1

2

3

Pentru a vă verifica nivelul de cunoștințe, citiți cu atenție

textul următor, direct legat de videoclipul vizionat.

Relaţionarea îngrijitorului cu persoana asistată pe durata intervenţiei

Pe durata intervenţiei sale, îngrijitorul trebuie să apeleze la toate calităţile sale privind

discreţia şi disponibilitatea şi să manifeste delicateţe şi tact în relaţia sa verbală şi non-

verbală cu persoana asistată. Îngrijitorul va atent la sensul pe care îl dă intervenţiilor

sale şi la semnificaţiile gesturilor şi cuvintelor sale pentru ca îngrijirea să ofere

persoanei asistate o stare de bine, fizic şi psihic.

De asemenea, îngrijitorul va ţine seama de nevoia de respect, discreţie şi demnitate a

persoanei asistate.

Respectul este “sentimentul prin care acordăm celuilalt consideraţie”, iar îngrijitorul

îşi va manifesta respectul faţă de persoana asistată prin faptul că:

va bate la uşă înainte de a intra;

se va adresa persoanei asistate cu pronumele de politeţe

“dumneavoastră”;

nu va întrerupe intervenţia de îngrijire, nu va neglija persoana asistată

decât în cazul apariţiei unei urgenţe;

va respecta ritmul (de gândire, vorbire, acţiune) a persoanei asistată;

va conştientiza faptul că modul în care îngrijitorul atinge persoana

asistată (presiunea, bruscheţea atingerii) reflectă disponibilitatea acestuia;

va lăsa persoana asistată să se exprime;

4

va oferi persoanei asistate răspunsuri adaptate şi pertinente.

Discreţia faţă de sentimentul de pudoare al persoanei asistate, iar pudoarea este

“sentimentul de jenă pe care îl resimte o persoană când îşi arată nuditatea”. Pentru a

respecta nevoia de pudoare:

persoana asistată va fi dezbrăcată cu acordul ei (nu va fi dezbrăcată în

timp ce aceasta doarme, pentru ca, ulterior, aceasta să se trezească

dezbrăcată);

va fi creat un cadru de siguranţă şi confort pentru realizarea îngrijirilor

intime;

se va manifesta gentileţe şi tact în realizarea îngrijirilor intime.

Demnitatea şi respectul de sine sunt valori importante pentru fiecare fiinţă umană, iar

pentru a nu încălca dreptul persoanei asistate de a-i fi respectate aceste valori,

îngrijitorul va adopta următoarea conduită:

îşi va stăpâni privirea în faţa degradărilor fizice importante, pentru a

atenua imaginea negativă pe care o poate transmite persoanei asistate;

nu va folosi, în mod sistematic, mănuşi de unică folosinţă, dacă nu este

absolută nevoie;

va transmite persoanei asistate sentimente pozitive, de apreciere şi

respect;

va favoriza autonomia persoanei asistate (nu va face “în locul” acesteia,

sarcini pe care persoana le-ar putea realiza singură).

Relaţia de comunicare îngrijitor-familie este deosebit de importantă, iar prezenţa

familiei este pentru personalul de îngrijire naturală şi legitimă, familia constituind

5

liantul şi interfaţa dintre persoana asistată şi îngrijitor. Uneori, există disensiuni între

persoana asistată şi familia acesteia, iar în acestă situaţie delicată, îngrijitorul este

nevoie să nu intervină.

În cazul familiilor unde vârstnicul suferă şi de o boală terminală, anturajul apropiat al

persoanei asistate traversează o situaţie de criză majoră care bulversează întregul

echilibru familial. În acest context, îngrijitorul este nevoie să dea dovadă de tact şi

compasiune în relaţia cu persoana asistată, însă şi familia va avea nevoie de ajutor şi

suport. De aceea, îngrijitorul va crea un climat de încredere prin faptul că se va

prezenta, va informa şi va explica persoanei asistate şi familiei acesteia intervenţia sa

şi va implica familia în procesul de îngrijire.

Îngrijitorul îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei echipei multidisciplinare, unde

comunicarea este foarte importantă pentru asigurarea coerenţei procesului de

îngrijire. Iar o componentă importantă a comunicării în echipă este transmiterea

informaţiilor.

Principiile care reglementează transmiterea informaţiilor sunt ierarhizarea şi

organizarea informaţiilor. O bună transmitere stă la baza unei bune îngrijiri şi

evaluează eficienţa îngriirii şi, mai ales, previne reavenirea ulterioară. În acest context

trebuie reţinute două maxime estrem de importante: “Prea multă informaţie ucide

informarea” şi “Scrisul rămâne, vorbele zboară”.

1. Transmiterea orală de informaţii

transmisii orale de alertă sunt transmisiile care întrerup procesul de îngrijire

şi transmit semnul de alarmă: hipertensiune, hipertermie, dispnee, cădere,

pierdere a cunoştinţei. Aceste transmisii de urgenţă fac apel la judecata clinică

6

a îngrijitorului şi, deci, la facultatea sa de analiză a situaţiei critică în funcţie

de datele cunoscute.

transmisii orale formale se transmit înt-o manieră organizată, ierarhizată, într-

un timp formal, adică într-un loc şi la ore cunoscute anterior. Informaţiile

schimbate într-un moment sau loc informale (vestiare, culoar, pauze,

ascensor) nu sunt împărtăţite întregii echipe şi implică riscul unei dezvăluiri

a secretului profesional

2. Transmiterea în scris a informaţilor: modelul informaţiilor-ţintite

În scris, se asigură o transmitere eficientă şi pertinentă a informaţiilor, deoarece se ţine

cont de valoarea juridică a a acestora. O definiţie a transmiterii informaţiilor-ţintite

este oferită de F. Dancausse “Metodă de organizare a părţii narative a dosarului

persoanei asistate, pentru a înţelege rapid situaţia sa şi îngrijirile necesare. Această

metodă răspunde, pe de o parte exigenţelor profesionale şi legale în materie de

personalizarea, individualizare a îngrijirilor şi de cealaltă parte,

confortuluiprofesioniştilor în materie de câştig de timp. Metoda este conform schemei

procesului de îngrijiri (date, intervenţii, rezultatre)”.

În fapt, este important să subliniem că transmiterea ţintită este o metodă de

transmitere a informaţiilor şi se bazează pe procesul de îngrijiri pe care îl întăreşte,

insistând pe diferitele faze ale acestuia:

culegere → date → analiză

obiectiv → plan de acţiuni → intervenţii

evaluare → rezultate → reajustare

7

a. Informaţii ţintite pe îngrijiri

Ţinta este “un enunţ concis şi foarte precis care atrage atenţia prin raport cu ceea ce se

întâmplă cu persoana asistată sau cu anturajul acesteia”. Ţintele sunt alarme (diferite

de alerte, căci nu există mereu noţiunea de urgenţă). Ele atrag atenţia profesionistului

asupta elementelor semnificative, pozitive sau negative.

Pentru a transmite, se ţinteşte:

un diagnostic de îngrijire: incapacitatea persoanei asistate de a se autoîngriji

un fapt marcant: debutul unui tratament

perturbare a stării de sănătate: durerea

reacţie la îngrijiri sau la tratament: intoleranţă la medicamente

comportament sau emoţie a persoanei asistate: agitaţie, mâhnire

b. Structurarea informaţiilor: modelul DAR

a. Date

Acestea sunt informaţii care precizează ţinta datelor clinice: senzaţii, elemente

obiective sau subiective Ex. Pentru ţinta durerea: localizarea, măsurarea

intensităţii, diminuată de poziţii antalgice, etc.

b. Acţiuni

Acestea sunt activităţi, precum intervenţiile, supravegherea, programată sau nu,

a echipei. Sunt solicitări de de intervenţii a altor membrii ai echipei. Ex. Acţiuni

pentru luota împotriva durerii: reinstalarea, chemarea medicului...

c. Rezultate

8

Rezultatele se referă la reacţiile persoanei asistate faţă de ţintă, aceste reacţi pot fi

consecutive acţiunilor întreprinse sau spontane. Ex. Îngrijirea unei dureri:

persoana afirmă că durerea a scăzut.

