V

IlIH T E BB ISTW.tpatriotica si universale

pentru scólele populari române greco-orientali,

de

Zacharia B oia,

Parochu la biseric’a gr. or. din cetate in Sabiiu, Professore la Institutulu arcbidiecesanu pedagogico-teologicu.

i o 1 f n f Introducere.1 ü h i ) 4N a to tdeun’a au vietiuitu pe pamentu omenii

a ce i - a , cari v i e t iu iescu pe densul t t a s t a dí. Ina imé de noi, cari traimu acum, au t ra i tu alti omeni, î na ­in te de ace s t i - a iar al li i, sí totu as iá pana la >n- ceputu lu neamului omenesc» .

E s te unu lucru forte p i acúm sî for te fo io- i - tor iu , a sei , cum au fostu omeni i de mai na in te : pr in ce t ieri au locuitu, ce dat ine au avutu, ce îm - per ie au intemciatu, după ce legi au trai tu . D e s p ; c tote aces tea , incâ tu suntu sc i ri despre ele, ne s p u n e sc i iut i ’a aceea , ca r ea se numesce Istoria. Istovi a este icou'a tempuriloru trecute.

In Istoria avemu trei despar t i emin te de t e m p u mai în semna te : ade c a lumea vechia dela i n c e - putulu ómeni loru până la ven i rea lui C h r i s t o s u ,— apoi lumea d e m ijlocii, de atunci pana la d e s ­coper i rea A m er ice i , inven ta rea t ipariului s. a.— 1 5 0 0 după Chr i s tosu ; ia f ine lumea noua, da a tunci pana in d îu’a de asia di. Do aceea Is tor i ’a p r e s t e totu se împar te in trei evuri séu tempur i m a r i :

I. Tempulu vecliiu,II. Tempulu de mijlocu,

ilu uou.

4

Tempulu vechiu.I. Incepntaln neamului ómeneden.

1. Dupace a faentu Dompedieu cerulu sl pamen- tulp, sí a demandatn pamentulai se producă tölti fe­lülő, de plante sl de animale, in fine a ziditu pre o m n 1 u „dopa tipulu sî asemenarea Sea“. Otnulu a esítu din mán’a loi Domnedieu Facatorialui bunu sl sântu sl perfectu intru tote. Dar amagitu de is- pititorlulu sierpe, cd se nu deá ascultare demaudá- rei lui Domnedieu, elu a gustatu din poraulu oprim, si pentru aceea a fostu alungata din raiu. Acolo s’au nascutu ómeniloru celoru d’antâiu, A d a mu s l E v ’ a, doi fii, anume Cainu «1 Avelu, cesl’a bunu sl iubitoriu de Domnedieu, cel’a reu sl neasculta- toriu, carele in fine dm invidia omori pre fratele seu. Fiii sî nepoţii lui Adamu se immultîra forte pe pamentu, dar alăturea cu numeruîu loru crescură si reutâtîle sl fărădelegile loru. De aceea Domne­dieu i pedepsi prin unu diluviu (potopu) generale^ in care se innecara toti omenii, afara de N o i e s î fa— mili’a lui. Noie avu trei f i i : Simu,Hamu sîlafetu. lm- mnltindu-se după aceea dmenii de nou, se consultară se faca in câmpulu Şenaoru unu turnu spre pomenirea vecînica a muUîmei sî poterei lom. Turnulu acest’a s’a numitu „turnulu Vavilonului.ft Insa Domnedieu făcu desierlu svatulu loru; căci iucurcandu-Je lim­bile, ei nu seNmá^ötafa inţielege unii pre alţii sl

5

astá se risipiră preste lotii pftmentulu. Urmatoiii lui Sima (Semiţii) remasera in Asi’a; din ei se tragu popórele Sirieniloru, Chaldeiioru, Evreiloru sí Ara- biloru. Următorii lni Hamu se dúséra in Afric’a; din ei se trugu Egiptenii sí Etiopienii. Următorii lai lafetu se respandira prés te Asi’a mica sí Europ’a, si cele mai malte popóre ale Asiei-mici s! Europei se deriva dela ei.

'I. Asiá ne spune despre inceputolu neamului o- menescu cartea antäi’a a lui Moise, carea se na- mesce „cartea facéréi híméi.*

II. Chin esti.

1. Unulu din cele mai vechi popóre ale lumci suntu fára indoiéla Chinesii, dar despre istori’a lom se scie de totu putínu. Ei <ţja tempuri uitate au dusu o viétia forte retrasa; cáci pe lângă aceea, ca erau despărţiţi de alte popóre prin mari late sl prin munţi colossali, ei se mai separara iuca s! prin unu zidu gignuticu, care aveâ se i apere de câtra vecinii loru dela médianópte s! care este cea mai mare opera de mâna omenésca pe pamentu.*)

*) ZiJulu acest’a admirabile, numitu simplcminte z i d u l u (raurulu) c h i n e s e s c u , cu (lrgptu cuventuse póte iiumerâintre minunile lumei vechi. Elu merge dela marginea apuseana in latulu imperiului pana in Marea galhina, in lungime de 300 miluri, treuundn prestc dealuri, riuri, abisuri. Ea fundamenta are

6

2 Chinesii din tempuri străvechi nu escelntuprin itgricullur» sí prin multe ramuri de industria, pre­cum d. e. prin producerea si lucrarea metaleloro^ prin facerea porcelanului, harthiei s. a. Agricnl- iur’a este la ei si astadi in cea mai mare onóre, st insusi imperatnlu ara in totu anulu nun locu ca mânile sele. Insa fiindcă Chinesii au traitu mii de ani fâra libertate, pentru aceea cultur’a loru n’a potutu înainta , sî astadi stă inca mai totu pe trépt’a aceea, pe carea s’a aflatu înainte ca multe sute de ani. Asemenea sî sciintiele loru nu suntu vii, pro- gresandu, ramurindu-se, ci unn mechanismu mortu, o gramada de invetiaturi, istorii, cântări s. a. remase (lela mosiu la tata si dela tata la fii.

3. Limb'a Chinesiloru este forte seraca, căci no are decâtu 450 rădăcini de cuvinte, asiá, incâtu fia— care cuventu trebuie se aiba câte 30—40 intiele- snri. Literele loru suntu unu felu de semne ale lu- eruriloru, ce infatisiéza; numerulu loru atâl’a e de mare, incâtu trebuie se tréca mai mulţi ani, pana- ciuidu invétia cine-va a ceti.

grosime de 25 urme; inaltfmea Iui e totu asemenea, Totu Ia 300 pasi esu din elu turnuri de aperare. Tote zidirile unei tieri mari europene ta olalta se crede ca nu cuprinde a ta t’a mássá, eâ zidulu acest’a singura. Desttuatîunea lui a fostu, a aperi Chin'a de n a rai irite Mongolidem, cari locuiau la mé- dlanópte. Acum tmendu-se sî popórele acestea de imperiulu Chinei, zidulu nu mai e de lipsa sî ineepa a se rnin i. E l* j ót« se fia zirtitu eu 1000 ani nainte de Christo»*.

7

Religiunea Chinesiloru constâ parte din invetiaturi morali, parte dintr’o mulţime de ceremonii si credin- tie desierte. Cá fandstoriu alu religiunei lóra ei ve- neréza pre unu intieleptu din vechime, anume C o a ­f a c i u, care se le fia iasatn si patru cârti sânte, nu­mite ching, ce le tina si acum in cea mai mare o. nőre.— Crestinismulu sporesce lórié cu greu intre Chinesi; căci ei, cu löte ca suntu de totn servili, fricoşi, moleşiţi si rémasi indereplu, totuşi se tina de celu d’antâiu popom de pe pamentu, sî la totu, ce este strainu, se uita preste umeru.

III. Indienii.

1. In tempuri străvechi trabatura de dincolo de munţii cei mari Himalai’a in Asi’a popóre belicóse spre médiadi si se asiediara in Indi’a; cáci tiér’a a- cést’a in ca in vechimea adunca eră renumita pen- tro fertilitatea (rodirea) sea cea admirabile. I locuitorii cei vechi ai tierei parte au fostu ucişi, parte aserviţi.

2 Fiindcă Indienii au formatu o mulţime de re. gate mici, independinti unulu de altnlu, pentru a- ceea istori’a loru cea vechia, că si a Chinesilora, e acoperita de întunecime nepetrnndlbile. Atât’a se scie, ca sî la Indieni erâ imparlîtu totu popor uiu in e l a s s e seu c a s t e nestramutabili, asia, iocdtu nici prin casatoria, nici prin alte mijlociri nu era eu pptintia cui-va a esi din cast’a sea si a intrâ

8

intr’alţ'a.: Ciasse de acestea erau patru. Cea d’arr- táiu erâ a p r e o t ! Io r u, cari aveau mare auto­ritate sî multe drepturi sî prerogative. A dóu’a casta era a-m i 1 i t a r i 1 o r u, de cari se ţinea s! regele. A trei’a classa o formau a g r o n o m i i , m e- H e r i a r i 1 sî n e g o t i a t o r i i. Classea cea din urma erau asiâ numiţii P a r i a s , remasîtiele Iocu- itoriloru celoru vechi. Ei atât’a erau de despretiu- iti din partea celorlalte caste, incâtu nu poteau avé nici unu amestecu cu ele, ba s! déca numai se a- tingeau de vt-eunu lucru, acel’a se priviâ de spurcatu,

3. Beligiunea Indieniloru erá i d o 1 o 1 a t r i a, a- deca închinare la idoli. Ei si-intipuiau o mulţime ne- numerata de diei mai mari sî mai mici, pro cari i adorau prin multe ceremonii străine. Riiigiunea a- cést’a vechia, numita bramaismu, se modifica sî se curaţi mai tardîn prin intieleptulu B u d h'a , ale câ- rui invctialuri le a priimilu o parte mare a popo­rului,

4. Limb a cea vechia a Indieniloru se numesce S an s cr i t u, s! iuveliatii dîcu, ca ea a fostu cca mai frumósa, mai avuta sî mai perfecta limba de pe pamentu, sî ca limb'a grecésca sî cea rouiaua de mai tardîu sétnena multu cu drns’a.

IV. Vaviloncnii s î A sslrieuii.l .E i suntu cei mai de aprópe următori ai lui

Noie, carele a scapatu de diluvru (polopu), dopacum

9

seíti din Istori’a biblica. Mergendu dk tínutulu mun­telui Araratu injosu dealuugulu riuriloru celoíu maid Eofratu sî Tigru, ei ajunseră in fine intr’unu siesu largu si roditorin intre aceste dóue ape, care se numiá cămpulu Senaaru, sí aci zidiră V íív ilo m ilii, póte cea mai vechia cetate de pe pamentu. Celu d’an- tâiu imperatu atu Vaviloniei a fostu eroulu N i m ­r o d u, de care se vorbesce in Sânt'a Scriptura, sî carele va fi trăita cu mai multu de 2000 ani înainte de Christosu. Unu altu imperatu, N i n u, mergeri du spre mn., zidi in Assiri’a lângă Tigru alta cetate mare, numita după numele seu N in iv ’a , curea se dîce ca aveâ 12 miiuri in cercuitu, asiâ incâtu trebuiau trei dîle, spre a o pofé incungiura.

2. Vavilonulu sî Niniv’a au iostu cele mai mari, mai polerice sî mai renumite cetâti ale Asiei in stravechime; sî domni’a imperalîloni vaviloneni seu assirienii se estindeá preste tóté tierile vecine până in mari depărtări. Vavilonulu erâ ziditu pe umen- doi liermii Eufratului, carele aici are o latîme de 000 urme, sî erâ inchisu cu unu zidu patratu, din care fiacare parte mesurâ in lungime 6 ore. Va se dîca, penlru de a incungiurâ Vavilonulu, ti tre­buiau 24 ore. Ia fiacare parte a zidului, care portă o mulţime de turnuri pentru aperare, erau câte 25 purti de arama, cu totulu dar 100 porti. Ear din afara de zidu eră unu siantiu lutu si afundu ziduitu,

10

care la tempo de nevoia se umplea cu apa din Eu- fratu. Ambe părţile cetktiei se legau intre sine prin unu podo giganticii,- ear la capetele podului rădică impera- tés’a Semiramid’a dóue palatiuri pompöse cu grădini purtate pe arcuri înalte. Grădinile acestea „s p e n d i u- r i l l e “ ale Semiramidei se numerau intre c e l e s i ep t e m i n u n i ale lamei vechi. Stratele Vavilo- nolui erau tóté öble, puse pe linia. Cetatea insa nu cu- prindeâ in sine numai case, temple sl alte zidiri, ci st grădini, pometnri, ba s! câmpuri dearatu, asiâ, incătu locuitorii, caodu veniâ vr’unu inimicu asupr’a loru, se închideau in cetate st poteau snstiné obsediulu câta de multu; căci nu duceau lipsa nici de apa, nici de nutrimentu.

3. Fiindu tinutulu intre aceste dóue riuri mari forte uscaciosu, Vavilonenii trasera in lnngulu sl latulu tierei loru nenumerate canaluri, prin cari de­rivau apa din Eofratn pentru udarea cămpuriloru sele. Siesulu acest’a roditoriu st bine lucrato eră pe atunci că o gradina mare. Dar nu numai in a- gricultura, ci st in lucrarea meseriiloru sî arttloru Va­vilonenii erau fórte inaintali: ei radicau zidiri mari st pompöse,torceau sî tieseau lân’a st inu!u,scieau vapsi frumosu sî lucrau la fern, arama, argintu, auru sî petri scumpe.

•I. Religiuuea Vaviloneniloru eră i d o I o 1 a- t r i a. Ei se închinau sórelui, pre care Iu onorau că pro

11

nnn dien, numindu-lu Vaalu, st I radicara unn i'-mplu mare ca unn allarn st tipnlu lui de auru, precum sí unn turnu de 600 urme inaltîme, cea mai înalta zidire de mâna omenésca pe pamentn. Ei au fusta cei d’antâiu, cari au numerata dilele, lunile st anii, st prin acést'a au facntu inceputulu Astronomiei st alu Calendariului. Dar viéti’a loru era desmierdata, luxuósa si urita.

5. Niniv’a se surpâ pe la arinlu 600 înainte de Christosn prin Medieni. Yaviloiiulu mai stetii cam 100 ani, apoi se ocupă prin Perşi subt imperalulu loru celu bataciu Chiru seu Cyros.

6. Astadi nici Vavilonulu, nici Niniv’a na mai e- sisto, ba sî locurile dimpregiurulu loru suntu pu­stietăţi* locuite numai de sierpi sl fere selbatice. Do pe la a. 1840 incóce au inceputu Europenii a sapă mai cu deadinsulu prin minele loru cele colossali st au aflntu mulţime de lucruri forte memorabili. Chiaru st o parte din templulu Ini Vaalu st din paiatiuln imperalului Navuchodosoru, care la a. 586 n. de Chr. a dusu pre Judeii in robi'a din Vavilonu, s’au desgropatu. Dauna numai, ca invetiatii nici până acmn nu potu ceti bine scrisórea vavilonica (chal- daica); căci aceea este compusa din Jinii conice, st gemena cu nisce gramadutie de cuie aruncate u- nulu pre»le altulu.

12

V. Egiptenii.

1. Egiptulu inca in vechime se numia „unu daru ala Nilului.“ Acesta numire i se dedeâ cu drep- tulu. Căci incungiuratu atâtu la resaritu, cătu s! la apusa de podeie rădicate, elo este unu siesu an- gustu, formata si sastinutu de riulu Nilu. Si pe candu podeiele vecine suntu pustietâti de nesipu, pe a- tunci Egiptulu prin Nilu devine un’a din tierile cele mai fruptifere nu numai ale Africei, ci preste totu ale pamentului. Tomn’a prin lun’a Septembre riulu ese din albi’a sea, si derivata prin canaluri nenu- merate, acopere totu Egiptulu ca undele si noróiele sele, prin cari udapa si ingrasia pamentulu. Prin Novembre, dupace se scurgu apele, se incppe lu- crulu câmpului, adeca fără de aratu sî grapatu se séraena cereaiile : grâulu, ordiulu s. a, cari apoi in 3 —4 luni suntu copte si prin Martiu se secera sî dau recolte admirabili. De aceea Egiptulu era vestitu in vechime pentru rodirea sea, si 'fraţii lui losifu d n Canaanu, candu uu aflara nicairea grâu in tem- pulu fómetei, veniră cu sacii la Egiptu, unde losifu umpluse granariele Faraonului (imperatului.) Egiptenii insa erau renumiţi nu numai pentru lucrarea cu diligintia a pamentului, ci sî pentru meseriile,artîle sî invetiatu- rile loru. Ei lucrau lemnulu si pétr’a, lân’a si innia, ferulu, stici’a, osulu sî metalele nobili cu mare de-

13

steritate. E(faceaust harlhia din foile nnei papure,— de unde sî numele „papiru.“ Dincontra insa in ar. tea resbeluiui n’au escelatu. Ei. inca erau impartiti in c la s s e (caste) deosebite: classea preoţilor», a militariloru, a meseriarilorn , a agronomilorn sî a pastoriloru; sí impartírea acést’a se sustíneá cu a - tát’a strictetia, incátu nimeni nu poteá esi din cast’a sea sí se intre inlr’alt’a, ci fiinlu vrendu nevrenda trebuiá se se fatca sí elu aceea, ce fusese tata- seu.

2. Religiunea Egipteniloru erá idololalria cu ono­rarea mai a tuturoru animaleloru folositóre seu stri— catóre: a crocodililoru, pisiceloru s. a., dar cu deosebire a unui tauru, numitu Ap i s . In acest’a venerau ei pre unu dieu străvechiu, dela carele dupa traditiune invetiasera agricnltur’a. Si fiindcă ei cre­deau sî in nemorirea sufleteloru, pentru aceea locu- intiele loru nu ie numiau case, ci numai cuartire sl le faceau simple sî neînsemnate; dar cea mai mare pompa o puneau pe morminte, dîcendu, ca acelea suntu adeveratele case. De aceea nici ardeau pre morţii loru, nici i ingropau in pamentu, ci i balsamau cu miruri scumpe, i ţineau 70 dile in sare, apoi i im- bracau in vestminte neputredîtore, fcî astfelu i pu­neau in cripte sapate in stânci de pétra séu si nu­mai simpleminte sub pamentu. Cadavrele acestea, numite mumi i , in adeveru nici ca au putrcdîlu, ci

14

numai s’au uscatu că lemnulu seu câ pétr'a, $! in starea acést’a se gasescu »1 in diu'a de aetudi sule de mii dintr’i nsele.

3. Zidirile de pompa ale Egipteniloru se deose­bind prin graiidiositatea si duraveritatea loru; căci nu erau făcute din cărămidă, precum d. e. ale Va« viloneniloru, ci din pétra de granitu, porfira séu mar­mora. Cele mai cunoscute diutr’ensele snntu obe- liscii si piramidele. Obeliscii^erao nisce monu- miute, josu late in patru unghiuri, spre vérfu tolu mai auguste, cioplite adeseori dinlr’o singura pétra, st ajungeau uneori inaitimea de 140'; scopulu loru se pare a fi fostu, ca se însemne orele, precum d. e. orológeie nóstre de sőre. Admirab li insa pentru marimea loru cea monstruósa erau piramidele, zidiri quadrate de inaltîini colossal), precum nu are mai nici unu turnu in Europ’a. Piramidele se păru a fi fostu locuriie de immormentare ale regiloru. Ele stau io partea apuseana a Egiptului de mijlocu la mar­ginea pustiei, sî suntu 40 la numeru. Uu’a dintre ele, carea porta numele regelui Gheope, atât a e de mare, incâtu dieci de mii de omeni trebuie se fia luuratu la ea dieci de ani; st invetiatii au calculntu, ca cu materialulu dmlrens’a s’aru poté închide cu zidii o tiéra mare, precum e d. e. Spania. Pira­midele acestea, cari iaca in vechime se numerau intre cele sieple miouni ale lum.ei, au astadi o

veotifme eam de 4000 da arii *r sunt« ede mai vechi sl— împreuna cu ziduiu chineaeaów—cele mai mari »idiri de pe pamenlu.

VI, Fenicienii.

1. Cela mai însemnata popom negolietorescu alu vechimei ao fostu P a n i c i e n i i . Ei locuiau pe mar­ginea cea angusfá dintre Păleştin’a, Siri'a ai Marea medîtierana. Ei după & Scriptura se tragu din se- minti’a Ini Hama, onula din fiii Iu* Noie. Fiindu tiér’a tóra mica, s tér pa sl seraca, Fenicienii de tem - porta si-pusera ochii pe maro, carea se reslatid in drept’a sl stâng’a dinaintea loru. Si incependu ast- felu cu péscuitulu sl navigatulu, st facendu-se din ee in ce mai cnnoscuti cu firea mârei, se încume­tară a calatori totu mai departe, panacandu in fine devenira c e i m a i in d r a s n e t i n a v ig a to r i din lumea vechia. Acuşi erau cercetate de nâile loru de comerciu tóté tierile si cetâtîle marginarie cu Marea medîtierana până la Greci’a sî ltali’a; acuşi le eră cunoscuta teta marginea Africei; in fine mergendu totu mai departe, ajunseră la Spani’a; ba trecendu strimtórea cea periculósa dela Gibraltarn — numita pe atunci „stelpii lui Ercule“—incunginrara Spani’a sl mersera până la Britanni’a sl până la marginile de mn. ale Germaniei, incarcandu prelotindeni nâile loru eu avuţiile acestoru tieri. Din Spani’a espor-

16

tau argintu, care cá bolovani do pétra lu legau in locu de anghire de funiile nâiloru. Din Britanni’a carau cosiloriuj ear la malulu mârei de mn. aflau petrii numita ambra-galbina séu eleetru (chiehii— bariu), carea pe atunci erá cá aurulu de scumpa.

2. Dar cum cutezau Fenicienii a întreprinde cala» torii atâtu de îndelungate? Nâile si-le faceau din lemnu de chedru, carele este celu mai tare si cre- sceá aprópe de tiér’a loru in munţii Livanului; măie­strii se făcură ei forte buni, câci sciţi, ea si Solo- mono duse la zidirea bisericei din Ierusalimu măie­stri fenicienii; ear umblarea tempuriloru se deprin­seră a o cunósce mai cu séma de pe sőre, luna sî stele. Sî fiindcă ei trebuiau se cunósea férte bine stelele cerului, cá se si-scia îndreptă cursu­rile calatoriiloru, pentru aceea ei au cultivatu mullu astronom ia. Totu ei se fia inventatu si banii, căci până atunci negoliuiu se cuprindeâ numai iu schimbarea unoru producte cu alte producte. Prin intemplare ei se fia inventata sî stic l’a. Odinióra adeca facendu corabierii focu la malulu mârei, adu­seră de pe nâile loru câte-va derabe de salitru, pu­seră căldările deasupr a loru sî făcură focu; ear după ce astfelu si-gatisera de-mancarea, scormonindu din intemplare séu din trecere de tempu prin ce­nuşia, eata nisce tablitie subţiri transperinti; sî eata iumodulu acest’a sUd^carea la ferbintiéiu se formase

17

singuru din salitra, nesipn sî cenuşia !— Totu Feni­cienii se fia inventatu si colórea porfirce. Una câne adeca mancase la maluln mârei una felu de scoici si si-rosise botniu; pecurariulu la sterse cu lâna alba, lân’a se vapsi frumosu roşia, — si eata pompós’a colóre porfiree a fostu inventata. Dar mai momentósa decâtu tóle acestea e Inventiunea literelorn, carea inca se ascrie Fenicieniloru, si prin carea ei au pusu fundamentulu celu sigura la cultur’a omenimei. Alţii insa dicu, ca onórea inven- târei lilereloru compete Chaldeiloru.

2. Fiindu Feaici’aprea mica pentru mulţimea lo- cuitoriloru ei, acesti-a se indatinara a esi parte din tiéra si a se asiedia prin alte locuri cd co lo ­nişti. Fenicienii an intemeiatu multe colonii de a -cestea, dintre cari cea mai renumita a fostu Car- taginea in Afric’a, in fati’a insuleloru italice Sar- dini'a sî Sicili’a.

3. Cetâtîle cele mai însemnate ale tierei loru au fostu S id o n n la sî T i r a ln , care din urma după ob- sediare grea de siepte luni lu surpa Alexandru celu Mare la a. 832 n. Chr,, si asia se stinse sta- tulu Fenicieniloru.

VII. Evreii.

1. Poporulu evreescu nu s’a facutu renumitu in istoria nici prin marimea séu poterea sea resbelica,

2

nici prin escelare straordinaria in sciintie sí arti, ci cu deosebire prin re lig iu iic a sea. Cáci dintre tóté popórele lumei vechi ei au fostu unicii, cari se in- chinau u im i D o m n e d ie u si Iu onorau intr’unu modo fórte aprópe de religiunea nóstra christiana.

2. Strămoşii poporului evreescu au fostu patri— archii A v r a a m u , I s a a c u s ! I a c o b u , cari ca. pastori duceau viétia nomadica, umblandu cu turmele loru din locu in locu. Prin vinderoa lui Iosifu, a cărui istoria ve e cunoscuta tuturoru, sî prin asiediarea lui in Egiptu, neamulu lui intregu se strămută intr’unu tempu de fómete Ia Egiptu. Dupace insa mori Iosifu si veniră la cârma alti imperati, cari nu scieau pre Iosifu, Evreii avura dile amare in Egiptu, silindu-i Egiptenii la robia din ce in ce mai rea. In sfarsîtu desceptâ Domne- dieu spiritulu lui M oise st alu Iui A a ro n u , sî le demandă, se scota pre poporulu din Egiptu sî se-lu duca intr’o tiéra, ce o promisese lui Avraamu si seminţiei lui.

3. Dupace astfelo esîra Evreii din Egiptu, „din cas’a robiei,“ sî trecură in modu minunatu Marea- rosîa, ajunseră in pustia, unde Domnedieu in mun­tele Sinai Ie dedă prin Moise ce le d iece p o ru n c i , cari le tînemu sî noi creştinii. După aceea, petre- cendu Moise cu poporulu in pustia 40 ani, sî cre- scendu unu aeamu mai bunu si mai ascultatoriu,

19

urmalotiulö lui Moise, anume Ilsusu $a«i, dnse pra Evreii in Palestin’a, impartîndu tieVa după cele 12 neamuri ale lom in 12 párti.

