Doine și balade

63

I. Doine și balade

S-a legat dorul de mine

Foaie verde mărăcine,S-a legat dorul de mine, bisLino, Leano,Hai, hai !Ca chiciura de pădure.

Chiciura s-a scuturat, bisEu de dorn-am mai scăpat,Lino, Leano,Hai, hai !Eu de dor n-am mai scăpat.

Aleargă dorule-aleargă, bisPână când ți-e lumea dragă, Lino, Leano,Hai, hai !Până când ți-e lumea dragă.

Că dac-ai îmbătrâni, bisToată lumea te-o urî,Lino, Leano,Hai, hai !Toată lumea te-o urî.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

64

Voinic necăjit

65

I. Doine și balade

Verde mărgărit,Voinic necăjitPe lume vorbitDe mândre urâtÎn codru s-a dusȘi la cuc s-a plans

Cuculețule, PorumbaculeAm venit din satSă-ți cer ție sfatDe lume-s vorbitDe mândră-s urâtSpune-mi ce să facCa să le fiu drag.

Cucul ce zicea ? - Eu îs păsăreaNu ştiu dragosteaNici pe mândra taȘi umblu haihuiSă cânt codrului.

Dar primăvaraDupă iarna greaCând codrii-nverzescȘi flori înflorescCu cântec pornescLumea-nveselescAtunci le sunt dragȘi la toți pep lac.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

66

Iancu JianuBaladă

67

I. Doine și balade

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

68

69

I. Doine și balade

Foaie verde trei lămâi,Trei lămâi şi trei gutui,Iancule de unde vii?De la târg, de la Sibii,Iancule ce–ai târguit?Am dat aur şi argint,De–am lu-at iarbă şi plumb,Să duc la copii în crâng,Căci copii–s fără minte,Prăpădesc la gloanțe multe,Bagă iarba cu mânaGloanțele cu chivăraȘi le–ndeasă cu măciuca,Și le trage pe nimica,Și le trage pe nimica, Hei,Măi podare, frate podare,Trage podul mai la vale,Că–ți trântesc un glonț în şaleOri te culc, ori te trezescN–ai auzit d–un Jian,D–un voinic de craioveanCe pândeşte la strâmtori,Și despoaie negustori,Și ia tot la gălbiori,Că–s la purtat mai uşor,Se duce la cârciumar,Și bea vinul fără ban,

Și pâinea de la brutar,Și mieii de la ciobanNu plăteşte nici un ban, of,Că mi–e murgul cam nebun,Trece Oltul ca pe drum,Trecui Oltul jumătate,Ciocoii mă–ntreb de acte,Eu le–arăt flinta la spateSă citească dacă poateCă de când n–am haiducit,Ciocoii s–au pricopsit,Frunzele prin codru plâng.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

70

La Ploiești pe-o mărgioară

Foaie verde sălcioarăLa Ploieşti pe-o mărgioară,Draga nenii Mărioară.

Este-un nuc cu frunza rară,Se strâng toți cucii din țarăDraga nenii Mărioară.

Mai sus, pe rămurele,Cântă două turturele,Draga nenii Mărioară.

Una cântă şi se duce,Alta rămâne şi plânge,Draga nenii Mărioară.

71

I. Doine și balade

Busuioc de la Plenița

Busuioc de la PlenițaRăsădit de daica LițaMiroase ca pelinițaCă l-am udat cu gurițaBusuioace nu te-ai coaceNici sămânță n-ai mai faceCă din sămâncioara taS-a-nceput dragostea.

Busuioc de la TismanaRăsădit de daica IoanaMiroase ca tămâioaraCă l-a udat toată varaBusuioace nu te-ai coaceNici sămânță n-ai mai faceCă din sămâncioara taS-a-nceput dragostea.

Cântece propriu zise

75

II. Cântece propriu zise

Bordeiaș, bordei, bordei

Bordeiaş, bordei, bordei bisOf, of, of, of,Cu uşițele de teiS-a-ncuibat dragostea-n el.Of, of, of, of !

Bordeiaş întunecos, bisOf, of, of, of,Mult îmi eşti tu drăgăstos,Că mă faci să viu pe jos !Of, of, of, of !

Întâi p-aici când veneam, bisOf, of, of, of,Patru junci eu înjugamȘi acum nici unul n-am.Of, of, of, of !