Exemplu de aplicare a modelului DAR în transmiterea, în scris, a informaţiilor

Ţinta (obiectivul): Oboseala

D (date): persoana asistată nu a vrut să se trezească pentru a se realiza toaleta,

deoarece afirmă că se simte epuizată la trezire

A (acţiune): se propune decalarea orei pentru realizarea toaletei, mai târziu

R (rezultate): persoana asistată este mulţumită de realizarea toaletei care a vut loc la

10.30, iar, în plus, se simte mai odihnită.

c. Diagrama îngrijirilor este un adevărat tablou de bord al activităţilor de îngrijiri,

prevăzute pentru persoana asistată, şi realizate efectiv. Sunt notate îngrijirile care

privesc rolul propriu şi cele efectuate sub prescripţie medicală. Diagrama priveşte

toată echipa, iar activităţile de îngrijire sunt grupate în îngrijiri tehnice şi de relaţie.

Un detaliu important este lectura diagramei: pe verticală reprezintă încărcătura de

îngrijiri, adică aspectul cantitativ, iar pe orizontală arată progresul, evoluţia persoanei

asistate, adică aspectul calitativ.

3. Reuniuni de transmitere şi de informare

“Reuniunile ocupă mult timp, dar sunt necesare. Întreagra echpă are un potenţial de

idei şi d dinamism”. Nevoia de a se întâlni presupune că există sarcini care sunt

realizate, îmreună, de membrii echipei.

9

ASIGURAREA CONDIŢIILOR IGIENICO - SANITARE PERSOANEI ASISTATE

A. Măsuri pentru asigurarea unui mediu corespunzător pentru persoana asistata

Persoana asistată, vârstnicul, trebuie să se simtă şi să fie protejat contra tuturor

agresiunilor interne sau externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.

Rolul major al îngrijitorului în acest sens este reprezentat de asigurarea securităţii

fizice şi sociologice a batranului.

Securitatea fizică a bătrânului asistat, constă în:

prevenirea accidentelor;

prevenirea infecţiilor;

prevenirea agresiunilor determinate de: agenţii fizici (mecanici, termici),

chimici (arsuri chimice, intoxicaţii), agresori umani, animale şi autoagresiuni

(mutilări, suicid).

Securitatea sociologică a persoanei asistate, constă în existenţa şi întreţinerea unui

mediu sănătos.

Acesta este reprezentată de:

salubritatea mediului;

calitatea şi umiditatea aerului 30% - 60%;

temperatura ambiantă între 18,3 – 25 grade C;

fără poluare fonică, chimică, microbiană;

mediu de siguranţa.

Persoanele în vârstă au nevoie de îngrijiri nu numai pentru asigurarea unui confort

psihic, fizic sau sociologic, ci şi în scopul diminuării unor simptome sau a vindecării

10

unor boli de care suferă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie asigurate condiţii

necesare creşterii forţei de apărare şi regenerare a organismului precum şi scoaterea

lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător.

Personalul de îngrijire are obligaţia de a respecta şi a asigura odihna fizică şi psihică

a bătrânilor asistaţi, iar în vederea ameliorii stării lor de sănătate sau a vindecării

anumitor afecţiuni, este necesar ca activitatea de îngrijire la domiciliu să se desfăşoare

pe baza unor norme fixe, cuprinse într-un regulament de ordine interioară.

Sănătatea persoanei care efectuează îngrijiri la domiciliului (îngrijitorul) va fi

menţinută în parametrii normali prin efectuarea controalelor periodice, iar orice

modificare în starea de sănate va fi anunţată cu promptitudine familiei/echipei

medicale pentru întreruperea activităţii şi găsirea unui înlocuitor.

B. Prevenirea infecţiilor prin măsuri de curaţare şi dezinfecţie

Prevenirea infecţiilor presupune în primul rând respectarea riguroasă a principiilor

de asepsie şi antisepsie, asigurarea circuitelor corespunzătoare (rufe murdare, rufe

curate, alimente, etc.), respectarea principiilor de igiena individuală.

Un rol deosebit în prevenirea infecţiilor îl are ingrijitorul prin acţiuni de curăţare şi

dezinfecţie.

1. Curăţarea este etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul

oricarei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi

anorganică) de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni

mecanice sau manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici.

Curăţenia reprezintă rezultatul aplicării corecte a unui program de curăţare.

11

Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro sau microscopic materii organice

ori anorganice se definesc ca suprafeţe şi obiecte murdare. Curăţarea se realizează cu

detergenţi, produse de întreţinere şi produse de curăţat.

Detergentul-dezinfectant este produsul care include în compoziţia sa, substanţe care

curăţă şi substanţe care dezinfectează. Produsul are deci acţiune dublă: curăţă şi

dezinfectează.

Este indicat să existe sau să se creeze un spaţiu la domiciliul asistatului destinat

depozitarii produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţării. Trebuie să

existe pubelă şi saci colectori de unică folosinţă pentru deşeuri, conform legislaţiei în

vigoare (saci negri – gunoi menajer; saci galbeni reziduuri contaminate solide – feşi,

tampoane, lenjerie contaminată; recipiente de plastic dur, rezistent, de culoare galbenă, cu

sigla de pericol biologic, folosite la depozitarea obiectelor înţepătoare şi tăietoare

contaminate).

Întreţinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţării se face zilnic, după fiecare

operaţiune de curăţare şi la sfârşitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spală, se

curăţă, se dezinfectează şi se usucă. Personalul care execută operaţiunile de curăţare

şi dezinfecţie a materialului de curăţare trebuie să poarte mănuşi de menaj sau mănuşi

de latex nesterile.

2. Dezinfecţia este procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau

nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici

si/sau chimici. Dezinfecţia este procedura care se aplica numai după curăţare. În orice

activitate de dezinfecţie se aplică măsurile de protecţie a muncii, conform prevederilor

legislaţiei în vigoare, pentru a preveni accidentele şi intoxicaţiile.

12

Metode de dezinfecţie:

a) Dezinfecţia prin mijloace fizice – la domiciliul persoanei asistate se poate utiliza

dezinfecţia prin căldură umedă - în cazul spălării automatizate a lenjeriei si a veselei,

cu condiţia atingerii unei temperaturi de peste 90 grade C.

b) Dezinfecţia prin mijloace chimice se realizează prin utilizarea produselor biocide.

Produsele biocide sunt substanţele active şi preparatele conţinând una sau mai multe

substanţe active, condiţionate într-o formă în care sunt furnizate utilizatorului. Ele au

scopul să distrugă, să împiedice, să facă inofensivă şi să prevină acţiunea sau să

exercite un alt efect de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace

chimice sau biologice.

Substanţa activă este o substanţă sau un microorganism, inclusiv un virus sau o

ciupercă (fung), ce are o acţiune generală sau specifică asupra ori împotriva

organismelor dăunătoare.

Produsele biocide utilizate în sistemul sanitar se încadrează în grupa principala I, tip

de produs 1 şi 2. Biocidele încadrate în tipul 1 de produs sunt utilizate pentru:

a) dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare;

b) dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare;

c) dezinfecţia pielii intacte.

Biocidele încadrate în tipul 2 de produs sunt utilizate pentru:

a) dezinfecţia suprafeţelor;

13

b) dezinfecţia lenjeriei (material moale).

Dezinfecţia prin mijloace chimice reprezintă metoda principală de prevenire a infecţiilor

iar dezinfectantul chimic, în funcţie de compoziţie şi concentraţie, poate să înhibe

creşterea microorganismelor (bacteriostatic, fungistatic, virustatic) sau să aibă o

acţiune letală asupra microorganismelor (bactericid, fungicid, virucid, sporicid).

Pentru dezinfecţia tegumentului şi/sau a mâinilor se folosesc antiseptice. Antisepticul

este produsul care previne sau împiedică multiplicarea ori inhibă activitatea

microorganismelor. Această activitate se realizează fie prin inhibarea dezvoltării, fie

prin distrugerea lor, pentru prevenirea sau limitarea infecţiei la nivelul ţesuturilor.