4. Unu restempu de 2Ö0— 300 ani petrecora E - vreii fára imperatii, radicandu Domnedieu din cându in cându câte unii' Prorocu seu Judecatoriu dintre densii, precum au fostu Samsonu, Ieft’n, Baracu, Samuilu si alţii, cari le erau conducători in pace séu in resbelu. In fine le defce Domnedieu knperatn pre S a u ! u, ear după acel’a pre Davidu pe la anulu 1000 nainte de Christosu. Imperatulu Davidu a fostu s! Prorocu sî a facutu P salm ii cei frumoşi, cari i cantâmn séu cetimu noi in biserica. Elu zidindu pe m u n t e l e S i o n u l u i in Ierusalimu cetate imperatésca, strămută scaunuln domniei acolo. Re- numitulu urmatoriu alu blândului Davidu a fostu fiiulu seu, intieleptuln Solom onn, carele in res­tempu de 40 ani zidi pe muntele Mori’a din Ie - rusalimu b i s er ic ’a cea pompósa numita după nu­mele seu. Sub fiiulu lurcelu desmierdatu Rovoamu se desbinâ poporulu in dóue párti, numindu-se im- peratî’a cea vechia a Ini Ind’a, ear cea nóua a Iu l Israiln. Pe candu intre imperatii ludei au fostu mai mulţi bnni sî temători de Domnedieu, pe atunci imperatii lui Israilu mai toti au fostu rei sî fára de lege, abatendu-se dela cinstirea adeveratu-lui Domnedieu sî scapetandu spre idololatri’a pa-

2*

20

g£iniloru. Pe tempulu acest’a au traitu cei mai mulţi P roroci, precum Isai’a, Amosu, Osi’a, E- zechiilu, Ilia si alţii, cari mustrau fărădelegile po­porului sî prevesteau perirea lui, déca nu se va îndrepta. Iu sfarsîtu Evreii din imperatî’a lui Israilu fura duşi in robi’a assiriana, ear cei din impera- ti’a Iudei in robi’a Vavilonului. Sî de-sî o parte diotr’ensii mai tardiu se reintórsera la Palestin’a, totuşi imperiulu ludeiloru n’a mai potutu ajunge la flórea sea de mai nainte.

5. Pe tempulu lui Christosu Palestin’a era ocu­pata de Romani, cari la a. 70 d. Christosu, re- voltandu Evreii asupr’a loru, risipiră Iernsali- nm la sî nimiciră de totu imperati’a Evreiloru. De atunci incóce Evreii nu mai au patria propria, nici nici imperiulu natîunale, ci traiesou imprasciati pre­sto tóta fati’a pamentului, tînendu-se până in dîu’a de astadi forte strinsu de parintescile loru obice- iuri sî de Vechi’a loru religiune, carea după Moise se uumesce religinnea m osaica, sdeca a lui Moise.

21

V III. Medii sî PersiL

i. A styage st Chim.

(Pe la a. 555. nainte de Christosu.)

1. Odaia, spune traditlunea, visă Astyage, regele Mediloru, ca din pól’a fiicei sele Mandane resarise unu pomu, carele umbriá tó ta Asi’a. Chiamandu pre tălmăcii de visuri, după obiceiulu de atunci, acesti-a esplicara visulu asiâ, ca Mandane va nasce unu fiiu, carele va ajunge im- peratu preste tdta Asi’a. Astyage, temendu-se, câ nu cum­va atunci se pérda sî elu domni'a, mărită pre fiia-sea după unu Persu de neamu neinsemnatu, anume Cambyse; sî candu fiia-sea nască. unu fiiu sî-i puse numele C h i r u séu C o r e s , adeca soré, mosiulu crudelu dete ordinu u - nui curteanu alu seu anume Harpagu, câ se omora pre nepotu-sea Chiru intr'unu munte pustiu. Curteanului insa i se facă mila de pruncu sî nu lu omori, ci lu dete u - nui pastoriu, cá se lu omóre acest’a ; dar acel’a inca nu lu omori, ci lu dedu sotîei sele, cărei-a tocmai atunci i morise unu pruncu tptu de etatea nepotului regelui. Ast- felu pastorii ingropara prunculu loru in locu de prunculu regescu, sî omenii, pre cari Astyage i tramise anume, câ se véda, implinitu-s’a ordinulu lui, i reportară, ca Chiru e mortu sî ingropatu,—sî regele cu acest’a se liniscl. In­tru aceea Chiru cresceâ intre pastorii dela munte sî eră tare sî frumosu sî sanatosu. Odata jocandu-se băieţii, a - lesera pre Chiru imperatu, sî acest’a fără sfíéla pedepsi aspru pre fiiulu unui omu de frunte, care nu voise a ascultă de densulu la jot ™ 1 “ "B omulu la regele, accst'a

•22

chiamä pre Chiru înaintea sea sî Iu mustra aspru, căci a cutezátu elu, fiiulu de pastoriu, a bate pre unu iiiu de domnu. Eara Chiru respunse cu indrasnéla: „Eu amu avutu dreptu a lu pedepsi. Băieţii m’au alesu pre mine imperatu, sí toti mi s’au supusu si m’au ascultatu, numai acest’a nu. D e aceea elu si-a sí priimitu pedéps’a meri­tata. Déca eu cu acést’a amu gresîtu, eata-me aici!“

2. Regele, surprinsu de atát’a indrasnéla, precum sí de asemenarea băiatului cu fiia-sea, indata se umplu de suspiciune, sí chiamandu inainte sí pre Harpagu^sí pre pasto- riulu, care crescuse pre Chiru, acei-a de frica spuseră ade- verulu, sí Astyage le dictă pedepse infricosiate. Talcuitorii de visuri liniscira pre regele, se nu se téma, cáci visulu lui s’a implinitu, dupace Chiru a aj unsu rege,—adecapreste copii la jocu. Astyage tramise pre Chiru la părinţii lui in Per­ş i^ sî acesti.a, sciindu-lu mortu sî acum vediendu-lu viu sî sanatosu, se bucurară forte. Candu sí candu chiamâ re­gele pre fiia-sea cu nepotielulu seu la curtea regésca sî atunci se desfetă de respunsurile cele agere sî indrasne- tie ale copilului. Odata vediendu elu pre mosiulu seu îm­brăcata in tóta pomp’a regésca siediendu pe tronu, sari repede la elu sî apucandu-lu pe după grumazi, strigă: „O ce mósiu frumosu amu eu !“ „Dar mai frumosu e de- câtu tata-teu?“ Iu întrebă muma-sea; eara elu respunse: „Intre Perşi tat’a e mai frumosu, ear intre Medieni mo­siulu!“ D e alta data, siediendu la mésa sî vediendu bu­catele cele multe sî felurite, ce li se puseră inainte, dîse: „O mosiule! Câta truda sî ostenéla veti fi avendu voi, păna se goliţi atâtea blide; noi mancâmu numai pâne sî carne, sî indata suntemu satui.“ De alta data imbiiandu-lu eu vinu, baiatulu nu voi se bé, dîcendu, ca e amestecatu

23

cu veninu; „căci— dîce — amu veJiutu eu la ospetiulu teu din urma, cum cutotii v’ati foslu perdutu minţile, incătu nu mai scieai nici tu, ca esti regele loru, nici ceialalti, ca suntu supusii tei 1“ Acestea si altele asemenea plăcură be- trânului Astyage, si asiâ dedu nepotului seu de aici incolo crescere regésca, punendu-lu se ’nvetie tote cele de lipsa; si mai cu seama calaritulu si venatulu.

2. Astfelu crescu Chiru sî se făcu celu mai de frunte barbatu in Persi’a. Harpagu, care asceptâ ocasiune a si resbuná asupr’a crudelului Astyage, tramise odata lui Chiru unu iepure in daru, si aducatoriulu i siopli, se lu desfaca insusi in singurătate. Facendu astfelu, află in pântecele ie­purelui o scrisóre, in carea Harpagu lu provocă, a se re­voltă asupr’a lui Astyage sî a lapedă jugulu Medieniloru. Lui Chiru i plăcu planulu acest’a. Sî asiâ incepu a pregăti pre Perşii de resbelu. Mai antăiu le demandâ intr’o dî, se curetie unu câmpu mare pustiu, plinu de spini, dandu-le mancare putina sî rea sî tractandu-i aspru. Ear pe diini- néti’a urmatóre le demandă se se adune galiti de serba- tóre, sî ducendu-i intr’unu cămpu frumosu desfetatu, le puse înainte păne sî carne sî vinu sî i ospetâ tdta dîu’a. Apoi întrebă, care dî li-a mai placutu: cea de eri ori cea de astadi ? Eara ei respunsera: „Eri am fostu robi, astadi suntemu domni.“ „Astfelu de domni veti fi totdeun’a“,— le dîse elu, „déca veti scutură jugulu Medieniloru; ear de nu, totu sclavi veti remané, precum ati fostu eri. De a- coea, déca voiţi se fiţi liberi, haideţi după m ine!“

3. Perşii se rescolara. Astyage tramise oste asupr’a loru, punendu in fruntea ei pre Harpagu, care i se aretase supusu sî credinciosu; dar acest’a trecu cu tóta óstea sea la Chiru. Astyage de furia restignl pre loti talcuitorii

21

de visuri, sí adunandu alta oslo plecă asupr’a lui Chiru; dar acest’a lu învinse sî Iu prinse.

2. Chira st Cresa.

1. După învingerea cea strălucită a Medieni- loru Chiru sili pre tóté popórele învecinate, a se supune domniei Persîloru. Numai unu dbmnitoriu erâ in vecinătate, carele cuteză a i se oppune. A- cest’a eră C r e s u , regele Lidiéi, alu cărui regatu se estindeá mai preste tóta Asi’a-mica, ear avuţiile lui erau nenumerate sî deveniseră de proverbiu. A- cest’a esî lui Chira înainte la riululu Halys, care despartiă tierile loru, sî ambe armatele se luptară cu atăt’a bravura, incătu nu se potura înfrânge un’a pre alt’a. Cresu se re’ntórse, sî si-dimise óstrea, cugetandu, ca se continue resbelulu in vér’a veni- tórej dar Chiru cu călăreţii! sei persesci lu urmări pe neasceptate, lu baiu, s! i ocupă capitalea Sarde, ba erâ pe aci, câ unu Parsu se omóre pre Cresu iususi, necanoscendu-lu. Acest’a avea unu fiiu mnntu, cârui-a atunci i pericululu de morte alu tatatui seu i se deslegă limb’a sî asiâ strigă Persului: „Omule, nu ucide pre regele !ic Astfelu Cresu se prinse viu sî se duse înaintea lui Chiru, carele imbetatu de învingerea sea, demandă, câ nefericitulu rege se se arda pe rugu. Cresu steteâ legatu si asceptâ sfar- sltulu seu. Rugulu se aprinse; atunci Cresu strigă

25

prin tacerea poporului adanatu : „0 Solone, Solone, Solone!“ Cliiru, curioşii a sei însemnătatea ace- storu cuvinte, demandâ a se lua Cresa de pe rugu, că se i spună, ce va se dîca numele „Solone?“ A - tunci regele i spuse, ca odinióra, pe candu elu eră in culmea fericirei sele, a venitu la densulu unu barbatu intieleptu diu Greci’a anume Solone, carele i-a disu, ca n i m e n i n u s e p ó t e n u m i f e r i c i t a î n a i n t e a d e m ó r t e a s e a , sî ca elu atunci n’a bsgatu in seama cuvintele acelui intieleptu, dar acum in nefericirea sea si-a adusu aminte de ele.

2. Chlru se petrunse de cuvintele lui Cresu, si cugetandu la nestatornici’a tuturoru lucruriloru amenesci, i darui viéti’a s! Iu Unii lângă sine ca consiliariu si amicu.

3. IHórtca Ini Chir».

1„ După acést’a subjuga Chiru pre Gr e.c i i, cari locuiau ia marginea apuseana a Asiei-mici dea- lungulu Mârei medîtierane. Apoi plecă asupr’a im- periulni celui mare alu V a v i 1 o n e n i 1 o r u si lu surpă si acest’a, insa nu cu poterea, ci cu iste­ţimea. Zidurile Vavilonului atât’a erau 'de gróse sî de inalte, incâtu Perşii indesiertu le bătură. Atunci intr’o nópte, pe candu Vavilonenii aveau o serba- tőre vesela, demandâ Cbiro, că ap’a Eufratului, care

2G

curgea prin mijloeulu cetâtiei. se se derive in alta albia, sî Perşii, intrandu până ’n brâne in Eufratu se verira împreuna cu undele lui pe sub ziduri in cetate. Astfelu cadiű intr’o nópte imperati’a cea colosale a Vaviloniei.

2. Acum si-propuse Chiru, a subjuga sî pre poporulu celu bata ci u alu M a s s a g e t l l o r u, care locuiâ lângă Marea caspica. Regin’a acestui poporu, Tomyris, lu inibiiâ cu pacea, dar Chiru o respinse cu sumetîa sl merse inainte. La ’nceputu bătu pre Massagetii, ba sî pre fiiulu reginei lu prinse; insa radicandu-se acést’a cu totu poporulu seu la lupt’a desperatiunei, Chiru fu invinsu si u- cisu. Tomyris demandá a i se taiâ capulu, sî lu- audu-lu acest’a lu immoiă iutr’unu vasu umplutu cu sânge, sî strigă : „Acum bé, barbarule, până te vei satura!“

4. Cambysc si. D aria.

1. Lui Chiru i urmă fiiu-seu Cambyse. Ta- ta-seu cucerise Asi’a ; elu si-propuse se cucerésca Afri c'a, sî de aceea plecă cu oste mare mai antâiu asupr’a Egiptului. Regele Egipteuiloru Psammenitu i esî înainte, sî la Pelusiu (astadi istmulu de Suez) se fach batalia eruuta. Perşii învinseră, precum se dîce, prin o manopera islétia. Sciindu adeca, cum de múltú onoréza Egiptenii cei superstitîOsi pisi-

27

cele, st cumca a omori' o pisica se socotesce la ei crima mare, Cambyse demandâ ostasîJoru sei din sîrulu d’autâiu, a se inarmâ— cu pisice, sî a . le ră­dică acestea insusu, candu se vom apropia Egipte­nii de ei. Deci facendu asia, nici unu Egipteana nu cuteză a trage ca sagét’a in Perşi, temendu-se, că nu cum-va se omóre vreo pisica. Cambyse se portâ in Egiptu cu crudeiitate barbara: pre nefericiluiu Psammenitu lu inchise intr’o coliba, apoi' tramise pre fiia-seu împreuna cu fiicele celoru mai de frunte Egipteni, tóté in vestminte de sclave, se care apa, cá se le véda Psammenitu; pre fiiulu lui împreuna cu alti 2000 tineri egipteni aleşi, i tramise cu strénguri in grumazi st cu fréne in guri la locuia de perdiare, trecéudu-i pe dinaintea parintiloru loru. In fine ucise sl pre Psammenitu. Dar plecandu asupr’a Etiopieniloru, oştea lui peri mai tóta de főmé in pustia, s! astfelu fu constrinsu a se re’nlorce. Pe c»ndu Chiru câştigă inimele prin blandetie, pe a- tunci Cambyse si-le instrainâ prin tiranii cumplite; in fine facendu-se o revolta asopr’a lui, sl elu vo- indu se mérga asnpr’a rtvohanlîloru, sarindu pe calu se impunse cu sabi’a sea st mori in urm’a acelei rane. > Acestea tóle s’au intemplatu pe la anulu 525 nainte de Chriatosu.

2. După Cambyse urmă D a r i u. Acum impe- riulu pcrstscu era celu mai potinte in lume, sl

28

imperatulu st regele Darin se credeá pre sine dom- nitoriulu lumei, cáci mai tóta Asi’a sí Afric’a a- scultá de ordinulu lui. Dar na era destula cu atát’ar Daríu incercâ se s ’-latiésca domni’a si asupr’a Eu­ropei nóstre. Insa aci indata cea d’antăiu intreprin- dere reesí reu; cáci află unu zidu tare, ce nu lu polu nici trece,, nici surpa. Zidulu acest’a eră po- porulu grecescu, despre care se va narâ in cele ur- matóre.

IX . Grecii seu Elinii.

1. Poporulu grecescu.

1. In peninsul’a din Marea medîtierana, ce se estinde intre Marea-ionica sî Marea-egeica, sî ri- sipitu preste numerósele insule ale acestoru mari, Încuia din vechime poporulu grecescu. Positîunea cea fericita a tierei incungiurate de trei părţi de mare, precnm sî înaltele daruri trupeşei sî sufletesci, cu cari natur’a înzestrase pre poporulu acest’a, făcură a Ii elu in privinti’a cullurei, cu deosebire a sciintieloru sî nrtiloru, celu d’antâiu poporu in ve­chime. De aceea numirile celoru mai multe sciintie sî arti, precum: Gramatica, Filosofia, Retorica, I - storia, Poesia, Musica s. a., car i numiri s’au sus- tînutu pana tn dîu’a de astadi, sunlu luate din limb a

29

gréca; căci Grecii au festu cei d’antâin, cad le au caltivato, ba Ie au adusa Ia o perfecţiune admira­bile. Nici unu poporu ala lumei vechi— afara de Romani—n’au avuta atâti-a poeţi, filosofi, retori, istorici, pictori, sculptori s. a. câ poporul« grecescn, si dela nici unulu nu ni-au remasu atâtea lucrări ale spiritului loru, câ dela densii. Cei mai renumiţi po­eţi ai Greciloru au fostu : Óméra, A eshylos, Sofocle; cei mai mari pictori si sculptori; Fidi'a, Zeuxe, P arrhasi’a si Apelle ; cei mai admi­raţi filosofi : Pythagor'a, Solone, A ristotele, P latone si mai pe susu de toii S o erate.

2. Iubirea de libertate si neatârnare, ce era în­născută Greciloru, nu suferiá, a se stator! in mij- loculu loru despotismulu acel’a regescu, ce apesâ pre cele mai multe popóre ale Asiei si le siliâ a duce o viétia necăjită, ticalósa, fára cugetări si sim­ţiri mai înalte. Grecii nici ca erau intruniti subt unu rege, ci formau o mulţime de republice, adeca de staturi neatarnatóre unele de altele, cari aveau in fruntea lorii câte una svata de betrâni aleşi pe eâti-va ani si se guvernau dopa propriele loru legi s1 obiceiuri. Intre staturile acestea au escelatu cu deosebire ddue: A thin’a si Spart'a.

3. Reiigiunea Greciloru vechi erâ politeismu, adeca închinare la multi diei, precum: dieulu ceru­lui, dieulu pamenlului, dieulu mâriloru, dieiti’a iu-

30

tielepciunei sí multi alţii. Ei si-intipniao pre dien loru locuindu in muntele Olimpu sî invescuti cu tote slăbiciunile sî patimele omenesci. Cu Iote ace­stea se aflau între ei mulţi barbati intielepti, cari nu credeau in basnele poporului, ci aveau déca nu o cunoscintia perfecta, totuşi celu putînu o presim­ţire despre unu Domnedieu sî despre onorarea Lui prin inima curata.

4. Tempulu de auru alu Greciei a fostu de pe la a. 500 pana pe la 350 n. de Christosu. După acést’a, in urm’a desbinâriloru loru dinlăuntru, si castigâ mare inflaintia asupr’a loru regele Filipu din Macedoni’a, sî după mórtea acestui-a fiin-sen Ale­xandru celu Mare \ in fine Greci’a se descompuse si se contopi in imperiulu cela mare alu Romani- loru.

2. R esbelaln troiann.

1. Precum Greci’a insasi constá dintr’o mulţime de tierisióre, despărţite unele de altele prin munţi séu prin mare: asiâ sî poporulu grecescu era impartîtu intr’o mul­ţime de vitie, ce traian deosebite unele de altele, fiacarea după legile sî datinele sele. Cea d’antaiu întreprindere mare, la carea luara parte tote gintîle grecesci, a fostu r e s b e l u i u t r o i a n u.

2. In Asi’a.mica eră in vechime adunca o cetate ve­stita anume Troi’a séu Iliu, sî intr’ens’a domniâ regele P r i a m u. Acest’a aveâ unu fiiu anume Paris, carele eră

31

rqnumitu departe pentru frumseti’a sea. Totu pe atunci vie- tiuiâ in Spart’a in preei’a unu rege anume M e n e 1 a u, sî sotî'a acestui-a, Elen’a , se dîceâ ca e cea mai fru- mósa femeia de pe fati'a pamentului. Paris rapl pre Elen’a împreuna cu comorile e i , sî o duse la Iliu , sí acést’a se facü caus’a unui resbelu faimosu, care dură 10 ani sî se fini cu caderea Iliului in mânile Greciloru.

2. Dupace Grecii bătuseră diece ani cetatea, sî mulţi eroi perisera de amendóue porţile, in fine astutulu Odisseu svatui pre Greci la o astutîa. In urm’a svatului acestui.a ei făcură unu calu de lemnu golu pe dinlăuntru, in care intrara armaţii cei mai de frunte din oştea loru; după aceea oştea aprindiendu-si corturile se retrase la nâî pe mare sî se duse până la o insula in apropiare, cácandu aru voi se re’ntórne acasa. Troianii vediendu castrele Gre­ciloru desierte, esîra de curiositate toti din cetate sî aflara aci calulu celu gigîtnticu. Multu se svatuira ei, ce se faca cu calulu acest’a minunatu: se lu ardia, se lu sdrobésca, s e lu dúcain cetate?Pe candu se svatuiau ei astfelu, eata nisce pastori aducu pre unu Grecu prinsu prin tufisiu. Acum toti se gramadescu asupr’a lui, că se îe spună în­semnătatea calului. Greculu începe a plânge sî a se roga, ca mai bine se lu ornore, decâtu se Iu silésca Ia acést’a ; dar din ce se lapeda elu mai tare, Troianii devinu totu mai curioşi. In fine spune prinsulu, ca Grecii au facutu calulu acest’a la demandarea preotului loru, ca se imblan- diésca pre dîn’a Troianiloru, se le deá re’ntórcere fericita in patria, sî ca pentru aceea au facutu calulu asiâ mare, câ se nu intre in cetate, câci atunci Troi’a are se devină învingă tőre sî domnitóre asupr’a tuturoru popóreloru ve­cine.—

32

3. Troianii, orbiţi la minte, crediura minclun’a cea înflorata a prinsului, care inadinsu se deduse loru,— sî cu cantkri de bucuria trasera calulu in cetate, facendu-i róte sub picidre; ba ne intrandu pe pórta, sparsera o parte de zidu, sî lu duseră in mijloculu cetâtiei. Atunci pe la mediulu nopliei se infurisiâ fugariulu lu calu, des­chise usi’a cea secreta sî armaţii esira afara; apoi repede mersera la porti, ucisera pre portarii somnurosi sî des­chiseră portîle. Atunci Grecii, cari pe subt ascunsu se re’nlorsesera de pe mare, intrara triumfandu in cetate, ma. celarira pre Troianii cei inspaimentati sî dedera focu ca- seloru, asiâ incâtu mai toii Troianii perira, ear cetatea cea frumo'sa se prefacâ in cenuşia.

Acest’a este renumitulu r e s b e l u t r o i a n u .

2. Lycnrgu, legislatorele Spartei.f

1. Intre multe tieri sî tierisióre, in cari era impartîla Greci’a, cele mai renumite au fostu La- eedemoni’a cu cetatea Spart’a sî Attic’a co ceta­tea Atin’a. Amenddue au avutu câte unu datatoriu de legi renumitu: Spart’a pre L y c u r g u sî Atin’a pre S o 1 o n e.

2. I i j c u r g n (pe la a. 888 n. de Chr.) si—a propusu a face din Spartanii sei omeni liberi, po- terici sî curagiosi. De aceea legile lui au fostu fórte aspre. După aceste legi inca din copilăria trebuiâ se incépa Spartanula a se feri de ori ce luxa sî molesîre. Numai copiii cei întregi sî sanatosi se lă­sau cu viétia, cei bolnăvicioşi se'u schilavi indata

33

după nascere se arancau intr’unu abisu. Copiii tre­buiau se umble mai de totu goli sî desculţi, prii- miau nutrimentu putînu, se invetiau a nu se teme de nimica, a nn le fi urilu singuri, a suferi főmé s! sete, frigu st căldură sî ori ce dorere, fára de a plânge sén a se văietă. După alu 7-lea anu se luau băieţii dela părinţi sî se cresceau in institutele sta­tului, unde cu totii impreuna mancau, se jocau sî gimoas'iau, adeca sariau, se luptau, aruncau ou unii discu de feru in aeru s. a. Pentru mai bun'a întărire a corpului in tote dilele trebuiau se se scalde in rlnlii Eu­ropa. lnvetiaiur’a nu erâ pretiuita in Spart’a, de aceea si copiii invetiau forte putînu. Tinerii se depriodeau a- asculta de cei mai mari; sî cinstirea câtra betrâni atâtu eră de mare, incátn tinerii, ori unde i intalniâ vreunu betrânu , trebuiau se steâ pe locu sî se respuuda la întrebările, ce li se puneau. In societa­tea betrâniloru tineriioru nu ie era iertatu a vorbi, fára numai déca erau întrebaţi, sî atunci numai pe scurtu sî despre iucruiu acel’a, de carele i întrebau cei betrâni. Vorbele lungi sî deşirate erau despre- tiu te si oprite, dincontra erau plăcute sî laudate vorbele cele scurte sî îndesate („laconice“). Băr­baţii, cá se no se deá la desmierdâri in mâncări st beuturi, trebuiau se prandiésca impreuna, câte 15 laolaita, si unic’a ioru bucata erá „fertnr’a né- gra,* făcută din carne, sânge, otietu si sare. Unu

3

rege strainu,voindu odaia se gusle fertur’a acést'a ve­stita, chiamä una bucatariu din Spart’a, se-i galésca o supa de ale lom, dar gustandu-o o lapedâ indata, mirandu-se, cum potu trai Spartanii cu o bucata a- tâlu de rea. Kar bucatariulu respunse: „Cine vré se i guste bine sup’a nóstra, trebuie se fia beutu apa din Eurot’al* adeca se duca viéti’a aceea aspra, ce o ducu Spartanii. Câ se nu se póta incuibâ intre Spartani luxulu, Lycurgu introduse bani de feru forte mari sî grei, opri cetatieniloru sei călătoriile prin tieri străine si ingreuiâ strainiloru a petrece in Sparl’a. Tóta activitatea Spartaniloru era deprinderea in arme. Lucrarea pamentolui se incredintiâ sclaviloru Xelotlloru), cari erau tractati de totu aspru, ba candu se immulliau prea tare, se ucideau eu sutele.— Prin aceste legi Lycurgu ajunse scopulu seu intru a- tât’a, incătn Spartanii devenira vestiti in Iota lumea vechia pentru tari'a , rabduri’a, curagiulu sî erois- mulu loru; insa tóté bunurile mai inalte ale omului, cuitur’a mintiei st a inimei, le remasera străine,— sf acest’a este defectulu oelu mare aiu legislatîunei lui Lycurgu.

