PERIODIC AL CENTRULUI INTERNAŢIONAL DE CULTURĂ ŞI ARTE "GEORGE APOSTU"- BACĂU • ANUL IV (NR. 9-10) 1996 • 500 LEI

www.cimec.ro

o EVENIMENT • EVENIMENT • EVENIMENT

TABĂRA DE SCULPTURĂ "GEORGE APOSTU" '95

lată o idee care, fără îndoială, I-ar fi lăsat indi­ferent dacă nu I-ar fi indi­spus cumplit, în viată fiind, gândul că va muri înaintea altora îi era tot atât de străin ca şi gândul că altii ar fi putut să moa­ră înaintea lui. Moartea nu intra în vederile sale. Abia într-un târziu, în zenitul vietii, aceasta s-a enervat şi i-a ieşit în cale, ca din senin dar lipsită total de seninătate.

Avea sentimentul fi­resc al eternitătii artei ca expresie directă a viepi, ajunsă la plenitudine, la o

PERIODIC AL CENTRULUI INTERNAŢIONAL DE CULTURĂ

ŞI ARTE 'GEORGE APOSTU' - BACĂU

Ediţia a V-a Desfăşurată în perioada 1-16 septembrie 1995, cea de-a Y·a

ediţje a taberei de sculptură organizată de Centrul "George Apostu' a reun� un număr de opt artişti, nume reprezentative ale plasticii romăneşti contemporane, cu o reputape consolidată prin lucrări de referintă. Ei sunt Alexandru Gheorghlţă, Pavel Bucur, Darle Dup, Mihai Ecobicl, Mihai lstudor, Gheorghe Zămescu, Maxim Oumitraş, Laurenţiu Mogoşanu, autori ai unor opere durabile, realizate în marmură şi piatră, cu titluri semnificative pen­tru încărcătura lor simbolic-metaforică: "Arbore gotic", "Umbră albă". "Arheologică' "Compozitie". "Natură statică cu dealuri", "Compozitie", "Locuire•, "A fi în viaţă".

După rodnica perioadă de lucru, la sfârş�ul taberei, sculptorii prezenţi s-au întălnit cu ceila�i confrati ai lor invitati ai editiilor anterioare. reveniti în această toamnă la Bacău pentru a participa la simpozionul "Posteritatea lui Apostu". Colocviul, moderat de criticul Octavian Barbosa, şi Concertul ansamblului "Archaeus" au împlinit fericit o manifestare artistică de reală anvergură.

(V)

POSTERITATEA LUI GEORGE APOSTU

conştiintă de sine, luminos tragică, acolo unde nu este loc pentru antum şi pos­tum, categorii ale vremel­niciei, a unei durate care se pune mereu în cauză. El nu lucra sub semnul între­bării, ci al unei certitudini continuu învolburate, de un vitalism extrem dar neostentativ. Îndoiala pu­tea să constituie o pro­blemă de intimitate personală, de cearta in­terioară cu for!ele obscure

ale existentei, unde lupta este necrutătoare şi fără martori.

Lucrul asupra mate­riei - lut, piatră sau lemn -era de fapt o colaborare, în care aceasta (materia) era ajutată să nască, să-şi reveleze deodată virtuali­latea spirituală, cu aerul că timpul i-a venit iar altul pentru întoarcere nu mai există. lradiind de frumu-

sete şi calm, artistul se descoperă pe sine în ceea ce nu este el, dar face parte din familia sa, ca tot ce este omenesc, aşa cum glăsuieşte străvechiul dicton al lui Terentiu.

Dacă urmele luptei se pierd, jertfirea nu este uitată, ci transfigurată în ipostaza învierii după care moartea nu mai există, nici ca amintire. ·Martorii sunt convocati într-un simpozion al bu­curiei confratern-crea­toare, cum sunt taberele de sculptură în aer liber, în laboratorul pe care Dumnezeu 1-a hărăzit omului, natura.

George Apostu avea un cult al prieteniei, pe care a ştiut să o dea şi care s-a întors asupra lui ca un ecou al unui alter ego. Acest alter ego s-a

constituit într-un climat, iată, o spunem cu durere, într-un omagiu postum. Prietenii lui, aşa cum i-a văzut el pe colegii de generatie, cei dinainte sau imediat următori, se consideră discipolii lui directi. Ei îi perpetuează memoria, omagiind-o în alteritatea lor. Proximita­tea prieteniei care-i ani­mează scoate în evidentă diferenta specifică a fiecăruia, aşa cum fiul,

din admirabila şi definito­ria compozitie Tatăl şi fiul, ciclu tematic cu o simbolică profundă pen­tru întelesurile adânci ale vietii. Tatăl se situează în urma fiului, de unde luminează drumul aces­tuia, subliniind firescul continuitătii formelor cul­turii.

Ajunsă la a cincea editie, Tabăra de sculp-

tură din 1995 pune te­meiul împlinit al unui muzeu în aer liber, de înaltă tinută europeană. Împlinit înseamnă de largă deschidere, gata să primească în anii urmă­tori participarea, alături de numele celor ce le place să se numească elevii, în prietenie şi elevatie spirituală a lui Apostu, personalităti din lumea întreagă.

Cei opt sculptori pre­zenti anul acesta, Alexan­dru Gheorghită, Pavel Bucur, Maxim Dumitraş, Darie Dup, Mihai.Ecobici, Mihai Istudor, Laurentiu

Mogoşanu, Gheorghe Zărnescu, apartinând unor generatii diferite, subliniază caracterul ab­solut al spiritului mani­festat, cu pregnantă, în relativul istoriei. Timpul artei creează şi impune propriul său climat în care omul contemporan se simte la el acasă.

Octavian BARBOSA

MINISTERUL CULTURII • CENTRUL PENTRU ADMINISTRAREA $1 PROTECTIA PAlRIMONIULUI CULTURII Bacău

Str. Crîngului 18, cod 5500 Tel. 034-14.55.15 Fax: 034-17. 1 O. 83

Colegiul redacJional Carrnen MIHALACHE POPA,

Octavian VOICU, Constantin DONEA, Victor Eugen MIHAI - (secretar de redaqie)

Ioan (foto) POPA

TIPARUL: SC CLIO SRL

BACĂU STR. TOLSTOI, NR.69

TEL.: 034-144972 FAX: 034-136980

Pag.2

www.cimec.ro

EXPOZI 11 • EX P OZI 11 • EXPOZI 11

SALONUL UMORULUI - BACĂU �95

Cristian MARCU

- Domnule Tudor Popescu, cum mai curge viaJa dumneavoas­tră din '89 încoace? Ce mai face dramaturg�•� comediograful atât de răsfăfat de public înainte de anul amintit? Cum se descurcă in eco­nomia de piaJă, cum înfturuă noile realităti?

- Pot să-li spun că, după '89, prima surpriză pe care am avut-o a fost aceea că n-am avut talent. Aşa mi-au spus oamenii - unii veniti de la Paris, alţii, de nu ştiu unde - care au constatat că vreme 30-40 de ani, în România, a fost un fel de vid cultural şi ru atât mai mult unul de dramatur­gie originală. Aşa că mi-am dat seama atunci că nu poti fi dramaturg la Buru­reşti înainte de a fi nimeni la Paris. Obişnuit ru gândul că am scri'l un tea­tru viabil, care se juca şi la care sute de oameni au venit şi au râs, am aflat ru stupoare că aceştia nu au apreciat va­loarea artistică a conflictului, verosi­militatea personajelor, ştiinl,a replicii, ci doar sistemul de aluzii continut în pie.e. Eram convins, vai, că am scri'l un teatru careva dăinui în timp pentru că mi-am gândit fiecare piesă ca o dală de mmaic-imagine a lumii în care trăi­sem Un mmaic construit de�berat ca atare, înfiilişând lumea românească

Pag. 3

Ideea salutară, lansarea unei competitii în veselul imperiu al stilului

burlesc, au avut-o băcăuanii în 1979 când a fost înfiripată actiunea ce întrunea multiple genuri grafice: caricatura, afişul, ilustratia de carte, grafică de şevalet, toate sub titlul "Salonul umorului". Lucrul se petrecea probabil în ideea că Bacău!, centru cultural remarcabil, detinea cea maj mare concentrare de caricaturişti "pe cap de locuitor": Constantin Ciosu, Vasile Crăilă Mândră, Costică Cucoş, Pavel Constantin. Dar vechiul vis, întrunirea caricaturii de marcă într-un salon international a fost atins abia acum în editia din această toamnă a "Salonului umorului", ce are ca adagiu cunoscutul îndemn "Festina lente" (grăbeşte-te încet).

Realizată de Centrul Inter­nalional de Cultură şi Arte "Geor­ge Apostu" acpunea ca atare a tost energic dirijată de directorul insti­tutiei, cunoscutul actor Geo Popa, initiatorul de fapt a acestei manifestări, care a fost totodată generos sprijinită de către mai multi sponsori. O bună parte din rezolvarea practică a problemelor organizatorice, inevitabile într-o astfel de actiune, a fost de aseme­nea dusă la bun sfârşit în mod lău­dabil de inimosul caricaturist băcăuan VEM. Inspirata optiune apar!inând conducerii Centrului "George Apostu" de a acorda

Tudor Popescu:

numai trei premii celor mai buni dintre cei buni a dat roade.

·În mod paradoxal, în plină perioadă de declin a artelor, când spectacolele şi expozitiile de umor s-au cam rărit, când româ­nului i-a cam pierit hazul şi perso­najul Bulă "muribundează", respectivul Salon a reunit unele dintre cele mai prestigioase con­deie ale genului. Calitatea grafică este remarcabilă, tendinta fi­rească fiind atingerea unor înalte cote ale profesionalismului veri­ficat la exigenta competiliilor internationale. De altfel, este cunoscut faptul că oropsitii desenatori valabi au smuls cele mai râvnite cununi de lauri desenatorilor "imperialişti" în ilustre confruntări pe mapamond.

Salonul a avut şi invitati din alte părti ale lumii, nume cunos­cute ale caricaturii, de pildă, din Belgia şi Olanda, artişti panotali pe suneze m vecmâtatea oesena­torilor români care au expus "hors concours". Îi amintim aici pe Con� stantin Pavel, pe Victor Mihai­VEM, Vasile Crăită Mândră.

Ne-am bucurat de existenta în spatiul expoziliei a unui meda­lion Matty, un omagiu adus celui care a fost atât de talentat cari­caturist.

Juriul prestigios, avându-1 ca preşedinte pe dramaturgul Tudor Popescu, a fost pus în dificultate de chiar calitatea grafică a lucrărilor,

fiind aproape imposibil de demarcat nete diferente calitative între câşti­gători.

Şi iată premiantii Conrursului nali<mal de caricatură "Festina lente": Dan Silviu Turculel, personaj sobru, de umor usca� englezesc, vine ru gra­vitatea poantei izvorâtă frust din esen­lialitatea argumentului grafic, ambele făcănd corp compact până la substi­tuire. Turculel este un stil. Este dese­natorul de nimeni imitat.

Mihai Ignat, în schimb, este frecventat de savoare, poantele sale sunt fabuloase, dimensiunea mito-­logică a situatiilor, a personajelor eşuând ru atât mai lamentabil în derizoriu cu cât căderea se face mai de sus. Linia preia nervos din abun­denla atmosferei pulverizându-se în nervoase haşuri imponderale.

Virtuozitatea desenului, sigu­ranta şi acuratetea tuşei deoonspiră febrilele exercitii de caligrafîndelung încercat la şcoala animapei româ­

neşti ce propaga pe Cnst1an Marcu ih linia desenatorilor de anvergură intematională.

L-am remarcat şi pe cel care doar ru putin nu a intrat pe lista căştigătorilor, Nicolae Mirodonii, acest Păcală al caricaturii româ­neşti, cu un nerv şi o elansare ine� galabilă a tuşei.

Aşa încă! pot afirma, în final, că Salonul umorului - Bacău '95 a fost o certă reuşită a genului.

