ELEMENTE DE

SI FISICA

pentru scotele populari ro­mâne greco-orientalL

de

Z ach a ria B o ia ,

Parocliu la biseric’agr. or. din cetate in Sabiiu, Professore la Institutulu archid'iecesanu pedagogico-teologicu.

S f b i ia ,edilnr’a si tipariulu tipografiei archidiecesane,

1969.

P R E F Ă T I A.

Precum indica insasi suprascrierea de „sectînea a palr’aÄ a acestei cărticele, ea era destinata se fia a patr’a secţiune din partea a dóu’a a Cârtiei mele de cetire. Cerendu insa trebuinti'a, câ se edau tractatele cuprinse aici in form’a unei cărticele se­parate pentru Istori’a natarei si Fisica, modificarea acést’a firesce nu se mai poteâ face pe deplina la mijlo- eulu (acrului, canda adeca menuscripluln partea cea mai mare erá dejâ sub UpartouDe aceea me sî rogu, a nu se aplică Ia litera rea acést’a critic’a unui Manu- alu de Tstori’a-natUrei sî Fisica, circi atunci jndecat’a aru trebui se reésa a priori nu numai in defavórea autorelui, ci chiaru in defavórea dreptâtiei.

Cu tóté acestea, pe lánga tóté defectele cârtiei in ceea-ce privesce mulţimea materialului, speru, ca in modula procederei ea se va fi apropiatu de calea cea drépta. Căci precum in Istoria tsî Geografia, asia sî in Istori’a natarei si Fisica nu pole fi problem’a scólei populari, a tracta materialulu in form’a cea abstrasa a sciinlielorn, ci ea va trebui se se multiemésca a face cunoscuţi pre elevii sei cu cele mai însemnate producte, poteri sî lucrări ale natúréi. Eu din parte-mi aumconvinsu, ca mai multu folosn adeveratu,— adeca

4

nn pentru scóla, ci pentru viétia—vomu aduce elevului, sî cu deosebire celui din scól’a elementare, déca Iu vomu invetiâ a privi cugelandu Ia natura, a judecâ asupr’alucrâriloru ei,a studia insusîrile acelor-a sî mai pe susu de tóté a vedé sî a cunósce in tóté mân’a cea preapotinte a Creatoriulu sî Tinatoriuîui, decătu intrandu cu densulu in împărţirile sî subimpartîrile mineraleloru, plantelorn, animaleloru, in deosebirile cristalisâriloru Ia minerali seu ale frundieloru sî flori— loru la plante s. a.— Natur’a este,dupacum dîce Buffon, tronulu celu vidîbile alu Domnedieirei,— sî a o studia flstfelu mi se pare metodnlu cela mai folositoriu, celu mai buna sî celu mai demnu.

Sabiiu la Rosalie 1869.A u to re le .

1*

Rcgistriilii mftterielorn.

1.. Cartea cea marePagin’tt 385. .

2. Aerulu 385.3, Aeronajitic’a . 387.4 .. Termorpetrulu sî barometrulu 389.5\ Ap'a 392.6.. Masîn'a de vaporu . 397.7. Yentulu . . . . 398.8, Sunetulu 400. '9. Lumin’â . . . 403. '10. Magnetismulu . 406.Î L Electricitatea . . * 407.12. Telegrafulu 409..13. Cele trei imperie ale natúréi 412.14. Mineralele 413.15. Petrile . . . 414,1(3. Metalele . . 415.17. Sările . . . . 418.18. Soiurile de pamentu . 420.13. Minerarele ardîbili 422.'20. Imperiulu planteloru 424.21. Şponghiile séu bureţii 427.22. Muscliii 428.23. Erburile 429.24. Ce ne invétia unu fîru de érba 430.25. Cele 10 porunci ale agronomului 435.26. Buruienile (florile) • 436.

4

Vagin27. Florii# (Poesía) 437.28. Flórea sí mórtea 438.29. Buruienile veninóse . 438.30. Despre grădini 440.31. Tufele . . . . 443.32. Graunthi lu de aementia 444.33. Pomii . . . teő.34. Natura cruda sî natur’a cultivata 446.35. Animalele 450.36, Animalele rádiósé, vermii a! moluscele . 450.37. Insectele 452.38. Pescii . . 454.39. Amiibiile 455.40. Sierpele comune seu vipera 457.41. Paserile 458.42. Rundunic'a 460.43. Animal? le lap tató re . 463.44. Datorintie câtra animale . 464.45. Omulu . . 469.46. Corpuln omenescu . 471.47. Cele cinci simtiuri ale omului 47o-4b. Grij’a pentru sanatate . 476.49. Spiritu{u omenescu • 482.50. Laud’a dreptului 484.51. Faptur’a sî Facatoriulu 485.52. Doxologi a cea mare 487.

Secţiunea a patr’a.

Din cunoscinti’a natúréi.1. Cartea cea mare.

Una eremitu evlaviosu, traindu liniscitu in sin­gurătatea sea, fu cerceta tu odinióra de onu domnu inaltu, carele doriá se véda vietinirea lui. Agerimea cea mare a mintiei, ce se aretă din conversarea eremitului, facă pe domnulu se cugete, ca barba- tulu acest’a sânta va fi trecuta prin cine scie câte scol« st va fi studî'atu cine scie câte opuri, până si-va fi adunatu atâte cunoscintîe, si asiâ In rogâ s e i arete cârtite sele. Calugheruln i response, ca elu nu are fára uu’a carte, in careâ a ’nvetiatu in tóta viéti'a si in care invétia s! acum. Si atunci ‘luanda pre domnulu de mâna, lu scóse la usi’a colibei, sf intindiendu-si mânile i aretă cernlu si pamentulu st dîse: „Eăta cartea, in earea cetescu en in tóté dîlele!“ Cartea eremitului eră—n a tn r 'a .

2. A er ala.Locuinti’a st imbracamintea ne sunta fórte de

lipsa, mancarea s! beutur’a de neaperata treböintia pentru viétia sisanatate; dar cn tóté acestea ne potemu

25

386

lipsi de eie pe cbtu-va tempn. Mai de totu séu sl de totu fára locuintia si îmbrăcăminte traiescu unii din selbaticii Africei, Americei sî Australiei; fómea sî setea le potemu supportâ sî noi mai multe őre, ba chiaru sî dile intregi; insa este unu ce, fara de care nici cinci minute nu potemu trai. Acest’a este a e rn ln . Lipsindu-se unu omu de aeru nu­mai putîne clipite, elu trebuie se se nadusiésca si se móra. De aceea dîcemu, ca cea mai ne ’ncungiu- rabile trebuintia a vietiei nóstre fisice (trupeşei) este aerulu. Dar nu numai pentru noi ómenii, ci sî pentru animale sî plante,-—pentru totu, ce are vi- étia, aerulu este de neaperata trebuintia. De aceea vedemu, ca Domnedieu Facatoriulu nimicu nu ni-a datu in mesura atâtu de mare, câ aerulu, carele e- ste versalu in inaltSme de 10—12 miluri preste totu pamentalu/incungiura marea sîuscatulu sî asiâ umple totuspaliulu, ce nu este ocupatu de vreunu altu ob­iecta. Elu este atătu de subţire, incâtu străbate prin cele mai fine găurele, cari cu ochiulu nici ca se potu vedé; elu petrunde pána ’n hinduin mâri- loru; elu se afla pe piscurile cele ametítóre ale muntîlorn; elu străbate prin găurelele oului sî sus­ţine viéti’a puiului de pasere, panacandu acest’a e inca in gaóce. Sî inca ce e mai multa, pe candu nulrimenlulu sî celelalte, de cari avemu lipsa, tre­buie se ni le cautâmn umblandu dopa ele, pe atunci aerulu ne vine insusi de sine, spre a intră in or­

ganele corpului nostru sí a ne dá necurmata cela á*antáio sí mai neaperatu elementu aln vieíiei.

Spre a nu fi lipsite vreodată vietâtîle séu plan­tele de aeru, preintieleptnlu Facatoriu I’a compnsa astfelu, incâlu in lOO párti de aern 21 suntu oxigena, care este de lipsa pentru inspirarea vielâtîloru, ear 78 nitrogenu, care lu inspira plantele, sí 1 parte carbonin. Astfelu aernlo, ce lu re spira vietâtîle, la inspira plantele; sl căreia resp ira plantele, la in ­spira vietâtîle.

Âerulu pare ca este unu simvolu, adeca unu semnu visibile ala bunatătiei lui Domnediea. Ca candu ni-aru dice: Precum eu jncongiuru sî pe- trundu pamentulo cu totu , ce este .pe elu: asia bn na t a t e a C r e a t o r i u l i i i cuprinde sî pă­trunde sî umple lotu nniversulu, dela lucrurile cele mai mari până la cele mai mici.

3. A eronautica.Pentru celu-ce vede prim’a dra o naia plutindu pe

mare este unu ce forte de mirare, cum omulu prin maiestri’a sea umbla pe apa câ sî pe uscatu, sî gubernéza vasulu, in care siede, precum mâna calulu séu boulu dela carulu seu. Dar maiv admirabile inca este aeronautic'a, adeca plutirea prin aeru. Fia-cine scie, ca lemnulu pentru aceea pluţesce pe suprafati’a apei, căci este mai usioru decâtu ap’â; s l asiâ au venitu omenii la ideea aceea, ca sî aerulu trebuie se pdta portâ lucruri de acelea, cariaru fi mai usidre decâtu elu. Dar suntu ore astfelu de lucruri ? Unu Francesu, anume R o b e r t , afla la anulu 1Î83 o astfelu de matériáin gasulu ' ; . . ■ - • ' 25* -V

38S

(aerulu) idrogenicu, care in adevcru este mai usioru decătu aerulu celu obiclnuitu atmosferica. De aceea umplu unu balonu (globu) cu astfelu de aeru, sí eata balonulu sborä insusu. Cu acest’a insa aeronautica n'aru fi potutu inaintá, căci erá greu de preparatu sí forte scumpu; dar altu Francesu, anume Moh tg ol fi e r , gasi altu mijlocu múltú mai usioru. Purcediendu dela observarea, ca aerulu atmosfericu prin căldură devine mai usioru, elu umplü balonulu seu cu aeru de rendű, pre care, dandu-i focu de desubtu, lu incaldí sí in modulu acest’a lu subtîâ intr’atăt’a, incâtu in adeveru se rădică balonulu in aeru. Celu d’antâiu, care cuteză a se pune sí elu intr’unu astfelu de balonu, a fostu R o z i e r, ear dupa elu multi altii si-au incredintialu viéti’a unui asemene vasú fragedu, facutu din matase imbracata in gummi elasticu. Unii dintre aceşti aeronauti sosiră din minunat’a loru calatoria întregi sí sanatosi, ear altii perira, cadiendu in mari, riurí, păduri, pe coperisiele caseloru s. a.

Unulu dintre cei mai renumiţi aeronauti este Englcsulu Gr e e n , care a ’nceputu e umplé balo'nele sele cu gazu scosu din cărbuni de pétra. La térgulu de tómna, ce se tínü la Lipsi’a in anulu 1846, elu fach dinaintea unui publicu de diecl de mii de ómeni o escursiune. Balonulu erá umplutu cu gazu de cărbuni, aveá 40 urme in diametru, sí pân­tecele lui celu umflatu cuprindeá 25,000 urme cubice. Unurociu de funii tari erá infasiuratu imprégiurulu lui, sí de capetele de josu ale funiloru atarná gondol’a,carea este o corfa împletită frmnosu din nuiele de salco. Intr’acést’a se asiediă Green cu ceilalţi, cari cutezară a-i fi companioni de drumu. Funiile, cu cari erá legalu balonulu de pamentu, că se nu se inallie nainte de tempu, se deslegara; Green salută pre privitorii, sî balonulu se rădică proste capetile ămeniloru.

Se mergemu sî noi cu elu. Strigatele privitoriloru se*udu toi« mai putxnu, panacandu in fme calatoriloru din

389

baiomi li separe, ca e numai basgaitulu unui roiu de albine. Aeronautii uitandu-se de susu asupr’a cetâtiei, vedu stratelo sî curţile numai câ uliciorele albineloru dintr’o cojnitia. Orasiele sî satele dimpregiuru li se păru că nisce puncte Inai întunecate intr’o pénsa alba. Turnurile bisericeloru lise arata atâtu de mici, incâtu le vine a le prinde de vérfuri sî ale inverti câ pre nisce j ocării. Dealurile li se arata numai câ nisce musiunóie, câmpurile cele cultivate câ nisce straturi de grădini, pădurile câ nisce tufitie de muşchi, riurile câ nisce sirme de argintu. Dar bubuitiilu carului de aboru sî tîuitulu flueritiei se mai audu. Atunci Green mai arunca unulu din sacii cei umpluţi cunesipu, cari servescu a ingreuiâ balonulu; acest'a sbdra maieu iutîme,panacandu eata-luin mijloculu unui nuoru Ia inaltîme preste 600G urmei Dar acum începe a se simtî tare frigulu; sângele se suie calatoriloru la capu, dinaintea ochiloru le sticlesce, sî gazulu, ce ese din balonu, le ingreuiéza resuflgrea. Atunci deschide Green ventilulu, ce este facutu Ia balonu; gazulu ese, in loculu lui intra aerulu mai greu atmosfericu, sî balonulu se pogdra cu iutîmea sagetei. Calatorii se tînu câtu potu de funii, s! deodata se afla numai cam 1000 urme deasupr’apamentului. Iepurii de câmpu, spariati de vederea cea străină, nu sciu unde se se ’nfunde. Funea slobodîta ’njosu se târâie pe pamentu, sî calatorii striga de susu: „Tîneti funea!“ Sătenii alérga, apuca funea, indésa anghir’a in pamentu. sî calatorii esu din balonu in depărtare de 4 őre dela loculu plecârei. Acum se slobode din balonu gazulu, sî pântecele lui celu grozavu scade, incâtu balonulu intregu, cu totu ce fusese intr’ensulu, incape in gondol’a Cea mica sî că unu corta infasiuratu se duce aeasa. Dupa i uiiu Kell.

4. T erm om etiu la ei barometrutn. Pentru mesurarea aerului după subtîretatea sî gro­

simea, rarimea si desimea, caldur’a sî recél’a Ini s.

390

a. snnto inventate o mulţime de instruminfe, dintre cari cele mai trebuincióse «unlu t e r m o m e- t r u l u si b a r o m e t r u l u.

T e rn io m e tr a ln este unu m e s a r a t o r i u a l u c a i d u r e i s î a l u f r i g u l u i . Caldur’a are însuşirea de a eslinde corpurile, ear frigulu d9 a l e s t r i n g e l a o l a l t a . Acést’a o potemu vedé d. e. candu pune faurulu nnu cercu de feru pe rota; totdeun’a lu pune ferbinte,ve se dica lăr­git", ca apoi recindu-se, se se stringa mai tare im- pregiurulu obedeloru. De aceea se folosesce termome- truiu pentru aretarea caidurei séu frigului, ce dom­neşte in aeru, in apa, in case s. a. Termome- tmlu este o tievisióra de sticla de 6— 10" (policari) de lunga, sfursîndu-se la capetulu de josu intr’uuu globuletiu umpluta cu argintu-viu (mercuriu); dia— tr’alte lievisiór’a e góla, adeca chiaru si fára aeru« Prin căldură column’a de argintu-viu se întinde in- susu, si adeca cu câtu e mai ealdu, cu atât’a mai tare; dincontra de frigu se stringe Iá ólaiba si scade. Gaudu întingi, termometrulu in ghiatia séu nea, ce se topesce, atunci capetulu de susu alu mercuriului sta la unu gradu anumita, care se numesce p u n - c t a l a iu g h ia t in re i sl este insemnatu cu 0°. Dela punctulu acest’a ’nsusu sî ’njosu mergu apoi gradările caidurei sî ale frigului, insemnandn-se cele de susu (ale calduref) cu + ° , ear cele de josu (ale frigului) cu— °.

391

La órecare înălţime a mercuriului dâtnu de unu punctu, la care ferbe ap’a ca clocotu; acel’a se nu- mesce p u n c ta i» fc rb e re i . La unele termometre suntu dela punctulu inghiatiárei pana la punctalu ferberei apei 80°, la altele 100°. Prin tierile nóstre caldur’a ajunge vér’a cam pana la 20, 25, uneori sî mai multe graduri; ear frigulu earn’a la 10, 15, 20°, fórte arareori mai multu. Sângele omului are căldură de -f 29°.-—

Cu termometrulu semena b n ro m e tru lu , prin care s e m e s u r a g r e u t a t e a s é u n s i u r a - t a t e a a e r u l u i . Acest’a este o tievisióra de sticla, lunga de 36—4 0 " , larga de câte-va linii, la capetulu de susu astupata, la celu de josu deschisa putîntelu, sîmai' pâna susu umpluta cu mercuriu, ear spatiulu cestalaltu golii, fára aeru. Mercuriulu se suie si se pogóra in tievisióra, dupacnm aerulu a- pésa mai multu séu mai putînu asupr’a lui. De aceea se folosesce barometrulu si pentru mesurarea iual— timei locuriloru, d. e. a muntîloru, fiindcă aerulu, cu câtu te rădici insusu, devine totu mai subţire si apésa mai putlnu asupr’a mercuriului, asiâ iaca tu mercuriulu din barometru scade. D. e. la inaltîme de 73 urme barometrulu scade gu o linia, dar mai susu mai putina.—Candu este aerala curatu, atunci a- pésa cu mai mare potere asupr’a capelulai de josa alu mercuriului, sî acest’a se suie; atunci dîcemu, ca b a r o m e t r a l u s e ur ca , si asceptâmu te m p u

392

f r n m o s u s î s t a t o r n i c u. Dincontra candu aerulu este plina de abori, atunci poterea lai scade, apesarea asupra barometrului este mai mica, si a- siâ column’a de mercuríu se pogóra ; atunci dîeemu, că b a r om e t r u l u c a d e , sí asceptâmu pl oi , p i c u r i , t e n pu s c h i m b a c i o s u . Insa fiindcă venturile sî alte impregiurâri producu in aeru schim­bări neprevediute, cari nici barometrula nu le póte aretá, pentru aceea numai dopa esperiintia mai în­delungata se póte dá crediamentu barometrului» Dar si atunci de multe ori e prorocu mincinosu. Câci a- deseori tempulu pare ca va se-si rida de „siolomona- riile“ omenesci, ca candu aru voi se dica: „Voi invetiatii credeţi, ca cunósceti tóté secretele mele , pecandu in adeveru , asemenandu putinele, ce sciţi, cu nenumeratele, ‘ce nu le sciţi, sunteti numai câ nisce copii, cari acum invétia literele!“

5. A p ’a.Ap’a se infatisiéza in natura sub trei forme

deosebite: in form’a s o l i d a câ ghiatia earn’a la noi sî totdeuna in tierile polare, insa acesta forma n’are o influintia asia mare in economi’a natúréi, ci este o stare esceptîunale. Form’a a doua a apei este cea f l u i da , precum o afiâmu in laouri, in riuri si io oceane. Acésta forma este d o importantia férte mare in economi'a natúréi, precumu sî form'a a trei’a a infatîsiârei ei, adeca form’a g a z o s a séu aburi de apa.

393

Aceste trei stâri ele apei nu sunta fixe si ne- schimbacióse; dincontra variéza in totu minutulu^ schimbandu-se un’a in alfa după schimbarea tempe- raturei séu a gradului de căldură. Asia s. e. tem­peratura urdinaria, (dela-fB^ până la 80° lo ter- mometrulu lui Reaumur fReomiru) , ap’a este in stare fluida; la gradele de mai josu ap’a devine in- ghiatiata si solida; la gradele de mai susu ap’a devine aburi séu in starea gazosa. Acésta lege fisica simpla a schimbărei formeloru de apa, după gradulu caldurei este cheea, prin care potemn se ne esplicâmu fenomenele cele mai grandiose, care ne infaltsiéza in töte dîlele fisic’a globului pamentescu; acest’a este misteriulu subsistintiei nemărginitei sfere a fiintie- loru organice. Aceetu fenomenu este cunoscutu sub numirea de „circulatfunea oceaniloru de susu sl de josu.“

Dar undase afla acestu oceanu de susu? Se afla preste capetele nóstre, se preumbla neîncetata in aera. E yisibile? Nu totdeun’a, dar câte odata se face visibile, sî atunci incetéza d’a fi unu oceanu gazosu, ci ia parte la oceanulu fluidu-— Dar anlâiasi data se dâmu unu respunsu la urmatórea întrebare, carea este forte vechia, întrebata de regele Solo- lomonu: „Tote riurile, dîce elu, se vérsa neincetatu ih oceanu; de ce oceanulu nu se umple preste me- sura?“ Intr’ adeveru, fisicii au gasitu prin calcule, ca oceanulu priimesce pe toti anii din rlurîle pa-

394

meniului, cari se ve'rsa intr’ensulu, mai multe milli­ón« de cubi de apa; dar ce devine acésta immensa câtime de apa ? De ce oceanulu na o vérsa pre- ste continentu? De ce nu se face in totu anulu unu diluviu pe pamentu, produsu da aceste versári ale apeloru oceanului? Acést’a este negresîtu o între­bare importanta. Dar este sî un’a alt’a nu mai pu- tinu importanta, adeca: de unde vinu apele, care le gasiinu mai pretotindeni in pamentu, cându sapâmu ce-va adunen 'i De unde vinu apele, cari esu ne­incetatu din pamentu prin nenumerate isvóre sî pu- tiuri? Este ore pamentulu umplutu cu apa ? Nici decum ! Dincontra este probatu printr’o mulţime de esperimente geologice, ca sinulu pamentului este umplutu d’unu focu immensu, oare arde acolo nein- cetatu sî care produce cutremuri, radicâri de munţi sî alte fenomene interesante; acolo atâtu este de mare caldur’a, incâtu tote metalele se afla in stare fluida (topite), dar apa nu esista acolo 1 De unde dar vine ap’a, carea neincetatu ese diu sinulu pa­mentului pe suprafati’a lui, prin puduri sî isvóre ?

Aceste dóue cestiuni, adeca:1. Ce devine catatîmea immensa de apa, carea

se vérsa neincetatu din riuri in oceanu?2. De unde provine ap’a, care ese neincetatu

din sinulu pamentului pe suprafati’a lui, prin isvóre sî puduri ?—

395

Dinlr' aceste dóue cestiuni una este respun- sulu celeilalte.

Eata cum ! Catimea immensa de milliónele de cubi de apa, cari se vérsa pe fiacare anu din riu-i file pamentului in oceann, se evaporéza susu in aera, facendu-se gazu (aburu) de apa invisibile. Acesta oceanu invisibile se preumbla iu aeiu. Chiaru candu cerulu e senina, aerulu este umplutu de a - buri de apa, insa părticelele acestai gazu asia santu de mici si de transparinti, incâtu remânu invisibili; insa, cd aceşti aburi de apa se póta remané intr'o stare gazosa, ceru o câtime mare de căldură, unu gradu insemnatu de temperatura j de aceea candu se aduna prea mulţi aburi de apa in aeru, atunci ne mai potendu se remâna in starea gazósa, derinu picaturi mici de apa fluida ; aceste adunaturi formate din mulţimea de picaturi mici, ce se afla un’a lângă alt’a susu in aeru , ni s<* infutîsieza in forma de tfuori. Apoi déca aerulu continua a deveni si mai rece, séu déca calatioiea aburilorn se maresce me­reu, atunci picaturile acestea devinu asiâ de mari si de grele, incâtu nu mai potu se se tina susu in aeru si cadujosu, si atunci avemu fenoinenulu plo- iei. Dar cându picaturile de plóia intulnescu susu in aeru unu stratu férte rece, a cărui diferintia de straturile învecinate calde e forte mare , atunci picaturile inghiatia sî cadu josu in forma de pétra séu grândine. Dar earn’a, ccndu picaturile de plóia

396

cadiendu josu intalnescu straturi reci in aerulu de lângă pamentu, atunci inghiatia sí ele (dar nu asiá tare cá la grändine,) si cadu josu in forma de fulgi de zapada. Asiádara millionele de cubi de apa, cari riurile le vérsa din continentu in oceanu, se intorcuiarla continentu prin raijloculu ploiei, za- pediei, grândinei s. c. 1. Intr’adeveru catatîini im­mense de apa cadu intr’unu anu prin ploi asupr’a pamentului. Instrumintelc numite pluviometre au probatu acestea.