2. Lycurgu provocă pro Spartanii se jure , ca voru păzi legile lui, panacandu se va intórce dintro calatoria; apoi seduse sl nu se mai intórse, ci mori iu străinătate.

Mai ioalta in tóta privinti’a si mai nobile a fostu legislatiunea Atineului S o lo n e (pe la a. 594 n, de Chr.) Legea lui lasá pre prnncii subt. îngrijirea panntiloru, sí pre acesti-a i indatorá la crescerea bana a copiilorn lom. Crescerea acést’a insa na erá, cá in Spart’a, numai deprindere oor- puale, ci îngrijire sí cultivare cu deadinsalu a spi­ritului. De aceea pe canda Spartanii despretiuiau sciintiele sí artîle, pe atunci Atineii le pretiuiau forte multa sí se deprindeau intr’ensele inca din copilăria, fára insa de a neglige nici desvoltarea poteriloru trupeşei. Tinerii Atinei inca trebuiau se invelie a innotá, a sári, a se luplá, a manói armele, insa pe lângă aceea se deprindeau cu diligintia sí in Poe- sia, Retorica sî Filosofia. Ear pentru a se desvoltă si nobilă gustulu loru estetico, se invetiau musica s! pictura. De aceea, pe canda din Spart’a au e- sîtu multi eroi, dar mai nici nnn orna invetiatu sen artista, pe atunci Atin’a in privinti’a acést’a atât’a erá de avuta, incâtu tinerii iubitori de invetiatura din tóté tierile alergau la Atin’a, carea adeseori se sí numiá „scól’a lumei.“ — După legea lui Solone Atin’a erá republica, sî poterea cea mai înalta o a- veâ adunarea poporului; aceea decreta pace séu res- belu séu alinntio cu tieri străine, detleâ , schimbă

3*

4. S o lo n e , le g is la to r e le A tin ei.

fléu suspenda legile sí- alegeá pre diregalorii statului Totu poporulu erá impartîtu după avere in patru «lasse, si si cei mai seraci inca aveau dreptulu a dă voturile sele iu aceste adunări; numai dire— galorii publice, findca acelea tote erau fára léfa, a- cesti-a nu poteau portă. Afacerile publice le duceâ unu senatu de 40 cetatieni de frunte si cu nume nepetatu, ear in fruntea aceslor-a steteau nóue a r- cho n ti, cari erau preoţii, judecătorii ]si beliducii po­porului. Ear preste toti diregatorii .statului, cari se schimbau pe anu, eră pusu a r e o p a g u l u, sva- tulu celu mare, dela care nu mai eră apelatiune. Acela se compuneă din cetatienii cei mai aleşi; căci numai cine fusese odata archoote, poteă fi membru alu areopagului. Areopagulu supraveghiă portârile amploiatiloru si ale tuturoru cetatieniloru, ba si hotaririle adunărei poporului elu le poteă schimbă său si cassá de totu. Elu judecă si asupr’a vietiei si mortiei, consultandu atunci nóptea sí fára luminare, sî aruncandu fiacare votulu seu iu urn’a mortiei séu a indurârei. Dreptatea areopagului din Atin’a eră recunoscuta si laudata in tóta Greci’a. —■ Sî Solone puse pre Atineii se jure, dar nu ca vorn păzi legile lui pentru totdenn’a, ci numai pe 10 ăni, că până atunci se se póta vedé, ce este intr’en- sele bunu seu reu, de tinutu séo de lapedatu.

m

1. Poterea Persîloru subt următorii lui Chira intr’atâfa crescuse, incâtu ei st in Gurop’a puseseră piciorul«. Poporulu cela mai de aprópe, de care Ce­tera aici, erau Grecii, pre cari imperatii persesei cu atăt’a mai multa doriaa a i pedepsi, cu câtu spri­jiniseră pre fraţii loru din Asi’a mica, cari revolta­seră asupr’a Persîloru. De aceea imperatulu Dariu tramise la a. 490 n. de Chr. o óste mare asupr’a Greciloru si cu deosebire asopr’l Atiueiloru. A ce- sti-a i csira înainte la M a r a to n u , si macar-ca erau de diece ori mai pntini la numera, totuşi sub conducerea eroului M iltla d e iufrânsera pre Perşii, si eu ferele, ce le aduseseră Perşii pentru Greoi, acum légára cesti-a pre cei-a. La 10 ani după aceea veni sometiulu Xerxe cu o óste ne mai pomenit^ până aci pe apa si pe uscata asupr’a Greciei, câ se si resbune pentru perderea, ce o pătimise tala-sen. Spartanii, conduşi de bravulu L e o n id ’a , i csira spre intempinare la nnu pasu de munte, anume T h e rm o p y le , câ se nu Iu lase a intră iu tiér’a loru. Xerxe i provocă, se i predea armele; ei trâ­ntiseră nespunsu: „Vina si ti le iá!“ Xerxe cercă a a magi pre Leonid’a la proditiune, promitiendu-i domni’a asupr’a Greciei; acest’a i respunse; „Spar­tanii na suntu dedaţi, a si cumperă onoruri prin

5. L a p te le C Jfecilora c a P e r ş ii .

38

proditiune !Ä Unu Spartana, carele vediuse mulţimea óstei perscsci, referi sotîloru sei, ca atăli-a Perşi snntu, incâtu întuneca sőréié cu sageteie loru. „Forte binea,—reflectă altuia— „asia dara ne vomu bate la umbra!“ Acum tramise Xerxe cete de cete asu- pr’a loru, dar nu i potu înfrânge; in fine comandă înainte sâmburele trupeloru sele, insa sl acesti-a se re’ntórsera cu perdere si ruşine. Atunci se află unii Grecu trădătoriu, care pentru bani multi aretâ Per- slloru urm potecu preste munte. Leonid’a, atacata astfelu de dóue părţi, dimise trupele sele si remase numai cu 300 Spartani sî 700 Tespieni, cari ou e - roismu de lei susţinură lupt’a cea desperata sî ca- diura teti până la unulu__Acuma se rever sara Per­şii ca o unda infricosiata asupr’a Greciei , urmaţi pe mare de flot’a loru. l'ient'a loru eră Atin’a. Ati- neii se’ retraseră, sî Perşii cuprinsera sî arsera ce­tatea. Atunci, iu nevoi’a cea mai inare, ingeniosulu T h e in is to d e se făcu salvatoriulu patriei sele. Cu viclenia provocă pre Xerxe, a intra in lupta la mic’a insula S a la in k r a , unde năile cele mari s! grele persesci se strimtorara sî se impedecara singure unele pre altele, pe candu Grecii, cunoscuţi cu lo- culu sl provediuti cu nâi mici, se poteau mişcă li- beru, sl astfelu sdrobira flot’a persésca. Xerxe, care se asiediase pe unu munte, cá se véda perirea Gfe- ciloru, vediii perirea flotei sele, s! numai prin fuga

39

repede scapă din Greci'a. Oastea de oscatu si-o lasă acolo se ierneze, dar inprimavér’a venitóre sl a - ceea fa învinsa la P l a t e ’«, sl inea ce o mai maitu, tota in diu’a aceea fura batuti Perşii si Ia M ic a le pe apa. In fine inca odata la riulu E n r y m e d o im ia Asi’a-mica batara Grecii sub comand’a Iui C i­m o tie pre inimicii lora. Acestea sontulnptele cele glorióse ale poporului grecescu, cari vom trai pentru tóté vécnrile in memori’a ómeniloru; căci nu arm’a 6î numerula învinseră aici, ci eroismulu s! iubirea de palria s! de libertate.

2. Pe tempuln acest’a aveau Grecii o mulţime de barbati străluciţi prin virtuţile loru. M iltia d e mori in prinsóre, căci nu potuse respunde o summa de - bani, la cari fusese condamnata cu nedreptate. T h e m is to c le , esilatu din patri’a sea, câ se nu se faca prea potericu , fugi la Perşi, cari lu prii*- mira cum mai bine; dar candu lu invitară a le ajută la subjugarea Greciei, elu se inveniná, câ se ou fia silita a si radicâ mân’a asupr’a patriei sele. A - r is t id e atât’a eră de dreptu, incâtu Grecii Iu ale­seră cu unanimitate ingijitoriu pentru cass’a loru comune; sl cu tóté ca porté oficiulu acest’a multi ani, totasi mori atétu de seracu, incâtu statuia din spesele sele trebui se Iu immormeuteze sl se în­zestreze pre fiicele lui C im otie din averea sea in- frumsetiâ Atin’a, radicâ scóle pentru filosofi, făcu

40

grădini publice s. a, s! totuşi supportâ cu rabdare esilarea din patria st mori in pamentu străinii. Ce­va mai tardîu decătu acesti-a trai st P e r ic le , pa­tronului sciintieloru, renumitu câ beliiduce, câ re- toru sl câ barbatu de statu, carele rădică Atin’a la unu gradu admirabile do avuţia, potere, strălucire st cultura. Acest’a este tempulu de auru in istori'a Greciloru.

6. Socrate Intieleptulu.(Pe la a. 400 n. de Chr.)

1. Pe la anulu 400 n. de Chr. traiâ in Aiin’a unu barbatu férte intieleptu, anume Socrate. Elu după meseri'a sea era sonlptore, dar ocupatiunea lui cea mai plăcută eră a petrece in tăcere sl meditatfuai st a invetiâ pre tinerii lucruri bune st folositóre, cu deosebire cá se se cunósca pre sine sl se si cunósca daiorintiele sele. Elu nu própuneá invetia- turile sele in scólele îndatinate pe atunci, ci scól’a lui eră piati'a publica séu o preumblare la câmpu, unde aduna pre tinerii impregiorulu seu si prin în­trebări bine potrivite le aretâ calea a afla ei singuri adeverulu. Vieti’a lui erá férte simpla, departe de ori ce luxu séu îmbuibare. Elu portă vestmentu de materia simpla ordinaria, caută după lucrurile sele, supportâ tóté sarcinele statului împreuna cu ceilalţi cetafieni, se deprinde# cu barbatla la gimnastica si

41

la mantiirea armeloru, sí in bată! se aretá bravu sl nefricosu. Trebuintiele lui erau de totu puţine; cáci elu diceá, ca cu cátu are cine-va trebnintie mai pu- line, cu atát’a este mai aprópe de Domnedieu.

2. Despre intielepciunea lui au remasu multe probe, din cari eata aici vre o câte-va. Candu erâ incalditu sl setosu, elu nu beá indata, ci scotiendu ap’a din funlána, o versa de mai multe ori incetu pe pamentu, câ astfelu se se deprindă la rabdare si la infrenarea pofteloru.— Odinióra se faliá unu ceta- tiénu cu moşiile sele. Socrate lu duse la o carta de părete sl lu intrebâ: „Spune-mi, iubite, unde e Atin’a ?* „Aici !“ respunse celalaltu. „Dar moşiile tale unde suntu?“ „Nu suntu însemnate.“ „Vedi dar*— dlse acum Socrate,— „sl tu te falesci cu unu petecu de pamentu, care nici nu se vede pe mapa !“— De alta data i se plangea unu cetatiénu, ca s’a ostenitu intr’o calatoria pe josu. „Dar sclavulu teu veniâ după tine?“ intrebâ Socrate. „Veniá.“ „Sî nu aveâ nimicu de dusu?“ „Ba dâ , căci mi duceâ lucrurile, ce aveamu cu mine.“ „Vedi, acel’a va fi fbstu ostenitu !“ „Nici de cátu; cáci d’abiá sosiramu acasa, sl iar Iu tramisei in alta parte.“ „Asiâ dara, iubitulu meu, eata ca sclavulu teu este mai fericitu decatu tine; cáci tu ai nnmai darurile norocului (avuţia), ear acel’n are darurile natúréi.“

3. Despre onorarea dieiloru invetiâ Socrate :

42

D eii nu au lipsa de avuţiile nóstre. Jertfele cele mai simple le suntu cele mai plăcute, numai se fia a- duse cu mâni curate . Déca li-aru fi plăcute daru­rile celoru desmierdati, apoi numai ce} rei i-aru Onoră.

4. Prin aceste si alte asemenea iiiyétiaturi pre- tíóse, ce le dedeâ tuturoru, cari voiau'a le priimi, se adunasera impregiurulu lui mulţime de tineri din Atin’a; ba multi sî din ţinuturile iuvecinate a- lergau la Atin’a, că se asculte pre Socrate. Atineii insa, forte stricaţi fiindu in năravuri, nu poteau su­feri mustrările cele drepte sí fára sfiéla ale acestui iutieleptu. De aceea iu acusara, ca despretiuiesce dieii stramosiesci, ca invétia o religiune noua , ca amagesce tinerimea s- a., si judecătorii lui au fostu atătu de nedrepţi, incătu cu maioritate de 3 voturi lu osandira la morte prin veninu. Socrate ascultă in linisce sentinti'a sea; sí dupace le demustrâ, ca de 30 ani se silesce necontenitu, a face pre com­patrioţii sei mai buni, mai virtuoşi si mai fericiţi, iucheiá: „La acést'a eu me credu chiamatu de Dom- nedieu, a cărui judecata o pretiuiescu ncasemenatu nai multu decătu a vóstra, o Atineiloru.“ După a- ceea iertă pre inimicii sei, recomandă judecatori- loru pre fiii sei, rogandu-i, ca se i tina aspra s! in virtute; apoi si-luă remasu bana dela rudenii si a- 'Bici si se 4use in prinsóre. Invetiaceii iui mituira

43

pre păzitorii, cá se lase uşile deschise, se pót» fugi Socrate; ein insa nu se invoi la acést’a nici decum, dîcendu, ca legiloru patriei fia-cine trebuie se se supună. In diminéti’a urmatóre, candu veniră inve- tiaceii Ia elu, intraseră servitorii judecătoriei, că se Iu insciintieze, ca astadi înainte de apusulu sö­rei ui trebuie se bé pacharulu cu veoinu. Iuvetjaceii lui începură a plânge sî a se tângui; elu insa le vorbi tóta diu’a despre nemorirea sufletului s! de­spre întâlnirea sea cu barbatii cei intielepti, cari au vietiuitu . înaintea lui. Cátra séra apucă pacharulu, se rogă, că ducerea din lume se i fia fericita, apoi beă pacharulu cu fati’a iiniscita. Candu începu ve- ninuiu a lucră, elu se culcă la pamentu , si-acoperi f iti’a cu mantau’a si astfelu mori, fiimdu in etate de 70 ani. Atineii indata după mórtea lui si-cunoscura gresiél’a s! începură a lu jeli, asiă incâtu se pareá, ca in fiacare casa este câte unu mortu. Apoi i ra- dicara unu monumeutu pomposu sî lu onorara de aici inainte mai că pre unu dieu; ear pre nedrepţii lui acusatori sî judecători parte i esilara, parte i iudccara la mórte. Astfelu mori Socrate Intieieptulu, cărui asemenea nu s’a mai scolatu in Greci’a.

7. Alexandru cela Mare.(Pe la a 333. n. de Chr.)

1. Alexandru celu Maro a fostu fiiolu activului st astutului rege Filipu din Macedoni’a. Educatoriulii

44

st invetiatoriulu lai fn renumitulu lilosofa A r i s t o - t e I e, câtra care a sî avutu Alexandru o cin­stire deosebita in tóta viéti’a. Alexandru inea din tineretie aretâ minte inalla st inima indrasnétia. Candu Iu laudâ odata cine-va, ca e fugatoriu bana, si lu intrebâ, ca nu are voia a se întrece odata ca fag’a la jocurile cele renumite olimpiace ? elu res- punse : „Ba dá, déca m’asiu poté intrece cu regiig Candu audia despre vreo învingere noua a tatalui seu, eschiamâ cu dorere: „Tatalu meu nu mi mai laşa nimicu de lucru!“ Odata cumperase Filipu unu calu selbaticu, anume Bucefaiu, care nu suferiâ pre nimenea se lu încalece. Alexandru atât’a stărui cu rogarea pe lângă Filipu, panacaudu acesta i permise a si-cercâ sî eiu noroculu. Alexandru observase, ca calulu se speria de umbr’a sea; de aceea lu duse spre sőre, lu netedi si apoi repede se aruncă pe spi­narea lui st in fug’a cea mai mare goni presto câmpu. Toţi se spaimentara, ca va peri; ear candu lu vediura inforcendu-se sî portaudu calulu după voi’a sea, Filipu dîse plinu de mirare; „Fiiulu meu, cauta-ti alta imperatta; Maccdani’a e prea mica pentru tine !“

2. Câ june de 21 ani Alexandru eredt tronulu tatalui seu. indata si- propuse a atacă imperiulu celu giganticu ala Persîloru. Cu o óste alésa bine di­sciplinata st cu beliduci ageri trecu preste Elles— pontú in Asi’a «î indata la riulu G r a n i cu intem- piaâ o armata persésoa. Generalii lu svatuiau se

45

nu ded a (a cu indata, ela Insa respundienáu: „S’ara ruslná Ellespontulu, décb ni-aru fi frica de riule- tiulu acest’a!8 se aruncá in apa; armat’a in urmá cn însufleţire, dele ataca asupr’a Persiloru s! reporta0 învingere strălucită. Alexandre; fusese pe aci se si pérda viéti'a; câci doi generali perşi navslisera asupr’a lui, unuia i sdroblse coifnlu, celalaltu rădicase sabi’a se i crepe capulu: candu deodată generalulu CI i t u, atniculu lui, se repedi sí taiá mân’a Persului, de i scapă sabi’a. Mai tóta Asi’a mica veni prin acésta învingere in potestatea -lui Alexandru. Mergendu spre resaritu, ostenitu de drumu, se aruncă iulr’unu riu se se scalde, dar copriodiendu-se de fiori cadiu intr o bóla periculósa, insa s! dintr’ acest’a scapă prin ajutoriuiu credinciosului seu noedicu Filipu. Acum esi spre intempinurea lui insusi imperato- riulu O a r i u cu o óste infricosiata la cetatea1 s s o s, dar Macedonenii învinseră si aici. Preste100,000 Perşi perisera in bataii’a aeést’a; Da- riu de mulţimea cadavreloru grămădite nu poluse fugi cu caret’a s e a , ci numai calare , lasandu in mănile lui Alexandru mantau’a sl armele sele; ba sî mam’a , sotî’a si dóue fiice ale blândului rege cadiura in mănile Macedoneniloru. Alexan­dru, contr’a datinei de pe alunei, nu le tractă că pre nisce sclave, ci că pre unele asemene siesi, asia incătu Dariu, audîndu de acésl’a, se se fia rogatu; „Dieiloru, tîneti-mi imperati’a; ear de cutn-va

eil hotaritu nimicirea ei, se n’o dati altai-a,-»far’ regelui Macedoneniloru!* Daria fugi inlauntrlu tie— riloru sele; ear Alexandra, mergendu dealungnlu mârei, ocupă Siri’acu renumitnlu D a m a s c u , apoi in 7 luni combătu T i r u 1 u, capitalea Feniciei, si in fine lo lua sí lu surpa; după aceea ocupă Pa- testin’a sí trecu la Egiptu. Aici lánga un’a din gurile Nilului, cunoseendu posilînnea cea favorabile co- merciului, rădică o cetate cu numele seu A l e x á n - d r i’a, carea acuşi deveni unu centru alu comer- ciului lumei.— Acum se reintórse asupr’a lui Dariu, care indesiertu i oferise pre fiio’a sea de soţia, domni’a preste tóté tierile usurpate sî comori de multe millióne. Alexandru le refusă cu sumetîa, si asiă Dariu se hotari, a cercă inca odata sortea ar- meloru La cetâtîle A r b e l’a sî G a u g a m e l’a se loviră ostile, sî pe lângă tóta mulţimea sî bra. vur’a Persîloru învingerea sî aici fa a Macedoneniloru. Nefericitulu Dariu fugi din batalia , dar fu prinsu si ranitu de unulu dintre guvernatorii sei, asiá in- câtu candu lu ajunse Alexandru, lu află mortu. A- lexandru se desbracă de vestmentulu seu deasupr’a, acoperi pre Dariu sî lu immormentă cu cea mai inalta onóre, ear pre ucidiatoriulu lui lu omori cu morte cumplita. Cu perderea batalieiei acesti-a im- peratî’a Persîloru a fostu nimicită.

3. Acum voia Alexandru se cucerésca sî In- dt’a, ba se mérga pana la capotulu pamentului j

41

dar soldaţii, obosiţi de lopte si da suferintic, nu vo- ira a merge mai departe- Deci se reintorná, cá se se asiedie in V a v i 1 o n u, unde voiá a si—înte­meia scaunulu domniei. Insa eroulu, carele învin­sese atâtea popóre, pre sine nu s!a sciutu domni. Ingamfatu de sumetîa, elu doriá, c á s iMacedonenii, ba insîsi generalii si amicii lui se se arunce la pa* mentu înaintea lui, după obiceiulu Persîloru. Elu priimi portulu si obiceiurile Persîloru, si trufi’a sî luxolu Hebunescu innecara in inim’a iui tóté sim- tiemintele nobili. Pre generalulu ,se U' Clitu, care Iu însoţise dela inceputu si la Granicu i salvase vi* éti’a, lu străpunse ia unu ospetiu cu lancea, pen- truca nu voise a i linguşi. In fine viéti’a cea des- frenata i aduse morte nainte de tempu. Alexandra mori la Vavilonu in etate numai de 33 ani, si im- peratî’a lui o impartîra belliducii lui in multe părţi. Ear lui i-a remasu renumele, a. fi fostu celu mai mare erou si ^seritoriu alu acestoru tempuri.

X . Romanii.I -

1 Fundare ji Bornei.• (Pe Ia a. 754 n. de Clir.)

1. In Itali’a era de multu din vechime o ce­tate cu numele Alb’a-lunga, sl regele ei Nuinitore.

48

Acest’a avu unu frate reu, anume Amnliu, carele surpâ pre frate-seu de pe tronu, ba ucise si pre fiiulu acestui-a, cá se se póta face elu rege. Atunci născu fiic’a fratelui seu, anume Rhe’a Silvi’a, do) fii gemeni; ear Amuliu dete ordina, cá băieţii se se pună intr’o cavata si se se arunce in riulu Ti- beru, cá se seinnece. Acolo, retragendu-se ap’a,tróc’a cu copiii se acatiâ de nisce rădăcini de arbori, si copiii remasera plangendo de fóme. O lupóica i audi si fă mai milósa câtra ei decâtu unchiulu ioru; căci punen- du-se pe ei, i laptâ si astfelu i scapă dela morte. Trecendu unu pastoriu pe acolo, acest’a luă copiii dela lupóica , i duse acasa si acolo împreuna cu sotîa- sea i crescură cá pre copiii Ioru, chiamandu pre unulu R o m a in s si pre ceialaltu R e m n s . Co­piii crescură si se făcură tineri frumoşi, tari si curagiosi. Odata luptandu-se cu alti pastori pentru pasiune, Remu fu prinsu si dusu la Numitore, carele indata cunoscu intr’ensulu pre nepotulu seu. Astfelu esindo lucrulu la ivéla, elu spuse nepotiloru sei, ca ciue suntu ei; acesti-a luandu lângă sine alti soţi, se duseră asupr’a iui Amuliu,Iu pogorira de pe tronu, si lu ucisera, punendu iara pre mosiulu Ioru Numitore. Acest’a in semnu de multiemita dete voia nepoti­loru sei, cá acolo, nude au scapatu de mórte, se zidésca o cetate si se se asiedie intr'ens’a. Astfelu fundara Romulu si Remu cetatea, carea după câţi-va

49

secuii deveni cetatea cea mai de fronte de pe pa- menfu. Certandu-se fraţii, dopa alo cărui nume 8« se chiame cetatea? Romulii omori pre frate-seu, câci acest’a l’aru fi batjocorifu sarindu preste zidurile ei cple scunde, sî o chiamâ pe numele seo Rom a. La orma insa fît ucisu si Romulu de câtra senatorii (betrânii) cetâtiei, cari apoi, ca se scape de furi’a poporului, dîsera, ca Romulu a fostu luata de diei intre densii. De atonei Romanii onorau pre Romain oá pre onn dieo, dandu-i nnmele Qnirinu, adeca Resboiosulu; ear Rom’a cresceâ st se ompleâ de locuitori din di in di.

2. Virtute romana.1. Rom’a cresceá sí se intariâ din ce in ce, atâta

prin asiediarea strainiloru intr’ens’a, câtu sî prin virtuţile Roinaniloru insîsi.

