedesc egoişti, mincinoşi, bârfitori)

• Datorită incapacităţii decizionale aceste persoane afirmă mereu că nu au noroc în dragoste, în legăturile pe care le întemeiază. Explicaţia este dorinţa de a rezolva problema în prezent fără a analiza consecinţele pe termen lung

KARL MAY (1842-1912)

• Opera sa s-a tipărit în peste 100 milioane de exemplare, în 30 de limbi, inclusiv în chineză.

• S-a născut într-o familie extrem de săracă cu 14 copii din care au supravieţuit numai 5. A suferit de malnutriţie şi ambliopie temporară.

• A făcut diferite infracţiuni printre care şi aceea de a falsifica bani• După prima sa lucrare (Old Firehand – 1875) va deveni tot mai popular cu o cotă

de piaţă excepţională.

Winetou – cel mai popular personaj creat

• Karl May şi-a petrecut 7 ani în închisoare pentru furturi, spargeri şi escrocherii• El a continuat să se dedea la tot felul de înşelătorii în timpul activităţii sale

literare, dar nu a mai fost pasibil de pedeapsă.

Şi-a arogat mai multe nume şi pseudonime literare, unele foarte pompoase,

de exemplu se identifica cu personajul Old Shatterhand şi cu toate faptele de vitejie făcute de acesta

“Vorbesc şi scriu franceza, engleza, italiana, spaniola, greaca, latina, ebraica, româna, şase dialecte arabe, persana,, două dialecte curde, şase dialecte chineze, malayeza, nanaqua, câteva graiuri indoneziene, suahela, industana, turca şi limbile indienilor siux, apaşi, komanşi, suakeyi, utka, kiova şi keciumani, trei dialecte sud-americane, fără să mai pun la socoteală lapona. Câte nopţi de muncă m-or fi costat oare toate acestea? Chiar acum mai lucrez câteva nopţi pe săptămână- lunea de la 6 dupa amiaza până marţea la 12 şi tot astfel de miercuri până joi şi de vineri până sâmbătă. Cui i-a dat Dumnezeu un dram de inteligenţă, acela trebuie s-o valorifice, căci odată va avea să dea socoteală.”

• În afara romanelor dedicate indienilor americani, Karl May a scris o mulţime de lucrări cu caracter indecent dar tot timpul a susţinut că pasajele indecente au fost intercalate de editor şi că el nu a observat nimic

• Era desigur mai mult decât un artificiu tehnic faptul ca îşi scria romanele la persoana întâi: el însuşi era eroul.

•“ONORABILUL” KARL MAY

Îşi cumpără titlul de doctor şi scrie o serie de lucrări ca Povestiri despre Maica Domnului, Predicile geografice, Roagă-te şi lucrează, Cu cinstea ajungi mai repede decât cu necinstea, Prietenii se cunosc la nevoie. Ceea ce l-a făcut să fie într-o relaţie excepţională cu Biserica Catolică, chiar dacă toate aceste cărţi nu erau izvorâte decât dintr-un sentiment teatral

5.4. Firea hiperexactă

• Este opusul firii demonstrative• În timp ce demonstrativul se pripeşte să ia decizii şi apoi regretă că nu a reflectat,

hiperexactul nu poate lua o hotărâre nici atunci când există toate premisele ca să o poată face

• Firile hiperexacte vor să chibzuiască totul până la cele mai îndepărtate consecinţe, nu pot alunga din conştiinţă ideea că ar putea găsi o soluţie şi mai bună

• Individul hiperexact nu poate face o ierarhie privind importanţa chestiunilor pe care le are de rezolvat sau asupra cărora trebuie să decidă

• Subiectul oscilează între dorinţa de a face o acţiune sau a lua o decizie şi incapacitatea de a trece la acţiune care îi creează tensiune şi nelinişte

• Capacitatea de a lua hotărâri este atât de modificată încât activitatea nu mai are fluenţă

• Subiectul verifică tot ce a făcut pentru a vedea dacă nu a uitat sau a greşit ceva, dacă lucrurile sunt suficient de bune

• Revine asupra lucrurilor perfecţionându-le cu meticulozitate, dar rămânând tot timpul în urmă

• Unele firi hiperexacte lasă totul pe ultima clipă ca să nu mai poată reveni• Pleacă greu de la locul de muncă având sentimentul că au rămas multe lucruri

nerezolvate• Odată ajuns acasă neliniştea persistă; chiar şi înainte de a adormi firea hiperexactă

trece în revistă ce trebuie făcut a doua zi, iar acest lucru aproape îl paralizează• Chiar şi în treburile curente, gospodăreşti, există o grijă excesivă, curăţenia

exemplară fiind o valoare supremă• La locul de muncă individul hiperexact este caracterizat prin extrema

conştiinciozitate• El nu poate accepta principiul “merge şi aşa”• Colegii de muncă remarcă rapid această particularitate şi îl încarcă cu cele mai

complicate lucrări dar munca de răspundere, chiar şi funcţiile înalte rămân pentru hiperexact o povară mereu sporită