Acésta catatîme de apa, candu atinge supra- fati’a pamentului, petrunde inlr’ens’a, unde si-gase- sce unu Iocu porosu, (precum iuntu teréraerile ne- sipóse séu de petrisiu) si intra in pamentu, formandu acolo nisce vine de apa, cari s'aduna in basinuri subteranee. Apoi prin legea ecuilibrului apei, unde aceste basinuri gasescu unu locu mai josu, se ducu intr’acolo si prin poterea loru sapa nisce canale subteranee, prin cari se vérsa pe suprafati’a pamen­tului in forma de isvóre; de aceea gasimu cea mai mare parte a isvóreloru in tierile muntóse, unde ne-, egalitatea terémului silesce basinele subteranee a, se versâ afara câtra partea cea mai inferióra a teré­mului. Apoi apele isvóreloru esîndu astfelu nein- cetatu din munţi, se vérsa in vâli. Acolo se intal­nescu apele din mai multe isvóre si forméza unu perâu, apoi mai multe peraie in cursuîu loru adu- nandu-se forméza unu riu séu unu lacu, dopa con-

397

figuratîunea terémului, dar riurile cele mari carâ catatîmi immense de apa adunate d’o mulţime de pá­ráié sí Ie ve'rsa in diferite mări, sî aceste diferite mâri suntu legate un'a cu alt’a sî cu oceanulu celu mare. Eata cum apele de ploi sî de zapedi, cari a - erulu le a lualu dela oceanu sî le a versalu pe con- tînentu, prin rinri se intorcu iaresi Ia oceanu, unde începu din nou acésta circulatiune infinita, carea amu numit’o ^circulatîunea oceaniloru.“

luliu Barasiu.

6. Itfasîn’a de vaporu.Fia-care din voi a vediutu. ca ferbendu ap’a ese d in-

trens’a aboru-séu vaporu. Omenii cei iubitori de invetiatura au cercetatu mai de aprópe natur’a sî insuslrile acestui aboru sî au afiato, ca elu asiâ e de subţire, incktu cu­prinde unu spaţiu de 1600 ori mai mare, decâtu ap’a, din carea s'a formatu, sî ca are insusîeea de a se estinde s t prin acést’a firesce a aduce in mişcare ceea-ce i sta in cale. Sî eata folosindu acésta observare a unei legi a natúréi, carea o vedemu de mii de ori fára dé 8 cugetá mai múltú asupr’a ei, unu Englesu (Scotu) anume W att sî unu Americanu anume Fulton au inventatu m a s î n e l e d e v a p o r u , cari astadimâna care sînâi, invertescurótele moriloru, torcu lâna sî bumbacu pe dieci de mii de fuse, tîesu la resbóie sî seversiescu câte alte lucruri folositdre. Pe acésta lege a natúréi suntu basate sî carele de fo c n (locomotivele), cari acumu au ajunsu parte sî ’n tieriie nóstre. Iuferbentandu.se ap’a intr’o caldare mare prin focu multu, se face dintr’ens’a aboru, care se duce pe tievi iutr’unu vasu, in care intra sî de susu sî de josu, s î mişca unu maiu séu dopu necurmalu insusu si ’njosujde acest’a este

398

afipta o ruda, carea se mişca ’mpreuna insusu sî injosu sî apésa pe altele, cari apoi invertcscu os'i’a rőtéi, séu mai bine dîcendu,—fiindcă suntu de amendóiie părţile-—osiile róteloru, sî asiâaducuin mişcare sî rótele. Carulu acest’a cu masîn’a se pune înainte; de clu e legatu altulu, care duce lemne, cărbuni s. a. trebuincióse pentru masîna, sî de acest’a apoi suntu acatiate carele, ce ducu ómeni séu măr­furi. O masîna de acestea atât’a e de tare, incătu trage după sine 30-40 care cu poveri de sute sî mii de mâji sî inca cu o iutiéla atatu de mare, incatu de regula face i milu iutr’unu patrariu de óra, dar sî mai bine. Drumurile acestoru care suntu dóue sîne de feru rădicate, in cari prindu rolele cele asemene de feru, ale ckroru obede suntu scobite inlauntru, ca se nu sara afara din sîne. Dru­murile ferate trebuie se fia mai de totu plane, adeca fără suisiu sî pogorisiu; de aceea vâlile trebuiescu umplute séu podite, dealurile delaturate séu apoi trebuie taiatu drumulu prin ele. Unu astfelu de drumu se numesce după limb’a englesésca tunelu, care va se dîca tona.

7. Ventulo.Aerulu, ca sî ap’a, mai nici odata nu este in

linisce deplina, ci in necurmata mişcare. Căci o pă­tura de aeru este mai calda, alta mai rece; cea mai calda tinde a merge ’nsusu, cea mai rece grabesce indata a cuprinde loculu celei calde, sîasiă aerulu ne ’ntreruptu se mişca ’nsusu sî ’njosu. Déca mişcarea acest’a se face intro mesura mai mare, apoi o nu- mimu vent u ; sî după direcţiunea, dincatrâu sufla ventnlu, elu e de resarilu séu apusu, médianópte séu mediadî. Insa mai adeseori no vine acurutu din

399

aceste regiuni principali ale lnmei, ci din cele din­tre acestea, candu apoi se numesce de md. resaritu, nin. apusn s. a. Corabierii pe mare, cari autotdeun’a cea mai mare trebuinţia de ventu, deosebescu 32 direcţiuni ale ventului.—0 întocmire, ce arata tote aceste 32 de direcţiuni, ale ventului, se numesce r o s » de v e n t u .

Ventnrile suntu in eoonomi’a natúréi de cea mai mare însemnătate sî de celu mai mare pretiu. Ele Unu aerulu curatu sî sanalosu, impedeca putre- dîrea mârilo'ru, usucă umediél’a cea stricaciósa a pamentului, inaintéza crescerea sî cócerea planteloru sî contribuiescu forte multu la bun’a aflare a animale- loru sî a ómeoiloru.

Pe lângă aceste fölöse nepreliuibili, daunele, ce le cásiuna ventnrile candu si candu, ori câtu de greu ne cadu, totuşi snntu neinsemnate. Stricacióse suntu mai cu seama ventnrile cele tari, numite fu rtu n e , cari uneori rumpu arbori, restórna zidiri, descoperu case. Furtunele din ţinuturile nóstre insa suntu ne­însemnate pe lângă furtunele de mare séu o r a g a n e , cari turbura valurile mârei, le ’iiallja sî le pogóra sî arunca nâile ea nisce pile usióre sî adespqri le innéca séu le sdrobescu, trântindu-le de vreo stânca ascunsa in mare- séu de malurile uscatului. Prii* tierile cele calde suntu furtunele cu multu mai po- terice, decâlu pe la noi.

Forte stricacióse suntu venturile numite Cham- sin, cari sufla prin desierturile Africei sî prin tierile

400

învecinate. Acelea numai prin apropiarea loru «saca repede tóté plantele, făcu se se vestediésca frundi’a sî se cada fruptele de pe pomi, s! aducu o ferbin- tiéla nadusílóre, asia incâtu sfcele mat reci lucruri, pelrile sî metalele, se ’nferbenta de suflarea lora. Cu acestea sémena Samumulu, care bântuie des.ier- turile Arabiei, sî Siroculu, care bate din Afrie’a spre Europ’a sî sî prin Itali’a se simte adeseori. Tóté a- ceste venturi suntu ferbinti sî adeseori devină o- moritóre pentru omeni sî animale. Dincontra suntu la raalulti mu. apuseanu alu Africei nisce venturi nu­mite Tornado, cari vinu repede, cu recéla de ghia- tia sî cu taria infricosiata, dar nu lînu multu.

Venturile cele mai regulate prin tierile nóstre suntu cele de primavér’a, numite de mn. r. séu „passate“, cari se producu prin curgerea aerului ealdu dela equatoru spre poli sî a celui rece dela poli spre equatoru. Cele mai dese venturi suntu prin tierile nóstre cele dela apusu, cari de regula, ve- nindu dela mare, aducu picuri, pe candu cele de re- saritu, suflandu din câmpiile cele vaste ale Polo­niei sî Russiei, adueu uscăciune.

8. S u n e t i i ln .Déca aruncámu o pótra in apa, vedemu ca se

nasce in apa o mişcare undulanla, adeca valurile forméza o rotitia, acést'a alta rotitia mai maré, aceea alt’a si mai mare, sí asiá se continua mişcarea, panacandu o perdemu din vedere. Asemenea vine in mişcare sî aerulu, candu se loveseu intr’ensulu

401

dóue ob'ecte unulu de altuia séu candü se lovesce insasi aerulu prin vreo sguduire d. e. la detanarea unei pusei, atűnci cutremursndn-se pârtîle acestoru obiecte, se cutremura sí aerulu sí forméza valuri ; acestea se transplanta mai departe sí mai depaite, panacandu in fine ajungu la urechile nóstre, sí prin ajutoriulU urechiloru la creeri, unde le simtimu. Acésta mişcare a aerului se nomesce s u n e t u.

Valurile de aero, cá si radiele luminei, mergu in linii drepte inainte in tóté pártile. Déca dán de corpqri mai dese, decum e aerulu,apoi se f r á n g u , sí poterea sunetului scade. Ear déca dau de corpuri solide (vertdse), atunci valurile sunetului se reiépta (r e f 1 e c t é z a), sîşşnetutuprodusu la ’nceputu se Utai produce ódáta. Acélt’a se numesce e c h o sf se póte bbservá in- păduri, intre dealuri, in case mari gole s. a. Dar nu numai prin aera, ci st prin apa'st prin corpuri solide se póte transplantá su- netulu, ba uneori mai bine prin de acestea, decâtu prin aeru. Asia d. e. candu aerulu este adapatu tare cu abori, va se dîca candu se gatesce de plóia, a- tunci se audu clopotele din depărtări, din cari de- altmintrea nu se potu audî; ear dincontra déca de- tunâmu unu pistolu pe unu vérfu de munte, unde aerulu e forte subţire, detonarea lui mai nu se aude mai tare, decâtu joso in vale pocnetulu unui biriiu. Asemenea candu voimu se audîmu mai bine durai-tulu unui caru, tropotulu unui calu s. a., ne pnnemu

26

402

ca arechia la pamentu; căci pamentulu ne adnce snnetuln mai bine decâlu aerulu.

Totu prin mişcarea aerului se produce sî in u s i- c ’a , adeca sunetele întrunite in moduri plăcute. A- tingendn-se d. e. o córda de vidra cn arcnlu, aceea vine intr’o mişcare vibrátoré, carea aduce in ase­mene vibrare sî aerulu dimpregiuruln e i ; acest’a face se vibreze celu urmatoriu, panacandu ajunge sunetuln le urechile nóste. Cu câtu vibrarea córdei este mai rara, cu atât’a tonulu, ce se produce, este mai josu (bassu); sî dincontra. Vibrarea se face u- neori cu repejune admirabile; căci pe candu o córda lunga sî grósa nu vibreza intr’o secunda decătu de 16—30 ori, pe atonei o córda scurta sî subtîre face intr’o secunda 40,000 până la 70,000 vibratîuni. Mersulu sunetului este fórte iute, câci face intr’o secunda 1040 urme. Cu tóté acestea iutîmea sune­tului este multu mai mica decâtu a luminei, ceea-ce se póte observá in tóté dîiele. Déca d. e. vedemu in depărtare detunandu unu tunu , lomin’a o za- rimu indata candu ese umplatur’a pe gur’a tunului, ear sunetulu lu audîmu multu mai tardîu. Asemenea la o tempesta, candu fnlgerulu cade din nuori, in­data lu vedemu, ear tunetulu lu audîmu numai la câ- te-va secunde după aceea, asia incâtu din interva- lulu dintre fulgeru sî tunetu polemu cunósee, déca tempest’a este aprópe ori departe. Déca intre fulgera sî tunetu trecu la mijlocu 5 secunde, atunci nuorula

cu iempest’â mai are până Ia noi de 5 ori 1040 urme, adeca 5200 urme, séu cam unu patrariu de milu.

UrechiV, carea e destinata de Creatorele a fi Organulu audîrei, este construita cu măiestria forte mare, asia ca valurile sunetului se póta petrunde la ea, si prin ea la creeri, câtu mai numerdse, mai tari s! mai curate.

9. L n m in ’a .Obiectulu cela mai latîtu in lume este l umi ­

n ’ a. Căci pe candu aerulu incungiura pamentulu numai intr’o pătura de 10-12 miluri de grósa, pe atunci lumin’a este versata preste tóta lumea, banu- mai prin lumină vedem# lumea cu tóté câte se afla inţr’ens’a, -pe candu fâra lumina tóté ni-arp fi că st candu nu aru fi. De aceea limb’a nóstra cea atâta de naturale s! de espressiva cuvintele,, lume“ st „lumina“ le deduce dintr’un’a rădăcină; ear Psal- mistnlu lauda pre atotpotintelej Facatoriu:„ Celu-ce Te imbraci cu l u m i n ’a că cu unu vestmentu.“

Isvorulu principale alu luminei este sobele, care luminéza pamentulu, lun’a s! o parte mare a steleloru; căci acestea lucescu, ca si pamentulu, numai prin lumin’a priimita dela sőre. Adeveratu ca si pe pamenta suutu obiecte luminatóre, mai cu seama prin aprindere; dar câtu de debile este lumin’a acést’a pe lângă lumiu’a sórelui, se póte vedé d. e. Ia iluminareaanei cetâti, unde ardu sute de mii de lampe, st totuşi nu

26*

403

404

este nici a sut'a de mii de parte asiá lumina, cá candu lucesce sőréié,—nici chiaru in cetatea aceea.

Dar lumin’a este nu numai obiectulu celu mai latîtu, ci si celu mai iute in lume, asiá incâtu iutiél’a ei abiá se póte cuprinde cu mintea; căci după calcululu in- veliatîioru ea vine dela sőre pana pe pamentu, adeca in- tr’o depărtare depresie 20,000,000 miluri, in 8 mi­nute, va se dîca face intr’o minuta 2 V* millióne miluri. Unui omu, care ara calatori câte 5 miluri pe dî, i-aru trebui de pe pamentu până la sőre— déca aru esîste unu astfelu de drumu—celu putînu ltOOO ani; ear unu omu betrânu de 100 ani, după ce aru fi calatoritu tóta viéti’a sea, n’aru fi mersa atâtu de departe, câtu merge lumin’a intr’o jume- metate de minuta. Dar lumin’a este sî mai f i na , mai subţire decâtu tóté obiectele; căci o luminare mica aprinsa se imparte intr’atâtea radie, incâtu luminéza cas’a intréga; ear unu focu, ce-lu făcu pecurarii nóptea pe munte, se vede in depărtare de mai multe miluri.

Lumin’a, cá sî sunetulu, merge in linii drepte nainte in tóté pártíle. Déca dâ preste unu corpu mai desu (mai grosu) de cum e aerulu , atunci se f r â n g e, adeca se abate din lini’a drépta; de aceea d. e. o vergea slobodîtain apa se pare rupta, unde s e ’ntalnesce aerulu cuap’a. Cu tóté acestea insa lumin’a străbate prin elu,sî aeést’a se numesce t r a n s p a r i n t i a (ap’a, stid’a). Eardéca corpuîu este atâtu de desu, incâtu lumin’a nu póte petrunde printr’ensulu, atunci se refrânge séu

405

r e f l e c t a , adeca radiele ei se re’ntorca dela ob­iecta. Casele, arborii s. a. suntu obiecte intunecóse in sine; cadienda insa lumin’a asupr’a loru sî re - flectanda-se, ele se pota vedé in mari depărtări* Cu câtu obiectulu este mai dreptu, mai luciu sî mai desu, cu atât’a mai bine se reflecta lumin’a dela elu; de aceea dela o oglinda se reflecta lumin’a tipului nostru atâta de chiaru, incâtu ne recunóscemu, pe candu intr’o oglinda nedbla tipulu se arata de totu schiraonositu.

Pe frângerea luminei este basata compunerea o c h i e l a r i l o r u de mai multe feluri, cari suntn forte de folosu mai cu seama la betrâni sî la ó- meni, cari au— cum dîcemu—~vedere scurta. Loru Ie viriu obiectele prea risipite (sterse) in ochi; dar o- chielarii frângă radiele luminei mai in apropiare, sî asia Ie arata obiectele mai chiare.

In fine totu lumin’a este sî eaus'a c o 1 o r i 1 o r o, ce contribuiescu atâlu de multu la infrumsetiarea vietiei nóstre. Precum aduncimea séu inaltîmea so- nuriloru atârna de mulţimea vibratîuniloru aerului, asia sî felurimea coloriloru atârna de lungimea sî iutîmea vibratîuniloru aerului celui finu, ce se numesce e t e r u . Lumin’a sórelui ni se arata a l ba , dar se póte descompune in siepte colori, precum vedenia la c u r’c u b e u,candu radiele sórelui se refrângu in ap’a unei ploi. Aceste colopi, privindu-le de dinjosu -in-' susu suntu: violetu, veneiu inchisn, vénetu deschişii, verde, galbinu, portugaliu (orangiu) s ' rosiu.

406

O c h i h 1 u, „luminatoriulu trupului“, este in- tocmiţu de Domnedieu cu nespusa măiestria, asia incâtu in lumea lui cea mica ni se oglindéza tóta lumea cea mare.

10. Magneţi sinnln.Suntu in natura unele corpuri, cari au insusîrea de

a atrage alte corpuri la sine. In cea mai mare mesura po­sede insusîrea acest'a unu felu de feru cenuşiu, ce se gasesce in Sibiri’a, Norvegia, Svedî’a sî alte tieri, sî se numesce f e r u m a g n e t i c u séu sî numai m a g n e t u . Déca se dâ magnetului form’a unei vergele, atunci capetele acestei vergele au admirabilea potere de a aretâ totdeun’a unuîu catra mn., aîtulu câlra md., ori cum se le sucesci. Aceste dóue capete se num escupoli, unulu p o l u l u d e m n., celalaltu p o l u l u d e m d . Déca se aduce unu magnetu in atingere cu altu feru, apoi impartasiesce sî acestui-a poterea sea magnetica, asiâ incâtu sî acest’a devine magnetu sî are tote insusîrile magnetului primitivu. Déca insa se aducu unulu câtra altulu doi magneţi, apoi vedemu, c a p o l i i c e i de u n ’a n u m i r e s e r e s p i n g u , dincon- t r ac e i d e f e l u r i t e n u m i r i s e a t r a g u ; adeca polulu de mn. atrage pre celu de md., ear pre celu de mn. Iu res­pinge dela sine.

Minunat’a insusîre a magnetului, de a aretá medianóptea sî média-díu’a, si o-a facutu omulu folositóre trebuintieloru sele, mai cu seama prin inventarea a c u l u i m a g n e t i c u séu c o m p a s s u l u i . Acest’a este unu acu magnetisatu, plantatu in posilîune orizontale, tînulu la mijlocu intr’unu cuisioru verticale, asia incâtu aculu atârna liberu sî se póte invertí in tote pârtîle, Aculu acest’a, ori cum se va inverti prin mişcare, indata ce e lasatu liberu, se into'rce

407

sî arata cu unu capu câtra mn.f cu celalaltu câtra md. Cine a ’ntrebuintiatu antâiu magnetulu, nu ne este cuno- scutu; atât’a scimu,ca Italianulu F l a v i o G i o j a prin secululu 14. l’a applicatu antâi’a data Ia navigatiune. Până aci navi­gatorii nu aveau pe mare alte directive, decâtu dîu’a só rele, nóptea lün’a. sî stelele, mai cu seama stéu’a polare, carea totdeun’a sta spre mn., dar din caus’a nesecuritâtiei ace­stora directive, cari adeseori se acoperiau de nuori sî d e- veniau nefolosibili, naile nu cutezau se intre in Oceanu, ci se marginiau numai pe lângă marile mai mici, sî inca sî pe acestea se tîneau numai in apropiarea maluriloru. Cu totulu altmintrea se avu lucrulu indata după applicarea com- passului. Acum insemnandu.se pe o tablitia sub eonipassu tote plăgile lumei, navigatorii in mijloculu oceanului, fia sőre, fia nuoru, scieau totdeun’a unde se aflau sî incatrâu aveau se-si indrepteze cursulu. Sî ’n adeveru numai după inventarea sî applicarea compassului au fostu cu potintia navigatiuni mai întinse, sî numai cu ajutoriulu lui a potutu descoperi Columbu Americ’a sîau potutu incercâ navigatori indraSneti a incungiurâ pamentulu. Astfelu conducatoriulu navigatoriloruj prin desierturile cele enormi ale apeloru este acestu acumicu magneticu.

11. E le c t r ic i ta te a .Electricitatea, câ sî magnetismulu, e un’a din

poterile cele mai minunate ale natúréi. Déca frecâmu o ruda de céra-rosía cu unu petecă de lâna sî o a- propiâmo de dóue dopuri de plula acatiate de dóue fire de matase, apoi vedema, ca dopurile alérgá repede la céra , dar indata ce se atingă de ea, sara indereptu, sî intalnindu-se sî ele nnulu ca altuia se resping«; ear déca le apropii degetul«, mai anlâia

408

alérga la elő, ear dopa atingere se reintorcu la céra, ' sí totu asiâ se continua joculu acest’a, panacandu se resufla dinlr’ensele poterea. Ba pe ’ntunerecu se vede esîndu din ele câte o schinteia; ce erupe din amendóue corpurile totdeodată. Acésta stare se nu- mesce s t a r e e l e c r i c a . Prin observări dese s’a vediutu, ca electricitatea, ce o produce sticl’a(glaj’a), dâ schinteia in forma de radie; ear ceea-ce o produ­ce resîn’a, dâ o schinteia că una punctu luminosu. Electricitatea de sticla se numesce tareséu positiva, cea de resîna debile séu negativa.

F i i lg c r u ln , ce despica nuorii pe tempulu uDei tempeste, inca e o schinteia electrica. Prin e- vaporarea pamentului se forméza intr’unu nuoru in aeru electricitate positiva, intr’altulu negativa; ve- nindu aceşti nuori in atingere séu unulu cu altnlu séu cu pamentulu celu asemene electricu, se născu schinteile electrice, cari, déca ajungu pe pamentu, aprindu si sdrobescu si nimicescu totu ce le stâ ’na- inte. Acésta lupta duréza, panacandu se complanéza cele dóue corpuri cu electricităţi contrarie. Pentru aperarea de lucrările cele nimicitóre ale fulgerului a inventatu Americanulu F r a n c 1 i n u conductoriulu ( p a r a tu n e tu ln ) , unu acu de fern, care se pune in stare verticale preste o zidire şî care stă in legătură cu nisce rude de feru trase orizontalii preste zidire sî apoi finite in rude de feru verticali, ce mergu pana ’n pamentu, Electricitatea, cârei-a i

409

plăcu mai cu seama obiectele rădicate: dealuri, a r - bori singuratici, turnuri s. ,a. se descarcă asupr’a a - cestui acu, care apoi prin rudele orizontali sî ver­ticali o conduce in pamento, fara de a face vatemare.

Conductori b u n i de electricitate suntu: metalele, ap’a, aerulu umedu, cărbunii, flacar’a;din- contra conductori rei:sticl’a, matasea, cenusi’a, ghia- ti’a, cér’a, pelea, aerulu uscatu.— De aceea candu te apuca o vreme grea sub ceru, apoi nu fugi, nici pe josu, nici calare, nici cu carulu, ci mergi înceta in pasu, si nu te pune subt arbori séu alte lucruri inalte, nici stâ lângă ape ; ear déca esti in casa, nu stá lângă feréstra, sî aibi grija, că se nu fia in casa ventu de dóue párti. O feréstra insa se póté deschide, cá déca cuáKva . aru lovi fulgerulu in casa, şe nu te innadusiésca fumulu de puciósa.