2. Unii dintre cei mai poterici vecini ai loru erau Samnitii, cari conduşi de regele loru Porsenn’a ve­niră asupr’a tinerei Rome. Romanii le esîra spre intern, pinare dincolo de Tiberu; dar infrknti de mulţimea ini- miciloru se re’ntornasera fugindu spre cetate. Atunci 0 - r a t i u C ,o c le , punendu-se la capetulu podului, strigk Romaniloru, se strice podulu in urm’a loru, eara elu cu doi alţii opri tóta imbulzél’a óstei samnitice, pamcandu se rupse podulu Atunci, dupa-ce sî ceilalţi doi scapasera preste bârnele podului, Oratiu cu ţota armatur’a sea se a - runcă in Tiberu sî prin innotu ajunse dincolo printre plói’a de săgeţi, ce slobodîra Samnitii asupr’a lui. Incuinndu-se Romanii in cetate, Samnitii se asiediara irnpregiurulu ei,

4

50

cugetyndu a o luă cu fómea. Atunci unu linern Romanii, anume M u c i u , făcu cOajuralîune cu colegii sei, cá se órnóre pre Porsenn'a sí se elibere patri’a. Imbracandu-se in vestminte samnitice, se strecură, prin óstea duşmana păna la regele, carele impreuna cu scriitoriulu seu siedeâ la mesa, impartîndu soldatîloru lefele. Muciu, vediendu pre soldaţii mergendu totu la scriitoriulu, cugetă, ca a- cesl’a e regele, sî rapedîndu-se la elu, i înfipse pumna- riulu in peptu. Samnitii prinseră pre Muciu, sî elu des­coperi regelui fára Sfiéla, ca pre d e n s u lu a vrutu se lu ucidă, sî ca 300 de tineri romani suntu conjuraţi asupr’a vietiei lui. Porsenn'a demandă a se arde Muciu pe rugu; insa elu vediendu foculu aprinsu, strigă: „Romanii sciu sî lucră sî patimi!“ sî tînu drépl’a sea in focu, de se arse, cá prin acést’a se arete Samnitîloru, ca elu nu se teme de mórié. Porsenn’a, surprinsu de atăt’a eroismu, demandă, a se pardouâ Muciu sî a se eliberă, eara Muciu de aci incolo, fiindu-i arsa măn’a cea drépta, portă armele cu mân’a slănga, de unde se sî numi „S c e v o Pa,“ adeca stangaciulu. Ear Porsenn’a nu cuteză a mai atacă pre Ro­manii, ci incheiă pace sî amicia cu densii.

3. Pe la a. 300 n. de Chr. se ’ncurcara Romanii in resbelu cu regele Pyrrhu din Greci’a. Acest’a veni cu oste tare asupr’a loru. In batai’a cea d’antâmpnvinse Pyrrhu mai cu séma cu ajutoriulu elefantîloru. Acesti-a poriau turnulelie de lemnu pe spatele loru, in cari siedeau căte 16 soldaţi sî sagetau asupr’a Roinaniloru; dar sî elefanţii, mai cu séma dupace priimiau vreo rana, întindeau botu­rile loru cele lungi, apucau pre Romanii si-i aruncau in aeru séu i trânteau la pamentu sî i striviau cu piciorde cele grozave. Romanii nu mai vediusera astieliu de mon-

oi

siftrifr* ; dar cu tote acestea atät'ä se batura de eroicesce, jucata Pyrrhu dîse despre ei: „Cu o armata de Romani asiu bate tó ta lumea!“ Cu unu astfeiu de inimicu mai bucurosu voiâ se încheie pace, decâtu se continue res- helulu. Spre a face pace, Romanii tramisera la elu pre Fubriciu, unu senatore seraeu, dar l'órte onestu. Pyrrhu, sciindu, ca Fabnciu e seraeu, voi se lu mituiésca cu bani multi, câ se faea pace in nefavórea Romaniloru, dar Fa- briciu refusă darurile lui. După aceea voi se lu spaimen- teze sî astfeiu se Iu înduplece la voiuti’a sea. D e aceea vorbindu cu dcnsulu, deodata făcu unu semnu, sî eata unu elefautü gigantica, ce fusese ascunsu după o perdeâ, si-intinse botulu asupr’a lui Fabriciu. Acest’a insa nu se spaimentk nici de vederea ace. t’a străină, ci dîse lui Pyrrhu: „Precum eri nu rn’au amagilu banii tei, asia nu ine sparia asladi elefantulu teu.“ Surprinsu de atht’u vir­tute, Pyrrhu dote, voia Romaniloru prinşi ia bataia, a se duce la o serbatóre in Rom’a, sî acesti-a, după trecerea serbalürei, se intórseía iara de buna voia in prinsdrea loru. Nu muitu după aceea iar1 se loviră ambe armatele, sî iar învinse Pyrrhu cu ajuloriulu elefantîloru; Romanii insa sî de astadata se luptaseră cu atkt’a bravura, inehtu Pyrrhu eschiamâ: „De voia mai învinge inca odata asiâ, apoi sum perdulu L“ Intr’aceea Romanii se făcuseră cu­noscuţi cu elefanţii} sî candu se incaierara a trei’a óra la lupta, atunci intre strigate mari aruncara facle s î cununi de smőla aprinse intre elefanţi, sî acesti-a spariati dedura do- sulu sî calcara si adusera in disordine insasi armat’a lui Pyrrhu. Romanii folosindu-se de acést’a, inain tara eroi-

52

Pyrrhn esî din Itali’a si niclcandu nu mai culezá a portá resbelu cu Romanii.

4. Totu pe atunci traiá in Rom’a Curiu Dentatulu, carele de-si erá Consule, adeca celu mai inaltu demni - tariu alu Romaniloru, totuşi duceá o viétiaatátu de simpla, incktu odinidra nisce soli străini la aflara gatindu-si sin- guru o bucata simpla de legume. Ear mai nainte trăise Cincinnatit, pre carele Romanii lu chiamasera dela plugu, cá se lu faca dictatore (generala) preste tóta armat’a intr’unu tempu de nevoia, candu apoi in adeveru Cincin- natu invinse pre inimicii sí intrk in Rom’a cu triumfu. A - ceSt’a a fostu tempulu, candu Romanii straluciau prin vir­tuţile ioru: prin eroismu, iubire de patria sî libertate, iu­bire de adeveru sî dreptate, prin simplitate, onorare câtra cei betrâni sî veneratîune câtra diei, sî Rom’a erá mare, laudata sî respectata de amici sî inimici.

3. H annibálé s i Scipione.

(Pe la a. 200 n. de Chr.)

1. Alăturea cu Rom’a in Itali’a crescuse in A- fric’a o colonia feniciană, cetatea Cartaginea, cu­rea acuşi veni in contactu dusmanescu cu Romanii. Se pareá, ca Rom'a sî Cartaginea nu potu esiste un’a lângă alt’a, ci séu cést’a séu ceea trebuie se apuna, pentrncá un’a din dóue se devină domnitórea lumei. Celu mai mare erou alu Cartaginieniloru a fostu H a iin ib a le , carele voindu se atace pre Romanii in tiér’a loru, dupace pâng aci se luptase cu ei ia Spa- ni’a, So hotar! a trece Alpii, s! acést’a o făcu cu

ft bravura admirabile, carea se. numera intre cele nai eroice fapte ale vechime!. Pe atunci na erd iaca nici pomenire de drumuri, poduri, sate séu celuputîuti case singuratice printre munţi, precum suntu astadi, ci acesti-a erau o pustietate uecurmata de ghiatia si nejai. D’abiâ in 9 dîle după nespuse osteuele si perderi de dmeni sî animale ajunse armat’a in culmea munfiloruj dai pogorirca la vale eră inca mai grea. si mai peri- culósa decátu suirea. Si candu a 15-a di ajunse Hannibálé in siesu sî si-revedio. armat’a, aueea din50,000 omeni remasese pe jumetate, sî din cei 40 de elefanţi, ce i avuse la plecare, numai unulu sin- guru mai traiâ. Dar eroismulu iui Hannibálé s! ur’a iui asupr’a Romaniloru atât’a érá dé mare, incâtil elu necontenita merse înainte. In lovirea d’antâia bata pre Romanii, cari i esisera Înainte in Itali’a de susu. De acolo mergendu spre Rom’a, riulu Arno esîse din alvi’a sea si inundase totu tînutulu. Han. nibale trecu priutr’ensnlu cu armat’a si cu totu ba- gagiulu sî baiu pre Romani sî a dnu’a óra. Atunci si-reculesera Romanii Iota poterea; femeile romane pána sî pretiósele si le depusera pe altariulu pa­triei ; peiicululu era in culme. Si in adeveru sî in a trei’a lupta reesî Hannibálé învingător; u—cu nu­mele, dar in fapta atâtu de mari fuseseră perde- rile lui, incâtu nu cutesâ a se apropia de Rom’u, ci remase in castre asceptandu pre fratele seu Hás-

drubale, carele nveá se vina cu osie nona. intra-! ceea Romanii balusera până la stingere óstea cést’a, si insusi Hasdrubaleoadinse in lupta, si belii— ducele romana deduse ordinii, a i se ta iá capulu sî a se aruncă in castrele lui Hannibálé. Asîfelu a- c’est’a, pe canda asceptă ajutoriulu, află capulu fra­telui, seu, sî cunosoendu cele ce se intemplasera, desperă de successulu doritu sî intre lupte necon­tenite se retrase din ítali’a. Romanii, sut» conduce­rea eroului S c ip io n e , care Ia o întâlnire personale cu Hannibálé nu voise a prii mi pacea, trecură in Afric’a si se bătură mai neîntrerupta, panacandu Cartaginea ca di ii in mánile loru. Gar Hannibálé, desperandu de sortea patriei sele, sl că so nu cada in mánile Romaniloru, se sinucise prin veuinu.

2. Luptele acestea duraseră aprópe la 20 ani. Acum steteâ Rom’a in culmea poterei sele, dar ve- dieudn-se triumfatóre se sumetî presto mesura, sî năravurile cele frumdse ale Romaniloru începură a se strică.

4. lu l in C e sa re .1. Celu m ai mare belliduce romanii a fostii I u l iu

C es a re . Elu de tempuriu rema.se orfanude tatalu sen, insa muma-sea A urelia i dete o crescere de totu buna. Iuliudela natura erd debile si bolnaviciosu, insa prin viétia cumpetata sâ p r in dese deprinderi gimnastice dete corpului seu tari’a s î duraveritatea aceea, carea apoi lu aduse in stare, de a supportá tóté greutăţile resbelelui.

2. De tempuriu si-insusî 'Iuliu o auctoritate sî o

?>4

finetia in umblarea cu ómenii, cari in întreprinderile lu i i a u fo stu de marefcdosu. A si4 odinióra calatorindu p e mare, lu prinşerq p ir y ţi i ( ţelhqrii) , s í qniflíndu, că pipe eşte elu, cer rq pgnţru re^curpp^mr&a lu i 20 talanti, carp 40,000 floren i, y£ţynpţ Q§sqre le dîşp : „Cum, ? Pen­tru unu orn-n cd mine numai atăt'a cereţi? Veţi capetd nu 20, ci 50 !“ A poi tr amise p re ómenii sei, cd, se i a- dune banii, sí priim indu-i, in adeverit, % dete pirqtílory,. In tr aceea elu pe naia se portó' qcí guvernatorele acelei-a, demandandu p ira ţîloru , cd candy este elu in qcţicfincţ se nu fa c a sgomotu, se nu rida, sí altele, s í ameninţiqn- du-i, cet deca nu-lu vorn asculta, esîndu la uscatu, % va pedepsi cu mórte. E i rideay, de astfelu de cuvinte, ca ri li se parcau numai cd nisce glume. D ar in şdeveru a sid ii s’a intemplatu. Căci esîndu Cesare la uscatu, puse re ­pede măn’a pe nisce nâi, goriţ pre p ira ţii, i ajunse, i pt'inse A nu numai ca ie lyă iyderepţu ţoti banii, ţe l i i dţţptse, ci incq sţ pre eţ j oştţatfi l ş yiórte.

8, In Pom'a duced Cesare o uiétia de totu luscuósa sf mpa/rtid summe nenumerate, cd se si pregatésca calea cătra oficiele cele mai inalte. S î in adeveru cu m ylţu m ainqinte de a f i a jyn sy eţyţeq Ipggle, ţu alese p opo- ru lu de celu mai mare pontifice (pontifex maximus) alu seu, care demnitate se dedeâ numai senatoriloru célom m ai betrăni s î mai meritaţi. D y p q aceea f u tram im in S pan ia , carea cu orepejune sî tactica admirabile in scurtu tempu o supuse to tş Pomanilpru.

4. D upă aceea incheiâ cu Pompeiu s î Crassu o- legătură (trium viratu); dar Crgssu după eâtu-va tempu se retrase, ear intre Pompeiu sî Cesare escandu-se resbelu, cest'a învinse, s î asid acuşi deveni singuru domnitoriu

56

preste imperiulu romanu, de-st se s fii a p r iim i titlu lu de rege. Intorcendu-se la Rom'a, fa c ă unu triumfu de 4 dîle, s í atätu erd de mare multîmea pradeloru, ce adu­nase in resbele, incătu la fiacare soldatu din armat’a sea i dete preste 1000 flo r in i ú la fiacare cetatiénu romanu cAte 30 flo rin i.

5. Rom’a se gubernase pw ia acum de Consuli, cari se alegeau pe cate 3 ani, si astfelu Romanii nu aveau im perati séu regi cd alte popdre, cipoterea erd in manile adunârei poporului sî ale senatului, adeca ale betrani- mei. TJnu astfelu de statu se numesce „republica.“ Acum observandu-se, ca Iuliu Cesare se sumetiesce din di in d i si cerca a si-castigd demnitatea regale, nisce republi­cani înfocaţi lu ucisera la anulu 44 n. de Chr.

6. De a ici incolo ia r se incepu lupte dinlăuntru, panacandu in f in e O c t a v i a n u A u g u s t u trium f\ e- supr'a tuturoru inimiciloru sei s î se fa c il im p e r a tu . Rom'a ajunsese acum in culmea paterei sele dinafare ; dar năravurile Romaniloru p r in crudime, luxu si mole- sire se stricaseră i tutu de multu, incătu se poted prevede decadinti'a imperiului . Atunci se nască in tiér'a cea mica a Eoreiloru M antuitoriulu lumei, Jisusu Christosu.

Tempulu de mijlocu.XI. Creştinismul«.

1. lmperalulu romanu Augustu deduse ordina, cé iu iota imperati'a romana se se iaca o numerára de poporu, ca se se scia, câu omeni iocuiescu ia

57

Üuperatí'a acest a, carea pe atuncie rácea mai mare in lume. Acesta numerare se făcu si in Tier’á-ju- deésca séu Palestiu'a, cáci sí ea se tíneá de im— periulu romanu. Atunci veni la orasielulu Vitleemu, aprópe de’Ierasalimi), sí feciór’a Mari’a cn logodniculu seu losifu, dar neaflanda loca prin case pentru mult'a imbulzéla, se asiediara intr’o peseera. Aici se nască Mantuituriulu iumei, Donm ulu nostru H sasa Cliristosu.

2. Despre cautarea ângeriloru, pastorii dia Vitleemn, magii dcia resaritu, fuga la Egiptu si ce­lelalte, cari s’auj intemplatu la nascerea lui Chri- stosu, sciţi din Jstori’a biblica. Candu a fostu Doui- nulu Chrislosu de treidieci de ani, atonei s’a bo­tezata in Iordanu dela Ioann, apoi a inceputu lucrul», pentru carele fusese tramisu in luuie de Domne- dieu Tatalu. Acest’a era: se invetie pre omenii a cunosce pre Domnedien, a se feri de pecate sî a face binele, care este voi’a lui Domnedieu. Dupacc a petrecuta astfelu trei ani pe pamenlu invetiandu si facendu minuni, maimarii ludeiloru din nesciintia si reutate l’au pnnsu, i’au judecata Ja mórte st i au restignitu pe cruce, undea muritu. Dar a trei’a dl a invieatu cu preamărire, sî dppace patrudieci de dile a mai petrecutu pe painentu invetiandu pre in- vetiaceu sei, s a inaltiatu la ceruri sî sied« de a drépi a Tataiul. Ear la dkee dile după inaliiareá

58

sea a tnunisn Apostolilor« Spiritul« (Duchulo) Sâ*>tii care i-a luminata sí i-a inlaritu, se mérga in lóia lumea sí se vestésca prelotindeni invetiatur’a cea nóua, Evangeii'n lui Christosu. Ei au inceputu a vesti pre Christosu in Ierusalimu, apoi s’au impraşoi- eatu preste iote tierile.

3. Pe unde ajungeau Apostolii, prelotindeni în­temeia« sotîelâli de creştini, cari toii laolalta dopa cuventulu greeescu se numiau o b i s e r i c a , dar nu aveau biserici cá bisericele nóstre, ci numai case, unde se adunau la rogaciun". Mai mari îngrijitori preste sutietâtîle séu comunitâlîle creslinesci puseră apostolii pre E p i s c o p i i, apoi cá ajutători ai loru pre P r e s v i t e r i i s é u P r e o ţ i i , sî pre D i a c o n i i .

4. Creştinii duceau o viétia fórle frumósa sl sánta. Pc candu păgânii erau rei, pismosi, sumei?, nedrepţi, luxuosi, desmierdaU, pe atunci christianii straluciao prin simplitate, curat'a, iubirea deapró- pelui, iubire de dreptate sí adeveru sí tóté faptele cele bune, asiá incátu singuri păgânii se mirau de viéti’a leru. Dar acést’a erá poterea invetiaturei lui Christas u.

XII. începută!« ftom anilora in D aci a.

Tierile, cari astadi se numescu Transilvani’a, BQmeni’a sí o parte mare a Ungariei, erau locuite in

vpcftime de poporule dacicu sî se tinmtsu D ac?» . Popom!« acest’a balaciu sí indraaneti«, venind« pe la a. 80—90 d. Chr. in ataca cu Romanii, in mai multe rendőri infránsera armatele acestor-a; râci pe cnnd« regele Daciloru de pe atunci Decebalu era fórte activ«, curagiosu sl ageru, pe atunci Romanii évén« in fruntea loru pre imperati lu Domitiann, carele erâ unu oma oa totula molesiîu st debile. De aceea st trebuise se si-cumpere dela Daci pacea pe bani, ce câ trib a tu anuale i trimitea lui Decebalu. Cu totulu altmintrea insa se porniră lucrurile, candu se făcu imperatu U lp iu T r a ia i in . Acest’a indát a denegâ Daciîoru tributuln, sî neasceptandu venirea lom i atacâ in tier’a loru la a. .103 d. Christosu. B taliile, ce se incepura acum intre Daci sî Romani, au fQstu atátu de sangeróse, incâtu odata nu ajun­geau străinele spre a legă ranele Romanilor», sî TraianU: rupendu o mâneca a camesiei sde, o dele medici­lor)'. Ear pre Decebalu lu striratori Traianu atátu de aiultu, incâtu t i silitu a se preda pe lângă condi- lîunea de a estrada Romanilor« armele sî mpslnel* de resbelu împreuna cu măiestrii acelor-a. Dar fran» gendu Decebalu pacea, Traianu Ia a 105 d. Chr., facendu unu podu minunatu presle Dunăre, treci in Daci'a, baţi pre Daci până la stingere surpă ce­tatea loru principale Zarmizegetoz'a, ce stetea io valea Hatiegului, sîzidi alfa pe oumele seu Ufpi’a

60

«Traian'a; apoi aduse diu tóté lierile romane [colonişti, cari se cultive pamentulu, se repareze cetâtîle ru­inate sî se fundeze altele nóue. Următorii, acestora Romani aduşi in Daci’a de imperatulu Traianu sun- temu noi, poporala rom ana de astadi, cari lo­cuiam Transilvania, Moldo-Romani’a, Bueovin’a sî o parte insemuata a Ungariei,

XIII. Gónéle crestiniloru.1. După inviérea sî suirea la ceru a Domnului no­

stru Iisusu Christosu, invetiaceii Lui remasera adunaţi iu Ierusalimu până la pogorirea Duchului Sánta. Atunci in- tarindu-se sî luminandu-se, începură a se imprasciâ din Ierusalimu, cá se vestésca legea cea noua a Evange. lieila tó ta popórele. Pe unde nu poteau ajunge Apostolii trupesce, pe acolo tramiteau invetiaturi in scrisu,— sî a- cestea suntu cărţile séu epistoliile loru, din cari se ce - tesce câte unu capu in bisericele nóstre sub numele de Apostolu. Ear religiunile cele vechi, sl adeca de o parte cea iudeésca, de alta parte cea paganésca, se puseră cu mare potere incontr’a loru: Apostolii se priviau cá nisce turburători, legea cea nóua se socoteá cá o retacire mare, ba chiaru cá o reutate, sî asia Apostolii avura se sufere multe batjocure, bătăi sî închisori, ba cei mai mulţi păti­miră morte pentru religiunea lui Christosu.

2. Apostolii erau cá nisce gemenatori, cari pretotin- deni semenau semintiele legei celei nóue cu celu mai mare zelu. Domnedieu binecuventă ostenelele loru. Sî asiâ inca nu trecuseră nici o suta de ani dela nascerea lui Chri­stosu, sî in tote părţile erau următori de ai lui Christosu: chistiani, creştini. Insa sî creştinii acesti-a trebuiâ se fia urgisiţi, batjocoriţi sî goniţi, precum fuseseră sî Apostolii,

61

sî precum predîsese Christosu: ca nu se ppte se Lu ur- gisésca omenii pre Elu, ear pre ei se i iubésca, ci déca R’au gonitu pre Elu, vorn goni sî pre următorii Sei.

3. Pe atunci domni’a mai preste tote lumea erâ in mănileRomaniloru. Romanii insa cea mai mare parte erau paghfiî sî se puseră asupr’a crestiniloru, câ sei intórca iar la paganismu. Déca aflau, ca cutări suntu creştini, apor i prindeau, i bateau, i chinuiau, adeseori i sî omoriau cu felurite morţi. Aceste rele se numescu „góne“ séu „per- sccutîuni,“ si tînura mai treisute de ani. Multe mii de creştini mórira in restempulu acest’a pentru legea loru, sî noi i onorhmu phna astadi, câ pre nisce servi cre­dincioşi ai lui Christosu, sub numele de „mucenici* séu „martiri.“ Domnedieu a lasatu, câ creştinii se tréca prin ace­ste patimi grele, cá se se intarésca in credintia sî se deá lumei întregi dovédn despre poterea cea domnedieésca a legei loru.

4 . Góne de acestea asupr’a crestiniloru, de-sî ace­lea au tînutu mai necurmatu, acuşi intr’unu locu , acuşi intr’altuhi, totuşi se numera mai cu séma diece. Iinpera. tii romani, cari au gonitu mai tare pre creştinii, au fostu: Nerone pe la a. 60, Antoninu Filosofulu pe la a. lTOjDeciu pe la a. 250, sî Diocletianu cu Maximianu pe la a. 300 după Christosu. In fine Domnedieu curmă, suferindele crestiniloru. Chei suindu-se pe tronulu imperatescu Constan­tinii celu Mare, elu dete crestiniloru libertate religiunaria, ba câtra sfarsîtulu vietiei sele elu insusi se boteză sî se facil crestinu. Elu este celu d'antăiu imperatu crestinescu. B i- seric’a nóstra in semnu de multiemita cktra Elu sî nobi- lea lui mama Elen’a i-a numitu pré amendoi „sfin'i Sî în­tocmai cu Apostolii“ sî serbéza pomenirea loru in tot« anulu la 21 Maiu.

XIV. Caderea Romei.

1. In aecululu aiu patrulea se ’noepura mai in lóla Eorop’a nisce miscâri sî turburâri neindatinate, cari tînura cam 300 ani, venindu dela resoittu o mulţime de popóre necunoscute până atunci si dandu lupte infricosiate asupr’a pppóreloru indigene. Ace­ste încurcături, cari adusera preste Iota Europ’a intunorecn si barbaria, se numescu „m i g r ä 11- u n e a (calatori’a) p o p o r e l o r u . “

2. Pe la a. 375 irupsera in Europ’a H u n n i i, unu poporu din Asi’a atâtu de uritu sî de selba. Ucu, incătu la ’uceputu Europenii se spaimentau si numai de vedareu loru. Ei erau mici, ou peru negru stufosu, cu ochii piedisi, la fatia uriti galbenii, lati la umeri. Câlu lumea Hunii erau totu pe cai: acolo man. cau sl beau sî dormiau. Nutrimentuiu loru erau ră­dăcini sî carne cruda. Muierile sî copiii sî-i du­ceau totu cu sine pe care. G o ţ i i , cu cari se lo­viră antăi’a data, fugiră dinaintea loru, si parte in­trară in itali’a, parte in Spani’a sî Frauci’a de a- stadi, nude se sî asiediara cu statornicia. Celu mai renumitu rege ala Huniloru a fostu A11 i l’a, care se numiâ pre sine „biciulu lui Domnedieu.0 Cu órdele sele cele nenuim rate elu intră in Gurmanda sî Francba, dar fu batutu de Romani si Germani in- tr’o bătaia iufricosiata la anulu 461. — 200,000

fi?.

morţi rrmasera pe câmpulu acestei bătălii, ca rea este póte cea mai saűgérdSa din câte s’au intem- platu in Europ’â. Attil’a se retrase, facâ unu válla din siele de cai st jiresté öópte fugi la Ungaria, unde tabarise; mai tárdtu navali asupr’a Italiei si se apropiâ de Rom’a, dar Episcopnlu Leone la indu- plecá a se re’níorná. Nu multu după aceea mori At­til’a, st Hanii la pQSéra intr’unu sicriu de auru, a - cesl’a intr’tmuln de argintu sî acesta intr’uimlu de fei’u, st asiâ ingropara pre regele lőre- ear pre scla­vii, cari făcuseră gróp’a, i ucisera, câ' nimenea se na scia, tinde este immormentalu eroulu loru.

3. Pe tempulu acest’a F r a n c i i se asiediara in Galli’a, carea apoi se numi Franci’a, Anglii tre- cura in Britannia sen Angli’a de astadi; neamurile germane se’tnprasciara presto Germani’a de astadi dela Marea de mo. până la Alpi, lm văii din ei, I i b n g o b a r d i i , trec ara Atpii si se asiediara in Itali’a de snsu, carea de atunci până ’n dîu’a dé astadi se numesce Lombardia.