Criteriile de utilizare şi păstrare corectă a produselor antiseptice sunt următoarele:

un produs antiseptic se utilizează numai în scopul pentru care a fost

autorizat/înregistrat;

se respecta întocmai indicaţiile de utilizare de pe eticheta produsului;

se respecta întocmai concentraţia şi timpul de contact precizate în

autorizaţia / înregistrarea produsului;

la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis şi închis corect;

este interzisă recondiţionarea flaconului;

se recomandă alegerea produselor antiseptice care se utilizează ca atare şi

nu necesită diluţie;

sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică;

se păstrează numai în flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea

lor şi pentru a nu se pierde informaţiile de pe eticheta flaconului;

14

Proceduri pentru igiena mâinilor, dezinfecţia pielii - funcţie de nivelul de risc

Nivel

de risc

Proceduri

Indicaţii

Minim

spălarea mâinilor dezinfecţia igienica a

mâinilor prin frecare

când mâinile sunt vizibil murdare la începutul şi la sfârşitul programului de

lucru înainte şi după scoaterea mânuşilor (sterile sau nesterile)

înainte şi după activităţile de curăţare înainte şi după utilizarea grupurilor

sanitare (WC)

Interme

diar

dezinfecţia igienica a mâinilor prin frecare sau

dezinfecţia igienica a mâinilor prin spălare

după contactul cu un pacient izolat septic după orice contact accidental cu sângele

sau cu alte lichide biologice după contactul cu un pacient infectat

si/sau cu mediul in care stă după toate manevrele potenţial

contaminate

Profilac

tic

dezinfecţia igienica a mâinilor prin frecare

sau dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare

înainte de contactul cu un pacient izolat in cazul manevrelor contaminante

efectuate succesiv la acelaşi pacient

Spălarea mâinilor şi a altor parţi ale tegumentelor – reprezintă cel mai important şi

uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării agenţilor microbieni.

15

Mâinile se vor spăla:

la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă;

înainte şi după examinarea fiecărei persoane aflată în îngrijire;

înainte si după aplicarea unui tratament;

după scoaterea mănuşilor de protecţie;

după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;

înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor

administrate per os;

după folosirea batistei;

după folosirea toaletei;

după trecerea mâinii prin păr;

după activităţi administrative, gospodăreşti.

Cum se spală mâinile?

îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor;

unghii îngrijite, tăiate scurt;

utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită;

în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al

spălatului, dar nu ca rutină;

în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor (după

manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu

imunodepresie severă; după efectuarea toaletei persoanei aflate în îngrijire);

16

Reguli generale de practică a dezinfecţiei şi a dezinfectantelor

1. Dezinfecţia profilactică completează curăţarea, dar nu suplineşte şi nu poate

înlocui sterilizarea.

2. Eficienţa dezinfecţiei profilactice este condiţionată de o riguroasă curăţare

prealabilă.

3. Pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune asupra agentului

patogen incriminat sau presupus; dezinfecţia se practică înainte de instituirea

măsurilor de curăţare.

4. Dezinfectantele trebuie folosite la concentraţiile şi timpii de acţiune specificaţi în

autorizaţie/înregistrare.

5. La prepararea şi utilizarea soluţiilor dezinfectante sunt necesare:

a) cunoaşterea exacta a concentraţiei de lucru în funcţie de suportul supus

dezinfecţiei;

b) folosirea de recipiente curate;

c) utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate şi eficacitate,

conform unei corecte practici medicale, pentru a se evita contaminarea şi

degradarea sau inactivarea lor.

6. Utilizarea dezinfectantelor se face respectându-se normele de protecţie a muncii,

care să prevină accidentele şi intoxicaţiile.

7. Personalul care utilizează în mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire

la noile proceduri sau la noile produse dezinfectante.

8. În fiecare încăpere in care se efectuează operaţiuni de curăţare şi dezinfecţie

trebuie să existe in mod obligatoriu un grafic zilnic orar, in care personalul

responsabil va înregistra tipul operaţiunii, ora de efectuare şi semnătura; aceste

17

persoane trebuie să cunoască in orice moment denumirea dezinfectantului

utilizat, data preparării soluţiei de lucru şi timpul de acţiune, precum si

concentraţia de lucru.

Metodele de aplicare a dezinfectantelor chimice - functie de suportul care urmeaza

sa fie tratat

Suportul de tratat Metoda de aplicare Observaţii

Suprafeţe – se folosesc dezinfectante pentru suprafeţe

Pavimente (mozaic, ciment, linoleum, lemn etc.)

Ştergere Curăţare riguroasă, apoi dezinfecţie

Pereţi (faianţă, tapet lavabil),uşi, ferestre (tocărie)

Ştergere Pulverizare

Se insistă asupra curăţării parţilor superioare ale pervazurilor şi a altor suprafeţe orizontale, precum şi a colţurilor, urmată de dezinfecţie.

Mobilier, inclusiv paturi şi noptiere (din lemn, metal, plastic)

Ştergere Pulverizare

Curăţarea riguroasă şi dezinfecţiea suprafeţelor orizontale (partea superioară a dulapurilor, a rafturilor etc.).

Muşamale din cauciuc sau plastic, colac de cauciuc etc.

Ştergere Imersie

Dezinfecţie, apoi curăţare.

18

Cărucioare Ştergere Curăţare, dezinfecţie.

Obiecte sanitare, recipiente de colectare, materiale de curăţare - se folosesc dezinfectante pt.ru suprafeţe

Ploşti, urinare Imersie După golire curăţare, dezinfecţie

Grupuri sanitare (WC, bazine, scaune WC),

Ştergere

Curăţare, dezinfecţie.

Galeţi pentru curăţare, ustensile pentru curăţare (perii, mop, lavete, cârpe)

Spălare

Curăţare, dezinfectare.

Lenjerie şi echipamente de protecţie – se folosesc dezinfectante pentru lenjerie

Lenjerie contaminată (mur-dărita cu excremente, produse patologice )

Înmuiere în 4 litri de soluţie dezinfectanta

Necesită predezinfecţie. Curaţare, dezinfecţie.

Echipament de protecţie şi de lucru din material textil

Înmuiere Se dezinfectează numai cel contaminat.

Şorţuri impermeabile din cauciuc

Ştergere Curăţare urmată de dezinfecţie.

Zone de preparare alimente - se folosesc dezinfectante pentru uz în bucătarii, dezinfectante pentru veseleă, recipiente, tacâmuri, ustensile

Veselă, tacâmuri Imersie sau ştergere Curăţare, dezinfecţie, clătire

Suprafeţe (pavimente, pereţi, mese)

Ştergere Pulverizare

Curăţare, dezinfecţie, clătire

19

3. Sterilizarea este operaţiunea prin care sunt eliminate sau omorâte

microorganismele, inclusiv cele aflate în stare vegetativă, de pe obiectele inerte

contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate.

Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale, ale cărei rezultate nu pot fi

verificate integral prin controlul final al produsului, trebuind să fie supusă validării,

supravegherii bunei funcţionari, precum şi asigurării unei păstrări corespunzătoare a

materialelor sterilizate. Obţinerea stării de sterilitate, precum şi menţinerea ei până la

momentul utilizării reprezintă o obligaţie permanentă a unităţilor sanitare.

Toate dispozitivele medicale şi materialele care urmează a fi sterilizate trebuie

curăţate şi dezinfectate, înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.

Organizarea activităţilor propriu-zise de sterilizare, precum si a activităţilor conexe,

respectiv curăţarea, dezinfecţia şi împachetarea, stocarea şi livrarea, va ţine cont de

necesitatea respectării circuitelor, a evitării golurilor de control pe parcursul realizării

lor şi a utilizării altor spaţii decât cele anume desemnate. Serviciul de sterilizare din

unităţile sanitare de orice tip trebuie să fie amenajat într-un spaţiu special destinat, în

vederea desfăşurării activităţilor din etapele menţionate.

În unităţile de asistenţă medicală, sterilizarea se realizează prin metode fizice, abur

sub presiune sau abur la temperatură şi presiune ridicate/scăzute, căldura uscată,

precum şi prin metode combinate fizico-chimice. Dispozitivele medicale care nu

suportă sterilizare la temperatura se sterilizează chimic numai cu produse

autorizate/înregistrate.

Sterilizare chimică este un nivel superior de dezinfecţie care se aplică cu stricteţe

dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu

20

suportă autoclavarea, realizând distrugerea tuturor microorganismelor în forma

vegetativă şi a unui număr mare de spori.

C. Asigurarea cu lenjerie curată

Îngrijitorul trebuie să fie în permanenţă atent, ca persoana asistata să preziente hainele

şi lenjeria curate. Lenjeria utilizată la îngrijirea persoanei asistate, se compune din:

lenjerie de corp: cămăşi, pijamale, batiste, basmale;

lenjerie de pat: cearşafuri, feţe de perne, feţe de plăpumi etc.;

La aceasta de mai adaugă hainele de protecţie a îngrijitorului.