Pe electricitate (sî magnetisrnu) este basatn te le g ra f u l« , care acum vine st prin tierile nóstre sî duce scirHe in adevern cu iotiefa fulgerului din- tr’unu locu intr’altulu.

12. T e le g ra fu lu .„Iute cá gândulu“ este o espressiune vechia, in-

trebuintiata, cá se facemu o asemenare pentru iutiél’a unui lucru. Dar străbunii noştri nu si-au intipuitu, ca va veni unu tempu, candu intr’adeveru ideile nóstre intr’o clipa voru sborâ presie sute de mile geografice,preste munţi f>îriuri mari, chiaru sî preste mare, sî ca unu omu standu in Bucuresci sî altulu inLondr’a, voru poté corespunde unulu cu altulu, întocmai cá noi, omenii, cari vorbimu standu unulu lângă altulu; astfelu de iute mergu sî vinu respunsurite loru.

410

Telegrafulu electricii a produsu acésta minune, câcî pentru acestu telegrafu spatiulu nu e nimic’a; o depesia telegrafica póte se ajunga atâtu de iute sţrabatendu unu spaţiu pe 100 de mile geografice, întocmai câ candu am străbate numai diece mile.—Potemu cu dreptu cuventu se dîcemu, ca pamentulu nostru e prea micu pentru desvoltarea lucrârei telegrafului electricu; căci periferi’a pameutului, adeca 5400 de mile geografice, pentru o depesia electrica e unu spaţiu atatu de micu, incatu nu trece nici a diecea parte a unei secunde sî acestu spaţiu e strabatutu., ' — Dar déca aru merge o sirma telegrafica dela pamentu până la luna, atunci depesi’a telegrafica aru străbate acestu spaţiu de 50,000 de mile geografice in 48 de secunde. Dar déca aru esiste comunicatiune telegrafica dela pamentu până la sőre, atunci o depesia aru ajunge la sőre in 8Vt minute după plecarea ei dela pamentu, de sî spatiulu intre pamentu sî sőre este 20 de millióne de mile geografice.—Acumu póte cine-va se faca asemenare intre iutiél’a tele­grafului electricu sî intre unu locomotivu de aburu pe drumulu de feru, care merge sî elu cu o iutiéla straordinaria; căci aru avétrebuintia de 400 de ani umblandu neincetatu dîua sî nóptea, spre a pöté străbate spatulu intre pamentu sî sőre!—

Dar cum este facutu acestu telegrafu electricu, acestu miraculu alu lumei moderne ?

Eata cum! Dar mai ’nainte trebuie se vorbimu ce-va despre unele idei fisice, cari se reporta la intielegerea fenomeneloru electrice.—

Candu luâmu o bucata de zincu sî alta bucata de arama sí le punemu pre amendóue intr’unu vasú deporcelanu plinu cu apa, in care s’a pusu ce-va vitriolu, punendu aceste ddue bucăţi, impreun ndu-le amendóue susu printr’o sirma de

411

feru ineungiurata cu matase, atunci o se avemu unu lantiu galvanicu, sí in sirma voru începe a se aretá fenomene elec­trice, séu-cum se respica fisic’a,-in sirma va incepe a curge ünu riu electricu. Candu indoimu acésta sirma in form’a unei linii spirali s í incungiurkmu cu dens’a unu feru mólé, atunci ferulu indata va deveni magnetu; apoi fiindcă magnetulu are proprietatea, ca atrage ferulu, de. aceea candu vomu pune lângă acelu feru prefăcuţii in magnetu, altu feru simplu, acestu feru de pe urma ya fi trasu de catra ferulu devenitu magnetu.—Dar candu riulu electricu incetézaafi magnetu, sî celalaltu feru nu mai e atrasu cktra densulu. —Déca vomu pune lângă ferulu alu doilea unu clopotielu de metalu, astfelu pecandu elu va fi atrasu câtra ferulu d’an- tâiu (devenitu magnetu), va lovi clopotielulu sî va scóte unu sunetu; candu riulu electricu va sta in sirma, atunc ferulu incetandu a fi magnetu, nici ferulu celalaltu nu va mai fi atrasu, prin urmare nu va mai lovi pe clopotielu.—• Dar’ acesta sirma pdte se fia cktu de lunga; in clip’a, candu amendóué capetele sele voru atinge bucat’a de zincu sî de arama, ferulu va lovi pe clopotielu sî va scóte acolo unu sunetu; sî candu unulu dintre capetele sirmei nu va a - junge pe un’a de aceste |doue bucăţi, clopotielulu nu va suná. Asiâ dar e invederatu, ca este in mân’a nóstra a face, candu vomu voi, câ clopotielulu se sune mai a - deseori séu mai raru.—Totu asiâ de invederatu este, ca déca sirm’a e forte lunga, s. e. dela Bucurescila Craiov’a, sî m’amu intielcsu cu unu amicu, ca pe candu va audî nu­mai u n u sunetu de clopotielu, se scia, ca insemnéza A ; candu va audî ddue unulu după altulu, va însemna B; dar trei insemnéza S, s. alt.— este invederatu, ca potemu se insemnkmu unu alfabetu inlregu prin numerulu sî módúin repelîrei suneteloru clopotrelului.—Asia dar’ chiaru in cli­p’a, candu voiu apropiá séu departă capulu sirmei de bucă-

412

tîle galvanice: in acea clipa amiculu meu va sei in Cra- iov’a, ce amu voitu se-i impartasiescu.

După-ce au descoperitu acestu mijlocu nou si inge- niosu, spre a-si comunicâ iute unulu altui-a ideile sele preste unu spaţiu mare, atunci, au intrebuinliatu in locu de clopotielu alte unelte, cari au facutu, câ vestea telegrafica se ajunga inca sî mái iute sî mai limpede.— In Joculu clo­poţelului s’a introdusu unu arelatoriu, care singuru scrie pe o hartia semnele alfabetului telegraficu. Si acestu me- todu de pe urma este intrebuintiatu in staţiunile telegrafice acum in Europ’a sî in Americ’a.—

Dar’ câtu de mare este inriurintia metodului fap- turei sî Iucrhrei telegrafului asupr’a iatielei sosirei depesiei, arata faptulu urmatoriu. S’a facutu la Vienn’a esperimentu a comunicâ o veste la Schönbrunn, unu locu departe de Vien­n’a numai cale de o jumetate de milu, prin dóue sirme telegrafice: unulu mergendu dreptu dela Vienn’a la Schön­brunn sî altulu mergendu prin Yienn’a, Cracovi’a, Leopolea, Sabiiu sî Pest’a , prin urmare cuprindiendu unu spaţiu de sute de mile geografice, sî s’a incredintiatu, ca prin amen- ddue drumurile telegrafice vestea a sositu la Schönbrunn in­tru aceeaşi clipa.— S’a aprobata dar’ prin acestu esperi­mentu aceea, ce s’a dîsu mai susu: ca pentru telegrafulu elec.tricu spatiulu nu figuréza nimicu, par’ca nici nu esista__ Darcaus’a, de ce se priimesce s. e. in „Bucuresci o veste mai iute dela Vienn’a, decatu dela Parisu séu Londr’a , este: ca crescerea spaţiului immultiesce staţiunile telegrafice, pe la cari se intardîa tramiterea mai departe.—

Iuliu Barasiu.

13. Cele trei imperie ale natnrei.Töte lu cru rile , ce le a fă m u in sta rea cru da s î p r im i t i ­

va pe p ám ent u, se im p a r tu d u p ă in su s îr ile loru in te rn e

413

î$ estem e in tre i classe m a r i, ca r i se num escu i m p e r i e séu

rem n e ale natúréi, s îs u n tu urm atórele.I . I m p e r i u l u a n i m a l e l o r u , séu d u p ă cuventu lu

ta tinescu F a u n ’ a;elu cu prin de tóté vîetM ile,care au sim ţire s i se p o tu m ised liberu dela unu lo c u ia a ltu lu . D u p ă corpu lu seu, cu tóté ca ch iaru s i corpu lu lu i este constru itu m a i a r tif ic io su s i m a i *nobile-, de acesta classe se tin e s i om ulu .— P a r te a aceea a Is to rie i na túréi, carea se ocu pa cu cunoscin ti’a an im ale loru , se numesce Z oolog ia .

■. I I . I m p e r i u l u p l a n t e l o r \ cu pu rin de tóté acele lu cru ri, ca r i in starea lo ru n a tu ra le resaru d in pam en tu , crescu s i au organele n u tr ire i, d a r n u se p o tu m ised de sin e singure d in tr'u n u locu in tr 'a ltu lu . T óté p la n te le la o la lta se num escu F i o r ' a , s i acea p a r te a in vetia tw rei n a tu te i, carea se ocu pa cu cunóscereap la n te lo ru ls s^ h ia m a B o t a n i c a .

I I I . I m p e r i u l u g i r i e r a l é l o r u cu prin de tó té acele lu cru ri f ă r ă v ie tia , ca r i nu a u organele n u trire i, n ic i crescu , n ic i se p o tu m ised liberu d in tr ’unu locu in tr ’a ltu lu . D e im p eriu lu acest’a se ţinu tó té p e tr i le s i so iurile d e p a m en tu . P a r te a aceea a Isto rie i n a túréi, ca rea se Ocupa cu m ineralele, se numesce M i n e r a l o g i a .

14. Mineralele.Lucrurile cele morte din natura, cari nu au vi-

étia, nu crescu prin sine insesi, nici se potu mişca liberu dintr’unu locu intr'altulu, se numescu mi­nerale. Ele făcu partea cea mai mare a pa meatului nostru, ba potemu dîce: insusi pamentalu; cáci töte soiurile de pamentu sí töte petrile se ţinu de impe­riulu celu mare alu mineraleloru. Mineralele sunta forte felurite intre sine după «ţolore, după taria (vertosîa), după greutate, după lucire si alte iuşusîri.

414

Asemenea se deosebescu mineralele sî prin modula compunerei loru. Unele sunlu compuse sî se des- compunu in cubi, altele in grauntie neregulate, ia- rasi altele in tablitie séu pâture fine; sî la scóte- rea loru din pamentu baiasiulu trebuie se fia cu mare atenlîune la insusîrile acestea,

Invetiatur’a, carea se cuprinde cu cunóscerea mi- neraleloru, se numesce mineralogia. Ea ne in- 1 vétia a deosebi tóté mineralele in 5 classc, din- tre cari cea d’antâin suntu petrile, apoi urméza metalele, după aceea vinu să r ile , apoi pa- mentnrile sî in fine m ineralele ardîbill.

15 .1. Petrile.

P e tr ile se deosebescu unele de a lte le a tă tu p r in colórea sí vertosî'a , că tu s î p r in m odu lu com punerei s î descom pu- n erei loru . A s id d . e. basa ltu lu este v in e tîu , g ra n itu lu p is t r i t iu su ríu , v a ru lu g a lb in íu , p é t r ’a de nesipu a lb u ia séu rosîetica , m arm or'a a lb a séu su ra , s î alte le . Aseme- m enea este m are deosebire s î in p r iv in t i ’a verto sîe i loru;

că c i p eca n d u d. e. p é t r ’a de n esipu este a tă tu de m ole s î sfa rm ació sa , in câ tu o gaurescu p ic a tu r i le de a p a , p e a tu n c i s ilicea séu cremenea d ’a b iá s e p ó te sd rob i cu ciocane ta r i de f e r u . Asem enea se deosebescu p e tr i le s î d u p ă form ,'a cum crépa. C ris ta lu lu de m unte séu basa ltu lu crépa in colum ne ( s te lpu leti'); a rdesi'a , d in carea sun tu fă c u te tab litie le sco lariloru îm preuna cu s tile le loru , crépa in table; a lte p e tr i crépa in p a tr u , optu s î s î m a i m ulte du n g i séu unghiuri. M iúerálele , ca r i crépa in fo rm e fru m ó se regulate, se dîce ca c r i s t a l i s é e a , s î p ă r tice le le acestea

415

se numescu c r i s t a l e . P e tră » acelea, ca r i se deosebescu p r in f r u m s e ti’a , ta r i’a , colórea s î lum in’a lo m , se numescu p e tr i s c u m p e, precu m d . e. dzam an tu lu , ru b i nu lu , sma- ragdu lu s. a . A celea suntu fo r te p r e t îo s e s î se p o r ta num ai de om enii ce i a v u ţi d rep tu ornam ente in inele, b ra tiare , cercei, ace s î a lte scule. P r in tie rile nóstre se gasescu m ai a d e se o r ip e tr i le a s id num ite sem i-pretîose, p recu m u: opa- lu lu , cr is ta lu lu de m unte, achatu lu s î g ran a tu lu . D e p e tr i scum pe e a vu ta m a i cu sém a A m eric’a de m éd ia -d í.

16. 11. Metalele.Metalele arareori se afla curate, ci mai toi—

deun’a amestecate cu 'alte minerale, de cari apoi trebuie se se despartă prin spelare, pisare seu ar­dere. Metalele se distingă prin o lucire anumita, prin greutate, prin estensiune, ţplatate si prin insusîrea de a se topi in focu. Colórea loru e diferita, d. e. a au­rului galbina, a argintului alba, a aramei roşia.

A u r á i n se distinge intre metale prin colórea sea cea frumósa galbina,. prin strălucirea sea cea plăcută a, precum si prin insusirea aceea, ca nu prinde rugina , nici se innegresce. Greutatea lui e de diece ori atâtu de mare, că a apei. Memorabile este sî estensibilitatea aurului, carea atât’a e de mare, incâtu cu aurulu ; dintr’unu galbinu s’aru pole acoperi cu o pelitia subţirica uuu calaretiu cu calu cu totu. Aurulu se afla parte iu nesipulu riuriloru, parte ia pamentu amestecata prin petri si alte metale. Pre- tiulu lui e forte 'mare; căci unu puntu de auru e vrednica 700—800 florini. De aceea, precum st

416

pentru însuşirile Iui de mai susu adeseori obiecte de metale mai putînu pretíóse, d. e. de arginta, se acoperă cu o pâtura subţire de auru (se aarescu), si atunci apoi se păru a fi întregi de auru. Oinsusîre a aurului mai e si aceea, câ elu e fórte mólé. Din caus’a acést’a banii de auru curatu curendu s’aru toci; deci la galbinu se amesteca cam 9 părţi de auru cu un’a parte de arama, si prin acést’a elu devine mai vertosu.—Dar cu tóté ca este aurulu atâtu de scumpu si pretiuitu, totuşi omului nu i se cuvine a-si legă ininra de elu si a-si pune încrederea intr’en- sulu. In lempurile vechi începură odata omenii in Boe- mi’a a află atât’a auru prin nesipulu riuriloru sele,incâtu pastoriulu si-parasi turm’a, agronomulu si-lasâ p!u- gulu,sîtoti se puseră se caute auru.Prin acést’a câmpurile remasera pustii, sí asiáse facufómete, si multi mórira de fóme, póte cliiaru cu aurulu in mâna. Comori de auru suntu îngropate pretotindeni in pamentn, unde omulu prin isteüme sí barbatia le scie afiá si scóte Ia lumina.

Metalelu celu mai pretiosu dupa auru este ar- gintiilu, care se intrebuintiéza atâtu pentru moncte (bani), câtu sî pentru o mulţime mare de scule de luxu. Si argintulu dela natura este mole, de aceea se amesteca sî elu cu arama totu cam in mesur’a a- ceea câ auruln. Unu puntu de argintu cnratu tace cam 40—50 florini. In privinti’a estensibilitătiei sî argintulu, câ sî aurulu, se póte estinde forte tare, asiâ incâtu din 1/3000 parte a unui puntu de ar­gintu se póte trage uuu firu de 960 urme de lungu.

417

Coiórea aram ei dela natura este rosta ; dar amestecandu-se arm’a cu zincu, ea devine c i ó i a, carea e galbina lucitóre sí are atâtu de malta a - semenare cu anrulu, incátu lesne s’aru poté amagf cine-va a o priimí in locu de auru. .Din cióia se faca multe lucruri trebuincióse: vase, sfeşnice, fere de cal- catu sî câte altele. Aram’a areinsusîrea, de a se ame­steca forte usioru cu acrimi; de aceea este prea pericu- losu, a se folosi cine-va cu vase de arama. Căci din a- tingerea acrimiloru cu aram’a sefórméza o cocléla verde atâtu de veninósa, incâtu cu puţine grauntie dintr’ens’a se pole otrăvi o familia intréga* De aceea vasele de arama se imbraca cu o pătura de zincu. Si colórea verde sívéneta la jocariile copiiloru adeseori e făcută cu arama sî e veninósa; de aceea copiii se pazésea, cá se na se atinga cu gur’a de elé. Aram'a amestecata <sa cositoriu séu după impreguiurâri sî cu ce-va argintu face m a t e r i ’ a de c l o p o t e , carea dâ unu sunetu atâta de dulce sî de placutu.

Unele din cele mai putînu pretiuite metale suntu plnm bnla si fernln, insa ele suntu mai de lipsa omului sî i-au facutu mai multa bine,decâtu argin- tulu celu sclipiciosu séu anrulu celu amagitoriu. Din plumbu se facn glóntiele armeloru de focu, cari au contribuitu sî contribuiescufÓFtemultuIasterpirea ani- maleloru selbatice sístricacióse. Dardin plumbu se făcu sî literele de tipariu, prin cari s’au usiuratu nespusu de multu luminarea sîcultur’aomeniloru.Apoi de folosulu

2 7

418

celu mare alu ferului eine se si indoiesce ? E de ajunsu a ne aduce aminte, ca din feru se face p 1 u- g u 1 u , prin care ne cast gâmu pânea,— sî s a b i ’ a, cu carea ne aperâmu averea, viéti’a sí onórea.

In fine este sî unu metalu floidu, a r g i n - t u 1 u-v i n séu m e r c u r i u l u , carele este de multe trebuintie la aurari, argintari, sticlari, pictori s. a. Asemenea se intrebuintie'za mercuriulu la termome­tru sî barometru, pentru de a ne aretâ temperatur’a séu greutatea aerului.

In Transilvani’a se gasescu in mesura mai mare séu mai mica, séu curate séu amestecate mai tóté aceste metale, sî multe altele compuse din acestea, dar mai cu seama feru, arama argintu sî auru.

17. III. Sările,Noi, cându audîmu vorbindu-se de sari, cuge-

tâmu îndeobşte numai la sarea aceea,cu carea diregemu sî ferimu de stricăciune bucatele nóstre. Dar inve- tiatii ne spunu, ca afara de sarea acésfa mai suntu inca multe alte sari; câci sî pétr’a-acra sî vitriolulu sî salitr’a sî inca câte-va minerale se numera intre sári sî se intrebuintiéza spre multe lucruri de lipsa sî de folosu, d. e. in fabricele de sticla, de prafu de puşca s. a.

De cea mai mare însemnătate sî trebuintia insa este in adeveru sarea nóstra cea obicinuita, câci fára de ea nici ómeniloru, nici animaleloru nu li

410

arn fi cu^potinlia a trai, de óre ce bucatele fára de dens’a nu se potu descompune sl mistui in sto- machu. Ba chiaru sî plantele au neaperata trebu- intia de sare, pentru de a subsistâ sl a cresce. De aceea plantele si-priimescu câtimile de sare, ce le trebuiescu, parte din pamentu, parte din ap’a de plóia; animalele iara si-o procura parte din carnea, parte din plantele, ce le mănâncă; ear omulu si-o scote cu măiestria séu din sinulu pamentului séu din apa. Deci Hindu sarea de atâtu de mare trebuinlia pentru omeni sî animale, ea se si afla in mulţimi ne- mesuravere preste totu pamentulu.

Form’a, in carea se gasesce sarea, este séu s o- 1 i d a (verlósa) séu f 1 u i d a. In starea cea solida ea forméza straturi de lungimi sl grosimi enormi, de unde se taia in cubi mari si se scóte cu măiestria pe suprafati’a pamentului, unde apoi se sdrobesce după trebuintia. Ear unde se afla sarea in stare fluida, acolo ap’a sarata se aduna in căldări mari sî se inferbenta până la evaporare, sî atunci remâne sarea iu grauntie. Ear unde in apa se afla prea putina sare, pentru de a se supune dintr’odata la evaporare, acolo se făcu mai antâin nisce garduri (lese)de spini in inaltîme mare,subt acestea altele ase­menea,sî iar altele,sîap’ase duce prin masînepe aceste garduri, si picurandu de susu din gardu in gardu sî curatîndu se de pamenturi sî alte adausuri, ap’a ceasarata in fine se aduna in basine mari, sî aici apoi

2 7 *

420

se ferbe, sí prin acest’a ap’a evaporéza, ear sarea remâne. Modulu dea scóte sarea din apa se practiséza in nenumerate locuri sí pe pamenlulu oscatu, dar e îndatinata mai cu séma la malurile máriloru. Cáei marile cnprindu in sine o mulţime enorme de sare; sî acest’a inca este un’a din căuşele, pentru ce apele mâriloru nicicandu nu potu fi espuse pericululitf putredîrei.

Câtu pentru compositîunea chemica a sáréi, ade- ca pentru elementele primitive, din cari este com­pusa sarea, aceste elemente suntu: unu metalu stra- lucitoriu anume na Ir iu sî unu veninu (otrava) forte periculosu, anume c h l o r o, carele inghitîn- du-lu cine-va singuru, indata aru trebui se raora. Deci este in adeveru unu ce forte de mirare, cum acestu veninu amestecatu cu unu altu mineralu nu numai nu ne este stricaciosu, ci dincontra trebuin- ciosu, folositoriu sî placutu.

Locurile, unde se scote sare, se numesce ocne seu s a l i n e . Tierile cele mai avute de sare in Europ’a suntu: Salisburgi’a, Transilvani’a sî Galitî’a. De deosebita însemnătate suntu salinele cestei din urma dela Vieliczka, póte cele mai mari sî mai a- vute de sare de pe tóta fati’a pamentului.

18. IV Soiurile de pamentu.Acestea fonnéza pâlur’a cea mai deasupr’a a

pamenlui nostru, sî cele mai de frunte dintre ele suntu nesipulu, luiulu, marg'a, Afara

421

de pamenturile acestea mai este unu felu de pamentu form atu din substantie de plante sî animale putre- dite,carele se numesce Im iim (nu hum’a cea sura!) st amestecata cu Iutu, nesipu séu petrisin sfarmatu for- méza ffsiá numituln „pamentu negru“, care este sub- stanti’a cea mai însemnata a câmpuriloru, paduriloru, gradiniloru sí vieloru nóstre. Déca la formaţiunea acést’a au predomnitn plantele, atunci elu se numesce pamentu vegetabilicu, ear déca au predomnitu sub­stanţele animalice, atunci se chiama pamentu ani­malica. Acest’a se innoiesce din anu in anu prin mulţimea ceanenumerala de plantest animale, ce tra- iescu sî moru pe pamentu; câcisî la plante sî la ani­male se implinesce cuventulu lui Domnedieu, disucâtra omu la inceputulu lumei: „Pamentu esti, si in pa­mentu te vei intórce.“

Lutuiu este de dóue felnri, asia numituln Iutu caramidarescu sî lutuiu olarescu. Elu iiindu iade- obste rece, cleiosu, greu sî estinsibile , este putînu aptu pentru câmpuri, păduri, vii sî grădini: dar pen­tru zidiri este de mare pretiu ; câci din elu se ga- tesce caramid’a sî tîgl’a. Sî precum lutuiu acest’a este de trebaintlş pentru zidiri, asia este de tre- buintia sî lutuiu de olariu, din care se gatescu fe­luri de feluri de vase de pamentu. Chinesii din ve­chimi uitate au sciutu produce din lutuiu acest’a p o r c e l a n u, dar in Europ’a s’au inventata ma- iestri’a acést’a numai tardîu, cându unu apotecariu

germanu din Saxoni’a, umblandu cu esperimentäri chemice, afiâ modula de a produce porcelan», care la inceputu se tíneá fórte secretu, insa apoi s’a latîtu, sí astadi este cunoscutu in tóta Europ’a* Porcelanulu nu este aitu ce-va, decâtu lamur’a se'u fruntea lutului olarescu , pregatitu cu o măiestria deosebita.

