A B O N A M E N T U L : y n â „ 30 cor. (15 Lei) p e i/, de au . . 15 cor. (7=50 Lei)

Ua flaroăr 60 file'ri (30 bani.)

l«w ca număr poporal a! „Unirii" în fiecare Joi. Adresa: «UNIREA POPORULUI", B l a j , Jud.Alba-de-jos. Director: Alexandru Lnpeanu-Melin, deputat.

ANUNŢURI ŞI RECLAME «e pr imesc la Adariaistraţie ţi »t

p l i tef -c : un f ir m i n u t o da t i 1 cor„

a doua ţ i a treia oră 80 HI

Pe pragul unui nou an de muncă-

Cu numărul de faţă. \Vn\rtB. Poporului" întră într'al doilea an de vieaţă.; Cuvine-se ca în acest nou an de vieaţă, să arunsărai asemenea bunilor creştinii şi noi o privire asupra anului trecut şi să ne dăm; seama i e ceeace am ispră­vit, bine ori rău, iară înj viitor sâ ne nizuira a fi şi mai buni. , !

Şi când o facem aceasta; când stăm de vorbă cu cetitorii noştri tocmai dela aosst loc al foii noastre, de unde până acuma tot despre alte lucruri ara vorbit, © facem, pentrueă credem, că baremi odată în as e bine să ne cunoa­ştem-şi mai de aproape. •Şi scriind aceste şire, e eu neputinţă să nu ne aducem aminte de zămis­lirea acestei gazete. De când s'au aşezat în Blaj directorul şi redactorul aeestei gazete, şi-au pus tn gând &â scoată o foaie scrisă anume pentru popor. Ea câte ori ne frământam «oi Jn frumoasele • seri de vară cu gândul acesta! Şi vorbit-am cu toţi oamenii dih Blaj despre aceasta, şi zolitu-neara şi făcutu-neam, cum s'ar^ ziee, tot ţâră,

a r ă ' Planul sostru au l'am Putut- duce nici ® u m ; t 8 ^Plinire, pentrucă nu a-

bani.^Avut-sra r a 8«sto, a?ut-im rasufle-

^ avut-am şi Mt de «m fost însă. tse-

* * * * * slăbănogului din

sfânta Soripturâ, pe care nu avea eiiie-1 arunca în lacul Siloamului: nu era sins să ne ajute.

Pe vremea, eând.Ardea­lul nu avea nici o gazetă r©mâneascif, câtid câţiva tineri însufleţiţi din Stbiiu au sşos „Gazeta Poporului«, chiar şi împotriva voinţii trădătorului \ Mangra, cât de baeuroşi am fi scos ş4 •noi;; »Unirea v Poporului*: nu avea insă cine sâ. ne fâruase în Jac , , nu aven®.... bani.

Şi a dat bunul Dumnezeu de a venit lumea româ­neasca. A dat Dumnezeu de s'a întors roata nor®-eului, de am ajuns, noi deasupra şi ei de desupt. Cam ne ardea atunci mima, cum nu v'am fi împărtăşit atuooi toate simţemintele sufletului n©stru tineresc şi toate gândurile noastre bune,i dar, niei acu»a nu aveam.... • bani. , Şi iarăşi am început a «ehibzui-şi a ne sfătKi, şi atâta am tot lucrat, pânâce în sfârşit nea succes, să putem scoate întâiul număr din „Unirea P@pqrului<.

Că de atunci peste eâte năcazuri am.< trecut, câte nopţi a'am dormit şir câte alte jertfe am adus, la ce să vi-o spunem, nici aşa na ni-aţi crede. Odată n'âveam hârtie, altădată ni se striea r H?aşina, a ,treia oară nu aveam «i»e, să ne Isspâture foaia ori cine ;s'o dueft la poştă. ca^fu-

pe colac ede -mal mari năcazuri ni Ic făceau: şi ni le tac şi astăzi îneâ.j trenul şi poştt. !

Cu un cuvânt, nu cre­dem să mai fle vre-o foaie: în întreagă România-Mare care să fi trecut peste atâtea năcazuri şi greutăţi ca1

„Unirea Poporului». Şi dacă pe lângă toate

acestea am izbutit a'o scoatem, şi avem curajul s'o scoatem şi pe viitor, e semn, că dragostea nea-i Stră a fost . mai mare ci piedecile celea multe. |

Dragostea însă dragoste aşteptă. I S O V nu lucrăm, •pentru bani, suntem săraci, n'âvem casă, n'svem masă, a v e » însă dragoste faţă de acest neam românesc, faţa

de acei ţărani cu palma scorţuroasă, cari ni-au fă­urit Romunia-Msre. Şi dra­gostea noastră trebuie să ajungă odată la inimile Dvoastre, 'şi atunci, sun­tem siguri, că şi Dvoflstrâ ne veţi da, ceeace vă dăm noi, adecă dragoste.

Şi noi ne îndeslulim cu atâta.»

Ca aceste gânduri păşim pe pragul noului an de muttcâ şi de jertfa, nădăj­duind sus şi tare, că dra­gostea noastră ms va â „glasul celui ce strigă în pustie» şi zicând un cre­ştinesc şi românesc: »Doamne ajută!"

Redgepa şi administraţia >Unirii Poporului*."

Pregătirile pentru serbările dela hirotonirea Mefro-

polifuîui Vasile. Blajul iarăş e In gerbeic.

Domnii din Bisj s® tot în­tâlnesc şi se sfătuiesc c»hib-zuiad, cum ar putea face © c â t mai frumoasă, serbare la ,AnuJ «cu lcând se va în­tâmpla hirotonirea şi Jntrc-niaarea noului Mitropolit sl Biajcila». Duminecă îa 28 Dececanie Păr. ccngnlc Dr. Ambroziu Chcfiftnu, i-a, adu­nat pe toţi oamenii de frunte ai; Blajului la „Casina Ro­mână" şi acolo s'au sfătuit asspra celor ce sunt de făcut 00. ocazia aceasta, Iar pen-trşea lapmrilc so meargă,ca po!,-,;.ţifiorr .«'a hptflrtt,. ti jc facă jmai mult* comisii, cari apoio**, vor Jogriji do toate celeo de lipsa. .. S'aa format, astfel urmă­t o a r e , eomiaii:

I . Comisia ele încvartirare ţi de primire^ In frunte cu di director dela liceul de băieţi, Augustin Caiiani. Această comisie seva îngriji ca toţi aceia, cari vor veni Ia Blaj să aibă unde local şi să nu sgribure pe uliţe. Aşadarâ toţi ac«ia dintre cetitorii noştri, cari vrenu s i vadă ee n'au mni vizut, : şi o« rar i-se dă omului *a vadă, să trimită o telegramă dlui director Caliaui, ori sa telefoneze la oficinl de cen­sura din Bisj cel puţin pânA Duminecă Inainto de Ano! nou.

S'o facă aceasta cu alât mai vârtos, chiar fi cei ce. ar veni in cort el la neamurile şi cunos-

T Ţ r , , » » A P O P O R U L U I

2.

VOr frimi bilet de intrare tn catedrală, fără de care nu vor vedea ni­mica.

2. A doua comisie este cea de înfrumseţare a bisericii, îo frsntca " căreia e pasă D-soara profesoară şi diree-toaeâ a Internatului de fetiţe din Btej, EUza Bodocan. Se va îngriji de împodobirea, şi curăţenia bisericii catedral». Acei cetitori, cari ar dori şi ci aâ contribuie ea flori ori afte podoabe pentru acest scop, să se adreseze D-şaarei Bodocan.

3. Dl director al insoţirei »Plugarul* Victor Muntean, se va îngriji de ordine si de disciplină, fără de care nn am putea gasta frnmseţea fi

măr«ţia zii*». Tot D-Sa se *s Îngriji şi de laminarea fereştilor. în presară hiroto-wpei şi de împodobire» ca* selor ca steaguri.

A, De ceremoniile din bi­serică şi de primirea io au­dienţă a diferitelor corporar $ubî s§ ya îngriji Păr. pro­topop şi director al cance-iariei metropolitane, Junia Brut Mica.

5. A cincia comisie va avea să pregătească serata m preunată cu concert şi de-

clamâri din sara de Sân-Văsii şi o petrecere cu joc din sara următoare. Ia fruntea d stă dl director > l liceului de fete, Trăia» German.

6. De publicarea îu ga­zete a tuturor pregătirilor acestora, s e v a îngriji di Dr. Zeoovie Pâclişaoa, redactorul >Unirei«. Aceasta e eomisia presei.

Iată aşadară ce pregătiri s'an făcut pentru serbarea cât mat ca mare pompi a acestei zile mari. In fiecare comisie sunt aleşi mai mulţi domni di» Blaj, cari s'aa fi pas pe'lucru. -

S'a hotârit şi aceea, că oaspeţilor, cari n'ar avea unde raâsca, neîacăpând pela hotek, si li-se dea în pre­ziua hirotonirii de~ mâncare, pentru un preţ cinstit, la Interaatul Şcojii Normale. Aceştia să se adreseze cătră coadaeătoroi acestui Internat, redactorul gazetei noastre, luliu Maior.