VasileCRĂIŢĂMÂNDRĂ

"NU POŢI fi DRAMATURG BUN LA BUCUREŞTI ÎNAINTE DE A fi

NIMENI LA PARIS .. din perioada anilor '45-'89. Am evo­ca� deci, în piesele saise, o anumitâ societate şi tipwile ei umane, men­talitâlile specifice epocii, surprinzând raporturile dintre oameni şi un fel aberant de a funcţiona în cadrul unui s<;tem totalitar. Îmi făceam iluzii că am reuşit să eJCprim drama omului cinstit pus fală în fală ru un sistem care-I opresa şi-i anihila individuali­tatea. Eu mă. încăpălânez să cred că, de pildă, "Dulcea ipocrizie a bărba­tului matur", "Hotul sentimental" nu aveau nimic direct ru conducerea de atunci a lăfii. Astăzi, vin nişte critici tineri, care refuză orice amintire din acel timp, şi afinnă că scri'lul meu nu a avut altă virtute decăt aceea de a se fi luptat ru nomenclatura de atunci, pâ­nă la înăl!imea cea mai mare a e� la Nicolae Ceauşesru (în "Conrurs de frumusete", de exemplu). Aşa că ce mi-a mai rămas de fărut? Să mă ve-

rific în felul meu, desigur. Zis şi fărut. Am scris, în ultimul timp, nişte piese bulevardiere (care pretind un real ta­lent dramaturgie), una dintre ele jucăndu-mi-se sub numele unui dra­maturg străin. Şi ce să ven? Am trăit delicioasa plăcere interioară ca la unul dintre spectacole să-I aud pe unul din-

tre critici spunând: "V� dragă, aun ştiu ăştia să sare teaiTu?" De unde să ştie bietul de el că, sub numele unui scriitor sud�americrui, stătea nimeni altul decăt Tudor Popescu, dramaturg autohton? Şi, ca să închei, uite, las pentru Teatrul Bacovia un text, o sa­tiră despre lumea noastră de astăzi, ca să ven că mai scriu teatru. Deşi e din ce în ce mai greu acwn să se joace o comedie satirică.

- Şi care ar fi explicafia In a­ceastă situaJie?

- Am să-li răspund printr-o întâmplare trăită de mine. Mă gândesc acum cătva timp să duc un text la Oradea, cu prilejul festiva­lului de teatru scurt care se petre­ce acolo, şi unde am fost invitat. De fapt, i-am povestit directorului cam despre ce este vorba în noua mea piesă satirică şi el a sărit ca ars, vai de mine, nu se poate

• Silviu TURCULEŢ

pentru că cei pe care-i critici acolo sunt sponsorii teatrului. Aşa că, ce să fac? Scriu teatru în continuare, dar o să-1 las băiatului meu, care are 33 de ani şi este editor, pentru ca să se}· oace căndva.

� n afară de teatTU, cu care mi�aJi spus cum stau lucrurile şi vă rnJeleg amărăciunea, ce altceva mai facefi în viaJa de toate zilele?

-Păi, nemaifiind considerat dra­maturg român în vială, m-am hotărăt să devin editor. Asta şi arnintindu-mi de junetea mea cănd am fost repartizat să lucrez la editura Tmeretului. Am sro;, deci reviste de umor ("Papagalul" se cbema wm), apoi m-am gândit că trebuie să scot o revistă pentru copii, fiind România singura !,ară unde o ast­fel de publicatie specializatâ lipsea. Eu mi-am petrecut copilăria ru ''Univer­sul copiilor" şi ru "Dimineal,acopiilor", apoi au existat "Arici-pogonici", "I.ial­rici", chiar "Oitezătorii", şi pe urmă nimic. Am editat deci "Ţuşca-rătuşca" şi "VISUl copiilor" la editura mea "POPEI", pentru că mi s-a părut ne­drept să nu ne gândim la cei mici Din cele şapte reviste pe care le editez,

Canoen MIHAIACHE POPA

(continuare pag. 4)

(/;t,..al'ia. www.cimec.ro

EXPOZI 11 • DIALOG • EXPOZI 11

Desen şi sculptură mică din Slovacia

SPECTACOLUL FORMELOR Victime ale unei epoci excesiv critice,

invadată de scepticism şi sarcasme, oamenii se înverşunează să înţeleagă ce se întâmplă, încăpăţânându-se să rămână lucizi în dauna sensibilităţii, cel mai adesea, devenită un fel de cenuşăreasă. Se uită că nu numai somnul ratiunii naşte monştri, ci şi al afectivităţii. Mai nou însă, din fericire, mai multi psihologi au atras atentia asupra importantei coeficientului de emotivitate în configuratia individului, după ce, o bună bucată de timp, singur coeficientul de inteligentă trecea drept esential.

Revenind la încăpătânarea oamenilor de a fi raţionali, de a înţelege chiar şi atunci când e vorba despre artă, despre o expozitie de pictură sau de sculptură, să zicem, nu e rău, cred, să amintim că o operă de artă nu reprezintă, ci prezintă, propune, există prin ea însăşi. Ea se adresează ochiului, dar şi celui mai nobil organ - inima. Opera de artă presupune deci o necesară cordialitate, un dialog între artist şi privitor, cel din urmă având nevoie, mai curând decât de intelegere ratională, de o simpatie creatoare internă. Pentru că numai in măsura în care ai un cod metafizic similar artistului care a creat opera, aceasta ajunge să iradieze sensuri profunde rămase ascunse pentru un neavenit în teritoriu.

Un astfel de moment fericit in care imaginatia s-a redovedit a fi "regina facultătilor" şi în care simpatia creatoare a iubitorului de artă a fost la ea acasă s-a produs la vernisajul expozitiei de desen şi sculptură mică din Republica Slovacia.

Deşi fac parte din generatia de mijloc, ce1 zece artişti fondatori ai Asociatiei Artiştilor Plastici din Republica Slovacia, continuă, aşa cum o arată lucrările lor, să fie exploratori neobositi, inventivi ai formelor, manifestă fiind propensiunea fermă spre metaforă şi simbol, spre modernitatea concentrată a expresiei. Incitante, în expozitie, sunt dinamica formelor, tratate cu nerv şi abilitate tehnică, ştiinta tratării suprafetelor, tensiunea dintre real şi imaginar, dintre gol şi plin, lumină şi întuneric, varietatea stilistică a lucrărilor concepute în materiale diverse.

Fertile sunt întrepătrunderile dintre traditie şi modernitate, dintre figurativism şi tendinta abstractionistă, artiştii optând pentru o formulă sau alta în functie de personalitatea lor distinctă.

De o expresivitate frapantă sunt lucrările Mariei Rudavska inspirate din mitologie, din străvechi eresuri populare. Artista are o sensibilitate specială, întoarsă spre "illo tempore", spre imagini arhetipale, opera ei transmitând un puternic freamăt lăuntric, un fior liric.

Impresionează apoi sobrietatea, forţa "capetelor" lui Andrei Rudavsky, ale cărui lucrări cheamă meditatia şi reculegerea. Caracterul expresiv al l

.emnuJui, căldura degajată de fibra

acestuia sunt puse excelent în valoare de micile sculpturi intitulate "Mit" ale lui Ştefan Kubik.

Alexander Iliecko răsuceşte inspirat forma, figurinele lui de bronz, de mici dimensiuni, aVând un aer teatral, un apăsat accent ludic.

La Vladimir Kompanieck se remarcă un ascuţit simt al imaginaţiei plastice, o profunzime semantică care-I individualizează net. Un decorativism de bună tinută e marca stilistică a sculptorului Vladimir Motovsky, în timp ce Juraj Rusnak este atras de senzualitatea formelor neconvenţionale, modela te cu exuberanţă şi având o cromatică frapantă. Compozitiile elaborate ale lui Michel Gavula şi Marian Polonsky tind spre concepte, lucrările lor fiind semnificative, şi retinând atentia prin admirabila lor executie tehnică.

Disponibilităti ludico-decorativiste mărtu­risesc creatiile lui Jan Korkos, a căror formă stilizată este încântătoare.

În totul, expozitia de sculptură mică şi desen, acesta din urmă susţinând în mod inspirat lucrările sculptorilor, a fost un prilej fericit de cunoaştere a potentialului creator al artiştilor slovaci. Vernisajul desfăşurat la Centrul de Cultură şi Arte "George Apostu" în prezenta unor distinşi oaspeti -Excelenta Sa, domnul ambasador al Republicii Slovacia la Bucureşti, MILAN RESUTIK, domnul consilier economic al ambasadei Slovaciei, Jaroslav Juranek şi domnul consilier cultural Ştefan Unatinsky - s-a bucurat de prezenta unui numeros public, martor al unui reuşit moment de interferente culturale de dialog spiritual între două popoare ale căror relatii au fost dintotdeauna calde, prieteneşti.

C.M.P.

- Domnule Liviu Suhar, aţi foat prezent la Bacău, cu ocazia verniaajului expozitiei dum· neavoaatră de la Centrul "George Apoatu" într-o săptămână plină de evenimente artistice. Tot atunci aveau loc ti un featival al filmului etnofoldoric §i Zilele Teatrului Bacovia. V-am văzut, de altfel, deseori, in sala de spectacol ti am observat că pictura dumnea· voastră are o anume teatralitate, obiectde a unt parci vii ti intră În dialog. Ce înseamnă atadar, teatrul pentru dumneavoastră ti ce alte arte vă hrănesc imaginarul?

- Am de fapt o pasiune pentru toate artele, dar teatrul ocupă un loc privilegiat. Mă trag dintr-un loc (oom lacobeni, Suceava) unde tradi�ile po­pulare erau foarte bine conservate �i toată copilăriâ. mea, toată memoria mea primară a fost invadată de puternica impresie lăsată de sărbătorile de iarnă unde participam, În ega)ă . măsură, ca spectator, dar §Î ca "artist", făcând parte din alaiurile folclorice. 0.0 teatrul popular 1i toate spectacolele de datini fÎ-au pus o amprentă dară pe devenirea mea ulterioară � au constib..lit apoi un capitol important din aea�a mea care este, în cea mai mare parte, închinată aces­tor stră�i obiceiuri român�ti. Oesc:operirea teatru1ui a venit mai târziu, la l��Ji, pe când eram dev � i-;un mai prins pe rnonJllii $aC7l ai acestei tcene, pe Milulă Gheorshiu. în primul rând. Am devmit, în timp, un spectator statornic pentru că teatrul imi îmbogătea i�tia * cum o face �i muzica de bună calitate, amândouă artele ajutându-mă să-mi rezolv probleme de crea�e plastică. Când pictez, am de pildă senza�a că unde îngemănări de culori sună într-un anumit fd.

- Sunteti de la începutul ca­rierei dumneavoastri profesor ti pictor, deopotrivă, ti mai nou, aun­te!i decanul Facultăţii de Arte Fru­moase de la Conaervatorul "George Eneacu" din Lqi. Ce anu-

"NU POŢI fi DRAMATURG BUN LA BUCUREŞTI ÎNAINTE DE A fi NIMENI LA PARIS"

(urmare din pag. 3) acestea două sunt fără nici o îndoială, cele mai apropiate de sulletul meu şi, mai mult chiar, le consider bune de păstrat, aşa cum odinioară, păstram "Dimineata copiilor''.

- Să ne Îllloarcem to!ufi la teatru. Cum aprecinJi fenomenul teatrol n::1'11âr!s::? CredeJi că "suntem loviJi" de o criză de manageri. după aun se tot vorlxşte?

- Nici vorbă de aşa ceva. Pen;onal cred, şi am repetat -o până la enervare, că principalul vinovat de ceea ce se întâmplă cu dramaturgia românească, pentru că asta e durerea mea, (şi nu numai a mea, de fapt) este Ministerul Culturii care nu-şi cu­noaşte obligaţiile fată de aceasta şi a împins lucrurile spre un adevărat dezastru. El are datoria să sprijine arta românească, dramaturgia originală şi să le stimuleze prin forme specifioe. A doua mare vinovată este

televiziunea română care ar putea faoe spectacole simple, putin costisitoare, ar putea juca teatrul românesc, făcându-1 cunoscut cum se cuvine, de drept, la el în ţară. Dar ea nu face nimic în acest sens şi de aceea este o institutie pe care eu o condamn cu violentă. De aceea, noi dramaturgii români în via!ă, ne-am propus să facem o societate, să ne angajăm avocat� să ne facem contracte, să fim apărati de copyright şi să nu dăm decât în conditii legale ministerului şi televiziunii piesele noastre. 'llebuie, categoric, să facem ceva, pentru că ne-am săturat de incompetentă şi indiferentă.