19. V. m ineralele ardîbili.Intre mineralele ardîbili se numera mai cu séma:

că rb u n ii de p é tr a , că rb u n ii de lem nu, t o r f a , p u c ió s 'a sî p é tr 'a elec trica .

Pe multe locuri ale suprafetiei pamentului nu se afla lemne de arsu, seu celuputînu nu se afla atâtea, câte suntude lipsa ómeniloru. Cu ce se face dar focu prin locurile acelea ? Afara do aceea, ca lips’a paduriloru face pre omenii mai păstrători sî mai grijitori de lemne) de cum suntemu noi, cari vediedu-ne incungiurati de păduri ardemu sî stricâmu fără lipsa mulţime de lemne,— afara de aceea Domnedieu a ingrijitu sî pentru atari tînuturi. Căci pe multe locuri suntu păduri mari sub pamentu, cari dau materialii de focu la millidne de o'meni. Aceste păduri suntu s tra tu r ile de c ă rb u n i, cari se afla adeseori in pamentu,sî inca pe alocurea in estensi- uni atâtu de mari, incâtu mii de o'meni se ocupa cu scote- rea loru.

C ărbu n ii de p e t r a se scotu din pamentu asemenea metaleloru sî sârei, insa straturile loru suntu multu mai mari, sî scóterea loru mai usióra, de aceea ei sî suntu cu multu mai eftini decâtu lemnele. Cărbunii de pétra se folosescu mai cu séma prin fabricele sî lucrato'rele de totu felulu, dar sî câ materialu de focu prin case. Straturi de cărbuni de petra se afla in multe locuri; cele mai mari

423

SÎ mai renumite suntu in Engliter’a, Nude múltú s’au des_ coperitu asemenea straturi sí in Transilvani’a in maifmulte tînutiiri, dar mai cu séma in valea Jiului.— Unii iuvetiati dîcu, câ cărbunii de pétra suntu unu felu de resîna amestecata cu substantie de alte soiuri de pamentu ;altii insa susţinu, ca sui^u in adeveru păduri, cari óre'candu in tempuri ne­pomenite de o’meni s’au cufundatu si s’au aprinsu de focu subteraneu, sî apoi venindu alte pături de pamentu preste ele, s’au acoperitu, sî ardiendu asiâ năduşite, s’au cărbuni, ficatu. Cărbunii de pétra suntu negri,’sclipiciosi, sî dupace seaprindu odata, ardu forte bine, dar se stingu curendu s î dau mirosu cam neplacutu.

C ă rb u n ii de lem nu suntu de colóre castania, de aceea d. e. Germanii i sî numescu cărbuni castanii. Despre ei nu este indoiéla, ca suntu remasîtie de păduri arse, căci la mulli cărbuni inca se vede form’a trunchiului, a ramuriloru sî frundieloru de arbori. Foculu carbuniloru de lemnu este mai fära potere, decătu alu carbuniloru de pétra, sî sî mirosulu loru este mai greu sî mai neplacutu.

T o r fa se forméza sî acum la locuri baltóse sî ti- nóse sî nu este alfa, decktu o tiesatura de rădăcini de plante amestecate cu soiuri de pamentu. Straturile de torfa se forméza in restempu de 10— 1$ ani, asia incktu unu stratu folositu astadi preste 10— 12 aniiarse póte folosi. Torfa se scote in form’a caramideloru, apoi se usca sî se arde.

Intre mineralele ardîbili se numera sî puciósa. Pu- ciós’a are colóre galbina deschisa. Flacar’a ei este vinetîa, sî mirosulu ei greu,|neplacutu sî nadusîtoriu; de unde sî numele ei de „pueiosa“. Sî precum aerulu formalu dintr’ens’a oprescß resuflarea omului, asiâ stinge sî flacar’a focului; de aceea d, e. aprindiendu-se unu urloiu sî punendu dinjosu o tigaia

424

cu pueio'sa aprinsa, indata se stinge flacar’a. In multe hóle apele cu puciósa au potere vindecatóre.

In fine sîp e tr ’a electirica séu electrulu (chichlibariulu) se tîne de mineralele ardîbili. Colórea electrujui este galbinia, galbina séu sî alba. Electrulu la căldură mare se aprinde sî dă unu mirosu forte placutu. EIu are st insusîrea aceea, ca frecandu-se putîntelu atrage alte lucruri usióre, precum fulgi de lâna, bucatiele de hartja s. a. De aceea sî poterea acést’a intréga s’au numitu după numele lui,, electricitate“ sóu „potere electrica.“ Adeseori se gasescu in electru substantie de plante séu animale, de unde se póte deduce, ca elu a fostu odata in stare fluida sî apoi in decursulu seculiloru s'a consolidatu. Electrulu se gasesce mai cu séma la malurile Mărei-baltice sî se prelucra in feluriţi articuli de luxu, precum in sugarete, cercei sî alte meruntîsiuri,

20. Im periala planteloru.Pe candu mineralele suntu mórte fara viétia sî

n’au posibilitatea a se mişca a se nulri, ci crescu numai prin adaugeri de părticele din afara, pe a- tonei plantele au organele nutrirei, crescu prin a- daugen dinlăuntru, ajungu orecare stare perfecta, apoi iara scadu sî in fine peru, pentru a face locu altor-a, ce urméza'dnpa ele. Plantele dar se apropia cu însuşirile ioru de animale, dar le lipsesce miş­carea libera. Ele suntu acelea, cari imbraca pamen- tulu ca cu unu covoru pretîosu, sî cari dau anima* leloru sî ómeniloru partea cea mai mare a nutri­mentului loru.

Plantele in mii sî mii de forme, colori sî mă­rimi, incependu dela muşchii cei piticosi până la

märetiulu finicu,ce se urca la inaltîmi de sute de urme, acoperu totu pamentulu. Dar dupacum pamentulu constă din felurite elemente; după cum radiele sórelui cadu cu mai multa seu mai putina potere asupr’a lui; dupacum lu ajutau ventiirile cestea séu celea; dupacum e pa­mentulu mai uscaciosu séu mai apatosu, mai caldu- rosu séu mai frigurosu, mai greu séu mai usioru: asia si platitele lui suntu totu altele sî altele, asiâ este impartîta mulţimea sî felurimea loru cea nenu- merata preste ţinuturile pamentului. Sub ecuatoru, injcaldur’a cea mai mare, mulţimea, marimea si frnm- şeti’a planteloru este. admirabile; in zonele moderate, in cari stau sî tierile nóstre, imperiulu planteloru este mai seracu, sî sî mulţimea sî varietatea loru e mai mi c a i n zonele reci ele mergu totu decre- scendu, panacandu arborii incetéza cu totulu sî re -̂ mâne numai tufisin seracu sî meruntu; in fine pere şî acest’a,sî pamentulu nu mai produce fâr’ bureţi sî muşchi, cari dela unu locu inca incetéza, sî pamen­tulu se afla cu totulu golu, acoperitu numai cu ghiatia şî nea netrecatóre. Ceea-ce se vede pe ari’a latîmei pamentului dela ecuatore câtra poli, aceea se observa sî la înălţimile lui. Căci pe candu intr’unu siesu de ale nóstre vedemu unu felu de plante, sî anume : grâne, cucuruze, secări s. a . , pe alunei pe colinele falióse cresce sî se cóce strugurele celn dulce, ear Ia dosuri crescu păduri friimóse. Urcandu-ne pe unu munte,vedemu la pólele lui păduri de stejariu, fagu,oar-

426

penu s. a. Mai insusu acesti-a incepu a se ameste­că cu bradi sî pini, sî mai departe acei-a ince­téza, sí remänu numai acesti-a. In fine se perde sí bradetulu, sí vedemu numai tufisiu meruntu, care inea merge numai până Ia unu locu anumitu. A- colo apoi nu mai aflâmu fâr’ earba sî fiori de munte, sî in fine numai muşchi, panacandu incetéza sî acesti-a, sî pamentulu remâne golu sî sterpu,nemai producendu nici barem o planta câtu de mica.

Facendu o asemenare intre zonele planteloru sî animaleloru, vedemu o întocmire minunata a na­túréi. Căci unde suntu plantele cele mai multe sî mai mari,— in zon’a ferbinte,— acolo se afla sî animalele cele mai poterice; sî cu câtu scade mulţimea sî mări­mea planteloru, cu atât’a scade sî mulţimea sî marimea animaleloru, panacandu unde incetéza plantele, acolo incetéza sî animalele, celu pulînu acelea, cari se nu- trescu cu plante. Asemenea se vede sî in privinti’a felurimei unor-a sî aitor-a cea mai intielépta portare de grija a natúréi, punendu ea pretotindeni animalele cele potrivite pentru plante, sî plantele cele potrivite pentru animale.

Tóté plantele de pe fati’a pementului seimpartu in urmatórele 6 c lasse . I. Arbori. II. Tufe. III. Buruieni (flori.) IV. Erburi, V. Muşchi. VI. Bureţi. Partea aceea a Istoriei—natúréi, carea se ocupa cu cunoscinti’a planteloru, se numesce B ota­n ica ,

427

Spongbiile séa bureţii inca suntu plante, macar- ca la ele na ee vede nici trunchiu, nici ramuri, nici foi, neÄim flori séu frupte. Bureţii crescu de sine mai cu se'ma pe arbori putredîtori séu putredi. Multi dintre ei ap unu piciorusiu, pe care stau, si apoi unu acoperementu, care le este in locu de frudiariu; eara multi nu au piciorusiulu acel’a, ci crescu simplu din pamenfu séu din alte plante. Unii dintre ei asiâ suntu de fragedi, incâtu la cea d’antâiu atingere se strica •, ear alţii, precnm d. e. ésc’a, suntu fórte teiosi. Folosulu unoru bureţi pentru multe feluri de trebuintie este mai pre susu de tóta indoiél’a. li­nele soiuri de bureţi se sl mănâncă, macar-ca suntu o bucata férte grea sî anevoie de mistuitu. Alţii insa suntu veninoşi, sî mancându-se potu aduce bol- nayire, nebunéla, ba chiaru sî morte. De aceea co- piiloru, mai cu séma candu umbla eu vitele prin păduri, li se cuvine a fi férte cu grija sî a nu mancâ fâr’ bureţi de acei-a , despre cari sciu de siguru dela părinţii lom séu deia alti omeni mari, ca nu suntu stricaciosi.

Sî „tăciunele®, care se face uneori prin grâne, nu este aftu ce-va decâtu unu felu de burete strica— ciosu, care, déca nu se spéla grâulu de elu, face pânea ne'gra câ tin’a sî rea de mancare, de-sî la gustare se pare dulce.

21. 1 S p o n g li i i le s é u b u r e ţii .

428

Muşchii crescu pe arbori betrâni, pe petri, pe ziduri, precum sî pe pamentulu golu, mai cu séma in păduri. Ei inca se ţinu de imperiulu planteloru sî au rădăcini, ramuri sî foi, macar-ca aceste pârli ale corpului loru uneori nu se potu cunósce bine. Vér’a suntu muşchii trişti, galbini sî uscaţi, pentruca nu le priiesce caldur’a sîsecel’a; dinconlra tomn’a sî mai cu séma pe la inceputulu primaverei, candu e pamentulu plinu de umediéla, atunci suntu ei in flórea loru. Toţi muşchii au ucu gustu nsturosu sî amaru , unii insa an sî mirosu placutu. De folosu suntu muşchii, intrebuintiandu-se pentru astuparea crepaturiloruin paretii nâiloru, pentru pachelâri, pen- tru aşternuturi s. a. Despre muşchii de Island’a sciţi, ca acei-a se folosescu ca medicina de friguri sî albe bóla sî se afla prin apotecele nóstre. Asemenea sciţi, ca prin tierile cele reci, d. e. in pârtîle cele medînoptîali ale Svediei, Norvegiei, Russiei, ei suntu unu nutretiu de frunte alu cerbiloru tarandi, ba chiaru sî omenii i folosescu ca nutrimentu , maci- nandu-i sî facendu unu felu de pane din farin’a loru. Ear daunele, ce făcu muşchii arboriloru de pă­dure sî pomiloru de gradina, se cuprindu parte in- tr’aceea, ca strica scorti’a acelor-a sî contribuiescu la putredirea inainte de lempu a trunchiului, ear parte intru aceea, ca servescu de locuintia mai múl­tom insecte stricaciose. De aceea pădurarii sî po- marii nu-i iubescu, ci cauta se-i sterpésca.—■

22. II. M u şch ii.

42!)

Cele mai de frunte erburi suntu fruptele nóstre de câmpu, ce ne dan pânea de tote dîlele, cari se numescu cu unu cuventu greceseu cereali, pen- truca după o credintia-desiérta a Greciloru vechi ele aa fostu dăruite ómeniloru de dîn’a Ceres séu Ce­rerea, *

Cerealile dar se numera intre erburi, sî inca suntu erburile cele mai însemnate s! mai folositóre din tóté. Paiulu loru este lungu sî golu sî cu foi putîne. Cd se póta resistá mai bine venturiloru, elu are câte-va noduri, cari Ia pamentu suntu mai dese, spre vérfulu plantei mai rare. Acést’a este o întoc­mire forte intielépta a natúréi, căci la dincontra pa­iulu s’aru rumpe sub greutatea celoru 30—40 sî sî mai multe grauntie, ce porta. Dar afara de a - ceea, ca paiele prin acést’a devinu gaojóse sî se potu intrebuintiă spre felurite lucruri, suntu sî mai usioru de taiatu (seceratu), se potrivescu forte bine pentru asternutu, sî putrediendu curendu se prefăcu in gu- noiu, carele in agricultura e de cea mai mare în­semnătate. Sementi’a o porta cerealile in spice, cari suntu seu dese, precum la grâu sî secara, séu rare, precum d. e. la ovesu. La imblatitu (treierata) grauntiele se desfăcu din spicu, apoi se curatia de pleve, se ducu la móra sî se macina sî in fine se intrebuintiéza in felurite forme câ nutrimentu. Cele mai îndatinate cereali ale nóstre suntu: g r â -

23. I II . E r b u r ile .

430

u 1 u, s e c a r ’a s î o v e s u l u , care di a urma la noi se folosesce mai cu séma cá mitrimentu pen­tru cai, pe candu prin unele tieri mai serace sí Ó- menii făcu pâne dintr’ensulu. De mare însemnă­tate pentru noi este lângă cele de mai susu c u- c u r u z u 1 u (papusioiulu), care s’a adusu in Eu- rop'a din Americ’a sî acum este unulu din cele de frunte chrane ale nóstre.

24. Ce ne invétia mm firn de érba.Fia-care isvoru limpede, care curge la pició—

rele nőstre, ne spune, ca intre tóté plantele pamen- tului nici un’a n’a avulu o inriurintia asiâ de mare in economi’a natúréi sî a omului, cá erburile. Prin indesarea erburiloru un’a lângă alt’a pe cămpu s’a formatu pe fati’a pamentului unu acoperisiu, care e in stare a priimi multe umediele din aeru, a le pă­stră acolo múltú tempu sî a le versâ in basinuri adunci, ce se afla in pamentu. Prin acést’a erbu­rile s’au facutu adeverat’a causa a formârei isvóre- loru subpamenlene, apoi din isvóre se facnra peraie sî din peraie riuri navigabili, cari si-vérsa apele in sinulu oceanului sî punu acolo la locu câtimi ne- mesuravere de apa, ce se perdu prin aborirea ne­contenita a suprafetiei acelui-a in aeru, sî prin a- cést’a susţinu cumpan’a drépta eterna a nivelului mâ- rei. Asiâ dar erburile suntu productorii riuriloru na­vigabili, cari au devenitu servitórele sotîetâtîloru o- menesci. Erburile suntu chiaru caus’a esistintiei

431

oceanului, de nu s’aa perdatu până acum prin abo- rire. Intr’adeveru numai ast’a singnra aru fi destula a dechiarâ însemnătatea cea nemărginită a erburi- loru in istori’a pamentuluisi a desvollârei ómeniloru.

Asiâ ne povestesce isvorulu de pe câmpu. Dar florile pompöse, ce stralucescu pe câmpiile ornate sî imfrumsetiate cu atâte colori, ne lauda si ele e - sistinti’a erburiloru forte modeste in imbracamintele loru cele verdi s! monotone, Erburile verdi si frun- diele verdi ale arboriloru forméza împreuna unu si- stemu de aperamentu sî scutintia, subt a câroru umbra crescu sf inflorescu nenumeravere flori de­licate, cari s’aru fi parlitu si vestedîtu la radiele ardiatóre ale sórelui, sî tolu sub scutinli’a verde a numiteloru plante se desvólta viéti’a nenumeravere-* loru fiintie insufletîte, cari si-petrecu viéti’a subt acesta bolta verde, care natur’a se pare ca aru fi produs’o numai pe séma loru. Dar nu numai pentru aceşti fluturi sî alte insecte m ici, ci sî pentru animalele mari de ce folosu nemesuraveru nu este érb’a verde! Ce s’aru face animalele nóstre do­mestice fára câmpuri de pasiune, acoperite cu érba verde 'i Apoi déca n’aru esistá animalele domestice, őre genulu omenescu ara poté se esiste pe pamentu? Nici de cum 1

Eata acumu, cum érb’a de pe pamentu devine caus’a esistintiei nóstre. Erburile de pe câmpu sugu din pamentu nigce sucuri, cari fára densele' n’aru.

432

avé pentru noi nici o valóre ; câci nici noi, nici vre- unu oltu animalu nu póte se se nutrésca deadrep- tulu din aceste sucuri ascunse in sinulu pamentului. Dar erbnrile aduna aceste sucuri, le schimba iu eor- pulu lorc, facendu-le fiintie oiganice, sî acum s’au facutu potrivite de a nutri unu corpu animalicii. Insa nu tote animalele suntu in stare a se nutri dea- dreptulu din erburi; nalur’a n’a facutu pre omu, câ se pasca érba verde Deci erburile aru fi perdute pentru noi omenii, déea natur’a n’aru fi creatu nisce fiintie animale intremijlocitóre, cari pascendu éib’a de pe câmpu, o schimba in corpulu Ioru}in care sî atunci érb’a e potrivita a nutri sî corpulu omenescu. Eata admiraverulusîru de schimbări, cari se făcu in natura !

Acum se desvólta in spiritulu nostru unu tablou nemarginitu, care arata referinti’a intima in­tre omu sl animalulu domesticu dela inceputulu civi- Jisatîunei omenesci pana acum. Mii de ani a fostu omulu numai v e n a t o r i n . In acestu restempu în­delungaţii tóta lucrarea lui a fostu stricatóre sî ni- micitóre. Omulu n’a lucratu pentru nutrirea sea, c» a gasit’o acést’a gafa in natura, întocmai că anima- lulu seu câ copilulu, care gasesce sî elu nutrimentulu seu gafa. Dar’ câtu de mare se fia immultîrea ani— maleloru selbatice, totu n’a potutu se tîna cumpănă drépta cu uciderea neîncetata, ce stomachulu popó- reloru venatore a facutu in iote dîlele in imperatî’a animala. Animalele selbatice nu suntu sotîavere, căci

433

cáci nici odaia vreo sotîetate de făcători de rele no póte se tîna multu tempo, de aceea sí popórelo nutrindu-se din vénáin n’au potutu desvoltá princi- piulu sotîabilitâtiei. La popórele venatóre omenii au fos tu risipiţi incópd încolo, in păduri sl pe câmpii) spre a-si gasí in tóle dilele cu lapte si periculi nu- trirea loru forte nesigura. Câci candu se intempla, câ venatulu se nu se arete pe câmpu, venatoriulu eu lóta artea sea more de fóme.

Ace'sta stare a Iucrnriloro, care desemnéza restempulu celu mai din începută sî celu mai de josu alu ómeniloru, n’a potutu se tina moltu, căci atunci umanitatea nu si-aru fi împlinita destinulu. De aceea spiritulu eterna a impins’o înainte. Din v e n a t o r i, ce eraUjómenii s’aufacutup^istori.A cést’a însemne- za o înaintare faptica in omenire. Venatoriulu are . unu caracteru selbaticu, ca sî meseri’a sea. Unu omu, care se obicînuiesce cu sänge sl omoru chiaru cătra animale, devine pe urma nnu omu sangerosu sî câ- tra semenii sei. Pe lângă acést’a starea pastorale insemnéza gradulu antâiu alu d o m n i e i omulai asupr’a natúréi, câci acésta stare cere d o na e s t i- c i r e a unoru animale. Venatoriulu omora unu a- nimalu, dar nu lu Subjuga. In aceea omulu nu se deosebesce de animalele sangeróse, căci sî tigrulu omora unu animalu sî lu manâncs; aici este pote- rea fisica, ce invinge, dar nu poterea intielegintiei.- Dar candu omulu a ajunsa a domestici nnu animala,

28

434

l’a invinsu prin poterea sea intielesnale, s’a facutu nu omoritoriulu, ci domnulu lui.— Omenii pastori erau bländi, de o fire dulce, pacínica, pelrecendu-si viéti’a intr’o dulce lenevia, bucurandu-se de privirea frumsetieloru natúréi, cantandu poesiile simple pasto­rali,intr’unu cuventu: petrecendu o viétia dulce,descrisa de câtra poeţi sub numirea de etatea de auru a lumei.

Dar* nici acést’a etate de auru n’a potutu se tina multu, nici nu trebuia se tina; altmintrea ace’sta viétia nelucratîva aru fi aruncatu pre omenii intr’o lenevire sî apathia neîncetata; dar’ negresîtu nici aeest’a n’au fostu scopulu Oratoriului nostru. Apoi pe lângă acést’a, starea pastorale nu laşa pre omenii a intemeiâ sotîetâti defipte, stabili. Pastoriulu cere întinderi mari, câmpii cu dimensiuni mari pentru nu- trirea turmeloru sele; de aceea pastorii nu potn trai strinsiunii lângă alţii. Câcidupace turmele au mancatu érb’a de pe câmpu, pastoriulu e silitu a-si schimbă locuinti’a, a-si cautâ altu locu de pasiune; eata ca viéti’a pastorale cere o viétia nestatornica. De a- ceea tóté popórele de pastori erau popóre nomade, precum le gasimu sî acum in resaritu } unde se vedu naţiuni întregi emigrandu din tempu in tempu cu schimbarea patriei; loru. Aceşti omeni negresîtu ca nu au patria, acolo nu esista referintie trainice intre omu sî pamentu.

Acésta stare n’a potutu se se cuvina pentru umanitatea înaintata in sfer’a ideiloru morali; i trebuia

435

rdeeade patria, care nu o pătura avé naţiunile no­made, ci numai cele statornice pe pamentu. De a - ceea erá trebuinlia a se asiediá o referintia drépta intre omu sí pamentu, maic’a sea nemoritóre, ce-lu chranesee din sinulu seu. Esistinti’a omului trebuia se devină neaternata de intemplârile unui venatu,; séu de animalele domestice, cari condemna preomu la o emigrare necontenita. Acésta referintia intre omu si pamentu a asiediât’o a g r i c u i tu r ’ a. Asia dar’ agricultura forméza gradulu alu treilea in desvoltarea sotîeţptîloru omenesci* Naţiunile, cari; n’au agricultura, au remasu semiselbatice; de aceea in climele, unde agricuitur’a nu reese , precum in. cele prea friguróse séu in cele prea calduróse, a - colo popórele au remasu pe unu gradu fórté de josu alu cmlisatiunei. La mn. au remasu venatori sî pescari, la md. pastori; dar nici cei d’antâiu , nici cei de alu doilea n’au jocatu vreunu rolu mare in istori’a omenimei.

Este interessanta a vedé, ca din tote plantele ftenumeravere, ce se cuprindu in imperatî’a vegetale, ’ numai cele numite „graminee“ seus erburi* au de- venitu plante de agricultura.

Eata dar, catu de múltú ne invétia unu firu deérba ! După I . Barasiu.