%. Iaca mai naiute Marele Con dan ţinu pe la a. 333 strămutase scaunulu imperalîei dâa Rurira la Bisantiu, carele apoi hi et üami dopa numele seu Constantinopole; ear Marele Teodosiu (pe la a. 3it0.) împărţise imperiala intre doi fii ei sei, remanendú Rom’a cap ital ea imperiolfli apuseOös, ear Gon&taOli- ncpolea a celai resariteatna.—Romanii, cum sdto de

84

ani susţinuseră mai neîntrerupta lupt’a cn veneticii barbari, in fine nn Ii se mai potura opune. La a. •176 nisce popóre germane l n a r a R o m a , Hindu celu din urma imperatu a!u ci Romulos Augusto- Jus, si astfelu s e s t i n s e i m p e r i a l e r o ­mani i d e l a a p u s u .

5. Dar Romanii din Dacfa ce facnra in tur- burârile acestea? 0 parte, Ia derUandarea imperatu- lni Anrelianu, esi din tiéra sî trecu Dunarea in Misi’a pe la a. 270— 230, eur ceilalţi remasera aici, parte luptandu-se, parte facendu invoiele cu bar­barii. De atunci tiér’a dincolo de Dunăre, Bulgar ri’a de astadi, se numi Daci’a lui Aurelianu, ear cea de dincóce Daei’a lui Traianu.

XV. Mohamedn.

1. Legata cu Afric'a sî cu pamentulu uscatu alu Asiei, se întinde intre amendóue acestea Arabi’a, cea mai mare peninsula de pe pamentu. Inlauntrulu ei parte mare este cuprinsa de pustii nesipóse, fára apa s! vegetatîune, prin urmare mai de t-otu lipsite de ómeni. Numai pe la margini, st cu deosebire la marginea spre md. apusu, este o rodire forte în­semnata, din care causa ea se sî numiâ Arabi’a fe­ricita. Tiér'a acést’a ertá locuita parte de Arabi sta­tornici, cari cultivau pamentulu sî ajunseră la unu grada iasemoata de cultura, parte de órde calatóre,

65

cari cu caii lora cei sprinteni sî ca cămilele cele răbdării străbateau pustiiuludin locu in locu sî traiau din pasiunitu, venatu sî pradstu. In mijloculu a - cestui popom inchinatoriu de idoli se născu Ia a- nulu 571. d. Chr. Mohamedu din familia nobile. Casatoritu cu o veduva avuta anume Hadigea, si avendu ocasiune a cunósce in călătoriile sele atâta religiunea crestiniloru că tu si a Iudeiloru, Mohamedu se crediii chiamatu, a intemeiă o religiune noua, st astfelu esi ia anulu 611 după Christosn cu inve- tialiir’a: Ca este u n u Domnedieu, sî Mohamedu e profetulu Lui. Invetiatur’a acést’a eră cu totulu con­traria credintiei de până acum a Arabiloru, sî a- sió Mohamedu in urm’a unei rescóle, ce se făcu a - supr’a lui in cetatea Mecc’a, la anulu 622 trebui se fuga la Medin’a. Acolo’si-afla atâti-a părtinitori, incâlu acuşi se reintórse ca mâna armata la Mecc’a, o luă cu sabi’a, sî de acojo in scurtu tempu lati relgiunea sea preste tota Arabi’a. Cartea, in carea depuse Mohamedu invetiaturile sele, se numesce Coranu. Sî fiindcă un’a din preceptele (poruncite) religiunei lui eră, că fiacare se o ialie'soa macar sî prin focu sî sabia, pentru aceea următorii lui Mo­hamedu usurpara ca in sboru Palestin’a sî Siri’a cu orasiele loru cele bogate-: Ierusalimuiu, Dama- sculu sî Antiochi’a. După aceea, trecendu Eufratulu si Tigrulu, străbătură in Persi’a sî după lupte crunte

66

nimiciră acesta imperiu, introducenda prelolindenea religionea lai Mohameda. De acolo trecură Mohame- danii in Egiptu sî ocupara Alexandri’a sî Memfid’a, capitalele tierei. Poterea lora crescu atâta de re­pede, incâtu pe la 670 de sieple ori incercara a lua Constantinopolea, carea numai prin cele mai mari încordări se potü mântui de atacurile loru. Din Afric’a trecură pe la anula 710 sî in Europ’a sî puseră piciorulu in Spani’a, ba amenintiara si Galli’a sî in fine tóta creştinătatea, panacandu Carolu Mar- telu la analu 732 intr’o batalia de siepte dîle frânşe poterea lora sî-i respinse in Spani’a, unde se ţinură pana pe la anulu 1420.

2. Mohamc-danismulu a fostu fára indoiéla cela mai cumplitu sî mai neimpacatu inimicu alu cresti- natâtiei, sî millióne de creştini in urm’a góneloru lui celora infricosiate părăsiră religianea loru sî priimira cea mohamedana, carea până astadi este predomnitóre in Asi’a sî Afric’a. Nicîcandu insa mohamedanismulu n’aru fi facutu astfelu de inain- târi, deca creştinii nu aru fi fostu atâta de laşi sî de desbioati intre sine, precum erau pe atunci.

XVI. Venirea M agiarilorn.

1. Magiariî suntu o naţiune stravechia asiatica de nomadi, pescari sî venatori. Istori’a ne spune, ca ei din partea de mn. a Asiei trecara in partea

67

cea de md. si se asiediara mai alesu lângă fiuviula Terecu (carele isvoresce in Caucasa si se desiérta in Marea Caspica); dela acesta ria capetara apoi din partea scriitonloru mai vechi bizantini numele de „Turci.“ Clim’a mai blânda in partea de md. a Asiei avu buna influintia asupr’a Magiariloru, câci aci invetiara ei a cnnósce mai antâiu speciele de frupte sî vinula. Dar multa tempu nu se ocupam cu agricultur’a, ci traiau numai cu lapte, pesce sl carne cruda: cei mai betrăni pescuiau, cei mai tineri umblau ia venatu.

2. Magiarii începu a fi cunoscuţi in Istoria de pe tempurile imperatului Eracliu (610*641); pre acest’a Iu ajutara contr’a Iui Cosroe, regele Persîloru. Pe la anulu 680, impinsi de Bulgari, se retraseră Magiarii in Europ’a si cuprinsera ţinutu­rile intre Dnipru si Donu. Pe la a. 840 d. Chr. ajutara pre Bulgarii sî Romanii din Mesi’a incon- tr’a Bizantinilorn la Donarea din josu sî in 860 se aratara sî in Germani’a, chiamati de Svenlibaidu, ducele Moraviei mari, incontr’a imperatoriului Lu- dovicu Germanulu. Mai tardîu o parte dintr’ensii, batuti de Pacinati, fugiră preste riulu Dnipru sî se a - siediara cu corturile sî carele sele nomadice intre Dnipru, Dnistru, Prutu sî Seretn.

8. Nu multu după aceea Magiarii fara chiamati de Arnulfu, regele Germaniei, intr’ajutorin incontr’a

5*

6 8

lui Sveatoplucu principele Moraviei-Mari, carea se intindeá pe âtunci sí preste o parte din Panoni’a. Ei bătură pre Sveatoplucu sî Iu constrinsera ia pace cu Arnulfu. Dar vediendu acésta frumósa tiéra, de­terminară se o ocupe, in casulu candu aru fi con- stringi in vreuna modu a si-desiertâ locuintiele, ce le aveau pe atunci. Acestu casu intreveni cb- rendu. Căci pe candu se aflau ei in Moravi’a, le- sanda acasa numai pre betrânir muieri si prunci si câti-va ostasi spre aperarea locului, Pacinatiii in- cursera in tie'r’a Magiariloru sî ucisera tote famili­ile loruj ear pre cei cari remasera spre custodirea locului i fugăriră preste munţi la originea riuriloru Oltu sî Muresiu, unde se asiediara sub numele de „Secui. Ceilalţi Magiari, re’ntorcendu-se dela bă­taia sî aflanda tiér’a lom desiérta sî devastata, tre- cnra pe Prutu insusu sî se duseră in Galiti’a. Du­cele Ruteniloru de acolo i priimi omenesce, insa to­tuşi voi a se mântui de aceşti dspeti, sî dandu-Ie daruri i induplecâ se tréca Carpatii in tînutulu Tis- sei,MuresiuIui, Crisiului, Timisiului sî Dunărei, unde locuiau Românii, Bulgarii, Slavonii sî pastorii Ro- mâniloru. Totdeodată ducele Ruteniloru le laudă a- cea tiéra, ca e prea buna sî ca a fostu odata pa- tri’a iui Attil’a, străbunului loru* Magiarii trecură munţii la Muncaciu, ear in loculu loru in Da^pa orientale (Moldavi’a) remasera Pacinatii*

69

4. Pe cându se asiediara Magiarii Ia Tiss’a sî Dunarea de mijloca, coloniile roman» din Daci’a centrala, carea de pe atunci începuse a se numi „Transilvania,a si-aveau domnulu seu propriu, a- nume G e li u. Ear coloniile romane din tînutulu Cri- siului intre Somesinlu de josu, Tiss’a de mijloca sî Muresiula de josu aveau domnu sî duce pre M a r i o t u, carele, eredîse acea tiéra din tempu- rile cele mai vechi. In urma preste coloniile romane din tînutulu Temesiului intre Muresiulu si Tiss’a de josu sî intre Dunăre până Ia3Tiern’a (adeca in Banatulu Temesianu), domnia alu treilea duce ro- manu cu numele C 1 a u d i u. Apoi tînutulu dintre Tiss’a sî Dunăre se guberná de Salanu, stranepo- tuln lui Reanu, Domnulu Bulgariloru, Panoni’a eră sub poterea lui Sveatoplueu, Regele Moraviei mari. Aceste popóre locuindu in pace dela risipirea Ava- viioru, nu se aflau pregătite, spre a intempiua ata- culn Magiariloru. Deci acestor-a le succese in cursa de 10 ani, a cuprinde tînutulu dela Tiss’a de susa până la Sieu sî Pórt'a Mesesiului.

5. In a. 904-Ü05 Tuhutum, unulu dintre dacii Unguriioru, audîndn, ca tiér’a dincolo de păduri, unde domniâ Geliu, e buna si fruptifera, s’a sternitu inlr’ensulu dorinti’a de a o ocupa pentru sine sî pen­tru următorii sei, sî cerendu voia dela Arpadu, du­cele suprema, intră cu óste intr’ens’a. Domnulu

70

Româniloru din acea tiéra na erá pregatilü la unn ataca neasceptatu. Cu tóté acestea, vediendu peri- culu intetítoriu , si-aduná óste cu grab’a s! por­cosé incontr’a inimicului, cá se impedece invasi- unea 8celui-a pe la porţile Mesesiului. Insa Tuhu- tum veni cu grab’a sí străbătu pana la riulu AI- masiului. Aici se interapinara ostile de ambe pártile. Geliu se puse cá se oprésca pre Ungari a trece ap’a; dar Tuhutum desu de diminétia si-impartí ó- stea in dóue párti sî tramise o parte ce-va mai susu pe apa, cá trecendu pe acolo pe nesimţite preste riu, se incépa batai’a cu Romanii. Intr’aceea trecu riulo sí ceealalta parte a óstei unguresci, sí acum veniră ambe ostile la lupta si se bătură crunta intre sine; dar Geliu se învinse sî militi’a (lui parte se prinse, parte se ucise. Geliu, vediendu acestea, o luâ cu putini dintru ai sei la fuga, insa fngindu câtra castelulu seu celu de lângă Somesiu, lu a- junsera militarii lui Tuhutura, sî lu uciseia lângă fluviulu Capusiu. Atunci locuitorii tierei, vediendu mórtea domnului loru, detera drépt’a de buna voia gî si-alesera domnu pre Tuhutum, sî ’n loculu a- cel’a, carele se dîce Eschileu (EsküJlö) incheiara la olalta legatara cu juramenta; din dîu’a aceea lo­culu acel’a se dice „Eschileu“ (juramentu), fiindcă an juratu acolo. Ear Tuhutum de atunci a castigatu acea tiéra sî a domnita intr'ens’a cu pace sî feri­

71

cire si elu si armatorii lui până pe tempulu lai Stefanu. Âsiâ Magiarii cnprinsera tînutulu Some- siului; dar tînutalo Maresiului sî alu Oltului remase inca indelungu tempu ia mânile RomâniÎoru, unde acesli-a si-aveau dacii sei.

6. Pe acesta tempu Ungurii cuprinsera ii tî- nutulu dintre Dunăre si Tiss’a, unde domniâ du-r cele Salanu. După aceea dechiarara batalia lui Ma­riotu. Acest’a se aperâ cu mare eroismu incontr’a loru. Insa mai pe urma, vediendu, ca Ungurii aa ca- prinsa tóté ţinuturile de prin pregiuru, încheia trac- tatu de pace cu Arpadu; pre fiia-sea o dete in că­sătoria lui Zoltanu, fiiulu lui Arpadu, si mori fâra fiiu, lasandu successoro pre ginerele sen Zoltanu. Cu tóté acestea si in tînutnln Crisinlni se afiara inca multa tempu daci români sab suzeranitatea Un- guriloru.

7. După ocuparea tinutuloi dintre Dunăre sî Tiss’a trei daci unguri trecură Tiss’a incontr’a lu> Ciaudiu, si la riulu Temesiu intempinara óstea lai Claudia, compusa din Români, Bulgari si Pa ci na ti. Se facil batalia aspra; 5 duci din armat’a lui Claa- diu cadiura^ st elu insusi scapâ ca fug’a in cetatea Chiave. Ungurii alacara sî cetatea; insa Ciaudiu se plecă de bana voia, oferindu-le cetatea. Asió Te- raisian’a inca deveni tributaria Ungariloru; dar ca tóté acestea remase sab gubernnlu lui Claudia sî

72

ala urmatorüorn lui până pe tempulu lui Ştefana t Totdeodată Ungurii, trecendu Dunarea, desfiintiara regataiu ÂJoraviei mari si prefăcură Pnnoni’a dim­preună cu tînululu din stâng'a Dunărei in „Tiéraíingurésca.“ După Comp. de I . Uussu.

XVII. Ştefana, antaiala rege ala Ungariei.

(Pe la a. 1000 d. Chr.)

1. Stefanu I. facendu-se rege, se apucă, de orga- jiisarea regatului seu. Elu introduse mai multe reforme, atătu cu privire la adininistratîune, cătu sî in cele judi- ciarie. Dede mai multe legi cu respectu la moralitatea publica. Deosebita atenlîune si-intórse asupr’a clerului ca- tolicu, mai alesu a clerului inaltu.Pre acest’a lu îngrămădi cu drepturi, privilegie sî venituri grase. I castigâ influintia inalta sî in afacerile politice. Radicâ episcopate, intemeiă biserici sî monastiri sî acestea le inzestrâ forte bine. Pre comunităţi le îndatora, câ pre preoţii sei se i provéda cu tote cele de lipsa la o subsistintia pre cătu se póte mai buna. Clerului i dede sî acea prerogativa, că in căuşele criminali se nu fia priimita mărturisirea unui mireanu in- contr’a unui preotu, singuru numai unu preotu potendu fi martom incontr’a altui preotu.

2. Nobilimea inca capetâ drepturi frumóse dela re­gele Stefanu. Ea si-asiedeâ bunurile sele cu dreptu ere- dîtariu, dar' erá detóre in totu tempulu, a face servitiu cu armele pentru aperarea patriei sî a fi slatatória in cre- dinli’a catolica.

3. Pentra sortea sclavilor» creştini inca se îngriji

73

regele crestinu. Elu ordină proprietariloru, cá séu se si libereze ei inşii sclavii sei de buna voia sî din simtiu u«- manu sî religiosu, séu se i provéda cu mosîi pelknga prestatiuni anuaK defipte. Sî sclaviloru inca le dede voia de a se rescumpară ei inşii, respundiendu pretiulu defiptu pentru rescumperare. Insusi regele premerse cu esemplulu cclu urnanu, rescumparandu pre mai multi sclavi creştini.

4. Insa cu tóté aceste mesure nobili sî umane Csî inca cu multu mai nobili sî mai umane, déca se estindeau la toti sclavii in generale) ale regelui, de a se face din servi omeni liberi, sî asiâ a pune temeiu la o classa de cetatieni liberi, sî cu töte ordinele seríóse, că nice unu comite au nobilu se nu cuteze pre unu omu liberu a lu as- servi: totuşi cea mai mare parte resultalulu nü corespunse acestoru dorintie sî teudentie nobili sî umane. Căci sclavi’a cea degradatóre de omenime nu incetâ la Magiari pkna pe tempulu regelui Colomanu, sî iobagi’a, unu altu ramu de servitute urita, se continuă pkna i dîlele nóstre.

5. Dara trebuie a se observă sî aceea, ca aci • fii vorb’a numai despre emanciparea sclaviloru creştini, sî inca de acei-a, cari deodata cu credinti’a creştina imbra. tîsiara sîritulu occidentale. Ear sclavii necrestini, adeca Magiarii nebotezati, cum sî chiaru sclavii creştini, déca nu erau de rilulu occidentalu, cum d. e. Romknii din Tran­silvania, cum sî cei din celelalte provincii supuse coronei unguresci, cu ritulu oriontulu, erau condemnati la trist’a sî asupritdrea stare de sclavia durabile.

6. (Străinii, mai alesu Germanii, se bucurară pe totu tempulu domnirei lui Stefanude o buna priimire sî ospi- talitale la curtea, cum sî in tiér’a ungurésca.

7. Despre Stefanu se scie, ca a fostu unu domnu de

7 4

altmintrea religios«; petrecea nopţi întregi ca rogaciuni in genunchi; impartiá elemosina sí ajutoriu la miseri, orfani, veduve sî cei loviţi de fatalitatea sortiei. Portă destinsa grija de întreţinerea sî înflorirea bisericeloru sî a mona- stiriloru. I placeă conversarea cu călugării, sî insasi cre- scerea fiiului seu Emericu inca o incredintiâ monachiloru, cari din copilăria plantara in inim’a acelui-a simtiulu de religiositate, castitate sî contenire, dar fanatismulu sî pre- judetiele inca nu lipsiră.

8. Intre faptele belice ale lui Stefanu pentru sco- pnlu nostru mai interesante e ocuparea Transilvaniei, a patriei nóstre. Se scie, ca Ia ocuparea acelei-a fu moti- vatu din respecturi religio'se. Căci Giul’a celu tineru, du­cele Transilvaniei, (nepotulu lui Giul’a celui betrânu unchiu Iui Stefanu după muma) sî fiiulu Iui Ciboru, nu voiâ se priimésca ritulu occidentalu. Sî asiâ sub pretestu de a împiedecă latîrea paganismului, sub care so intielegeă sî latîrea rcligiunei de ritulu orientalu, se scolâ cu arme a- supr’a lui Giul’a, Iu bătu in 1002, lu prinse de’mpreuna cu doi fii ai sei sî-lu aruncă in prinsóre pe tóta viéti’a. Cu modulu acest’a Transilvani’a deveni incorporata cu Ungari’a, administrandu-se de aci înainte prin locotînatori puşi de regii unguresci, cari déca erau născuţi din sânge regescu, se numiau „duci,“ ear dincontra se numiau „voi- vodi.“

9. Cu 29 ani mai tardiu, adeca in 1031. desfiintiâ Stefanu sî ducatulu românu intre Crisiu, Tiss’a, Muresiu sî Dunăre,(Banatu), carele pe lângă suzeranitatea magiara s i- păstrase autonomi’a interna. Pe acestu tempu domniâ acolo Optumu, unu stranepotu alu lui Claudiu. Acestu domnu avea mullîme de averi, castele, unu insemnatu nu-

75

merii de nobili si militari, cu cari erâ in stare de a se sustíné fatia cu autoritatea sî poterea regelui ungurescu. Optumu se botezase la Vidinu după ritulu orientale, locuiâ in cetatea Muresian’a, unde rădicase unu monasteriu in . chinatu lui Ioann Botezatoriulu, punendu in elu călugări de ritulu grecescu. Dar’ aveâ unu oficiario forte slimatu cu numele Cinadu. Acest’a, fiindu acusatu Ia densulu cu o culpa forte grea, pentru carea eră se i iá viéti’a, dupace in - lielese cugetulu domnului seu, fugi la Stefanu sî i descoperi tóté secretete lui Optumu. Dupace priimi ritulu occiden- lalu, Stefanu lu puse capitanu preste unu corpu de nobili sî de osteni, sî lu tramise asupr’a lui Optumu. Sîavendu batalia cu acest’a, in urma óstea ungurés ca o luă la fuga sî se retrase la Canisi’a. Dar Cinadu se scolá nóptea s l atacă pe neasceptate castrele lui Optumu. Atunci óstea a . cestui-a vine in confusiune, sî facendu-se unu macelu iwre, cade sî ducele Optumu. Asia ducatulu lui se cu-r prinde de Unguri, sî regele Stefanu in semnu de remu- neratiune dede prodiloriului Cinadu tote averile lui Optumu, sî lu numi de Comite preste tiér’a rivalului seti. Ear ce_ tâtiei Muresiana i puse numele „Cinadina.“ Prin acésl'a devenira sî Românii din Banatu sub constituiîunea Ungariei.

10. Stefanu prin influinti’a muierei sele Gisel’a de­numi de succesore pre nepotu-seu de sora pre Petru; căci fiiu-seu Emericu morise mai nainte de elu. Apoi mori in 15 Augustu 1038. I. v . Bmtw.

XVIII. Espeditinnile cruciate.1. Inca din véculu alu patrulea crestinescu e-

vlavi’a dusese pre multi credincioşi la Palestin’a, spre a se inchinâ la sântele locuri, unde vietiu-

76

ise, morise si inviease Christosu. Aceşti calatori se numiau p e r e g r in i . Panacaadu Asi’a mica sí Pale- stin’a erau ia manile crestiniloru, pána atunci pe­regrinii mergeau si veniau neimpedecati. Ba si dupa- ce se făcură Arabii domni presle aceste tînuturi, peregrinii pe lângă platirea unei taxe erau scutiti de asupriri. Dar dupace Paleslin’a sî tierile de prin pregiuru cadiura in manile Turciloru, peregrinii în­cepură a fi asupriţi sî superati iu tote modurile, ba multi dintr'ensü despoiaţi si ucişi. La anula 1095 unu calugaru, P e t r u d e A m i e n s , intorcen- du-se dela Ierusalimu, se duse la Pap’a Urbanu II sî cu cuvinte însufleţite i descrise suferindele cre­stiniioru. Pap’a i dele voia, a calatori din locu in locu sî a predica cresliniloru, ca se se rădice cu totii cu mâna armata, se mérga la resaritu sî se smulgă sântele locuri din mânile necredinciosiloru. Cuvintele menachului entusiatu, arsu de sőre, sla- bitu de posta si incinsu cu funia preste hain’a sea cea seracésca, produseră pretotindeni celu mai mare entusiasmu. La anulu 1095 făcu Pap’a o adunare mare in Franci’a de média-dí, unde ideéa lui Petru se priimi cu însufleţire nespusa, sî mii de creştini se hotarira indata a merge la resaritu sî a începe resbelu asupr’a Mohamedaniloru. Cei-ce se hotariuu la acést’a, indata si-coseau pe umerulu dreptu o cruce rosîa sî de aceea ei se numiră cruciaţi,

77

ear mergerile loru la resaritu se chlatna „e 8 p e- d i t i u n i c r u c i a t e /

2. Cele d'antáiu espedítiuni fiindu neregulate, se nimiciră pâoa a nu esi din Europ’a. Atunci se puse în fruntea cruciatîloru Ducele francosu Ciodofredo de Bouillon, care trecendu cu o óste ingrozitóre in Asi’a, la anulu 1099 in 15 Inliu, după încordări si suferintie infricosiate, lud lerusalimulu cu asaltu. Desculţi sl cantandu Psalmi mersera creştinii la mor- mentulu Domnului si la celalalte sânte locuri si apo'« în­cepură a organisá in Palestin’a unu imperiu cresti- nescu. Godofredo se alese rege; dar e 1 u,pIinu de pietate, nu priimi a si-pune corón’a pe capu, dîcenda, câ nu i se cuvine a porta coróna regésca acolo, unde Man- tuitoriulu lumei a portatu cununa do spini.

3. Prin acésta espeditiune se deschise cresti- niloru drumulu spre Ierusalimu, sî cete nenumerate de ómeni de (óta starea curgeau din Europ'a la Palestin’a. Insa Europenii, departe de patri’a lom, nededati cu clim’a si cu modula vietiei la resaritu, pe lângă aceea mai pe tóta diu’a atacati si ne­liniştiţi de cătra mohamedani, nu potura tine cu statorniei’a locurile ocupate. Sî astfelu dupa lupte mai necontenite preste 200 de ani, creştinii in fine pe la anulu 1300 perdura seu predara tóté locurile, ce ocupaseră prin aceste espeditîuni.

78

XIX. Intemciarea principatului R om a­n ia prin R ada 1 Negru.

(Pe la anulu 1240 d. Chr.) •

1. Domnulo acesl’a din caus’a hnmallîrei po­porului, care de gónele Scitîlora caută asii» in Tran- silvani’a la connatîunalii si correligiunarii loru; apoi din caus’a crescerei poterei Unguriloru, cari voiau se lovésca neatarnarea loru; in fme pentrnca papia­mul u voiâ cu tóté mijlócele a trage pre Români la biseric’a roman’o-catolica,—profitandu de oca i- unea venirei Moguliloru Sciţi in Uogari’a pe la a - nuhi 1241 după Chr. s’au radicatu din Transilva- ni’a ca tóta cas’a sea, cu boierii sei, cu diregato- rii, cu femei, cu copii, cei mai multi ortodoxi sl câti-va saxoni latini, sî trecendu Carpatii despre mediadî a intrata in Tiér’a-muntenósca sî s’a o- pritu aprópe de sorgintele riulai Demboviti’a in- tr’anu câmpu inchisu numitu in limb'a tieranilora Câmpulu-lungu sî s’a asiediatu acolo, fiindcă lo- culu acest’a sî mai nainte era proprietatea sea, câ unulu, ce eră mai mare sî mai tare, decâto toti cei­lalţi domnitori ai pamentului dacicu. Altfelu intrarea lui pe locala acest’a sî asiediarea sea ara fi fostu impedecata, fiindcă in tiéra pe atunci erau sî alti domnitori, cari de-sî erau cu poteri mai inferiore,

79

lotuşi s’aru fi potutu alid, spre a opri trecerea lui Radu preste Carpati. Dar asiediarea lui ved emu ca s’a facutu fára versare de sänge sî cu lin'rsce fără neci o opunere sî greutate. Asiâ dara siediendu mai mulţi ani iu ioculu acest’a, de fric’a Scitîloru, pânace ei s’au intorsu din Ungari’a, a radicatu si curte séu palatu domnescu, si biserica sub numele „A- dormirea Nascalórei ee Bomnedieu,“ care esista sî până astadi. In acesta biserica se afla portreiulu seu, infalîsiandu-Iu cu diadema pe câpu, cu vestminte cn firu pana la picidre, cu nasturi la peptu, cu bréu aurita, portandu p« deasupr’a unu vestmentu blanitu dn launtru sî pe margini impreginru cu •blana négra, cu statuia inaltu, cu fatia smeada, cu barba, sî pőrtandu in mâna miniatur’a bisericei.