Apoi venii şi cu cai ; bisOf, of, of, of,Dacă băui şi mâncaiNuma-n cămăşă plecai.Of, of, of, of !

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

76

Săbărelul

77

II. Cântece propriu zise

Of, of, Foaie verde salbă moale,Cât mi-e Argeşul de mare,Haz ca Săbărelul n-are bis Lele, lele, și iar lele.Of, Săbărelu-i linişor,Of, Duce cu el numai dor,Săbărel cu apă receCine bea de dor îi trece Lele, lele, și iar lele.

Of, of, Și sui dealurile,Of, of, Văzui săbărencile,Cum îşi nălbesc pânzele,Albe ca lebedele, Lele, lele, și iar lele.Of, Și iar verde foi şi-o fragăOf, Am iubit o săbăreancăCu flori roşii la cosițăȘi dulceață la guriță Lele, lele, și iar lele.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

78

Ia mai zi din frunză!

Ia mai zi din frunză,Bădiță Gheorghiță,Cum ziceai asearăPe cea dumbrăvioară.

Dumbrava-I cu iarbă,Dorul mi te-ndeamnăSă gândeşti cu jeleLa mandrel tele.

Și ziceai din frunză,Mândrele s-auză,Să coboare valeaȘi să-mi afle calea,Să mi le-ntâlnescȘi să le iubesc.

79

II. Cântece propriu zise

Leliță Săftiță

Leliță Săftiță Auzi neiculițăDar dacă auzi, De ce nu-mi răspunzi.

Că e mult de-asearăDe când şez afarăPoarta-nconjurândȘi tot aşteptând.

Vremea vremuieşte,Cămaşa-mi răceşteLuna s-a ascunsPloaia m-a ajuns

Du-te du-te neică,Du-te de te culcăNu mai sta în drumCă nu poci acum.

Nu-ți mai pierde somnulCă mi-a venit omulȘi nu mă-nleznescNici ca să-ți vorbesc bis

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

80

Nu mai poci de ostenit

81

II. Cântece propriu zise

Of, of, of, Nu mai poci de ostenit,Tot în gând după iubitȘi nimic n–am folosit bisMințile s–au smintitMințile mi–i s–au smintitTălpile–mi s–au jupuitUnghiile–mi s–au tocit,Unghiile–mi s–au tocit.

Of, of, of, Potecile-ncrucişândButurugile izbindȘi glodurile lovind – bisNu ştiu alții cum găsescNu ştiu alții cum găsescȘi pe placul lor iubescCa mine nu jinduiesc bis

Of, of, of, E vre-un farmec la mijlocOri că-s eu sec de norocȘi ursiță arz în foc – bisDorul meu nu are leacDorul meu nu are leacCăci cui plac mie nu-mi placȘi care-mi plac nu mă plac bis

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

82

Eu sunt Barbu Lăutaru

Eu sunt Barbu LăutaruStarostele şi cobzaruCe-am cântat pe la domniiȘi la mândre cununii

Cobza mea a fost vestităVeac întreg a fost numităDe boierii de pe-aiciBa şi chiar de venetici

Of, of, of, mi-aduc aminteOf, of, of, că mai ‘nainteNici un chef nu se făceaFără astă cobză a mea

Dragi boieri de lume nouăZiua bună vă spun vouăEu mă duc mă prăpădescCa un cântec bătrânesc

83

II. Cântece propriu zise

Spune, spune moș bătrân

Foaie verde foi de fânSpune, spune moş bătrânSpune caii când se furăNoaptea pe fulgerăturăOf, Când e negură şi ceațăAtuncea caii se-nhață bis

Căpitane de județDe ce mă ți la cotețDe ce mă ți la cotețPentr-un pui de mânzuleț, măiPentr-un pui de mânzulețCă nu l-am vândut cu prețOf, Cârlanul l-am dat pe baniȘi iapa pe astrahan bis

Dă-mi drumul până la prânzSă-l aduc fir-ar de mânzDă-mi drumul pân’ la chindieSă-ți aduc o herghelieOf,Ți-aduc mama cailorȘi tatăl cârlanilorȘi cu păzitorul lor

Fir-ar să fi de făguiDe ce n-ai venit să-mi spuiDe ce n-ai venit să-mi spuiSă-mi iau armele din cuiSă-mi iau armele din cuiȘi să ies în deal la GruiOf,Să cobor în jos vâlceauaUnde-mi cântă turtureauaȘi mi-o-ngână presureaua

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

84

De m-aș face-o cărărușă

Foaie verde nuieluşăFoaie verde nuieluşăDe m-aş face-o cărăruşă‘Pân la mândra mea la uşă, măi, măi.