- Dar cum este, domnule Tudor Popescu, atunci când uneori liliacul înfloreşte şi toamna, cum frumos sună titlul unei piese a dumneavoastră?

- Din păcate, cum îţi spuneam, pentru dramatmgia româneas-:-ă,

liliacul nu mai înfloreşte în nici un sezon. Suntem nişte oropsi!i ai sorţii, lăsa ti la discretia orişicui, victime ale indiferente� nepăsării directorilor de teatre şi regizorilor care-şi închipuie că numai călărindu-1 pe Shakespeare şi pe al!ii (mari, e drept, dramaturgi universali) pot să ajungă pe la niscaiva festivaluri internationale. Or, oei de dincolo ar vrea de fapt să ştie, în primul rând, cum sunt românii, ce gândesc ei. Ceea oe numai textele româneşti pot explica.

- Văd că sunteti foarte pornit, aşa că vă propun o întrebare de altă natură. Cum stăm cu umoml la ora actuală? Şi cum vi s-a pămt această ediJie a "Salonului llmorului '95" organizată la Bacău, la Centml de Cultură "George Apostu ", salon la care ati fost preşedimele juriului pentru concursul de caricatură?

- Cu umorul stăm prost în general, pentru că, după pă-

rerea mea, cenzura ideologică a fost înlocuită de una financiară şi au rămas în continuare lucruri de care nu te poţi atinge, care sunt tabu, pentru că, altfel, adio bani! Sunt deci lucruri, stări de fapt care nu se pot critica cu adevărat şi, de aici, marea tris­tete. Dar Salonul la care am fost invitat mi-a prilejuit una dintre puţinele bucurii încercate in ul­timul timp. Au fost prezenti au­tori multi şi buni, nume cunoscute, cu creaţii care mai de care mai interesante, trezind un râs reflexiv, care-ti dă fiori şi te pune pe gânduri. E o plăcere re­ală să parcurgi această expozi­tie, salonul băcăuan concurând, pe drept cuvânt, pe cel des­făşurat, anual, la traditionalul Festival al umorului de la Vaslui, până acum unitatea de măsură în domeniu.

me vă atrage în munca de duc.il ti ce valori aţi vrea ai. tranamiteţi ti­nerei generaţii?

- Unui învăţăcel nu po� să-i dai totul, poti doar să-i dai încredere în profesia pe care şi-a ales-o �i în posibilită�le lui de realizare.

Eu refuz din start de a impune un anumit moci de rezolvare a lucrurilor �i doresc ca studentii mei să termine facultatea ca nişte penonalităti bine conturate, dar nu pe calapodul meu, ci pe structura individuală a fiecăruia. Am anul acesta 9 studen� �i dacă-i ve� vedea într-o expozitie veti putea constata cât de diferi� sunt unul de celălalt. Exemplul acesta mi l-am însuşit şi l-am înteles mai târziu de la maeştrii mei, Aurel Ciupe şi Petre Abrudan.

Încerc deci să-mi îndrum studen�i respectându-le U$b"ea nativă, spre descoperirea de sine, insuAându-le dorinta de a-1i căuta calea proprie. într-un orizont spiritual cât mai larg:.

Îmi fac, �. meseria de da.căl ru � pasiune, ru � rosponsabilitate

rum mi-o fac pe rea de pi-. Ptofusoratul îmi aduce ceva foarte n=sar d� muncii mde ck aea.�e, îmi dă o anumită ,;_.., îmi ordonează informatiile, gândurile mă � la sint=. Şi apoi, luaând mereu 0.1 tânăra gmera�e am impre­sia că primesc un fiux de energie proaspătă, pozitivă� că nu-mi descarc bateriile.

- Sunteti o fire puternică, echilibrată, aolară, ti pictura dum­neavoastră eate impregnată de un sentiment al ai.rbătorii, al bucuriei de a fi. Mă in§d?

- Nu, desigur, ave� chiar dreptate pentru că, în momentul aea�ei, În singurătatea atelierului meu. când sunt singur doar cu uneltele mele de lucru, am senza�a că oficiez �i dialogul dintre mine �i pânză, linii şi culori este unul de mare sinceritate şi de totală dăruire. Acestea sunt �i sentimentele pe care at vrea să le pot transmite §Î privitorului operei mele.

- Printre mai multe inacripţii 4Î citate văzute pe pereţii atelieru­lui dumneavoaatri am remarcat o mărturiaire a lui G. Biuii!:re: "Pic­tez ca aă fiu mai puţin aingur". Dumneavoa.atră de ce pietati?

- Pictez pentru că nu se poate: altfel. Încă din copilărie, de pe la 1 0-12 ani am ştiut că �i fi, că trebuie să fiu pictor, cu toate că nu am avut o educa�e rn acest sens, mediul din care proveneam fiind unul modest Şi asta pentru că nu cred că m-aJ fi putut exprima în vreun alt domeniu. Pictura este deci un modus vivendi, este chiar sensul existentei mele.

- Nu Af vrea aă ne deapirţim acum, înainte de a vă intreba ce ati descoperit la Bacău In zilele in care aţi atat aici?

- Pentru mine zilele pe care le-am petrecut aici au fost ca o mică vacanţă. dar atât de fructuoasă, încât nu aed că va putea fi egalată de cea din vară, cea adevărată. M-am bucurat de multă ospitalitate, am sim�t în jurul meu căldura şi sinceritatea unor prieteni.

Iar despre Bacău pot să vă spun că este viu pe plan cultural, că aici se fac lucruri cu bătaie lungă şi care au consistenţă �i deschidere mai amplă, mai generoasă decât în alte centre 4,e cultură din tafă, cu preten�i mai mari. Imi place efervescenta spirituală de la Bacău �i. În viitor, voi fi mult mai atent la tot ce se întâmplă aici.

Cannen MIHALACHE POPA

Pag.4

www.cimec.ro

I DEI • INCEPUTURI • STU DII

ZILELE ''LUCIAN BLAGA'' 1. Dincolo (sau !n 1i prin)

premisele §Î aşezările survenite prin marile crea�i teoretiro-sistematice de la Kant la Hegel li romantici, o filosolie modernă a QI)turii se poate rerunoaşte abia atunci când se ajunge la integrarea problematicii ei specifice în functie de un plan

. paradigmic, din care alături de sens §Î valoare. nu poate să lipseascăfonna "stil", atât de proprie limbajului şi tuturor modalită�lor de expresie ale crea�ei 1i ale comportamentului rultural uman.

Aaastă înnoire era însă crodiliooată. în primul rând, de �clasificării "sti­luriloc" după "aprecierea sau depărtarea de naturi a """!iikr artistice" � de întde&=a artei ca autoocmă; căci m procesul de ron­stituire a artei� de crea\ie a q>ere(cr aztistia:. rolul principal U joacă .. . anumite atitudini ji oohi, <Xnjlicnte � irloonjtiente, de care spi­ritul uman e călăuzit în afară de orice rda\iune 01 nahua " ' . Mai mult. era necesar.1 o de­păjire a c!Mrsită!ii "stilurih-" într-o wprin­d<re aptă să aducă plwalilatea printr-o unitate exemplară, numită "stil 01hwal". În acest ..",.,Nietzsche scrie: "Cultura este înainte de toole unilatea de stil artistic în toole mani­festărilevitalealeunui popor. Mult din ceeace e !liin!ă � în\ălăllltă cmstituie însă fie un mijloc"""""' al rulturii, fie un indiciu al aceo­tuia � s-ar polrivi mai bine OI opusul OJ!tuJii, 01 bwbaria, adică: bpsa de stil sau amestewl haotic al tuturcrstilurilor"'.

2. Nietzsche extinde asdel no(iunea de stil cliJdo de .r... <=(iilor aztistia:. la manifestirile de wllulă de dnme tipuri " depăjind viziunea � unM:nalislă a "luminila-", <mSideră ..",.., manifestări ca fiind solidare 01 afirma,.,. �tă!ii unui popor. Din ldul în care descrie "amestewl haotic al stilurih-" în via!>- ""'"""ului din """"' lui (anii '80 ai oecclului treruO reruită fimqiaji slructuraareeare Nietzsche n� "KultursJil',chiar"<ineEinht:iJ&.Stiles": "In arestamestechaoticaltuturcrstilurih-� """'""ul zildcr noastre: � rămâne o prol:lemă soloo.să, anwne: rurn este pOOI:il, totuşi, ca, în ciuda înb"eiii sale instruqii, să nu choen.: ji să nu-l buwre din inimă <d!Ula» (Bi/Juri) O>i este <mtempaană Căci totul tn:buia să-l �orice JXivire asupa ><slimen"'liei sale, a� a casei sale, orice drum de-a � stnlzilor """"'" său, orice pqlaS în � OI dJie:ie de ai1ă; în mijlocul �sociale, el tn:buia să devină <nl!rient de � manicrelor ji miprilor sale, iar în mijorullxx:uriilor prilejDte de cmcete, teatre ji muzee - de � alătuJării ji supuneri; tuturcr stilurilor pooibile. Rxmde. rulaile, IXodusele � ruriazitătile tutura" timpurilor ji tutura"2"1::11eiorse�înJ,uulsăuji dau la M:ală aslfd acea impeslritare - de bâlci, pe care înv.'i� lui au a:nsidcrat-o ji au bmulat-o drtpt <<TIOdo.nul în sine>·; el însuji <mbnuă să rămână bnijtit în arest tumult al tutura"stilurih-"'.

Din descrierea câmpului acestui .. amestec", precum §Î a rdevării "lipsei de stil" se poate deduce invenul, anume structura a ceea ce ar trebui să fie un "stil cultural". Nietzsche relevă, în acest sens, necesitatea unei �culturi .. adevărate .. , prin redobândifeă .. nemijlocir:ii vie�i", a .. nevino\iă�ei devenirii" (Uruc:huld de. Werdens). Căci de la el datează "constatarea, de atâtea ori repetată, de atunci, că vremii noastre îi lipse§te sentimentul metnfizic fundamental 1i că răul ei decurge din împrejurarea că nonnde care o conduc sunt atinse de caducitatea unui relativism istoric .. : este nevoie, dar, de "trezirea puterilor creatoare către absolut şi etern", iar "fiecare popor şi epocă" să·§i unnărească "idealurile lor proprii, rezultate din felul specific al conştiintei lor metafizice"4•

Proiectând "unitatea de stil" în cultura modernă prin analogie cu cea a culturii clasice grecqti, Nietuche îi caută temeiul în unitatea dintre mituri, muzică şi poezie, concepe arta ca pe o .. funcţie a vie�i", expresia unui .. sentiment metafizic al vie�i", care dă forţa creatoare şi unitatea întregii culturi.