Răgim deci pe cetiterii noştri, şâ s$ hotărască din bană vreme şi să vină cât mai muki la această, rhino-aată serbare, de care ri'au mai văzut, şi să S3 ţină de sfatarile date aici de noi.

Calendarul „Unirei Poporuluf « p a r * a&ptămânft v i i t o a r e .

Atâtea scrisori ae vin zil-0 i a şi atâtea ragâri, in cari ni se aer esieadare, incăt ee-am hotorit să scoatem totsş un calendar pentru cetiterii noştri. Facem şi aeeastâ jertfă de dragul ee-titoriler sostri.

Culegătorii aostri a'au şi apstat de cale» şi in câteva zile îl vom pune sub tipar.

Calendarul »Unirea Po­porului* va cuprinde tot ce e de lipsa pentru cetitorii noştri: sărbătorite, târgurile, sfaturi economice, povestiri, postii, glume şi multe alte isărunţişuri.

Şi ca să-l poată avea eu toţii, facem un faver, cum nu mai face nici o altă ga­zetă. Trimitem acest ca­lendar în cinste fără bani tuturor acelor cetitori ai „Unirii Poporului", cari şi-au plătit întreg abo­namentul atât fe anul trecut 1919, cât şi pe a-nul 1920 cel puţin până in 1 Februarie 1920 şi dacă ne mai trimit 1 cor., adecă taxa de recoman-dafie cu porto.

Cei ce n*> ns trimit ţul gazçies şi coroaa» spesele poştala cel w până la 1 Februarie, a« V 6 t

primi caîcadarul, ci-1 vorptt. tea cumpără dela librărie c« preţul de 4 co t .

Grăbiţi aşadară şi trimiteţi preţnl abonamentului cât rasi iote, pentrucâ altfel nu ţeţj putea ceti eel mai frumo, şi na ai folositor calendar.

Cei ce vin La Blaj la hiro­tonirea Metropolitulai pjt n.doce şi abonameatele cos-sătenilor lor şi astfel le duc mergând şi saleadarul, !a care va fi şi chipul Metro-politului Vssile.

Noul ministru de interne.

Dr. N. Lupu, noul si­nistru de interne al Ro­mâniei. Gazetele mai noni ne aduc ştirea, că In locul generalului Averescu, fost ministru de interne, M. Sa Regele a numit tn locul »ău pc cunoscutul luptător pentru popor Dr. IV. Lupt delà cari se aşteaptă lecui­rea multor rele şi neajun-

D o i b o l n a v i . Intru pomenirea unui preot. O femeie bătrână, e'o traistă

Ia mână, eu năframă neagră pe cap, frământă tina de pe uliţă. E lelea Catrină şi până la o vreme se ţine pe marginea dru­mului, pe lângă gardurile oa­menilor, dar a băgat de seamă să aşa cu ocolitul prea trece vremea. A luat-o deci de-a dreptul prin mijloc do drum.

Era cătră seară si se grăbea Căci vrea sfi se Întoarcă şi a-«aaS. Noaptea şi bătrâneţea sunt surori, ce-i drept, — dar., surori învrăjbite.

Se ducea la popa şi eând se dncoa omul bătrân prin tină până Iii genunchi la popa, se duce da năcăjit. Nu bătrâneţea • năcazul ei. Bătrâneţea şi-o poartă ia eum şi-o poartă, mai ales de un an toeoace, decând i-a dat Dustacztu bucurie in •fttrîneţele ei. Atunci a venit Petrca acasă.

Povestea lut Peţrcn o «cuita. Avuse lolca Catrină 6 fata şi

se măritase. Dar poate doi ani ti mnrise ai fata şi tinerele ţi

a rămas Petrea ia grija si, Aşa apoi nici au putea sâ-şi dea bine seama: li era nepot ori focior?

L'a grijit, l'a orescut şi... l'a trimis la bătae. Şi petru ani de zile n'a mai primit nici-o ştire dela el. Numai Dumnezeu ştie, eâte prescuri a dus la popa şi câte lacrimi a vărsat pentru el. Când a venit acasă, l'a prins de mână şi s'a dus cu el la popa.

—: II vezi, pariate? Mi-l'a a-dus Dumnezeu acasă!

Popa le întinse mâna zimbind. — E bun Dumnezeu, lele Ca­

trină! De-acum să te gaţi de nuntă!

— Ban pariate, bun! Prisaeas-că-ţi toate slujbele!

De-atunei ti eimbea popa, de câte-ori o Întâlnea.

— Ei, lele, dar nu facem rând de-un pic de noră la casă ¿5

— Facem, părinte, facem! răspundea lelea Catrină, — dar o treeea ea un fior recs prin inimă.

Ea ştia biata, «a... e de parte nora de casa ei. Petrea de ciad venise acea* slăbise şi | U ? e i

Ì

necontenit, ii mâncase Siberia. Acum 11 lăsase în pat, gemând şi tuşind. Trei doftori Tau cer­cetat pân'acum şi când pe-al treilea doftor l'a mai chemat odată, acela i-a apaş verde:

— Mai chiamă acum şi pe popa, lele, — că „feciorul" Du-raitale mai mult are lipsă de popă, decât de doftor!

Pe popa l'a ehemat acum eiaci zile. L'a găsit bolnav în pat, dar s'a ridicat cât ce a au­zit de Petrea.

— Vin lele Catrină, eum să nu viu? Că Petrea... s mai nă­căjit ca mine!

L'a spovedit şi cuminecat. I-a setit şi o rugăciune.

Iar Petrea a. tuşit mereu şi a gemăt mai departe.

Acum ii făcuse prescuri J n curtea popii S 8 opri ş i în­treba pe un servitor:

— Acasă-i pariatele? — Acasă, - răspunsă acesta

~ e bolnav pe pat. • -

Lelea Catrină se opri locului «> J>rm pe servitor cu ochii »P«na ţi. Stătu p u ţ i a p e 8 a a d u r i

I ti ve«e« M se l t t t e a r c 4 '

(

Dar.., îşi veni în ori repsáe ţi Intră în casă.

E r a lumina aprinsă, slic a r c ,

nn se Întunecase iacă —ş« Pw

teasa tocmai trecea în odaia de alături. Iar fata popii sa tru­dea să desfunde o sticli «» leacuri. ,

— E bolnav părintele?- 1 1 1

tr'un suflet — uitând si d e !

.bună seara*. — E bolnav, - răsp

fata popii — de când a f°* j (

Petrea nu s4a mai ridacat pat. Dar Petrea,.. cum se»

Bătrâna nu răspunse, umplură ochii de lacrim'-

Atunci se ivi şi preoţea» • — E balnav Petrea? i» t r

(' pe bătrână pnvindu o• drÇP. ochi. — O, doamne, apoi — cât năcaz i est* '

Ca»111

lumea ăsta? Vezi lele amândouă sunum P e"° de năcăjite!... si\v

Cum preoteasa tredeschise, se a u Z ' „ ^ pof' glasul stins al pop»- „ •0' alergă repede Ia tatăl s ' se întoarse repede' ^ / — Lele Catrină, *« tata!

P a c 3. suri cari azi bântuie în Ţara întreagă. Noul mi­nistru de interne a şi de­pus jurământul şi s'a apu­cat de muncă.

Ss-I vedem pe lucru şi s a facă odatfl rândaialâ în Ţară! Prea să lefăiesc lenevii în tot cuprinsul Ţârii şi prea se îmbuiba în averi toţi hoţii şi pun­gaşii lâV de suflet cari au strâns comori de bani din truda şi sudoarea celor mulţi şi năcăjiţi. -

Dela oamenii nouî veniţi acum Ia cârma Ţârii aştep­tăm să lecuiască răul dela rădăcină, căi i Ţ a r a a plină de hoţi, de tâlhari şi de pungaşi.

F?îma femeie deputat. Anglia este ţara aceea, care a ales pentru întâia dată pe o femeie de deputat. F e ­meia aceasta fericita este Lady Astor.

Foi!® englezeşti şi franţu­zeşti se ocupă la loc de frunte cu alegerea aceasta si-şi spun părerile. Cele mai multe foi o salută pe Lady Astor ca maro însufleţire şi cred cS prin intrarea ei în parlament se va începe o nouă vieaţâ parlamentari. Unele gazete pretind să între

femeile şi în camera Lori lor , care este cam « e a o e este ia noi Senatul (casa bătrâ­nilor).

Întrebarea ce o pun ga­zetele acuma'.este, că oare femeia poate fi şi ministru ori ba. Ce'e msi multe ga­zete răspund, că dacă în Anglia o f®m«ie poate sâ ocupe tronul şi f a fie re­gină, pentruce să nu poată ocup* un scaun ministerial, care este de mai puţină în­semnătate ca însuşi tronai.

Aeadarâ nu peste mult vom. vedea femei chiar p miniştri.

cercurile de jos a l « p a p 0 -cu dragoste de a face

" u m a i b ' '«e. Dragostea mea de muncă o voiu supune binelui Statului.