2. Dopa plecarea Scitîlorn din Ungari’a s’a in- tomatu sî regele Bel’a la resiedinli’a sea cea de­vastata. Atunci a plecatu sî Radu Vodă in pârtii© de josu ale Tierei-muntenesci, sî ocupandu tote ţinuturile au supusu sî pre stapanitorii plaiuriloru, cari nu fura in stare a i se opune. Ear poporala, care venise cu densulu, s’a respanditu in tóté pár­tile din Carpati până in Dunăre, si din Oltu pana in Seretn.

3. După acést’a Rada si-puse tóta silinti’a, cá se infrerasetieze sî sej impopuleze o tiéra atâta de frumósa, ale câroi laturi despre Dunăre erau mai

80

desierte; totodată, cu ajuloriula boieriloru, ce ve­niseră cu densulu, introduse bunn-renduiala gî ar­monia in tóté ramurile. Apoi fundâ orasiele: Pitesci, Argesin, Tergovistea, Bucuresci s. a ; asemenea a radicatu din nou cetatea Giurgiu, carea decâtra Ro­mâni se numid Santu-Georgiu, sî stramutandu-si tronulu dela Campu-longu Ia Argesiu, a facutu sî acolo curte sî biserica domnésca totu sub numele de Adormirea Nascatórei de Doranedieu, in care se afla păna astadi in peristilu (pridvoru) sî statu’a lui de petra, insa sfaramata. Pe tempulu acest’a Ba- natulu Craiovei era populalu sî bine constituitu sub guvernulu domnilor« pamentesci din famili’a Bas- sarabiloru. Banulu de atunci, vedienda asiediarea lui Radu-Voda in tóta întinderea Tierei-muntenesci, sî preferindu, câ pre uhu domnu asia de tare se lu aiba mai bine amic« sî aperatoriu, decâtu inimica sî vecinu ameninliaturiu, a venitu împreuna cu bo­ierii sei sî inchinandu-se lui Radu i s’a supusu de buna voia sî cu conditîuni, câ se i fia supusu tot- deun’a sî aliatu, insa autonomu, câ sî strămoşii sei, in cârmuirea celoru cinci judetie, fára se se ame­stece Domnulu ia nimic’a. Atunci Radu-Voda I’a o- noratu cu titlulu de presiedinle alu consiliului dom- nescu sî cu vérga de argintuj după acést’a bana- tulu Craiovei s’a socotitu câ locu supusu Tierei- tnuntenesci si s’a numitu sî Romani’a-mica. Ear

81

Domnulu a remagu domnindu tóta tiér’a împreuna cu cele cinci judetie ale Craiovei, dela Donare până in Siretu, pagîrandu sî domni’a sea cea d’antâiu din Transilvani’a, precum se vede din titlurile seie in cărţile s! chrisóvele de pe tempulu seu.

4. Asemenea g! Domnii următori lui prin mo­ştenire multu tempu au stapanitu aceste-si locuri.

5. Radu-Voda, aduoendu cu sine s! pre Epi- gcopulu-Fagarasiului, l’a facutu Archiepiscopu preste tóta Tiér’a-muntenésca si a organisatu prin eiu si clerulo bisericesc".

6. Domnindu Radu-Voda 23 ani in pace si iu linisee, a infiintiatu multe orasie, cetâii, mona- stiri, biserici st târguri. Candr érá pe aprópe se móra, a iasatu cuventu câtra Episcopi si boieri, câ se proclame prin alegere de mostenitoriu, pre u- nuln din fiii séu fraţii lui, si morindu s’a ingro- patu in biseric’a făcută de elu la Argesiu.

• După Dionisiu Fotino.

XX. Intem eiarea principatnlai M oldávia prin Dragosiu.

(Pe 1* a- 1350 d. Chr.)

1. Cancelariulu lui Dragosiu, Hurulu, ne de­scrie intemeiarea principatului Moldovei cam in or. matorinlu modu.

6

82

2. Fiindu Românii din Marmalî’a şî Ungarfa imoartiti in multe párti, Ungurii le faceau multe asupriri, sí asiâ Dragosiu, fiiulu lui Bogdanu, Dom- nulu Muresiului, împreuna cu frate-seu Balitia, ne­poţi ai imperatului Ioanu Alexiu, trecură munţii cu 4352 moşneni si bravi de óste sî cu tóté familiile loru, si in dîu’a de Rosalie ajunseră la loculu, care sî acum se numesce „Câmpii lui Dragosiu“ sî a- colo remasera locuindu in «orturi pána lómn’a. A- tunci socrulu lui Dragosiu, Boldnru, Judele celu mare de Barladu, dete soire la toii betrânii sî moş­nenii sî diregatorii, se se stringa in mijloculn tie- rei la laşi, sî aici se consultară, ca se priimésca pre Dragosiu in tiéra ori nu ? Sî se invoira, se lo prjimesca impreuria cu toti cei veniţi câ pre nisce fraţi, sî se le deá mosîi, cá se se nóta adăposti aici intre fraţii loru. Ba la annlu, caudu se adu­nară la laşi diregatorii sî betrânii, alesera pre Dragosiu Consule, pre frate-seu Parcalabu la Neam- liuln, ear pre fiiu-seu Stefanu Capitanu la Oifuzn. Asemenea se alesera Ia diregatorii multi a lţii, cari veniseră cu Dragosiu.

3, Insa regele Ungariei, aprinşii de mania pen­tru acést’a, se scolâ cu resbelu asupr’a Moldoveni- loru, priimindu ajuloriu sî dela imperatulu din Vi- enn’a sî dela Poloni, sî intrâ in tiéra cu potere mare, fára de a declara mai antâiu resbelu. Atunci Moldo­venii curseră cá fulgerulu din tóté părţile asupr'a

83

loru: diregatorii ca legiunile sî cetele lom, moşne­nii sí betránii ca curtenii, sătenii armaţi cu lânci, topóre s. a; ba sí cocóneie sî şatenele tóté înar­mate cu ce le veni la mâna, si ca ferele selbatice se aruncara preste ei si i bătură, incâtu in 13 dile nu i lasara se resufle, panacandu parte i ncisera, parte i scósera din tiéra. Dar sî pe partea Moldo- veniloru se făcuse multa morte : 7134 se aflara morţi, ear plaguiti sî mai mulţi, intre ceşti din urma. sî Dragosiu sî cumnatu-seu Bolduru, ducele cam- pestru, sî Golâi judele si Sierbu Capitanu-mare. Dintre moşnenii betrâni morisera 172, ear dintre mosnenii-mari—„Copii vechi“ — 5, sî adeca: Pilatu Ciaurulu, Comanu Beng’a, Isaacu Bolduru, Titu Ar­bore si Avraamu Balic’a; asemenea morisera Marele- Capitanu Beng’a, Vorniculu Negrila sî Parcalabulu Boulu, si Căpitani 92.

4. Nu multu dopa aceea iar irupsera Ungurii cu Tatari, Cazaci sî Ruşi in tiéra, faeendu „mare glogotéla sî învăluire“. Atunci iara toti Moldovenii, până la unulu: barbati, muieri, coconi (juni) apu- oara armele, sî vcdiendu tiér’a innecata de atâtea limbi se aruncara ca orbi asupr’a loru si se bă­tură din ajunulu San-Pietrului până la Sânta-Mari’a mare, si in fine i învinseră si-i scósera din tiéra. In aceste bătăi perisera moşneni 990, ear locuitori de sate 1393*

6 *

84

5. Dupa acést’a se adnnara Episcopii cu Pre­oţii sî cu betránii si diregatorii laolalta , că dupa datin’a vechia se aléga diregatori sî se remunereze pre cei-ce cu dreptate si omenia si-portasera ofi- ciele pana aci. Pre unii câ acei-a, sî mai cu séma pre cei-ce aperandu patri’a remasera plaguiti (ră­niţi), i decorară cu toge frumdse albe sî cu cu­nuni de stejariu, i portara trei dîle in care de tri­umfa, sî preconii vesteau înaintea loru, ca asiâ re­munera patri’a pre cei-ce au servitu ei bu bravura, zelu sî credintia. In fine se consultară Episcopii sî preoţii sî toti betrânii, se rădice unu domnu preste tóta oştea. Sî radicara Domnu pre Dragosiu, ca­rele in dóue date portásé consulatulii cu barbatîa, sî i detera in mana sceptru, sî legiuira, ca spre distinctîune de toti se porte la căciulă péna alba decorata cu capii de bou (marc’a tierei) sî cu pe- tri-scumpe, bî fiindu elu de vitia imperatésea sî dreptu Româno, domni’a se reroâna in famili’a lui. Totu atunci se alesera doisprediece dintre „Copiii vechia . cei mai betráni, ea se fia consiliari in pre- toriuln celu mare alu Domnului. Mai departe se legfui, cé déca s’aru stinge famili’a lui Dragosiu, atunci din Copiii-vcchi se se alega altu domnu, fi­indu de falia toti betrânii sî moşnenii sî diregatorii. Totu acolo se decise, ca sierbii (sclavii) pentru ven- diarea tierei sî intielegerea cu inimiculu se fia des- tierati (esilati) preste Dunăre.

85

6.Bar Dragosii*, dopace tinit domni’a „cá unó părinte fiacârni-a* ani patra, luni siepte sî dile trei, reposâ in etate de 87 ani, sî-i urmă in domnia fiiu-sea Stefanu Vodă.

XXI. Proba de limb’a vechia romana.

Că o mica proba despre limb'a nóstra româna p e la anulu 1490, adeca acuşi 400 ani, facemu se urmeze incheiarea cronicei lu i Hurulu, precum se afla aceea tradusa de Petru Clanâu la a. 1495 sî esplicata in lim ­b’a de astadi prin Georgiu Seulescu.

Limb’a vechia.Istu isvodu in cea véra,

candu Arbure Hatmanu sî Bolduru Vornicu sî Dra- gosiu Vornicu sî Costea Paharnicu, daca resbimu sî fu gari pe Leasi in vin- cél’a, ce amim > la codru Hosminului, intră in tiér a loru sî tóta Podoli’a pradă sî ja risc î, află-lu scriptv pe latinia, limb’a nóstra cea betrăna, de Huru cealu mare cantielaru lu i D ra - gosiu Vodă, la curtea u nui mare boearu liasiescu Visinovschi de'n L iovu , sî apucă-lu Dragosiu Vor­nicu, care chiindu tatarescu Sultanu, nu-lu potîi p r i­cepe, ce aru chi, sî chiindu cu mine neamotenia de pe fetu-seu Dumitrascu gine-

L im b’a d e a s tad i.

Es tu originalu in cea véra, candu Arbure H at- manulu, sî Boldoru Vorni culu sî Dragosiu Vorniculu sî Costea Pacharniculu, déca invinseramu sî fu ga- riramu pre Lesi (Poloni) in învingerea, ce avuramu la codrulu Hosminului sî in- traramu in tiér’di loru , sî tóta Podoli’a o pradaram u s î o ar ser amu, lu află scrisu p e latinia, limb’a nóstra cea vechia, de Hurulu, ma­rele cancelaru alu lui D ra ­gosiu Vodă, la curtea unui boieriu mare lesiescu, V isi­novschi din Lein’a, sî-lu apucă Dragosiu Vorniculu, carele, f iin d u Sultanu ta ta ­rescu, nu lu potih pricepe, ce aru f i , s î fiin du cu mine

8 6

re-meu, deate-lu mie, si cum lu vediui poftii n-lu scrip ti pe moldovenia sî lui suriatulu is ta , care scosu- Vamu a tocmâ d i pe cealu isvodu scriptu de Huru be- trănulu, Dumnediău po- minésca-lu, ca ni lasara scire de betrănele datini a moşiei nóstre, sî chiindu in resuflu acmú sî in pace de tóté p ă r ţ i , scosul’amu d i pe latin ia sî scriptu- Vamu cu mtm’a mea in târgu in Vasluiu, veanitu chiindu cu M ari'a S a Dom- nulu nostru Stefanu Vodă cealu Mare in anu 7003 (1495) Iun'a A pril 13, sî spre creadiare amu iscal. sî amu pvsuS sî peceatea mea.

rudenia de pe f iiu lu seu Dumitrascu ginere-meu, mi - lu dete mie> sî eu, cum lu vediui, amu poftitu a lu prescrie pe moldovenia ( ro­mânia), sî me p o f ti sî cuscru Dragosiu, a-i scrie sî lui copta ast'a, care o amu scosu întocmai de pe celu originalv scrisu de H urulu betrânulu (.Dom- nedieu pomenésca-lu, cane lasă scire de datinele vechi ale patriei nóstre !), s î f î - indu in resuflu acum sî in pace de tóté părţile, sco- svl’amu de p e latin ia sî scrisul'amn cu mim’a mea in târgu in Vasluiu, ve­niţii fiin d u cu M ari’a Sea Domnulu nostru Stefanu Vodu celu Mare, in anulu 7003 (1495), Iun'a Aprile 13, sî spre crediare amu subscrisu s î amu pusu sî sigilulu meu.

XXII Tatárain.(Cäntecu veehiu.)

1. Mei tatare, tîne-ti calulu,Mei Tatare, stringe-i freulu,

Mei Tatare, laşa malulu,Nu cercă a trece riulu!

Ca pe crucea sântei lege:De voi doi preste hotare,

Nimicu, dieu ! nu s'a alege,Mei Tatare, mei Tatare !

8 ?

2. M ai Tatare, dă-ne pace,M ei Tatare, stâi, nu trece,

Mei Tatare, nu me faceSe ti-far amu capulu in diece ;

Ca de susu de p e movilaD e -oiu svarli ghwg'a cea mare,

Dieu, ti-oiu plânge chiaru de mila,M ei Tatare, mei Tatare !

3. Mei Tatare, und' ti-e p a l’a fM ei Tatare, und’ ti-e calulu ?

Mei Tatare, und’ ti-e f a l ’a ?N u spusei, se nu treci malulu ?

Nu scieai tu, mei vecine,Ce-i Eomhnulu in turbare?

Corbii muşc' acum din tineM ei Tatare, mei T a ta re!

După Vas. Alexandri.

XXIII. Cum s ’au pusu Moldavi » s i R om a­n ia sub protectîunea Turciloru.

1. Pe la annlu 1360 intraseră Turcii in Eu rop’a, ?î de-sî Constantinopolea inca nu o pólu­séra luă, totuşi Adrianopolea, a dou’a cetate a im­periului grecescu, împreuna cu tot» tînutulu până la Balcanu cadiuse in mânile loru. Atunci M i r c e a, Principele României, vedieodu tiér’a sea de tóté pár­tile amenintiata de inimici, s! precunoscendu, ca nu va poté sustíné independinti’a ei, s’a hotaritu a o închina Ia Turci. Acést’a o făcu Ia a. 1383, obli-

8 8

gandu-se, a dá Sultanului câte 3000 „bani roşii“ (gaibim) pe anu, pentru care tributu Sultanulu se protéga sî se apere tiér’a, nepermitiendu-si vreunu amesteca in afacerile ei dinlăuntru. Turcii insa nu si-ttnura promissiunea, ci preste putinu tempu au sporitu tributula, cerendu câte 10 mii galbini pe fiacare anu, sl câte cinci sute de baiati, pentru de a i insîrâ la tempulu seu in armat’a lom. Acést’a nepotendu-o suferi Mircea Vodă, după doi ani a stricatu tocmél’a. Dar preste trei ani, la 1386, a venitu insusi Sultanulu cu resbelu asup’a lui Mir­cea Vodă, sl lovindu-se la Rovin’a, judetiulu lalo- mitiei, Sultanulu na numai ca o fostu invinsu, dar apoi a fostu sl gonitu până la hotarele Adrianopolei.

2. După acést’a tiér’a a remasu iarasi libera in cursu de 77 ani până la tempulu lui Loiotu Vodă celu Mare, nnmitu Bessaraba. In cursulu acrstorii 77 ani, Turcii n’ au incetatu a navali mereu in tiéra, silindu-se a supune pro Domnu se deá cele cerute de Mohamedu II, in catatlmea aretata maţ susu. Domnuln a respunsu, câ se îndupleca a dá cele10,000 galbeni, ear nu so va supune nicicandu a dá baiati si a merge se i se închine, precum i scrieau. Atunci imblandîndu-se Turcii, au tramisu soli, se céra tributula, ear celelalte se remâna în­curcate. Indata ce aceşti traraisi au spusn Domnului ordinuiu loru, Domnuln i-a omoritu pre amendoi,

89

sí trecendu preste Donar« co potere mare, a je - fuitu toto, ce a gasitu in cale, a prinsu o mulţime de robi, intre cari erau st multi nobili, sî aducen- du-i in tiéra, pre cei mai mulţi i-a ucisu. Cu tóté acestea după caderea Constantinopolei Principele Vladu a trebuita se innoiescn tractatulu.

3. Ear Moldov’a , carea prin tóté greutátile tempului, intre lupte necontenite, si-a pastratu in- dependinti’a sea până la a. 1513, atunci a trebu­ita se se supună si ea protectoratului Porţiei totu cam cu acelesi conditiuni câ sî Munteni’a.

După Tunudi s. a.

XXIV. D aniiln Sichastru .

Subtu o ripa slérpa, pe unu riu in spume, Unde unu sichastru a fugitu de lume,Cu versarea st rei unu strainu sosi;—„S t e f a n u a l u M o l d o v e i vine a ti-vorbi î “ — „S t e f a n u a l u M o l d o v e i,—Daniilu i spune,— Se a s c e p t e.a f a r a ! Suntu in rogaciune.“— „Bunule părinte! Suntu ranitu sî ’nvinsu;Insasi a mea muma astadi m’a respinsu !Vinu se ti-ceru povétia, déca nu-i mai bine, Turciloru Moldov’a d’astadi se se ’nchine ?“Daniilu Sichastru Domnului a dîsu:„Me insiél’ audiulu ori eu amu unu visu ?Capulu, ce se pléca, palosiulu nu-lu taia ;Dar ou umilintia lantiu-lu încovoia.Ce e őre traiulu, déca e robitu ?

00

Serbatóre, ’n care nimeni n’a zimbitu ?Viéti’a sí robi’a nu potu stá ’mpreuna ,Nu e totu d’odata pace sí furtuna.Jugu-aduce mérte; tempulu lui barbaru E’nceputulu mortiei, lungu, cumplitu, amaru. Dómne! Tu ai dreptulu a schimbá ’n mormenturi Pen'ru neaternare érneni sí painenturi;Dar nu ai p’acel’a cá se i umilesci!Poţi cá se i sfarami, dar nu se i robesci!Déca mân’a-ti slaba sceptrulu ti-o apésa,Altui-a mai harnicu loculu teu lu lasa!Căci mai bine este supusu laudatu,Decătu cu rusíne Domnu sí atarnatu!“—Dup’ aceste vorbe Stefanu stringe-ostire,Sî ’nvingendu păgânii, ’naltia-o monastire.

Dim. Bolintm&anu.

XXV. B atai’a cn Turcii pe Caxnpulu- pânei.

(La anulu 1479.)1. De pe tempulu îndelungatei domniri a re­

gélni Ungariei Mathi’a Corvinulu (fiinlu Ini Ioana Huniadi, de origine Româna,) vine a se însemna o batalia memorabile cu Turcii, alu cărei teatru fu Transilvani’a, sî la carea sî Românii luara parte însemnata, st inca cu gloria.

2. Adecă la anulu 1479 cu inceputulu lunei lui Octobre Ali-Begu in fruntea a 60,000 omeni intră in Transilvani’a. S t e f a n u Ba th o ri, voevodulu Tran­silvaniei, vediendu poterea precurapanitóre a Turciloru cu putîn’a armata, ce aveâ sub dispunerea sea, nu se

9 1

simt! destulu de tare, spre a le pole contrasta. A- siádara se vediit constrinsu a se retrage. Insa tra- inise numai decâtu insciintiare la Regele sí la P a- v e I u C h i n e z u, sotiuln sen de arme si Corni­ţele Temesianu, si dispuse rescolare in tóta tiér’a. Turcii se reversara presfce tiér’a jumetate si si-stern - perara in abund-mtia setea nesatîosa de sânge.

S. Báthori, vediendu patri a sea in cea mai deplorabile stare, si-dispune armat’a sea pe siesulu celu intinsu intre Orascia si Sâbesiu, numitu „Cărn- dulo pânei“, si aici oscepta sosirea eroului Pavelu Chinezu din Banatu. Insa nu treue multu tempu st fumulu sateloru. ce se aprinseră din partea Turci- loru, (iede de scire, ca Turcii, stemperandu-si si saturandu-si pofta de prada si sânge, voru a se reintórce acasa. Oin partea Vintinlui de josu se si aretá avaut-gard’a turcésca. Báthori, vediendu acé- st’o, conchiamä ia consvatuire pre subeomandantii sei. Tiuendu consiliu belicu, decidu, că se se opana inimicului, déca acel’a va trece pe acolo, pe unde erâ staiiunata armat’a transilvana, adeca pe Căm- pulu-pânei; insa déca inimiculu si-va lua calea câtra Sabiiu, atunci se lu persecuteze dinapoi.

4. Dar Ali-Bego, incredintiato norocului seu, iDca nu se arata mai putînu curagioau; tiér'a cea devastata nu voiesce a o desiertá, fără de a încercă vreo lupta. Deci in 20 Octobre ambele armate ini­

92

mice si-iau positîune de batalia. Turcii se puseră intre Vinerea sí Jelmaru, predéza, si pre cei prinşi lasandu-i in Balomiru, se prepara la lupta

5. Cu dîuorulu dîlei in 21 Octobre, Báthori, spre a intempinâ ataculu Turciloru, si-despune sî elu armat’a in sîru de batali’a. Pe arip’a drépta, la pól’a dealuriloru dela Romosu, se asiédia Secuii sub Comitete loru Antoniu Kendi; la spatele ioru vinu banderiele comitateloru; pe arip’a stânga din partea riului, ce curge câtra Jibelu, se asiédia Saşii sub corniţele loru Georgiu Ciucasin (Hecht) si lângă densii se asiédia Românii. In mijloculu acestor-a si-ia positîune voivodulu Ştefanii Báthori cu cava- lerimea sî banderiulu episcopiei catolice, in acesta positîune dar se afla oştea transilvana, pecandu Aii— Begu dete semnalulu bătăliei. Dejâ se încinge lupt’a cea mai gigantica, lupta pe morte sî viétia, in ca­re« omenii cadu unii preste alţii câ frundiele arbo- riloru in tempulu de tomna. Ali-Begii incérca ata- cari preste atacuri, panacaudu in urma i succede a desface sî a aduce in confusiune arip’a stânga, in carea se postaseră Saşii la poft’a sea înaintea Româ- niloru; 2000 Sasi, sarindu in Muresiu, parte se innéca acolo. Arip’a drépta, unde erau puşi Secuii, inca era pe aici se se desfacă, pe candu Báthori m desperatîunea sea cu cavalerii sei se mesteca sî du ip lupta. Se incepe o lupta de săbii ingrozitóre;

93

calulu lui Báthori se vulnereza, insa snindu-se pe itllu calu elő împarte si mai incolo raórtea intre Turci, pe candu de alta parte eroii creştini inca cada in mulţime innotandu in sânge. In urma cade si acestu calo ala la Báthori, sî elu insusi inca ca- petandu siese plesure, se aşterne intre miile celoru morţi, sí asiâ armat’a transilvana, cárea innotá in sânge, remâue fára comandante.

fi. Pe candn armat’a transilvana se aflá in acé- sta stare critica sí amenintiatóre ca nimicire totale, pe atanci sosesce sî Românalu P a v e l a C h i ­n e z u ca unu altu Ercule din tempulu seu, sî vediendu cu ochii sei nracelulu celu cruntu sî au- dindu de caderea beliducelui, dă ordine armatei sele, ca se încerce asalta asupr’a Turciloru, sî incura- giandu pre soldaţii sei merge elu in fruntea loru; cautando pre Báthori, Iu afla sî lu pune iarasi pe calu. Acum se încinge o lupta ndua; Ali-Begn inca se lupta cu iota furi’a; 80,000 omeni cu furia de tigri se incaiara in lupta unii cu alţii.

7. Pe murgitulu serei câmpulu de lupta erâ a- coperitu eu cadavre: 30,000 Turci, intre acesti-a sî Scander-Begulu sî Iss’a-Begu, sî 8000 Ardeleni zaceau morţi. Ali-Begu scapă cu vestmintele schim­bate. Transilvani» ocupandu acum castrele pagâni- loru, se ospetara intindiedu-si més'a preste cada­vrele inimiciloru; ei cantara sî saltara de baourj’a

94

invingerei strălucite, ce au câştigate. Pavelu Chinezu inca saltă de bucuria : elu jocă cu cadavrulu u-nui Turcu in dinţi, tînendu altu cadavru pe umeru st alu treilea subsuora. /. y. Bmm.

XXVI. Inventarea artei tiparinlnl.

(Pe la a. 1440 d. Chr.)