Pag.S

BLAGA. ttiETZSCHE $1 SPEttGLER. DEMERSURI MODERttE ASUPRA PARADIGMEI <<STIL»

Aceasta trebuie pusă m legătură cu concep�a lui despre "mitul tragic". Textul lui este În acest sens, exemplar: "Ce ochi mari vor fi P.icând, ce zăpăceală penibilă vor fi resim�t «oamenii de cultură» ai unei epoci ca a noastră Îh fata unui -fenomen care nu poate fi inteles decât prin analogie cu profunzimea (până aci neînteleasă) a geniului elin: renatterea spiritului dionisiac şi a tra· gediei l . .. Noi întelegem de ce o cultură atât de slăbănoagă urăşte arta adevărată: se teme că U va aduce pieirea "5• "Tragedia • continuă Nietzsche -absoarbe cel mai înalt orgÎasm muzical şi Mtfel desăvâqejte, la greci ca şi la noi, muzica: darea îi adaugă mi tu/ tragic şi pe eroul tragic ... tragedia interca1ează între muzica ei (de o valoare univerMiă) şi auditoriu! dionisiac sensibil o alegorie sublimă, mitul, ŞI trezeşte în auditor impresia că muzica nu ar fi decât mijlocul cel mai înalt de a da viată lumii plastice a mitului ... Mitul ne apăra de muzică, dăndu-i, !?" de altă parte, cea mai !baltă libertate. In schimbul acestui dar, muzica conferă mitului tragic o însemnătate metafizică atât de insinuantă şi de con· vingătoare, pe care cuvântul şi imaginea singure nu ar fi atins--o niciodată"6•

Nietzsche caută astfel temeiul unită�i stilistice într-o formă originară, în aptitudinile pe care vechii greci le exprimau în unitatea muzicii şi a mitului tragic. Dar �i această unitate trimite (chiar dincolo de relevarea semnifica�ei � dramei muzicale a lui Wagner) mai departe la "forţa vejnică 1i ini�ală" dionisiacă 1i la "inten�a estetică" apollinică, care "ne îndeamnă să trăim clipa ce vine "7• Sub fiorul unui "sentiment metafizic", fiinta creatoare dă astfel sens propriei vie� în fonne de trăire J. integrată Într.a umtate • organJ.$ associindu-le configurabv ca •1Jn "Kultu"tir'. Aj4 cum observă Bl�. Nietzsche incerca să stabilească <<fenomenuf'i\Originar» al unei culturi întoanai cum Goethe îl căuta în botanică sau în teoria culorilor. Pentru cultura greacă Nietzsche a găsit acest fenomen originar în dublp tendintă a apollinicuJui 1i dionisiarului... Concep�a implică o polaritate de termeni... Tennenii populari se condi�onează reciproc. ApoUo nu poate trăi fără Dionysos, nici Dioni)'>OS fuă Apollo ""·

3.1deot de ·e..n." �· capălă lrqlla!jialtem�mdo::.cl:iînlihdia isr:m ji a wlturii de la înreputu( oecclului OO!Iru. lntr<xl.rtrea .-.; � în 6hdia wlturii cmslibOe, irxmlelal:il, meritul lui N".mc:l>o, care rdiaă de plano inteiedualionul "'uniBBor", JX<IllTl ' meritul ' inlap"elarea �anaturii� ţrq1Ule o s'nclire rniliointuitnă "Prin lihdia lui N"ldz!cbe-ilinia Blaga-metoda IJlelhemă îŞ -'*"'"""'dlip�Rin� naturalist: ale rananticilor metoda """""

Alexandru BOBOC (fragment)

..",._ într-m impas. Filoeaia lui N"ldz!cbe cb:l>ide alte�� încăoda!ă că o metxlă, re pare definitiv a:rtlJXOllisă lXin """'""'eimtr-und:meniueS>JOCf!llhlădeada roade în alt dctneniu"'.

Între aceste aplicări re�ne aten�a filosofia culturii a lui Spengler, care, folosind metoda intuitivă, morfologjei, marcată puternic de o preferintă pentru dimensiunea biologică, intelege culturile ca "organisme vii ca 1i plantele - cu începuturi, creşteri, înfloriri şi sfâflituri"; după Spengler "există su/lele reale ale culturilor, ca un fel de entită� meta­fizice", legate fatalmente "de un anume

peisaj", menit să ofere e�CPlica�e "feno­menului originar" al unei culturi10•

"Fiecan: wltură - soia Spengler -îşi an: noile ei preibilită� de expresie, care se înfă��. se maturizează, se o6loc 1i nu se mai r<petă. Cu totul diferit una de alta există nenumărate forme ale plasticii, pic·

• turii, matematicilor, fizicii, - fiecare având o durată de vială limitată, fiecare închisă în ea însăji, 313 wm orice plantă îşi are florile � fructele proprii, modul ei propriu de ""!­tere 1i cădere. Esente vii în cel mai înalt grad, aceste rulturi cresc ihtr--o sublimă lip-­să de finalitate, ca 1i florile de câmp. La fel 01 toate plantele şi animalde, ele apaJţin naturii vii, în sensul lui Goethe,Ji nu naturii moarte, m sensul lui Newton. In istoria lu­mii nu văd altceva decât tablou] unei con· tinue configurări p reconfigurări, al unei minunate deveniri şi disparitii de forme or· ganice"11• Ca "fenomen originar (Ur p/,i;no111Cl) al oricărei istorii universale tre­cute şi viitoare", rultura poate să fie privită ca � "habitw-ul unei plante", adică "felul propriu numai acesteia de apari�e exteri­oară, caracterul, cursul, durata ieşirii !n � lief în universul ochilor ooşlli, prin care fiecare, în oricare dintre pălţile ei p pe orice treaptă a cristentei ei, se deoselqte de exemplarele celorlalte genuri"12•

Spengler apbcă acest concept de "habitw" la "marile organisme ale istoriei",

precilănd: "YO!besc de habitw-ul 01lturilor antice indiene şi egiptene, al istoriei sau al spiritualită1ii acestora Un sentiment nedefinit al arestui habitw se allă însă totdeauna la !ma concxptului de stil (Stilb.griD), iar atunci când e mrba de stilul religios, de cel erudiţ pobtic, social, COJilomÎ� al unei rulturi, în genere de .stilul unui su/ld (subl.n.), este nevoie de a-1 clarifica Ji întdese"".

În acest sens, de pildă, '"ca intru· chipare şi simbol al unuia §Î acduiati sentiment al .,;etiî", oricare palU antic, "luat ca pi:O, dispozi�e a străzilor, limbaj al arhitecturii private şi publice, ca tip de piete, ulite. curti, fatade ale caselor, culoare, forfotă a străzilor, felul nop�lor sale etc., este profund diferit de gruparea oraşelor indiene, arabe sau occidentale de azi"14• Cum de habitw:·ul unei "grupări

de orga.msme·· aparţme -ŞI o durată detenninată a vie�i şi un tempo determinat al dezvoltării", aceste concepte "nu pot �psi dintr--o determinare structurală a istoriei. Tactul existentei antice grece§ti era altul decât cel al celei egiptene sau arabe. Se poate >Ort.i de un Andante al spiritului greco-roman §Î de un Allegro con brio al spiritului faustic"15, adică modem.

Spengler ridica în prim plan acee.a§i idee a unui "K.ulturstif', întdes ca unitate şi mod de a fi unită� în divenitatea crea�ilor unei culturi §i a dispunerii civiliza�ei corespunzătoare acesteia. Prin "habitus", luat laolaltă 01 durata §i ribnicitatea într-o cu1tură, se rntrevede năzuinta spre un principiu de centrare, spre paradigma unei rulturi. Căci e vorba de regândirea fenomenului "marilor culturi" - .. fenomenul originar al oricărei istorii" - prin llimitere la un model (groc, "parodeigma') numit aci "suflet" (�e) unei rulturi, a cărui epuizare conduce la intrarea culturii respective ''în u1tima fază", anume civiliza�a16.

Este de observat că viziunea lui rămâne llibutară unei întdeseri a activitătii omului ca mimetici, în funqie de un plan dat Difiwltăti}e acestei concep�i decurg atât din conceperea morfologică a rulturii ca orpnism autonom, cât §Î din între-­buintarea defectuoasă a metodei intuitive solidară 01 proiectia unui domeniu prin "fenomenul originar". �tura dintre "sufletul" unei rulturi � un anumit "peisaj", de fapt teaia ·�mbolului spa�al" oonstituie un amestec între o mentalitate naturalist-biologizantă p metoda intuitiv­organică a lui Goethe". Teoria peisajului vreasăfie ... ccxplica�e»a unui <Jenomen,. �-· · prin preten�a unei <�catii» noturaliste se răP<!te wlturii caracterul de «fenomen originar» "17.

4. Cu acestea, Blasa readuce, într-o sisu:matică amplă, problematica pusă de Goethe, Nietzsche � Spengler, ridicând la un alt nivel modul de a gândi intui�c � de a con>idcra wltura sub specia stilului. De.aoo.tlul 01 Spengler se Wdejte chiar în

rontexbJ.I de fată: . .. "nu se poate su$Je, ru seriozitate, teoria aqterii liltale a unei wlturi dintr-un anumit peisaj. Dilema este eviden­tă: sau tii ru orice pret să vezi în diferitde rulturi nişte «fmcmene �� în sens &Dethean ... � !n cazul acesta renunţi la <e<­pbcarea» lor, adică la teoria peisajelor sau păstrezi pe aceasta Ji renun� la întâia ... du­pă wm ejli obil"uit să �ti fie intuitiv­organic, fie lo@c-naturalist"18•

Blago. � astfel mmla "tmo. menului cxi!inar" introdusă de Goethe, n:Je.Mdu.i ideea a:ntrală: "nalura se manifestă într-o � aproape � de jxme (Gc.tairzV; ,CdoJb, înseamnă lamă, � o:nfisura\ie, dar nu e o no(iune aşa de abstractă ca acestea. <Cestalb> e mai intuitiv şi fuseamnă mai mult 6&ură sauPmll p/ostia], mi§căJoare, plină de via!ă"". Ca � al spiritului", "k:rxmenul cxi!inar" are la bază ·� manik.tată în cadrul unor """"""" ale expericn!,ei", dar d este "o �de nalulă intuitiW. ji nu abstractă"; ca unnare, "trebuie văzut 01 ochiul intoior, aşa wm ..dea Pla!m .Qd.;b. De bcmcnele � trebuie să te aprqXi 01 un smtiment de adaa\ie ""'·

Spre deosebire de Platon, la care «ideile>> sunt .. de o imobilitate absolută în puritatea lor certaSCă", .. fenomenele ori­�are sunt dinamice", "se manifestă ritmic sau con�n chiar în structura lor demente ac::Mne"21• În al� tenneni, "în OOce �<fe­nomen originar» e activă într-un fel oare­care o polaritate. La plante <<foaia originară>> se contractă §i se dilată a1ternant, ca să producă celdalte pălţi caracteristice. În orice ruloare a� un amestec de lumină �i de întuneric. Aici atingem punctul de deosebire !ntre Goethe 1i Platon. Filosoful grec nu runoaşte o manifestare (qx>la.Jă,> a ideilor arhetipice. ((Ideile» platonice sunt pe deplin detenninate prin provenienta lor din analogie 1i prin caracterul lor .stalic·intuitiv. Ca să trecem de la oodeiie» lui Platon la fenommele originare ale lui Goethe trebuie să adăugăm la momentul provenien1ei ana·

logice ŞI la momentul mtu1bv partlculan­tatea manifestării pofare22.

Planul arhetipal, paradiwnatic "' susţine deci, într-o manifestare "polară", ca· re coodi�onează, la Jândul ei, forma intuitiv.i a accesului la paradiwnă. Dinamica "feno. menului oriinar" este dincoace de el, dar nu ca formă exterioară, ci ca modul lui de a fi�. ca wmare, numai laolaltă ru d. Cumva. in termenii lui 8� "transcendentul" care co­boară": în "atitudinea spiritului aejlin fală de <<transa:ndentă>•" este de re�ut că "tran­scendentul nu e conceput pretutindeni � în toale timpuzile în acelaji fel, deji formularea lui sub ungiU �tic nu diferă esen�al. Ramificatiile spiritului aejlin nu se fac nu­mai pe temeiuri ��natice)). Ele pa: a� şi temeiuri stilistice. În atitudinea omului fa!,ă de transcenden!,ă intervine o determinantă de caracter stilistic, care produce o remarcabilă diferen�ere de viDuni. Aa:astă determinantă, limitată de obia:i la o anwne regiune sau la o anwne eJXX.ă e în multe privin1e mai decisiv.i decât o metafizică precizată"".

1 LBI-.. Zlri ti Wlpe. E.:litpentrv �teraNrt. Bucufe1l:Î. 1968. p.�

2. Fr.� Unr.ei���Cmt�ue &tmc1.111rtfetl. f.me Stiicl (1873). in: Sămtliche w�. Kriti.dte Studienauspube in 15 15 Binden. h� . ..;on G.Colli und M.Monlinari. Bd.. 1. W de Gruyter. Mllnchtn, Berlin. NewYorl:, 1960. p.163.

).Ibidem. p.lll. 163. -4. T.VI&IIU. �ism fi WorWn (S�udiu <k.

fi� cullurii). tn: �re. "'ll.8, EdiL Minern. &curqti. l979.p37.38.

5 F.Nietzxhe. Dw. Geburl du T,.&e ( 1872). tn Sdmt.liche �- Bd.l. p.l30.

6lbidun.p.IJ.4 7Jbilkn!.p.l55 8 LB�.şt.. {)p.dt .• p.l88 9/bidml.p.l93 10/bidon. p.195. 201.202. IIO.�.DuUn�ertan�da:Ahfndlo.