'Voiu iace drep/ate celor m u H i şi obijduţt: ţăranilor*-,

învăţător—ministru Gâciţi unde s'a întâmplat si minunea aeeasta. In Ame­rica, lat Danemarca ori în-tr'alt stat cuît al Europei? Nu, iubiţi cetitori, ci chiar în România-Mare. Da, mi­nistrul domeniilor României, cel ce e chsmat să înfăp­tuiască reformele agrare, este dl Ian MihaJache, un simplu învăţător dela sate, din eo-muna Topaîoveni din jude­ţul Muscel. Şi ce e mai mult, acest ministru a miers tn dietă îmbrăcat tn framo-sul nostru px>rt aaţienaK

D-Sa a şi spus, când a preluat ministerul: »Viu din

Cuvântarea dlui Maniu.

In şedinţa din 22 Decern vrie aoamerei dl deputat ai pre* şedinţe al Consiliului Dirigent, Dr. Iuîiu Maniu, a ţrnnt o prealnţeleaptă şj frumoasă cuvântare, pe care dio cauza micimii gazetei noastre nu o putem da tn întregime, ci îi d ă » numai cuprinsul şi care a fost ascultată cu multa băgare de «romă da toţi deputaţii şi a fost întreruptă de apUusele întregei camerei

Când pentru îutâiadată vorbeşte în parlamentai Ro­mâniei-Mari nu poate săna-şi aducă aminte des toţi acei blrbtţi ai neamului, cari cu mintea şi ea inima lor ro-mâsească şi mai apoi cu chiar sângele lor ni-au câ­ştigat iRomâma»Mare de a-stâii. Şi na are euvinte ca cari se mulţămeasc* condu­cătorilor din trecutul apro­piat al României, cari au fu era t atâta şi ea aţa mare curaj pentru înfăptuirea vi­sului nostru.

Trebui» sâ fim foarte mul-fămitori cu toţii acestor băr­baţi şi în privinţa Ecef.sta nu trebuie ş>i no pot să cxis»e deosi biri de păreri între noi. Pentiucâ întreg vechiul Regat a lucrat cu toatú dragosta* pentru de*~ robirea noastră.

Şi precum ni! este deo­sebire de vederi intre noi f» oceace priveşte simfemintele noastre de mulţâmitâ faţă de înfăptuitorii visului nostru, nu poate s2 fie nici în ee priveşte nedreptatea pe care au voit să nc-o facă, şi în-parte ni-au şi făcut-o cei-puternici, eeiee au hotărît asupra păcii.

Prin tratatul de pace noi pierdem o însemnată parte din Banat şi din părţile un-gurene, pe cari în adunarea dela Alba-Iulia le-am legat pentru vecie, de România-MamS. »Şi noi, neamul ro­mânesc din Transilvania, Banat şi Ungaria, csre aaa adus această hotânre, vom ţinea în veci ia această he­riré*. (Aplauze prehsngite).

Vechiul Regat a înehaiat la 1916 un tratat cu pute­rile antante, în vârtutea că­ruia întreg ţinutul romanesc, , locuit de români, va fi al României. Isrâ preşedintele Statelor Unite dia America de Nord a spus, efi fiecare naţiune are dreptul să hotă­rască ea însaş asupra sorţii sala. Noi aşadar atât în vâr-tutea tratatului din 1916 că

Bătrâna Intră sfioasa, sa apro­pia de pat şi prinse mâna popii. Popa o privi câteva clipe în tăcere, apoi îşi şterse fruntea 4e sudori, şi oftă una dia adân­cul humei.

~ Ce-i eu Petre, lele Catriaâ? — E tot mai rău, părinte...

«şeşte şi geme...

~- I-ai făcut prescuri? y ! * a m {«cat, părinte. Dar ... le J e i sluji Dumneata dacă te n , 1 - • » Dtalt îţi primeşte

le S e f Z e U S l u j f e 8 l e - ori-eâad

P , p a r ă m a s e gânditor.

Wm S l u i c s e m â s e > I e î e C a * « b . ' ^ " 8 1 8 9 t H sfârşit. — Petrea Da»!' a f t e f t j i t c a K ' w , î a r ' w a » n e 2 e u e bua!

V e a i Preuteasa c'o cârpă udă J c u o c » « i uzi de lacrimi...

»luTkAU2i p r e u t e M i ? Mfta* fac

S p

e

e t r s f i - - c ă P e t r e a

'••«ovul m t t f > - M u ' ^ •«ruj, J , " •*•*> osteae Ve-Mutru* P * m U e fee slujbă ° a a » a e u u

e * - "»-1 «şursze

, ° a hii le le ir„. • e laqri»; 8 8 umplură

' ? e Pl«cl gpr» bol-

aav, ti sărută mâna şi se stre-eură pe uşă,

— Adu-nai ceaslovul! — mai zis* odată popa şi preuteasa i-1 aduse.

II desfăcu f i v începu să ce­tească:

— Veaiţi să ne închinăm îm­păratului aostru Dumnezeu... Doamao Dumnezeul meu, mă-ritute-ai foarte...

Atâta putu să zieâ şi cartea îi aluaecă din mână. Aţipise, iar preuteasa li acoperi e'u» straiu de lână.

Pe Ia miezul nopţi se trezi ti începu să aiureze. Dădea pă­ruse! slujilor ... preaodia câte un mort... mai eâte-o scrisoare eătrâ copii la şcoală... aşa se scurse întreaga şoapte. Prea-teaşa şi fata erau lângă pat, plâsgeau şi-1 strigau pe name.

TatI, tată! El le privea cu ochi tulburi

şi îşi u m a aiarârile. Aha dapftee se fâsuse ziuă p l » a că i-ae limpezesc oekii. I f » P r m

preluaf prauteaaa şi — S'a flaut ziuă! - * l M

di«tr'odat«. - Sâ trag* alopo-

teleî... Că mă due lâ biserică, să slajese petru Petrea... oă Petrea e mai năcăjit ea mine,... să-1 uşureze Dumnezeu...

Şi as începură din nou aiu­rările.

— Ineă ae rugăm pentru mila, vieaţa, pacea sănătatea robului lui Dumnezeu Petrea... Sa zicem toţi dia tot sufletul.. Adâ cădelniţa ... aşa aşa... Pe rosul lui Dumaezeu. Petrea, Domnul Dumnezeu ,sâ-l pome-neasc...

Peste trei zile au îngropat pe popa. La suaetul jalnic al clo­potelor se adunase satul îatreg, să petreacă pe „popa cel bun" la groapă.

Ochi înlăcrimat» vedeai pre-tutiadeni, cete de femei fră-Hiântau tina dealungul uliţei. Dia oâad în când isbucnia câte una:

— O slujbele lui! Apoi celelalte uaa după alta. — O, gara lai «ea scumpă! — O, glasul lui cel fclând! — O, inima lai «ea bună! |

Iar colo cătrfi capul satului, Intr'o căsuţă acoperită cu paie, pe un pat în fundul casei geste un schelet de om şi aiurează. E Petrea. Nu mai tuşeşte, — îşi tuşise toate tusele de trei zile încoace. Lelea Catrinâ e lângă pat şi plânge neeontenit. Abia câte-odată poate să zică ou glas înăbuşit:

— O, dragul mamei, dragul bunicâi!...

Când Potrca pare, că se li­nişteşte, 11 acopere cu straiul şi o iea In vărful picioarelor câtră fereafită. Un glas de clopot fi străbate la urechi. Se trage repede cătră mijlocul casei, lângă masă. îşi iazimâ eapul în raftnfl şi îşi aşează aşa coatele pe marginea mesei. Apei ... dă frău libar lacrimilor.

0, doamne, doamne, — gemu la sfârşit, efind Petrea începu si borcăiaaoă — la pat jale, la fereastâ jale! Unde nu-i jale In lumea asta, Deamne, Doamne!...

Septimiu Popa.

UNIREA POPORUtEL Hr.:i.

ţi la virtutea principialul lui Wilso» avem drept Ia întreg Biaatul şi" la Întreg pământul locuit de romani.

Chiar de aceea noi a » ai sprijinit Intru toate pe dl Brătiann, car* represefnt» acest principia 1« Marele Sfat din Paris. L'am sprijinit şi l-am îmbărbătat lo lupta sa aprigi pentru drepturile noa­stre.

Cu toate acestea astăzi tu ssot de părerea, că bina a'a ficat ea a'a iscălit pacea c» Austria, deşi dl Brâtianu era şi este d© părere că nu trebuia iscălit. Este bine că s*a iscălit din motiva!, că Hlarile puteri ne-au dat ultimat, in vârtufcea căruia, daci ou iscăleam, ele rupeau oriee legătură de fră­ţietate cu noi. Şi in vremu­rile acestea turburi, când jumătate lumea fkrbe, iar altă jumătate şi astăzi se mai râşboieşte încă, zis, în aceste vremuri turburi noi nu puteam rup© legăturii© noastre cu aliaţii. Noi nu puteam să ne sculăm' iu cap întreaga lume şi urmând pilda cehi mai înţelept po­por, al poporului englez, care pe Tremuri trăia singur, fâra ajutfcrul nimănui, dar mai târziu văzând, că aşa nu e bine a făcut legătură-'ou alte popoare, învăţând aşadar di» pilda altora, a trebuit să ae împăcăm eu acest gând şi cu a os astă nedreptate, şi a trebuit sâ iscălim pacea.