• Aceşti indivizi se leagă puternic de locul de muncă pe care nu îl părăsesc decât în condiţii extreme

5.5. Firea hiperperseverentă

• Indivizi care au o perseverenţă anormală a afectului astfel încât estomparea afectelor după un eveniment - de regulă negativ - nu se mai face

• În mod normal furia se potoleşte dacă reuşim să îl pedepsim pe cel care a provocat-o, frica dispare dacă ne îndepărtăm de evenimentul care a produs-o

• Nu acelaşi lucru se întâmplă cu hiperperseverentul la care afectul se păstrează săptămâni sau chiar luni;

• Hiperperseverentul se gândeşte tot timpul la ceea ce s-a întâmplat, afectul persistă fără sa mai fie alimentat de alte evenimente noi;

• Afectele egoiste sunt cele care predomină la firea hiperperseverentă;• Specificul firii se manifestă întotdeauna când sunt atinse interesele personale;

• Dacă este vorba de prejudicii serioase, oamenii de acest fel nu iartă uneori niciodată, ei sunt consideraţi de către ceilalţi ranchiunoşi;

• Sunt înclinaţi spre susceptibilitate;• Se simt cu uşurinţă jigniţi şi ofensaţi;• Pentru a da mai multă forţă revendicărilor îşi generalizează revendicările

descoperind şi alte persoane care ar fi lezate în acelaşi mod;• Au un sentiment exagerat al propriei valori;• Evoluează uşor spre firea paranoidă care are tendinţa la idei prevalente şi idei fixe• Firea hiperperseverentă poate evolua pozitiv spre mari ţeluri şi realizări sau

negativ având un efect distructiv asupra comunităţii.

5.6. Firea nestăpânită

• Lipsa de stăpânire este o foarte importantă trăsătură a firii omeneşti în care sunt hotărâtoare nu considerente relaţionale ci impulsurile, instinctele şi sentimentele

• Noţiunea de impuls în sens general se referă la o dorinţă vie de descărcare nervoasă resimţită mai mult corporal decât psihic

• Aceste persoane reacţionează în mod impulsiv: când nu le convine ceva nu caută posibilitatea unei medieri ci îşi manifestă nemulţumirea prin mimică şi cuvinte

• Se ceartă cu şefii şi colaboratorii, devin agresivi, nu se mai gândesc la urmări, îşi dau demisia sau pleacă de la lucru fără să îşi reprezinte consecinţele negative ale comportamentului lor

• Acţionează mai repede decât vorbesc pentru că a vorbi presupune în prealabil a gândi iar aceasta ar însemna o amânare

• Îşi schimbă adesea serviciul, sunt incapabili să îşi explice acţiunile sau motivele pentru care uneori s-au supărat

• Aceşti indivizi sunt iritabili iar iritaţia creşte atât de mult în intensitate încât impune o descărcare

• Personalitatea nestăpânită este dominată de tensiunea afectivă• Nestăpâniţilor le este greu să respecte orice fel de restricţii în ceea ce priveşte

dorinţele, impulsurile• Unii din ei devin alcoolici cronici, beau fără să se gândească la prejudicii

profesionale, familiale sau privind sănătatea• În domeniul sexual firea nestăpânită se manifestă prin raporturi sexuale prea

frecvente şi nu neapărat prin schimbarea partenerului• Totuşi aceste persoane dacă se simt atrase de un alt partener acţionează în mod

impulsiv fără nici un fel de scrupule în ceea ce priveşte fidelitatea• La femei mai ales în perioada de tinereţe se constată deseori tendinţa de a ceda

când unui partener când altuia• Scrupulele morale sunt puţin importante pentru aceste personalităţi

• Dacă împrejurările sunt favorabile nestăpâniţii comit cu uşurinţă acte necinstite, furturi, agresiuni

• Nu sunt capabili de crime premeditate dar se înregistrează uneori comportamente criminale, impulsive, prin acte de violenţă fizică

• În adolescenţă deseori la firile nestăpânite se constată fugi nemotivate de acasă• Adolecenţii nu au o ţintă anume în minte, parcurg cu autostopul sau cu trenul

distanţe destul de mari, dar nu se dau în lături de a merge foarte mult pe jos• Motivaţia este neclară. Pare a fi un fel de sete de trăiri• O inteligenţă bună poate să atenueze câte ceva din pornirile firii impulsive, dar

ceea ce nestăpânitul îşi propune la un moment dat când raţionează, poate fi uşor răsturnat printr-o explozie afectivă

