PERCEPȚIAClasificări, Funcții, Structuri

PERCEPȚIA- INTRODUCERE –

Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct asupra organelor de simț.

În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori. Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de

prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru "eu".

Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică.

Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori.

În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale (cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).

CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚEÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII

Senzațiile

Sunt simple copii• imagini subiective ale

lumii obiective• lumea obiectivă - nu

materială, ci ideală• lumea materială este

reflectată în mod nemijlocit în plan ideal

Senzaţiile de la naştere

Psihopatologia senzorialităţii este mai mare

decât aria psihiatriei.

Percepțiile

Sunt procese elementare•sintetice•unitare, integrale, multimodale•semnificaţia = subiectivitatea insului•contează limitele de timp şi spaţiu•există note de generalizare şi abstractizare

•reflectă însuşiri generale şi esenţiale

Percepţiile apar după 3 luni percepţiile auditive sunt

importante în primul an de viaţă

După un an sunt importante cuvintele duc la dezvoltarea senzorialităţii în

perioada următoare

Percepţia poate fi: I contemplativă

II acţionalăIII comunicativă

SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL

Scăderea pragului senzorial duce la

creşterea sensibilităţii hiperestezie -

surmenaj 

Creşterea sensibilităţii:• boli infecţioase• boala Basedow• boli psihice la

debut

Cenestopatiile (Dupré):• - au caracter nosofobic• - formă de hiperestezie• - tulburare conştientă

a senzaţiilor şi percepţiilor (interoceptive, proprioceptive)

Cenestopatiile (Dupré): • Senzaţii:• - penibile• - difuze• - cu sediu variabil• - fără modificări organice

• Senzații ”pure” funcţionale – în sindroamele nevrotice cu componente astenice

Sunt iluzii, nu sunt halucinoze, deoarece dată fiind scăderea

pragului senzorial, nu putem exclude

existenţa tulburării funcţionale locale. Sunt

iluzii, căci au obiect.

CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL

Creşterea pragului senzorial hipoestezie scade receptivitatea 

Scăderea receptivității în:• - stări reactive acute• - hipnoze• - isterie• - oligofrenie• - Schizofrenie

Tulburări de percepţie – cantitative:• hiperestezia• hipoestezia

Tulburări de percepţie - calitative:• iluzii• halucinaţii

ILUZIILE- CARCTERISTICI GENERALE -

Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă. Apar şi la oamenii normali:

când există sugestibilitate, emotivitate, stare hipnagogică)

Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare afectivă) Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate

Ey fie se proiectează imaginarul şi inconştientul fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere

„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă) ”iluziile patologice”

bolnavul nu le corectează le consideră veridice ± existenţa interpretativităţii delirante ± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei

Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real

ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII VIZUALE (1) -

deformarea obiectului = dismorfopsie

macropsie (megalopsie)

micropsie

Metamorfopsia = deformarea obiectului

ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII VIZUALE (2) -

Poropsia •obiectele par mai aproape sau mai departe

Pareidolia •când apare şi interpretarea imaginativă•percepţia devine bogată şi vivace•este anxiogenă

Pareidolia (exemple)

•desenele de pe covor = fiinţe fantastice•norii de pe cer

ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII VIZUALE (3) -

Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de persoane (aici există critică)

înlocuire cu cineva care nu seamănă• 1. în stări maniacale

(labilitatea şi dispersia atenţiei, procesele asociative se desfăşoară rapid)

• 2. în stări confuzionale (percepţiile sunt superficiale, neclare, incomplete)

• 3. în sindromul Korsakov

• 4. în sindroamele demenţiale

„déjà vu”, „déjà connu”, „déjà vécu”

„jamais vu”, „jamais connu”, „jamais vécu”

• - tulburare de recunoaştere a oamenilor

• - în sindromul de

depersonalizare şi

derealizare

iluzia sosiilor (înlocuire cu cineva identic)• - persoana

cunoscută nu e identificată ca

• atare, ci doar având o asemănare cu ea

ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII AUDITIVE -

Sunt pe locul 2 ca frecvenţă

Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai discrete decât în realitate

Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii

Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii, ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia = paşii sunt ai unui persecutor)

ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-

Se deosebesc greu

Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi embriologic

Parosmie = percepţia deformată a gustului sau mirosului

ILUZIILE INTROCEPTIVE

1. iluziile viscerale• percepţia

eronată a funcţiei unor organe

2. iluziile de modificare a schemei corporale • percepţia

denaturată a formei, mărimii, greutăţii, poziţiei corpului

Le întîlnim în: • schizofrenie (datorită

disociaţiei conştiinţei Eu-lui)

• intoxicaţii cu mescalină, LSD25, psilocibină (apar împreună cu metamorfopsiile)