Şi daca guvernul de astăzi a trebuit sâ iscălească pacea, a făcut-o numai dupăce anu­mite puncte jignitoare au fost şterse, aşa ea a rămas numai perderea eâtorva ţi­nuturi româneşti.

Şi apsi niei nu pateam coi ardelean să aşteptăm dela vechiul Regat, care atâta a suferit pentru noi, ca de dra­gul acelui pământ românesc pierdut sâ se amestece în-tr'un nou şi şi mai sângeros răsboia şi să jertfească chiar totul pentru vieaţa noastră.

De aceea suntem dc pă B

rerea, c i bine a făcut gu­vernai când a iscălit pacea.

Şi apoi acest guvern are încrederea noastră şi din mo­tivul, că programul său ni-se pare foarte bus Acest gu­vern dareşte unirea desăvâr­şită e tuturor ţârilor româ­neşti, oum este şi dorinţa •oastrâ a tuturora.

Avem încredere in ace»t guvern şi pentru aceea, pea truea cl fâgâdueşte că va face dreptate celor lipsiţi, va da drepturi ţăraailur, dar totdeodată va fi şi naţional.

Când dl Maniu şi-a în­cheiat vorbirea, deputaţii ae bătut multă vreme In palme şi aa strigat »bravo « . i a r ă partizanii guvernului s'au scu­lat In picioare ş4 aşa l-au aplaudat pe neîntrecutul no* stru Iaîiu Mania.

Noi şi Ungurii. .

duşmani am fost şi tot mani vom fi până trăias.

Asta a convingerea noastră. Pân'-am \fost sub ei ne-au supt şi măduva din oase, fifntruca din măduva noa­stră şi â csloralalte popoare

•icenlocuitoare au t r i i t ; iar de când ne-am despărţit, ne duşmăness de moarte.

Ei nu pot nici cum sâ-şi inihipuiaseă, cum ar putea trăi din săul lor propriu,' nici n'o Încearcă aceasta. Ci îndată ce am eşit din Buda­pesta se pun pe lucru şi se sfarmă tot ţâră, şi chibzuiesc la toată ferma, cum ne-ar putea i&râş avea. Asta o vrea admiralul Horthy dim­preună cu toţi baronii şi grofii lor cei nesătui. Vreau războiu, războiu sfânt de re­cucerire şi de reîntregire a Ungariei vechi, a Ungariei sfântului Ştefan.

Guvernul românesc, văzând neastâmpărarea copilărească a acestui; popor nefericit, a hotărit să trimitft la Buda­pesta pe dl deputat Dr. Teodor Mihali şi acesta să-i potolească pa Unguri cât îi va sta ia putinţă.

Că ca va putea isprăvi, tiu ştim, deşi pe di Mihali îl ouhoaştem de un om de ispravă. Ştim însă atâta eâ Uagurii sunt din firea lor neastâmpăraţi şi fuduli, şi tare uşor se poate sâ ne încurcam cu ei iarâş într'un războiu. Atunci apoi o să le arătăm noi, că ce ştim, şi că c e poate Românul când • scos din sărite.

Atunci vor vedea ei Ua ­gurii, că Românul ţine minte

Dorim de altfel cel mai deplin succes dlui deputat Dr. Teodor Mihali.

Dumnezeu nu bate cu bâta.

In aaul 1740 a'a născut în Helveţia o femeie cu nu­mele Ada Iurke, care a fost foarte mare beotoare, hoaţă de frunte şi vagabondă. Doftorii cei învăţaţi, cari studiază urmările beţiei şi ale vieţii destrăbălate, an fâcat următoarea constatare.

Femeia aceasta a avut cu totul 8 3 4 de urmaşi, dintre aceştia fesă numai 106 s'au născut din pat legiuit, 142 au fost sau mai sunt şi as­tăzi cerşiteri, 64 au trăit prin aziluri (case de săraci şi altele); 181 de femei au trăit în fărădelege, «şa că le ştia toată lumea; 69 au fost condamnaţi ia temniţă iară 7 la moarte pentru crime şt omoruri.

Dintre cei 8 3 4 de urmaşi ai aeestei femei nefericite 709 au avut de lucra cu joliţia.

Dară nu-i destul atâta. Familia acestei muieri nefe­ricite l'a costat pe statul helveţian na mai puţin de 6 milioane şi 250 mii de franci. Atâta a cheltuit adecă statul eu întreţinerea prin aziluri, închisori şi spî-talari eu urmaşi ei.

Cu adevărat, că Dumne­zeu nu bate cu bâta şi pe­depseşte fărădelegile oame­nilor pâaft într'al şaptelea neam: vorba Scripturii.

Prietinul cel mai bun al fiecărui em cu carte este gazeta aneea, pe care o ce­teşte mai bucuroa. Şi cum nu, când gazeta li vine zil­nic ori săptămânal şi-i spune tot ce a'a întâmplat în ţară şi-n lume, îi dâ tot feliul de sfaturi, îi spune toate nou­tăţile şi-1 îndeamnă la fapte bune! De aceea ferice de omul care ceteşte gaaetă bună, scri»â de oarnsnî cin­stiţi, cu frica bit Dumnezeu şi cu dragoste (aţă de ceti­tori; si iarăş vai şi amar de capul omului aceluia care a apucat la mrejele.unei ga­zete rele, al cărei Dumnezeu este banul şi « cărei redac-tori sust* oameni fara tra­gere de inimi «i tr* cetitori, stricaţi ei înşişi şi rfti.

Astfel stând l U 6 l l l î i l |

foarte firesc ca l a t c c « lorii gazetei şi î n t r e • să fie o cât raai m a r a l e " tură sufletească, o p ^ J / cât mal sttânsă şi m a i ^

De aceea no cade n 0 B i

atât de bine, când cetitorii noştri ne cercetează' cât mai des cu scrisorile lor. se

vede, că ne-au înţeles şi c j

ne-am împrietenit.

V â rugăm deci, dragi ce-tori, scricţi-ne tot ce atfeţj pe suflet, Orice nScaz, orice nedreptute Ioopărtăşaţini-0

nouă şi noi vă vom da aju-tor. Dacă ceva nu vă place In gazeta noastră, ori daci v'ar mai trebui ceva, ori dacă voiţi să ştiţi ori şi ce, 8crieţi-ne. Dar scrîeţi-ne re­comandat, că altfel ae pierd scrisorile.

N©i apoi vâ vom răspunde la >Posta Redacţiei*. Ca Bă vâ scriem In scrisoare na avem vreme, pentrucâ .sun­tem prea ocupaţi.

0 gazetă foarte folositoare. „Povăţuitorul Sănătăţii".

începând cu ziua de 14-Decemvrie 1919 apare la Bucureşti, sub conducerea Doctorului Anton N. IcrniM o gazetă foarte folositoare tuturor sătenilor noştri: »P"' Tiţuitorul Sănătăţii*. $ scoasă pe cheltuiala »L'f>|ţ Culturale*, a unei tovărâfU asemenea » Asociaţiunei' noastre. In gazeta ace*» se arată poporului cur» cruţe sănătatea, cum sâ 8

ferească de boale K p j * 0 ^ cum sâ poarte de griji bolnav, oe ajutor deaproapelui său, când w lui se găseşte în P » B , e J ,J care din leacurile o b ' f " r p

în pământul acesta să i» baiaţeze în lipsa a o a i 6 ° ^ cum şi când şi de care . mc sâ se ferească, f naai departe. ^

Apare deocamda^ ,

două ori pe a * P t ă n l

o3t* costă 2 0 lei pe an. $ e P ^ cere dela A d m i n i s t ^ r 1 ^ •âţuitorul Sânâtăţ»*. p reşti, Str. Lipscan»»-" Nr. 12 .

i m m e a .

avaşul săptămânii.

Politica Ţării noastre ro­mâneşti a urieat să fie ocu­pată de activitatea parla­mentară, în cea mai mar© parte. Şi aceasta e lucru de înţeles, când ne dăm seama, cfl viaţa unui popor se ma-otfeetâ tocmai în parlament, şi când ştim, că atei se cumpănesc mijlooelo cele mat iolesitoare pentru propăşirea unei ţări.

Parlamentul înfranit la Bu­cureşti al Rî mamei mari, cum am amintit în numărul trecut ooutinuă discuţia nsu-pra mesajului de tron, atin­gând fireşte şi alte multe lucruri cari priveau binele şi gelitica ţării atât în lâuntru eà» şi tn afară.

Privite? 1® mersei lucru­rilor interne s'au adus în d«abatere chestia aprovizi­onării, adaeâ chestia îngri­jirii cu bucate şi mâacare a locuitorilor, chyataa îndrep­tării earaunica^ei eu trenu­rile şi eu post©, chestia În­dreptări admiraşseraţiei, ca anale cari aanb mai grabnice de resolvit, — rămânând ca «aupra altora chestii tot atât

importaste să se prezinte, aaaăsurat prográmala» gu-•emaluî, proiecta de legi feiaeasetivate.