UmtWe einer MOtPholofic du� \blltli:ndiee Au.aabtiDeintmBand.C.H. Bed.. Munchen. 1963.p.29.

12/bidem,p.l-41.146 131bi<k.f!l.p.l46 1-4/bidem, p.l-47 15/bidem 16/bidmt.p.l-43.146 17 LB •• ()p.ciL. p.201.202 18/hitlem.p.204 191bi<k.m, p.150 ZO/bi.tlon.p.l59 Z1Ibi<k.m.p.160 Z2/biJem.p.l59-160 23 LILp, FJo.ojia culbzrii. Edit. penb11

Lite�turl. Bucwqti. p.l55.

www.cimec.ro

1:4 o ���adoruă di11 piiOIYllstJ1 /owmă ':A111or" d<rJUi/ "<UIIfa (JJ;ej", {1UIIa, vi;e.z

şi IHIÎ..lgă/(S( pe o (JJ(/ţ tie vizită &1/villle. &1/vi/1/e şi iar &1/villk

şi lllii i11/rd de«. de ce 1111 vi11e 111111/ Cllltllll, HillltHi

să lllii 6ată ra111111'1J1kr&fl& sau rltiar . . . prieklltŞU pţllllliir

şi stf.111i fOP/ea;etl şuiera/ la uredte *« llfllJHO tlrtJal{ui muţi aid?"

fÎ si-111i illlficr. d JIHdf. sif tol//,

« jÎ (JIJH sii (ll/1/,

ee 0111 de fătul (JJ să·llli fie bi11e la . . .

SIOIIIIK

(11111i ales ră. se ştie. M(ll·i desflll

de eoH/railfliieală şi la /kal! despr< er<ier re să 1111/i vorbiM! . . .

(.Cii;e. 18.09. N90)

e/tef/ii fk kz "/Jafi /ăJya/t" se tfau d&·O(IIm ÎH sloiiiiNi.

1111 dmr ai tltbileo.zii llliisairi fi lulflf ji fulgeră ÎlllpO/rim a lot.

tfar s-a11 ap/U/1/ stf./ sărute pe "Jsus eris/os erueif«" (s/o/ue/o tli11 vilrilfll lawrHei),

o pipăie ji pe 1111111111 sa "'Jetimra .Maria tie . . . IHJirlltilf1i•

(tlilălmr< parai de speraltţ& edor arre illlră!},

il ÎlllrarM pe fKJ/rD/1 tie ser fi ai1tlti . .

fiÎIII«e pzlriolitt!

e/tef/ii tie la "iJafi /ăJya/" S/111/ HÎfU tiOIIIHi

fără priluută. . . Paltarul de /Jere "11/pilu"llti·a zgâlfliăril

golul di11 si/JIIIIle, pri11 btalllfllr&·llli IN; te-o bri.ză r«e.

ies la aer &tira/ să-mi 11111p/u l11Jimr p/ĂIIIiÎHii

&11 0Jâge1111111&«SSlf

făailor de biJte ţi la tiig<slie!

Simt &1/m i11 •·rlllif dtefliii lllii 11111i111uţireu.

tie bulflf stJ1111iÎ le-am păru/ uit stlifosil tie arisiiKTOI

(llf& 1111 aprerio.ză 1111/0TIII U111/011,

bieţii de ei! . . .

(.Cii;e. 18. 09. 1990)

POESIS • POESIS • POESIS

C a l i s t r a t C O S T I N

A 1111& fobie de la pillorrsque /averii&

':Amor·

je golite ti "l'esu��re tie la 11111iso11". je fume. je râ" eli< /N;r!Jouillt sur 11/lt rari< dt visi/e

tfts IHDIS, Jrs 1110/s, lotijOIIri des IHO/S

el je me tf(Jifllltde fKJIIrquoi. fKJUrquoi persoH/Ie, qudqu '1111, fKJS /III

11& vitlll me frapper. tii ar11111ratle, 011 milll& (.1/ll/HÎ, sur l'ipaule

ti, sif/laltl e/1/re ses de/Ils. III< drudtolrr ti /'orei/le

"que tliable rltereltfS·IU iei?"

rl m 'ilfliiqurr. lui, oii riJrrrlter.

quoi el (()mmen/ eiJerdter. « que je tlois faire fKJUr p1 fasse tiu bim

ti . . . /11(}1( (.$/IJIHII& (sur/oul que, 011 le sai/, la biae est (()11/re·illdiquk

ql/0/1/ OII f{fffţ(/fl, 11'<11 fKJriOIIS plus! . . .}

(.Cii;e. 18.09. /990)

Crs i�Jtr.s du "&fi /ăJyal" /11111 dijti des leufS.

11011 qu'ils dibilelll des gros 1110/s el rrirHI el pes/t/1/ COJI/re /011/,

lllllis ils ;e 111&1/tlll ti rmbrasser 1isus-eltrisl le erueifiK (la sia/utile tie la vilriH& tiu bislrol).

ils /011rlteH/ aussi ti S/1 111111111111, la Vierge .Marie

. . . <11 11111rbre

(qui tfoil tfOHHfT tfţ /'espoir ti IZIIK IJIIÎ t/1/frH/),

ils qllfiliOHIIrlll le fKJ/fOH sur le ;ea ti ils dtaHUJII. . .

des rltaHso/IS fKJ/rioliques! Crs i�Hes tiu "&fi lăJyal� e'est des messi&tlfi

i/111111/(11/is . . . .& vme de biirre "1upiltr" a fouilli

le f/'(1/K de 111011 es/o/11/U, tfa11s mes podres SOli/fie 1111e brise froide, je sors m p/ei11 air. reltlp/ir 111a fKJUmOIIS au mois

tie l'eyg(He Hitessair<,

qui /aii tiu bitii ti la tligeslioH aussi!

1< stHS que les i�Hes foHI des si11grrits d<rriae 111oi.

SIIJIS dOII/ţ III& ptr/IJI(/1/ fKJUf 1111 aris/IKTOI& aff«li

qui H'apprieie poiHI I'ItumO/Ir waloH, fKJ/IVf($ d'rwt! . . .

(.Ciige. t8.09. 199v)

Slou, s/o11 ţi priii(S( tie-a /u��gu/ slrizii Surle/ (11111 de V(Otllri msde (OifliHIIJi a devtHi

din IHJlUII JHDi 111/I.UII,

şi lllii ÎH/reb de ulflie-a/JÎ/o ră!Jtlart

la NllltHii loadui!

ettăţmii tlill "l«puNique fibre d'Outre.Mmse•, imMiaiHesr fru/1/os, fa/1/os/k tie fru/IIOS,

tkotlală eu mkile lor ars/ele de tliiZii, tlaiiiiZii .. .

t-o fKJ«·H lmlă arraslă arlteoltJ9it la wdm

pe arre·a/JÎ/o 111i-a111 aîvtfil·o ÎH aspra lemltifă

a liHerefii mde (aici 111·0111 i/Ăs(ll/ ji Ulll lflii/ fi/Îi/Ă 11/JJÎ ieri

ru-o dJWie tie fi/ÎIItlari la ujii), rrrt/(llm, ÎH /tgm lllt'IJ, &11111 t-am trăi/ tl<rJra/N;

fii ptKIIe rltiar llfO a fosl).

Stau, s/ou fi privesc tie-a luNgul străzii Surle/, tlu/1111&2'&11/e, llliÎ bucur pţHirll a/fii.

re m:flre, re forkire!

(.Ciige. 19.09. 1990)

&rtrem de 111111/e lueruri "tie ÎJteltirial". (il$(, !JIIraj&, biJWri. tie lotlle, iHail. la 1111 mollltHI dat. am awl illlpresia

ră f'l/11111 as/o sublillliÎ tie păllliÎHI e . . . "de iHeltirial"!

ÎHgrozi/Qr tie slrtiiH, fuma ţi !JrtJu

"/xr(JJ (ilSfi� "1opiltr ••

6ar111111111f âltşl&·ll llliHe t'IJ·Hir·o rarle.

arăt a1 i&jil diH iH/trH.

Iris/a powsle. • sufle/ tie ÎHrltirial" fi

niti IIH rulllptirilor;

dar Jtki 1/HIIf . . .

(.Cii'gr 20. 09. 1990)

.CtH&jii. "frHroHţii" arrlirrului

jmai 6iliard Îll mft/1(11110 "l!iliardo".

fO/Is/111111/0Tii, /eH&jii t:ti/a/ţi,

Îji văd de-ale lor (brre, "Pfde/", viH. togHne rlr.}.

râi11rle arsri (1111 iHFIIJrălor lup puturos)

zatt iitlrtnui (&11 · lrH'f de 1X112it!},

IIIIJIH&IofoHul aiJtlă după program, HÎIIteHÎ lt·Oft IIÎIIIk Îlllpolrivi. . . t fKJr< / as/11 e /Nrle bill(, am des(()peTil, ÎH sfâ'fil.

ar11111 armdor vieţii·

��rpăsareo . . .

(.Cii'ge, 20. 09. 1990)

Simt gusta/ tluke·alllllf al libertăţii.

III·Um ÎII/JÎ/Hi/ &11 tmsm/IS la .&lflwiH

ji H/1 11/JJÎ am poftă tie 11iti 1111 dtJ9i11, Htb1111ie mi-a fost ÎH/d&PfiiiH(Il

depălflfaeu/11 . . .

(.Ciige. 21.09. 1990)

1• m 'unile el je r<rJartle aulo11g tie la rue Surle/ les liii/ÎSOHs qui. depuis des sikles. (()Jt/i/111&111 ti tlew11ir

tie plus <H plus musies &1 je III< d(Jiflllfli& d'oii ils pr<HH<HI /&1/r polieltee,

les gms de Iti-IN;;!

,Ca dloy<Hi tie la "Kipllblique /ibreti'Outre.M&��se". je /'ai observi. IIIOi.

oHI IIHe bel/e 11111/lifr& tie vieillir. faH/as/iqueiii&HI /Jdk,

rll mime /ell(pS iplt lmrs dtalraiiX d'illllsiolli, ti& di.il/lfSiOIIS . . .

li 11 a /aHI de fKJÎK tfaJts re/le areltidtJ9i& 011 gmlfli jotlr d0111 j'ai ldkmeHI rivi tiDHs le (1'/ld 6ag11e de 11111 j&tl�tesse (arr je sllis Hiel j'ai vitu jusqu 'il 11 a Pfll de lelllfiS

avtt 1111& {011/e tie gardie11s

ti lllllpork} je mJfjais. ti mo11 itlk. awir vitu <11 wi11)

(el e'iloil. pţll/-i/rt, vrai) 1< m 'nrrik el je r&!JIIrtls UII IOHg tie la rue Surle/, mo11 :lliai. je me rij011is fKJU' les autres.

qudle mtllr, qud /Jolfit&llr!

(.Ciige. 19. 09. 1990)

&lt(JfiHiJHt.HI de dtOSt:; "ti /ouer",

IHilisons. gariJ9ts. ml1inels. /JIIflll/IK, /mii re f/11 'oii Wllf, dire qll&. ti 1111 /IIOm&H/ dOHHi, j'ai &11 l'illlflrtSSÎOJI que ee sublime bolii de lerr< ilai/ . . .

"ti /0/ltr"! Affrrusemml ilraHger; je fu/1/e el je bois

"la bitre tie la lllllisoH� "1opilrr".

le 6ar1111111 lil eH IIIIJi (()/11/11& tia/li 1111 /ivrr.

j'ni l'air tie sorlir tie l'eHjer, /riste ltisloire. 11â1Ht ti loii«" el

fKJsti'ndte/&1/r,

fl&J'S0/111& .. .