25. Cele diece porunci ale agronomului.O m en ii, c a r i se ocu pa cu p rodu cerea cerealetórú, se

numescu agronom i séu p lu g a r i . Cele m a id é fru n te , inve-

28*

436

tia tw ri, c a r i suntu de lip s a p lu g a r iu lu i , econom ulu ger­m an a L obe le cu prin de in u rm atórele d iece regule, ca re e lu le numesce „ p o ru n c i.“

A n t â i ’ a p o r u n c a . S e p ra se sc i n u tre tiu m u ltu s i la p rodu cerea lu i se lu c r ii in tie lep tiesce.

A d o u ’a p o r u n c a . S e t in i v i te am esuratu m oşiei ta le s i se le im parech iezi, n u tresc i s i g r ije sc i bine.

A t r e i ’a p o r u n c a . S e g a tesc i gunoiu m u ltu si lu n i i s i se-lu in treb u in tié z i cum se cuvine.

A p a t r ’a p o r u n c a . S e -ti p ro c u r i uneltele cele m a i trébu incióse s i m a i p ra c tic e .

A c i n c e a p o r u n c a . Se lu c r i i p a m en tu lu teu cu tó ta barba ti'a .

A s i e s e a p o r u n c a . 6'e cu ltiv i cu tó ta s il in ti’a a st- f e l u de f r u p te , c a r i se p o tr ive scu cu p a m en tu lu s i rodescu m a i m u ltu s i m a i bine.

A s i e p t e a p o r u n e a . S e p o r t i unu sistem u de econom ia ra tîu n a le .

A o p t ’a p o r u n c a . P a m en tu lu la d iu itu se lu im b u n a ta tie sc i d u p ă p o t in t ia s i locurile p u s t i i se le c u ltiv e z im

A n o u ’a p o r u n c a . S e -ti p o r t i consem nări s i şocatele.

A d i e c e a p o r u n c a . S e cerci a - t i in su s i töte acele e u a lită ti , ce trebuie se le a ib a unu agronom ii, déca v a se-si

p ó r te econom i'a cu célú m a i m are fo lo su .

26 . IV. Buruienile (florile).Dintre tóté plantele cele mai frumóse sî mai

plăcute şunlu florile, cari ne desfetéza prin frage- dîmea foiloru, prin felurimea coloriloru sî prin ame­nitatea mirosului loru. Ele suntu plantele acelea, cari adornéza câmpii sî grădinile nóstre sî dau multimei celei nenumerabili a planteloru acea varietate, vi-

437

étia sí frumsetia, de carea ochiulu sí inim’a omului simtltoriu nicicandu uu se póte satura.

După feluritele loru natúré, florile inflorescu in deosebite tempuri a le anului; dar adereratulu loru tempu de înflorire este mai cu séma lun’a lui Maiu, eandu prin mulţimea si felurimea loru ni se arata că nenumerale schintei de argintu s! auru sî petri scumpe, tiesute' prin covorulu celu verde alu câm- puriloru.

Florile ne suntu una simvolu alu nemărginitei bunatâti sî portari de grija a lui Domnedieu-sî de câte ori le vedemu in frubiseti’a sî suavitatea loru cea nease- menata, totdeuu’a pare ca ne aducema aminte de‘cu~ vintele Domnului Christosu, carele vediendu pre omenii alergandu preste mesura totu numai după lucrurile cele pamentesci, le dise; „De haina ce ve grijiti? Socotiţi, crinii câmpului cum crescu: nici se oste- nescu, nici jtorcú; ear dîcu vóue, câ nici Solomouu intru tóta marirea sea nu s'a imbracatu, că unulu dintru acesti-a. Deci déca érb’a câmpului, carea a - stadi este sî mâne se arunca in cuptcriu, Domne- dieu asia o imbraca, au nu cu muitu mai vertosu pre voi, putînu credinciosîloru !a

27. Florile.Flori, a câmpului frumsetia, voi, ce ochii îndulciţi,Veniţi, zugrăviţi pamentulu, in totu loculu resariti.Nu remaneti prin palatie, prin grădini nn v’adunati,

438

Prca-vesePa vóslra falia pe-acolo nu o ’nlristati;Ci’n sinulu celu caldu sí fragedu alu natúréi ve iviţi,Acolo resfetialu cresceti, stati, periti, ve re’nnoiti.Aici infrumsetiati drumulu unui iute calatoriu,Ear’ dincóce ornaţi umbr’a, somnul» simplului pastoriu. Informati-ve ’n buchete, pre Flor’a incungiurati,Peptulu unei pastoritie, capulu voi încoronaţi.Läng’ a riului murmura se ve placa ne ’ncetatu,A’nsotî pre moritoriulu liniscitu sî ’ndestulatu.Pădurile, munţii, codrii, tote voi le coloraţi;Pre cerbu, capridr’a ’n fuga odichniti, desfricosiati.La fluturu fiti-i voi leaganu, se se misce ne’ncetatu;Cu alfa ’n sboru se se jóce, candu pe un’a s’a-asiediatu, De-a zefirului suflare intre voi candu ve plecaţi.Trageţi câtra voi albin’a, sî-a stă josu nu o lasati.

loann Eliade.

28. F lórea sî mórion.Mórtea vorbiá cu flórea: „Ce faci tu plansdre A diroinetiei flore ? “ Fldrea respunse mortiei : „Dar tu ce faci cu morţii, Ce de candu lumea móré?

O mórte ’ngrozitdre ! “—, „Cu-a dîoriloru plansdre Eu făcu profumu sî miere.“— Oplangatd.re flore,Eu făcu in ceru se sbdre Totu omulu, care pere.“

Cesaru Bolliacu.

29. ftaruienile veninóse.Ori câtu suntu de frnmóse sî de plăcute florile

nóstre de câmpusî de gradina, totuşi se afla intre ele sî de acelea, cari suntu fórle stricacióse sanalâtiei, ba sî pentru viétia potu deveni perieulóse. Aceste fiori suntn acelea, care îndeobşte se numesca bnra- îeni, dar sî mai bine buruieni vensnose, Aceste buruieni se cuvine se le cunóscemu, cá se ne scinau

439

feri de ele; căci adeseori s’a interoplatu, ca din caus’a necunóscerei lorii se mănânce copii sen chiaru sl omeni mari din ele, si apoi se se bolnavésca, ba se si mora» Dintre acestea intalnima forte adese­ori encnt’a, earea cresce la locuri pustii, spatóse sí este fórte periculósa. Unele cucute sunto pistritie pe cotoru sl pe clombilie, s! déca freci foile intre degete,'dau putâre agera nesuferita. Cucut’a sémena Ia foi cu petrenjelulo, dar cresce eu multu mai mare, uneori câtu omulu de înalta.— Asemenea are mare

. asemenare cu petrenjelulu si earb’a ' cânelui, ale cărei foi pe dinlăuntru suntn lucii, sî déca Ie freci intre degete, dau mirosn uritu sî nsturosu.— Intre cele mai periculóse plante veninóse se numera madragnn’a seu bcljadom ia, alu cáréi fruptu sémena cu cerasi’a négra copta si este atâtu de ptravitoriu, incâtu numai déca gusta cine-va din elm indata incepe a se innecá din grumazi, a ameţi, a-i sticli ochii; ear déca mănâncă ce-va mai multu, atunci urméza turbare, convulsiuni sî in fine mérte- Mai adeseori decătu madragun’a, ce cresce numai prin tufisie muntóse, se gasesce buruian’a numita jnsteana séuimasalaritia, carea cresce pretotin- deni pe lănga garduri. Periculósa este mai cu séma sementi’a ei, ce siede intr’o capsa mica rotunda,, cu carea adeseori se joca copiii, cari n’o cunoscn. Sî mai rea deeâtu masalarili’a este cinm ’a-fetei („poreulu selbaticu*), carea este un’a din cele mai

440

dese jocarii ale copiiloru nepricepalori: ea se cunósce lesne de pe florile cele mari albe sî de pe capsele verdi ghimpóse cu sementi’a cea merunta négra, carea este atâtu de veninósa, incátu mancandu-se, póte causá morte cu doreri. Totu intre buruienile veninóse vine a se mai insîrâ piciorala cocosin lai, cép’a - ciorei sî câte-va altele, care vi le voru aretâ părinţii si invetiatorii voştri, cá se le cunósceti sî se ve sciţi păzi de ele. Déca cine-va a gustatu din aceste plante otravitóre, apoi se bé iDdata apa cu sapunu, lapte caldu seu apa calda, cá ingretiosiandu-se se verse. Dar sî mai bine este, déca se póte, a alerga indata la unu medicu preceputu sî a cere ajutoriu»

30. D espre grădini.Gradina, dela gardu, se numesce ori ce locu

ingraditu, in care se scutescu plantele, sadurile sî pomii de vatemârile din afara casiunate prin omeni seu prin dobitoce.

lnceputulu gradiniloru este asia de vechiu, pre­cum este de vechia sî istori’a omenirei, sî se póte aretâ cam in modulu urmatoriu.

Dupace omenii si-au infiptu locuinliele sele la unu loco, au simtîlu lips’a planteloru (saduriloru) folositóre sî pentru economi’a casei trebuincióse f ce pana aci le culegeau prin păduri sî câmpuri, a le avé in apropiare, sî asiá incepura a semenă sî sădi aceste plante aprópe de casa, sî astfelu se în­cepu cultur’a multoru plante, ce sî acum crescu sei-

441

batice. Fiindu insa ca aceste plante semenate st să­dite aprópe de casa se vatemau sî stricau de dobi­tocele casei, seu de cele străine sî selbatice, înce­pură Omenii a face garduri sî a îngrădi aceste lo­curi, de unde li se trage numele de „grădini.“ Vedi bine ca cultur’a acést’a a fostu la deosebite popóredeosebita. Jidovii cultivau in grădini viti’a deviia sl *smochinii* La Greci sî Romani eră cultur’a gradini- loru mai mare; ei cunosceau preste 20 feluri mere, sî preste 30 feluri pere, sî mai multe feluri de ce- rasie. Nucile, eastanele, prunele, gutuiele s. a. inca se cultivau de Greci sî Romani. Cu tote acestea grădinile începură numai in veaculu alu 13-lea a se infiintiă sl cultivă in o întindere mai mare prin călugări, cari mai vertosu infiintiau sî infrumsetiau grădinile monastiresci. Din veaculu ala 16-lea în­cepură Omenii a cultivă in grădini sî deosebite flori, sî a face grădinile nu numai folositóre, dar sî des- fetatóre, sî asiâ ajunse gradinaritulu a fi in veaculu nostru o măiestria multu pretiuita.

Grădinile se impartu in folositóre sî desfeta- tórej in grădini de bucataria; legumerii, sî in gră­dini de pomi: pometuri.

Déca vremn se infintiâmu o gradina de non sî potemu alege ioculu după plăcu, atunci avemn a luá in séma pnseciunea sî bnneti’a locului, pe care vremu seiniiintiâmn gradiu’a» Cea mai buna puseciune pentru gradina este, déca gradin’a vine cu fati’a

442

câtra raédiadí, sí este sculita deventurile demédianópte prin dealuri, păduri, copaci inalti, zidori sî case înalte. In astfelu de gradina nu numai voru cresce plantele mai tempuriu, ci voru fi totdeodată sî mai gustuóse. Cea mai rea puseciune pentru gradina este, déca ea stâ câtra mediulu nopliei, séu va fi in tînutu mai afundu, apatosu sî rece. Celu mai bunu parnentu pentru grădini esleacel’a, care are colórenegrumurgía, la pipaire se pare linu sî grasu, tîne in sine unu gradu de umediéla, sî unde in aduncime de trei urme nu se afla parnentu reu. Bunatatea pamentului se cundsce sî din aceea, câci pamentulu bunu după fílóia slobode unu mirosu plăcuta, roditoriu.—Puse- ciunea, unde, sî pamentulu, pe care vremu se in- fiintiâmu gradin’a, suntu dóue conditîuni însemnate^ pentruca ele ne dau a pricepe, ce felu de plante mai cu séma se semenâmu sî se sadimu in gra­dina, fiindcă unei plante place pamentulu sî puse- ciunea, ce altei-a suntu nepriincióse.— Fiindu insa ca in cele mai multe intemplâri nu stâ in voi’a nó- stra a alege puseciunea sî pamentulu pentru gra­dina, avemu de lipsa a-lu direge pe catu se póte. De venturi se póte scuti gradin’a prin garduri inalte sî copaci inalti, Déca este loculu apatosu, sapâniu siantiuletie, câ se se scurgă ap’a, sî mai radicâmu pamentulu; déca este pamentulu prea grasu, séu prea macru, prea caldu séu prea rece, atuncea Iu dire­geam prin gunoire sî prin altu parnentu mai bunu,

P. Vaticiu,

443

31. V. Tafele.Plantele, cari au trunchiu lemnosu ca arborii,

ear in privinti’a mariméi tînu mijloculu intre arbori sî flori, se numescu t u f e . Dintre tote tufele nó­stre nici nn’a nu este de atât’a însemnătate, ca vi- ti’a de viia, carea acum se cultiva mai prin tote tierile cu clima calda séu cela pulînu moderata, sî este un’a din plantele cele de frunte ale agricul- turei, ba pe atocurea este isvorulu principale desub- sistintia pentru mii de familii. Ea este adusa in Eu- rop’a din Asia, sî anume, precum se crede, din ţinuturile dintre munţii Himalai’a sî Caucasu , unde sî astadi cresce selbatica sî produce struguri de mă­rimi necunoscute prin tierile nóstre. De cine sî candu s’a adusa viti’a de viia in Europ’a, nu se sole; a - semenea nu ne este cunoscutu nici aceea, candu st prin cine s’au saditu antai’a data vii prin tierile nó­stre; atât’a scimu, ca prin secululu alu T3-lea se dedeâ in Transilvania dicîma de vinu, de unde se póke deduce, ca pe atunci erau aici vii multe, sî ca cultivarea loru trebuie se fia fostu inca pe atunci forte vechia.

Intre tufele nóstre de gradina mai îndatinate se numera: rosinele (átrugureii), agrişii,malinulu (scumpia, liliacu); intre cele de câmpu sî de pădure: splnelej cornulu, alunula s .a . , cari parte prin florile, parte prin fruptele, parte prin frundiele séu sî lemnulu loru se folosescu de ómeni spre multe trebuintie.

444

32. Grauntinlu de sementia.Fia-ce grauntiu de sementia, de arufi câtu de micu,

este remarcabile pentru natur’a sea. EIu consta dintr’unu sâmbure albu farinosu, sí dintr’o cöja, ce jmbraca sâmbu­rele, pentru de a-lu aperâ. Afara de cój’a cea grósa sî vertósa din afara, ce apera sâmburele de tóta vatemarea, mai este intre acést’a sí sâmbure inca o pelitia fina sub­ţire, carea pazesce , cá se nu stringa cój’a cea vertósa sâmburele. Astfelu o mama cu iubire, candu invelesce pre fragedulu seu pruncu in mai multe cârpulitie, cele mai moi le pune dinlăuntru pe lângă corpuşiorulu pruncului. Câta grija porta Facatoriulu sî pentru cele mai mici lu­cruri din lumea sea! Părinţii nu potu avé atât’a grija pen­tru viéti’a sî sanatatea prunciloru sei, câta are Domne- dieu pentru viéti’a celui mai micu grauntiu alu celei mai neînsemnate plante, care grauntiu d’abiá se pdte vedé cu ochiulu !—Dar sî interiorele grauntiului este vrednicu de a-lu privi mai de aprópe. Intr’ensulu se afla unu punctu- letiu mai radicatu, care se numesce inimiór’a; acel’a este sâmburele fiitórei plante, celu d’antâiu inceputu atâtu alu spicului de grâu, câtu sî alu stejariului séu altei plante ori-cârei.a. Asiâ dara chiaru sî părticelele cele farinóse suntu numai unu invelisiu; ele suntu primulu nutrimentu alu sâmburelului, panacandu elu inca n’a esîtu la lumina sî n’a facutu rădăcini sî frundie, cá se póta suge nutrimentu din aeru sî din pamentu. Ele suntu pentru samburelu aceea, ce e pentru copiii cei mici laptele, cu care se nutrescu, panacandu devinu in stare a mancă bucate mai verlose.— Primavér’a, dupa-ce se desghiatia pamentulu sî se petrunde de caldur’a radieloru sórelui, sâmburele celu bine aperatu incepe a se mişcă sî a se umflă, panacandu in fine sparge cój’a sî ese afara. Poterea, ce o are grauntiulu acest’a de­

445

bile umflandu-se, este admirabile. Naturalistă au facutu în­cercări anumite sî au afiatu, ca punendu-se d. e. pe ma- zere o greutate de 150 punţi, greutatea a fostu data la o parte sî sementi’a a esîtu din pamentu. De unde acésta potere estraordinaria ? Cum póte locui atkt’a potere intr’uriu grauntiu atâtu de debile, care degetulu unui copilu lu póte sfaramá! Celu mai istetiu artistu din lume sî celu mai potinte domnitoriu. de a cărui demandare asculta milli- óne de omeni, potu ei face barem numai unu singuru grauntiu de sementia ?

Dvţpa lect. lui H'dstera.

33. VI. Pomii.Rădăcinile pomiloru suntu adunci sî tari, trun-

chiulu lorii e lemnosu, imbracatu cu o cója scortiósa, ramii loru se intindu in forma plăcută in Iote pârtîle, frundiele lom sunta verdi mai închise séu mai des­chise, sî florile loru cele roşii, ros’a séu albe, fragede, frumóse sî bine mirositóre stau atâtu de dese, incatu cautandu la pomi prin lun’a lu; Main, candu infloţescu, ni se pare ca vedemu nisce buchete mari de flori. Pe la mijoculu lui Maiu florile cele nenumerate cadti, sî in loculu loru esu frupticelele incnngiurate de frundie. Insa nu tote fruptele remânu pe pomi, ci ventulu sî plói’a scutura multe din ele,-sî acést'a este fórle bine; câci de ara remané Iote, pomii aru trebui se se rupă tómn’a de greutatea frupteloru sele. Frupteie crescu din di in dî, sî dupacum Ie este tempnlu, vér’a séu tőmn’a se coco. Ce bucuria e atunci, candu omenii culegu merele sî perele, prunele

f

446

si nucile cele gnstóse si le pastréza pentru érna! Dopa acést’a frundîele pomiloru se ingalbinescu wepede sî cadu uri’a câte un’a pe pamento, pentru de a contribui sî ele la ingrasiarea pamentului pe anulu venitoriu. Acum stau pomii goli de frundie sî de frupte; dar érn’a-i acopere cu nea, sî asia petrecu ei, panacandu sórele de primavéra iar i descép- ta din mórte la viétia.

Pomii nn euntu asiá inalti cá bradii séu eá plopiij insa dulcéti'a frupteioru loru ni-i face tuturoru plăcuţi sî pretîosi. Ei sémena cu omenii acei-a, cari nu se mandrescu, nici se inaitia, ci remânu modeşti sî retraşi, dar iu tăcere făcu binele ori unde potn.—34. Natur a cruda sî uatur’a cultivata.

Natur’a vediuta este tronulu dinafara atu marireilui Domnedieu. Omulu, ce o privesce, o admira, o studiéza, se inaitia treptisiu la tronulu dinlăuntru alu atotpoterniciei. Omulu facutu se adoreze pre Creatoriulu seu, domnesce preste. tote fiintiele vii din lume, sî ca supusu cerului este rege alu pamentului, pre carele lu ímpoporéza, lu nobiléza sî-lu inavutiesce. Omulu presupune intre fiintiele vii unu felu de renduiéla mai inalta, o subordinatiune sî o armonia; elu infrumsetiéza natur’a insasi, o cultiva, o latiesce sî o împarte, o curatia de dudâu sídé tote buruienele sî plantele cele mai stricacióse, o infrumsetiéza prin viti’a de viia, prin pomii cei gustosi, prin florile cele mirositóre, prin semenarea a totu felulu de bucate folosítóre pentru sine.

Priviţi aceste vâli desierte, aceste regiuni triste, pe unde n’a şalcaţu nici odata picioruln omului; priviţi, cum suntu acoperite sî cuprinse de codrii deşi sî negri intunecosi,

447

locuiţi numai de fere selbatice; sî sbiciuîti de vijeliile natúréi, despoiaţi de scórtia, lipsiţi de vârfuri sî de crângile coronei, alţii plecaţi spre alţii, alţii frânţi, alţii in numera sî mai maro zacendu in putrejune la tulpinile celorlalţi, cari innéca sî innadusiescu ori-ce planta vré se-si scoţia capusiorulu pe acolo sî se cre'sca, ivindu-se sî aretandu-se sî ea in natura. Natur'a, carea ori unde airea straluce sî se arata cájuna poternica sî plina de potere de viétia in producerile sele cele felurite, se pare aici a fi in decadintia; pamentulu, apesatu de greutăţile produseloru sele sî invelitu in remasîtiele acelor-a, este aici, in locu de verdétia infloritóre. cuprinsu sî acoperitu de arbori străvechi, martori ai veacuriloru, de plante asiâ numite „părăsite“, vegetative numai pe jumătate, 6Î de frupte rele ale coruptîunei. In tote părţile de mai josu, mai apesate ape morte clocite, statute de veci, glodóse, nefiindu puse vreodată in vreo mişcare séu curgere, s î terâmuri umede, nesanatdse, ce nu suntu nici vértóse, nici curgato're, sî prin urmare nepriincio'se sî pentru locuitorii pamentului sî pentru ai apeloru, câror-a nu le potu dă nice unu folosu; bâlti late, acoperite de plante apatice sî stricacióse, cari potu sierbi numai spre nutretiu la insecte veninóse, sî spre ascunsiilu fe'reloru monstruóse in sinulu seu.

Intre aceste bâlti, in cari se afla la locürile mai josu numai insecte, sî intre papurile reslatlte, ce ocupa locurile mai inalte, se intindu unu felu de câmpii late, cari insa n’au nici o asemenatate cu pasiunariile sî fenatiele nóstre. Pirulu, dudâulu sî alte buruiene nefolositore acoperu acelu pamentu, sî innéca ori-ce planta buna aru voi se se ivésca sî se cre'sca pe acolo. Aste buruieni nu suntu acea earba subţirica, fina, ce s’aru páré a fi penele cele primărie ale pamentului; ast’a nu e acea earba moliceáj

448

carea ne vestesce manosîa pamentului cea stralucitore; ci astea suntu nisce vegetale crude, vertóse, ghimpóse, legale sî încleştate unele cu allelp, ce se păru a se lîne mai putînu de pamentu, decălu intre sine,sî cari uscandu-se sî crescendu iarasi neregulatu unele preste altele, forméza unu felu de cójrt grósa, vertósa, ’nalta de mai multe urme. Nici unu drumu, nici o comunicatiune, nici unu semnu de intielegintia omenesca nu se afla in aceste locuri selbatice.