Lenjeria se schimbă ori de căte ori este nevoie, dacă se murdăreşte cu alimente, urină,

fecale, cu sânge, puroi, etc., dacă a trecut perioada maximă de folosire a lenjeriei (de

obicei nu trebuie să treacă o săptămână), dacă bolnavul prezintă leziuni cutanate sau

o hipersensibilitate a tegumentelor. Lenjeria murdară va fi adunată în saci din material

impermeabil şi dusă în încăperea unde urmează a fi dezinfectată şi spălată.

D. Întreţinerea şi curăţirea locuinţei persoanei asistate

Condiţiile de igienă cât şi cele estetice ale mediului de locuit a persoanei asistate, pot

fi asigurate numai printr-o curăţenie şi întreţinere perfectă şi permanentă.

Pentru efectuarea curăţeniei, în locuinţa persoanei asistate trebuie să existe unelte,

vase, aparate, şi materiale corespunzătoare, întreţinute în stare de funcţionare perfectă

şi păstrate într-un singur loc ( ex. în debara), unde fiecare obiect are locul lui bine fixat

pe suporturi, rafturi etc. şi să fie la îndemâna personalului.

21

Curăţenia este un mijloc eficace de decontaminare şi constă în esenţă din îndepărtarea

microorganismelor de pe suprafeţe, obiecte. Odată cu îndepărtarea prafului,

substanţelor organice de pe suprafeţele supuse procedeelor de curăţenie, se

îndepărtează alături de microorganisme şi suportul lor nutritiv.

1. Curăţenia camerei persoanei asistate

Se face zilnic dimineaţa şi după masă.

Curăţenia de dimineaţă se începe imediat după terminarea toaletei şi alimentaţiei

bătrânului asistat, iar cea de după masă se execută după odihna asistatului, dar

înaintea mesei de seară.

Dacă în timpul procesului de îngrijire, în cursul zilei, persoana asistată, s-a murdit cu

secreţii, excreţii, sânge, alimente vărsate, fecale, vărsături etc., atunci se va face o noua

curăţenie imediat, fără a se ţine cont de programul obişnuit.

La efectuarea oricărei curăţenii se va utiliza numai proceduri umede pentru a nu

ridica praful, care poate determina infecţii şi alergii.

Procesul de curăţenie zilnică se începe cu golirea urinarelor, ploştilor şi înlocuirea lor

cu recipiente curate. Apoi se face curăţenie pe masa la care s-a alimentat bătrânul,

patul acestuia, aruncându-se în găleţi (care sunt îmbrăcate pe interior cu saci menajeri)

toate resturile de alimente, ambalaje etc. Se mătură podeaua cu o mătură cu coadă,

învelită într-o cârpa umedă, iar măturatul se va începe din colţurile camerei,

ientroducând mătura sub fiecare mobilă în parte, până la perete.

Pardoseala (de ciment, de linoleum, cauciuc sau material plastic)se spală cu apa caldă

la care se adaugă detergenţi . Spălarea se face cu un mop cu coadă lungă, apoi se

limpezeşte cu apă curată. După limpezire, suprafeţele vor fi dezinfectate prin ştergere,

22

stropire sau pulverizare. După aplicarea substanţei dezinfectante nu se mai

limpezeşte, lăsând suprafeţele să se usuce. Dacă există o pardoseală de parchet,

aceasta se curăţă mai rar cu apă, din cauza îmbinărilor dintre elemente care poate

reţine praful infectat. Praful şi murdăria se vor aspira cu aspiratorul, apoi parchetul

se lustrui bine cu o cârpă de bumbac. Praful adunat după măturare sau golirea

aspiratoarelor va fi colectat în saci speciali ce vor fi duşi la pubela de gunoi.

La curăţarea pereţilor se procedează astfel: se ridică şi se îndepărtează mobilele

(scaune, mese, în general obiectele transportabile), iar paturile se acoperă. Se şterge

praful cu o perie acoperită cu o cârpă, întâi pe plafon, apoi pe pereţi, de sus în jos. La

fel se vor curăţa uşile şi ferestrele.

Geamurile se curăţă de praf cu ajutorul unei cârpe moi (ce nu zgârie geamul), apoi se

spală cu apă şi se şterg cu hârtie sau ştergător de cauciuc. Înainte de spălarea

geamurilor se va şterge tocul geamului. Praful de pe mobilier se şterge cu o cârpa

umedă, iar spălarea oglinzilor se face cu o cârpa moale, folosind aceleaşi soluţii ca şi

pentru geamuri. Pentru a spăla materialele plastice nu se va utiliza niciodată apă

fierbinte.

După terminarea curăţeniei, mobilierul se pune la loc, lăsând geamurile deschise încă

câteva minute.

2. Baia se curăţă după fiecare folosire.

Cada se spală cu praf de curăţat, se limpezeşte cu apă iar apoi se dezinfectează. O

atenţie deosebită se va acorda curăţirii toaletelor, deoarece pot contribui la

transmiterea unor infecţii.

23

Suprafeţele de porţelan sau faianţă ale chiuvetelor, WC-urilor, vor fi spălate zilnic, la

nevoie de mai multe ori, cu substanţe dezinfectante şi dezodorizante, care împiedică

şi depunerea tartrului pe pereţii chiuvetelor, W.C.-urilor.

Scaunul, confecţionat de obicei din material plastic, se spală cu detergenţi, se

limpezeşte şi se şterge cu o cârpă uscată.

3. Bucătăria trebuie să fie întodeauna în stare perfectă de curăţenie.

Vesela se păstrează în dulapuri închise, curate, ferite de praf. Suprafeţele, sertarele şi

dulapurile se spală şi se dezinfectează. Alimentele se ţin acoperite pentru a le feri de

praf şi de eventualele insecte.

Dezinfecţia veselei, a tacâmurilor şi a altor obiecte din bucătărie este efectuată ori de

câte ori este nevoie în cazul în care persoana aflată în îngrijire suferă de o boală

înfecţioasă (TBC, hepatită virală, gripă, infecţii gastro-intestinale, etc.).

Resturile alimentare rămase după servirea mesei se îndepărtează imediat pentru a nu

atrage insectele şi şoarecii. Prosoapele de bucătărie se usucă după întrebuinţare, apoi

se împăturesc şi se păstrează într-un sertar special. Ele vor fi des schimbate.

Bucătăria se aeriseşte des în timpul zilei, iar în timpul verii se pot lăsa deschise

permanent ferestrele, dar în mod obligatoriu ele se acoperă cu plasă metalică sau tifon

pentru preveni pătrunderea muştelor.

24

Rolul îngrijitorului la domiciliu

Monitorizarea stării persoanei asistate :

supraveghează starea de sănătate a persoanei asistate ;

depistează rapid eventualele probleme medicale care pot apărea.

Asigurarea igienei şi confortului persoanei asistate. Se recomandă, dacă

este posibil, ca toate activităţile să fie realizate împreună cu persoana

asistată, nu în locul acesteia.

- ajută persoana asistată să se culce şi/sau să se trezească;

- favorizează mobilitatea acesteia;

- ajută persoana asistată să se spele şi să se autoîngrijească (pieptănat, machiat, ras);

- ajută persoana asistată să se încalţe, să se îmbrace/dezbrace;

- însoţeşte la W.C. persoana asistată;

- ajută persoana asistată să urce şi să cobăare scările;

- supraveghează igiena corporală a persoanei asistate;

- supraveghează sau administrează medicamentele persoanei asistate conform prescripţiei medicale şi acţionează în limitele competenţei sale;

Oferirea de ajutor la realizarea sarcinilor menajere şi domestice

- prepară hrana ;

- spală vasele ;

25

- face patul ;

- mătură, aspiră ;

- spală şi întinde rufele ;

- face cumpărături.

Susţinerea persoanei asistate în menţinerea şi recuperarea autonomiei

- stimulează, motivează şi încurajează persoana asistată să efectueze activităţile zilnice în funcţie de puterile sale;

- participă la diverse activităţi, în funcţie de dorinţa persoanei asistate (lectură, activităţi recreative);

- însoţeşte persoana asistată, în exteriorul locuinţei, pentru scurte ieşiri, plimbări, vizită la medic;

- conversează cu persoana asistată şi o ascultă pentru ca aceasta să nu se simtă singură;

- ştie să abordeze problemele legate de patologia vârstei a treia;

- susţine persoana asistată care se află în suferinţă şi o susţine moral;

- ajută persoana asistată să se orienteze temporo-spaţial;

- asigură siguranţa persoanei asistate;

- ajută persoana asistată să aibe acces la serviciile de informare (poştă, telefon);

- este atent ca regimul alimentar al persoanei asistate să fie respectat;

- transmite medicului şi celorlaltor profesionişti informaţiile culese;

- face faţă urgenţelor şi previne accidentele domestice;

26

- ajută persoana asistată să îşi menţină sau reia viaţa socială.

Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale persoanei asistate:

- susţine moral şi fizic persoana asiatată, oferind un sentimet de siguranţă;

- comunică, dacă este nevoie, cu anturajul persoanei asistate (familie, vecini, prieteni) şi cu serviciile externe (spitalul, medicul de familie).

A îngriji o persoană în vârstă este o sarcină dificilă şi plină de satisfacţii, solicită

din partea îngrijitorului noţiuni teoretice şi practice specifice, deoarece aceste

îngrijiri sunt eficiente doar dacă sunt realizate de profesionişti care au

competenţele necesare. Persoanele care îngrijesc vârstnicii în viaţa cotidiană

trebuie să conştientizeze şi să înveţe să depăşească imaginea negativă care este,

adesea, ataşată acestora. Deoarece se separă de viaţa socială, persoanele vârstnice

pot fi considerate nişte fiinţe ciudate, respinse care impresionează şi de care te

apropii cu teamă, mai ales dacă suferă de afecţiuni psihice. Uneori, îngrijitorul la

domiciliu duce povara acestei devalorizări. De aceea, trebuie să îşi folosească

abilităţile de comunicare, de empatie pentru a depăşi aceste preconcepţii şi a

răspunde eficient, uman, nevoilor persoanelor asistate, într-un schimb, uneori,

plin de satisfacţii.

Sfârşitul vieţii este o perioadă în care gesturile, atitudinile, cuvintele şi tăcerile

capătă o dimensiune esenţială, iar îngrijirea persoanelor muribunde se realizează

pe plan fizic, psihic şi spiritual. Scopul este acela de a permite creşterea calităţii

vieţii şi a confortului pacientului atunci când tratamentul medicamentos, curativ

nu mai poate prelungi viaţa.

27

O persoană în vârstă aflată la sfârşitul vieţii este, adesea, obosită şi suferindă, are

nevoie de întrega sa energie pentru a rămâne prezentă şi atentă la ceea ce se

întâmplă în jurul lui. De aceea are nevoie să i se răspundă, pe cât posibil

solicitărilor şi să nu fie obosită inutil, cu stimuli excesivi (igienă, spălare, masă) pe

care acesta nu îi doreşte şi care ar putea epuiza-o.

O persoană care suferă nu este dispusă să comunice, este închisă în sine şi este

centrată pe durerea sa. Astfel, o însoţire de calitate poate fi benefică, dacă

dimensiune fizică a suferinţă este avută în vedere şi ameliorată cât mai mult

posiibil şi evaluarea persoanei care îngrijeşte este importantă în aprecierea durerii.

În aceste momente, este de recomandat ca familia să se implice în tot ceea ce

înseamnă confortul, alinarea şi starea de bine a persoanei asistate.

În cazul persoanei vârstnice imobilizate principala problemă este apariţia

escarelor, iar prevenirea acestora devine primul scop al îngrijirii. Iar când această

persoană suferă de o boală terminală, satisfacerea nevoii de confort este pe primul

plan şi de aceasta depinde starea de bine şi reabilitarea persoanei asistate.

În procesul de îngrijire, familia devine un partener, iar îngrijirea înseamnă relaţie,

solicitudine, respect şi bunăvoinţă. Pentru persoana asistată a avea grijă de

propriul corp înseamnă o creştere a imaginii de sine, o privire pozitivă în ciuda

vulnerabilităţii corporale şi, astfel, îngrijitorul este necesar să se adapteze ritmului

lent al persoanei asistate şi să dea dovadă de răbdare.

Probleme ale vârstnicului aflat în faza terminală:

- lipsa unei alimentaţii normale;

- pierderea comunicării verbale;

- apariţia oboselii excesive;

28

- apariţia simptomelor majore (dispnee terminală);

- izolare (ruperea relaţiilor de comunicare antrenează episoade de confuzie);

- pierderea încrederii persoanei asistate şi familiei în momnetul ameliorii stării de sănătate.

Ajutorul moral şi practic acordat familiei devine un imperativ, în respectul pentru

istoria şi cultura acesteia. “Modul în care societatea are grijă de cei mai slabi dintre

membrii săi, vorbeşte despre gradul de umanitate al acelei societăţi” (P. Svandra).

Indiferent de natura problemei persoanei asistate, îngrijitorul este nevoit, în

cadrul activităţilor sale să respecte câteva reguli de conduită:

- adoptă o ţinută corectă;

- nu fumează în locuinţa prsoanei asistate;

- nu primeaşte la domiciliul persoanei asistate vizita rudelor sau a prietenilor;

- foloseşte telefonul mobil personal doar în caz de necesitate, fiind folosită opţiunea “silenţios”;

- semnalează, imediat ce apare, orice suspiciune de maltratare a persoanei asistate;

- nu goloseşte sau îşi însuşeşte obiectele care aparţin persoanei asistate;

- nu deschide un sertar, dulap sau altă piesă de mobilier din locuinţa persoanei asistate fără a avea permisiune în acest sens.

29

Acceptarea îmbătrânirii şi a consecinţelor sale reprezintă un moment de răscruce

în viaţa individului, de care va depinde, ulterior, armonia inserţiei socio-familiale

a acestuia. După perioada de adult urmează perioada de declin a istoriei de viaţă

a individului numită vârsta a treia care se diferenţiază, de celelalte etape de viaţă,

prin particularităţi biologice şi psihologice.

Îmbătrânirea nu implică numai modificarea corporală, ea va determina momentul

în care individul iese din viaţa profesională, pensionându-se, odată cu

pensionarea pierzându-şi statutul, importanţa şi relatiile sociale. Adaptarea la

noul statut pare să fie mult mai dificilă la bărbaţi, femeile găsindu-şi ocupaţii

parţial compensatorii. În absenţa versantului profesional care pentru unii indivizi

a fost la fel de important şi chiar mai important decat viaţa familială, poate apărea

un sentiment de abandon, generat de faptul ca individual nu mai este util, că

nimeni nu mai are nevoie de experienţa sa. Relaţiile interpersonal-sociale se reduc,

reţeaua de suport social scade. În primul rând, ele se limitează o dată cu părăsirea

statutului profesional (în urma pensionării) şi prin dispariţia treptată a

persoanelor care făceau parte din istoria de viaţă a subiectului (rude, prieteni,

cunoştinţe traditionale). Dificultatea de a se adapta la situaţii noi impiedică

formarea de noi cunoştinţe, iar această izolare reprezintă un factor ce potenţează

anxietatea şi depresia.

Singuratea, sentimentul apropierii morţii, conştiinţa scăderii masive a capacităţii

personale de rezolvare a problemelor curente ale vieţii, reducerea funcţiilor

cognitive şi ale imaginaţiei participă la constituirea profilului psihologic specific

vârstei, precum şi la instalarea tulburărilor psihopatologice. Comutarea atenţiei

se produce pe corpul care, prin pierderea performanţelor de odinioara, devine un

centru de atracţie al preocuparilor. Acest lucru se produce pentru că se resimt

30

consecinţele îmbătrânirii corporale şi pentru că este vârsta la care se pot

suprapune frecvent suferinţe somatice, uneori, de o gravitate care devine

ameninţătoare pentru viaţă. Grija excesivă pentru sănătate, consulturile medicale

repetate, regimurile alimentare, renunţarea la mici plăceri (cafea, fumat, dulciuri,

etc) restrâng şi mai mult preocupările în jurul corpului. Preocuparea centrată pe

trăirea corporală poate conduce spre idei hipocondriace şi delir hipocondriac.

Nu numai corpul intervine la ingustarea campului de preocupari, ci si scaderea

performantelor intelectuale. Memorarea devine mai dificila si mai lenta

concentrarea atentiei slabeste, de asemenea scade si dispersia atentiei. Declinul

biologic al fiintei umane nu este neaparat insotit de un declin intelectual bine

exprimat. Uneori, handicapul furnizat de afectarea senzoriala – in special vederea,

contribuie si el la restrangerea preocuparilor.