1. Maiestri’a serierei este fára indoiéla un’a din cele mai mari, mai trebuincióse sí mai folositdre măiestrii din lume; pentruca prin mijlocirea ei omenii cei departati prin tempuri sî locuri se potu intielege intre sine, câ candu aru vorbijfalia ’n fatia unii cu alţii. Dar panacandu cărţile se im- multiau numai prin scriere, sî scrierea inca erâ forte pu- tînu cunoscuta, pana atunci sî cărţile erau de totu scumpe. Pentru aceea o carte in tempurile cele vechi ora o rari­tate, sî mai nici unu imperatu nu aveâ pe atunci atăte cârti, căte vedemu astadi prin casele ómeniloru celoru in- vetiati. Deci fiindu cărţile atătu de scumpe, omenii par­tea cea mai mare trebuiau se remâna fără invetiatura, sî tempurile acelea erau forte întunecate.

2. Acestu reu se delaturâ prin aflarea tipări ului, a- deca a măiestriei, de a face litere de metalu sî a le ti­pări pe ' arthia de atăte ori, de căte ori cere trebuinti’a. Prin ajutoriulu acestei măiestrii cărţile se potu face cu înlesnire insutiia sî immiita, sî se potu vinde cu pretiuri neasemenatu mai mici, dccătu candu trebuiau se se scria cu mân’a.

3. Aflatoriulu măiestriei tipariului a fostu unu Ger­manii, anume loanu Gutenberg din Mogunti’a séu Mainz. Elu vediendu, oum se faceau tipare próste de lemnu pen-

95

tru de a tipări cu ele cârti de jocu, icóne de sfinţi sî cu multu greu sî cărticele mici de rogaciune, la cari insa se tipariau numai table întregi, cari nu se mai poteau des­compune,__pe la a. 1440 veni la ideea cea fericita, a faceliterele un’a câte un’a sî asiă a tipări cu ajutoriulu ace- storu litere mobili (miscacióse), cari, dupace se tipariâ o foia, iar se poteau risipi sî intrebuintiâ pentru alta foia. Insa neavendu elu avere sî nepotendu-si procură uneltele de lipsa, descoperi secretulu seu unui cetatiénu avutu de acolo, anume Füst séu Faust, care i dete banii trebuinciosi. Deci incepii mai cu energia lucrulu seu Dar fiindcă ti. pariulu de lempu tipariâ reu sî se strică curendu, Guten- berg inventă litere de plumbu sî cositoriu, sî cu acestea nu­mai decătu merse mai b ine; insa sî acestea erau prea moi. Acum făcu litere de feru; dar acelea erau prea dure sî gauriau harthi’a. In sfarsîtu se acompaniara Gutenberg sî Fust inca cu unu tineru iscusitu, anume Schoiffer, sî atăt’a cercara acum toti trei; panacandu din mai multe metale amestecate nimeriră ni&ce litere nici prea moi nici prea v er lo ^ ba aflara sî o negreia mai buna, decătu cea de funingine, ce o intrebuinliase Gutenberg păna aci. In fine mai află Schoiffer maiestri’a de a versă (topi) litere, sî asia inventîunea cea noua ajunse la atăt’a perfecţiune, incătu inventatorii se apucara a tipări cărticele de roga­ciune, cari pentru eftinatatea loru se treoeau fd$e tare. Dapa aceea tipăriră sî cărţi mai mari, ba chiaîu sî Bibli’a. Insa precum se’ntempla uneori in lume, ca unulu séinena sî altulu secera, asiâ sî aici. Fust, fiindu omu vicleanu sî iubitoriu de avutîa, voia se eschida pre Gutenberg dela castigulu comunii; pentru aceea se ’nvrajbi cu elu, i c e r i banii împrumutaţi, sî nepotendu-i acest’a respunde, Fust

9 6

i luă, tote masínele. Sí asiá bietuiu Gutenberg, inventalo- riulu tipariului, mori in lipsa sí seracia; ear Füst, luandu.si pre Sehoiffer ginere, continuă tipărirea de cârti cu mare castigu sî se făcu omu forte avutu.

4. Cărţile cele d’antâiu, cari firesce acum suntu forte rare, erau atătu de scumpe, incătu d. e pentru o Biblia se dedeau lOO—200 floreni, sî totuşi se socotea a fi forte eftina. Cu incetulu apoi artea tipariului, cu tote ca se tî- neâ de totu secreta, se latî mai departe sî se perfectîună totu mai multu, panacandu ajunse la inaltîmea aceea, unde o vedemu astadi. Ea a contribuitu nespusu de multu la la- tîrea cunoscintieloru sî sciintieloru intre ómeni, sî asiá Gutenberg a devenitu unu binefacatoriu alu omenimei în­tregi, sî numele lui este demnu de pomenire eterna.

XXVII Ocuparea Constantinopolei prin Turci.

(La a. 1453 d. Chr ).

1. Pe la mijloculu vécului XIV. năvăliră Tur­cii in Europ’a, dupace ocupaseră mai tóta Asi’a mica. imperatî’a grecésca inca de pe atunci asiá erá de debile, incátu forte putînu li se potu opune; ear popórele apusene, parte in resbele unele cu altele, parte nepăsătore la pericululu celu mare, ce amenintiâ prin venirea Turciloru tóta Europ’a, nu dedura resariteniloru ajutoriu deajunsnincontr’a loru. Sultanulu Muradu ocupâ Adrianopolea sî si—înte­meia scaunulu acolo; ear următorii lui devenira din

07

•e in ce mai poterici^ asiá ineátu imperatl’a gre- césca, carea in cele din urma cuprindeâ numai ce­tatea Constantinopolea sî câte-va miluri din impre- giurime, trebuia se ie deá tributu anuale. Mohamedu II insa nu se multieml nici cu ace'st’a, ci si-propuse a luă pentru ori ce pretiu Gonstantinopolea si a o face capitalea imperatîei sele, carea cuprindeâ deja mai tóta peninsui’a balcanica dela Helespontu până ia Dunăre, lmperatulu grecescu de atunci, Constan­tina XI, cârui-a Mohamedu i anunciâ resbeliilu prin aceea, ca la solii lui le taiâ capetele, vediendu im- periulu seu in periculu, ceru ajutoriu dela apusu • insa numai Yenelîanii si Genovesii se induplecara a i tramite câle-va mii de armaţi intru ajutoriu. Óstea Greciloru preste totu d’abiá nuraerâ vreo10,000 soldaţi,pe candu Mohamedu venise cu 250,000 omeni si 400 nái. Incependn in primuvér’a anului 1453 obsedi'area cetâtiei, o strinse in cercuri totu mai anguste pe apa si pe uscatu, panacandu in fine, după unu obsediu de 50 diie, in 29 Maiu cadiu in mânile iui. lmperatuln Constantinu cu mic’a sea o- stire se gătise la inceperea obsedhilui de lupt’a cea mai desperata pe morte sî viétia sí in sér.’a premerga- tóre împreuna cu tóta óstea se impartasîsecuss. Taine. Admirabile a fostu curagiulu crestiniloru, cariscieau cu totii, ca lupt’a acest’a este o lupta pentru tronn,patria, viétia , credintia sl totu, ce are omulu mai

7

98

inaltu si mal sáinu ru Inme. Zidurile, cari Turcii preste dî Ie surpau cu tuDurileloru cele colossali, cre­ştinii preste nópte le resideau; turnurile sî alte raa- sine ale Turciloru le aprindeau, ear marea o in­duseseră cu lantiuri, asia yicâtu Turciloru la in- ceputu nu le erâ cu potintia a se apropia cu nâile de cetate. In fine in 29 Maiu successe la 50 Turci a se urcă preste ziduri in cetate, s! acum se în­cepu macelulu celu infricosiatu prin strate. Irapera- tula Constantinu, carele in totu restempulu obsediului se luptase in fruntea armatei, vediondu caderea cetâtiei sl a imperiului seu, se aruncâ cu sabi’a iu mâna in imb,ulzel’a cea mai mare a luptei sí cădii eroicesce.

2. Putini creştini au scapatu cu viéti’a din a- césta lupta infricosiata; ear cari si-au potutu salvă viéti’a, au fugitu mai cu séma la Itali’a.

3. Turcii ucisera sî pradara treidîie necurmatu, dupacum le promisese Mohamedu pe tempulu obse­diului. Apoi intră Sultanulu calare in cetate, mer­se deadreptnlu Ia biseric’a cea marétia sî renumita a S. Sofii, carea preste o miia ’de ani fusese san- ctnariulu celu mai scumpu alu capitalei si alu impe- ralîei, intrâ calare intr’ens’a si cu vérfulu săbiei restornă de pe altariu crucea Domnului. După aceea se apueá a organisâ imperiala seu, ucidiendu mai naiute pre toti membrii familiei imperatesei gre­cesc!, pro cari i potuse află.

89

4. Ast felii cadfît Constanlinopolea st se r I s Î p i I m p e r i u l » r o m a n e i r e s a r i t e a n « ; s î c e ­tate;), carea de pe la anula 333 fusese tealrulu e - .reniminteloru celoru mai insemnate, chei’a intre Enrop’a sî Asi’a, „rnam'a lumei®—dupacom o nu- miau Turcii---deVeni capitale?) Sultaniloru turcesci, ceea-ce este iaca si in diu a de astadi.

Tempulu nou.XXVIII. H escoperlrea Americei.

(Xa a. 1492 d. Chr.)

1. Negotiulu Europeniloru cu tierile Asiei, st mai cu séma cu Indi’a cea mult» avuta, este forte vechiu. Acel’a pána in secululu XV. Iu portaii Portugisii si Spaniolii, dar sî mai multa Vene- tienii sî Genovesii, prin mijlocirea Arabiloru cu ca­ravanele loru, parte pe uscata, parte pe mare. De pe la a. 1418 insa Portugisii si Spaniolii începură o caută unu drumu pe apa câtra Indi a, sî aflandu un’a după alt’a insulele Porto-Santo, Madeir’a, Azo- rele, in fine cutezstoriulu Bartolomeiu ,Diaz desco­peri la anulu 1486 verfulu de média^dí ala Africei, care de bucuria din „Capuhl-furtunosu* Iu prenumi ^Cupula bunei sperantie.® La anulu 1498 pe unua

7»

100

Vasco de G om’ain adevero fu noroeosu a ajunge tient’a dorita, navigandu dela Capulu bunei sperantie spre mn. impregiurulu Afrieei sl dandu in fine in portulu Calicuta in Indi’a. Aslfelu dar Portugisii prin capacitatea, curagiulu sî starninti'a loru descoperi­seră o cale pe mare dela Portugali’a impregiurulu Africei la Indi’a, si prin acést’a deschiseseră unu drumu nou, pe care curseră de aci ’ncolo averi co- lossali iu tiér’a loru.

2, încercările acestea, cari prin patriotismulu, curagiulu sî intielepciunea mai cu seama ale lui A 1- b u q u er tque castigasera Portugisiloru porturi minu­nate in Indi’a, incuragiara sî pre akii la asemene' în­treprinderi. Unulu dintre aceşti intreprindiatori, ba u- nulu dintre cei mai intreprindiatori sî mai geniali băr­baţi, de cari spune Istori’a, a fostu C h r is to f o r i l C o lo m b a . Acest’a, nascutu in Genov’a, prin studii îndelungate ajunsese a se convinge, ca trebuie se fia spre Indi’a sî alin drumu, sî adeca spre apusa dela Portugali’a. Combinatîunea acést’a, basata pe rotundîmea pamentului, erâ cu totulu temeinica; cu töte acestea Genovesii, Portugisr. ») Engiesii, dela cari ceru ajutoriu pentru realisarea ideei sele, i luara cererea in batere de joeu. Deci castigandu după multe ostende dela regin’a Isabell’a din Spania trei nâi spre cercare, esî in 3 Augustu 1492 din portulu Palóc in Spani’a, dandu necurmaţii spre apusu.

toiTrecendu pe lângă insulele canarice sî asceptand^ din di in di se deá du uscaţii, marinarii in fine se umplură de spaima sî desperaliune, căci trecuseră acum dona luni si ei iuca. nu aflasera nici umbra de pamentulu, ce li iu promisese Columbu.

3. Candu desperaiiunea loru ajunsese la culme, si Columbu erâ in pericnlu a fi ucisu de in* tSsi omenii sei, eata in diminéti’a de 12 Octobre 1492 matinariulu de pe catargu zaresce la marginea orizontului pamentu uscuiu. Toţi insufletiescu de nou, cadu in genunchi, vérsa lacrimi de bucuria, multiemescu lui Domnedieu sî si-ceru iertare dela Columbu. Pamentulu, ce Iu zăriseră, eră insul’a Gua- n thani, curea insa Columbu de bucuria o numi pe iiamele lui Chrislosu San-Salvador, adeca Sántulu Manluitoriu. lnsul’a era unu pamentu frumosu si roditoriu; locuitorii ei erau selbalici de colórea órá­méi, alergau cu glótele la Spanioli sî le aduceau auru pentru cercei de sticla, clopotiele sî alte jocarii. Columbu sarindu pe uscatu ocupă pamentulu in nu­mele regelui Spaniei. După aceea descoperi sî iu- suleie mai mari Cub’a sî Hayti (Hispaniol’a séu Sm-Domingo). Deci lasandu o colonia pe Hayti, Columbu se reintórse la Europ’a, carea acum uimita de mirare antâi'a data audi scirea, ca dincolo de Oceanulu atlantica mai este pamentu cu omeni ase­menea Europeniloru. Pamentulu acest’a nou Europeniidin erőre lu nur"-»

, . vnumirea a

102

cést’a i remase parte până in diu’a dö astadi, Dupa calaiori’a acésl’a, ce face epoca in Istori’a omeni- mei, Columbu mai descoperi in alte trei calatorii, ce întreprinse, mai multe alte insule sî in fine capulu de inn. ulti unui »menta mare. Pamentalu desco­perita insa, precum .adeseori se intempla in lume, nu porta, dupa cum s’arn cuveni, numele lui Co- lumbu, ci alu Iul A m e r i g o V e s p u c c i din Florenti’a, care l’a descrisu Europenilorn antâi’a data, sî dupa care pamentulu descoperitu—a putr’a parte de pamentu, câei pana aci . i au cunoscute nu­mai Europ’a, Asi'a si Afric’a— se numesce Ame­rica. Ear pamentulu celu mare, ce lu-descoperise Colombu, era Americ’a de média-dí. Sórtea lui Co­lumbu insa sî afara de acésfa fu cea mai trista. Coloniile remase la Huyti se desbinasera intre sine st prin maltratarea locuilorilorit iritaseră pre ace- sti-a asupr’a ioru. Columbu voi se pedepsesca pre iei vinovaţi, dar acesti-a lu calumniara sî porira la curtea regésca din Spani’a , unde Columbu câ strainu mai de muliu inca începuse a fi invidiata sî urgisitu. Regele Ferdinandu tramise unu comis- garin spre cercetare, sî acesl’a destitui pre Columba din demnitatea de Vice-rege, ce i se deduse, Iu puse tn luniiuri st asifdu Iu escortă la Europ’a. Tóla lumea se indignă de acestu Iractamentu mise- rabile. Acolo, ce e dreplu, se eliberă •, dar’ dupa-ce

1 0 3

o nóua espedvtîune a lnî In urm’a fortuneloru sl a revoltei colonisliloru din Hnyti reesî ren, Golumbn fu despoiaţii de tóté demnităţile sele sl mori ama- ritu la 1506 in anula 59. alu vietiei sele. Corpuln lui fu dusu mai tardiu la Cub’a; ear lantiulu, eu care fusese adusu la Europ’a, fiiulu sen amesuratu dorinliei lui lu puse lângă elu in mormentu.

4. Dopa Columbu alti navigatori curagiosi con- linuara descoperirile începute de elu. Ba Ibo’a trecu preste slrimtórea dela Pauam’a, ce léga Americ’a de inni cu cea de md., s! ajunse in Marea-imiscita, ear Magelhaens, incungiurandn Americ’a de md. pe drumnlu, ce porta pana astadi numele lui, dedu iu Oceanulu mare sî ajunse la Indi’a, tient’a aspi- ratîuniloru foi Columbu. M a g e lh a e n s dar fu cela d’aniăiu, care incungiurâ Iota partea pamentului cea necunoscuta până atunci. Mai tardiu eroulu C o r- te z cu câte-va sule de soldaţi ocupă imperiulu cetu mare alu Mexicului, alti Spanioli făcură alte des­coperiri sî cuceriri, sî averea sî poterea Spaniei începu a cresce la unu grada admirabile.

5- Dorere insa, ca Europenii pre locuitorii indigeni ai Americei mai putinu i invetiara virtuţi omenesci sî crestinesci, decátu importara sî h ei năravurile loru cele stricate Í

XXIX. Bătui a dcla Moháéin.(La a. 1526 d. Chr.)

1. Intrigele, prepotinti’a sí aroganli’a aristocraţiei iinguresci de un'a parte, de alta parte jagulu célúdé feru aruncatu in grumazii bielilorn tierani, fura cău­şele principali ale dîlelorn nefericite sî ale suferiniie- loru, ce urmara preste Ungari’a sî printr’ens’a sî preste Transilvani’a. Acelea conlribuira la codcrea Ungariei mai muitu, decâ'u lupt’a nefericita de câte­va érc dela M o h á é i «.

2. Pe cându dara se află Ungari’a in atare stare deplorabile, enta inca in 1521 începură a veni din tóle pârtîle sciri, ca Turcii se inarméza cumplita. Regale Ungariei Ludovieu ÎI., pelrunsu de ingri- jare, si-chiamâ diet’a, câ cu contielegerea staturi- loru lierei se iee de tempuriu mesurile de apernre cele do lipsa. Dupa-ce acel’a descrise ca colori vii pericululu ameninliatoriu, se dechiarâ solenu, ca elu insusi se va pune in fruntea óstei sî si-va sa­crifica loti tesaurii pentru mântuirea patriei. Mag­naţii immati de esemplulu plinu de resemnatîiine alu regelui seu, se dechiarara sî ei inlru unu cugetu, cuinea suntu determinaţi in totu momenlulu a si eacrificâ sângele si averea pentru patria. Cetatea Toln’a se dtfipse câ locu de concentrare a banderie- loru. Boemi’a, Morovi’a sl Archiducele Ferdinandu

inea promisera ájul ori i incontr’a Turciloru. Clerulu, stalurile sî ordurile, celâtile st toti locuitorii riva<r lisau in promptitudinea de a aduce sacrificie pe alta- rulu patriei sele. Asiá in scurtu tempn se adu- nara summe enorme spre scopulu mantuirei patriei. Insa ca tóté astea inacar ca acum virtuţile patrio­tice ocipara loculu avaraiéi, orbirei si alu desbi- nâriloru donmitóre msi inainte: totuşi tóté aceste sucurse fura numai mantela după plóia. Câci inimi­ci: 1 u in numeru insemnatu st bine armaţii înaintase pana la fruntariele tierei, si ajutoriulu promisa din Germani’a inca se intardiá. Asiá Solimann fára da nici o opunere împresură Petrovaradinulu, sî ocu- fiaudu-Iu cu asallu, ucise pre toii presidiurii, cari se aflau intr’ensulu, pana la celu din urma. Ace­sta perdere lati frica mare in tiéra, sî zelulu no- bilimei începu a se reci.

3. Atunci Regele cu Archiepiscopulu din Stri- goniu si cu Palatinulu tierei purcese câtra Toln’a in frunte la 3000 osteni. Batyáni si Frangepane ioca se inarmau cu mare focu, Zapoli’a (voivodulu Transilvaniei) si-pusese pe picioru debatalia la 40,000 soldaţi. Regele in mersulu sen inaintăpâna laMohaciu, acolo era si Tomori cu despartiementnlu seu de ar­mata.

4. Laşitatea, neingrijarea s! avaritî’a, urmate de unu zelu nematuru si neprccugetatu adusera perire tierei in acest« momente critice. Regele voia

106

«e mai amâne ataculu, panacandn voro sosi tóté ostile ausiliarie, fiindcă nu i veniá la socotéla, se Incépa ataculu cu poteri atătu de neproporlîunate fatia cu massele cele mari ale Turciloru, si prin a- ceea a se espune periciunei pre sine sí tiér’a sea; insa oştea lui Tumori, pe lănga tóté representatî- unile acestui-a: c,1 se se ferésca de a espune pa- tri’a in periculu, sta mortîsiu pentru începerea lup­tei înainte d ea sosi ostile ausiliarie, cari se ascep- tau. Asiâ se începu acea lupta neprecugetata sî fatala, care aduse nefericire aduncu simtîta asupr’a Ungariei. Regele incontr’a vointiei sele trebui a pasi pe terenulu de lupta numai cu 26,000, pe- cându inimiculu numera la 300,000. Se incepfr lupt’a fatala sí cerbicósa de ambe părţile. Fortun’a dintru’ inceputu suride armeloru creştine; cavalerii inimici, fiindu slrimtöriti, o luara la fuga sî adu­seră in confusiune pre îaniceri, cari se grabiau a le veni intr’ajutoriu. Creştinii, însufleţiţi de bucu- ri’a învingerei, se aruncara cu curagiu de leu io roijloculu sîruriloru inimice. Insa tocmai pe candu ge radicara strigate entus'iastice din partea crestiniloru despre victoria, fortun’a insielatóre se schimbă, si yeoi trist’a faima, ca creştinii suntu împresuraţi, sî inimiculu i ataca dela spate. Acum se re’nnoiesce lupt’a ucidiatore; vaporuln de pulbere întuneca ső­réié. Se fecera ucideri st de o parte sî de alt’a, fára misericordia. Ungnrîloru le lipseâ oştea do*

107

reserva, pecandu inimicii lorn si-intregiau numai decätn şirurile rărite si obosite prin 09.M nőne. A- giâ creştinii remasera învinşi. lOjOOO calări s! 12}000 pedestri, o parte mare din fiórea nobiliraei, câti-va Episcop) s! Archiepiscopulu din Strigoniu porira ,in acésta lupta neproporlîunata. Gastrele inv tregi, iota artileri’a st tóté semnele de batalia ca» diura in mănile neamiculni.

5 -Regele, despărţita de ai sei, o luâ la fuga, s1 fiindu o tempesta ingrozitóre, in intunereculu noptiei ret a ci in nescari morastine, si cându vcîi se tréca presle unu riu, csdiu caluln preste den- sulu si lu nádas!; abiá apoi după dóue luni se â- fiă cadavrulu lui si se immormenlâ de soti’a sea regin’a. Inimieuln, câ neumanu, ce era, nici ca lasă se se ingrópe creştinii cadiuti in lupta ; de aceea cadavrele loru remasera préda cániloru si paseri^ loru rapitóie, panacandu veduv’a Palatinului Pere- niu, o femeia de pietate rara, fece dispositîune, câ se se immormenteze cadavrele eroiloru cadiuti pentru credintia, trona sí patria,

6. Cu batali’a dela Mohaciu apuse in d e- p ’e n*d i n l i’a U n g a r i e i . Ea deveni acum mer Iu de cérla intre Germani si Turci. Din asta causa Ungari’a se făcu in cursu mai bine de )70 ani teatrulu celoru mai cumplite versâri de sânge si depradatiuni.

I. V. Rus tu.

XXX. Invetiatarile religinnarie ale lui Lu­ther sî Calvin».

(Pe !a a. 1520 d. Chr.)

1. In biseric'a apnseana se introduseră in de­curgerea tempuriioru mai multe datine, cari prin iulrebnintiare rea uneori deveriiau sî abusuri, sî nea din veaculu 14. începuseră barbati invetiali a vorbi sî a scrie asupra lorii. Unulu din aceşti bar­bati fusese Ioann W i c I e f f, professore la uni­versitatea din Oxford in Engliter’a, care pe la a. 1360 începuse a invetia lapedarea călugăriei, ne­cinstirea santîloru s. a., ce credea elu ca nu se po- trivescu cu Sănt’a Scriptura. Pe la ’nceputulu secuiu­lui nrmatoriu invetiatur’a lui resari in Boemi'a, unde professorele deia universitatea din Prag’a Ioann H a s s o desvoltâ sî mai departe, dar trebui se plalesca cu viéti’a cutezarea sea, pentruca Sinodala deia Constanti’a la a. 1414 Iu condamná la morte prin focu, sî senlinti’a acést’a se s! esecută. Celu mai mare contrariu alu bisericei apusene insa a statu Mártiim Luther, care, fiindu calugaru angu- stmianu sî professore Ia universitatea din Witten­berg, din induigintiele (harthii pentru iertarea peca- teloru) emise de Pap’a Leone X sî vendute cu ne­ruşinare de Dominicanulu Tetzel, Ia a. 1517 si-luâ ansa a scrie sî a invetiâ in 95 puncte (ţese) asu- pr’a bisericei apusene. Tesele acestea sborara cu

109

more repejune preste tóla Germani*«, s! Luther a- flá multi următori, fiindcă ahn sările preolîloru st mai cu seama ale clerului inait,u, pré multi i A7oIe­rnaseră in simlierointele lom religiunarie. In Rom a invetiaturile Iui Luther mai anthiu nu produseră; nici unu efect», fiindcă se priviau de certe mici personali; dar crescendo foculu nemultiemirei totu mai tare, Pap’a Iu citâ la Rom’a, spre a si-dâ sea- m’a. Insa Fridcricu Intieleptulu, Ducele Saxoniei, luá pre Luther sub: protectîunea sea si starul a se termina caus’a acolo, unde se. sl începuse, adeca in Germani'a. Deci fiindu tocmai , pe atunci dieta imperiale la August’a (Augsburg), Cardinalulu Gaie- tauu câ legatu papale cită pFe Luther la sine şt se încerca, a tu face se revoce invetialurile sele, insa fára successu; căci Luther staruiá a i se do» védi retacirile sele din S. Scriptura. Dupa-ce nici alte încercări de a lu-abcte dela întreprinderea lui nu a^ura resultatulu do'ritu, Pap’a in fine Iu ana- temisâ, la care Luther respunse cu arderea in pu- blicu a dreptului canonica alu Btsericei apusene. Prin acést’a Luther deduse semnalulu desbinârei to­tali de cătra biseric’a romano-catolica. Intr’aceea la a. 1521 se conchiamă dieta la Worms, s! Luther se cită acolo, inaiutea Imperatului Carolu V. si a imperiului intregu, se dee seama de invetiaturile sele, eeea-ce st facă, spre multiemirea deplina a parti-

tiosauiloru sei, dar spre cea mai mare nemultiemirfi a scaunului papale. Deci fiindcă sî Iinperatulu In esilâ,sî asia elu si bisericesce sî poiiticesce eră espiKU la cele mai grele pedepse, penlru aceea protectorele lui, Eridericu, lu răpi pe sub mâna prin cavaleri mascaţi sî lu dv.se la forlaiéti'a Wartburg lánga Eisenach, unde Luther cu multa ostenéla sî cu a- jutoriulu amicului seu Melanchthon sî aitor-a traduse Bibli’a din limb’a evreésca sî grecésca in cea ger- maiia. După aceea, recastigandu-si securitatea per­sonale, esî din tagm’a calugarésca sî se casatori cu o fosta calugarilia anume Catarin’a de Bor’a. Apoi or- ganisâ pretotindeni, pe unde se priimiau priucipieie lui, comunităţi bisericesc! după aceste invidiaturi reformatorice. După necurmate certe sî lupte intre reformaţi sî romano-catoliei in fine detera acei-a iu diet’a din August’a Ia a. 1830 mărturisirea credin- tiei loru, carea de-sî nu se prii mi de calfa maio­ri tale, dar celu putînu nu se potu impedecâ. Măr­turisirea acést’a se chiama „mărturisirea séu con- fessiunea augustana“ sî cuprinde crediuti’a Lutera- ntloru (protestanţilor^) pe scurtu.— Luther mori la a. 1546 la Eislcben, unde se sî născuse, lasandu Germani a sf&sîala in dóue partide, ce si steleau dusmanesce fatia >n fatia.