• patologia obsesiv-compulsivă = dismorfofobia (modificarea urâtă a feţei)

• halucinoze pedunculare• sechele de encefalită

parieto-occipitală

AGNOZIILE (1) Agnoziile: un defect de integrare gnozică Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută

Există leziuni ale centrilor de integrare. Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare

sunt păstrate.

a. Agnozia auditivă = surditatea psihică Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi

(intensitate, ritm) Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.

b. Agnozia tactilă Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele Apar în leziunile de lob parietal.

c. Agnoziile schemei corporale Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă. Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+

idei delirante) Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală Anosognozia – nerecunoaşterea bolii

AGNOZIILE (2)

d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică = nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa

este clară = apare in leziuni ale lobului occipital stâng

Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei = nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute = nu se recunoaşte în oglindă = apare în leziuni ale emisferului drept

Agnozia culorilor = culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele = apare în leziuni ale emisferului stâng

Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală - alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi) - agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie) - dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi - acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele

Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale. Agnozia spaţială

= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice) = nu pot fi localizate obiectele = nu se pot compara mărimile şi formele = paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)

HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)

Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput. Ey: nu există halucinaţii normale

halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al conştiinţei

la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii vizuale, respectiv auditive.

Halucinaţiile funcţionale - excitanţi obiectivi determină percepţii false - ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile

de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură - sunt percepute atâta timp cât există excitantul real

Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central: a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută concomitent, care este imaginea halucinatorie.

HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)

Halucinoidele

între reprezentări vii şi halucinaţii vagi

sunt fenomene prehalucinatorii

nu reuşesc să convingă pe deplin pacientul

HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)

Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav, (există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică autenticitatea).

Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.

Apar mai mult vesperal.

Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.

Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.

HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE- PSIHOSENZORIALE -

- sunt percepţii fără obiect - excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)

A

• au proiecţie spaţială:• în spaţiul perceptiv• dincolo de limita spaţiului perceptiv

• au senzorialitate și obiectualitate• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea

• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei

B • nu există atitudine critică

C• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le

parcurge o percepţie normală (excitant Rec cale de conducere proiecţie corticală)

D • Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!

E • rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.

HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- AUDITIVE (1) -

a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele vizuale)

b) în câmpul auditiv

• extracampic = „de la distanţe mari”

c) discrete – atitudine de ascultare

• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)

d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect

• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie

e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci cunoscute / necunoscute

f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de altceva

HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- AUDITIVE (2) -

g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii

• defavorabile ameninţă aluziv sau direct• singulare / -multiple• în limba maternă = prietenoase• în limbi străine = ostile• pot fi imperative

Halucinații elementare şi comune• în afecţiuni ORL• leziuni ale căilor de conducere• leziuni de lob temporal• stări confuzionale• deliruri toxice, infecţioase• depresii• schizofrenii• aura epileptică• parafreniiHalucinații complexe

• schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv• depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare

HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- VIZUALE (1) -

Trăite cu intens dramatism =

terifiante

Monocrome / Policrome

Cu 1 ochi / Cu 2 ochi

Câmp ½ anopsic /

Scotomul Morel

Macroscopice =

guliveriene

Microscopice = liliputane

Într-un singur plan /

În relief

În câmpul vizual normal / Extracampice

Distincte / Vagi

Singulare / Combinate

Statice / Dinamice

În accese / Permanente

HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- VIZUALE (2) -

Halucinații vizuale:

•elementare•complexe•scenice

H. Vizuale apar la:

•1) normali •hipnagogice sau hipnapompice•mai mult cu ochii închişi•sunt elementare sau complexe•sunt de scurtă durată•2) în surmenaj •3) în neurastenie •4) în afecţ. oftalmologice•5) în afecţ. neurologice •6) în sindr. Ch. Bonnet

Au caracter particular:

•forme geometrice viu colorate•în infecţii•în stări toxice – alcool•schizo-paranoidă şi parafrenie

HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -

Halucinaţiile autoscopice•”imagine dublă” = pacientul îşi vede părţi din corp proiectate în afara sa•unică / persistentă•ideală•urâţită / înfrumuseţată•groază / surprindere / detaşare

Halucinaţii olfactive şi gustative

•sunt mai puţin spectaculare, dar mai frecvente decât se presupune = 80% din halucinaţii•au caracter secundar •plăcute / neplăcute•apar în leziuni de lob temporal, rinencefal, uncus hipocampic•există în stări delirante cu conţinut persecutoriu şi în stări confuzionale onirice.