Odata cu inaintarea pe panta imbatranirii, scazand forta fizica, aparand mai des

starea de oboseala, scazand perioada necesara de somn, creste timpul de

meditatie. Incetul cu incetul, oricat ar fi evitat-o inainte, apare problema mortii ca

perspective fatalista. Sucidul la varstnici este mai frecvent decat se crede, grupele

cu risc crescut fiind: persoanele varstnice cu bolii cronice traind in izolare si

lipsuri, depresivii, cei cu crize emotionale (moartea partenerului, pierderea

legaturilor afective, internarea in unitati de asistenta), refuzul de adaptare. O

forma particulara o reprezinta “sinuciderea tacuta”, intalnita la batranii care pierd

dorinta de a trai.

Tristetea existentiala a batranului exacerbata de o boala somatica sau de o

pierdere, poate conduce la o suferinta depresiva de diferite intensitati, adesea cu

simptome psihotice congruente (delir de inutilitate, de culpabilitate, de

depreciere), sau necongruente (delir de persecutie, prejudiciu).

31

Un ultim aspect este cel legat de pierderile care au loc la varsta a treia, altele decat

cele ale statutului socioprofesional si material. Este vorba despre pierderea

partenerului de viata, a rudelor, a prietenilor, a cunoscutilor de aceeasi varsta sau

de varste apropiate.

Anxietatea este un simptom frecvent la varsta a treia, putand insoti o seama de

tulburari sau fiind de sine statatoare si de intensitati diferite.

32

Stăpânești lexicul profesional?

Răspunde la întrebările testului următor bifând în coloana pe care o consideri corectă:

Nr.

crt

Enunț Adevărat

(a)

Fals

(b)

1. Bronhopneumonia este o afecţiune pulmonară acută, cauzată

de o infecţie determinată de germenii saprofiţi ai căilor

respiratorii (pneumococ, stafilococ, streptococ)

2. Angina pectorală nu este declanşată de activitatea fizică

3. Infarctul miocardic se produce atunci când muşchiul

inimii – miocardul - nu este irigat corespunzător

4. Escarele de decubit apar în primul rând în regiunile unde

proeminenţele osoase sunt acoperite direct de piele

5. Artroza este reumatismul inimii

6. Coxartroza este reumatismul genunchiului

7. Poziția Fowler este ideală pentru afecțiunile cerebrale

8. Primul ajutor în cazul hemoptiziei este repausul absolut

la pat, repaus vocal absolut, punga cu gheaţă

9. Purtarea normală este unul din principiile asistării

persoanelor cu Alzheimer

10. Cașul este indicat în regimul hidric

Răspunsuri corecte: 1.a; 2.b; 3.a; 4.a; 5.b; 6.b; 7.b; 8.a; 9.a; 10.b

Dacă ai 8 răspunsuri corecte, stăpânești bine limbajul profesional.

33

CÂTEVA ELEMENTE DE LEXIC PROFESIONAL AES - accidente prin expunere la sânge Agent patogen - germen patogen - microorganism patogen - acel microorganism care odată pătruns în macroorganism poate declanşa fenomene morbide (poate declanşa semne de boală) Aleză – material impermeabil de pus pe pat, mușama Angină pectorală - sindrom clinic datorat ischemiei miocardice, caracterizat prin discofort sau durere precordială, care este în mod tipic precipitat de efortul fizic şi ameliorat de repaus sau nitroglicerină administrată sublingual Antisepsie - metodă chirurgicală curativă prin care se urmăreşte distrugerea microbilor prezenţi într-o plagă Artroză- formă de reumatism degenerativ care se localizează la nivelul articulaţiilor membrelor inferioare sau superioare Asepsie - ansamblu de măsuri prin care se împiedică contactul germenilor cu plaga operatorie Atriu (drept și stâng)-cameră de primire a inimii în care pătrunde sângele mai sărac în oxigen, după ce a circulat prin organism AVC- accident vascular cerebral Bazinet – ploscă

34

Bronhopneumonie - afecţiune pulmonară acută , cauzată de o infecţie determinată de germenii saprofiţi ai căilor respiratorii (pneumococ, stafilococ, streptococ) Cefalee- durere de cap difuză sau intensă, continuă sau intermitentă Centură pelviană –oasele bazinului care ajută fixarea membrului inferior de trunchi

Contenţionare- restricţionarea libertăţii de mişcare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale Convulsie- contracţie bruscă, involuntară, violentă şi prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp – spasm coxartoza - artroza şoldului, Decubit – poziție orizontală a corpului; rană cangrenată care apare uneori (pe piele) la bolnavii care sunt siliți să stea culcați mai mult timp Decubit dorsal orizontal -cu membrele inferioare întinse şi picioarele menţinute în unghi drept Decubit dorsal - cu una sau două perne sub cap Decubit lateral - pacientul este culcat pe o parte, cu o pernă sub cap

Decubit ventral - pacientul este culcat pe abdomen fără pernă Demență – alienație mintală, nebunie Depozitare primară – depozitarea resturilor menajere până la evacuarea din unitatea de curățat

35

Deratizare – acțiune de îndepărtare a șobolanilor Derm - ţesut conjunctiv dens şi elastic în care se găsesc vase de sânge şi nervi, fiind mai gros decât epidermul Dezinfecție – distugerea microbilor

Dezinfecţia profilactică – dezinfecție care completează curăţarea dar nu suplineşte şi nu poate înlocui sterilizarea Dezinfecţia în focar - dezinfecție țintită asupra agentului patogen incriminat sau presupus; dezinfecţia se practică înainte de instituirea măsurilor de curăţare Dezinsecție – acțiune de înlăturare a insectelor Dezinsecţie de combatere - ansamblu de măsuri care au ca scop distrugerea artropodelor în toate stadiile lor de dezvoltare Dezinsecţia profilactică (preventivă) – dezinsecție care are ca scop împiedicarea dezvoltării artropodelor, prin crearea de condiţii nefavorabile existenţei şi înmulţirii lor cât şi împiedicarea contaminării lor cu germeni patogeni Dezobstruare – desfundare (de ex. a canalelor lacrimo-nazale) Dispnee - jenă respiratorie Edem - acumulare de lichid în ţesuturi

Epiderm - este în contact direct cu mediul extern şi este o structură permeabilă şi rezistentă; strat suplu şi foarte elastic situat pe derm

36

Epistaxis- sângerare nazală Eritem fesier- inroșirea feselor, atât a pielii cât și a pliurilor dintre fese și coapse; în locurile înroșite pot apărea fisuri ale pielii, dureroase Escară- leziune cutanată superficială dureroasă

Esofag - parte a tractului digestiv, tub musculomucos, lung de 25-30 cm cu funcţia de transport a hranei și care leagă faringele de stomac Extensie - mişcarea inversă flexiei Facies – expresia sau aspectul feţei Falangă - deget Femur – coapsă Flexie - mişcare prin care, la nivelul unei articulaţii, un segment se suprapune peste un altul Geriatrie – ramură a medicinii care studiază bolile bătrâneţii, aspectele fiziopatologice ale persoanelor în vârstă precum şi fenomenele ce determină îmbătrânirea şi modalităţile prin care i se pot atenua efectele. Geriatria este medicina persoanelor în vârstă şi are drept scop prevenirea, supravegherea, terapia bolilor vârstnicilor precum şi readaptarea lor la viaţa socială Gerontologie - studiul stărilor normale şi patologice ale oamenilor vârstnici, studiul bătrâneţii sub toate aspectele (biologic, social şi medical), menirea ei fiind aceea a rezolvării mecanismelor proceselor de îmbatrânire şi a esenţei lor

37

Hematii - globulele roşii; au rolul de a transporta oxigenul de la plămâni către ţesuturi şi dioxidul de carbon eliberat din procesele biochimice ale celulelor către plămâni spre a fi eliminat la exteriorul organismului Gonartroză - artroza genunchiului Hematemeză –eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge provenite din tubul digestiv Hemoptizie –eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge provenind din căile aeriene situate sub laringe Hemostază –oprirea unei hemoragii Hipoderm - ţesut subcutanat pe care se sprijină dermul şi epidermul și care înmagazinează o mare parte din grăsimile corpului Incontinență - lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale Infecţie nosocomială (IN) -infecţie dobândită în unităţi sanitare, care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar

Ischion- una dintre cele trei părți care formează osul iliac Leucocite - globule albe; rolul lor principal este de apărare a organismului împotriva microorganismelor care provoacă infecţii