2. Mai totdeodată eu reformatîunfea lui Luther* in Germani’a se făcuse sî reformatiui ii U lr ie d

Zwingli, s! apoi in mesura mai mare a lai I - oanna Calvina in Elvetî’a. De aceea mărturisi« rea acestor-a, carea numai in putiue puncte se a- bate dela a Luteraniloro, se numesce „confessiu- nea elvetica.“

3. Prin reformatiune, carea cu incetalu trecu s! Ia Angli’a , Dani’a , Svedi’a , Norvegi’a sî alt« tieri, pana sî ia l'ransilvani’a, biseric’a romano- catolica perduse aprópe Ua 40 millióne de suflete, In Ungarfa sî Trausilvani’a Ungurii priimira mal cu seama invetiatur’a lui Galvinu, Germanii (Saşii) toti a lui Luther. Românii remasera pe lângă ve- chi’a loru religiune greco-resaritpana.

XXXI. Transilvani’a sub Principi proprii.

După batali’a dela Mohaciu Ungari’a sî Tran­silvani’a remasera in cea mai mare confusianeţ. 0 parte a Ungariei cu capilalea Bud’a o ocupare Turcii; alta parte o luă regele Fordinandu alu. Au­striei, cumnatulu regelui Ludoyicu II, pre carele diet’a din Pojonu lu alesese rege după mdrtea aceslui-a. Voivodu transiivanu era pe atunci I- oanu Zapoli’a, carele in fruntea unei armate de40,000 lindeâ insusi mân’a după corón’a Unga­riei. Intre ein si Ferdinandu se făcu resbelu în­delungate, carele in fine se termină cu aceea, ca se invoirş- ^Zapoli’a se remâna Principe alu Tran­silvaniei sî ala onora părţi din Ungari’a, insa după

mórtea lui se recada el Transilvani’a la Ferdinand«. Intr’aceea Zapoli’a se aruncă in bratiele Turciloru 8Î esoperä, cá se obtina Transilvani’a cá princi­pala tributarii! atätu elu, cätu si fiiulu seu Ioanu Sigisraundu. După mórtea acestor-a transilvanii si alesera principe pre Stefanu Báthori, după acest'a pre Christoforu, Sigismundu si Andreiu Báthon, Sí as á se unná pana pe la a. 1680. Restempulu acest’a, cătu Transiivani’a a statu sub principi pro­prii indigeni, a duratu dar preste totu 161 ani. Multa a suferitu tier’a in periodulu acest’a. Româ­nii, locuitorii cei mai numeroşi, se eschisera cu in- cetulu dela tóté drepturile, atâtu politice, câtu s! bisericesci; poterea nobilimei crescu din ce in ca sî deveni totu mai apesatóre pentru class’a tiera- niloru; principii insîsi, prea debili, spre a se sus­ţine in independintia, înclinau candu câtra Turci candu câtra Germani, de unde apoi provenira multe resbele, turburâri sî neodichne. De aceea candu Iui— peratulu Leopoldu I pe la a. 1590 scóse pre Turcii din Ungari’a, atunci fórle lesne i se supuse sî Tran­silvani’a.XXXII. Cam a venita T ra n silv a n ia Ia A u ­

s tr ia .1. Obosita de multele suferintie, ce le avuse

sub dorani’a principiloru indigeni, Transilvani’a de multu îndreptase privirea sea asupr’a Imperatului

112

germano, care inCft dcla ÉiW a Mohaciana avea in possessiunea sea o parte'mare sî din Ungari’a. La anula 1683 Turcii dtTo armata infricosiata a - junsesera a împresură chiaru sî Viond’a, dar prin curagiulu cetotieniloru sî ajutoriulu Poloniloru sub eroiculu loru rege Ioanu Sobieschi fura învinşi sî sfarmnti. Ostile imperatesci inaintara pe tirm’a lortr sî la a. 1686 luarâ din mânile loru chiarU sî ce­tatea Bud'a, céntrülu poterei turcesci in Ungari’a. Ve- diendu Ardelenii crescendo aslfelu succesele ere- slinilora, ear poterea musulroandoru mergendu spre apnnere, inca in annlu acest’a făcură unu pactu cu Imperatulu Leopoldu I, in care—de sî deocam­dată numai pe sub mână— i oferiră prolectoratulu asupr’a tierei. Prin staruintiele generalissimului au­striaco Carola de Lotariogi’a träctatulu acest’a sé reînnoi la annlu 1088 in diet’a dela Fagarasiu, unde se recunoscu in modu solenu protectoruuiu Re­gelui ungurescu sî Imperatului romadiu Leopoldu ,1. sî alu urmatoriloro lui, intarindo-se Principele Mi- chailu Apafi I. sî fiiu-seu de acela’ si nume in dom-1 ni’a Transilvaniei, precum sî legile (constitutîunea) tierei sanctîunandn-se cu puţine modificatîuni; ear armat’a imperatésea se statiună prin orasiele: Sa - biiu, Clusiu, Brasiovo, Bistriti’a , Sâbesiu, Dev’a sî Orestia. • *

2. Morindu la a. 1690 Apaf, amesuratu !e-8

111

gameuiului facatu trebuii se i urmeze fiiulu seu Michailu Apafi II. Dar ţentracn erá prea ţinem, Leopoldu traganâ cu intaplrea lui. Intr’aceea Tö- kőly cu ojutoriu de Turci, Români sî Tatari trecu fára veste preste Carpati pe la. „Pélr’a-Craiului“, irapse in Transilvania, baiu pre Transilvanii si Austriacii la Zernesci si la sătulo CrisDanu lângă Sabiiu se proclama principe] dar curendu după a« ceea trebui se easa din tiéra. In fine Imperatuiu Leopoldu după mai multe uegotîâri cu diet’a ti erei dedft in 4 Decembre 1691. o diploma— „Diplom’a Leopoldina“, carea este pactulu fundamentale intre tiéra sî noulu principe. Apafi intr' atât'a perduse valórea sea, incâtu Imperatuiu lara nici o greutate lu potu duce la Vienn’a, unde i dete titlulu de principe alu imperiului romanu sî o pensiune anu­ale până la morte. EIu este celu din urma principe iridigenu transilvanu.

3- Prin diplom’a Leopoldina se garantéza drep­turile politice sî bisericesci ale celoru „trei naţiuni“ : Unguri (nobili), Secui sî Sasi; in fruntea tierei se pune unu Gubernii! de 12 consiliari; oá míjtocitóre intre principe sî tiéra se asiédia in Vienn’a Cancelari’a- aulica (de curte)transilvana, sî apoi se iularescu cu vinele schimbări töte drepturile, priviUgiele, titlurile sî altele de mai inaiute. Românii insa remânu sî pe venitoriu in starea oca umilita de pana aci.

1. Dupace mori Uîari’a Thérési’a d in Austri'K la a. 1780, apucă Iosifu ca mâna tare frénele gu-* vernătei. Iosifu eră orna frontosa, sanatosn st plinit de focu, vioiu sî blândo totdeodată. Umblarea st mişcările lai erau repedi si sigure; ochiulu lai cela vénet» straluciá de spiritu, sî fronten lai cea inalta de tóta acea bunetia a sufletului, ce până la suflarea lai din nrma na Ta părăsita.

2. Nici unuia diptre oficialii lai na era asiâ barbatu cá elő. Vér’a se scolă la 5 óre, earn’a nu* mai ce-va mai tardta, si fără amanare se apucă de lucru. Până câtra 9 óre lacra,.apoi dejunâ câte*

, va minute sî iar lacră barbatesce mai departe. Din óra ’n óra se duceă pe galeria, ascultă pre omenii, ce voian se i vorbésca, st le luâ rogamintlle cu mân’a sea. La ori-ce rog8re se respnndeâ carendo, st ’0 termina de o septemâna fia-cîne si-priimiîi resolutîunea. Pe la amédi, insotîta numai de «nu singuru servitori», mergea seu pe josn seu calare séu cu caret’a la preumblare, dnpa aceea se puneă la mésa. Acolo mancă bucatele cele mai simple, ear vinu na beă nicîcandu. Or’a de după mesa o consacră mosicei sî apoi iar so apucá de lucru séu dedeá audiintie. La 7 őre sér’a mergeá séu la tea* tru séu in vreo societate, care» de regula eră com­pusa totu din acelesi persona unde Iosifu se uretâ

8*

X X X III . I i n p e r n t n l u l o s l f n I I

riß

cá cela mai amabile omu privata. După re’ntórcere Iar lucră, cetindu repórlele sî depesiele intrate sî subscriendu harthiile pregătite. Câtra 11 óre se calcă, déca nu cum-va afaceri niomentóse i spa- rieau sonmulu. Candu eră multa de lacra, lucra pana nóplea tardîu, sî adeseori servitorii trebuiau sei aduca aminte, că se nu si-uite de totn de sanatatea sea.

3. Déca erá periculu, d. e foca, totdeun’a a- lergá intr’ajutoriu, puneá mán’a sî elu, incuragiă pre cei dimpregiuru sî conducea aparatele de scă­pare cu minte admirabile. Apoi imparliâ bani intre ómeni, precum nici odata nu esiá pe afara, fára de a luă la sine 100 galbeni, cari in decurgerea dîlei i daruié la seraci seu patimasi - Iosifu iubiâ pre poporulu seu sî doria se fia iubitu din partea lui. Asia d. e. o gradina, in carea pana atunci numai nobilimea poteâ intră, o deschise Ia totu poporulu pentru desfetare sî scrise deasupr’a intrârei : „Locu de desfetare, consacratu tuturora dmeniloru de sti- inatoriulu loru.“ Candu se plânseră nobilii, ca acum nu mai au nicairea unu locosioru, unde se póta fi unii cu alţii fára síiéla, respuns« Iosifu : „Déca asiu voi eu se traiescu totu numai intre semenii mei, aru trebui se me pogoru in cript'a monastirei Capuciniioru,.*) unde odiclmescu moşii mei, si se pe­trecu dîlclo mele acolo.“$ :*J Capucinii -~o tegin* ealugavénca in biseric'a romstuo-eatoliea.

4. Nimeiii diogiurulu Iiii nu (aceá aliit’a călii elu; căci elu guverna singurii, sí cinci secretari de cabinetu impliniau deraandárile si scriean dicta­tele lui. Pe lângă atare activitate, ce tienteá totn numai la binele poporului, nu erâ de mirare., ca poporulu iiibia pre domnitoriulu seu; dar nobilimea sî preotîmea credeau, ca au a se teme de eiu. Io- sifu suspenda legatur’a dintre calugarime si Pap’a, micsiorâ in parte pensiunile stalorite mai nainte, imbnnatatî starea Iude Ioni, nimici urmele iobagiei sí secuestrâ o mulţime de monastiri. Toţi ramii ad- minisiratîunei statului, trebile bisericesci, scotele, poiiti’a, agronomi a se imbunatatíra. In urm’a mai multora înnoiri se revoltară asupr’a lui Ungurii sî Olandesii si amarira anii dm urma ai regimului lui. Inca in Ianuariu 1790 simit, ca corpulu lui siabesce sî cu pasi repedi alerga spre grópa ; cu tóté a - cestea lucră inca pana in cea din urma di a vie- t;ei sele. In 19 Februariu ser’a la 10 óre si-de- mise pre secretarii sî pofii pre spiritnalulu {du- diovnicnlu) seu. Obiectulu fantasiiloru iui celoru din urma fura trebile statului cele mai mornentose. Apoi se rogă: „Domne, care singurii cunosci inim’a mea,5 pre Tine Te chiámu martore, ca cu Iote, câte amu intreprinsu sî amu demandatn, n’amu tieniilu airea, fára numai la bineie suditîlorn mei. Fia voi’a T’a!a Gálra 8 ókc diminéti’a medicii nu mai simtiau piil-

U S

«uliu In fine dlse losifu: „Simtu apropierea morliei. üómne, in mániie Taie dau spiritulu meu !“ Agoni’a mortiei tini 5 minute sí fü fára dorere. Corpuiu lui losifu, dupace esi dintr’ensulu suíietulu, semená cu alu unui omu dormindu.

Dupa Hcffmann.

XXXIV. Biapoleone 1.

1. In Franci'a, cá sí in tóté celelalte staturi europene, pana pe la a. 1790 afacerile tierei le portă regele impreuna cu nobilimea si cu clerulu inaitu, pe candu mass’a cea mare a poporului ceta- liénu si satescu erá eschisa dela iote acestea si tóté greulâiîle le portă singura. Atunci incepura unii barbati in Franofa a reclamă prin cuvenlu st scrieri drepturi egali pentru toti locuitorii, si asiâ începură a se face schimbări forte mari in tóté a- facerile dinlăuntru ale Franciéi. Aceste schimbări insa nu urinara intr’urni moda liuiscitu sî trepte tu, ci amesuralu natúréi celei iuti a poporului francesu, intr’unu modu prijpiu si tumultuosu. Atunci se pro­clamă libertatea, egalitatea sî fratîetatea preste totu; atunci se desfiintiă iobagi’a (feudalismului, se Ia- pedâ form’a monarchica a statului sî se proclamă republic’a; ba nevinovatulu rege Ludovieu XVI de partjd’a cea turbata revolutiunaria se judecă la mórte, $1 sentinti’a acést’a se st esecută asupr’a lui. Atuuoî

119

seescá in tóta Franci’a o turburare universale, ca- rea se fini ca unu resbelu dinlăuntru (civile) si cu perderea multoru mii de omeni. Si fiindcă ideile ace­stea nóue se pnreau perioulóse si pentru alte staturi, pentru aceea poterile invecinate intrara cfi potere armata in Franci’a, sî acést’a aru fi fostu cu totnlu umilita, déra nu avea unu barbatu, carele se o apere de inimicii din afara si se restaureze linisct-a dinlăuntru.

2. Barbatulu acest’a a fostu Napoleon© Bonaparte. Născuta in insul’a Corsic’a din fa­milia neînsemnata, elu se consacrase carierei militari in Franci’a si prm talentu sí favórea sortiei se ur­case repede din trépta ia trépta, asia incâtu candu eră de 25 ani devenise generalu. Că atare restaurâ in Parisu si in Franci’a pacea, sl dupacc bătuse pre Austriacii in dóue espediliuni mari, la annlu 1804 se incoronâ Imperatu alu Francesiioru, apoi batft in mai multe renduri pre Austriacii, Prusii si Ru­sii, si pre imperatulu Austriei Franciscu 1 lu con- strinse a i dâ soţia pre fii’a sea. S"metîtu presto mesura de atâtea succese strălucite, elu inceptt a dicta in Europ’a după arbitriu, a desfiintia regatele vechi, a infiintiâ altele nóue si a înzestra cu ele pre fraţii sî cumnaţii sei. Pe la a. 1812 elu erâ domnitoriu mai presto tóta Europ’a; câci pre fiiulti seu lu încoronase rege alu Romei, pre fratele seu losifu lu pusese rege in Spani’a, pre cumnatulu seu

129

Muratu rege alu Neapolei, pre frate-seu Ieronimu rege alu Vestfaliei, create atunci din mai multe ţi­nuturi germane. Numai Engliter’a sî Russi’a mai stcteau independinti; cum <*rá se le cucerésca sî pre acestea? Engliter’a pe mare atât’a era de poterisa, incâtu ori ce ataca alu marinei francese nu o su- perâi de aceea Napoleone introduse várni grele pentru tóté mărfurile englesesci, dar prin acesta mesura păgubi mai múltú pre popórele sele proprie, decatu pre Englesii Ear cu Russi'a se încaieră la resbi'lu, penlruca destituise pre unu principe inruditu imperatului Alexandru. Cu o óste gigantica de500,000 soldaţi adunaţi mai din tóté tierile Euro­pei sî cu 1000 luuuri intră Napoleone in luniu 1813 in Russi’a. Rusii intre lupte necontenite se totu retrăgeau, aprindiendu-si in urma satele sî o- rasjele. In fme după dóne bătălii forte sangeróse la Smolensk sî la Borodino intră Napoleone in 14 Scptembre in M o s c v ’a , carea o află mai de totu góla de omeni. Aici se incuartirâ in palatialu im- peratescu numitu Creml, cugetandu, se ierneze a- colo sî apoi in vér’a urmatóre se mérga asupr’a Petropolei. Insa ce gróza cuprinse pre Francesii, condu in nóptea urmatóre dupa asiediarea lorn se pomeniră incungiurati din tóté partíle de focu ! Ge­neralul» Rostopcinu, comnndanlele cetátiei, deman- dase a se aprinde cetatea, cá asifelu Francesii se

121

Qu aiba unde ierna. Acum începu Napoleone a ne- gotlá cu Alexandru pentru pace. Acest’a insa g»nâ lucrulu inadinsu, câ se vina iern’a. Napoleone cii orbitu nu cunoscîi planulu acest’a, ci stetîi 34 dile in Moscv’a si numai in dileledin urma ale tóm*nei se hotari a se re’utorce din Russi’a. insa acum*era prea tardîu. Frigulu ajunsese prin Novembre 18° si mai tardîu se urcă la 27. Cu greutate ne­spusa, Tára nutrimentu, fára vestminte, de tóté pârtîle incungiurata sî atacata de Ruşi, se retrase armat’a cea mare,, lasandu pe urma-si sute si mii. din omenii sei cadiuti in lupte, consumaţi de fóme si de gern. Candu ajunse armat’a la Smolensk, niţ mai aveâ decâtu vreo 40,000 de feciori întregi. Aici erá se sosésca Francesiloru ajutore de totu ielulu. Rusii insa acum alergau se ocupe rinla ftercz in a sî asiâ se prindă tóta armata inimica; dar Napole­one cu bravura admirabile, infrangendu-i pretotin— deni, si-deschise drumulu si apucă înainte, insa.18,000 soldaţi, remanendu inderepto, cadiura in. manile Rusîluru. Ea trecerea preste Berezin’a atât’a; era de mare imbulzél’a, incătu multi fura calcati de solii loru, mulţi cadiura in ap’a cea ghiatiósa sl se ; innecara. Din 500,000 soldaţi Napoleone remasesa cu 8000; preste 200,000 cadavre se ingroparaiu, Russi’a; mai tóta Europ’a erá in jale pentru perderes

m

3. Acum alergá Napóleoné la Parisu sí adüná óste nóua; cáci popórele subjugate pána ací, cu deosebire Germanii ca Prussi’a in frunte, se radi- cara cu tóta poterea loru asup’a cuceritoriului. In batali’a cea mare dela L ipsl’a din 16, 17 sî 18 Octobre 1813, carea urma acum, si carea este cea mai sângeros» batalia a tempului nou, Na­póleoné a trei’a dî se infrânse sl se retrase. Atunci Rusii, Austriaci st Prusii.aliati persecutandu-lu in­trară in Eranci’a, sî după multe lupte loara Pari­suk. Napoleone resignâ de tronu in favóren fiiului seu s! se retrase la insul’a italica Elb'a. Dar re- signatiunea lui nu se priiini, ci aliaţii lu declarara lipsitu de tronu sî instituira pre Ludovicu XVIII, rege alu Francesiloru. După câtn-va tempo insa, veiiiendu Napoleone de o parte desbinarea aliaţi- loru, de alta parte nemultiemirea Francesiloru cu noulu loru rege, paraşi intru ascunsu insul’a sea sî deodată se aretâ in Franci’a. Armatele tramise asupr'a lui trecură la densulu, sl se pareâ, ca elu iara va se ajunga la domni’a cea de mai nainte. Insa Englesii sî Prusii nu i lasara resuflu, ci dopa mai multe loviri mai mici lu induséra la sătula 'W aterloo in Belgiu, asiá incátu pe lângă totu eroismulu armatei francese Napoleone fu invinsu. Acum Iu prinseră inimicii sî lu închiseră in insul’a cea desiérta Sânt-Elen’a in Oceanulu atlantica, unde

sdrobitu de nenumeratele osteoete si suferintie, sl machnitu pentru ticalosulu tractamentu, ce i se facü, mori in 5 Maiu 1821.

4. Ear aliaţii iu C ongressuln dela Vienn a restaurară Europ'a iu form’a aceea, dupacum fusese inaiute la a. 1792, si dupacum parte mare o ve­dem u inca pana ia dîu’a de astadi, cu aceea, ca de atunci incóce Itali’a—afara de Ram’a— s’a consti­tuim intr’unu singuru stătu, ca o parte a Turciei « ’» eliberaţii sî s’a (ransforinatu intr’unu regatu propriu sî independinte grecescu, ca Moldavi’a sî Romaui’a s’au impreunatu, Serbi’a s ’au usioratu de domui’a turcésca, Prussi’a si-a castigatu rolulu de egemonia (conducere) in Germam’a, sî alte mai multe schimbări, ce se făcură iu decurgerea lempului in- launtruiu staturiioru europene.

124

Incheiare.

Acestea sunlu, forte pe scortu, cele-ce ne spune Istori'a deia inceputulu neamului omenescu până in dtu’a de astadi despre cele mai de frunte in- templâri ale omenimei in deob^te, st despre ale patriei nóstre s! ale poporului nostru in deosebi.

Că intr’o carte deschisa stan scrise in Istoria faptele si suferintiele ómeniloru, cari au trăita ina­bile de noi, s! suntu puse dinaintea ochiloru no­ştri. Nenumerate suntu esemplele, ce ne arata Isto- ri’a atâtu in cele bune, cătu st in cele rele, ca se ne jnvetiâmu: binele a lu iubi sl a lu urmâ, ear reulu a lu urgisi, a lu combate st a ne feri de e lu!

Registrulu materieloru.

PaginaIntroducere . ' .

Tempulu vech ia

3.

I. Inceputulu neamului omenegcu . 4.II. Chinesii . . . ; 5.in. Indienii . . . . .7. .IV. Vavilonenii sí Assirienii . . 8.V. Egiptenii . . . 12.VI. Fenicienii . . . . 15.VII. Evreii . . . . 17.VIII. Medii sî Perşii . . . 21.

1. Astyage sî Chiru 21.2. Chiru sî Cresu 24.3. Mórtea lui Chiru 25.4. Cambyse sî Dariu 26.

IX. Grecii séu. Elinii . . . 28.1. Poporulu grecescu 28.2. Resbelulu Troianu 30.3. Lycurgu, legislatorele Spartei . 32,4. Solone,. legislatorele Atinei 35.5. Luptele Greeiloru cu 'Perşii . 37.6. Socrate Intieleptulu 40.7. Alexandru celu Mare 43.

Pagin'äX. Romanii , . ■ . . . . 47.

1. Fundarea Romei . . . . 47.2. Virtute romana . . . . 49.3. Hannibálé sí Scipione . 52.4. Iuliu Cesare . . . . 54.

Tem póin de m ljloco.

XI. Crestinismulu . ; . 56.X n . Inceputulu Romaniloru in Baci’a . 58.XIII. Gónele crestiniloru . * . 60.XIV. Caderea Romei . . . . 62.XV. Mohamedu . . . . 64.XVI. Venirea Magiâriloru . . . 66.XVH. Ştefanii, anthiulu rege alu Ungariei . 72.X V n i. Espeditiunile cru.ciate * . . 7 5 .XIX. Intemeiarea principatului Romani’a

prin Radulu I. Negru . . . 7 8 .X X . Intemeiarea principatului Moldavi’a

prin Üragosiu Vodă . . . gl-XXI. Proba de limb’a vechia romkna. . 85.X X n . Tatarulu (cântecu vechiu) . . 86.XXIII. Cum s’au pusu Moldavi’a sî Romani’a

sub protectîunea Turciloru . . 87.XXIV. Daniilu Sichastru . . . . 89.XXV. Batai’a cu Turcii pe Ckmpulu-pänei 90.XXVI. Inventarea artei tipariului . . 94.XXVn. Ocuparea Constantinopolei prin Turci 96.

Pagin’*Tem pula non.

XXVIII. Lescoperirea Americei .XXIX. Batai’a dela MohaciuXX X . Invetiaturile religiunarie ale lui

Luther sí Calvinu . . .XXXI. Transilvania sub Principi proprii .X XX II. Cum a venitu Transilvani’a la Au-

stri’a. . . . . .X X X H t. Imperatulu Iosifu II. . .XXXIV. Napóleoné I. <

Incheiare

99.104.

108.111.

112.115.118.

124.

*