Halucinaţiile tactile

•impresia de atingere = arsură, înţepătură, curent electric, rece, fierbinte• continuu / discontinuu•epidermice / hipodermice

HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE- VISCERALE -

● Halucinaţiile viscerale Senzaţia că:

există fiinţe în corp s-au schimbat organele, s-au perforat s-au atrofiat organele, au dispărut organismul s-a transformat în animal

Frecvent sunt localizate genital: - orgasm - violuri (directe, la distanţă)

Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă

sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.

H. somatognozice – există patologia schemei corporale Ex. membrul fantomă

HALUCINAŢIILE PROPRIOCEPTIVE- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -

- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi -au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE - fără receptori - asociază idei delirante de influenţă automatism mental

Ex. voci speciale, vedenii stranii - nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap” - nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite - pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor - spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau

„provocate” de cineva = au caracter de exogenitate automatism = „impus din afară”

Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”

HALUCINAŢIILE PROPRIOCEPTIVE- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -

nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică

se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul percepţiei exterioare

o creştere a reprezentării până la intensitatea perceptuală = autoreprezentare aperceptivă

apar spontan, incoercibil subiectul este convins că i se provoacă din afară

nu doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune

Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară e utilizată în peceperea obiectelor prezente

HALUCINAȚII VS. PSEUDOHALUCINAȚII

Halucinaţiile

dezorganizare a aparatului psihic

- sincronă = dezorganizarea conştiinţei halucinaţii + delir

- diacronă = dezorganizarea personalizării delir idioverbal pe

fondul halucinator afectiv

PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE

• voci interioare• ecou• sonorizarea gândirii • în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă

să-şi explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde radio

Pseudohalucinaţiile auditive

• izolate• panoramice• plăcute• neplăcute• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”

(Kandinsky)

Pseudohalucinaţiile vizuale

•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriu-zise

Pseudohalucinaţiile gustative

şi olfactive

•senzaţii penibile: curent electric, iradiere•provocate de la distanţă•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă

Pseudohalucinaţiile tactile

PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE

● Pseudohalucinaţiile viscerale

- lipsa de libertate interioară

- convingerea că sunt posedaţi de animale, spirite ce au intrat

în diferite organe

-convingerea că acţionează după cum le cere acest „străin”

Ex. „spiritul preotului” ce umblă prin cap, coboară genital

-pacientul i se adresează ca şi cum ar fi real

PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE

Pseudohalucinaţiile motorii sau kinestezice

-perceperea executării unor mişcări impuse

-de multe ori au caracter imaginar - pacientul are doar convingerea că le

execută, nu se produc în realitate

-automatism kinestezic – execută într-adevăr o

suită de mişcări impuse

Pseudohalucinaţii cu caracter de exogenitate: • h. motorii grafice• h. psihomotorii

verbale

HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)

-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un analizator la altul (primul stimul există) Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar

mai există auditive şi tactile în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele

-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi adolescenţă

halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică) h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul

occipital h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală h. auditive – lobul temporal h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp

paralizat – lobul parietal

HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)

În dinamica halucinaţiilor există: - faza adaptativă: zile, săptămâni - ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu

halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil, zâmbet bizar)

- mai târziu: disimulare

Metode de dezinhibiţie: se apasă globii oculari inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke) să privească un punct fix sau în oglindă

NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A HALUCINAŢIILOR (1)

A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia, scotomul favorizează halucinaţiile

• excitarea cortexului temporal „déjà vu”• excitarea punctelor vecine h. auditivePenfield:

• excitarea cortexului temporal h. muzicale• excitarea loblui temporal impresia de straniu

sau familiar a spaţiuluiJaspers:

• inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale

• inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive

Pavlov:

• imp. - faza de egalizare• - faza paradoxalăPopov:

• imp: talamusul reticulatJung:

• iritări subcorticaleHolst:

• - inhib. scoarţei în stare de veghe• - dezinhib. în somnEwarts:

NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A HALUCINAŢIILOR (2)

B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice, psihomimetice, halucinogene)

- bufofenina = dimetil serotonina - LSD25 = dietilamida acidului lisergic - fenciclidina - psilocibina = hidroximetil triptamină - mescalina -Dezintegrează activitatea psihică

iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:

Iluziile halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior colopsii = înfrumuseţarea obiectelor

Subiectiv: euforie Mai mult la tineri Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina

NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A HALUCINAŢIILOR (3)

C. Deprivarea senzorială - scăderea stimulării - s-au întrerupt canalele normale de comunicare - izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic

Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină

Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci coruri impresie stereo descărcare el. pe piele

Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială - puţin influenţate prin voinţă - vivace, în mişcare - aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers - durata: 20 min 70 ore

Deprivarea de somn: - există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor - au apărut iluzii + halucinaţii - a crescut timpul de reacţie - undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).