(.Cii'g<. 20. 09. 1990)

Crs fKJr&SS&IIJ', les "jailfit111/s" du quarlier;

jo/1&11/ OII bil/iarrf OII (JJfi "l!iliortfa".

les dieHis, le,-au/rrs fKJfi!>'Sl/IK,

Vlllpi&HI ti /&1/fi affaires

(/tiire. "pţ�J:el". viii. rog1111e ele.}. le eltie11 tie la 11111iso11 (1111 affr&IIJ' /011p fKJr&sst'IIK)

git mire HO/IS (111oi • fKJr&>'SliiK tl'o«osioll!},

lf IIIIJIHifopltOH& dibi/& SOli prfJ91'11111111&,

ptTSQHJit It â ritlf &QH/rt . . .

e'est/a /K1ÎK ti t'esl tre.- bitii, j'ai &H/ill tfkOII<I&TI

/'arme des urlii&>' de la vie · l'illliifftre/1<& . . .

(.Ciige. 20. 09. 1990)

1e seHs le golit aigre de la li!J<rli

je vie/li tie r&IICOIIIrer trasmus ti .foumi11 el je ll'ai p/IIS <Hvif tfillt&llll i/fJ9&, 11111 sagesu Ha iti que folie

jiiS(/11 ii priselfl . . .

(.Cou<f1ill. 21.09. /990)

Pag. 6 www.cimec.ro

RECLAMĂ • RECLAMĂ • RECLAMA • RECLAMĂ • RECLAMĂ

Programul manifestărilor pe anul 1 996 ''Agromexpo '96" - ediţi a a 11-a, 19-24

m artie, Roman. - maşini, piese de schimb şi utilaje

pentru agricultură şi silvicultură; maşini, echipamente şi tehnologii pentru industria alimentară, a cărnii şi a laptelui, zootehnic, tehnică şi med.icatie veterinară; instalatii pentri irigaţii şi tratamente agricole; îngrăşăminte şi materiale pentru tratamente agricole; maşini şi instalaţii de ambalat şi îmbutelia!, ambalaje specifice; materiale de construcţii specifice.

"Expo construct '96" - edili a 1, 04-08 aprilie, B acău .

- materiale de constructie, prefabricate, placări, acoperiri, izolatii, finisaje, tâmplării, canalizări, instalati termoficare, iluminat public şi industrial; aparate şi utilaje folosite în construcţii; sisteme moderne de proiectare în constructii.

"Pa per World editi a '96" - eidti a a m .. a, 30 aprilie - 03 m ai, B acău.

- maşini, utilaje şi piese de schimb pentru industria hârtiei; tipografii şi materiale de uz tipografic; articole de hârtie şi carton, papetărie; tipărituri, cărti, ambalaje, etichete şi materiale de reclamă; edituri şi firme de publicitate; aparatură de copiat şi multiplicat, calculatoare, imprimante etc.

''Textilexpo '96" - edili• a 11- a, 21 - 24 m ai, B acău.

- textile, tricotaje, confectii, accesorii; confectii din piele şi blănuri, marochinărie, încăltăminte; artizanat, covoare, mochete; maşini şi utilaje în domeniu.

"Expob ac '96" - editi a 1, 26-30 iunie, B acău.

- târg general cu vânzare bunuri de larg consum; articole şi accesorii de uz casnic, articole de uz casnic, articole de voiaj şi sport-turism, articole de podoabă; aparatură electrocasnică şi electronică; articole decorative, etc.

"lnfotel '96" - edili• 1, 09-12 iulie, B acău .

- aparatură pentru telecomunicatii, sisteme informaţionale, tehnică de calcul, etc. ·

"AIImet '96" - edili a l, 17-20 septembrie, B acău.

- produse agroalimentare, produse din carne, fructe şi conserve din legume şi fructe, produse lactate, produse de panificaţie, tehnologii şi utilaje specifice.

"Mobexpo '96" - editia a 11-a, 15-19 octombrie, B acău..

- mobilă şi produse din lemn, ambalaje şi accesorii pentru mobilă, bucătării, holuri, decoratiuni interioare, oglinzi, sticlărie, porţelanur� etc.

"Petrochim '96" - editi a a ill- a, U-15 noiembrie, B acău.

- chimie, petrochimie, utilaje de laborator pentru industria chimică, utilaje de extracţie şi prelucrare a petrolului, mase plasticey cauciuc, ulei uri şi benzine, vopsele, detergenti, etc.

"Moş Crăciun '96" - editi a 1, 16-20 decembrie, B acău.

- cadouri, dulciuri, băuturi răcoritoare, cosmetice, bibelouri, obiecte de podoabă, jocuri şi jucării, articole pentru copii, etc.

Nr. crt. 1.

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 1 1 . 12. 13.

14.

NOTĂ:

MISIUNI ECONOMICE PE ANUL 1 996

Manifestarea Ţara/ Localitatea Perioada Târg de construcţii, reconstrucţii,renovări Austria/ Graz 24.01.-31.01. Expoziţia produselor româneşti Japonia/ Tokio 14.02-21.02 Târg general Elveţia/ Basel martie Târg de mobilă Italia/ Milano aprilie Târg general Franţa/ Paris mai Târg tehnic China/ Beijing iunie intâlniri de afaceri *Olanda/ Amsterdam iulie lntâlniri de afaceri *Australia iulie intâlniri de afaceri *Germania august intâlniri de afaceri *Africa de Sud august Târg general Grecia/ Salonic septembrie Târg general U.S.A./ New York octombrie Târg general Emiratele Arabe

Unite/ Dubai noiembrie intâlniri de afaceri Thailanda decembrie

•urmează contracte pentru stabilire detalii.

AVANTAJELE OFERITE MEMBRILOR CAMEREI DE COMERŢ ŞI I NDUSTRI E BACĂU

Prioritate in: 1. Reprezentarea intereselor faţă de organele guvernamentale centrale şi autorităţile locale, alte organisme şi instituţii române şi din străinătate care oferă consultanţă şi sprijin întreprinderilor. 2. Participarea la misiuni economice, târguri, expoziţii şi alte manifestări comerciale organizate de Cameră pe plan intern' sau în străinătate, pentru care se poate beneficia de facilităţi, vize,

1. Primirea la sediul firmei a revistei

Bussines Mesager editată de Camera

de Comerţ şi Industrie Bacău.

2. La 3 apariţii consecutive se acordă o

apariţie publicitară gratuită în aceeaşi

revistă.

3. Introducere date despre societăţi în

modulul "FIRME" (SINFOCAM).

4. Introducere date cerere-ofertă în

Taxe reduse: Reduceri taxe in documentare şi

culegere date pe calculator la:

• solicitarea agentului economic • informaţii despre firme din ţară * consultater modul de oportunităţi în afaceri * informare despre firme clasificate după performanţa economice-financiară * consulting redactare cerere/ ofertă externă * redactare cerere/ ofertă

consulting redactare contracte

spatii , alocatii guvernamentale, taxe modulul "OPORTUNITĂŢI DE comerciale

reduse de participare. 3. Participarea la întâlniri cu oameni de afaceri din ţară şi străinătate. 4. intocmirea de studii de specialitate în domeniul comercial, industrial, financiar, juridic. 5. Participarea la expozitiile organizate de Camera de Comerţ şi Industrie Bacău.

Regim preferential pentru:

1 . Consultaţii şi asistenţă de specialitate în probleme legate de desfăşurarea activitătii lor. 2. Acces la baza de date conjuncturale din ţară şi străinătate (cereri, oferte, posibilităţi de cooperare). 3. Sprijin în tratarea problemelor de marketing, inclusiv pentru realizarea actiunilor de promovare. 4. Sprijim în organizarea activităţii de comerţ exterior (oferte, contracte, derulare).

AFACERI" (SINFOCAM).

5. Informaţii despre firme din străinătate

(denumire, formă juridică, coordonate,

domeniu activitate).

6. Consultare informaţii despre firme din

cataloage, publicaţii şi alte surse

bibliografice.

7. Adrese ale Camerelor de Comerţ şi

Industrie, Ambasade, Consulate,

misiuni permanente în ţară şi

străinătate.

8. Informaţii cu caracter general despre

diferite state din lume, facilităţi şi

restricţii la intrarea în tară.

9. Consulting, redactare cerere/ ofertă

internă.

10. Consultare documentle privitoare la

informatii despre operaţiuni de comerţ

intern şi internaţional.

1 1 . Consulting privind prezentarea

firmei în relaţiile de contactare a.. unor

institutii şi firme din străinătate.

* readactare contracte comerciale • redactare" documentaţie prezentare firmă în relaţiile de contractare a unor instituţii şi firme din străinătate • vânzarea documentelor comerciale • întocmire documentaţii cod SICOMEX * obţinere cod SICOMEX * certificare onorabilitate firmă * consulting şi eliberare Cerificate de Origine * certificate condiţie Forţă Majoră • obţinere în regim prioritar a vizei de serviciu • reprezentarea intereselor unei societăţi comerciale la diverse manifestări comerciale, misiuni economice, întâlniM de afaceri etc. * eliberare recomandare în vederea obţinerii de vize consulare pentru călătorii în străinătate * eliberare certificat pentru obţinerea de vize române şi buletin de rezident pentru investitorii străini, asociaţi în societăţi comerciale române * închiriere spaţiu amenajat pentru expoziţii * închiriere spatiu exterior Centrul Comercial (pentru târguri şi expoziţii)

Ptf8!10!7lfTE www.cimec.ro

RECLAMA • RECLAMA • RECLAMA • RECLAMĂ • RECLAMA

Oficiu: str. Libertăţii nr. 1, Bacău - 5500, România • Telefon: 40-34-170010, 170171, 146233 • Telfax: 40-34-171070 Banca: BANCA AGRICOLĂ, cont 459594

Pti8LIC!llfTC ----------------------- {/; t,.. a !; a. www.cimec.ro

ESEURI • ESEURI • ESEURI

Octavian VO/CU

• Elena Marinescu: "Beţigu� în tren"

întunericul este şi mai mare. Cariu! roade în voia lui în veacul unei grinzi. El e stăpânul şi auzul ti-e plin. Chipuri de prin cârtile de şcoală se rânduiesc în bagdadie, vezi cu ochii închişi. Dormi, întreabă Tatăl? Mâine mergem tn Cioate, punem năzile, şi corlatea, ne apucăm de cules. Adineaori a trecut clopotarul, se duce la popă să-i ia sânge la iapă, ieri, pe câtă căldură a fost, s-a înfiebântat. Şi boaita nu se dă jos nici la deaL Acum are să ia şi moş Vasile colacul cel mare. Lala a rămas groasă, zice lumea c-a abuzat la ea Voinea. De-acum trebuie să ştii şi din astea. La biserică au început să se vadă nişte chipuri în fereastră, unii cred că sunt semnele de la urmă, allii ca a fi şters cu gaz fereastra, s-or fi uitând la noi pe seceta asta, mai ies şi ei de prin rame! Doamne iartă! S-a îmbătrânit iarba pe imaş, e ca la omul mort părul. Când vine toamna se văd rădăcinile, crăpăturile prin maluri şi dacă te uiti bine vezi că unele locuri seamănă cu chipul la om: nasul e o ridicătură, fruntea o teşitură mai încolo, urechile nişte margini, nişte pâlcuri de pădurice părul, ochii tot aşa nişte locuri mai scufunda te. Dar când e câte o ploaie mare şi huieşte râpa Beroaiei, dacă te prinde pe islaz şi vii înspre casă, vezi cum se fac pietrele, unele sunt rotunde, altele lunguieţe, ca nişte harbuzoaice, parcă e la începutul lumii când se juca Dumnezeu, dai drumul la vale la un ghemotoc, la. un grunz cât nuca, şi peste vreo cinci kilometri îl vezi cât roata carului. Pe cele din fata casei aşa le-a găsit tata tocmai pe la Iorga şi le-a adus cu căruta. Dar sunt legate bine că n-au crăpat. Ştie cineva viata pietrei, dar şi ele sunt vietăţi, ce zice omul: dafin piatră dar e fiintă şi ea; da' lemnul el e şi mai viu! Se joacă copiii primăvara în coaja unui copac cu o custură, fac o cruce, o inimă, mai pune şi numele, şi dacă te uili toamna sau peste ani, vezi cum locul se închide. E aici toată învătătura. Şi când te uiţi prin pădure şi vezi câte un stejar, lumânare nu alta, Dumnezeu cu lumina îl trage în sus. Da' câte o corobană bună de budăi, tot pădure este . . .

deschise! Stăm c u Tunpul, plecăm cu Tunpul - chiar suntem Tatăl şi Fiul născuti din el. le� unde ne aflăm, săpând lut pentru Paşte, putem citi malul rupt ca pe o carte, urmele cazmalei sunt litere, tăiem felii de Timp. Muntii i-a născut timpul şi oceanele tot el! Mai sus sau mai jos este Timpul. Stăm unul în fata altuia, Fiul e copilăria Timpului, barba Tatălui este rariştea prin care se întâlneşte cu tărâmurile. Pe locul nostru, unde arăm, şi dăm de cioburi au trăit urieşii, când ş-mprumutau sita unul altuia, păşeau peste ·munţi şi ape, un pas de-al lor - cum am merge noi o săptămână. Ei au mai răzuit unele pripoane să treacă apele când făceau foc puneau copacii întregi: le plăcea o treabă de copii -făceau oale, pietre de ascutit, pietre rotunde de râşnite. Unii spun că noi eram şi înaintea lor, câci o fată a lor ar fi adus în palmă un om cu tot cu boi şi plug, I-ar fi găsit la arat şi 1-a adus acasă la ei. Cum ne-ar lua acum pe noi cineva şi ne-ar plimba ca pe nişte gâze. Bucatica aceasta de piatră din care s.:·u scântei este cremene. Dacă ai un amânar de fier şi nişte iască uscată bine poti aprinde focul. Şi focul e o taină - 1-a făcut cel îndrăznet şi 1-a păstrat cel fricos! Să mergem căci din norişorul cela cât o gâscă poate acuşi să ploaie şi nu mai ieşim din hlei.