Omulu, nevoitu se urmeze caliloru fereloru selbatice, e datoriu se privésca fara incelare ingiurulu seu, câ se nu devină prada acelor-a, sî spaimentatu de o parte de mugetele, sbieratele sî răcnetele loru, ear de alta parte cuprinsu de fioru de tacerea singuraticeloru aduncuri, se re’ntorce dîcendu: Ce minune! Natur’a cruda e urita, e cá sî mórta, sî chiaru infioratóré! Numai eu sum menitu sî datoriu se o făcu viua, sî se-i dau o fatia, o privéla plăcută, ridienda. Veniţi fratiloruse uscămu aste bălti clocite, se reinviâmu aste ape morte, facendu-le se se scurgă. Veniţi cu totii fratiesce sî pe ’ntrecute, se facemu siantiuri, se sapămu canale de curgere, se intrebuintiămu elementulu mistuiloriu, foculu, se dâmu focu la asta érba lemndsa netrebnica; se dămu focu estoru păduri putredîte acum pejumetate, sî ce nu va mistui foculu, se sterpimu prin ferulu prefacutu in secure sî in alte unelte.. In tipulu acest’a vomu face, câ unde cresce acum papura sî érb’a fereloru, din cari si-scóte brosc’a veninulu, se vedemu crescendu trifoiu, érba dulce sî plante vindecatore. Animalele sierbitóre folosului omenescu voru saltă atunci pe aceste locuri, cari acum suntu atâtu de selbatice. Atunci aste animale si-voru află aici subsistintia imbelsiugata sî pasiune renascendu. Se ne folosimu de ajutoriulu estoru lucratori noi: boulu, supusu ju­gului, se-si intrebuintieze poterea sî greutatea spre bres-

449

diiirea pamentului, carele se se re’ntirierésca prin cultura. Asiá vomu vedé o natura nóua esíndu din mánile nóslre.^

Cátu de frumósa este asta natura c u l t i v a t a ! Câtu de lucinda, de pompdsa sí de onorata se face ea prin mknile omului! Omulu este ornamentulu ei celu mai principale, faptur’a cea mai nobile; elu irnmultíndu-se, immultiesce totu odata sementi’a sí sâmburele celu mai pretíosu; cu omulu pare-ca se immultiesce sí insasi natur’a, căci elu aduce la ivéla totu ce ascunde natur’a in sinulu seu. Ce de odoré necunoscute! Ce de avuţii no'ue! Florile, fruptele, semintiele imbunatatîte sî immultîte; felurile animaleloru folositőre, straportate din tieri depărtate, imblandîte, usiurate de greutatea firésca sf immultîte fára numeru; ear felurile cele stricaciose ori suntu prefăcute, ori imputînate sî sterpitecu totulu; aurulu, sî ferulu, ce este mai trebuinciosu decâtu aurulu, scdse din sinulu pamentului; povdiele retînute; riurile îndreptate, sî regulate; marea supusa, cunoscuta s î cutrierata dala o margine alumei sîpăna la céealalta;pamentulu apropiaveru sî folosiveru pe totu loculu, in vâli câmpii ridiatdre, pe siesuri pasiuni imbelsiugate ori secerisie sî mai mandse; dealurile acoperite de vii, de pomi folositori sî de dumbrăvi tinere; desierturile schimbate in cetăti locuite de popóre nenumeravere, cari Iucrandu fára ’ncetare se latiescu dela mijloculu pamentului pana Ia marginile lui célé mai depărtate; drumuri deschise comunicatîunei făcute in tote părtîle ne stau înainte câ totu atăti martori vorbitori de poierea sî întrunirea sotîetâtiei omenesci; mii de alte monuminte de potere sîde gloria ne aréta destulu de invederatu, ca omulu domnu pe terémulu pamentului, a schimbatu sî a innöitu intréga suprafati’a acestui-n sî ca elu in totu tempulu impartasiesce domni’a cu natur’a.

Petrino după Bitffon.

29

450

35. Anim alele.Tóté faptarile, cari au viétia si posibilitatea de

a se miscâ libero dintr’unu locu intr’altulu, se nu- mescu a n i m a l e , dela cuventulu latinu „anima“, care va se dica: inima, suflare, viétia. Mulţimea ani. maleloru de pe uscatu, din aeru, din ape si din pa- mentu este nenumerabile'; asemenea si varietatea structurei, mariméi, modului^ vieliuirei loru atât’a e de mare, incâtu omula cugetatoriu trebuie se admire si aici polerea si intielepciunea si bunatatea Făcăto­ri ului.

După modulu structurei corpului loru unele ani­male suntu atătu de simple, incătu totu corpulu loru este numai unu saculeliu séu unu punctu micu ; al­tele iarasi suntu atâtu de perfecte, incâtu corpulu loru se apropia de corpulu omului. După struetur’a acést’a animalele s’aru poté imparti in dóue párti mari: in animale, cari au osulu spinârei si iu de acelea, cari nu lu au ;naturalistii insa le impartu in siese c la sse , cari computandu-le de dinjosu insusu, cu- prindu: 1. M oluscele si vermii, 2. Insectele,3. P escli, 4. Am fibiele, 5. P aserile , 6. A - nim alele laptatóre séu mamalie.

36.1. A nim alele rádiósé, verm ii st m olnscele.

Cele mai de josu classe de animale suntu m o lu s c e le , v e r m i i si i n f u s o r i e l e .

Anim alele rádiósé séu plantice suntu ani­malele acelea, cari impreuna imperiulu animaleloru

451

c d alu planteioru. Multe din ele asTá suntu de merunte, incátu nu se potu vedé fâr’ prin microscopii (ochianu meritoriu). Naturalist» au observatu, ca multe mii, din aceste animale afla locu intr’o singura picatnra de apa, asiâ, incâtu nu numai in lucrurile cele mari, ci si in cele mici trebuie se admirâmu atotpoternici’a st intielepcinnea cea nemărginită a Ziditoriului.— Multe din ele traiescu in cete nenumerate,purcediendu câ nisce radie dela unu centru si intindiendu-se in form’a unom ramuri de arbori, asia, incâtu ómenii au fostu multa tempu de crediuti’a aceea, ca ele nu suntu animale, ci plante*

V e r m ii suntu séu roşii séu albi: cei-a traiescu de sine, cesti-a mai cu séma prin corpurile altoru animale(precumu d. e. limbricii iu ómeni sî animale.) Corpulu lora este unu saculetiu lungu, fára piciére, cu organe forte puţine si nedesvoltate. Ei respira séu prin urechiutie, cd pescii, séu prin totu corpulu loru. O minunata insusîre a loru e aceea, ca taiandu-se in mai malte párti,[din fiacare parte iarasi cresce in scurtu tempu unu animalu deplinu.

^ 'M o i u s c e se numescu animalele acelea, cari locuiescu mai cu séma in ape st segrega (scotu) din corpulu loru o fluiditate, carea pelrificandu-se, devine scoica séu gaóce. Cele mai multe, mai mari st mai frumóse molusce traiescu iu mâri, mai cu séma in cele calde. De acésta classa se afla prin ţinuturile nóslre mai numai melcii sî scoicele.

29*

452

37. li. Insectele.Intre animalele mai mici si mai putinu desvol-

tate suntu insectele aceea, ce suntu paserile intre animalele mai perfecte. Căci cele mai multe insecte suntu aripate sî traiescu mai cu séma prin aeru. Insectele suntu animale forte active, sborandu sî «mblandu mai necontenitu dintru unu locu intr’altulu. Déca te uiţi ver’a pe câmpu, apoi vedi acésta classa de animalióre in mulţimi nenume- rate, in forme sî mărimi forte felurile, ca o lume mica, umplendu aerulu sî pamentulu sî apele. Aici sbârnaie gandaculu, dincolo aduua albin a miere din flori, pe frundia siede omid’a, prin aeru alerga mii de mw de musce sî musîtie, pe pamentu lucra sl ostenesce furnic’a, prin flori salta ftuturelulu.—

Insectele nu au structura de őse că animalele laptatóre, cá paserile sl că pescii; ci membrele lora suntu legate unele cu altele prin nisce crestaturi seu inseclîuni, de unde numele loru insecte. In corpulu loru se potu deosebi trei párti: capulu, peptulu sî corpulu dindereptu. In capu suntu organele pentru mancare bine desvoltate, apoi ochii sî nisce comiţi© fine numite pipaitóre. De peptu suntu crescute sî pi- ciórele, cari suntu la unele forte multe, ear Ia cele aripate aripele. Corpulu dindereptu este mole, verigatu, sî cuprinde organele respirârei sî ale mistuirei.

Insectele parte traiescu din alte animale, parte din plante ; oele mai multe din ele suntu forte

453

mancacióse, precum d. e. omidele, cari ne slrica gră­dinile,— si locustele, cari in puttne dîle potu pustii cämpori intregi. Gele mai multe din ele se născu din óue st se sporescu forte tare.

Admirabili sunta anele insusîri ale insecte- loru. Asia d. e. prefacerea loru. Aci vedema o omida urita, carea dela unu tempu incepe a scote din corpulu seu nisce fire, ce le tiese unele cu al­tele, panacandu se invelesce tóta intr'ensele si a- colo m ó r e—la parere;dar după câtu-va tempu mor-, mentulu acesl’a se deschide, si ese dintr’eusulu unu f l a t a r e frumosa, cu aripiórele stralucilóre, ca na­tura sea cea dragalasia saltanda din flóré in flore si sogenda cu limb’a sea cea lungă rou’a si mierea din potirele floriloru. Multe insecte trecu, prin a- césia prefacere; ear altele^ precum d, e. paianji- nulu, muscele, remânu totdeun’a in starea loru pri­mitiva.—Alte insecte iara se distingu prin la c rfi­r i l e l o r u .c e le m a i e s t r ó s e . Care dintre voi n’a vedialu si n’a admiratu vieti’a cea lucra- tóre si iubirea de ordine a farniciloru seu a albi— neloru. Care din voi na s’a uitatu cu mirare Ia fie— satura cea prea fina a paianjiniloru, pre cari óme- nii pe lângă tóta maiestri’a loro nici pe departe nu-i potu imita.—Numai puţine insecte aducu omului fo- losu vidîbile, d. e. albinele prin facerea raierei sî a cerei. Dar neasemenatu mai mare este folosulu loru celu nevidibile in economi’a natúréi. Ele de o parte

454

suntu mitrimentulu multoru altora animale folositóre, ear de alta parle consumatórele multoru materii a- nimalice sí plantice, cari cá putrede séu mérte ara deveni férte stricacióse, ba uneori veninóse sí o- morilóre. Insa sí daunele, ce le facn unele insecte, suntu forte mari: câte magazinodé bucate strica gar- galiliele, câte flori sí frupte nimicescu omidele, câţi arbori strica gândacii, câte semănături frumóse roda locustele până la rădăcină, incâtu caúséza scumpete sí chiaru si fómete!

38. III. P escil.Fescii locuiescu in ape; de aceea suntu intocmiti

de Domnedieu intr’unu modu deosebitu de alu ani- maleloru pamentesci. Căci mai antâia ei nu resufla prin p 1 u m â n i, ci prin nisce urechiutie, respirandu apa in locu de aeru* După aceea sângele loru, de-sî e roşia, dar este rece, asiâ incâtu ei nici in ap’a cea mai rece nu patimescn nicicandu de frigă, dincontra se afla férte bine intr’ens’a. Corpulu loru este acoperitu ca soldi, cari suntu puşi unuia preste altuia câ ţiglele pe coperisiula unei case. Piciórele le lipsescu ca totula, căci n’au lipsa de ele, ci in locuia acestor-a au a r i p i ó r e s l o céda crepata; cu acelea mâna prin valuri ca o iutiéla admirabile, ear prin acést’a dau cursului loru direcţi­unea dorita. Meruntaiele loru snntu forte josu in corpulu loru, câ o greutate, ce nu-i laşa a se prevali, ear deasupr’a, iudata sub so ld i, ei aa o besîca

455

umpluta cu aeru, carea stringendu-o devină mai grei s! se cufunda, ear intindiendu-o se usiureza si se rădică Insusu. Este fórte probabile, ca ómenii, candu au inventata pentru prim’a óra năile, au imitatu la întocmirea loru iorm’a pesciloru, dandu nâiloru structur’a cea lungarétia, inzestrandu-le cu lopete si lopetari, cari substituiescu aripiórele, ear in cape- tulu nâiloru diodereptu punendu cârm’a, prin carea se imite'za forte bine cod’a cea usióra s! forte mobile a pesciloru. Pescii nu se născu vii că animalele sugatóre, nici esu din óue oá paserile, ci se născu din seménti’a de pesce numita i c r e , carea este fórte sporitóre, asiá, incátu déca nu i-aru vená omulu sí unele animale, ei s’aru immultî presto mesura.

Fiindcă pescii inspira prin urechiutie apa, pentru aceea scotiendu-se din apa, ei trebuie se móra. Totu din caus’a lipsei plumâniloru ei nu potu produce din sine nici anu tona, ci santa cu totala muţi.— Ga nutrimentu pentru omeni pescii suntu de cea mai mare însemnătate; căci in multe párti ale pamentului, dar mai alesu in ţinuturile cele ghiatióse câtra poli, unde nu se mai făcu nici unu felu de frupte, acolo popóre întregi se nntrescu mai numai din pesci, folosindu pe lângă aceea dsele, soldii, pelea, besîc’a sl unsórea de pesce pentru feluritele loru trebuintie.

39. IV. Am fibiele.Amfibie , adeca vietiuitóre in dóue locuri, se

numescu animalele acelea, cari traiescu parte in apa, parte pe pamentu.

456

Ela in genere suntu mai polfnu desvoltnte, de- câtu laptatóreje sî paserile, sî omulu are unu felu de antipalhia câtra multe din ele, pentruca sângele Joru e rece, corpnlu adeseori are forma urito sî ne­plăcută, mişcarea le e sierpuitóre sí órecum spaimen- tatóre, dar mai cu séma pentruca multe din ele suntu veninóse. Pelea loru séu e góla de totu séu imbracata cu soldi séu tiesturi. Amfibiele respira prin nasu, care intra in gâtu; cele mai multe au plumâni, unele insa numai unu felu de urechiutie că pescii. Muşchii loru suntu desvoltati forte bine; de aceea multe din ele au iutîme sî taria estraordinaria. Multe amfibie au admirabilea insusîre,a lesuccresce membrii perduti sí a poté trai cu lunile, ba cu anii fára nutrimentn. Nutrimentulu unor-a suntu plante, dar alu celoru mai multe alte animale, mai cu séma insecte.

Fiindcă ele nu-si afla preste anulu intregu nu­trimentulu deasupr’a pamentului, pentru aceea natur’a a ’ngrijitu pentru ele intr’unu modu speciale. Câci precum paserile migratóre érn’a se ducu in tieri mai caldurése , asiá amfibiele in tierile mai reci earn’a se ascundu sî traiescu sub pamentu , ca- diendu intr’unu somnu cu amortiéla (letargia), din cave apoi sórele de primavéra lé descépta.

Amfibiele, cu putina esceptiune, se immultiescu prin óue, punendu-le acestea in apa,in găuri,in locuri părăsite sî neumblate.

Mai tóté amfibiele inbescu locurile calde sî umede; de aceea cele inai multe traiescu prin tierile zonei

457

ferbinti, cu deosebire in Iudi’aresariténa si ’n Americ’a de médiadí.—

Ele folosesca omului prin carnea, óuele, tiesturi- le loro, precum sî prin aceea, ca nimicescu o mulţi­me de insecte stricacióse, dar multe din ele, mai cu séma prin zon’a ferbinte, devinu periculóse óineniloru sl altoru animale prin poterea, selbataci’a si veninulu loru celu omori tori u.

40. Slerpele com une séu vlper’a.Sierpi veninoşi se afla arareori prin tierile nóstre;

de aceea pericululu a fi muscata de ei este la noi cu mulţii mai micu decktu in tierile cele calde. Dar cu tote acestea nici sierpii nu ne lipsescu de totu, sí asiâ este mai bine, a-i cunósce sî a ne sei feri de ei, decâtu necunoscendu-i a fî muscali de densii. Intre putinele soiuri de sierpi, ce se afla prin tierile nóstre, ceiu mai cunoscuta este s i e r p e 1 e comune, numitu sî vipera. Elu se póte cunósce atâtu de pe forma, câtu sî de pe mărime sî colóre. Marimea lui este de un’a până la dóue urme, grosimea lui câ de unu degetu, capulu lui dindereptu este mai latu sî despartîtu de trunchiu prin nisce grumadi mai *subtîri; pe capulu lui suntu dóue dungi negre incrucisiate, mai câ unu X latinescu. Spinarea lui e sura-castania sî însemnata cu o dunga sucita. Elu iubesce locurile umede sî paduróse prin tufisie sî petri. Nutrimentulu lui suntu rimele, siopkrlele, paserelele mici gî cu deosebire siórecii.

Muscatur’a viperei după mulţimea veninului sî după gradulu caldurei este irtai múltú séu mai pulînu periculósa, ba prin nebagarea de séma a muscaturei ea póte deveni mortifera. Muscaturei ei suntu espusi mai eu séma omenii, cari aduna prin păduri uscaturi, culegu fragi s. a., déca umbla

458

desculţi séu déca i musca viper’a in picidre séuin mkni. Prin pelea incaltiaminteloru nu strabate usioru muscatur’a. Fiindu muscatu cine-va, indata trebuie se taie séu se suga (sí firesce apoi se scuipa afara) ran’a cu grija, se o spele cu lapte séu lesîa sî se lege membrulu muscatu. S î unu cărbune aprinsu séu ésca inca suntu buni a se pune pe rana, -dar la tdta intemplarea trebuie se alerge omulu câtu mai curendu la unu medicu. Animale mari, precum caii si boii, nu moru lesne de muscatur’a ei, ci numai se umfla sî bolescu cktu-va tempu; ear animale mici indata suntu morte. Viper’a este fricósa, sî neiritata nu musca, dealtmintrea firesce nu se póte sei totdeun’a, prin ce se irita.

Earn’a ea se ascunde in scorburi, in gramedi de petri, musiunóiejs. a. sî amortiesce.—Ea este inimic’a sioreciloru, ear inimicii ei suntu: stkrculu, ariciulu, chiaru sî porculu, cari animale tote o sî mananca fără nici o stricăciune.

După HUsters.

41. V. P aserile,Paserile nu se născu vii, câ animalele laptatóre,

ci esu din óue. Déca ne uitäma cu laare-arainte la unu ou de pasere, fia câtu de micu,apoi nu potemu se nu admirâmu si intr’acestu lucru micu sî neinsematu intielepciunea si atotpoternici’a lui Domnedieu. Oulu are din afara o cója vertósa, carea iu apera de vatemâri. Inlauntru intre acesta cója si intre substanti’a onlui se mai afla trei peticele forte fine sl moi, cari nu laşa, cá cój’a cea vertósa se apese pre puisiorulu, ce se forméza in ou. Aceste peiicele suntu dar aseme­nea cójei la grauntiele de plante, câ nisce cârpe moi, in care infasia mam’a pre unu copilu micu. Inlauntruiu

459

oului se afla ddue subsţantie, albusiulu st galbinasiulu. In galbinusin se afla la o parte nnu noduletiu că unu firu de linte* acest’a este sâmburele, din care se face paserea, atâtu cea mai mica, câtu sî cea mai mare. Substantiele acelea fluide, albusiulu adeca sî galbinusiulu, suntu nutrimentuln paserei, ce se forméza; sî cu câtu paseric’a cresce in ou, cu atât’a nutrimentulu scade.

Oulu se incaldiesce prin paserea-mama până la unu gradu anumitU; atunci sâmburele incepe a se miscâ sî a se ’ntinde, sî intr’unu modu minunatu, care numai Domnedieu lu scie, se face puiulu cu töte medularile sele. Dapace cresce de ajunsu, a- tunci sparge cu cioculetiolu seu cój’a oului sî ese dintr’ensulu intregu sî sanatosu sî veselu. De unde are puisiorulu acel’a debile atát’a potere de viétia? Acést’a o scie numai Domnedieu, care l’a facutu.

Puii de pasere la inceputu suntu goli sî forte debili. Dar cu mare grija Je aducu paserile betrâne nutrimentu, le ţinu cuibuletiulu caldu sî curatu sî-i apera de totu reulu. Caodu suntu mari de ajunsu, atunci sbóra din cuibulu loru si începu insîsi a-si oautâ nutrimentulu, a oua, a cloci sî a scóte pui.

Unele paseri traiescu mai cu séma susu in a- e ru , altele mai multu pe pamentu, sî iarasi altele mai multu in apa. Tóté insa le a ’ntocmitu natur’a aslfelu, incâtu tóté după felufa torn se afla bine in elementele loru.

460

Unele paseri remänu tolu amilii in tierile nósfre, ear altele , nepotendu suferi frigulu ierneloru nóstre, se ducii tómn’a in tieri mai calde sí re’ntórna apoi primaver’a. Astfelu de paseri se numescu paseri calatóre séu migratóre.

4 2 . R undnuic’a.P r im a v e r ’a , d u p ă ce se to p eşte néiCa s î g h ia ti'a ,

can du a d ia aeru lu celu ca ld u , s î m u scu litie le se góca vesele p e a fa ra : a tu n c i v in u la n o i rundunelele. U nde a u f o s tu ele p r e s te é m a ? A u f o s tu d ep a r te in A fr ic 'a , d incolo de m are, p re s te m u lte d e a lu r i s î v ă i i s î t ie r i în d ep ă r ta te . S î cine l i - a spu su , ca la n o i ia r a e p r im e v é ra s î ia r e p l in u aeru lu de m usce s î m u scu litie , c a r i a u ş e f i a nu- tr im en tu lu l o m ? Cine le a ré ta ca lea p r in aeru , p e unde- nu este dru m u f a c u tu f S î cu tó té acestea n ic i un'ci n u -s i p erde ca lea , tó té a ju n gu la tem p idu s î locu lu cu ven iţii. A ces ta ru n d u n ica , ce- s i fă c u s e in an u lu tre- cu tu cu ibu lu s u i s tra s în 'a casei ta le , est-an u ia r v ine la cas'a cea b inecunoscu ta , s î p u i i e i in an u lu ven ito r iu i a r se voru in tó rce la cu ibu lu , ce s i- lu f ă c u r ă in an u lu acest'a . D a r p e n tru ce-si f ă c u ele cu ibu ? S c iu în a in te , ca voru a v é p u i ? S î in ca s i- fa c u cu ibu lu tocm a i a tâ tu de m a re , că tu treb u ie p e n tru óuele, ce voru o u ă , adeca că se ’n ca p a in elu 6 — 8 p u i ,— ca s î candu li-a ru f i spu su c in e -va în a in te , ca voru ou a 6 p â n ă la 8 óue. A la i an- tă iu m uierusc'a gatesce la locu lu , unde voru se f a c a cu ibu lu , îm preu n a cu ba rb a tu siu lu unu a ş te rn u ta ; a p o i se p u n e p e e lu ,in ver tesce ca p u lu s î p ic ió re le in to te p ă r ţ i le , m esura lo c u lu , batucesce s î f re m e n ta t in 'a , ce o-a adu su b a rb a tu siu lu , s î cu ciocu lu , p ic ió re le s î dós a in vertire a co rp u lu i d ă cu ibu lu i acea fo r m a s î m ărim e, ce corespunda

461

CM c m m a i m a re a cu re te tia tre lu in tie lo ru ei. L a cele m a i m u lte p a s e r i n u m a i m u ieru si’a se p r ic e p e la fa c e r e a cu ibu lu i, la ru ndu nele in sa b a rb a tu siu lu lu cra a lă tu re a cu m u ieru si’a . E u ndu n ele le nu a u m in te ca t in e ; ele nu sc iu cugetă că om ulu, s i to tu ş i lu cra cu a tă t’a ca lcu lu s i in tie lepc iu n e , in c â tu p re m u lti ’óm eni a r u p o té ru s in ă . E le to tdeun ’a f ă c u ce e bine, p e n tru c a le spune D om ne- d ieu ce e bine, s i D om n edieu l e ’n vé tia a - s i f a c e cu ib u rile s i le a ré ta d ru m u lu p r in s p a tm lu celu la rg u a lu ceru lu i. D e aceea ele s i sbéra neobosite d iu ’a s i năp tea , f ă r ă sp a im a s i g r i ja , ca éré a f lă -v o ru nu trim en tu ; unde a ju n gu , m és’a lo ru este a ştern u ta . S i f i in d c ă la fa c e re a cu ibu lu i a ju ta o m ă n a m a i in a lta n eved iu ta , p e n tru aceea se f a c e cu i­bu lu a tă tu d e b u n u s î de d u ra b ile , in că tu p u i i lo ru sun tu sc u titiin tr 'e n su lu d e p lă ia s i de ven tu , s i in c ă tu ru ndu nelele betrăne s i-p o tu f o lo s i cu ibu lu ce lu vechiu m u lti a n i. Unu n a tu ra lis tu leg ă la o p a re c h ia d e ru ndu nele, ce-si f ă c u s e r ă cu ibu lu la ca s’a lu i, u n u f ir u d e m atase la p ic ié r e , că se le cunósca; s i ea ta in 1 8 a n i to tu m ereu si-cerce ta ra cu ibu lu , care le eră con stru ita a tă tu de bine, in că tu n u m ai a ra re o r i se m a i f a c ă la elu c&te o rep a ra tu ra . A l tu lu lu ă d in cu ibu o ru n d u n ică p e can du clociă , o ’nchise in tr 'o c o liv ia s i c a la to r i cu ea cale de m ulte m ilu r i s i a c i o e liberă . R u n d u n ic ’a se u rcă susu in aeru , că can du a ru v o i se se orien teze, ca unde e; a p o i s i- lu â sboru lu d re p tu cH ra locu lu a ce l’a , u n de s i- la sa se éuele.