Iar privitor la mersul po­etesei externa s'a desbâtut f&eatia iscălirii t ra ta tur i de pace ea Anuria, ea adecă, Gare bine a făcut Remania,

iscălit, ari nu ? I» privinţa aceasta, trebue

* *tim, eă sunt douá păreri Una e susţinut*<~de partidul Uberai te¡ frunte eu Brătianu, «ana si©e c& m t r e b « i a sub-

paeea fiiadcă prin ea recunoaştem dreptul puterilor •J* ae eootre-leze că oare b , Q e n e îngrijim de «inor i -Jfy* Şi că lasăra drum al©-* ° d » i r f « r i l o r streine prin

t 0 f c t 4 târg noastră, şi în Rissa pacea a e ţblig*

1 j 4 * * * «> parte di* Banat ^*rbdor şi alta parte din

ţiasterile ungurene Ungurilor. Ceesîaltă părere este a Blo­cului parlamentar, din care fae parte partidul aaţional dia Ardeal, Basarabeeii, Bu­covinenii, partidul Im Icfga şi partidul ţărănist din Regat. Partidele 6 ceste, din .«ari au ieşit şi membrii guvernului, susţk», cft România a făcut foarte- bine când a subseris pace», fiindcă nu putea sâ ee .despartă-.de Aliaţii săi, cari au- făcafe-o mare, şi fiiiodcă nu putea să se încurce îatr'un nou râsboiu tocmai cu foştii ei prieteni, şi fiindcă i-a sosit şi Româ­niei vremea sâ fie odaît pe p@ce, ca să-fi vadă de vinde­carea rănţlor pricinuite de răsboia.

Părerea aceasta a apă­rat-o şi Dl. Iuliu Manin, Vorbirea Iui o daga în altă parte a gaeetei noastre.

Din cioenirea acestor două \ pareri ne ai® ales cu toarte; multe învfiţăuri despre , feliu* \ cam se poartă politica Ja | conferinţa păcii. Dintre toate, învaţâtera cea mài tmai e, că deşi deosebitele popoare pot să aibă cea mai curată dragoste unele cătră altele, totuşi cânde vorba de intere­sele stateior, atunci orice prietenie înceată, şi că celui mai tare mai uşor i s© faee dreptate.

Deodată cu şedinţele par­lamentare, se ţin şi şedin­ţele sfatului miniştrilor, aamit Consiliu de ministri: > ace­ste şrdinţe iarăş se desbat toate chestiile cari privesc ţara Unul diatre ebiectele ce s'au desbâtut ta aceste şedinţe, a fost şi cel al des­păgubirilor ce are >ă ^ dea Germania/pentru pa­gubele ce le-a făcut Pe tun-p.l cât a stăpânit ta ^ După cât se aude de.p*gu-

m i s ' e a aliaţilor, tn cavi şi România şt'-a trimis mem­brii săi.

Tot aici s'a desbătut che­stia numirii ministrului de interne, In locul generalului Averesea, de-pre care ştim că a abzis. Unele foi adue Ştirea că ar fi statorit cine să fie noul ministre, ba ehiar spun, că o să fie dl Cămă-răşeseu, care pe timpul eât a fost prefect In Dabrogea

a dovedit o deosebită pri-cepeje In ale cârmuirii.

Se poate aşadar constata, că guvernul ce-1 avem acum se eizuieşte din toate pute-terile, sâ lucre pentru binele tuturor cetăţenilor din Ro­mânia mare. Să-i ajute Dum­nezeu să-şi vadă eât mai cu­rând înfăptuite reformele şi multele gânduri bune, pe cari ni-le-a făgăduit In dis­cursul program al Dlui Vaida-Voevod.

Din Lumea Largă. Săptămâna trecută iarăş

a fost destui de liniştită. Ifete pelticei mondiale a'aa fost ineâlcite prin aproape sici o faptă duşmănoasă. Dimpotrivă din toate veştile ce ne- 8$sséc , se poate în­trevedea niaMioşa sinceră a tuturor popoarelor spre t a făptuirea cât mai grabnic fi mai temeinica a păcii.

Astfel se vesteşte, că în-tâlnirea lui Ciemeneeau eu Lloyâ, Geerge la Londra s'a sfârşit eu na îeţeles preti-neac îetre

Anglia şi Franţa în ceeace priveşte afacerile lor din Răsărit. E vorba, că deşi Conferinţa Păcii s'a întrenit încă din primăvară, Iacă tot se a luat footăriri în afacerile aseste, şi anume In cauze Împărţirii terito­riului ce se va lua din tru­pul împărăţiei turceşti, şi în cauza stăpânirii economice a acestor ţinuturi. Asum Mi­nistrul Clemenceau, întor-cându-se dela sfatul avut cu Lleyd Georgc, spune, că în punctele de căpetenie * a-juna să ae înţeleagă şi în privinţa acestora.

Adevărătatea acestei de­claraţii o Întăreşte faptul, eă şi ;

Turcia e chemată la masa verde

a Conferieţei de pace dela Pari». Prin aceasta io !n-

chee şirul acelor puteri cen­trale, cari biruite fiind le războiul mondial, sunt silite să primească condiţiile de pace aşa/cum le plănueşte antanta învingătoare. Prie pacea aceasta Turcia va pierde următoarele ţinuturi (ţâri): Arabia, Siria, Pale-sima, Armenia, o bună parte a Asiei mici şi aproape tot pământul ce le-a mai rămas îa Europa. Turcii fireşte nu primese preabucuroşi condi­ţiile aegstea, totuş după decla­rările marelui vizir sunt prea veseli, că au putut să-şi mântuiască Ţarigradul (Con-stantinopalul), rămânând prin aceasta sâ fie şi pe mai de-, parte putere Europeană

Dar pe când sa tractează şi se hotărâse acestea la Paris, oastea răsculată a uşor Turci în frunte cu Mustafa Kemal paşa,— cari na se pot împăca cu noua stare ce li-se pregăteşte, — •rmează sâ se lupte cu arma In mână pentru păstrarea stfirei de na i Inaiate. Lupta lor însă are p ţine sorţi de iebânda, când şi armata mică a Grecilor ti bate şi Ii îm­pinge tot mai mult spre inima ţârii lor.

In legătură cu

pacea Germaniei, şi anume privitor Ia predarea Răilor de râsboiu şi de marfă, tn măsura cerută de aliaţi, după declararea Nem­ţilor, că împlinesc condiţiile.

U N I R E A POPORULUI. Nr

s'au ţinut multe consfătuiri, că oare nu ar fi totaşi lucru mai omenesc, eă ou iee chiar toate năile câta prevede tratatul de pace. In urmă la rugămintea Înteţită a Nemţilor, cari au arătat c i prin executarea tratatului de pace ci ar fi nimiciţi de tot ţi ar peri de loame, Aliaţii s'au Învoit să iee numai atâtea năi, cât existenţa eaenamieâ a Germanici sft fie asigurată. Se vede aşa­dar, eă Aliaţii n'au inimă să despoaie pe Germani, dar totuş nu-i poate craţa prea mult, mai ales când se aude, că Nemţii iarăş au o armată de ua milion şi jumătate.

Tot tn legătură eu Con­ferinţa Păcii, se vesteşte, eâ prin 20 Ianuar anul 1930 şi

America va iscăli pacea.

Ştirea aseasta ne lasă să Sn-ţ«legem, eâ Sesatul ameri­can, care se arătese aşa de mare duşman ai felialui cum a taehhiat Wilson pacea, Iu armă a putut fi cuminţit. Un eemn, eâ nici Ameriea nu poate nesocoti până în sfâr­şit hatărîrile Conferinţei de pace/ .;'

Cum a sa pomenit • in hu-mârul trecut, toate poparele au Ineepnt să eaete alian­ţele altora, pentru asigararea viitorului lor. Ia privinţa a-ceasta veştile mai proaspete na adaa ştirea de o nouă ar-alianţă. Ar fl vorba de ali­anţa ce s'ar. încheia intre

România, Polonia şi Ucraina,

cu scopul de-a se . înfiinţa •ab protectoratul paterilor din Apaş un zid de apărare ia contra bolşevismului ru­sesc, pe de-oparte, şi un zid împotriva Nemţilor, dacă ar mai cuteza să se întindă •pre Răsări*, pe de altă parte. Alianţa aeeasta insă dupâ-cua se svoneşte, numai cu grea va lua trup, dupăce polonii şi ucrainienii nu se pot înţalcge asepra stăpânirii unor ţinuturi din nordul U-craiaei. P* ntru Statornicia uow tnţeUs Intre aceste două teri a călătorit, ce e drept, hatmaoul Petliura la Varşo­via, dar tocmai la încheiarea foii ai se vesteşte, că s'a tntora acasă fără niei un re-auUat.

în «lele din urmă s'a fă­cut mult sgomot pe tema unei împăcări prietinefti in­tre mi şi Sărai, lo înţelesul ca Sârbii de bună voie să ne mai lese o parte, ori chiar tatreg Bănatul. Despre lucrul acesta se vorbeşte în legătură cu călătoria la Bu­cureşti a asmistruiui sârb Marincovici. Ba chiar şi în parlaatentul nostru românesc s'a adua vorba despre a-ceasta. Dorim din tot sufle­tul să ne patern înţelege-prietineşte ca vecinii noştri Sârbi, dar ce priveşte reali­zarea dorinei noastre tot nu ne vine să legăm nădejdi prea mari, şi. mai ales nu credem să fie sârbii atâfc de cuminţi să ne dee Banatul întreg. De altfel se va vedea cât adevăr ascund aceste svonuri In viitorul cel mai apropiat.