Coborâre de tronuri, seară fără început, vatră pierdută în cenuşă. Semne amutind cuvântul, cuvinte chemând Povestea. Nimeni trecând, cine a venit a şi uitat drumuL Peste toti icoana, amintirea unui nume, tn cuiul din perete singurătatea legată la gură. El este Thtăl, el este Fiul şi lemnul de sub vatră aromind. Cu piatră pe piatră strămoşul a înăltat Izvorul, cu semnul sfânt îti iei voia începutului. Părăsite tarnite, ciuvee, stativele, urzitorul, un trunchi în care stă înfipt luciul unui topor. O custură dintr-o lamă de coasă şi mânerul învelit într-o cârpă. Pe lângă perete trecând Mama.

Din marginea ruptă huma moale întipărind urmele. Porumbul bea apă pe ciutură. S-au copt frunzele la lumânărică. Un copil adună cioporul, pe scaunul de lut chipuri de oameni. Soarele acum bate numai aici, se dă după stejari, se urcă la amiază, seara stă pe toacă şi se uită înapoi. Nimeni nu ştie cine-i împăratul, dar mai întâi trebuie să fi [ost şi el căprar. Acum e cu caprele lui, pe Negru!

Prin ponoare spinele holerei. Un ban cine ştie de când chiar la piciorul tău, tărână fărâmitată de unghii. Până seara frecând fetele monedei. Ai dat de un chip, sunt şi nişte litere. În pumnul strâns - poate comoara! Du-o la domnul primar, spune mama. Las-o s-o vadă părintele când vine cu aghiazma, el ştie literele mai bine. Primarul are numai patru clase. Am stat în bancă cu el, nu-s litere de pe la noi.

Să nu mai iei de jos o aud pe mama, acum ce ne facem?

Luna, tn nuc la moş Iordache, dacă ai fi printre crengi ai putea să pui mâna. Vis.

Până în butucul rotii hleiului, Tatăl împinge cu umărul tn mănuşa carului, Fiul înainte duce de frânghie vitele. A început

Pag. 7

să plouă din nou. E noiembrie şi ceata toamnei târzii coboară până în pământ. Pe lângă marginea pădurii drumul e mai scurs, dar nu pe acolo ai treabă, ci prin tăul acesta care-ti sare pe ochi, pe gură. Abia tragi când un picior, când pe celălalt: din trupul chinuit al vitelor a început să iasă aburi. Aşa-i la pădure, ce să facem, zice Tatăl. Dacă ne-ar fi milă de toale ne-am prăpădi. Chinuim vitele dar la noapte le dăm mâncare bună şi Dumnezeu are să ne ierte, trebuie să trăim: Eu am stat aici, la noi, toată via\a. Tu, dacă o să vrei să mergi mai departe, am să te ajut, şi eu aş fi vrut să fac o şcoală de meserii ceva, dar n-a fost de unde banul. N-am fost poate săraci cât trebuie ca să nu te mai uiti în urmă, când iei drumul. Pe drumul acesta am mers la armată, pe drumul acesta am mers la război. Dar tata şi altii, care mergeau până la Roman sau până la Iaşi pe jos, la armată, la judecătorie. La spitale nu prea, când se cam arăta ceasul se culca omul pe prispă, pe-o laită ceva şi o cam lua la Sfântul Neculai. Când eram mic îmi plăcea să am un briceag bun, o secure. Odată m-am apucat şi-am tăiat un copăcel, era un tumurug cam cât piciorul, ca să văd ce se face cu umbra. Mă gândeam dacă umbra nu rămâne pe jos. Ştiam, într-un fel, că este din cauza soarelui, dar voiam să văd ce se întâmplă. Am fost şi eu copil! Trage mai hăisa, s-o luăm mai pe dâlmă, poate ieşim din glod măcar cu o roată. Thta are o căciulă mare dar acum a pus-o pe lemne sus şi mereu îşi şterge fruntea de sudoare. Îi aud icniturile. Soarele înspre seară parcâ-i capătul unui trunchi de stejar, tăiat proaspăt. Tatăl şi fiul vin de la pădure! Printre dealuri satul stă pe valea lui. Bună seara! Venim!

Totdeauna noaptea cade întreagă şi în casa veche

Timpurile vin din toate părtile, pentru ele portile sunt larg

Depărtarea făcută apropiere, aşezarea pe umeri a Fiului, cerul coborât şi marginea făcută prosopul diminetii.

Stejarul pădurii închizând duhul, apoi cântecul singurătăţii inun­dând, steaua dormind într-o scorbură. Mâinile care în rugăciu­ne stau deasupra capetelor, din vârfurile degetelor picături de mir. Când vor trece turmele cine va putea spune vorbele toamnei, câte o frunză deoparte închipuind scrisorile iernii. Aceste împărăţii există, sunt bărbile înteleptilor semne în cartile groase. Copil trăgând o rădăcină din malul gal­ben, pe sub coroană mâinile închipuind chemări dintr-o altă lume! Scarabeul urcă povara de tină, urme ocolind, urme de copite pline cu cer, şi de undeva chemarea: vino, copile!

Când ajungem cu brazda aceasta în capăt mâncăm, zice Tatăl. De-acum este la prânz şi mai facem o pauză. Duc vacile de

• George Apostu - Tată ti fiu (LIMOUSIN)

frânghie tinând drept. Am timp să număr bolovanii, spinii, greierii care sar, râmele, pietrele scoase de fierul aproape bont. Unele sunt alungite ca un peşte, bune de ascutit coasa, altele seamănă cu o broască cu troacă - cum se văd în pârâul Negrului, altele seamănă cu un culbec. Odată am găsit c. piatră albă ca un porumbel. Văd norii care se bulucesc dinspre Ulmi. Arăm pentru grâu, e octombrie de-acum. În capătul ogorului nostru este hătaşul, locul pe unde coboară sau urcă toli cu oile. Iarba e păturită, murdărită, amestec de pelin şi părul porcului. Nu o poate paşte oaia, vaca, nici caprele. Mai departe în marginea

• George Apostu - Tată JÎ fiu

dinspre fagi stăpâni sunt bojii şi spinii de păducel. Printre crengile tepoase îşi fac cuiburi cintezoii, cotacul şi graurii, marginile sunt rupte de puhoaie, rădăcinile par nişte sfori înnegrite, vântul biciuie cu ele lutul. Punem nişte snopi de ciocani şi ne aşzăm pe ei să putem mânca. Vacile sunt legate la capătul cărutii, mânâncă şi ele din nişte strujani, mai târziu le duc la apă în Ulmi. Uneori le duc la fântâna lui Tabacaru. Ne facem cruce apoi fiecare trage de partea lui oul, sarea, câteva murături. La câmp este bun totul! Pe la oraş mai sunt mofturi, dar aici nu-i timp pentru aşa ceva. Tu ai pe-ai tăi, de n-ai pe nimeni, te lupti pe seama tuturor! Aceasta a spus-o Coşbuc. Am văzut mormântul lui la Bellu prin 1936. Baba lui mai trăia, aşa mi-a spus o doamnă care îngrijea mormântul. Poate era chiar ea. Mănâncă mai mult imi spune Tatăl. La câmp aerul e mai tare, eu am vrut să învăt carte dar Tătucul s-a însurat cu o altă femeie, mama mea bună a murit când aveam şapte ani, şi n-a mai fost loc pentru noi. Am rămas patru copii - două fete şi doi băieti - Zamfira, Rari ta,' Vasile şi Constantin, moşul - tău Costică. Caia a urcat sus, sus în înaltul cerului. Cum stau cu fata în sus, sprijinit cu capul de snopul de ciocani parcă urc şi eu o clipă desprinzându-mă de pământ. Tatăl şi-a aprins o tigară, trage adânc, răsfoind o carte. Aie amânare, iască, piatră de cremene.

www.cimec.ro

TEATRU • TEATRU • TEATRU • TEATRU • TEATRU

Mircea M. IONESCU A w

BEETHOVEN CANrA DIN PISTOL

Actul !

O �ă antică. Un fel de sală de judecată. Fără acoperiş, fără pere�. Sub cerul liber, tntr-o grădină. La masa juriului, In togă neagră, Inteleptul, sau Judecătorul. Completul de judecată nu există, dar, dacă tineli să liinteze cu ade­vărat, atunci, lângă ntelept, câteva pă­PU§Î, ori paiate. În dreapta §Î in stânga, un fel de boxe ale acuzării. Şi o bară, la mijloc. ca o linie a dreptă�i (dacă ea a existat vreodată cu adevărat). În dreapta, Slabul; în stânga Voinicul. Ambii vorbesc foarte repede 1i foarte tare, asurzitor şi neinteligibiL Cuvintele lor cad ca un potop, fără logică, fără inteles, cuvinte din altă lume, din alte limbi).

, Înţeleptul (se ridică nervos, bale cu pumnul în masă): Ajunge!. . . O..mo­demiza�-văl Suntem I'n Antichitate, ce dracu' vorbi� atât de sofisticat.

Slabul: Unde ne aflăm? Înţeleptul (oferind un alt sens

intrebării): Suntem In lonia, se poate! Voinicul (vizibil surprins): Ei,

poftim, unde am ajunsi Slabul: Maestre, aed că

glumiţi! Să fi ajuns noi . . . .Înţeleptul: Filozofii nu

glumesc. Nici nu triteaZă. De-asta nu-i iubqte Puterea, §Î-i izolează de lumea de rând.

Voinicul: Să o luăm metodic, fă­ră aluzii. Spuneaţi că ne aflăm în . . .

Înţeleptul (revoltat): În lonia, am zis odată!

Slabul: Mă r<f�..:am la an, mae­strei Apropos, în ce an suntem, din punct de ved= . . .

Înţeleptul: Poftim Intrebare de om serios, ce se vrea intdectuall . .. În 61 O (!""' sute zece) Inainta e..i noastre.

Voinicul (Auieră): C. tineri sun­tem, tatăl

Slabul: 610 Inainta =i . . . noastre?!

Înţeleptul: Vre� dovezi arheo­logice? Sau tăieturi din presa vremii?! . . .

Voinicul (tncearcă să devină interesant): Ce vre� aă spuneţi prin era noastră ti prin era (face un gest cu capul In sus) lor?

Slabul (p=cupat de gândul lui): În 610 înaintea erei noastre n-a fost. cumva, o eclipsă de soare? Prima preve�tită de omenire?!. . .

Înţeleptul (cu măndrie cenzura­t!): Şti�, eu am prevestit areastă eclipsă de!Oilrel

Slabul (se apropie timid de el): Dumn�voa>tră sunte� . . . Thales?

Înţeleptul: Aşa zic cei mai mul­�- P� să te opui mul�mii?