38

Ligament - bandă densă, flexibilă şi foarte puternică care ataşează ţesuturi de oase sau oase între ele și permit limitarea, facilitarea sau stabilitatea unei articulaţii Micțiune- emisie de urină Miocard- muşchiul inimii

Perineu - regiune anatomică cuprinsă între organele genitale externe și anus Plasmă sangvină - lichid incolor, vâscos, transparent, de culoare gălbuie Poziţia declivă (Trendelenburg) - cu capul coborât; se obţine prin ridicarea extremităţii distale a patului Poziţia Fowler – persoana asistată stă culcată pe spate, cu genunchii îndoiţi fiind o poziţie comoda şi confortabilă (în cazul afecţiunilor coloanei vertebrale) Poziţia genupectorală - în genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi, cu pieptul atingând planul orizontal, iar capul într-o parte Poziţia proclivă sau poziţia oblică - cu capul mai sus; se obţine prin ridicarea extremităţii proximale a patului Prurit - senzaţie particulară de iritaţie (mâncărime) a pielii, ce determină necesitatea imperioasă de scărpinare

Rinoree– scurgere de mucozităţi nazale Sacrum/sacru - os triunghiular (format din cinci vertebre sudate) situat în partea inferioară a coloanei vertebrale și care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul

39

Săpun neutru - neiritant pentru piele şi mucoase Spondiloza - artroza coloanei vertebrale Sterilizare- operaţiune prin care sunt eliminate sau omorâte microorganismele, inclusiv cele aflate în stare vegetativă, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate Tahicardie - accelerare a frecvenţei bătăilor inimii peste 90 de pulsaţii pe minut. Ritmul cardiac normal variază la majoritatea subiecţilor de la 60 la 90 pulsaţii pe minut, cu o medie de 70 până la 80 Tegument -țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale; piele Tonus - contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor Torace – coșul pieptului Trocanter- parte a femurului de care se leagă mușchii coapsei Trombocite – plachete sangvine; au rol în hemostază Tumefacție - umflătură, modificare locală de formă şi volum, provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui, secundare de cele mai multe ori unui proces inflamator local

40

Dacă vrei să știi mai multe…

STIMULAREA COGNITIVĂ

Ce înseamnă

Reabilitarea cognitivă este propusă persoanelor afectate de demenţă uşoară şi

moderată şi în general este realizată de personal specializat. Acest ghid realizat cu

ajutorul unor specialişti se adresează rudelor persoanelor afectate de demenţă care nu

au posibilitatea de a avea acces la structurile protejate sau celor care nu pot avea un

specialist la dispoziţie.

Prin acest ghid se doreşte să se ofere un instrument valid pentru stimularea cognitivă

la domiciliu.

Stimularea cognitivă îşi propune să valorifice capacităţile păstrate ale persoanelor

afectate de demenţă, se doreşte deci să se menţină vie autonomia persoanelor.

Scopul acestui tratament este de a face astfel încât persoana să poată reuşi să rămână

singură în casă, să gestioneze activităţile zilnice, să se îmbrace, să îşi amintească

programările, să reuşească să îşi pregătească de mâncare sau să îşi gestioneze propria

boală pentru a încetini deteriorarea unor funcţii esenţiale pentru comunicare: limbajul

sau toate acţiunile mai simple.

Cerințe generale

Creaţi în casă o atmosferă liniştită; spaţiul în care se realizează stimularea trebuie să

fie luminos; aveţi nevoie de o masă şi materiale foarte simple, puteţi să utilizaţi

lucrurile pe care le aveţi deja în casă.

41

Verificaţi dacă persoana aflată în faţa voastră vă ascultă, stimulaţi-o să vă privească în

ochi şi să fie atentă la activităţile pe care le execută.

Situaţiile pe care trebuie să le creăm trebuie să fie scurte.

Aduceţi persoana într-o stare de confort astfel încât să petreacă un moment plăcut.

Dacă persoana pare obosită, va trebui să finalizaţi activitatea de stimulare sau să vă

opriţi pentru o pauză, permiţându-i să se ridice sau oferindu-i un pahar cu apă. Este

important să nu fie zgomot sau alţi stimuli care ar putea distrage persoana.

Percepţiile

Percepţia se realizează prin intermediul

simţurilor: trebuie să facem astfel încât

persoana să poată percepe stimulii: tactili,

auditivi, vizuali, ai corpului şi gustativi.

Senzaţii tactile

Aşezaţi-vă în faţa persoanei care trebuie

stimulată şi lucraţi cu senzaţiile, adică cu ceea

ce se reuşeşte să se perceapă cu mâinile;

trebuie să puneţi persoana să atingă un obiect

moale (un burete, o pernă, etc.) şi un obiect

aspru (un burete aspru care se foloseşte

pentru spălarea farfuriilor); stimulaţi

persoana rugând-o să distingă cele două

obiecte.

42

Rugaţi-o să vă enumere obiecte moi şi obiecte aspre pe care le cunoaşte.

Alternaţi obiectele moi cu obiectele aspre. Va fi necesar să-i propuneţi să recunoască

senzaţii de tip opus.

Senzaţii auditive

Aflându-vă tot în faţa persoanei, arătaţi-i un obiect care produce zgomot, de exemplu

o tamburină, un flaut sau orice alt obiect şi rugaţi-o să recunoască obiectul. Produceţi

un zgomot şi întrebaţi-o câte sunete sau zgomote au fost emise. Apoi aşezaţi-vă în

spatele sau în lateralul persoanei şi rugaţi-o să recunoască direcţia sunetului.

Când terminaţi exerciţiul, încurajaţi persoana cu aprecieri.

Apoi puteţi să vă folosiţi propria voce ca instrument, strigaţi persoana pe nume

aşezându-vă în faţă, în spate şi în lateral şi rugaţi-o să recunoască direcţia.

Senzaţii vizuale

Luaţi o foaie albă şi desenaţi forme: cercuri, triunghiuri, pătrate sau alte forme simple,

rugaţi persoana să recunoască formele şi apoi puneţi-o să le combine între ele: cerc cu

43

pătrat, pătrat cu triunghi etc. Daţi persoanei un pix sau un creion pentru a putea indica

obiectele. Puneţi-o să marcheze cu o cruce formele indicate.

Folosiţi obiecte de culori diferite, fie jetoane, fie obiecte de uz comun şi puneţi-le în

faţa persoanei.

Rugaţi-o să recunoască culorile şi aşezarea, apoi schimbaţi dispunerea obiectelor şi

rugaţi persoana să reconstituie dispunerea iniţială, făcând referire la culori.

Folosind aceleaşi obiecte, puteţi schimba dispunerea pe masă şi după ce le-aţi

îndepărtat, rugaţi-o să reconstituie dispunerea sugerată. Verificaţi întotdeauna ca

persoana să nu fie obosită, iar dacă este aşa, întrerupeţi activitatea complet sau faceţi

o pauză. Dacă persoana stimulată nu are o senzaţie de plăcere, exerciţiul nu are

suficientă valoare.

Senzaţii ale corpului

Aşezaţi-vă în faţa persoanei şi rugaţi-o să întindă mâna dreaptă sau stângă, apoi i se

cere:

să atingă ochiul stâng cu mâna stângă şi ochiul drept cu mâna dreaptă,

să atingă urechea dreaptă cu mâna stângă şi urechea stângă cu mâna dreaptă,

să atingă ochiul stâng cu mâna dreaptă şi ochiul drept cu mâna stângă,

să încrucişeze mâinile, și apoi să le pună pe cap.

Propuneţi deci exerciţii care implică atât partea dreaptă, cât şi partea stângă a

corpului. Conceptul de disociere este foarte important, adică partea dreaptă atinge

partea stângă şi viceversa. Capacitatea de a recunoaşte dreapta și stânga este foarte

importantă deoarece reprezintă unul din primele lucruri pe care demenţa tinde să le

44

anuleze. Aceste exerciţii pot fi executate și folosind partea de jos a corpului, adică

picioarele:

se va atinge piciorul stâng cu piciorul drept

se va atinge piciorul drept cu piciorul stâng

se va atinge piciorul drept cu mâna stângă

se va atinge piciorul stâng cu mâna dreaptă.

Senzaţii ale gustului

Este foarte important să se stimuleze simţul gustului, în faza iniţială a demenţei

persoana ar putea pierde capacitatea de a distinge gusturi diferite (dulce, sărat), sau

capacitatea de a distinge diversele temperaturi ale alimentelor, prea cald sau prea rece.