Veeinii noştri

Unguri

încă tot ne poartă Sâsabetele. Vorbele Ier umflate la adresa noastră au mai contesc-sc. De s 'ar îndestuli numai cu vsrbe ar mai merg®. Dar se dedau şi la fapte. Astfel la Dobrijin au îseepet propa­gandă întinsă să îndemne pe ostaşii noştri să deserteze, şi a» trimis e mulţime de agi­tatori să facă încurcat ieri la părţii» ardelene. Au mers şi mai departe: în gazetele din Helveţia au râspâadit vestea, eă la noi în Ardeal e revelaţie. Tuturor acestor uneltiri ne putem -uş©r în-, chipui, oare li scopul. Nu' putesB trace aci sâ au factem băgători ds aeami pe iubiţii noştri cetitori, ea pe agite-' terii aooştia, de cumva vor avea ferieirea să-i îutâbeaaeă, să-i d«e fârâ milă pe twâaa jandarmilor noştri.

Dar politica ungureasca mai are şi altă. faţă. Şi a-nume, sunt uoii, cari cred că ar fi foarte potrivit sâ se facă aşa numita Uniune per­sonală între România şi Un­garia, adecă Regele nostru Ferdinand să fie rega In amândouă ţerile, fără ca ţe-rile acesto sâ fie unit© şi politiceşte. Asupra acestei gândiri n'avem alta de zis, ca deocamdată nici vorbă nu poate fi de înfăptuirea ci.

Rusia

treburile încă tot fiu s'au limpezit. Dar deocamdată generalului Danikin îi merge rău de tôt. Cu toate acestea nu înceată să ameninţe cu o mare olesaiva, colo la pri­măvară, ba cutează sâ de­clare, că vrea să reînfiinţeze Rusia ţaristă. Noroc, că nu-1 ascultă soldaţii şi că- nu-1 ajută punga. In schimb Col-eeag prin Siberia, dacă se poate da crezământ ştirilor, începe să facă iarăşi minuni. Poate cu ajutorul laponezi-lor, cari au ajuns sâ se în­ţeleagă cu Americanii In pri­vinţa stăpânirii păriţilor Ră ­săritene ale Siberiei. Dar pe când harababura bolşevică urmesză să dăinuiască, Lloyd Qeorge şi Clemenceau gră­besc să spună, că puterile apusene nu pot Încheia pace cu bolşevicii, fără li lată sâ-şi vadă mai departe de trebile lor. Oamenii aceştia cuminţi, bag seamă au ajuns* la con­vingerea, că bolşevismul ru­sesc n'are leac mai bun, de­cât să-1 laşi să se înnece în săul propriu. Sărman, popor rusesc, dar triste zile a mai ajuns, dacă-1 stăpânesc oa­meni fâră pic de credinţă in Dumnezeu 1 :>

La urmă, ca un lucru ciu­dat, amintim

republica grecească, ce a avut de gând să o în­temeieze grecii, cari locuiesc părţile de nord ale Asiei mici pe malul Mării-Negre. In fruntea acestei mişcări re­publicane ar fi mitropolitul éin Trapezunt, Hrisantos. Toate tratativele însă s'au dovedit zadarnice, fiindcă nici o ţară nu a voit să spriji-nească noua republică.

I

In Ufflgada l&săş ea tem oamaaii dorsvoluţie. De când a părăsit armata ro­mână Budapesta, acolo iarăşi se îatâmplă multe nerându-«eli. Cam au prea au l 0 C ui-tonii ce mânca iară luerăterii de lucru, poporul începe s ă

««"•mure. Zilele t r e C B t e

mănătorii a u F o t e s t a t ^

f t n v a g e m u l u i şi a con-ducera^militare, i a r ă s o î d -•dm,ralul«i Horthy a « tras

focuri cu arma. Sunt mulţi morţi şi răniţi. ^

Fiindcă mul$i dintre d«ţi sunt de partea sol-

nuiQti torilor, e t e m e r e de 0 B o " revoluţie, mai & a n g e r 0 8 s ă

cea de sub conducerea boT aevictior.

Cum se face hirotonirea unui arhiereu.

Am făgăduit în num$r„ţ treeut al »Unirsi Poporul^ eâ vom narata cum se face consacrarea (sfinţirea) arhie­reilor. O facem aceasta, pen~ truca acei cetitori ai n©ştriv

cari vor avea fericirea si fie da faţă la afiaţirea Metropo-litului Vasile, sâ înţeleagă ceremoniile acelea minunate.

Metropcliţii de până a-euraa au venit ia Blaj hiro­toniţi gata, pentrucă toţi.au fost msi înainte episcopi la alt loc. Metropolitul Vasile se ridică dintr'uaa dela preo­ţie la înalta vrednicie de metropolit şi acwma îşi pri­meşte darul prin punerea manilor celorlalţi episcopi.

Hirotonirea arhireilor se; face la sfinte litargie şi stl din trei părţi. Alesul sc a--duce îatâiu înaintea arhirei­lor, apoi i-se predă toiagul arhieresc şi genuncherul, şi'n sfârşit se hirotoneşte.

S e începe sfânta liturgic cu mare pompă. Arhireii se îmbracă In sfintele edăjdiv şi slujăsc sfânta litargie Îm­preună cu ceialalţi preoţi, cei trei arhierei şăzâad pe tronurile lor în presbiter (partea de cătră altar a bi­sericii) iară cel ce se hiroto­neşte stând In altar ca cei­lalţi preoţi. Când se cântă Mărirea dela Fericiri preoţii ies din altar dimpreună cu cel ce vrea sâ se hiroto~ nească. S e aşeasă în mijlo­cul bisericii, înaintea tronu­rilor arhiereşti, şi jur împre­jurul Ini se aşază ceilalţi preoţi. Pe jos e întins un tapet mare, pe care sate 1° ' chipuit un vultur.

Când zice diaconul: luăm aminte«, unul dintri preoţi vesteşte aşa: »Adu-ce-se iubitorul de Dumneze»» alesul întărit, Vasile, a* hirotonească arhiepiscop a î

««taţii de Dumnezeu p** 1 *

U N I R E A P O P O R u r n ,

Blaj * ?' d o i P r e o ţ i P n n z â n " d u . [ de mâni 51 aduc până

h coada vulturului. Episco-\ \ care-1 hirotoneşte, tl îTw*M. că ce crede? Atunci 8 | C S U 1 H mărturiseşte credinţa

^ rostind ,Cred lntr'unul Dumnezeu". După aceea cei <joi preoţi î! aduc până Ia mijlocul vnitntulm şi a! doilea episcop « ispiteşte, că ce crede noul ales mai pe larg despre sfânta Tiet'me. Şi noul ales mărturiseşte tot aceea ce ccede despre sfânta Treims. Dup'accaa preoţii Sl aduc până la capul Vulturu­lui, iară al treilea arhireu îl întreabă ce crede despre

«Domnul nostru lsus Hristos. Iară noul ales îşi mărturi­seşte credinţa pe care o are despre Mântuitorul şi despre Spiritul Sfânt.

Iară atunci arhireul cel mai bătrân îi binecuvânta zicând: >Darul Sfântului Spi­rit prin umilinţa mea te ri­dică pe tine de Dumnezeu iobitor preot şi ales Vaj i le aă fii arhiepiscop al «etăţii de Dumnezeu păzite B!aj<.

Şi îndată se sc©ală arhi­reul cel mas mare de pe scaun şi toţi arhireii cu dan­sai. Iară unul dintre dânşii li aduce celui ales genun-eherul, carn est© o haină în formă pătrată, pe ea cu iceana Domnaîui Hristos şi a celor patru evanghelişti, şi i-o atârnă la coapsa dreaptă zicând: «-încinge sabia ta peste coapea ta, puternice, cu podoaba ta şi cu frum-Mţa ta, şi încordează şi bine sporeşte şi împărăteşte pen­tru adevăr şi blândeţă şi drep­tate şi te va povâţui mi­nunat dreapta ta<.

După acsea arhireul îi dă oârja c « a arhireiasca zicând «4«"ă dânsul aşa: >Primeşte ^ l a g u l , ca să paşti turma lui «ristos cea tncrediaţată ţie, , l C e l o r ascultători supuşi ţie * ă 6t toiag şi sprijinire, iară Pe cai neascultători şi întâ-

la cerbice loveşte-i cu t Q« 0 8 «<»iagul de certare, cu

d e c r e ? t c r e « , şi apoi toţi , n a l t a r >

C â n t â Sfinte- Dumne-t . * ? J după sfârşitul aces*

cântări p e C e l a ! e g n i a u

i p r i d e 11

, a s u n t < * «şilor impari-

teşti zicând: »Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu puterea Spiritului sfânt înaiţâ-se onoratul preot Va-sile dela onorata preoţie la mărita episcopie, poruncind, porunsiţi, porunceşte Stăpâne sfinte şi-î binecuvânta cu da­rul tâu cel preasfânt*.