P u ţin e p a s e r i sc iu sboră cu a tă t’a iu tie la s i is c u s in tia , c ă ru n d u n ic’a . F iin d u d e s tin a ta de C reatorele a t r a i to tu

in a eru s i a - s ip r in d e n u trim en tu lu n u m a i in s b o r u ,i s’au d a tu a r ip e lu n g i crescute de m uşch i ta r i , cu c a r i f é r te repede p é te d esp ică aeru lu s i p l u t i p r in tr 'en su lu ; sp re a te in té rce repede i servesce f é r t e bine co d iţi'a cea f ă c u tă

162

i n fo r m ’a fu r c u l i t ie i . C onsiderandu , d t cU e m ii d t o r i trebu ie se d ed o a s tfe lu d e p a s e r ic a p e d î d in a r ip i , sî ea ea cu tó té acestea sér’a e in ca v ivace: a p o i trebuie se te m ir i de in tie lé p t'a econom ia, ce a p u s u in m u şch ii

a cesti-a m ic i a t ţ f a p o te re s i d u ra b ilita te . M a i f ia -c a r e p a se re m a re p ó te sb o rá p e d i cHe 1 2 5 m ilu r i; ea r ru n du n ic’a f a c e in tr ’o ó ra 1 0 m ilu r i , v a se d îc a in t r ’o d î 2 4 0 m ilu r i . F iin d c ă la ru n d u n ica a r ip i le su n tu p a r te a p r in c ip a le , c ă c i ea p u tîn u siede s i stă , p e n tru aceea p ic ió re le i su n tu m ic i s i d e b ili, cd se n ’o im pedece la sbora tu . A ceeaşi

in tie lepc iu n e , carea a d a tu g a in e ip ic id r e de m ersu , gh ionóei p ic id r e de su itu , s io im u lu i p ic id r e ta r i a r m a te ,s to c u lu i p ic id r e lu n g i p e n tru u m bla tu : aceeaşi a f a c u tu s îp ic id r e le ru n du n e le i a tâ tu de m ic i s î d e lica te . A sem ene s î c iocu lu , ca re a re se p r iim é sc a n u m a i n u trim en tu u sio ru s î p u tîn u , e f ó r t* m icu s î su b ţire , cd se p d ta p r in d e cH u m a i m u lte in secte , cd cu a tâ t'a m a i bine se p d ta d e sp ica aeru lu , sî se p d te desch ide a s ia de ta re , inchtu á ru p o té in tr a in tr 'e n - su tu to tu ca p u lu ei.

T dm n'a se a d u n a ru ndu nelele in cete m a r i, se d e p r in d u chte-va septem hni m a i n a in te la sbora tu , că can du a ru v o i a se p r e g ă t i de ca la to r i'a cea m a re , ce le a scép ta , s î a p o i d e o d a ta p re s te n d p tep e ru : P le ca re a loru u rm éza cam in d e o b s te p r in S ep tem bre, ca n d u e tem pu lu m dle sî in O ctobre. C an du s î candu zebovindu-se unele p r e a m u ltu p r in bă lti Sî r iu r i , cd se p r in d ă in secte , le a ju n ge geru lu s î in gh ia - t ia s î se cu fu n d a in n oro iu . A cestea m oru , s î p r im a v é r ’a n ic i p r in ca ld u r'a sd re lu i} n ic i p r in in c a ld îre m ă ie s tr ită n u se m a i p o tu in v ie d , S î p re cu m tdm n’a unele se ’n ta rd îa cu p le c a re a , a s id s î p r im a v é r 'a unele se p r e a grabescu cu ven irea , s î a p o i d a n d u vreo recela , degera s î rem ănu cătu- v a tem pu in acésta le ta rg ia ,p a n a c a n d u séu sdrele seu om enii le desg h ia tia , s î a tu n c i se descép ta .

463

R u n du n ele le , m a ca rca n ic i le m an an cbn u , n ic i le in - trebu in tihm u ă ltfe lu , to tu ş i se num ere in tr e p a s e r ile cele m a i fo lo s itó re ; c^ci n im icescu o m u lţim e d e insecte s tr ic a - cióse, s i déca p r in d u can du s i can du s i cale o a lb in it ia , acést'a n u e p a g u b a , m a i vertosu chei n ic ican du nu p r in d u a lb in e lu cra tó re , c i n u m a i trâ n to r i . P oporu lu i recunósce cu m u ltie m ita fo lo su lu runduneleloru, tiín u i p a r e r e u , déca e i-fa c u cu ib u rile la casele tic siturile lu i. B a ele trecu de p a s e r i sim te, s i a s t r i c ă unu cu ibu de ru n d u m ca se so- cotesce la p o p o ru lu nostru, că u n u p eca tu .

După lect lui. Hästeri.43. VI. A nim alele laptatóre.

Cele mai perfecte fiintie organice suntu ani­malele l a p t a t ó r e . Ele au cele cinci simtiuri: vederea, andirea, mirosirea, gustarea si pipaireâ, ba la unele din ele aceste simtiuri suntu atâta de desvoltate, incâtn omulu remâne departe inderep- tulu loro. Sfai departe an animalele laptatóre o structura de óse (s c h e 1 e t u) organisata pe de­plina pi umpluta ca muşchi (carne) si vine. Cor- pnlu loru se póte imparti in trei párti: in c a p u , t r u n o h i u sî m e m b re . Iu capu se afla creerii, organele priceperei, in trunchiu organele respirârei sl nutrirei. Membre snnta patra , cari Ia omu se nu- mescu mâni si picidre, la animale tóté patru pi- cióre.

Modala vietiuirei lora se erata mai cu séma prin dinţi si picidre. Unele adeca traiescu numai din plaute, precum calulu, boulu, dea s. a. ; ear altele, precum d. e. lupulu, mai numai cu carne, di iarasi

464

altele se folosescu atátu de plante, cătu si de carne spre nutrirea loru.

Animalele laplatóre născu pui vii, pre cari unu tempu óre-care i nutrescu cu lapte. Locuinli’a cé­léra mai multe dintr’ensele e pamentulu uscatu, u- nele insa trsiescu sî in apa. Unele din ele traiescu lotu la unu locu, altele calatorescu asemenea pase- riloru. Unele, fiindcă nu si-aru afla preste érna nutri- mentu de ajunsu, cadu érn’a intr’o amortiéla (letargia), ce sémena ca mórtea, din carea apoi se descépta pri- mavér’a. Astfelu a ingrjjitu préintieleptnlu Ziditoriu de tóle.

Cele mai folositóre animale suntu omului fără indoiéla cele laptalóre; sî daunele, ce le făcu unele din ele, pe lângă binele, ce i lu făcu altele, suntu cu totulu neînsemnate. Prin carnea, unsórea, pelea, lân’a sî perulu , óseie sî meruntaiele loru, ele I aducu fölöse nespuse; si fiindcă pe lângă aceea multe diu ele suntu blânde séu se potu imblaudî (dome­stici), pentru aceea omulu le-a adunatu irapregiu- rulu seu sî le a facutu órecum parti ale curtiei si casei sele. Acestea suntu animalele d o m e s t i c e séu de casa. „3

44. D atorintle catra animale.Angerii ne iubescu pre noi omenii sî participa

la snferintiele nőstre, la lacrimile nóstre, la bu- curi’a nóstra, macar-ca noi suntemu cu multa mai putînu deeâtu ei, sî pe scar’a cea cerésca a creatiunei

465

noi stâmu cu multu mai josu. Coci ei privescu tót# lumea cá nemarginitula',palatiu alu la Domaediea, sî tote câte suntu intr’ensulu, cele inalte sî cele de josu, le suntu cá o santienia, eâci s’au facutu prin acelaşi cuventu alu atotpoterniciei, din carea au esîtu sî ei, Si noi omenii suntemu fiintie mai înalte fatia cu alte fiintie, ce stau pe trepte mai de josu ale per- fectîunei. Noi suntemu fiintie mai inalte, căci vedemu sub noi estindiendu-se lumea animaleloru. Tnsa sî animalele suntu făpturile luiDomnedieu. Ele trebuie se ne fia pretiuite; câci au acelaşi ziditoriu cu noi. De-sî animalele suntu fiintie de o classa inferióra, totuşi au suflare de viétia cá sî omuluj au simţire, dorere sî bucuria cá si densnlu, ba adeseori Iu în­trecu cu unele insusîri corpuali sî nu arareori se apropia cu mintea loru de mintea lui.Tóte lu recuno­scu pre elu de domnitoriulu loru, de celu mai potinte. Chiaru sî ferele pustiei se spaimentéza de vederea omului sî fugu de deusulu. Numai candu suntu desperate de frica seu de fóme, cutéza a lu atacá sî a se fo­losi de tari’a loru cea intrecatóre. Fára de acésta reverintiâ firésca, ce o plantă mân’a lui Domnedieu chiaru sî in peptulu celoru mai selbatice fere, nea- mulu omenescu celu nepotinciosu sî dela natura golu sî fâra aperare de multu s’aru fi nimicită prin poterea sî tari’a ferdoru celoru mari.

Insa numerulu fapturiloru,celoru-ce potu deveni omului periculóse este, forte micu fatia cu numeruliţ

30

4C6

acélom animale., cari pare-ca Iraiescu numai penfrn folosulu, comoditatea sî plăcerea loi. Ele pe pamentu Ia tote trebuintiele lui pamentesci suntu sprijinulu lui, adeseori singurul« lui ajutoriu, nu arareori cei mai credincioşi ai lui casnici sî amici. Eu ca creştina , câ fiintia rstîunale mai înalta amu nu numai drepturi ssupr’a animaleloru, ci sî dalorintie câlra ele. Noi avemu dreptulo, a omori acele animale, ale câroru párti ne suntu de lipsa séu pentru nulrimentu séu pentru imbracaminte séu pentru alte trebuintie ale vietiei pamentesci. Dar nu avemu dreptulu, a inventa nici chiaru pentru snimalele periculóse feluri de morii lardîi, epre a ne delecfâ de agoni’a Joru, ci este da- torinfia sî umanitate a grăbi mórtea animalului in moduln celu mai scurtu.

Mielulu merge liniscitu la scaunulu de jungbiare, pe care a vediutu sî pre alti miei morindu. Elu nu se teme de mórte, cáoi n’o cunósce, ci se teme nu- mai de dorerea, ce o simte séu o a simtîtu. De a- ceea roórlea repede, trecerea indata dela fiintia la nefiintia pentru animalu nu este tractamentu crudelu, nu este nenorocire, sî omulu, care trebuie se sustîna viéti’a sea prin mortea aceloru făpturi, prin omori- rea lorii nu seversiesce nici o nedreptate. Dar este o asprime si o crndîmede inima revollatóre, candu cine-va afla plccere in omorirea tardîa a animaleloru, in prelungirea chinului loru. Este dovéda de inima fára simţire, candi cine-va din reintia selósa de

467

sânge ucide făpturi nevinovate, a câroru viétia nu ne e spre dauna, nici mórtea spre folosu- Si animalulu, o ne-oinule, are simţire că si tine; are simtiu pentru dorere sí piacere câ si line I Pentrwe sdrobesci tu din reintra, ceea-ce Domnedieu a creata din intie- iepciune? Pentru-ce nimicesci tu o viétia, carea póte are se folosósca altora făpturi, de-si tie nu-ti aduce, nici folosu, nici dauna ?

Datorinti'a, de a crutiâ vidti’a animaleloru ne- 6tricacióse, si la uciderea loru celu putînu a ie scurta chinuia mortiei, onoréza pre omulu mai in- tieleptu, candu o implinesce, si veslesce superioritatea spiritului lui, simtiementulu celu frageda ala inimei lui.—Gopilulu, care cu bucuria dîavolesca ucide unu bietu animalu si afla delectare in dorerea lui, acuşi va fi asemene de aplecatu, a ride de lacrimele semeniloru sei. Copilulu, ce jelesce mórtea unei pa- serele, nici pe lánga patimele ómeniloro buni nu va trece fâra compătimire.

Dar dintre tóté animalele mai aprópe sunt omului animalele lui domestice. Ele se Unu órecum de famili’a lui. Elu este ingrijitoriulu si aperatoriulu loru. Densele traiescu numai pentru binele lui: cunoscu, iubescu pre domnulu loru, se apropia vesele de densulu, priimescu cu multiemita darurile, ce li le dă; natur’a loru nu li-a datu limba, dar ele se pro- nuncia prin semne sí i aréta încrederea, multiemit’a, iubirea loru.—Este datorintia, a îngriji pentru aceste

30*

468

făpturi fára minte, date omului spre ajuloriu.—De aru trai si ele câ altele libere prin pustietâti, ele s’ara poté îngriji singure pentru nutrimentulu sî adapostulu loru.—Omulu jffentru binele seu le a despoiatu de liber­tate sî astfelu a luatu asupr’a sea oblegamentulu a le procura aceea, ce ele singure nu-3i potu castigâ, nici cautâ.— Omulu dar este datoriu, a tractâ mai cu séma aceste animale domestice cu crutiare sî blandetie; este datoriu, a Ie dâ nutrimentulu potrivitu sî cuviinciosu; este datoriu, a le aperâ de asprimea tempuriloru ; este datoriu, a griji pentru curatîmea sî sanatatea loru, este datoriu, a nu le chinui cu lucruri, ce trecu preste mesur’a poteriloru loru.

„Dreptului se face mila de sufletulu dobitocu­lui seu, ear rerunchii necredinciosîloru sunt ne- iuilostivi*, dîce Solomonu in pildele sele ; ear Moise dîce: „De vei întâlni boulu vrasmasiului teu séu a- sinulu Iui retacindu, se lu întorci sc-lu dai lui; sî de vei vedé asinulu vrasmasiului teu cadiutu sub sarcin’a lui, se nu-lu treci, ci se o rădici împreuna cu clu.ft (Esîre capu 23, versu 4 sî 5).— La tóle popórele, ehiaru sî la cele mai barbare, aflii com­pătimire cu animalele domestice.—-De aceea vai ce dorerosu lucru este, candu vedemu creştini, cari fára simţire făcu se patimésca cele mai credincióse ajutore ale lucrului loru, sótiele casei loru, sî ei sin­guri snntu caus’a suferintiei animalului prin crudîme barbara!— Candu vedemu, cum iu furia orbésca maltratéza adeseori cu cea mai mare asprime bietele

469

făpturi nevinovate, sén incordéza cu sü’a preste fire poterile lom fára lipsa, adeseori numai din fudulia!

Dar ori câtu este de onorabile compătimirea sî crutiarea cea omenésca a animaleloru, ce traiescu sub scutula nostru, aceea totuşi * se nu dege­nereze intr’o preditectiune sî aplicare nebunésca,carea nu se cuvine nici unei fiintie mai de josu, decum sunlemu noi.— O alipire prea mare de órecare ani-- malu este semnu de inima slaba, carea uita demni­tatea omenésca sî nu cunósce, spre ce este me- nitu animalulu. Tocmai omenii acei-a, cari gugu- lescu preste mesura pre cutare animalu neratîu- nale , ce nici cere, nici are lipsa de acest’a,— tocmai acei-a câtra fraţii sî sororile loru dintre ó- tneni adeseori suntu cei mai nedrepţi. Ei pe candu pre o făptură neratiunale omagulescd, pe atunci suntu in stare a calumniâ cu limb’a loru pre omenii cei buni; pe candu pre unu catielu seu altu animalu de pre. diJectiune Iu satura cu bucaturile cele mai bune, pe atunci suntu in stare a se uitâ cu recéla, cumu unu seracu plangendu de főmé se alunga dela uşile loru. Acel’a nu e crestinu, care trage bucatur’a dela gur’a fratelui seu sî o arunca unui animalu. Nu este crestinu, cine respinge pre fraţii lui Iisusu, cine se rnsînâza de omenime, pentru de a străluci prin splendórea sî plăcerea animaleloru.— Zschokice.

45. O m n lp .Pe tre'pt’a cea mai înalta a scârei nenumerate-

loru fiintie vii de pe pamentu sta o m o lu , despre

470

carele dîce Sânt'a Scriptura, ca Deranedieu l’a micsio- ratu numai ce-va mai putînu dccâtu pre ângerii sî l’a încununata cu mărire sî cu cinste. Si in adeveru omulu este oper’a lui Domnedieu cea mai înalta, mai per­fecta st mai nobile de pe pamenfu. Chiaru sî iu corpulu lui se aréta superiorit»tea, ce i o tlete Creato- riulu preste iote celalalte făpturi. Căci afara de aceea, ca corpulu omenescu, privindu-lu preste toto, este multu mai frumosu,mui perfecta sî mai nobile decâtu alu tuturoru animaleloru, mersulu omului este drepta sî fati’a Iui cautandu pururea spre ceru, pe candu um­blarea tuturoru animaleloru este plecata, sî fati’a loru totdeun’a intórsa spre pamentu. Câ candu preapotintele Creatoriu chiaru sî prin acest’a aru fi voitu se aduca omului deapururea aminte de originea sea cea sublime domnedieesca, de acelucuventu alu Facatoriului insusi, ca omulu este ziditu după tipulu sî asemenarealuiDomne- dieu.—Déca insa omulu inca sî prinform'a sea dinafara esceléza intre tóté făpturile pamentesci, apoi cu muitu mai multu se aréta domni’a lui asupr’a animaleloru, planteloru, mineraleloru sî asupr’a intregei nature neinsufletîtP pamentesci prin s p i r i tu l« lui,carele este capace de ideile cele mai inalté sî de simtiemintele cele mai nobili, la cari nici pe departe nu se póte in- nalliâ nice unu auimalu. Prin poterea acestui spiritu omulu si-a supusu tutu pamentulu, a sterpitu seu a dome8ticitu animalele, a culţivatu pamentulu sî l’a făcuta se-i rodésca, a diepicatu apele riuriloru s!

471

máriloru si si-a facutu drumu prin mijloculu loru, a stud'iala poterile uaturei si le a constrinsu se ser- vésca binelui seu : prin puterea spiritului seu o- mulu este domnitoriulu pamentului.

46. C o rp u lu o m e n esc u .Corpulu omenescu se póte imparii in trei párti

mari, cari se uumescu : capulu, trunchiulu si mem­brele.

C a p n la este pentru corpulu omenescu aceea, ce este pentru o naia cârm’a si carmaciulu. Si pre- cuinu eârm’a se afla la unu locu mai radicatu, câ carmaciulu din statîuuea sea se póla supraveghiá lo- tulu, asiâ a pusu Domnedieu capulu la loculu celu mai inaltu, câ elu se fia veghiatoriulu sî portatoriulu de grija pentru lotu corpulu. De aceea la capu suntu ochii, organele v.ederei; urechile, organele audirei, gur’a, organulu gustârei si vorbirei, nasulu, organulu, mirosirci; ear dinlauntrulu lui suntu c re e r ilţ locuinti’a si orgauulu mintiei cu iote poterile eijcele minunate.

T r u u c h iu lu cuprinde organele nutrirei si ale respirârei. Nutrirea este o necontenita înnoire a substantieloru si poteriloru corpului nostru; de aceea ea este o trebuintia neincuugiurata pentru bun'a aflare, sanatalea sî vieţi’a nóstra. Bucatele,ce servescu spre nutrirea nóstra, se pregatescu mai antâiu spre acést’a io gura, unde se sdrobescu de dinţi si cu ajutoriulu iimbel se impingu in canaluiu man- cârei st prin acest’a in stomachu. Aici miscandu-se

472

neconlenitu incóce sî încolo, se făcu o amestecătura sî se ducii in matie; eer suculu celu mai bunu din— tr’ensele se duce la inima sî de acolo in plumâni, unde se preface in sânge, care cercvile'za neintre- ruptu prin tote vinele sî vinisiórele corpului. Ace­stea suntu o r g a n e le nntrirei. Pentru respirare servesce mai antâiu canalulu grumazului, care se deschide sî se închide, spre a priimi aeru curatn, ear celu reu sî stricalu a-lu respira. Canalulu ace- st’a e provediutu cu unu acoperemcntielu, care la mancare sî bere se închide, ca se nu intre bucate intr’ensulu. Ear adeveratulu orgnnu alu respiratîunei suntu p la m a n ile . Ele priimescn aerulu sî constau din doue parti, cari sémena cu nisce soonghii séu cu nisce arborei,sî asemenea foiloru fauresci se umfla spre a inspira aeru, sî se desumfla pentru de a slo- bodî dintr’enseîe aerulu celu intrebuintiato. Vocea séu glasulu se forme'za prin aceea, ca plumânile respingu aerulu, ce intra in ele, prin asia numit’a crepatura a vocei.— Ascunsa de iote părţile inireóse tari, cari suntu destinate a o aperâ, stâ in partea stânga apeptului inim a, unu obiectu carnosu in form’a unei pere,compusa din dóue párti, prin cari se curatia sânge­le. Ea este unulu din cele mai nobili organe ale’corpului omenescu. S â n g e le este respanditu prin tote membre­le,si face cam a siesea parte’dintóta greutatea corpului omeneseu. Ein prin baterile inimei, p a l p i t a r e , cari suntu la unu omu in vârsta cam 70 pe minuta, sî prin

473

18 respiratîuni pe minuta, se tine iu necontenita mişcare. Ori de veghiâmu ori de dormimu, ori sun- temu sanatosi ori bolimu, ori suntemu cu atenţiune la aceste miscâri ori nu, inim’a si-faee ne’ntreruptu funcţiunile sele, de cum intrâmu in viéti’a painen- tésca panacandu esîmu dintr’ens’a. Astfelu bate ini­m’a in viéti’a unui orau de mii de millióne de ori, sí candu inceléza a palpita in.m’a, atunci incetéza sî viéti’a cea corpuala sî intra momentulu celu din urma, carele se numesce mor t e .

De membre se tînu manile sî piciórele. Piciórele suntu postamentele acelea, cari tînu sî porta corpulu intrego, spre care scopu suntn provediute cu dóue încheiaturi, cu o talpa lata grósa sî cu cate 5 de­gete tari. Ear roânile, maiestrele cele mari ale tuturoru lucruriloru din lume, au 3 încheiaturi sî cate 5 de­gete forte mobili (miscacióse ), apte spre lucrurile cele mai dure, câ sî pentru cele mai fine.

47. Cele cinci simtinri ale om ului.Spiritulu omenescu se afla in legătură cu lumea din

afara prin cele cinci sim tiuri séu sensuri, adeca: prin ve­dere, audîre, gustare, mirosire sî pipaire. Ele cu dreptu cuventu se potu numi cele cinci porti, prin cari intra la spiritu sî vinu la cunoscinti’a omului tote lucrurile. Căci tote impressiunile, ce ne vinu dela lumea din afara, prin mijlocirea acestoru 5 simtiuri cu nervii loru numiţi sen- soriali se ducu la creeri, sî acolo se prelucra in ideile, ce le avemu apoi despre lucrurile vediute, audîte, mirosite, gustate séu pipăite.

471

Organulu vederei este ochiidu. Ochiulu are form’a unui globu. Esîtur’alui dinafara se nuinesce glumea ochiului“ sx este compusa din trei pelitie vediute sí dóue dinlăuntru nevediute. Cea d’antâiu dintre celea este pelea corndsa, carea dinainte este alba sí transparinte. A dóu’a este pelea vascióreloru, carea e de colóre véneta, meréia séu capría (castania). Ea fiindcă are la colori asemenare eu curcube- ulu, senumesce sî „pelea curcubeului“ séu „iris.“ Inlauntrulu acestei-a este o gauritia mica négra, carea se numesce pupill’a ochiului. Prin acestea intra lumin’a in ochiu si apoi prin o mulţime de organe fine sî construite cu ad­mirabile măiestria ajungu la nervulu vederei sî prin acesl’a se conducu la creeri. Déca obiectele, spre cari privimu, suntu prea departe de ochi, atunci nu le potemu cunósce bine; asemenea sî déca suntu prea aprópe. Omenii, cari nu vedu obiectele far’ in mare apropiare, se numescu cu vedere scurta séu miopi; dar suntu sî de acei-a, cari din apropiare nu vedu bine, ci trebuie se tîna lucrurile in ore.care depărtare, pentru cá se le póta vedé limpede. Ochii suntu nepretiuibili, căci prin ei vedemu tóté, câte suntu in lume, fâra de ei nimicu. Unu omu, care nu vede, se numesce orbu sî este forte nefericitu sî demnu de compătimire sî de ajuloriu.