Pentru aceste exerciţii profitaţi de rutina zilnică, mai precis când vă aflaţi la masa de

prânz sau la cină, întrebaţi dacă mâncarea este dulce sau sărată, dacă este caldă sau

prea caldă, rece sau prea rece.

Reamintiţi-vă mereu să vă exprimaţi aprecierea pentru lucrurile pe care le realizează

persoana pe care o stimulaţi.

Faceţi astfel încât situaţia să fie întotdeauna una plăcută, zâmbitoare.

Atenţia

Atenţia este deja compromisă în faza iniţială a bolii, prin urmare este foarte important

ca persoana să fie stimulată în acest sens.

Rămâneţi cu privirea spre persoană, asiguraţi-vă că persoana vă priveşte în ochi şi că

este atentă la stimulii pe care îi propuneţi.

Propuneţi câte un stimul pe rând pentru a evita ca ceilalţi stimuli să producă

distragere.

45

Atenţia este capacitatea persoanei de a fixa un stimul vizual şi de a extrage informaţii

din acesta.

Luaţi obiecte de forme şi culori diferite, aşezaţi-le pe masă şi apoi rugaţi persoana să

le recunoască şi faceţi astfel încât să suprapuneţi obiecte cu forme diferite. Exerciţiul

permite multe variante.

Treptat puteţi mări gradul de dificultate al exerciţiului propus.

Încercaţi mereu să atrageţi atenţia asupra obiectelor făcând referire la culorile lor.

Reamintiţi-vă să felicitaţi persoana. Folosiţi mâinile pentru a stimula atenţia.

46

Aşezaţi-vă în faţa persoanei care trebuie stimulată, puneţi-vă mâinile pe masă cu

palma în jos şi rugaţi-o să facă acelaşi lucru.

Loviţi cu o mână masa o singură dată şi rugaţi persoana să repete, loviţi cu ambele

mâini masa de mai multe ori sau cu intermitenţă şi apoi rugaţi persoana să

repete. Creşteţi treptat dificultatea.

Memoria

Memoria este abilitatea cognitivă

principală care este afectată şi devine

deficitară din cauza demenţei;

trebuie deci să ne ocupăm de acest

lucru într-un mod foarte serios.

Memoria, atât cea de scurtă durată,

cât şi cea de lungă durată este prima

deficienţă pe care o prezintă

persoana afectată de demenţă, prin

urmare, va fi fructificată istoria

personală sau acele evenimente care

au avut loc cu câteva zile înainte.

Aşezaţi-vă mereu în faţa persoanei

afectate de demenţă şi începeţi să

puneţi întrebări foarte simple, ca-

ntr-o activitate de orientare

personală: • vârsta, anul naşterii,

47

strada şi oraşul în care locuieşte,

ce şcoli a frecventat,

numele părinţilor, dacă sunt încă în viaţă,

dacă este căsătorit/ă, de câţi ani,

cum se numeşte şi câţi ani are soţul/soţia

câţi copii are şi cum se numesc

câţi fraţi are şi cum se numesc sau cum se numeau dacă sunt decedaţi şi câţi

ani au.

Aceste întrebări vă permit să înţelegeţi în ce măsură s-a păstrat memoria legată de

familie şi în ce măsură persoana este capabilă să îşi recunoască membrii familiei.

Este foarte important deoarece demenţa anulează această capacitate şi reprezintă o

mare suferinţă pentru cei care trăiesc zi de zi cu persoana afectată şi se regăsesc în

situaţia de a nu fi recunoscuţi.

Puteţi supune persoana şi la alte exerciţii cum ar fi de exemplu recunoaşterea

formelor, puteţi utiliza ce aveţi în casă, dacă aveţi la dispoziţie puzzle-uri mari, puteţi

pune persoana să reconstruiască forme: cercuri, pătrate sau triunghiuri.

În stimularea cognitivă este bine să se propună stimuli cu o dificultate treptată, acest

lucru pentru a evita ca persoana, aflându-se în faţa unor dificultăţi, să refuze să

colaboreze în zilele următoare. Dacă persoana are probleme în a continua, este bine să

vă opriţi.

48

Limbajul

49

O altă funcţie cognitivă care este foarte important a fi stimulată la persoana afectată

de demenţă este capacitatea de limbaj, prin limbaj nu se înţelege doar capacitatea de

a se exprima sau de a pronunţa nişte fraze, dar şi capacitatea de a comunica, adică de

a se face înţeles de interlocutor.

Acest element este foarte important deoarece atunci când persoanele nu reuşesc să se

facă înţelese sau interlocutorul nu le înţelege, renunţă să mai comunice.

Această capacitate, din fericire, se pierde în fazele cele mai avansate ale bolii, va trebui

deci stimulată funcţia limbajului pentru ca persoana să continue să comunice cu

ceilalţi fără nicio stânjeneală.

Aşezaţi în faţa interlocutorului, întrebaţi lucruri simple, ţineţi cont şi de nivelul

cultural al persoanei căreia vă adresaţi, de exemplu:

întrebaţi

numele

animalelor pe

care le

cunoaşte,

treptat creşteţi

dificultatea

întrebărilor,

întrebaţi

numele

animalelor care

încep de

exemplu cu

litera C

50

Puteţi prezenta o imagine (carte poştală

sau o fotografie luată dintr-o revistă) şi

rugaţi persoana să descrie ceea ce vede.

Apoi, tot în legătură cu fotografia, adresaţi

întrebări mai specifice, de exemplu: în ce

anotimp ne găsim.

Ajutaţi persoana să răspundă la întrebările

pe care le puneţi. Este posibil să folosiţi şi

fotografii ale familiei, întrebările se vor orienta spre recunoaşterea membrilor. Puneţi

întrebări legate de viaţa personală a persoanei stimulate.

Exerciţiul poate fi repetat cu alte imagini. Activitatea trebuie să fie una plăcută.

Imaginaţia

Funcţia cognitivă mai complexă pe care o vom stimula care este şi cea care se pierde

într-o fază foarte avansată a demenţei este imaginaţia, mai precis capacitatea de a

raţiona pe concepte abstracte.

Persoana afectată de demenţă preferă să rămână ancorată de lucrurile concrete, dar

este bine să o stimulăm şi spre concepte mai abstracte deoarece acest lucru

influenţează capacitatea de raţionament logic.

Va trebui stimulată persoana spre soluţionarea problemelor, acest lucru va ajuta

persoana în legătura cu dificultăţile vieţii cotidiene.

Puneţi întrebări cum ar fi de exemplu:

51

care este diferenţă dintre un camion şi un tren?

care este diferenţa dintre o bicicletă şi un scuter?

preferinţa între bicicletă sau scuter.

Aceste întrebări trebuie să ţină cont de nivelul cultural al persoanei stimulate deci este

bine să fie adaptate pe baza acestor caracteristici. Reamintiţi-vă mereu să

recompensaţi persoana cu complimente, nu subliniaţi niciodată greşelile, ci

consolidaţi stima de sine.

Treptat, întrebările următoare trebuie să fie mai dificile: de exemplu, să aleagă un

animal şi apoi să compună o frază care să conţină referirea la animalul ales, eventual

puneţi-o sa scrie.

Alegeţi un al doilea animal şi puneţi-o să inventeze o frază cu referire la al doilea

animal ales.

În acest punct puteţi întreba acele lucruri care privesc viaţa cotidiană, de exemplu:

cum se pregăteşte cafeaua?

Dacă nivelul cultural al persoanei stimulate este ridicat, o puteţi ruga să vă dea o reţetă

sau să discutaţi de personajele dintr-o carte (totul trebuie să se desfăşoare cu

dezinvoltură, ca şi cum vorbiţi în mod obişnuit).

52

Consideraţii finale

Amintiţi-vă că toate aceste exerciţii trebuie să fie realizate într-o manieră plăcută şi

relaxată astfel încât

persoana să se simtă

mereu în largul ei.

Trebuie să fiţi

întotdeauna liniştiţi,

bine dispuşi, evitaţi să

vă enervaţi, încercaţi

să distraţi persoana.

Umorul nostru

influenţează foarte

mult persoana afectată

de demenţă.

Amintiţi-vă că

stimularea cognitivă

nu restituie nimic din

ceea ce s-a pierdut, dar

încearcă să menţină

persoana

independentă cât mai

mult timp posibil şi

acest lucru o

transformă cu

53

siguranţă într-o persoană mai demnă care va mai avea dorinţa de a continua cu alte

şedinţe.