Când ea stă şi țese pânzăEu să-i cânt încet din frunzăEa să-mi certe cânteculCă-i tulbură sufletul, măi, măi.

Puică-n sprâncenile taleȘi-a făcut dorul cărareȘi-n adâncul ochilorIzvorul dorurilor, măi, măi.

De-ar fi mândra fată bunăȘi-ar muta patu-n grădinăEu m-aş face-un vânt de searăȘi-aş bate numai pe-afară, măi, măi.Patul i l-aş legănaGurița i-aş săruta măi, măi.

85

II. Cântece propriu zise

Trece lelea pe colnic

Of, of, Trece lelea pe colnic,Of, of, Răsucind la borangicOf, of, Răsucind la borangic,Of, of, Și pe fus n-are nimicOf, of, De trei zile răsuceşteOf, of, Și pe fus nu mai sporeşte.

Of, of, Trece lelea pe cărare,Of, of, Cu cămaşa alba floare,Of, of, De s-ar abate din cale,Of, of, Să vie la neica-n vale

Of, of, Să dau şi eu pe colea,Of, of, Cu ploscuța sub manta.Of,of, Să-i dau o data să bea,Of, of, Să intru-n vorbă cu ea.

Of, of, Ce cați țațo pe colnic,Of, of, - O vacă şi-un vițel mic,Of, of, O vacă şi-un vițel mic,Of, of, Și-un pustiu de ibovnic.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

86

Nechează murgu-n obor

Și-am zis verde de mohor,Nechează murgu-n oborSă-i pun şeaua repejor,Să mă duc inde mi-e dor.

Hai murgule-n pas mai tareS-ajung la mândra, cu soare ;Ți-oi da fân şi floriceleDin grădina mândrii mele.

Murgu-aleargă la popas,Iar eu pe unde-am mai mas ;Murgu-aleargă la grăunțăȘi eu, neică, la mândruță.

Soarele-i la asfințitȘi la mândra am sosit.Are murgul ce mâncaȘi neica ce săruta.

87

II. Cântece propriu zise

Și noi la Ilinca

Și noi, şi noi la IlincaȘi noi la IlincaSă bem vinul cu ulcicaȘi noi la Ilinca

Idem

Scoate, scoate la ocaleȘi noi la IlincaCând la plată nu-i paraleȘi noi la Ilinca

Băgai mâna-n punga chingiiȘi noi la IlincaGăsii ața mămăligiiȘi noi la Ilinca

Băgai mâna-n buzunareȘi noi la IlincaGăsii cremen şi amnareȘi noi la Ilinca

Când am zis : - Mai adă toarnă!Și noi la IlincaNe luă cu câini la goanăȘi noi la Ilinca.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

88

Cântec de dragosteCa pe Vlașca

89

II. Cântece propriu zise

Lele, Foicică foi c-alunu’Lele, De când s-a făcut pământulCu el s-a-nceput iubitul.Soarele, luna şi-o steaȘi cu ele dragosteaDragostea, focul şi dorulCa să prăpădească omul.

Lele, Lele-A bobului,Lele, Pe malul NeajlovuluiLunca obedeanuluiLa piciorul poduluiVăzui urma dorului.Uite neică păduceanuUnde-şi lega neica calu’Țineam dragostea cu anu’Lele Lele Lele Lele și iar Lele.

Lele, Și iar verde grâu măruntLele, Lele, Lele, Fusei pe un deal iubitîIo zic zău de-am cunoscutîCe iarbă deasă-a crescutîDe când p-aici n-am trecutîCu puica nu m-am văzut.Lele Lele Lele Lele și iar Lele.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

90

Merișorii

91

II. Cântece propriu zise

Of, of, PuişorAu crescut doi merişori‘Năltişori ca doi fecioriOf, of, În poarta taOf, of, merișori,Și cu straiele de floriGătiți ca la sărbătoriOf, of, În poarta ta.Las’ să crească lasăCă sub frunza deasăDragostea-i frumoasăPuica mea.