Apoi 11 ^primesc c«i doi arhirei mai mici, il iau de mână şi încunjură Împreuna de trei ori sfântul altar, în vreme ce poporal. cântă:, »Isaia dănţuieşte* După aceea îl duc la arhiereul cel: mai bătrân, care stă înnaitea sfântului altar. Şi alesul în­dată pleacă genunchiul său Înaintea arhireilor.

Iară cel mai bătrân dintre arhire&t ia sfânta Evangelie şi deschizându-o o pune în­dată pe capul lui, ţinându-o

_Pag.

de a se începe hirotonirea se cetesc- toate scrisorile cu ceri a fost ahs, co cari l'a întărit Papa dela Roma şi Regele nostru. Iară după această slujbă Inâlţâtoare noul arhireu ţUie o cuvân­tare, in care spune cotn are de gând sâ păstorească.

Este o ceremonie foarte frumoasă hirotonirea unui arhireu, ca şi care mai rar poate să vadă omul în viaţă. De aceea şi vin pe atunci foarte mulţi la Blaj, iară In catedrală nawai acela poate a l între, care are bilet. Bi­letele se dau tuturor, cari le eer din buoft vreme.

C e aunt neje i i şi c u m putem scăpa de ei. Negeii auns nişte crescă-

ceialalţi arhirei deoparte şi | turi din piele. E i se fac din de cealaltă:

Apoi zice arhireul cel mai bâtrân, punâhd«-şi şi mâna pe capul alesului,** în auzul tuturor: »Cu alegerea şi cu cercarea iubitorilor de Dum­nezeu preoţi şi clerici ai ce ­tăţii Blaj. Darul eel dumne­zeiesc, care totdeauna ttin-decă, cele a, neputincioase, si cele lipsite le plineşte, pune pe iubitorul de Dumnezeu Preoi şi ales Vasile arhiepis­cop şi mai mare âl cetăţii ae Dumnezeu păzite Blaj. Pentru aceasta să ne rugăm pentru dânsul, ca sâ vină peste dânsul darul preasfân­tului Spirit." Şi mai ceteşte apoi două rugăciuni şi după ce a cântat poporul ,Amin" ridică ^Evangf-lia şi o ' pune pe sfântul altar.

II îmbracă apoi cu omo-forul, un fel de patraair du-pIu. şi întreabă poporul, că oare vrednic este de arhie-ne, iară »Vrednic este.« După irabrăcat apoi în toate odâj-diile vîâdiceşti arhireii îi să­rută pe cei hirotonit şi merg apoi şi şed toţi patru pe tronurile lor.

Şi cel hirotonit şade înain­tea' celoralaiţi şi dc atunci începând tot «1 binecuvânta. Şi el se cumineci mai întâia şi el îi earainecâ 4 pc oeia-ialţi arhirai şi p« P r e °t" dia altar.

Iată wra «e hec hroto-nirea «nai arhireo

cauM murdăriei. Putem scăpa'; de ei foarte

uşod şi iu mai multe chipuri. Dacă sunt mari, M legăm

la rădăcină bine şi strâns, cu un fir de mătase, pe care îl lăsăm acolo; peste 4 — 6 zile cade singur şi nu mai iese altul.

Dacă sunt mai atici, ne putem vindecă hn două feluriT luăm un ac do eusut, 11 î«-roşim, apoi tl lăsăm să se răcească, după aceia tl tn* figem tn mijlocul negeialui până la rădăcină. După co l-am înfipt bia», faroşim ca patul liber al acul ei la o lumânare, până simţim «ă s'a ars rădăcină negelului. Scoatem acul şi piste o săp­tămână am scăpat de el.

Uo aţt mijloc, mai «şor, este următeral: 89 ia un ou de găină proaspăt, se aşează pe vatră, la un lat de palmă

Păţania ministr. Mihalache. t Cetim în ziarul „Renaşte­

rea Română* din Bucureşti. »Cică a f»st odată ca nici

odată ... ieri de dimineaţă, d! Mikalache, ministral de domenii, s'a sculit, s'a spă­lat,, s'a îmbrăcat frumos, cu iţarii lui albi de dimie şi a por»it-o la drum.

Şi a mers, a mers, a mers sfetnicul până ce a ajuns la • casă pe care sa răsfaţă o firmă mare, mare, pe care acria: Pescăriile sta­tului Şi acolo eică a văzat sfetnicul un şir lung, lung, de oameni. Şi i-ar fi întrebat sfetnicul:

>Ce aşteptaţi aici, «a-meni buni?* Şi sici oamenii i-ar fi rispans: » Peşte bâdiel*

Şi s'ar fi băgat şi sfetnicul în rindarile lor, şi a aşteptat, a aşteptat, a aş teptat . . . a aşteptat până ce a văzut, c i un negustor de lângă el d i bacşiş cinci lai strâjuitorului, ca să-1 vâre mai la faţă. Şi a dat şi sfetnicul tot atât străjerurai şi l-a vârât şi pe el mai către capul cozii.

Şi aşa a ajuna sfetnicol Mihalache t» împărăţia; feri­cirii, aeolo unde atotpaser- . nicii impară peştele ia creştini.

Acolo, sfetnicul curios, ca omul venit de carind la oraş, a iafâebat, când a văsot, că: se dă numai earacndă: »Mă reg, boierilor, da mie de ca nu-mi daţi un crap din ăi de colo ?< Şi r-au rispens bo­ierii: »Pât ăla e pentru feţa •nai simândicove ca tine. Daaă nu-ţi pUee ăi de ţi-l-am dat, issă-l aici şt pleacă.

A înghiţit-o şi pe «sta sfetnicul daa a mai Întrebat apei: >Boierilor de ce ţineţi atâta lame la coada? Când o să le vie rândul la toţi ?< _.. în faţa jarnlol, şi-1 p'aem

poporul răspunde: I «colo pâai când vede», că I A k . , ^ , I • , - . . . I Atunci e a supărat uonl din

sste.« Dupăcel-au pe coaja oului aa «şit nişte I . . . _ . p a ' n

brobonele ca o,odoare; dopa 1 b ° , e " r & ° ' f« • P « u n d t . t r i -aceia luăm osl şi dăm cu aceea sudoare a oului peste negei. Acest lucru II repe­tăm vre-o 5—6 zile, ca un alt ou in fiecare zi. Dapă o săptămână, negeii au dis­părut fără sâ lase vre-un sema,

jerului: străjer, ia dă-1 afară pe ţărănoiul âstal<

Atunci s'a supărat râo sfetnieul, şi s'a dut pe faţa oiae este, ameninţându-i p« toţi, «ă ocna o sa-i mâaân<-«. Şi an căzut co faţa la pă­mânt toţi atotputernicii dela pescăriile Statului ţri an In-

Intiotf

Ncgnii m*rit au putem scăpa | e

T

de ei decât fiiad tăiaţi de I * ° f 8 t ' * t e b o ««*»«« medie, mai ales cei de pe UI "htaieal Mihalache cică organele rnşinaas. del, băr- S i ^ J S ^ * ^ bat sau femeie. 1 p "

(Din •Povăţnitorul SAnătlţH*),

U N I R E A

— Numiri. Redactorul nostru, profesorul Ioliu Maior, o fo«* numit în fedinţ. coasUtorială de Marţi, 30Dec«nwie, profesar titular definitiv, începând ca 1 Iannrie 1920, la Şcoala Norma!» gr. cat. din Blaj. Felicitările «•astre! n "

— Numărul neatru de Crăciun va apărea Luni înainte A* Cră­ciun, aşa,., ci > .xiua Naşterii Domnalai fiecare, cetitor îl va putea avea în mână. Numărul de Crăciun va avea «8 conţin»t foarte bogat ţi va coprinde cât» un articol din peana tuturor scriitorilor din Blaj. Dacă am avea mai mult răgaz am da u« nuwâr de cel pufia 10 pagini, între împrejurările da astâsi însă trebue să no îndestulitn şi cu opt pagini.

'EL Sa Bsgelo a iertat pe oeieo n'ftu votat. Con­form decretulm-lege despre alegeri toţi cetăţenii sant datori să votaze. Cum însă la alegerile trecute o mare parte dintre alegâteri n'au votat, aceştia ar trebui să fia pedepsiţi. M. Sa Regele la propunerea dlui ministru da justiţie Ştefan C. Pop a iertat pedeapsa acestos ale­gatori, ca s i na mai înă­sprească şl prin psdepse duşmăniile, cari suat Intre diferitele partide.

f —• Profesorul Röntgen ia penr zis. Vestitul profesor Röntgen, dascoperitwul razelor «u canj se vede în lăuntrul tropului ome-nese . ^ a z i învrâstă de 75 an| sta retras la pensie dala postul de profesor la universitatea dia München în Bavaria. S'a muiţăroii fi de postul de director al insti­tutului Suie.

— Marşul trenurilor. Suntem .năcăjiţi, că din multe şi multe pricini trenurile incă tot nu umblă, cus» se cade. Au În­târzieri mari de tot. E de ajuns să amintim, că trenu! care vine dela Cluj spre Blaj, mai la zilele trecute :a sosit In Blaj cu nu mai puţin decât 14 c«asşri întârziere.