Audîrea se mijlocesce prin urechi. Urechi’a are pârli din afara sldinlauntru. Partea ei cea din afara se numesce gaócea urechiei, pentruca e făcută sucitu in form’a [unei gaóce de melcu. Ea la margini este mai larga, pentruca se póta prinde mai bine sonurile, ce vinu la dens’a; apoi se lotu strimtéza sî in fine se gala in ambitulu audîrei. înaintea acestui ambitu stâ (dinlăuntru) o pelicica întinsa, numita pelculi’a dobéi, sî inlauntrulu acestei-a se afla o peştera rotundióra, din carea apoi duce unu canalu numitu

trâmbitia până la nervulu audirei sí prin acesta la creeri. Sonulu se prinde cu urechi’a cea dinafara, se conduce la cea dinlăuntru până la creeri sí asiá se cuprinde de spiritu.— Ómenii, cari nu audu, se nuraescu surdi st suntu lipsiţi de multe plăceri sî.de multe mţjldce de a se cultiva. Déca cine.va inca din pruncia a avutu nefericirea a fi surdu, apoi unulu ca acel’a nu pdte invetiâ nici a vorbi, s i remâne sî mutu. Astfelu de omeni nefericiţi se numescu mutosurdi. Dar omenii cei intielcpti sî buni au aflatu mijlóce, a invetiâ câte ce-va sî pre aceşti mutosurdi; sî precumu au intemeiatu institute, unde pre orbii prin mijlocirea pi­păitului i invetiâ a lucră, a face musica sî a. , asiá au gasitu mijlociri a invetiâ prin semne sî pre mutosurdii chiaru sl a scrie, a ceti sî a intielege ceea-ce ce cetescu.

Pentru gustare este data omului lim tia. Ea pe supra- fati’a ei este acoperita intréga cu nisce negeluti fini, cari suntu capetele nerviloru gustârei, ce morgu până la creeri. Prin udél’a gurei limb’a inca se tine totdeun’a umeda, sî prin acést’a umediesce sî descompune bucatele. Lucruri verlose, cari nu se potu descompune, d. e. petri, metale s. a., nu se potu nici gustă.—Afara de gustare servesce limb’a sî pentru vorbire, ba noi vorbirea dmeniloru de aceeaşi origine o sî numimu „limba.“— Precum limb’a tramite cor­pului nostru numai bucate priincidse, asiá se tramita sî spi. ritului nostru numai nutrimentu bu u, adeca cuvinte folositdre!

Organulu »<vrosireieste nasulu. Elu e impartîlu in doue pârli, cari se numescu nâri.. Acestea suntu îmbrăcate pe dinlăuntru cu nisce pelitia forte fina,prin carea se conduce mi- rosulu la nervulu mirosului, ce merge până la creeri. A - fara de mirosire nasulu servesce sî pentru respiratîune.

Pipairea nu este legala, câ celelalte patru simtiuri, de drecare organu anumitu alu corpului nostru, ci este

reversata presto totu corpulu. Mijlocitórea ei esto felea, ca-, rea ’nfâsiura sí irabraca totu corpulu. Pelea este întreita: pelea de susu, peliti'a sí pelea dinlăuntru, carea din urma e acoperita do nenumerali negeluti, cari suntu, cá sí la mirosire, capetele nerviloru, prin cari stau in legătură cu * creerii. Noi simtîmu sîpipaimu cu iota pelea, dar cu deose­bire cu vârfurile degeteloru sî cu palmele, cari ne spunu, de suntu lucrurile simtîte sî pipăite calde séu reci, rotunde séu unghiurdse, moi séu vertóse s. a.— Asemenea servesce pelea sî pentru acoperirea sî aperarea, precum sî pentru evaporarea corpului. Spre scopulu cestu din urma ea e acoperita cu nenumerate găurele tine numite pori, prin cari ese dintrupu sudórea sî intra iutr’ensulu aeru curatu.

48. G r i j ’a p e n t r u s a n a ta te .

Cu dreptu cuventu dîce S. Scriptura, ca tru- pu!u sanatosu este mai bunu decâtu comori de aőru sî de arginlu ; pentruca s a n a ta te a este conditî- unea cea d’antaiu a unei vieţi lignité sî fericite. Fi- indu dar sanatatea unu bunu atâtu de scump«, se cuvine, cá se o sî grijimu după potintia. Spre sco­pulu acest’a medicii recomanda nisce regule, cari este bine a le cunósce fia-cine.

Trebuinti’a cea d’antâiu sî mai neaperata a vietiei trupeşei este a e r u lu c u r a t a ; de aceea tre­buie se caulâmn, că atâtu in casele nóstre, câtu sî in scóle, biserici sî prelotindeni se avemu, incâtu se póte, totdeun’a aeru curatu sî sanatosu. Pentru aceea casele este bine a, se zidi inalte, spatîose, cu ferestri mari sî incâtu e cu potintia in fati’a söre-

lói, sí se se aerésca'cátu mai adeseori, dar cd de** osebire diminéti’a sí sér’a.

Cálu pentru n n tr t in e i i tn , acel’a omulu lu iá parte din imperiululu planteloro, parte dintr’aiu animalelorn, dar îndeobşte s’a observatu, ca i pri— iesce unu nutrimentu amestecatu din plante sí carne, insa asiá, cá cele d’antâiu se predomnésca. Bucalele prea slabe nu suntu in stare a nutri corpulu dea- junsu, pe candu cele prea grase lu nutrescu prea tare sî prin acést’a ingrósia sângele sî strica sana- tatea. Dealtmintrea nutrimentulu trebuie se se in- tocmésca după etate, după conslitulîunea trupului, după clima, după ocupatîune s. a. îndeobşte cu câtu este clim’a mai rece, cu atât’a mai multu se mănâncă carne, sî cu câtu este clim’a mai mólé sî mai cal- durdsa, cu atât’ă se mănâncă mai putina carne sî mai multe frupto, póme sî legume. In privinti’a etâ- tiei vine a se observa, cá copiiloru sî tineriloru le suntu mai bune bucatele farinóse sî de lapte, de- câtu cele de carne, Mancarea trebuie se se faca io- celu sî in odichna; bucalele, spre a se poté mistui in stomachu, trebuie se se sfarme biue cu dinţii sî se nu se înghită nici prea ferbinli, nici prea reci. Fórte stricacióse suntu schimbările cele repedi ale celoru ferbinti cu Cele reci. Asemenea este fórte stricaciosn, a manca omulu candu este cuprinsu de vreo patima, d. e. de mania, seu candu este prea ostenitu cu trupulu séu cu mintea. Mulţimea buca-

teloru nicîcandu se nn fia asiá de maré, eá omnlq se se simla îngreuiaţii de rnancare, ci numai alál’o, câtii se mai póta mancá. Este o regula vechia, cu candu e mai buna mancarea, atunci se incetezi. Forte nesanatóse snnlu: pânea calda, séu necópta.pó- mele necópte sí preste totu bucatele prea grase.

B e n tn r 'a cea mai buna sí mai sanatósa este ap’a rece curata. Ea slempera setea mai bine decâlu ori-ce alta beulura, line sângele subţire sî ajuta mistuirea. Stricaciósa este insa ap'a preste mesura recfe, cu deosebire candu suntemu osteniţi sî infer- bentati, precum sî după bucate calde séu grase sî după póme. Dinconfra forte bine este a be sér’a la culcare sí diminéti’a după şcolare câte-va pachare de apa rece próspeta.— Vinulu, beutu in mesura potrivita, ajuta mistuirea sî se potrivesce lângă mân­care. Tineriloru insa le este mai multu spre stri­care, decâtu spre bine; ear ómeniloru înaintaţi in versta, cari au lipsa de întărire, le e folositoriu.— Cea mai stricaciósa insa dintre tóté beuturile este vi- narsulu séu rachiulu, mai cu séma celu de fabrice, care de multe ori este mai otrava sî ruinéza trupulu sî spiritulu: trupulu, pentruca lu Irandavesce sî lu deforméza, ear spiritulu, pentruca lu turbura sî-lu întuneca. Este o nenorocire pentru o casa sî pen­tru o comuna, déca se încuiba intr’ensele beutur’a vinarsului.

V estmintele au se apere corpulu de frigu sî de udéla si se lu acopere intr’unu modu cuviinciosu

«1 piacúin. De aceea vestmintele se fia largulie, comode, se nu impedece mişcările corpului ; dar toldeun’a se fia Întregi sî curate, fia de materii câta de ordinarie. Deosebita atenţiune ceru schim­burile, cari (otdeun’a trebuie se fia albe sî curate. Se nu uitâmu, ca aceste vestminte le nnmimu s c h i m ­b u r i ; de aceea trebuie se Ie schtmbâmu adeseori : earn’a celu putinii adata pe septemána, vér'a sî mai de multe ori. Candu suntemu inferbentati «are, se nu ne golimu indata, căci altmintrea sudorile se bătu inlauntru in trupu, sî de aci potu proveni multe băle.îndeobşte capulu se se se tîna recorosu, plcîoreld uscate; de aceea căciulile cele grése, mai ca séma Vér’a, suntu nu nomni urftc^ ci s t ríesnnatóse, producendu buhe si a ltr uriciuni.

L o c n in tie fe se fia largi, Iuminése sî aerite. Tote lucrurile, ce dau aborire neplăcută, tre­buie se se depărteze de prin case. Este fórte nesana- tosu, a locui st cu deosebire a dormi in case văruite de curendu. Asemenea s’au intemplatu multe neno­rociri prin aceea, ca au trasu omenii jaru la usi’a cuptoriului séu sobei, din cari ese unu aeru otravitoriu. Strieaciosu este sî aerulu numitu ventu-reu,candfcu adeca vine aerulu din dóue párti oppuse, d. e.dela usia sî dela feréstra.Unu insemnatu mijlocu pentru susţinerea ganatâtiei e s té c n ra tím e a . Diminéti’a se ne spelâmu cu apa rece fati’o, grumazii, peptulu sî mănile până deasupr’a coteloru. Pentru tinéri este priinciosu a-si

480

spelá sí capulu ca apa rece, dar apoi a se şterge sí a se frecá bíne, cá se nu remána capulu udu., Asemenea trebuie curatíte sí spelate sí piciórele eandu sí candu. A spelá in tóté diminéti’a, precum sí după prândiu si după cina gur’a, inca este fórle de lipsa, insa multi ómeni pecatuiescu inca din copilă­ria incontr’a regulei acestei-a. Numai ap’a pentru spe- larea gurei sí a dintîloru se na fia prea rece, nicise urmeze spelarea indata după bucate ferbínti__De mare folosu pentru sauatate este sí s c a l d ’ a ; insa trebuie pazitu, cá se nu ne scaldamu curendu dnpa mancare séu după şcolare, se nu fímu infer- bentati candu inlrâmu in scalda, se nu slámu in apa amorţiţi, ci se ne miscámu neconlenitu sí se nu petrecemu in apa panacanáu tremuramu de frigu. Preste totu in case, la vestminte, in vase, in msncári sí beuturi sí in tóté lucrurile nóstre se observámu cu stricletia curatímea, sí cu deosebire se cere acést’a dela sexulu femeescu, cárui-a i compete mai cu séma economi’a casei.

M iş c a re a cea mai buna este lucrulu, dar sí joculu, inuolatulu sí gimnastic’a suntu folositóre sana- tätiei, déea se facu cu mesura, Dincontra insa sunlu forte stricacióse, sí la multi tineri li-a adusu bóla sí mórte, căci au jocatu n6bunesee si apoi asudaţi sí in- ferbentati au esítu in frigu séu au beutu apa rece.—La tempuri de bóla are omulu lipsa de grija sí mai mare, cá nu cum-ya prin negrija se îngreuieze sí mai tare

481

•fcoi’a. Eáperiiníi’a a ihvetialü pre omenii o mulţime de mijlóce, cum se se pórte in bóléié mai usióre sí mai îndatinate. Dorere de capu, ametiéla, incercári de friguri sí alte bólé mai usióre adeseori se potu vindecá fára nici unn lécu numai prin ajuna (ne- mancare), odichna, esîre in aera curatu séu patina gustare de póme ferte.— Trógn’a sl tnsea adeseori se potu curá prin o fertura (tea) de flori de socu séu de isma. Scurgerea (d'iareea) cercâmu a o de- laturá benda teinri calde, infasiurandu-ne mijloculu cu pánura incaldfta séu cu copereminte sén caramide inferbentate.—Strivirile mai usióre' se vindeca prin dese cataplasme (infasiurâri) cu apai réce, storcendu- se insa cárp’a blne mainainte de a se puné pe membrulu strivita. Pe rane sangeróse panema ésca sl le legámu cu pándia sí mai bine insa e, déca ése’a se unge mainainte cu prafn de pusca sdrobitu. Sí paiaDjinisiulu este buna pe asemenea rane. Be- lituri de pele se léga cu slrame de pándia immoiate in ölen sén untu de lemnu. Rane próspete masgóse se cnratia mainainte cu apa rece, rane mai ve chi cli apa caldutia. Inghiatiandu-si cine-va vreo parte a trupului, se nu mérga la focn, ci din contra se frece membrulu bolnava cu zapada séu ghialia séu cela putina ca apa rece, panacandu se incaldiesce. Remanendu degeraturi, membrulu degeratu se se scalde odata séu sí de 2 őri pe d! cu lesia tare cal- dutia, apoi se se infásiure cu pânidia alba curata. Be­

á i

482

«teile făcute din arsuri se curéza asiá, ca se desface foesîc’a cu unu peuicelu agerii, apoi se unge umfla- tur’a adeseori cu untu de lemnu, unsóre séu untu sí se léga cu carpulitie moi de inu. La arderi preste totu e bine, dupace s’au desfăcuţii besîcile, a le jnfasiurâ cu o pătura de bumbacu séu de vatta.

La caşuri de otrăviri iudata se bé nenorocitutu apa calda séu lapte, câ se verse otrav’a, sî astfelu se se curetie storaachulu; dar pe lângă aceea trebuie se se caute fara amanare ajutoriu medicale.

49. Spiritul« omenesc«.Afara de corpulu celu vidîbile, materiale, o-

mulu are sî unu s p i r i t u uemateriale nevidîbile; ba tocmai spiritulu acest’a este fiint’ia cea adeve- rata a omului. Intr’unu modu minunatu, care noi nu ni-lu potemu esplică, spiritulu este impreunatu cu corpulu atâta de strinsu, incâtu ori-ce simtiu a- tinge corpulu nostru, acel’a se impartasiesce sî spi­ritului; sî legatur’a acest’a strinsa intre spiritu sî corpu duréza tóta viéti’a.

Totu, ce este afara de corpulu nostru, se nu- mesce l u m e a e s t e r i ó r e séu dinafara sî lu- créza necontenitu asupr’a nóstra. Lucrările acestea le numimu i m p r e s s i u n i . Asiádara candu sim- tîmu ealdur’a séu frigulu, candu pipaimu unu lucru mólé séu vertosu, candu audîmu unu sonu innaltu séu aduncu; candu vedemu unu obiectu aprópe séu departe; atunci lucrările acestea făcu asupr’a nóstra

4S3

impressiuní. Impressiarieâ cea d'antâin se mimesce i n t a i t i a n e séa privire. Dar spirilulu are poterea, a tine obiectele acestea sî dupace a încetată intnitiunea, asia incâta d. e. déca amu vediutu o cetate ca ochii corpuaii, apoi si dnpa depărtarea de dens’a si după; trecerea de multu tempo,cu spiritul« inca totu o mai potu vedé; căci icón’a ei a remasu intipáríta iu spirilu. Acésta iiitiparire se numesce i n t i p a i r e. Dintr’o mulţime de intipuiri despre vre-unu lacra apoi se născu n o t î u- n i 1 e,sí dintr’o maltime de noţiuni ]se face o i d e e. Cultivandu-se spiritulu in modulu acest1 a inca din cea mai frageda copilăria prin intuîtîuni, intipoiri si noţiuni, se producti intr’ensulu o mulţime nenumerata' de idei. Déca voimu, câ ce-va se remâna in spiritului? nostru, apoi aceea prin intiparire adânca si désa re- petîre trebuie se intiparimu férte bine; si atunci si după tempu îndelungata lucrulu lu vomu avé in spiritu. Poterea aceea, prin carea suntemu in stare a reproduce o intipuire trecuta, se nomesce Kl e- m o r i a séu tînere-aminte. Ea este de férte mare însemnătate, cáci fára de dens’a tóté încordările spi­ritului snntu desierte,fiindcă pe candu nn’a impressiune aru intra in spiritu, ceealalta arn si esi dintr’ensulu. Tóté aceste poteri ale spiritului se nnmescn poteri intielesnali séu poteri ale intielegintici.

O alta classa de poteri spirituali se chîama poteri ale simtîrei. Prin poterea mintiei cine-va si-a facntu óre-care idee despre vre-nnn lucru, ju-

31*%

484

decandu-lu seu de bunn séu de reű,de lăudabile séu de reprobabile.Apoi déca cine-va s ' a d e p r i n s n . a face binele séu reulu, acésta deprindere devine cu tempu lotu mai tare, si déca nu se line in freu prin po~ terea mintiei, atunci se face p a t i m a séu passi- une, precum d. e. betî’a séu mani’a, carea apoi duce pre omnlu, unde elu nu voiesce, sî prin a- cést’a Iu face nefericitu. Omulu insa este datoriu a-si lumina mintea sea sî a-si îndrepţi vointi’a spre ceea-ce este bine, sî a se abate dela tóté cugetele sî faptele cele rele. Cá se póta canósce omulu bi­nele sî reulu, i este data dela Doranedieu o voce din­lăuntru in inima, carea se numesce consciintia sî produce in omu bucuria sufletésca pentru faptele cele bune, eardupa faptele cele rele aduce omului neodichna sî mustrare. Ferice omulu acel’a, carele asculta de glasulu consciintiei! Câci glasulu consci- intiei este glasulu lui Domnedieu.

50. Land’a dreptnlni.

1. fer ic ita barbatala, carele n’a um­blaţii in svatnin necredincioşii orii. si in calea pecatosilorn n a stetntn, si pe scan - nnln perdiatorilorn n a siedintu;

2. Ci in l eg ea Domnuini voi a Ini, s i in legea Lui va cngeta din a s î nóptea,

3. Si va fi cá nnn pomii resaditn lánga Isyórele apelorn, carele rodnln senţ

*

485

vn da in vrem ea sea, st frundi’a lui nn va cadé, s i tóté, ori cate va face, vorn spori*

4. Va asia necredincioşii, nn asia, ci ca prafnltt, ced a spulbera ventnln de pe fati’a pamentului.

5. Pentru acést’a nn vorn invieá necredincioşii la judecata, nici pecatosii in svatnln dreptilorn.

0, Ca scie Dom nnln calea dreptilorn, si ca lea necreáinciosilarn va peri.

Paalmu I,

51. Faptnr’a s i Facatorinln.Tóté lucrurile, câte se afla ia ceru si pe pa-

jrnentu, suntu făcute cu cea mai mare inlielepciune. Acesta intielepciune,armonia si perfecţiune admirabile, ce o vedemu in lucrurile cele mai mari că si in cele mai mici, ne aduce la cunoscinti’a aceea, oa tóté s’aa facatu si se susţinu de o mâna nevediuta, atotpoternica, de o fiintia mai înalta decâtu tóté celelalte fiintie. Acésta fiintia o numimu Donmedicn- Domnedieu este eterna (vecînicu), adeca fára ince- putu sî fára sfarsîto; atotpoterniou, pentruca nici unu lucru nu I este cu nepolintia ; preabunu, pen­truca tóté le-a crealu sî le conduce necurinatu câtra destinatiunea loru; sântu sî prea-sântu, pentruca vointi’a Xui cea preainnalta totdeun’a este îndreptată spre bine.

Dintre tóté făpturile de pe pamentu singuru numai omulu se póte innaltiá Ia ideea Domnedieirei. Numai elu unulu prin poterea mintiei séu ratîunei, sele póte se cunósca pre Domnedieu sî se-Lu ono­reze, dupaoum se cuvine innaltîmei sî santieniei Lui.Omulu veneréza pre Domnedieu nevoindu-se a îm­plini poruncile Lui, cari le a facutu cunoscute ómeni- loru atâtu prin Iumin’a mintiei loru, câta sî prin des­coperirea data sânlîloru Sei. Cu deosebire insa S’a déscoperitu Domnedieu ómeniloru prin tramitereain lume a Fiiului Seu, Dojnnului nostru Iisusn Chri-i stoso. A.cest’a a scosu pre ómenii din nóptea nesciintiei, invetiandu-i a cunósce sî a cinsti pre Domnedieu câ pre părintele tuturoru ómeniloru, eara ei intre sine a se privi câ fraţi sî sorori, fii ai unui Părinte cerescju, sî a se iubi sî sprijini unii pre alţii intru tóté lipsele loru sufletesci sî trupeşei; apoi a, cunósce, ca sufletulu omenescu este nem oritoria sî pentru tóté, câte a facutu in viétia, bune séu rele, va avé se deá séma înaintea jndecâtiei lui Domne- dieu< Tnvetiatur’a lui Christosu se numesce chri- stianisinii séu crcstinismu sî a strabatutu mai tóta lumea, reversandu pretotindeni, pe unde a ajunsu, lumina, iubire sî fericire, sî astfelu latîndu totu mai departe imperatî’a lui Domnedieu, adeca imperatî’a adeverului, dreptatiei , iubirei, blandetieloru,— cu unu cuventu: binele, virtutea.

52, D oxologi’a cea mare.1. Mărire Tîe, celui, ce ni-ai aretatu nóue Iuu

tnina. Mărire intru cei de susu lui Domnedieu, sî pe pamentu pace, intre omeni buna voire.

2. Laudâmu-Te, bine Te cuventamu, ne inchr- nâmu Tîe, multiemimu Tie, Te marimu pre Tine, pentru marirea Ta cea mare.

3. Domne Tmperatulu cerului, Domnedieole Părinte Atotu-tînatoriule, Domne Fiiule unule născută, lisuse Christóse; sî Duchule sfinte!

4. Domne Domnedieule, mielasielulu lui Domne­dieu, Fiiulu Părintelui, cel^g ce ştergi pecatulu lu- mei; miluiesce->ne pre poi, cel’a ştergi pecateleloméi. *• '

5. Priimeşce rogaciunile nóstre, cel’ace siedidea- drépt’a Tatalui, sî ne miluiesce pre noi.

6- Ga Tu esti unulu santu,Tu esti unuln Domnu Iisnsu Christosu, intru marirea lui Domnedieu Tata­lui. Aminu.

7. In tóté dîlele bine Te vomu cuventâ, sî vomu laudă numele Teu in veacu sî in veaculu veacului.

8. Invrednicesce-ne Domne in dîu’a acést’a fára de pecatu a ne feri noi.

9. Bine esti cuventatu Dómne Domnedieulu parintîloru noştri, sî laudatu sî prea maritu este numele Teu in ^eci. Ajnipui

10. Se fia4 Dómne ‘mií’tTTa spre noi, precum amu nadejduitu intru Tine.

488

11. Bine esti cuventatu Dómne, invétia-ne pre noi îndreptările Tale.

12. Domne scapare Te ai facutu nóue in neamu sî ’n neamu, eu amu dîsu: Domne miloiesce-me, vindeca sufletulu meu, ca amu gresitu Tîe.

13. Domne, la Tine amu scapatu, invélia-mese făcu voi’a Ta, ca Tu esti Domnedieulu meu.

14- Ga la Tine e isvorulu vietiei, intru lumin’a Tavomu'vedé lumina.

a

15. Tinde mil’a Taceloru-ce Te cunoscu pre Tine,

U i h