Voinicul (se vru inlelectual): Eu aflasem că eclipsa asta prevestit! de

(Farsă anti-contemporană în câteva scene şi nici un act normativ) Dar cu personaje bine definite:

Înţeleptul Slabul - voinic Voinicul - slab Fata în alb Lumea din jur, noi, ei, alţi figuranţi

(pronun\ă greu) Tha-les va avea loc abia in 5..S..5 inaintea erei în care trăim.

Înţeleptul: Dumn�ta <!ti un cosmopolit!

Voinicul: De ce mă injura�? Înţeleptul (neluăndu-1 in sea­

mă): Crezi numai în autorii modemi§ti. Pe dasici ii ignori. văd. Frumoasă edu­catie, n-am ce zicel

Voinicul: Ziceam că, dacă vom mai avea o eclipsă de soare, se vor inre· gistra mai multe furturi. Cei mai mul� pe întuneric luaează., să ttiti, dacă n-a� aAat! Şi pe la spate sau când te uiti în . . . sus, de unde nu po� decât să cazi. aşa m-au �!it unii . . .

lnţeleptul: Să revenim la su· biect. dragi tovarăşi de drum . . . N-avem timp de fUetă. Timpul merge, noi cu drag gândim . . .

Slabul: La probleme fundamen-tale!

Înţeleptul (U§Or lezat): Să zi­cem! În fond, ce dori� de la mine, oameni buni?

Slabul (vrănd să fie primul): Un tiran, asta vremi

Voinicul (nedorind să fie In pla­nul secund al discu�ei): Avem nevoie de un tiran ca de aer!

Înţeleptul: liner<, deduc ce do­�qti! . . . Eu sunt însă un simplu întelept.

Slabul: Pentru cei subdavolta� intelectual (se uită cu jenă la Voinic), tntelep�i sunt tirani. (Voios) De dum­neamastră, numai de dumneavoastră avem nevoie, ca de apă!

Înţeleptul: C. legătură ar< lnte­lepciunea mea cu tirania voastră necesară?

Voinicul: Are! Avem o dilemă! Înţeleptul: Eu sunt primul băr­

bat din lume căruia i s-a dat numele de întelept, dar mai există al� cinci ca mine, după documentele vremii.

Voinicul: Lasă-i, br<, pe ceilal�. t<>-am dibuit pe mata, gata-i lArgul...

Înţeleptul (de parcă nu I-ar fi auzit): Iar 'în diviziunea intelepciunii, nu eu răspund de dileme.

Voinicul: Hai, domne, nu-mi mai provoca dueri de cap.

SW (vrănd să repar< situa�a): Înteleple Thales, In calitatea dumneavoa>tră de fiu al lui Examynes . . .

Înţeleptul (revoltat): A fi fiul cuiva, nu-i o calitate. Cel putin în zilele noastre. Nu mai lansa� zvonuri din astea!

Slabu!: Şti�. ne-am gândit că !i fiii zeilor, uneori . . . N-ar fi o eroare, scuza�. o oroare să fii fiul cuiva în raport cu alte erori, scuza�, orori pământene. Deci, In calitatea dumneavoa>tră de fiu al lui Examynes şi al Oeobulinei, numai dumneavoastră pute� împărţi lumea. Vreau să zic noul element al lumii. Mie sau lui. Altfel, ne spuintecăm reciproc ti

''*'+'"'" rămâne lumea, vreau să zic elementul fără stăpân. Ceea ce ar fi o ticăloşie a noastră, a fiintelor cugetătoare, de care viitorul nu ne va ierta.

Inteleptul (după un timp de gândire. când se aud bubuituri de tunuri): De unde şti� cum o chema pe mama?

Voinicul (cu o dispozi�e naivă):" Apăi, rum? Băteam noi atâta drum, să venim la un dement neverificat? . . . Nu, maestrei . . . Om fi noi cu cu�tul la tămplă, dar nu ne-{Ull pierdut ra�unea dementară. Am cules rela�i înainte de a pleca, de la to� vecinii, de la poştaş. gunoieri şi cen­tralista curentului de opinie. Azi. c:ând şi zeii au fost găsi� cu pete la dosar, trebuia să te verificăm ca la abecedar . . .

Slabul: Aveti un dosar incredibil! Parcă nici n-a� fi om.

Voinicul (filozofic): Păi, ce, filo­zofii sunt oameni, mă?! . . .

Înţeleptul: Mic ticălos ce <!ti . . . Slabul: N u folosi� euf=isme,

nu le întdege. E un barbar, maestre. ar.a­liza�-1 cu aten�el

Voinicul (ca o apăr=): BOibari 'în e� noastră? 1 • • •

Inteleptul: Sunt= lncă înaintea erei noastre. Nu sim�� abnosfem? (Cei doi inspiră adânc).

Voinicul (pl�că. brusc, capul, ne'întelegând}.: Cum adică inaintea erei noastre era altă attnosferă?

Slabul: Întelepte, nu lncen:a� să-i explica� 1 Face migrenă la problemele care solicită creerul.

Voinicul: Şi în era de după noi, ce va fi. atunci? (Se ia cu mâinile de cap) Uite, domnule, cu ce se ocupă suspuşii de astăzi, cu ce va fi mâine! . . . Eu unul nu ştiu prea bine nici ce-i azi, iar ei, iote-te . . . (Către Slab). Mă, praf le fac, dacă mai răscoletti ordinea erelor în mâine, ptiu. uite că m-ai încurcat, în mine voiam să zic. (Vrea să se repeadă spre el. Slabul it avertizează prin gesturi că există martori).

Înţeleptul: Cine pe cine acuză? Slabul: Amăndoi acuzăm. Cu

rândul, să-i derutăm pe naivi. lnţeleptul (surprins): Sigur? Voinicul: Deocamdată. singuri. Înţeleptul: Şi sunte� In star<? Voinicul: Starea noastră mate-

rială ne permite, nu vă faceti griji . . . Slabul : Grija noastră e să ne

a�. Sărăcia şi nevoile §i . . . Înţeleptul: Cine v-a lnvătat filo­

zofia asta? Apollo din Didyna? (Voinicul se ia cu mâinile de cap)

� Viata ne-a învătat. mărite lnetdpt. De la ea ni se trag toate.

Voinicul: Mă, de ce nu spui ade­vărul? Cei din jur ne-au învătat. maestre, oameni vreau să zic.. nu animalele.

Inteleptul: Să multumim Spar­tei că ne-am născut oameni §i nu animale.

Că ne-am născut bărbaţi şi nu femei. Că ne-am născut orice 'în afară de barbari.

Voinicul (se dure !i-1 sărută zso­motos): Ai zis-o la fix, maestre. Asta-i problema fundam�tală a filozofiei: bar­barii. Ei ne-au atacat, ei ne-au provocat!

Înţeleptul: Imposibil! Nu-i un simplu zvon?

Voinicul: Aşi, zvon! . . . Păi noi ne luăm după zvonuri? Avem probe.

Înţeleptul: Concret? Voinicul: Ne-au trimis un ele­

ment·fOC· Să ne dea de gândit, ca să ne sperie. Ce te sperie mai mult pe lume decăt o idee?

Înţeleptul (gânditor): C. ele­ment? . . . Unde? . . . Când vi 1-a trimis?

Voinicul: Nu-mi pune� atâtea întrebări deodată, că 'încurc răspunsurile.

Slabul (salvator): În timp ce ne luptam, a venit dementul acesta necu­noscut deasupra capetelor noastre. Ca o amenintare, ca o nelinitte. ca o fecioară dezbrăcată.

Voinicul: Unde e fecioara? Înţeleptul (grav): Cine v-a ame­

nintat? Şi de ce? Şi cu ce? Slald (se uită împrejur; în

toaptă): Cineva din viitorul bolnav a trimis un element misterios peste capetele taberelor noastre ce se luptau pafnic pentru câ�va sclavi în plus. Poate e vreo farfurie zburătoare. weun platou cosmic?

Înţeleptul: Nu folosi� tennene din secolul XXI Suntenl în antichitate, doar! (Se frămăntă) Cine să vă ameninte? Şi de ce? Şi cu ce?

Voinicul: Zeii. domne, zeii ne-au amenintat. Au văzut că am început să devenim materialişti, că ne facem provizii, şi ce şi-o fi zis: "Dacă nu-i tragem pe ăştia înapoi la idealism. înseamnă că stăm prost cu propaganda, şi ne descoperă cine suntem cu adevărat, §Î ne pierdem cozonacuJ ceresc?

Înţeleptul: Chestia cu zeii e de­modată. Am fost perronal ln Egipt !i am măsurat piramidele.

Voinicul: Serios? (Cască) Înţeleptul: Am "!teptat lăngă

piramide momentul când umbra . . . (Voi­nicu! adoarme, sforăie).

Slabul: Mai Incet, maestre, da­că-I trezi�. vă strică ra�onamentul.

�ţeleptul: Când umbra mu avea aceeati lungime cu înălţimea mea. Apoi am măsurat umbra piramidei.

Voinicul (cu ochii lntredeschi,i): Mejtere, ne cam aiute§ti. Lumea vorbea de umbra unui bătl

Înţeleptul (p=cupat de idea lui): Şti� ce-am descoperit?

Voinicul (vioi): Auri Înţeleptul: Piramidele le-am fă­

cut noi. nu zeii domnii mei! Slabul: Excelen� dar pe noi ne

interesează problema dementului, nu a

piramidelor. De asta am şi venit la dum· neavoastră.

Înţeleptul: Con=� despr< ce element vorbe§ti. tinere? De ce etti er· metic ca literatura lui Joyce?

Voinicul (scoate de sub haină o bombă; o întinde Înteleptului; acesta o cercetează): Uite, mt1tere. Elementul, mama lui, că ne-a luat somnul. . .

Înţeleptul (cu bomba In mâini): Ce fonnă ciudată poate lua apa, când e nesupravegheatăl Credeti că e apă îngheta,tă, ca un mesaj de la Polul Sud?! . .. (Scoate o lentilă, o pune sub =l Să-I dezghetăml

Voinicul: Apă de ploaie, lumi­nate! Am încercat §i noi. Trei ceasuri ti treisprezece minute ne-am prăjit degetele la soare cu lentilele. Nu !-a topiti E tot teapăn, pipăie-! de nu ne crezi.

Înţeleptul: Ciuda� foarte ciudat. Periculos de solid.

Slabul: Nu vă supăra�, dar, am inteles că teoria dumneavoastră e depă· şită, ca să nu zic falsă.

Voinicul: Ce teorie, mă, nu um· bla cu fraze cifrate, că totle dau de cap? ...

Înţeleptul: Apa este izvorul !i substanta tuturor lucrurilor! Nu se poate să fie falsă teoria mea!

Voinicul: Vax albină! Elementul ăsta a dat cinci rânduri de apă de pe noi şi d tot solid se men�ne. Habar n-avem <X reprezintă, adio apă!

Înţeleptul: Unde-i individul acesta care se opune ştiintei şi subminează teoriile filozofiei antice?

Voinicul: Aşa, "!a, mC§t=l Trebuie să-I condamna� pe individ ti să ne împărţi� nouă, mie ti Slabului. elementul necunoscuti

Slabul: Exact "!!I De asta am 1i venit la dumneavoastră.

Înţeleptul: Aţi pus măna pe el? Voinicul: Pe cine, mC§tere, pe

element, cum să nu. nu vi l-am dat? Înţeleptul: De individ mrbeam,

tinerel Voinicul: Ăhă, păi cum, =da�

că ne scapă nouă? L-am dibui� je[ulel... Slabul: Un individ foarte con­

tradictoriu, Întelepte, mult mai comp licat decăt Apa dumneavoastră. IL necunoscut în era noastră. Dacă a aruncat cu un element necunoscut. e dar că numai viitorul era 'în stare de o asemenea barbarie.

Voinicul: Individul ăsta ar< o mi­siune specială. asculta� la mine. Vrea să ne destabilizae. Astfel, de ce lipea ma­nifeste 1"' Zidul car< ne desparte taberele?

Înţeleptul: C. manifeste? Voinicul: (scoate din buzunar,

cu greu ni1te hârtii; bacnote de 5, 1 O, 20, 50, 100, 1000 de dolari); Numai comuni�tii cred că I-au trimis. să ne destabilizeze, asculta� la minei

Pag. 8

www.cimec.ro