• Influenţa educaţiei este minimală la firile nestăpânite deoarece sfera instinctuală nu este niciodată atinsă de ele

• Cu vârsta capacitatea de adaptare creşte şi firea nestăpânită se manifestă în lipsa de control doar în cazul unei tensiuni afective mari

Carmen, eroina romanului cu acelaşi nume a lui Prosper Merimee este o fire nestăpânită care pentru satisfacerea propriilor impulsiuni este gata să sacrifice pe oricine şi orice.

5.7. Firea hipertimică

• Hipertimul priveşte viaţa numai sub latura ei plăcută, trece cu uşurinţă peste necazuri

• Simte o permanentă nevoie de acţiune care poate genera realizări de valoare, inovaţii şi iniţiative

• Digresiunile gândirii sunt însoţite de bogăţie de idei care pot stimula munca productivă

• La reuniuni hipertimul este profund antrenant• Atât timp cât au public hipertimii vorbesc şi povestesc fără să devină plictisitori

deoarece schimbă tot timpul subiectul, aduc în discţie teme noi, povestirile sunt pline de glume şi calambururi

• Aceşti oameni au un dezvoltat simţ al umorului• Dacă firea hipertimică este excesiv de accentuată veselia devine o primejdie

deoarece toate lucrurile sunt tratate extrem de superficial• Datorită lipsei simţului datoriei şi a remuşcărilor subiecţii pot ajunge repede la

abateri etice• Prin superficialitate hipertimicul ajunge să-şi pună în joc reputaţia chiar situaţia

materială• Nevoia de acţiune se transformă într-o agitaţie febrilă dar din păcate sterilă• Uneori tendinţa spre digresiuni în gândire este extrem de pronunţată• Alteori veselia predomină şi ocupă locul nevoii de a vorbi

• Componentele psihologice ale temperamentului hipertim seamănă cu firea hipomaniacală fără să se suprapună cu aceasta şi fără să se înregistreze unitatea clară din manie între afectiv, cognitiv şi voliţionalBERNARD SHAW (1856-1950), premiul Nobel 1925, celebru dramaturg, comedian, scriitor si filozof englez de renume mondial, a fost un vesnic tânar plin de umor. Ultima sa gluma cu câteva clipe înaintea sfârsitului apare ca o spirituala sfidare a mortii

A scris foarte multe piese, dupa William Shakespeare fiind unul din cei mai mari dramaturgi.

Din dramaturgia lui amintim: Pygmalion“, Omul destinului“, "Cezar şi Cleopatra“, "Casa inimilor sfărâmate“, Căruţa cu mere"

5.8. Firea distimică

• Este inversul firii hipertime, un temeperament subdepresiv;• Aceşti oameni sunt serioşi şi afectaţi în permanenţă în mare măsură doar de

evenimentele triste ale vieţii;• Evenimentele zguduitoare le adâncesc starea subdepresivă pe durate foarte lungi

de timp;• Iniţiativa de a acţiona este redusă, iar gândirea este mai lentă decât a celorlalţi;• Participă puţin la discuţii şi preferă pauzele în conversaţie discuţiei propriu zise;• Ţinuta etică este foarte serioasă, sunt retraşi, nu apreciază bucuriile obişnuite ale

vieţii;• Au un randament în general redus prin lentoare gândirii şi acţionism scăzut;• Îşi iau obligaţiile în serios, toată lumea îi consideră “persoane de încredere”;• Lipsa de acţiune şi de atitudine activă îi împiedică să-şi organizeze viaţa în mod

raţional, cel mai adesea sunt persoane mediocre.

5.9. Firea labilă

• Alternează stări hipertime cu stări distime;• Dacă trăsăturile sunt mai accentueate se poate vorbi de fire ciclotimică. La această

fire cei doi poli hipertim şi distim alternează rapid fără un motiv exterior;• Evenimentele fericite declanşează întregul tablou al hipetimiei: bucurie, dorinţa

de a acţiona, de a vorbi, de a face digresiuni;

• Evenimentele nefericite declanşează întregul tablou al depresiei: lentoare în gândire şi acţiune, depresiune;

• Oscilaţiile de la un pol la altul sunt declanşate nu doar de evenimente, ci şi de atmosfera generală din mediul înconjurător;

• Individul cu fire labilă pare un cameleon care îşi schimbă dispoziţia conform mediului: într-o societate veselă devine cel mai vesel, chiar centrul atenţiei; într-o societate sobră este cel mai sobru .