Of, of Puică puiJos la umbra măruluiÎn nădejdea doruluiOf, of, În poarta taOf, of, Câte seriNu găsirăm pe sub meriNumai dor şi mângâieriOf, of, În poarta taMerişori în floareSă ne fiți umbrareCă e dorul mare Puica mea.

Of, of, Mai asear’Te-aşteptai mândro-n zadarSub mărul cu mere mariOf, of, În poarta taOf, of, PuişorMă-nălțai şi luai un mărSă mai potolesc din dorOf, of, PuişorMândro iar răsareLuna lucitoareDă-mi o sărutarePuica mea

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

92

Sus, pe dealul înverzit

Foaie verde mărgărit,Sus pe dealul înverzit, - bisLa un pom mare-nflorit,Pe-o pală de fân cosit,Găsii dorul adormit.

Cum aş face dar nu ştiu,Ca să las dorul pustiu.Să las pasul mai domol, Să nu scol dorul din somn.

Că dacă l-oi deştepta,Eu de dor n-oi mai scăpa.Cum e dorul cam nebun,Mă găseşte tot pe drum.

93

II. Cântece propriu zise

Fir-ai dorule nebun

Foicică de alunFir-ai dorule nebun.Toată ziua eşti pe drumN-ai odihnă nicidecum, măi, măi,

Că de când te-ai prins de mineMă cunoaşte orişicineCă mi-e gândul călător,După dragoste şi dor, măi, măi.

Îți vorbesc numai de bineTu râzi dorule de mineEu îți tot ce mă doareTu mă vinzi la drumul mare, măi, măi

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

94

Floricică de cicoare

95

II. Cântece propriu zise

Floricică de cicoare,Dorule măi dorule,Cine mi te-a scos în cale,Dorule măi dorule,Veştedă şi ofilită,Pe răzoare părăsită,Dorule măi dorule.

,,Aşa am trăit pe lume,Dorule măi dorule,Sub umbră de mărăcine,Dorule măi dorule,Să nu văd pe cin’ mi-e drag,Și să mă-ntrebe de fac’’Dorule măi dorule.

Drag îmi e floare de tineDorule măi dorule,Și-am să mi te iau cu mine,Dorule măi dorule,Că sunt fir de rozmarinȘi de dragoste strein.Dorule măi dorule.

Să-nflorim în poenițăDorule măi dorule,Amândoi pe-o tulpiniță,Dorule măi dorule,În mijlocul florilor,Pe malul izvoarelor,Dorule măi dorule,Să ne strige feteleÎn toate cântecele.Dorule măi dorule.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

96

Am o mândră la Ploiești

97

II. Cântece propriu zise

Foaie verde meri domneşti,Am o mândră la Ploieşti,Dar Ploieştiul e departe,Multă cale ne desparte,Dar dorul meu e mai tare,Nu ştie de depărtare.

Când merg puică pe ogor,Merg cu-al dumitale dor,Căci în fiecare floareÎți văd ochii de cicoareȘi în murmur de izvoare,Vorba ta fermecătoare.

Mândra mea de la PloieştiMi-a trimis aseară veşti :“Vino neică de mă vezi,Că de focul tău oftez ;Vino neică de mă iaPână nu trece vara”.

I-am răspuns şi eu un rând :„Puică viu cât de curând,Cu căruță şi nuntaşi,Să te iau de la oraş,Să te-aduc în satul meuȘi să ne iubim mereu”.

Dan Moisescu - un reper în folcloristica românească

98

Of, Foaie verde de-avrămeasă,Leliță cârciumăreasăN-ai o fată mai frumoasăSă mă servească la masă.

Of, of, Am o fată şi-un flăcău Am o fată şi flăcăuDar mai bine servesc euCă mi-ai fost iubitul meu.

Of, Leliță cârciumăreasăPune ocaua mai rasăȘi să-mi dai vin ‘nenceputCă mult foc am mai avutȘi de-o fi să beau mai multSă nu mă laşi să mă duc.

Of, Și să mă opriți la voiSă mă culci lângă butoiMai aproape de caneaSă-mi potolesc inimaS-aud cepul scârțâindVinişoru-ncet curgând.

Leliță cârciumăreasă