Văaând aceste, neorâadueli, , ne-am bucurat, când am cetit, că noul ministru al lucrărilor publice rr care e mal mare şi peste conducerea trenurilor r~ dl Miliţii Popovici;'a zis în Senat următoarele, răspunzând unai deputat-senator: »Nu cunosc milă faţă de. nime. Celor păcătoşi le vom deschide krg porţile puşcă­riilor pentru ca să fie de învăţă­tură si pentru *!fii. Voi dovedi in curând, că ţtitt să-mi fm cu­vântul!* S*-l vedem p« lucra, c l destul amrâbdat!

«khimbftf e în Oonwlial Dirigent. Dl Dr. V a i e r Mol do van, advocatul bine cunoscut din Turda, care a Înotat î n t r e a g ă v t e a ţ a sa peatrd drepturile ţăranilor care este totdeodată şt de­putat, a fost însărcinat ct» conducerea rezortolui de agri­cultura şi comerţ !n locul dlui Dr. Bontescu, care este ministru în guvernul centra! din Bucureşti.

— Casă c a r s se pcate mut». P&nJ.acuma numai bourel»! îşi purta casa îa spinare. Deacura B« von» purta-o şi noi. Cel puţin aşa s'ar părea daß cele ce le ci­tisem într'o foaie nemţească. Üa învăţat german a făcut adecă o casă, CEre se poate ucslace, cftnd vrei şi se poate muta toarte uşor, aşa că dacă eşti silit lă mergi de pildă rara la băi; an mai eşti silit să-ţi cauţi cortel şi 8ă-l' plăteşti scump; îţi desfaci casa, o încarci pe unul sau două automobile, te muţi la cutare baie, stai pasă îţi place, iar câad te-si urlt, îţi iai casa îs spate şi du-te copile.

Al draaului neamţ», nu-i aşa?

~ Librărie nouă. La Gherla s'a desshis Bilele trecute o nouă librărie sub conducerea Păr. Dr. Titus Malaiu, secretarul epLscoj pului.Iuliu. Librăria nouă este' • Librăria diecezană*. I

— Intru mlrirsa lui DsRmezeyj

Creştinul loaa OUaan din MSnă-rade a cinstit pe seama sfintei biserici din Mănărsde snraa d<i 120 cor., drept mulţămită ci după 12 ani de pribegfe tri America, a sosit slcătos acasă.

Bunul Dumnezeu *ă-i risplăr teattă. t •' >• {

Curatoratul bisericii din Mănărade. i

— ehlpul şi pipa mareşa^

luiu! Foch . iB Ţările luminate diţi apus, în Frenţ» ţi î n AngHa de pildă, lscrurile eele mai mărunte ale msriler lnvisgiuri din răsboiul lutaii — sânt tar« mult căutate d« 1«»«« , J e M g şi Io p l a t t e cu pr*fHri,G»r» »feja

. ş i . ! * pute» închipui. Ia Lendra »V îmbiat ¿¿,000 de franci thipitd p e care mareşaial Fosh 1'«• purtat !n Ispta învingătoare dela Marna,,Iar J a e v I n ö f f d e

bm^aceredift Pari», aneump ă r a t

pipa -.mawşajBJW 2 0 0 0 d

franci. O ««medeţu. de bIB7 P«tru chipiul" ş i pip. m a r e : T*ito, Foch, •« s S p ă 4 l f e i a

c a o s c u w p i a « i . t i r . . . d i B î l s . boml glorios, ca « d a r d a

dela njtreb taviaşâtor.

~,Capiii IsiLenln" delaPMta •Paraţi . Zi« e l . * ^

^ ^ ^ ^

p : r c n o i i o r « w ^ i

l B - t CseZ 1°*"} cenduCă"

Z f . * " « « ! f l a o r i t o r i r . ™ ' L ca ficrele . « b » t . c , « P*

când era. atot p U t e r . ' « .

^ c r a t n e b u n a l . i L e n . n ş . K u h u .

O c i a «ruipat In f. ră P ^ ° -t u i care a v«it să-i dea " « a d,n armă binecuvântare 5n faţa mor­ţii Nu se poate tachipui *n om mai ticăUşit ln păcate cn ne­bun» ăsta! E vrednic de «sânca dată! ,

_ Ciocniri i« trenuri în Franţa. O «are eesorocire a'a întâmplat la Franţa pe linia Lille-Pari»; pHţin Înainte de gra Donai trenul

expresi a l o ^ 1 d e u n U e U

de ttărfufi 3 vagoane au fo?t sfărâmate. Se socotesc 12 morţi şi 25 răniţi.

— L e a c siQ'ir eontra scum-peteK 6 gazetă france*! ^rnUm a stăvili groaznica freumprte recomandă a renvia feliei de pedeapsa al califului Haruri. Rasid care pedepsia râal cm.. rău...

In cUipul 'ista cine fura j r â u ori bueate »ra bătut pâna la naoacte cu «we'tole t u cari se treeră grâul, Ho ii de ouă emu siliţi să mfince atâtea o\iK cruda până erepan, vru'n vânzător d* crutnpena care vindi^ cu preţuri necinstite «ra silit a* t apa gră­dina califului pân* la sfârşitul vieţii. Avem şi noi RosiAnil destui rtl da actftia şi H'nr strica îă-i lecuim şi rol cumv.-.!

— Un boişevle, cer» ştie de mearteă Ţarulal. Sc şi ic cc marc taină înyă'oi*': onior'rt-:» T i r u l u i Ruşilor. Acum un fruntaş bol-şe'vie prin3 în silele acestrn la Varşovia a spus, cn n fo<ţt şi cl părtaş Ia omorlre* Ţnrulu i , r.i scociorâudu-i prin buzunarele hainelor, au anat la el nişte scri­sori de a nefericitului Ţ a r Nico-lac al IMca Acuma II descoase în chip şi fel să aflr toate dela el despre moarter. Ţaru lu i .

— Pomăiltul în Munţi» Apuseni. Dl consilier agricol Dumitru Comşa din Abrud doraşte ca ln> Munţii Aptjsmi să se tndeletai-eească oamenii'cit mai mult cu pământul. S'a rugat 4eci de Con­siliul Dirigent, Resortul Agri­culturii, să Impărţeascn deocasn-dati vn ; Vagon de altoi între Joeuitorii din ac«le pSrţî. vi anume şa vor împărţi câte 100 altoi .în următosrein comune: Abrud, Bistra, Lupsa, Bais de Criş, Sohodol, Brad, Mihăleai, Ţeben , Cristior şi Luaca.

Altoit Vor costa câte 1 cor. şi -câţiva-filări bucata.

— Cea dtntâle acoali da Jan­darm', îh Ardeal s'a. deschis Du­mineca trecută.în Oradea-Mar«. La dessjhidere au luat part» toate căpeteniile militare dia «cel oraş,

\ n fmnte cu genttiVn % Constantinescu, toau civiic. toţi comandanţii^3,

Ardeal. 1» frutrte «s genen-a1^ Ştefinesc».^wV * Stere din Bucureşti

F o s t a fced&eţiţt

Duri U I. Btiuf. Artbkl

sos i t - s e vede - C l i ^ g roazn ic i . Periându-şi spre c e a « a i mare a 'n«a 8 t l i ^ d c r&u, nu-1 putem public»

M. Rad. Stv.-Urgul^'. t a r i l e t r imise in formi in e t [ t , ] • sc r i se , nu s e pot publica, MSi2 puteţ i prelua oricând laredtcţt»^

T. Veuan - Xtgt. S3. Vt.(.' de-ocauida tă nu se pot publica "ji,' mile-ne altele, poate vom afe^; a c e s t e a . , j ;

i i . Ba Ic ci — Sic. Trimite.ţi o*,: al te le . >

Mura ian* Nu se poate pâblia! l C. Mânu — Bocttni. După deri '

D-tale a ajuns la coţ . ' i . /. Vaiil, urgent. Nu atingem^; Miiria Tar na — Tdlârtan:% ,

putui c bun : , • > j : i u n i u l i \ ă dc scumpie , Ir.tS n 'cep şi cu a scrie O m i c u ţ i p o e i i « ; . ' Cd ni-c buna inima \ C l s'a dej tcptat lunea I Şi-um ajucis un bine 'n «,

Mai la urma se cam încuicLl» mite a l te le . !

/. fiiittr - / > » « « ' / • . ' R « l ,

I m p o r r i v a râspâni r

:

riloT de ştiri.

J. For fi. conâdmi ca in frac lori: \\

a) Aesi cari firi ml

credisi fă frin locM publice gdri, tr«nurisp străsi, etc, vor'COMfţ, nica colporta, contié in orice chip, ftiri-fc-adevârate, fia intaginM sau pareri relativi *| optraţi-wul* de HtUv situaţia şidislocareetn-ţ felor, dispostfiunile*^ torit di lor militare, & oricechestittwtpriml^ la armata române

Această infracfiv»*" va judeca şi cendaw. de pretori infri^h' ultima instanţă,'.'^J; chi soare până la ** ^

ou amendă A Â n i

2000 Lei

se Când faptele de md*

f* t?£?$are bt ti#f

' R e k t o r reapö