• La firea labilă cele două extreme nu se compensează, nu conduc către o fire sintonă.

5.10. Firea exaltată

• Aceşti indivizi reacţionează mult mai intens la întâmplările vieţii decât oamenii obişnuiţi;

• La întâmplările îmbucurătoare reacţia este entuziasmul, iar la întâmplările triste reacţia este disperarea;

• Sunt “în al nouălea cer” de bucurie sau “în abisul” disperării;• Se bucură pentru bucuria celorlalţi;• Se pasionează pentru: muzică, artă, natură, sport, religie până la extaz. Sunt

suporteri fanatici, ecologişti neobosiţi, practicanţi religioşi până la epuizare.• Sunt profund nefericiţi pentru eşecuri care s-ar putea remedia uşor , pentru

decepţii care nu durează mai mult de o zi, pentru boli banale ale rudelor sau pentru mici pierderi suferite de prieteni

• Uneori grija şi frica pentru propia persoană pot deveni deasemnea excesive;• Firea exaltată se întâlneşte adesea la artişti şi poeţi

ilustrând destul de clar necesitatea existenţei unui raport afectiv puternic între individ şi artă care face ca talentul să se transforme în operă;

Romeo: “Să vină – atunci străjerii să mă prindă! Să mă ucidă! N-ai decât! Nu-mi pasă/Dacă aşa vrei tu. Să zicem , deci, / Că raza de lumină jucăuşă/Nu-i ochiul zilei, ci un pal reflex / Răsfrânt de fruntea Cynthiei! Să zicem / Că pasărea care-şi avântă glasul / În slăvile cereşti nu-i ciocârlia! / Mi-e atât de dor să mai rămân cu tine, / Că-n

veci n-aş mai pleca. O, vino, moarte, / Dacă aşa doreşte JUlieta! / Fii binecuvântată. Tu ce spui, / Iubita mea? Nu spui nimic ? Nu vrei / Să stăm de vorbă ? Nu e încă ziuă!”

5.11. Firea anxioasă

• Are modelul în coplilărie, atunci când frica domină întreaga personalitate a copilului;

• Copii care se tem de orice nu îndrăznesc să se apere şi devin ţinta celorlalţi, ţapi ispăşitori;

• Adulţii sunt incapabili de a se afirma în cazul unor divergenţe de opinii cu alte persoane, dacă oponentul adoptă o atitudine energică, fricoşii dau speriaţi înapoi;

• Sunt calificate drept persoane timide şi de aici o nuanţă de docilitate;• În special la femei, timiditaţii i se adaugă tendiţa spre spaimă, crize de frică

resimţite subit;• Au o hiperiiritabilitate a sistemulul neurovegetativ, care nu face decât să

sporească reacţia fiziologică la spaimă, în special în domeniul cardiac şi să intensifice frica;

• Dezvoltă frecvent nevroze hipocondriace.

5.12. Firea emotivă

• Se caracterizează prin reacţii de mare sensibilitate şi profunzime în sfera sentimentelor subtile;

• Emotivii sunt impresionaţi de domeniul spiritual ;• Firea emotivă se înrudeşte cu firea exaltată, dar reacţiile afective nu sunt la fel de

exagerate şi nici nu progresează atât de rapid;• Nu reacţionează vehement ca exaltaţi, ci într-un mod sentimental;• Cauze relativ minore dau naştere unor sentimente profunde.• Sunt persoane miloase, care se înduioşează, impresionabile de produse artistice

sau de măreţia naturii;• Când urmăresc o poveste tristă sau un film trist izbucnesc în lacrimi; unii copii

sunt atât de sensibili încât nu li se pot spune basme deoarece când lucrurile i-au o întorsătură rea izbucnesc în lacrimi şi foarte adesea nu mai vor să asculte;

• Mulţi din ei sunt descrişi ca “duioşi”, bărbaţi sau femei care izbucnesc în lacrimi de bucurie sau înduioşare ;

• Mimica îi trădează, orice reacţie afectivă li se poate citi pe faţă.

Rezumat

Personalităţile accentuate sunt situate între personalităţile normale şi personalităţile psihopatice propriu-zise

• În raport cu condiţiile social-istorice generale oamenii exprimă în mod original, individual, irepetabil nuanţe ale intelectului, caracterului şi temperamentului constitutind “ceva-ul” care îi deosebeşte între ei

• În funcţie de trăsăturile particulare fiecare din noi ne raportăm la ei, le evaluăm calităţile şi defectele, avem un comportament de ataşament sau de respingere în raport cu rolul pe care ei îl joacă în colectivitate

• În raport cu aceasta le acceptăm sau nu statutul social